Drogurile Ilicite

1. Drogurile ilicite

Din punct de vedere farmaceutic, drogul poate fi definit ca o „materie de origine vegetală, animală sau minerală, care servește la prepararea anumitor medicamente”.În acest sens activitatea de drogare constă în „administrarea exagerată de medicamente care duce la obișnuință, la necesitatea măririi continue a dozei, fapt care are repercusiuni asupra organismului” (Drăgan Jenică ,2000) (apud Abraham și colaboratorii,2004).

În limbaj comun, prin drog se înțelege „orice substanță susceptibilă de a da naștere toxicomaniei” (ibidem).

Organizația Mondială a Sănătății definește drogul ca fiind „orice substanță care, introdusă într-un organism viu, îi poate modifica acestuia percepția, umoarea, comportamentul ori funcțiile sale cognitive sau motrice” (ibidem).

Consumul de droguri nu a apărut brusc.Încă din vremuri străvechi se foloseau anumite plante în ritualuri magice, în cursul ceremoniilor religioase sau în scopuri medicale.

În literatura vedică se vorbește despre lichidul mistic numit soma, nectarul zeilor, iar în mitologia greacă se face referire la ambrozie, crezându-se că cine o gustă devine nemuritor.În China se foloseau cannabisul și opiul în tratamentele medicale.În India cannabisul era folosit în anumite ceremonii religioase.

Antichitatea cunoștea calitățile unor plante, pe care le numeau uneori „divinatorii” : macul cultivat de egipteni, din care făceau băuturi tămăduitoare sedative.În acest sens în Cartea a IV-a a Odiseei, Homer vorbește de o băutură pe care fiica lui Zeus, Elena, îl face pe Menelau să o bea pentru a uita de cele rele (Porot A. și Porot M.,1999).

Geto-dacii, strămoșii noștri, au folosit drogurile în cadrul ritualurilor religioase și la vindecarea bolilor.Treptat s-au descoperit leacuri obținute din plante cu proprietăți toxice și narcotice.

În prezent, producția și consumul de droguri au cunoscut o explozie extraordinară.România a fost inițial o țară de tranzit, dar a devenit între timp o piață profitabilă de desfacere a drogurilor.În timpul regimului comunist traficul ilicit de stupefiante nu a afectat în mod deosebit țara noastră.După 1989, traficanții s-au îndrepatat spre căminele studențești, acum sunt prezenți în baruri, discoteci și chiar la colț de stradă.

Clasificarea drogurilor se face în funcție de anumite criterii dintre care amintim : originea produsului, regimul juridic și efectul produs asupra sistemului nervos central.

a.După originea produsului (Abraham și colaboratorii, 2004):

– sintetic (produsele de plecare se obțin prin sinteză);

– semisintetic (produsele de plecare conțin și produși naturali);

– natural (compuși naturali).

b.După regimul juridic (ibidem) :

– licite (substanțe a căror fabricare și administrare sunt supuse controlului);

– ilicite (substanțe interzise).

c.După efectul produs asupra sistemului nervos central (ibidem) :

– psiholeptice;

– psihoanaleptice;

– psihodisleptice.

> Psiholepticele sunt depresori ai activității psihice.Aici sunt incluse hipnoticele (somnifere), tranchilizantele și sedativele (anxiolitice, calmante) și neurolepticele.Hipnoticele sunt folosite pentru inducerea somnului.Acestea pot avea și efecte adverse cum sunt somnolența, buimăceala la trezire, micșorarea performanțelor motorii.Tranchilizantele și sedativele sunt folosite pentru atenuarea stării de anxietate.Neurolepticele sunt medicamente antipsihotice cu efecte complexe ce includ starea de indiferență, atenuarea tulburărilor psihotice, fenomene vegetative și endocrine diverse.

> Psihoanalepticele sunt stimulenți ai activității psihice.Din această grupă amintim nonanalepticele sau stimulenți ai vigilității și timoanalepticele caracterizate prin acțiunea lor antidepresivă.

> Psihodislepticele sunt substanțe care perturbă activitatea psihică.Sunt psihodisleptice halucinogenele, stupefiantele și euforizantele.Halucinogenele provoacă halucinații, adică experiențe perceptive care se însoțesc de credința absolută în realitatea unui obiect fals perceput.Stupefiantele sunt substanțe psihotrope susceptibile să genereze toxicomanie.Ele generează o stare de extremă inerție fizică și psihică în care subiectul are privirea ațintită în gol și nu reacționează decât la stimuli deosebit de puternici.Cele mai cunoscute stupefiante sunt morfina și heroina.Euforizantele determină la consumatori o dispoziție hipertimică pozitivă, puerilă.

În continuare vom prezenta principalele droguri.Acestea sunt cocaina, cannabisul și derivații, opiul și derivații, solvenții volatili, anestezicele, halucinogenele și amfetamina.

1.Cocaina (coke, white, coco, nea, zăpadă)

Erythroxylon coca este arborele din care este extrasă cocaina.Cocaina a fost demunită drogul disperării sau a săracului deși se vinde cu zeci de dolari doza.

