Drogurile

Introducere

Prezente în viața omului încă din cele mai vechi timpuri, sub diverse forme, drogurile și consumul lor au fost considerate un factor care a influențat individul în cadrul unei comunități.

Lucrarea de față se dorește a fi o lucrare de sinteză despre consumul substanțelor care influențează organismul uman din punct de vedere biopsihosocial.

Principalele aspecte care vor fi luate în considerare în această lucrare vor fi motivația adolescenților de a consuma aceste substanțe și modul în care acest tip de comportament este privit din perspectivă sociologică și teologică, totodată.

Motivația acestei teme ar fi faptul că este un subiect actual care afectează din ce în ce mai mult societatea constituită, în principal, din adolescență, aceștia fiind urmați de celelalte categorii de vârstă. Totodată, aprofundarea unei asemenea teme poate fi considerată ca o modalitate de conștientizare a unei probleme care poate fi evitată din timp.

Istoric, consumul drogurilor a cunoscut un traseu variat; de la substanțe folosite în scop curativ la utilizarea acestora ca instrument de eliberare din cadrul unor norme (mișcarea hippie) și, în cele din urmă, utilizarea inconștientă a acestor substanțe în scop recreativ.

Cu toate că societatea și-a îndreptat atenția spre efectele consumului de droguri asupra cetățenilor săi adulți, acest flagel a fost observat că fiind din ce în ce mai pregnant în populația adolescentină.

Diverși factori pot fi identificați ca și cauzatori ai consumului de droguri în rândul adolescenților: starea economică, statutul familial, dorința de integrare într-un grup, tendința spre alienare, gradul de educare sau, cel mai comun factor, pură curiozitate.

În ciuda diverselor campanii de educare și conștientizare al efectelor drogurilor consumate, al căror număr a crescut față de alți ani, comunitatea consumatoare a crescut de asemenea.

CAPITOLUL I Drogurile – definire

„Originea cuvântului „drog” este incertă,unii autori considerând că ar proveni din cuvântul persan „droa” ce înseamnă „miros aromatic”,alții consideră că ar proveni din limba ebraică,iar după alții la originea cuvântului ar sta termenul de origine olandeză „droog” ce desemna substanțe vegetale vândute de farmaciști”.

„Dependența de droguri reprezintă comportamentul care conduce la utilizarea obligatorie a drogului,caracterizată prin necesitatea stringentă de a consuma drogul,asigurarea furnizării și dorința de a reîncepe consumul” 2 .

Din punct de vedere evolutiv, oamenii s-au diferențiat prin diverse statusuri sociale (vânători, culegători, pescari, etc), iar în funcție de activitatea desfășurată, aceștia au dobândit diverse cunoștințe privind mediul care îi înconjoară, substanțele sau produsele naturale care le pot induce o stare de bine/euforică sau care le poate provoca daune majore organismului (otrăvire).

Istoric, anumite acțiuni sau practici care astăzi sunt considerate a fi nocive prezentau un statut diferit în trecut; spre exemplu, fumatul cannabisului era prezentat de către Herodot ca fiind o parte constituentă a doliului și, într-o oarecare măsură, a plăcerii.

Grecii Antici considerau fumul ca fiind un instrument purificator; Oracolul din Delphi se folosea de aburii intoxicanți care țâșneau din crevasele peșterii sale pentru a profeți.

Cunostiințele oamenilor despre substanțe s-au dezvoltat o dată cu trecerea timpului; diverse substanțe au fost utilizate cu scop curativ, iar în funcție de gradul de suferință al afecțiunilor, unora dintre ele li s-au stabilit anumite grade de dozaj pentru un efect optim, lipsit de daune asupra bolnavului. Cu toate acestea, fie din dorința de a suprima durerea în mod instantaneu, fie din inconștiență sau pură curiozitate, aceste substanțe au început să fie consumate în mod spontan, în scop recreativ.

Acest tip de comportament ar putea fi identificat în prezent cu consumul de droguri: consumul unor substanțe cu acțiuni variate, diverse, fără urmărirea scopurilor paliative, ci mai degrabă a celor hedoniste, eliberatoare de plăcere.

Consumul de droguri poate fi privit sau catalogat din 2 perspective: farmacologică și teologică.

1.1 Drogurile din perspectivă farmacologică

Drogurile reprezintă substanțele chimice care induc anumite efecte biologice asupra organismelor umane sau animale.

Farmacologia prezintă drogurile ca fiind substanțele chimice folosite în tratamentul, prevenția, diagnosticarea unei boli sau folosite pentru a îmbunătăți bunăstarea fizică sau mentală a unui individ. Drogurile de proveniență farmacologică pot fi utilizate pentru o perioadă limitată sau în mod regulat pentru anumite condiții cronice.

Drogurile recreaționale sunt substanțele chimice care afectează sistemul nervos central, precum opioidele sau halucinogenele. Alcoolul, nicotina și cafeina sunt substanțele cele mai consumate la nivel mondial ca și droguri psihotropice. Acest tip de droguri pot fi utilizate pentru efectele aduse percepției, conștiinței, personalității și comportamentului, fiind de asemenea utilizate și în scop medicinal.

Unele droguri pot cauza dependența, fiind însoțite de diverse efecte secundare. Multe dintre substanțele utilizate ca și droguri sunt ilegale pentru activități recreaționale, iar diverse tratate internaționale precum Single Convention on Narcotic Drugs au ca și scop interzicerea legală a anumitor substanțe.

1.2 Drogurile din perspectivă teologică

Incă dinainte de Antichitate, omul a fost considerat a fi creat „după Chipul și Asemănarea” persoanei divine; întrupat din perfecțiune, neîntinat, lipsit de cusur și omniscient, omul era considerat vasalul energiei și luminii divine. Sufletul omului era considerat a fi templul Divinității, iar acțiunile sale pe Pământ trebuiau să fie în concordanță cu anumite norme, reguli pentru ca, după moarte, să se reîntoarcă la statutul său inițial că și component al rațiunii perfecte.

Cu toate acestea, anumite practici specific umane ar fi considerate drept piedici sau instrumente de perturbare a ordinii „templului divin”; deoarece consumul substanțelor cu acțiune nocivă conduc la degradarea corpului și sufletului uman, acesta nu ar mai cunoaște Paradisul, reuniunea cu Divinitatea.

Majoritatea religiilor condamnau sinuciderea; deoarece singurul care are dreptul să dea sau să ia viață unui om este Zeul, consumul iresponsabil al acestor substanțe este considerat a fi sinucidere. Cu toate că viața nu este curmată brusc, conform definitei clasice/clare a sinuciderii, consumul de droguri conduce la lezarea gradată a spiritului și sufletului uman.

Învățătura bisericească transmite conceptul că sufletul uman va pătrunde în Împărăția Cerului că și prezență curată, lipsită de păcate și lipsită de patimi. Deoarece omul nu ar mai fi interesat să urmeze Învățătura Creștină, care îl îndreaptă către un traiect al compasiunii, iubirii, respectului și fricii de Dumnezeu, consumatorul de droguri și-ar dedica întregul timp în susținerea plăcerii, confuziei cauzate de acțiunea acestor substanțe, precum și de încercarea de suprimare a durerii și încercarea de a evita orice problemă de natură externă prin acestea, și nu prin apel la divinitate.

„În ceea ce privește Biserica Ortodoxă,valorile morale și virtuțile creștine promovate sunt elementele de bază în promovarea unui stil de viață sănătos,nonadictiv și de recuperare și reinserție socială a consumatorului dependent.Prin Cuvântul Lui Dumnezeu,învățăturile Sfintei Tradiții,viața sacramentală,rugăciunile de o mare valoare spirituală,stilul de viața fără excese promovat și activitatea social-misionară practicată,Biserica Ortodoxă are energia și resursele necesare pentru a oferi un un stil de viață alternativ tuturor celor care cochetează cu drogurile,precum și sprijinul necesar și specializat în consilierea pastorală pentru vindecarea și regăsirea sau construirea unei vieți cât mai complete tuturor celor care se zbat să scape din sclavia dependenței adusă de droguri.”

„Prefericitul Părinte Daniel afirmă în anul 2008,la lansarea Programului Național Antidrog al Bisericii Ortodoxe Române că,”Evanghelia iubirii și a vieții veșnice a Mântuitorului Iisus Hrisos cheamă pe fiecare om la eliberare de păcate și de patimi egoiste care degradează sănătatea,demnitatea și libertatea omului de a săvârși binele spre folosul său și al semenilor săi.Evanghelia lui Hristos binevestită de Biserica prin cuvânt ziditor,rugăciune stăruitoare și fapta bună are ca scop ridicarea celui căzut,însănătoșirea celui bolnav(fizic,psihic său spiritual),precum și integrarea în comunitate și în demnitate a celui înstrăinat de starea de comuniune de iubire față de Dumnezeu și de oameni.Acesta este înțelesul duhovnicesc și practic al mântuirii omului pătimaș ca vindecare,eliberare și ridicare sau înălțare a lui.”

1.3 Teorii privind consumul de droguri

Consumul de droguri este perceput de către cercetători că fiind cauzat de factori bio-psiho-sociali, însa nu toți consumatorii de substanțe ilicite se încadrează în același tipar. Consumatorul de droguri nu ar putea fi încadrat într-o anumită tipologie, însă poate fi creionat prin anumite trăsături de care dispune individul înclinat spre consumul substanțelor.

Principala cauză care determină consumul de droguri în rândul unor indivizi este autocontrolul, incapacitatea de a privi dincolo de satisfacția oferită imediat de către substanțe, precum și cea legată de efectele psihologice (sau chiar strict medicale) pe termen lung asupra sănătății.

Datorită ambianței sau datorită propriei percepții (inclusiv cea a celor din jur), dorința de a încerca cel puțin un drog apare în rândul adolescenților, deschizând astfel calea spre dependență. Totodată, consumatorii de droguri își adâncesc personalitatea în substanțe, având iluzia că se pot afirma în fața celorlalți membri ai societății.

Adolescenții sunt caracterizați și de grupul de care aparțin, aceasta fiind o altă cauză luată în considerare privind consumul drogurilor; determinați de acțiunile conducătorii grupurilor, membrii constituenți acționează impulsiv, alegând să ignore consecințele uzului de substanțe ilicite. Totodată, membrii unui grup vor dori să se afirme, de a fi diferiți de ceilalți, a fi unici; în acest scop, apare teribilismul care însoțește dorința de a ieși în evidență.

Un alt factor important în modelarea și dezvoltarea afectivă a adolescenților este familia; dacă în rândul constituenților familiei comunicarea este deficitară sau familia monoparentală pot duce la carențe ale psihicului. Conduita adolescentului este de asemenea influențată de o educație extrem de exigentă, urmată de un comportament pozitiv legat de consumul de tutun, alcool sau droguri. Acești factori pot determina individul să-și interiorizeze actele de natură rebelă, determinând conflicte intra-familiale, urmate de cele de ordin legal.

1.3.1 Teorii psihologice privind consumul de droguri

Toxicomanii se recrutează din cele mai diverse pături ale societății, iar unele categorii sociale par a avea o predispoziție în acest sens. Astfel: bărbații devin mai frecvent toxicomani decât femeile; persoanele necăsătorite în comparație cu cele căsătorite sunt mai predispuse la toxicomanie; locuitorii orașelor sunt mai expuși la acest flagel în comparație cu persoanele din mediul rural; persoanele tinere sunt tentate de consumul de droguri mai mult decât persoanele vârstnice; persoane cu risc ridicat în a deveni toxicomani sunt și acelea care fac parte din grupurile de copii ai străzii, dar și persoanele aflate în detenție.

Din punct de vedere psihologic, cea mai mare parte a explicațiilor privind consumul de droguri au ca element central personalitatea individului.

Consumatorii de droguri pot proveni și din familii exagerat de toleranțe față de comportamentele descendenților. Părinții se pot amăgi că este vorba doar despre o problemă trecătoare și acest lucru să-i determine să se autoliniștească, lăsând astfel că situația să scape treptat de sub control.

Un aspect deosebit de important este existența unor cazuri de drogo-dependență în familiile de origine ale toxicomanilor. O ilustrare adecvată a celor de mai sus este situația în care se află în prezent România, în ce privește consumul de droguri, țara noastră a fost multă vreme izolată, chiar dacă prin constrângeri de ordin politic și economic, de astfel de anomii sociale; în plus, România nu are în cultura sa tradițională modele de comportament care să includă consumul de droguri, factori care au determinat fragilitatea și vulnerabilitatea deosebită la adevărata "invazie" a drogurilor.

Fragilitatea este agravată de creșterea incisivă a fenomenului ca urmare a deschiderii brutale a societății românești spre țările în care flagelul era deja la apogeu . La acești factori se adaugă starea de anomie în care se află societatea românească, dar și lipsă pentru o bună perioadă de timp a unor reglementări legislative adecvate importanței fenomenului de trafic și consum de droguri.

1.3.2 Teorii sociologice privind consumul de droguri

În timp ce teoriile biologice și psihologice tind să accentueze factorii individualiști, sociologii tind să transforme factorii structurali baza ideologiilor lor. Pentru un sociolog, factorul cel mai important ce urmează a fi examinat il reprezinta, relațiile sociale, structurile sociale sau caracteristicile în care individul a fost sau este situat. Mai jos se regasesc doar cateva din cele mai importante teorii sociologice ce au fost create pentru a ajuta la explicarea consumului de droguri:

A. Învățarea socială

B. Controlul social

C. Subcultura

D. Interacțiunea selectivă/socializarea.

A.  Învățarea socială

Teoria învățării sociale propune ca consumul și abuzul de substanțe psihoactive să fie explicat de diferită expunere a grupurilor în care consumul este premiat. Aceste grupuri asigură mediul social în care are loc expunerea la definiții, invitații a modelelor, și reîntărirea socială a consumului sau a abstinenței de o anumită substanță. Definițiile sunt învățate prin imitație, și reîntărirea socială a lor prin membrii grupului cu care cineva este asociat.