Coca se utilizează de foarte mult timp.În societățile precolumbiene era folosită ca plantă medicinală, drog stimulant sau obiect de ritual.La trei secole după descoperire cocaina devenise populară peste Atlantic (a făcut parte din formula Coca-Cola).Freud a fost promotorul ei în Europa.El a propus folosirea cocainei ca anestezic.Freud a ajuns să consume cantități mari din acest produs și chiar l-a recomandat unui prieten morfinoman pentru a încerca să-l dezintoxice.Toxicitatea cocainei a determinat însă renunțarea la utilizarea ei (Richard și Senon,2005).

Prima doză produce adesea o impresie dezagreabilă (amețeală, slăbiciune, enervare, insomnie).A doua antrenează o exaltare euforică.În mod clasic, priza nazală (sniff) asigură un efect rapid. „Liniile” de cocaină sunt aspirate pe nas cu ajutorul unui pai.Dar 40% dintre cocainomani utilizează țigareta sau calea intravenoasă (Porot A. Și Porot M.,1999).

Drogul ajunge în creier în zece secunde.Valul euforic durează doar zece minute și impune luarea unei noi prize de drog sub amenințerea unei căderi psihologice importante care poate împinge la crimă.

Argumentul utilizat în favoarea cocainei este că, există mai mici riscuri de contractare a virusului HIV datorită neutilizării injectării.În realitate 30-40% din drogați își injectează cocaină diluată în suc de portocale.

Primele manifestări includ euforia, dar o euforie activă.Individul se simte ușor, curajos, rezistent.El este mai lucid, mai guraliv, dovedește o nevoie intensă de viteză.După acest episod de agitație intensă subiectul cade în apatie, într-o indiferență din care caută să iasă printr-o nouă priză de drog.Astfel, cocainomanul se trezește prins într-un cerc vicios, care se reia la fiecare consum.Urmează apoi faza halucinatorie și tulburările de comportament.Apar iluziile animate, în principal vizuale: tablourile prind viață, perdelele se mișcă.Un tip aparte de halucinație este cea cutanată ce include senzații anormale de frig, de electricitate, de furnicături.Apoi, curând, apare senzația că ești devorat la suprafață (cutanar) de paraziți minusculi pe care individul îi vede și îi simte.Individul se scarpină fără încetare, se ciupește, uneori se zgârie în căutarea „viermelui”.Zgârieturile numeroase sunt mărturiile acestei activități.De asemenea, buzele, gura sunt pline de sticlă pisată, de nisip pe care individul încearcă să le smulgă (Porot A. Și Porot M.,1999).

Cocainomania degenerează repede în obsesia individului că este pândit, supravegheat, amenințat; el se baricadează în casă, se ascunde sub pat, vegetează într-o stare de dezordine, neglijență.Când dorește să-și procure o altă doză o face furișându-se pe lângă pereți sau, din contră, aleargă într-o cursă nebunească.Micul toxicoman nu ajunge la asemenea manifestări.El se distinge prin alternanțele dintre depresie și agitație, prin privirea neliniștită, prin senzația neîncetată de mâncărime.(ibidem)

Activitatea practică este nulă.Treburile sunt abandonate, apare și se manifestă delicvența prin furturi și acte de violență

Decăderea intelectuală și dezagregarea personalității apar după câțiva ani (cinci-zece).Se stabilește un sindrom cronic, caracterizat prin insomnie, apatie, printr-o adevărată psihoză paranoidă.La femeile cocainomane, incidența avorturilor este de 36% iar procentul nașterilor premature este mult superior față de normal.

Simptomele sevrajului includ oboseala și depresia.Tratamentul include internarea într-un mediu spitalicesc și îngrijire psihoterapeutică.

2.Cannabisul și derivații săi (marijuana, hașiș)

Cânepa (cannabis sativa) este o plantă care are plante femelă diferite de plante mascul și este originară din Asia Centrală, de unde s-a răspândit în celelalte țări.Planta femelă secretă în jurul vârfurilor înflorite o rășină dotată cu proprietăți fiziologice active.Ea este cea care furnizează produsele utilizate de toxicoman (Porot A. Și Porot M., 1999).

Cannabisul se utilizează sub trei forme (ibidem) :

a.rășina secretată este modelată în plăci sau mici batoane în vederea consumării;

b.cânepa ca atare este culeasă și uscată, tocată și amestecată apoi cu anumite sorturi de tutun.Ea poartă denumiri diferite: bhang și ganja (India), kif (Algeria, Maroc), marijuana (America).Toate acestea au grade diferite de toxicitate : marijuana este relativ slabă și analoagă cu bhang-ul.Ganja este de trei ori mai puternică decât bhang-ul, iar hașișul este de două-trei ori mai puternic decât ganja.

c.hașiș lichid care se administrează prin injectare sau pe cale orală

Preparatele utilizate de toxicomani se clasează în trei categorii:drogurile de fumat sub formă de ierburi sau bastonașe transformate în pudră și amestecate în tutun, rulate apoi sub formă de țigări numite „joint”, droguri de băut și droguri de mâncat sub formă de dulciuri.