Teoria învățării sociale vorbeste despre dimensiunea cu care substanțele vor fi folosite cat si despre nivelul la care comportamentul a fost reînforțat în mod diferențial asupra comportamentului alternativ și este definit ca dezirabil.

B.    Teoria controlului

O teorie majoră în sfera criminologiei și a comportamentului devianto reprezinta teoria controlului.

Aceastra are mai multe caracteristici similare cu teoria subculturii, dar sunt și mai multe diferențe. Teoria subculturii, pune în discuție consumul de droguri din perspectiva modalitatii în care grupul facilitează consumul de droguri, in schimb teoria controlului social urmărește factorii care îi împiedică pe oameni să adopte un caracter deviant. In consecinta, cauza consumului de droguri, ca cele mai multe comportamente deviante, este lipsa controlului social care generează conformarea. Cei mai mulți dintre noi nu manifestăm acte deviante sau criminale din cauza unor strânse legături cu instituțiile sociale convenționale.

Dacă aceste legături sunt diminuate sau intrerupte, vom fi liberi de regulile societății și vom putea întreprinde acțiuni deviante – inclusiv să consumăm droguri. Nu atât legăturile consumatorilor de droguri cu o subcultură neconvențională îi indeamna către droguri, ci absenta legăturilor cu cultura conformatoare care îi lasă liberi către consumul de droguri. Principala ipoteză a teoriei controlului social este aceea că cu cât ești mai atașat de o societate convenționala, cu atât mai puțin este posibil să săvârșești un comportament care violează valorile și normele unei asemenea societăți.

C.    Teoria subculturii

Baza principală a teoriei subculturii este reprezentata prin presupunerea faptului că implicarea într-un grup social cu caracteristici favorabile către consumul de droguri este factorul cheie în încurajarea cuiva în propriul său consum de droguri, și că implicarea într-un grup ce manifestă caracteristici negative cu privire la consumul de droguri tinde să descurajeze un asemenea consum. Consumul de droguri este așteptat și încurajat în anumite cercuri sociale și virulent descurajat, chiar pedepsit în altele.
Această teorie susține că sunt mai multe subculturi. Există diviziuni în funcție de rasă și etnie, vârsta repară membrii unei anumite subculturi de droguri. Dar poate cea mai importantă clasificare a subculturilor ține de tipul său tipurile de drog care este consumat.
Astfel, sunt cel puțin subculturi ale abuzului de alcool, a cocainei ,a marijuanei, a heroinei injectabile cat și a consumului multiplu de droguri. Totuși, unii indivizi sunt membri a două sau a mai multor subculturi, și astfel, ceea ce se întâmplă cu el sau ea afectează ceea ce se întâmplă cu ceilalți.

D.    Teoria interacțiunii selective / socializării

Termenul  de “interacțiune selectivă” se referă la faptul că consumatorii potențiali de droguri nu cad la întâmplare în cercurile sociale ale consumatorilor; ei sunt atrași de anumiți indivizi și cercuri – grupuri subculturale – pentru că activitățile și valorile lor sunt comune cu acelora care sunt actuali consumatori. Există un element dinamic al consumului chiar înainte ca cineva să consume un drog pentru prima dată, el sau ea este “pregătit” pentru sau “inițiat” în consumul acestuia – sau, într-un fel, socializat anticipativ – pentru că valorile sale sunt deja în concordanță cu acelea ale subculturii drogurilor. Ca rezultat, cineva își alege prieteni care împărtășesc aceleași valori, și care sunt foarte posibil să fie atrași de consum și de actualii consumatori. Când cineva își face cunostinte sau prieteni care consuma droguri, acesta devine socializat de grupul subcultural al consumatorilor, atât în valorile compatibile cu consumul cât și cu valorile ce constau în consum.

În urmă mai multor cercetări s-au ajuns la mai multe idei care susțin că cu cât adolescenții sunt mai izolați și alienați de subcultură parentală, și cu cât ei sunt mai implicați în relații cu subcultură adolescenților de aceeași vârstă, cu atât sunt șansele mai mari ca ei să experimenteze și să consume o varietate de diferite droguri. Subcultura celor de aceeași vârsta determină tranziția dintre subcultură parentală și cea a drogurilor.

În cea mai mare parte, generația parentală este convențională și antidrog, de asemenea se opune altor activități neconvenționale și “deviante”. Adolescenții care sunt influențați și puternic atașați de subcultura parentală au tendinta să adere mai aproape de valorile acesteia și să-și urmeze normele de conduită. In consecință, ei sunt mai predispuși să se retina de la consumul droguri decât adolescenții care sunt izolați de părinții lor și sunt în legătură strânsă cu cei de vârsta asemănătoare, care sunt înclinați mai mult spre normele neconvenționale, și astfel este mai probabil să accepte forme ale consumului de droguri.

Influența parentală asupra consumului ale adolescenților este scăzută dar semnificativă. Părinții care folosesc droguri legale (alcool, țigări și droguri prescrise medical) sunt mult mai probabil de a crește copii care de asemenea vor bea băuturi spirtoase sau vor consuma droguri ilegale decât părinții care se abțin de la droguri complet.
Influența persoanelor de aceeași vârsta asupra adolescentului este mult mai mare. 

Adolescenții, în special cei de o vârsta mai mare, tind să se asocieze cu ceilalți în parte pe similaritățile de stil de viață, valori și comportament – și consumul sau lipsa consumului de droguri este una dintre aceste similarități. Imitația și influența socială joacă un rol în inițierea și menținerea consumului de droguri printre adolescenți. Totuși, adolescenții nu-și aleg prieteni la întâmplare : ei sunt, într-un sens, socializați cu anticipație pentru participarea în anumite grupuri, ei aleg și sunt aleși de anumite grupuri din cauza acestui proces de socializare și participarea în acele grupuri îi socializează către sau împotriva consumului ilicit de droguri.

1.3.3 Teorii biologice privind consumul de droguri

A.    Factorii genetici

O direcție de gândire argumentează faptul că matrița genetică a indivizilor influențează predispoziția lor către abuzul de droguri și alcoolism. O combinație de gene influențează mecanisme biologice specifice relevante pentru abuzul de substanțe – de exemplu faptul de a fi capabil să îndeplinești un anumit nivel de intoxicare atunci când folosești droguri, faptul de a te îmbolnăvii la doze mai mici în opoziție cu alții care se îmbolnăvesc la doze mai mari. Toate aceste lucruri pot varia de la o persoană la alta, sau de la un grup rasial, național sau etnic la altul, și care ar putea influența continuarea consumului.