Beția cannabică a fost descrisă ca având mai multe faze.Prima este faza de excitație euforică.La o oră sau două de la ingerare subiectul manifestă o senzație de bunăstare fizică și morală, de mulțumire interioară, de fericire intimă și imposibil de definit.Această fericire profundă este expansivă și comunicativă.A doua fază este cea de exaltare senzorială și afectivă.Ea se manifestă printr-o acuitate crescută a percepțiilor ce dă naștere unor halucinații.Individul este extrem de susceptibil trecând de la tandrețe, la impulsivitate bruscă cu ieșiri agresive.În această fază noțiunile de timp și spațiu sunt profund perturbate, timpul se micșorează, distanțele se măresc.Faza extatică este de beatitudine liniștită, traversată uneori de viziuni.După câteva ore de la destinderea extatică subiectul adoarme (Abraham și colaboratorii, 2004).

Folosirea uzuală a cannabisului duce la dependență.În această fază pot surveni episoade acute cu accese de agitație delirantă, pusee anxioase și reacții criminale.Adesea, episoadele acute se prelungesc printr-o stare de apatie, de indiferență, de atenuare a afectivității.

Efectele de sevraj pot include agitație, insomnie, iritabilitate și anxietate.Intoxicația cronică impune dezintoxicare și izolare, dar recidivele sunt destul de frecvente.

3.Opiul și derivații săi

Opiul brut este sucul îngroșat, vâscos, cules prin incizarea capsulei încă verzi a unui soi special de mac, papaver somniferum album, cultivat în special în țările asiatice.Multă vreme, morfina a fost principalul derivat din opiu, dar ea a făcut loc astăzi heroinei care este considerată de trei ori mai puternică (Richard și Senon, 2005).

Opiul și derivații se folosesc în primul rând împotriva durerilor foarte acute și persistente ale unor maladii.

Opiomanii își păstrează multă vreme o sănătate aparent normală și o activitate intelectuală și profesională suficientă, dar acești indivizi sunt vulnerabili în fața infecțiilor.

Toxicomania opiacee cunoaște mai multe căi de administrare: injectare subcutanată sau absorbțiile bucale, respiratorii (Abraham și colaboratorii, 2005) :

a.fumătorii de opiu folosesc reziuul de opiu încă bogat în morfină.Efectele sunt fericirea liniștită și contemplativă, exaltarea imaginației.

b.mâncătorii și băutorii de opiu consumă opiu sub formă de pilule sau de elixir sedativ care în prezent se eliberează doar în farmacii.

c.morfinomanii se injectează mai ales pe parte exterioară a coapselor, pe antrebrațe, în zona abdominală.Injectarea determină o exaltare intelectuală însoțită de un calm fizic.Morfinomanul își păstrează destul de mult timp luciditatea intelectuală și o judecată suficient de bună.

d.codeinomanii

e.heroinomanii.Heroina se prezintă ca un praf, o pudră albă, cristalizată.Cea oferită astăzi pe piață conține rareori mai mult de 2% substanță pură.Heroina este de cinci ori mai toxică decât morfina, are o acțiune mai brutală. Efectele psihofiziologice ale heroinei sunt mai brutale decât ale morfinei cu un accent pus pe impulsivitate în momentul dezobișnuirii și cu o angoasă respiratorie mai violentă.Majoritatea indivizilor utilizează astăzi injectarea heroinei pentru senzația de fericire intensă, calmare a tensiunilor psihice imediat după injectare.Acest efect foarte puternic este urmat apoi de o fază stuporoasă însoțită de grețuri, senzații de vertij.Heroinei injectate pe cale intravenoasă i se datorează cel mai des moartea prin supradoză.Unul dintre semnele cele mai sigure prin care se depistează utilizatorii de heroină este modificarea venelor care devin maronii.

Dacă se utilizează mai multe zile, opiul dezvoltă dependență cu consecințe grave.Dezobișnuirea bruscă generează anxietate crescândă cu agitație, crize impulsive, transpirație abundentă, răcirea extremităților, paloare, tahicardie.(Porot A.și Porot M.,1999).

Cura toxicomanilor de opiu este decurajantă pentru că întâlnim numeroase recidive.Un toxicoman se dezobișnuiește prin izolare riguroasă, absolută și prelungită într-un așezământ specializat.După trei săptămâni subiectul încetează să mai sufere într-o manieră foarte penibilă, dar starea de trebuință fiziologică încă nu a dispărut.De aici și numeroasele recidive.

4.Solvenții volatili

Inițial, adolescenții erau cei care inhalau vaporii rezultați din lipici.Apoi, au fost folosite tot felul de produse: solvenți, adezivi, dizolvanți, lacuri, produse petroliere, etc.Toate aceste produse au o acțiune toxică asupra organismului în special asupra sistemului nervos, a ficatului, inimii, plămânilor, aparatului digestiv.Efectele asupra psihismului sunt : starea de ebrietate sau euforie, uneori halucinații.Pe termen lung se observă perturbări afective și heteroagresivitate (Porot A., Porot M., 1999).

Manifestările intoxicației apar în câteva momente de la administrare și pot dura câteva minute sau cel mult o oră.Tabloul simptomatic este caracterizat de: amețeală, incoerență ideo-verbală, manifestări halucinatorii, anxietate sau euforie și agresivitate.

Frecvența utilizării este greu de evaluat, vârsta preferențială este de la 11 la 16 ani.Există o formă tipică de consum care apare la copii de 13-15 ani fără probleme sociale sau școlare.Motivele pentru consum sunt curiozitatea și presiunea covârstnicilor.Intoxicarea se face în grup mic și în secret.A doua formă este un consum bi- sau trisăptămânal și apare la unii copii cu probleme familiale și școlare (ibidem).