B.    Dezechilibrul metabolic

O a doua teorie aduce în discuție dezechilibrul metabolic ca un posibil factor cauzal în cel puțin un tip de abuz de droguri sau o dependența de narcotice. Creata si explicata de fizicienii Vincent Dole și Marie Nyswander, această teorie spune că dependenții de heroină suferă de o boală sau disfuncție metabolică, asemănătoare cu cea a diabeticilor. Odată ce anumiți indivizi încep să ia narcotice, fiziologia lor “tânjește” după droguri în același fel în care diabeticii tânjesc după insulină. Dozele repetitive ale unui consumator completează ciclul lor metabolic; narcoticele acționează ca un stabilizator, normalizând o deficiență.

CAPITOLUL II Tipuri de droguri

Majoritatea drogurilor cu efecte psihoactive pot fi împărțite în următoarele categorii: stimulente, depresive, opiacee (opioide) și halucinogene.

2.1 Stimulente

Substanțele stimulente acționează asupra sistemului nervos central și sunt asociate cu stări de euforie și creșterea nivelului activităților mentale și a funcțiilor motorii. Printre exemple se numără: cocaină, crack, amfetaminele (speed), ecstasy (face parte și din categoria substanțelor halucinogene).

2.1.1 Cocaină

(Alte denumiri: Crack, Coke, C, Zăpadă, Fulg, Piatră)  

Descoperită în anul 1860, este o substanță extrasă din frunzele arborelui de coca prin aplicarea solvenților precum kerosenul sau petrolul.

Forma bazică a cocainei este crack-ul, prezentat sub forma cristalelor bej sau brune; în forma să rafinată, prezintă aspectul unei pudre de culoare albă, însă distribuitorii ilegali o diluează în general cu amidon, pudră de tâlc, zahăr, procaină sau amfetamine. 
Clorhidratul de cocaină este obținut prin utilizarea acidului clorhidric asupra pastei de cocă, fiind totodată un produs des folosit.

Cocaină este consumată prin prizare, fumat sau injectare. Unii consumatori apelează la o combinație extrem de periculoasă dintre cocaină (praf sau crack) cu heroină, denumită speedball.

Durata extazului este estimată a fi între 15-30 de minute, fiind urmat de o stare profundă de depresie, irascibilitate, agitație, oboseală mentală și de o dorință insațiabilă pentru o altă doză. 

Efecte pe termen scurt presupun creșterea temperaturii corpului, a presiunii arteriale și a ritmului cardiac, amnezii, epilepsie, anxietate, acte de violență, panică, instabilitate, senzația de persecuție; imediat după doză, dureri de cap de circa o oră, tremurături, senzație de cald/rece; câteva zile de depresie.

 
Pe termen lung efectele includ riscul instalării hepatitei A, B sau C, dureri abdominale, infarct cerebral sau miocardic, comportament agresiv, paranoia, halucinații, dependență psihică.

Consumatorul de cocaină are pupilele dilatate, îi curge nasul, este energic și euforic, sigur de sine și nu prezintă poftă de mâncare. 

2.1.2 Amfetaminele

(Alte denumiri: speed, black beauties, Dexedrine, biphetamine)

Întrebuințarea lor principală a fost de remediu impotrica congestiei nazale în anul 1930; sunt stimulente ale Sistemului Nervos Central, producând efecte asemănătoare cu cele ale adrenalinei.

Aspectul amfetaminei este o pulbere albă (sulfat de amfetamină) sau a unui lichid aromat, de culoarea coniacului. Circuitul legal al amfetaminelor prezintă substanțe cu o puritate de 99% de culoare albă, iar cele obținute pe cale clandestină nu depășesc procentul de 20-30% de substanța activă, iar culoarea lor are o tentă gălbuie.

Comsumul de amfetamine se face pe cale orală (capsule), prizate, fumate sau injectate. Doza terapeutică se rezuma la aproximativ 1-3 comprimate pe zi. Amfetaminele sunt foarte des intalnite si utilizate impreuna sau în alternanță cu opiaceele, barbituricele.
Efecte pe termen scurt includ acnee severă, nervozitate însoțită de agresivitate si paranoia, creșterea pulsului și a presiunii sangvine, migrene.

Pe termen lung efectele includ afecțiuni precum ulcerul, ale vaselor sangvine, malnutriție din cauză lipsei apetitului ,psihoză, stop cardiac. Poate afecta eficiența pilulelor contraceptive.

Consumatorul de amfetamine este energic, euforic, cu pupilele dilatate, vorbăreț, atent, sigur de sine, superior. 

2.1.3 Khatul

2.1.4 Cafeinicele

2.1.5 Steroizii

(Alte denumiri: roids, șauce, juice)

 
Apăruți după 1930 în tratarea bărbaților cu un nivel scăzut de testosteron, precum și pentru vindecarea unor boli precum anemia, a cancerului de sân inoperabil sau a unor afecțiuni ale ficatului, steroizii sunt versiunea sintetică a testosteronului.

Aspectul steroizilor este caracterizat de capsule cu un conținut mare de apă sau lichid pe bază de ulei. 

Consumul de amfetamine se face pe cale orală sau prin injectare; dacă steroizii sub formă capsulară rămân în organism maxim 40 de zile, cei pe bază de ulei rămân în corp mai multe luni. Consumul de steroizi, pe lângă cel medical, este întrebuințat pentru îmbunătățirea performanțelor sportive, pentru un look mai impunător și pentru a obține o musculatură mult mai dezvoltată.

Efectele secundare sunt diferite în funcție de sexul consumatorului; în rândul consumatorilor de sex masculin sânii cresc (efectul este ireversibil), testiculele sunt atrofiate, iar cantitatea de spermă este redusă, astfel instalându-se sterilitatea. În rândul consumătorilor de sex feminin, are loc creșterea excesivă a pilozității corporale, vocea se îngroașă, iar clitorisul este mărit. Ambele sexe sunt afectate de căderea podoabei capilare, stimulare sexuală.
Efectele abuzurilor presupun infarct miocardic, accidențe vasculare, tumori hepatice, acnee, seboree, hepatită de tip B, infectarea cu virusul HIV, depresii, mânii, suicid, de asemenea cresc irascibilitatea și agresivitatea. Consumarea steroizilor în doze mari putând duce până la posibilitatea comiterii de crime.

2.1.6 Anabolizanți

2.1.7 Barbituricele

(Alte denumiri amytal, nembutal, secondal, fenobarbital, barbs, red devils)

Substanțe utilizate începând cu anul 1900, sunt antidepresive puternice, care au rol în încetinirea Sistemului Nervos Central, cu puternic efect sedativ. În doze puternice, induc efecte hipnotice. Medicii prescriu aceste substanțe pentru tratatea insomniilor, neliniștii și tensiunii, însă acestea sunt utilizate și pentru anestezii.
Barbituricele au aspectul unor capsule roșii, albastre, galbene sau albe, care sunt consumate pe cale orală sau prin injectare. Extazul acestora determină o clasificare bazată pe durată acțiunii foarte scurte, scurte, intermediare și de lungă durată.  
Cele cu durată foarte scurtă conduc spre anestezie într-un minut de la administrarea injectabilă. Cele cu acțiune scurtă și medie acționează după 15–40 de minute de la administrarea orală și durează până la șase ore. Barbituricele cu acțiune îndelungată își fac efectul într-o oră și durează 12 ore.

  Efectele pe termen scurt includ efecte similare cu amețeală, relaxare sau agitație , beția, pierderea inhibițiilor, capacitate scăzută de articulare a cuvintelor, dezorientare, tremur slab, puls accelerat, acuitate vizuală scăzută. În combinație cu alcoolul, barbituricele pot cauza comă sau moartea.

Efectele pe termen lung conduc spre dependență, afecțiuni hepatice, cardiace, pulmonare, irascibilitate, renale, abuzul poate provoca convulsii, iar supradoza conduce la deces.

2.2 Depresive

Depresivele sunt substanțe chimice care încetinesc activitatea sistemului nervos central și reduc activitatea creierului, calmând stările de anxietate. Cele mai comune depresive sunt alcoolul și canabisul. Din aceeași categorie fac parte barbituricele și benzodiazepinele (de ex: valium, temazepam).   

2.3 Opiacee

Opiaceele calmează durerea, au efect euforic și sedativ și pot provoca moartea său comă, în doze ridicate.

Stimulantele:cocaina,amfetaminele,metamfetaminele,khatul,cafeinicele,steroizii anabolizanți.

Sedativele : barbiturice, benzidiazepina, metaqualone.

 
Halucinogenele : LSD, ecstasy, canabis, ketamină, marijuana, ciupercile halucinogene.

Opiaceele : opiul, morfină, codeina, heroină.

2.4 Halucinogene

Halucinogenele reprezintă un grup variat de droguri. Unele sunt naturale, cum sunt cele din „ciupercile magice” și mescalina din cactusul „peyote”, celelalte sunt create în laborator, ca LSD-ul (acid lisergic dietilamid).

Aceste droguri au efecte dramatice asupra conștiinței, a simțurilor și a percepției consumătorului. Acesta poate avea halucinații puternice și o astfel de „călătorie” poate fi extrem de înspăimântătoare.

Cea mai mare parte a halucinogenilor nu creează o dependență fizică serioasă, iar pe termen lung nu par să cauzeze o dependență psihologică puternică. Aceștia provoacă însa o toleranță în oraganism, iar oamenii au murit chiar sub influența lor. De exemplu, consumătorul își poate închipui că poate să zboare, și să sară pe fereastră.Cannabis

2.4.1 LSD

(Alte denumiri acid lisergic dietilamid, acid, microdot, zahăr, soare galben, LSD-25)

Produs de Albert Hoffman în 1938, este o substanță care aparține categoriei halucinogenelor, cu fabricație exclusivă în laboratoare.

Aspectul LSD-ului este incolor, inodor și se prezintă sub formă lichidă, fiind aplicat pe „suporturi” îmbibate cu produs (sugative, țesături, zahăr sau pilule) și se consumă pe cale orală în cantități foarte mici.

Extazul acestuia are o durată între 7 și 12 ore.

Pe termen scurt, efectele includ o stare de euforie, pupile dilatate, tremurături, probleme de conștiință, , alterarea noțiunii de timp, a percepțiilor vizuale și auditive, palpitații, panică, scăderea presiunii sangvine până la colaps circulator, acte violente necontrolate.

  Efectele pe termen lung isi fac aparitia uneori și la câteva săptămâni, luni, iar alteori ani de la data ultimului consum, manifestându-se sub formă de accese de panică (flashback).

2.4.2 Ecstasy

(Alte denumiri MDMA, Adam, XTC, Disco Burgers, New Yorkers)

Apărut în 1912 sub formă de tablete sau pudră albă, se consumă prin prizare sau pe cale orală.

Consumatorul de ecstasy prezintă pupilele dilatate, temperatură corpului foarte mare, dezinhibiție, ușurință de a comunica și de a intra în contact cu ceilalți, iar extazul este estimat a fi între trei și șase ore.

Pe termen scurt, efectele includ bufeuri de căldură, dezinhibiție, câteodată greață; după aproximativ 5-8 ore, îți vâjâie urechile, ai insomnii, contracții musculare (dificultate în urinare); după 48 de ore, survine depresia, gândurile morbide, coșmaruri.
Efectele pe termen lung conduc la probleme psihologice, panică, tahicardie, epilepsie, leziuni hepatice, cardiace și cerebrale, degradarea ireversibilă a creierului, moarte provocată de hipertermie (poți dansa ore în șir într-un club fără să te oprești măcar să bei puțină apă).

2.4.3 Psilocybin

2.5 Etnobotanice

Etnobotanicele reprezintă un nou tip de drog, a cărui popularitate crește rapid în spațiul european. Acestea sunt produse dintr-o combinație de chimicale care se schimbă continuu. Pot fi cumpărate în mod legal pe piață și sunt vândute ca ,,îngrășământ pentru plante” sau ,,săruri de baie”. Pe etichetă sunt marcate ,,interzise consumului uman”.

Aceste droguri pot avea efecte negative puternice asupra consumatorilor. Mulți dintre ei riscă să ajungă într-un pat de spital, la Urgențe. În prezent, în România nu există niciun program de reabilitare pentru persoanele care suferă de efectele secundare ale acestor droguri.

CAPITOLUL III Profilul consumatorului

3.1 Factorii de risc

Profilul consumatorului de droguri poate fi determinat de următorii factori:

Rasă, Sex, Statutul socioeconomic, Nivelul de educație, Tipurile de droguri utilizate, Situații familiale specific, Gradul de inteligență, Abilitatea de integrare în școală, Statutul într-un colectiv.

3.2 Factorii psihologici

Factorii psihologici sunt implicați în motivația pentru pentru inițierea consumului de drog, în dependențǎ și în recădere după o perioadă de abstinențǎ. De asemenea o serie de tulburări de personalitate și psihice (din care putem aminti depresia, anxietatea etc.) pot apărute la subiecți din alte cauze decât consumul de substanțe psihoactive constituind un fond favorizant pentru întărirea patternului de consum. Nu există "personalitate toxicomană" în sensul unei structuri univoce, dar există un ansamblu de factori psihodinamici cu o importanțǎ relativă în dobândirea dependenței. Unii toxicomani sunt caracterizați printr-o lipsă de autonomie, printr-o nevoie permanentă cineva care să ia deciziile în numele său. Toxicomanul recurge la drog pentru a-și anula tensiunea internă, secundară unei frustrări, unei decepții, unei anxietăți, depresii, în mod general pentru a-și anula o senzație dezagreabilă. Drogul tinde să se substituie mecanismelor defensive nevrotice obișnuite: refularea, denigrarea, izolarea; de aceea drogul pentru toxicoman reprezintă o necesitate, și nu doar o dorințǎ. Persoanele candidate la dobândirea dependenței au prezentat în primii ani de viațǎ o importantă intoleranțǎ la solitudine, ca o dificultate a relaționării apropiate. Această lipsă de autonomie rezultă din eșecul interiorizării precoce ce corespunde primului proces de separare-individualizare care apare în cursul primilor trei ani de viațǎ.