5.Anestezicele (PCP)

Phencyclidina (PCP) a fost dezvoltată inițial de o companie farmaceutică dar s-a renunțat la folosirea ei medicală pentru că declanșează simptoame de tip schizofrenic.Este disponibilă ilegal ca o pudră albă, cristalină, care poate fi dizolvată fie în alcool, fie în apă.Utilizarea ei a fost mai întâi orală, apoi a apărut obiceiul de a o fuma și apoi de a o injecta.Efectele sunt în funcție de calea de administrare: dacă se folosește dizolvată efectele apar în câteva secunde, fumată efectele apar în 2 până la 5 minute, iar sub formă de pastile sau amestecată cu mâncarea efectele apar după 30 de minute.Efectele se mențin 4-6 ore și uneori mult mai mult. PCP poate determina reacții psihotice, cu comportament neadecvat, adesea violent, agitație, euforie, halucinații, dezorientare (Vintilă, 2004).

Dozele scăzute de PCP produc euforie și scăderea inhibiției.Dozele medii pot cauza anestezierea la nivelul întregului organism, cu tulburări de percepție care pot genera reacții de panică și comportamente defensive violente.Doze mari pot produce paranoia, halucinații auditive, psihoze, similare cu schizofrenia.Dozele masive pot produce aritmii cardiace, rigiditate musculară, convulsii, insuficiență renală acută și chiar moartea.Phencyclidina generează dependeță psihică și fizică.Dezvoltarea toleranței este contestată.

6.Halucinogenele sau psihodislepticele (mescalina, psilocybina, L.S.D.)

Mescalina este un alcaloid de peyotl, un cactus din Mexic.Ciupercile halucinogene au ca principal alcaloid psilocybina.Un derivat al acidului lisergic sau L.S.D. (Lysergic Saüre Diethylamid) este la origine un derivat al cornului de secară.L.S.D. este un halucinogen extrem de puternic, fiind necesare doze mici pentru a produce efectul.Comparativ cu L.S.D.-ul , psilocybin este de 100-200 de ori mai slab, iar mescalina este de aproximativ de 4000 de ori mai slab.Halucinogenele sunt de obicei asociate cu atacuri de panică în momentele culminante ale experienței cu drog.Absența necesității de a repeta experiența cu drog, absența dependenței sunt alte caracteristici ale halucinogenelor.Consumarea de psihedelice poate genera experinețe de ieșire din spațiul nostru conceptual.(Vintilă,2004)

Efectele acestor trei produse sunt destul de asemănătoare.Totul începe cu o stare de veselie, de râs, de expansivitate.Curând, subiectul intră într-o perioadă de alterări ale simțurilor și de tulburări afectivo-intelectuale și de comportament, precum și de efecte organice (PorotA. și Porot M.,1999).

Halucinogenele provoacă o hipersensibilitate senzorială care alterează și exaltă simțurile.Ele afectează în special văzul.Sunt prezente iluziile vizuale: culori cu intensitate sporită, obiectele au o luminozitate intensă, forma și distanțele sunt perturbate, contururile și suprafețele sunt distorsionate.Pe plan auditiv apar iluzii privind intensitatea sau localizarea fenomenelor sonore (ibidem).

Drogurile alterează personalitatea, dezorganizează conștiința.La început activitatea intelectuală este aparent accentuată, subiectul vorbește mult și se poate nota o aparență de pierdere a ideilor.Discursul său vădește o autoadmirație și o autosatisfacție fără limite.

Utilizarea necontrolată a acestor produse poate determina reacții anxioase ce provoacă panică în decursul căreia unii bolnavi încearcă să se sinucidă.În aceste cazuri, fantasmele psihodisleptice persistă în mod obsedant sau revin chiar fără consumul unei noi doze de drog. Alteori, drogul poate provoca o veritabilă decompensare urmată de declanșarea unei psihoze.

L.S.D. este ușor de sintetizat în mod aproape artizanal.Este un produs incolor, inodor și insipid care acționează chiar și în cantități de micrograme.Efectul dominant al intoxicației lisergice este halucinator.Experiența durează între șase și douăsprezece ore.Adepții acestui drog sunt, de obicei, tineri intelectuali de 18-25 de ani, băieți și fete (Richard și Senon, 2005).

Efectele raportate de utilizatorii de L.S.D. sunt : dezinhibiția comunicării, modificări ale percepțiiilor cu tulburări vizuale și auditive, modificări ale noțiunii de timp.Subiectul care a consumat L.S.D. face deseori o bună prezentare a iluziilor și halucinațiilor sale, dar spune că se simte detașat de sine.Subiectul recunoaște interlocutorul, răspunde adecvat întrebărilor.Nu sunt posibile acțiunile complexe, concentrarea atenției este dificilă, este vorba deci de scăderea capacității de concentrare.Noțiunile de timp și spațiu sunt perturbate : duratele și distanțele sunt apreciate greșit.Dispoziția este variabilă, ea trece de la euforie la anxietate, de la anxietate la impulsivitate.Comportamentul este caracterizat de inerție și de lipsă de reacție (Vintilă, 2004).