3.3 Factorii socio-culturali

Factorii sociali influențează decizia de consum al unor substanțe psihoactive. Pe lângă factorii biologici și cei psihologici, factorii sociali și de mediu sunt cei care vor determina continuarea consumului de substanțe psihoactive. Credințele, atitudinile sociale influențează în mare măsură patternul de consum. De asemenea s-a observat că atunci când un număr mare de consumatori de droguri trăiesc într-o anumită zonă, se dezvoltă o anumită subcultură care încurajează și susține începerea consumului. Aparținătorii acelui grup au propriile moravuri, propriul lor limbaj și propria lor scară de valori, chiar dacă este deformată. Treptat, aceste grupuri sunt marginalizate de societate. Un alt factor implicat în determinarea unui comportament de consum este dinamica familială. Consumul de substanțǎ al unui membru al familiei este adesea determinat de comportamentul de consum al altor membri din cadrul familiei. Există situații în care, ca urmare a consumului unuia dintre părinți copilul devine el însuși consumator, imitând modelul parental. Pe de altă parte relațiile care există între membrii unei familii pot juca un rol important în etiologia dependenței de drog și în tratamentul său. Nu s-a stabilit cu exactitate încă gradul în care comportamentul unui membru al familiei este cauză care duce la apariția unui pattern de consum sau efectul fațǎ de acest comportament. Unii autori consideră că dependența este un simptom care conduce la apariția conflictelor, putând juca un rol important în menținerea disfuncționalităților în familie. Despărțirea de părinți, dispariția valorilor tradiționale și a structurilor familiale pot genera sentimente de singurătate, izolare și deznădejde. Orice persoană simte nevoia de apartenențǎ la o familie, grup său comunitate. Dacă se simte izolat va încerca să găsească un grup căruia să i se alăture. Uneori este posibil ca grupul să fie format din persoane care au acest sentiment de izolare și atunci caută scăparea în drog. Mai mult de jumătate dintre consumatorii de drog provin din familii monoparentale. În cazul familiilor organizate, frecvent există relații disturbate cu unul dintre părinți, de obicei cu cel de sex opus, iar celălalt părinte este distant, absent sau punitiv.

3.4 Factorii biologici

De-a lungul ultimilor ani s-a observat că cercetarea de bază a laboratorului poate aduce contribuții la dezvoltarea unui mediu științific comprehensiv în consumul de droguri.

Descoperirile factorilor biologici, fiziologici și genetici pot ajunge să ofere informații certe și complementare studiilor epidemiologice și comportamentale. Fără îndoială, aceste linii de cercetare se găsesc încă în stadii de început.

Cât despre factorii biologici care stabilesc o vulnerabilitate posibilă diferențială între indivizii ce au probleme în consumul de droguri, actualele inii de cercetare dovedesc nevoia analizei unui câmp ce nu face altceva decât să înceapă.. Linii de cercetare au la baza explorarea aspectelor următoare :

Factori din aria geneticii relaționați cu consumul de droguri

Bazată pe o statistică efectuată in cazul gemenilor adoptați, unde nu se poate separa mediul înconjurător și contribuția genetică, această linie de cercetare arată că sistemul genetic poate fi unul din multitudinea de factori care conduc către consumul de droguri.

Actualele cercetări nu caută o genă concretă care să condiționeze in mod necesar problematica drogurilor, ci o multitudine de genom care să determine o acțiune disfuncțională pentru care consumul de stupefiante pare a fi o simplă manifestare.

În cazul studiilor genetice,direcția este îndreptată spre determinarea existenței unui număr mic de gene care să fie răspunzătoare de anumite însușiri comportamentale ce demonstrează a fi un factor de risc sau de mijloc pentru consumul de droguri.

Factori neurofiziologici

Să ne imaginăm că există o predispoziție biologică pentru a merge de la consumul de stupefiante la exces și dependență înseamnă să ne gândim că ar trebui să existe diferențe individuale înaintea morții ale alternativelor neurofiziologice cum și: deosebirile în răspunsul regional cerebral, diferențe ale metabolismului cerebral și ale paternnurilor de răspuns asociate consumului de droguri sau ale comportamentelor deviante.

Un element important este dezvoltarea unor tehnici sofisticaste care permit analizarea variabilelor neurofiziologice care ar fi incluse în consumul de narcotice.

Cu cât vor avansa metodele tehnice de analiză, vor crește și cunoștințele variabilelor implicate în mod diferențial în consumul problematic de droguri.

Factorii neurochimici

Linia aceasta de cercetare se axează în studiul diferențelor individuale observabile pe neurotransmițători.

Ținând cont de dificultatea metodologică și tehnică, mai ales centrată pe studiul pe animale, progresele abordării sunt limitate încă, dar s-au putut detecta diferențe individuale în neurotransmițătorii relaționați cu anumite comportamente.

În general, se studiază plasmă și/sau lichidul cefalorahidian ca indice al activității metabolice al sistemului nervos central. În această arie,lucrările s-au centrat în mod fundamental în sistemul neurotransmisiei dopaminergice, cel care este relaționat cu modalitățile de recompensare.

Deși nici una dintre liniile de cercetare oferă încă informații concludente asupra factorilor de risc ce au caracter neurochimic,genetic, sau neurofiziologic, actualul stadiu al cercetării permite cel puțin să susținem că, variabilele ambientale nu sunt singurele situații riscante pentru abuzul de droguri.

3.5 ABORDAREA TERAPEUTICĂ A DEPENDENȚEI

TRATAMENTUL PSIHOFARMACEUTIC

1) FARMACOTERAPIA PE TERMEN SCURT

La opiacee,terapiile pe termen scurt in depentență au ca scop următoarele:

a) salvarea vieții în cursul intoxicației acute. Mai ales din cauză depresiei respiratorii provocate de opiacee;

b) mijloace medicale de reducere a sevrajului și de detoxifiere

Naloxona rămâne tratamentul de elecție în primul caz., în al doilea caz au fost mai multe alternative terapeutice evidențiate.

Detoxifierea cu ajutorul clonidinei :

Clonidina este un compus chimic, adrenergic utilizat în tratamentul hipertensiunii,ce reduce multe dintre simptomele sevrajului la opiacee.
Cercetările cu clonidina au adus informații referitoare la mecanismele neurobiologice implicate în dependența fizică. acționând pe autoreceptorii din locus coeruleus pentru a suprima hiperactivitatea adrenergică ce apare în sindromul de sevraj la opioide.

Eficiența sa se oprește doar la reducerea durerilor vegetative cum ar fi:tranpiratii,greață.diaree.dureri gastro-intestinale.fiind relativ ineficiență în combaterea insomniei.a durerilor musculare și a apetenței pentru stupefiant.

Detoxifierea de opiacee cu ajutorul clonidinei include întreruperea bruscă a consumului acestora și inițierea tratamentului . Pacientul acuză o stare de disconfort mai intensă decât în situațiile în care se reduce gradat doză de opiacee. Dar în același timp un disconfort mai mic decât dacă s-ar întrerupe brusc consumul. dar fără a se administra nici un alt tratament în loc.

Avantajul major al clonidinei este că acesta nu este un narcotic și are un potențial scăzut de abuz.

Detoxifierea rapidă cu ajutorul antagoniștilor

Detoxifierea opioida poate fi grăbită prin administrarea tratementului cu opioizi (cum ar fi naloxona sau naltrexona) care îndepărtează agonistul opioid de pe receptor.
Administrarea de antagonist concomitent cu administrarea de clonidinaă este un mijloc rapid de detofiere a pacienților spitalizați. Aceștia în aproximativ 4 zile fiind convertiți de la tratamentul de menținere prin doze blocante total de antagonist.

Tehnică de detoxifiere ultrarapidă de opiacee (UROD – ultra rapid opioid detoxification) sub anestezie generală și blocajul receptorilor opioizi cu naltrexona a fost introdusă pentru prima dată în practica medicală în 1989.de către o echipă de clinicieni vienezi condusă de A Loimer.

Procedeele UROD asociază beneficiile unei detoxifieri rapide (mai puțin de 24 de ore) cu instituirea rapidă a tratamentului cu naltrexona.Principiul metodei se axează pe provocarea detoxifierii imediate dar sub anestezie, care va atenua simptomatologia brutală de sevraj.

2) FARMACOTERAPIA PE TERMEN LUNG

Scopul terapiei pe termen lung în dependența la opioide este de a diminua sau elimină autoadministrarea ilicită de opioide. Medicația administrată realizează acest scop prin diminuarea efectelor euforizante ale opioidelor ilicite, fie prin substituirea acestora. Fie prin blocarea receptorilor opioizi.

Începând din 1960 primul medicament utilizat în tratamentul pe termen lung al abuzului de opiacee a fost metadonă; în prezent au apărut alte opțiuni terapeutice cum ar fi LAAM (levo-alfa-acetil-metadol) buprenorfina și naltrexona.

ABORDĂRI PSIHOTERAPEUTICE

Există o conștientizare a faptului că abuzul de substanță este o problemă bio-comportamentala și de aceea atât intervenția farmacologică, cât și cea psihosocială sunt necesare pentru rezolvarea adecvată a problemei și inducerea unei schimbări reale.
O varietate de tehnici psihosociale au fost dezvoltate pentru a fi aplicate în tratarea toxicodependentilor.

Cele mai cunoscute dintre ele sunt:

1) Terapia de grup cu orientatare dinamică sau bazată pe deprinderi, prevenirea recăderilor a fost tratamentul de elecție în abuzul de substanță în cele mai multe configurații terapeutice, de obicei asociate cu consilierea individuală și adresarea către, , Asociația Cocainomanilor Anonimi, Asociațtia Alcoolicilor Anonim,Recuperarea Rațională,Narcoticii Anonimi și alte grupuri suportive.

2) Terapia cognitiv-comportamentală include o combinație de strategii terapeutice care vizează schimbarea pattem-urilor obișnuite de gândire și comportament care favorizează dependența de substanță. Tehnici de decondiționare, inclusiv tehnici de relaxare și schimbare a dispoziției, metode pentru oprirea fluxului gândirii, dezvoltarea deprinderilor pentru controlul afectelor, agresivității și relațiilor interpersonale, exerciții de creștere a eficienței, pregătirea PR, incluzând recunoașterea dispoziției și a factorilor declanșatori, învățarea metodelor de refuz al consumului, încurajarea schimbărilor în viața socială și învățarea metodelor prin care consumatorul să facă față așteptărilor și situațiilor care pot declanșa recaderea- toate se încadrează în terapia cognitiv comportamentală a dependenței de droguri.

3) Terapii cognitive pentru toxicodependenți – sunt adaptări actualizate ale unei game vaste de tehnici cognitive

în special pentru alcoolism și abuz de stupefiante. Aceste metode sunt bazate pe schimbarea credințelor, a modului de a gândi și a așteptărilor care se afla în spatele dependenței și a dificultăților de schimbare a comportamentului său de abandonare a abuzului de substanță, inclusiv a modului care acceptă simptomatologia de sevraj.

4) Terapia familială, de cuplu,a microgrupului, din moment ce soțul/soția sau alte persoane importante pentru pacient(ă) E(colaboratori sau adversari) au un rol în formarea modelului de consum, acest demers se centrează pe interacțiuni pot fi modelate astfel încât să fie ușurată schimbarea său cel puțin, ele să nu interfere cu procesul schimbării. Aceste metode presupun aducerea la ședințele terapeutice a soțului/soției, prietenilor, altor membrii de familie, colegi, a preotului familiei pentru a susține pacientul în procesul de schimbare.

5) Tratamentele ce sunt bazate pe comportament,impun schimbări ale stimulilor de întărire și ale răspunsurilor condotionale asociate cu uzul de substanță. Aceste metode au fost încorporate în ceea ce se numește “abordare bazată pe sprijinul comunității “ care încearcă să crească importanța comportamentelo pozitive asociate cu muncă, relaționarea socială și funcționarea personală, în scopul schimbării mediului pacientului.

Economiile sub formă de jetoane cu oferirea de recompense și aplicarea de sancțiuni în funcție de modul în care se manifestă (non-addictiv respectiv addictiv) pacientul,au fost folosite des pentru a obține schimbări pe termen scurt (de tip condiționare) dar efectele pe termen lung sunt discutabile, după ce condiționarea este înlăturată.

6) Intervenții motivaționale dezvoltate de Miller și Rollnick (1991), tehnicile de intervenție motivațională folosesc motivația și teoria construcției decizionale pentru a controla ambivalența și rezistență care sunt des întâlnite în schimbarea comportamentului addictiv.

Confruntarea, care a fost un element important in multe abordări terapeutice în toxicomanie, este în mod remarcabil absența din acest tip de intervenție. În locul confruntării este subliniată importantă responsabilității personale în privința schimbării comportamentului și rolul terapeutului este mai mult de asigurare a feedback-ului și de sfătuire, în contextul unei abordări empatice, bazată pe ascultare și reflectare.

7) Pornind de la principiile AAA și incluzând de obicei participarea la ședințele AAA sau la întrunirile altor asociații de acest gen, tehnica celor 12 pași este foarte folosită în programele de tratament bazate pe sprijinul comunității. Tehnica a fost încorporată în multe tratamente mai complexe și de orientare medicală, cum ar fi dezintoxicarea sau programele cu pacienți internați (“IMPATIENT PROGRAMS”).

8) Tratamentul pacienților internați, oferă oportunitatea reabilitării psihosociale prin intermediul tehnicii celor 12 pași sau pe o tehnică mai directă, de confruntare. Frecvent sunt folosite principii psihologice, inclusiv decondiționarea, PR, supravegherea comportamentelor de întărire.

9) Metode bazate pe standardizare, deoarece în orice moment cei mai mulți pacienți dependenți nu sunt pregătiți să-și modifice comportamentul, intervențiile bazate pe acțiune nu vor putea fi încununate de succes. Tratamentul trebuie conceput ca fiind un proces dinamic și standardizat. Ar trebui crescută motivația înaintea oferirii de tehnici orientate pe acțiune, cum ar fi învățarea unor deprinderi și PR. Acest mod de acțiune a devenit foarte folosit de către terapeuți.