7.Amfetaminele (ecstasy)

Amfetaminele sunt droguri care accelerează funcționarea organismului.Efectele fizice ale amfetaminei sunt similare cu cele ale altor droguri stimulente.Consumatorii experimentează sentimente de euforie, alertă crescută și o energie crescută.Crește activitatea cardiacă, respiratorie și presiunea sanguină, senzațiile de oboseală și foame sunt diminuate.Pot apărea palpitații.Apar tulburări de vorbire, cu alternanță de vorbire precipitată, agitată și încetinită.Dozele mari pot duce chiar la colaps fizic.Amfetaminele doar anulează nevoia de odihnă și mâncare, nu o suplinesc (Vintilă,2004).

Amfetaminele produc inițial plăcere fizică, așa încât consumatorii doresc să repete consumul de drog.Consumul de amfetamine sporește încrederea în sine, ducând la ignorarea realității și a limitelor personale, consumatorii crezând că sunt capabili să realizeze obiective pe care nu le pot îndeplini în stare normală (ibidem).

Efectele imediate sunt comunicarea excesivă, agresivitate sporită, respirație și bătăi ale inimii accelerate, halucinații vizuale și auditive.Apoi, acțiunile devin compulsive, repetitive, iar pe termen lung apar tulburări mintale asemănătoare schizofreniei paranoide, malnutriție și îmbolnăviri repetate datorită dietei sărace și a lipsei somnului.

Amfetaminele provoacă dependență, în lipsa consumului apar simptomele de sevraj : epuizarea severă, somn profund ce durează 24-28 de ore, depresie profundă, reacții anxioase.

Ecstasy (MDMA) este vândut sub formă de comprimate albe sau cafenii.Ecstasy oferă o minunată stare de bine, căldură, iubire și experiență empatetică. Simțurile rămân clare, emoția este intensificată, gelozia și neîncrederea sunt înlocuite cu un sentiment al dragostei universale.Dezamăgitor, însă această primă experiență nu va mai fi trăită la fel de intens niciodată.Contrar unei opinii răspândite MDMA nu este afrodisiac, dar permite înlăturarea inhibițiilor sociale, cu o creștere a sezualității și a nevoilor de contacte intelectuale și fizice, asociate cu o scădere a anxietății și a caracterului defensiv.După administrare mulți consumatori descriu o perioadă de dezorientare de aproximativ 30 de minute, urmată de o perioadă de stimulare euforică de 3 până la 6 ore, în care comunicarea cu o altă persoană este ameliorată, perioadă ce se caracterizează prin abolirea senzației de oboseală și prin tulburări de memorie.Această fază produce o stare de epuizare și de depresie de aproximativ opt ore, care uneori poate favoriza utilizarea altor droguri pentru înlăturarea efectelor (Richard și Senon, 2005).

Utilizarea ecstasy-ului alterează performanțele profesionale, și, mai grav, cele rutiere, în special datorită oboselii ce urmează consumului acestei substanțe.

Se estimează că 75% dintre consumatorii de droguri injectabile sunt contaminați cu virusul hepatitei C și în jur de 40% cu virusul hepatitic B.Oficial, numărul de cazuri de HIV/SIDA este foarte mic dar s-ar putea ca numărul real să fie mai mare. (Richard și Senon, 2005).

Infracționalitatea legată de consumul și traficul de droguri a crescut constant începând cu 1990, tendința accentuându-se în ultimii ani.Dacă în anul 1989 s-au înregistrat numai 11 infracțiuni legate de droguri, în 2003 s-au înregistrat 1462.Cantitățile de droguri confiscate au crescut de la câteva kilograme pe an (475 kg în perioada 1970-1990) la sute și chiar mii de kilograme anual (5569 kg în 1996) (ibidem).

Conform Direcției Generale a Penitenciarelor, în anul 2003 s-au declarat consumatoare de droguri un număr de 1504 persoane deținute, comparativ cu 1065 în anul 2001 și 1131 în 2002.

2. Dependența de droguri

Drogurile creează dependență, ceea ce înseamnă că, după un timp, consumatorul își pierde libertatea de a alege, de a fi el însuși.

Dependența este o stare de intoxicație acută, caracterizată prin necesitatea constrângătoare de folosire a drogurilor.Cele patru trăsături care definesc dependența, sub forma ei completă sunt (Stroescu, 1999) (apud Abraham și colaboratorii, 2004) :

a.dependența psihică, definită ca dorința imperioasă și irezistibilă ce obligă pe toxicoman să continue utilizarea drogului care i-a adus dependența, pentru a înlătura disconfortul psihic.Efectul plăcut, îndeamnă la repetarea administrării, ducând în cele din urmă, prin întărirea repetată a condiționării, la învățarea comportamentului ce caracterizează dependența.La aceasta poate contribui reactivitatea particulară a individului care resimte mai intens satisfacția creată de drog.Dependența psihică se întâlnește în toate cazurile de dependență, având pentru fiecare drog în parte, anumite particularități;

b.toleranța, adică diminuarea progresivă a efectului la repetarea administrării, respectiv necesitatea creșterii dozei pentru a obține efectul scontat;

c.dependența fizică, adică necesitatea de a continua folosirea drogului pentru a evita tulburările, uneori grave, care apar la întreruperea administrării – sindromul de sevraj.Modul de manifestare a sevrajului diferă în funcție de drog;

d.psihotoxicitatea se manifestă prin tulburări de comportament, uneori cu aspect psihotic, care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari a substanțelor care creează dependența.

Dependența de tip morfinic cuprinde atât dependența psihică cât și pe cea fizică, acestea fiind înoțite de toleranță.Dependența psihică este însoțită de efecte euforizante, este puternică, determinând dorința imperioasă de a consuma din nou drogul.Toleranța este apreciabilă.Sindromul de sevraj este violent, greu de suportat de către organism, reluarea administrării este determinată nu numai de dependența psihică, ci și de cea fizică (ibidem).

Dependența de tip amfetaminic are ca principale caracteristici, dependența psihică și toleranța, dependența fizică este rară.

Dependența de tip cocainic se caracterizează atât prin dependență psihică, care se instalează rapid și este puternică, cât și prin toleranță avansată.Dependența fizică este puțin accentuată.

Dependența de tip barbituric implică dependență psihică și fizică foarte puternice.Sevrajul, este foarte greu de suportat putându-se ajunge prin complicații, chiar la moarte.

Dependența generată de tranchilizante este asemănătoare cu cea determinată de barbiturice, cu singura diferență că dependența psihică este foarte rară.

Dependența generată de L.S.D. se caracterizează prin lipsa dependenței fizice și a toleranței.

Dependența de cannabis se carcaterizează prin dependență psihică și toleranță, fără a fi prezentă dependența fizică, cu excepția cazurilor de consum exagerat.

Dependența de droguri poate fi explicată prin determinanți sociali, psihologici, biologici și familiali.

> Determinanții sociali.Dependența este explicată ca o formă de devianță de la o normă, sau ca o formă de conformare la normele grupului.Norma este o regulă socială sau de conduită sau un standard comportament la care aderă un grup.Conformitatea presupune supunerea la normele grupului, iar obediența la prescripțiile unei autorități.

> Determinanții psihologici.Nu există un anumit tip de personalitate care să creeze predispoziție pentru abuzul de droguri, dar există trăsături de personalitate frecvent întâlnite la toxicomani.Aceste trăsături psihologice predispozante sunt : control slab al impulsurilor, evitarea situațiilor stresante, tendințe depresive, stimă de sine scăzută, frică de durere și agresivitate, frica de succes, confuzie privind identitatea sau rolul social.

> Determinanții biologici.La anumite persoane există deficiențe metabolice la nivelul centrilor plăcerii ce determină individul să găsească metode de a obține stările căutate.

> Determinanții familiali.Un comportament adictiv la părinți poate induce o stare de predispoziție copilului.

Factorii de risc sunt grupați în 4 categorii (Abraham și colaboratorii, 2004):

a.factorii socio-culturali

> legi care promovează folosirea;

> standarde sociale care promovează folosirea drogurilor legale;

> existența ofertei;

> condiții economice precare.

b.factori interpersonali

> antecedente ale consumului în familie;

> atitudine favorabilă a familiei față de droguri;

> circumstanțe familiale precare;

> certuri în familie sau divorț;

> prieteni care sunt consumatori.

c.factori psihosociali

> tulburări de comportament existente în copilărie;

> eșec școlar;

> tensiuni în școală;

> atitudine favorabilă față de consum;

> începerea consumului la vârstă fragedă.

d.factori biogenetici

> factorii genetici determină vulnerabilitatea;

> vulnerabilitatea psiho-somatică pentru efectul substanțelor.

Criteriile de stabilire a dependenței de droguri sunt:

1.preocuparea pentru procurarea substanței.Pentru un dependent un prieten este o persoană care îl ajută să-și procure droguri, iar un dușman este cineva care îl denunță la poliție.Datorită caracterului ilicit al consumului de droguri toxicomanul poate trăi experiența izolării de tipul „eu împotriva lumii”.Dependentul face orice pentru a-și putea procura drogul, chiar devine dealer.

2.folosirea unei cantități mai mari de drog decât a anticipat utilizatorul.Nici un individ care consumă droguri nu s-a gândit să devină dependent.În momentul în care își dă seama că nu mai poate controla consumul dependența este deja instalată.Până atunci percepe consumul celorlalți ca fiind mai ridicat decât al lui.

3.creșterea toleranței la droguri.După trecerea unei perioade de timp de la primul consum de droguri apare obșnuința, care atrage după sine creșterea progresivă a dozelor.

4.sindromul caracteristic abstinenței (sevrajul).

5.folosirea drogului pentru a controla sau a evita simptomele abstinenței.După fiecare doză de drog consumatorul cunoaște extazul.După scurt timp însă, urmează depresia ce-l determină pe consumator să dorească să repete doza.Acest cerc vicios se repetă mereu, consumatorul ajungând în stadii avansate ale dependenței încercând mai mult să evite efectele negative decât să obțină starea de plăcere.

6.eforturi repetate de a renunța la consumul de droguri.Consumatorul de droguri se confruntă cu încercări repetate de a renunța la consum.Între condamnarea din partea societății pentru consum și încurajările prietenilor consumatori , toxicomanul oscilează mereu.

7.consumul de droguri în momente nepotrivite sau când abstinența afectează viața de zi cu zi. Pentru dependent, drogul constituie un antidot antistres pe care îl consumă în momente nepotrivite pe parcursul zilei cum ar fi la serviciu sau la volan.

8.reducerea activităților sociale, profesionale sau recreaționale pentru a continua consumul de droguri.Dependența de droguri are ca și consecințe absența implicării în viața familiei, renunțarea la vechiul anturaj, scăderea interesului pentru preocupările intelectuale și cele sportive.

9.consumul de droguri continuă cu toate problemele sociale, emoționale sau fizice.Pentru dependent procurarea drogului este prioritară, nimic altceva nu contează (ibidem).

Căile de administrare sunt calea orală, bucală sau sublinguală, calea inhalatorie, calea injectabilă, calea transmucozală și cea cutanată.

Cel mai important efect al drogurilor se produce prin alterarea funcțiilor cerebrale.Pentru că drogul nu poate fi injectat direct în creier acesta ajunge după adminstare în circuitul sanguin și de acolo la creier.După ce drogul este prezent în organism acesta nu ajunge direct la creier, efectele acestuia sunt determinte de cantitatea de drog care ajunge prin circuitul sanguin la etajele cerebrale superioare.Eliminarea drogului din organism se face prin transformări chimice la nivelul ficatului sau prin excreție.Excreția se poate face prin plămâni sau prin fluidele corpului : transpirație, lacrimi, salivă, urină, bilă.

3. Consumul de droguri la tineri

Drogurile constituie o problemă majoră cu care se confruntă tânăra generație.Părinții și profesorii sunt total nepregătiți pentru a face față acestei situații.De aceea, asaltul traficanților de droguri asupra locurilor fecventate de tineri, asupra liceelor și campusurilor universitare devine foarte greu de controlat.Pentru prevenirea acestei situații este necesară informarea populației.Câteva din aceste posibilități sunt:

> învățarea.Este recomandabil să se cunoască cât mai multe informații despre droguri.Pentru a avea un impact mai puternic se recomandă ca procesul de învățare să se facă împreună cu adolescenții și apoi să se comenteze informațiile.

> comunicarea.Dacă anturajul, cel adult, se interesează și este preocupat în mod real de grijile, temerile și bucuriile adolescenților se creează premisele unei comunicări sincere și bazate pe încredere.Această comunicare trebuie să țină cont și de dorința de intimitate a tinerilor, deci nu este recomandabilă forțarea unor răspunsuri.

> cunoașterea.Dacă sunt cunoscute calitățile și defectele tinerilor de către persoanele din anturaj, aceștia pot fi sprijiniți când întâmpină greutăți și nu vor mai fi nevoiți să apeleze la surogate de fericire.Cunoașterea anturajului tânărului este, de asemenea importantă, pentru că se pot afla informații despre valorile covârstnicilor și se mai poate verifica comportamentul adolescentului în afara casei.

> atenția.Orice indiciu care poate sugera un consum de droguri trebuie luat în considerare.

Principalii indici care pot sugera un consum de droguri sunt (Băban, 2003):

> schimbarea bruscă a comportamentului;

> scăderea memoriei;

> pierderea gradată a interesului față de familie, prieteni, școală, sport, pasiuni;

> schimbarea prietenilor și încercarea de ascundere a lor;

> ochi injectați, pupile dilatate sau concentrate, coordonare deficitară a mișcărilor oculare;

> acte de furt, minciuni;

> vorbire rapidă sau încetinită;

> lipsa inexplicabilă a banilor sau a obiectelor de valoare din casă;

> irascibilitate sau agresiune;

> treceri fără motiv de la bucurie sau tristețe;

> pierderea sau creșterea apetitului;

> stări de somnolență și apatie necaracteristice sau neoboseală sau insomnie;

> ascultarea unor melodii care încurajează consumul de droguri;

> mirosuri sau pete neobișnuite pe piele sau pe îmbrăcăminte, urme de înțepături, vânătăi;

> deținerea de prafuri, capsule, fiole, seringi, ace, etc.;

> asumarea de comportamente de risc : conducerea autovehiculelor, relații sexuale neprotejate;

> probleme cu legea.

Efectele grave ale consumului de droguri includ (Băban,2003) :

> accidente de mașină – consumul de droguri este una dintre principalele cauze ale accidentelor de mașină în care sunt implicați adolescenții și tinerii;

> violență și delicvență – adolescenții care consumă droguri sunt predispuși la acte de violență;

> comportamente sexuale de risc – riscul pentru sarcini nedorite, infectarea cu boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA este foarte mare;

> costuri emoționale – consumul de droguri scade stima de sine, crește riscul de apariție a depresiei și a agresivității, creează probleme cu prietenii, școala sau părinții;

> suicidul – în multe cazuri consumul de droguri duce la suicid.

Un studiu efectuat de Ana Stoica-Constantin și Ticu Constantin investighează fenomenul consumului de droguri în România (Ferreol (coord.), 2000).Prima parte a studiului pe care o vom analiza în continuare urmărește identificare factorilor favorizanți și a factorilor inhibitori pentru consumul de droguri în rândul adolescenților.Rezultatele studiului au scos în evidență că 92,9% dintre subiecți nu au consumat niciodată droguri, 4,5% declară că au încercat câteva, 1,2% declară că obișnuiesc să consume droguri.În opinia adolescenților cauzele interne ale consumului de droguri sunt curiozitatea, dorința de senzații tari, lipsa de maturitate, problemele personale, singurătatea, iar cele externe sunt anturajul, climatul familial defavorabil, nivelul cultural sau intelectual redus, lipsa informațiilor despre droguri și imitarea modelelor din filme.Cauzele interne au ponderi similare în determinarea comportamentului de consum, în timp ce cauzele externe sunt mai degrabă stereotipice spun autorii studiului.În ceea ce privește situațiile favorabile consumului de droguri, acestea sunt prietenia toxicomanilor, distracțiile (petreceri, discoteci, baruri) și frecventarea anumitor grupuri.De cealaltă parte, factorii inhibitori sunt tăria de caracter, teama de dependență, conștientizarea pericolului, gradul de cultură sau educație, teama de părinți și mediul în care trăiesc.

Metodele de prevenire a consumului de droguri includ conform, O.S.A.P. (Office for Substance Abuse Prevention – USA), strategiile individuale, strategiile de grup, cele care vizeză școlile și părinții și campaniile mass-media.Cele mai eficiente sunt metodele combinate (Abraham și colaboratorii, 2004).

a.Strategiile individuale constau în schimbarea atitudinii, comportamentului și a nivelului de cunoștințe despre droguri.Asemenea strategii se adresează unei persoane în individualitatea sa.În această categorie se încadrează următoarele metode:

> tactici de înfricoșare, care au scopul de îndepărtare a grupului țintă de un anumit comportament, bazându-se pe sentimente de anxietate;

> tehnici ce folosesc mesaje sensibilizante;

> tehnici de abordare afectivă și interpersonală.Programele urmăresc îmbunătățirea imaginii personale, a deciziei, a aptitudinilor de comunicare;

> oferirea de activități alternative.Principalul scop este crearea unor situații provocatoare care să îndepărteze plictiseala;

> abordarea informativă pornește de la supoziția că oamenii folosesc droguri pentru că nu sunt suficient informați despre efectele negative ale consumului.Dacă informațiile vin de la o sursă pe care grupul țintă o consideră de încredere, oferirea de informații poate avea un rol important;

> abordarea „mi s-ar fi putut întâmpla mie” pornește de la presupunerea că, deși tinerii sunt conștienți de pericolele consumului de droguri, ei presupun că acestea nu se vor răsfrânge asupra lor;

> „a ști să lucrezi cu emoțiile” – această metodă este bazată pe teoria că oamenii folosesc drogurile ca o reacție la problemele emoționale.Se urmărește creșterea rezistenței la stres și detectarea grupurilor de risc;

> îmbunătățirea deprinderilor sociale.Aceste programe sunt direcționate spre îmbunătățirea abilităților de comunicare, întărirea asertivității și încurajarea participanților să reziste la presiunea socială;

> identificarea comportamentului antisocial la vârste tinere.La baza acestei teorii stă principiul conform căreia agresivitatea, rebeliunea, nerăbdarea și timiditatea pot fi indicatori timpurii ai problemelor comportamentale de mai târziu.Programele urmăresc descoperirea acestor copii în fazele lor incipiente și orientarea lor spre o direcție mult mai acceptabilă social.

b.Strategii de grup.Aceste strategii au în general o influență majoră, în special în cazul adolescenților.

c.Strategii care vizează școlile – presupun stabilirea unui centru de consiliere în care școlile și organizațiile din exterior lucrează împreună pentru a formula mesaje clare împotriva consumului de droguri.

d.Strategii care vizează părinții

e.Campaniile mass-media sunt foarte eficiente în combinație cu strategiile de prevenție individuale (ibidem).

Din anul 1999, România a intrat în rândul țărilor care aplică programul ESPAD (European School Project and Alcohol and other Drugs) pentru a determina cunoștințele, atitudinile, practicile elevilor de liceu (15-16 ani) relativ la consumul de droguri.Rezultatele ESPAD 2003 au arătat o triplare a consumului de ecstasy în 2003 comparativ cu anul 1999. 55,5% dintre elevi încep să consume bere înainte de vârsta de 14 ani (dublare a proporției față de 1999), în timp ce 50% dintre respondenți au declarat că au consumat vin înainte de vârsta de 14 ani (7% spor de creștere față de 1999).Debutul precoce (până la vârsta de 14 ani) al consumului de marihuana/hașiș, cocaină, heroină înregistrează scăderi față de 1999.Cele mai cunoscute droguri printre elevi au fost : heroina, cocaina, marihuana/hașiș și tranchilizantele/ sedativele (Richard și Senon,2005).

Tinerii din România care încearcă să consume droguri, utilizează, în primul rând, drogurile experimentale, recreaționale (marijuana, hașiș, extasy, LSD, alcool etilic + medicamente), cel mai des marijuana și hașiș.Tendința de consum a produselor de cannabis este stabilă (8,9–9%), dar utilizarea LSD-lui este în creștere (0,2–1,8–2,4%), în rândul persoanelor care au afirmat că consumă droguri.Tendința prezentată cu privire la substanțele narcotice consumate în România este întărită și de concluziile raportului EMCDDA, 2002, privind țările candidate, conform cărora consumul experimental, recreațional de droguri devine, în mod tot mai evident o parte integrantă a culturii tinerilor din țările candidate (Degi, 2002).