10) Tratament sub supraveghere judiciară.Mulți judecători sioficialitati ce răspund de eliberarea condiționată trimit în centre de tratament indivizii ce au fost privați de libertate că urmare a unor delicte legate de abuzul de substanță,. Acest tip de pacienți nu au neapărat o motivație interioară pentru schimbarea tipului de comportament, de aceea este o adevărată provocare pentru terapeut dezvoltarea motivației.

11) PR (prevenția recăderilor) și tratamentele de reciclare: majoritatea pacienților au multiple recăderi și tentative de abstinență, în cursul unei evoluții ciclice până ajung la o schimbare permanentă.Destul de multe programe au o componentă special dedicată prevenirii recăderii, care de ocele mai multe ori cuprinde strategiile cognitiv-comportamentale descrise mai sus.

Un studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității dincadrul Inspectoratului General al Poliției arată faptul că, în perioadă 1990 – 1996, pe teritoriul țării a fost descoperit un număr de 259 de consumatori de droguri. Analizând vârsta consumatorilor se demonstrează că marea majoritate a lor au vârsta cuprinsă între 26 – 35 ani (137 de cazuri ), îngrijorător fiind faptul că pe poziția secundă se situează cei cuvârsta între 15 –25 ani ( 58 de cazuri ).

Totodată, trebuie subliniat faptul că până în 1996 nu s-au înregistrat cazuri de consumatori cu vârsta mai mică de 15 ani. În ceea ce privește ocupația acestora, se observă că un procent de 64,5% din total nu au nici un loc de muncă, fapt care ridică un semn de întrebare legat de modul în care aceștia plătesc contra valoarea  stupefiantelor. 

Referitor la cetățenia consumatorilor se constată că, dinnumărul total de consumatori înregistrați pentru această perioadă, 54,5% erau cetățeni străini,restul fiind români. În cazul cetățenilor străini, naționalitățile cel mai frecvent întâlnite erau iranienii (43), turci (16), moldoveni (8), italieni (5) și greci.

În ceea ce privește drogul folosit, în topul preferințelor se aflau:

heroina (133 cazuri)

canabis și derivații săi (60 de cazuri )

medicamente cu conținut stupefiant (30 de cazuri )

cocaina (8 cazuri).

Creșterea constantă a preocupării traficanților, începând cu 1990, de a crea și dezvoltă în România o piață de desfacere a drogurilor, a dus la creșterea interesului tinerilor, în special a celor cu probleme de natură psihică și comportamentală . Mizând pe lipsă de informare a acestei categorii de persoane asupra riscurilor de natură fiziologică, psihică și juridică la care sunt expuși ca urmare a consumului de droguri, traficanții  au reușit să-și facă adepți în rândul acestora, unii dintre ei devenind chiar dealeri.

În general, pe întregul mapamond, tinerii preferă drogurile ieftine, iar cei mai mulți încearcă primă dată din curiozitate. Totuși, numărul consumatorilor de droguri ușoare, internați în Centrul-pilot Național de Toxicomanii din București (deschis în 1996), arată că preferința tinerilor români pentru acestea este mai scăzută, ei trecând laconsumul drogurilor mai puternice, care a indus deja starea de dependență.

Acest lucru este demonstrat mai ales de cifră explozivă (448) a celor care și-au injectat heroină în1998, față de doar 81 în 1997 ; principalul drog consumat (oral și sau injectabil) în 1998este tot heroină : 604 de persoane. Îngrijorător este faptul că vârsta de maxim risc rămâne 19-21 ani, cu tendințe de coborârea intervalului spre 16-17-18 ani.

Statistici oficiale din România cu privire la numărul consumatorilor de droguri nu trebuiesc  privite cu prea multă încredere. De pildă, datele furnizate de diferitelecompartimente ale Ministerului Sănătății sunt diferite. Astfel, conform Direcției Generalede Sănătate Publică și Inspecția Sanitară de Stat a raportat pe anul 2003 1775 de pacienți,în timp ce Centrul de Calcul, Statistică Sanitară și Documentare Medicală a raportat 1913 pacienți tratați pentru dependență; situația este alarmantă deoarece unele ONG-uri sau instituții românești sau străine estimează numărul total al consumatorilor la cifra de35.000-40.000 doar în București.

Din păcate, în România, rata de creștere a fenomenului consumului de stupefiante depășește cu mult viteza de reacția a instituțiilor controlului social, care ar trebui să lupte eficient împotriva acestui flagel. Vârsta în scădere a debutului consumului de droguri pretutindeni în lume, neobligă să analizăm specificitățile acestei conduite deviante de tip evazionist la adolescenți și la tineri.

În urma unor studii efectuate în 1998, Institutul pentru Cercetarea șiPrevenirea Criminalității din cadrul Inspectoratului General al Poliției a realizat un“portret robot” al consumatorului tânăr de droguri, din România: provine din familii dezorganizate sau are părinți cu studii superioare și venituri mari; se află în conflict cu profesorii și colegii, având, în general, repetate sancțiuni școlare; consumă droguri în special cu prietenii și mai puțin singur; băieții sunt slabi sau cel mult mediocri la învățătură, pe când fetele sunt bune sau foarte bune la învățătură

CAPITOLUL IV Efectele drogurilor asupra sănătății individului

Abuzul de droguri conduce la numeroase complicații ale sănătății unui individ, principală complicație ce ar periclita viața fiind supradoză.

Diverse reacții ale organismului pot surveni în urmă consumului de droguri: consumatorii de droguri sunt expuși la infecția cu virusul HIV, hepatită, tuberculoză, precum și multe alte boli.

Indivizii pot fi răniți din cauza accidentelor cauzate de consumul de droguri; aceste răni pot apărea datorită violenței cu care drogurile ar fi obținute sau pot fi asociate cu persoane cu un istoric violent; dependența survine în urmă consumului de droguri, iar anumite probleme fizice de natură cronică se pot instala în cazul unor consumatori.

Sănătatea individului poate fi periclitată, de asemenea, de puritatea drogurilor; cu toate că acești consumători ar fi obișnuiți cu substanța în stare pură, există cazuri când substanța este alterată cu diverse impurități, fie pentru a accentua potența drogului sau pentru a-i diminua efectele. Pe lângă alterarea substanțelor, unele droguri sunt vândute că fiind alte substanțe (de exemplu, în anii 70, pudră de PCP (fenciclidina său "angel dust") a fost atât de prost văzută de către consumători, încât dealerii au redenumit-o "cannabinol", substanță care este de fapt ingredientul activ din marijuana.

Uzul anumitor droguri poate cauza anumite reacții specifice asupra organismului; de exemplu, cocaina poate cauza convulsii sau stop cardiac datorită schimbărilor aduse ritmului cardiac și al tensiunii arteriale. Aceste schimbări se produc mult prea rapid pentru a permite tratament medical.

4.1 Tipuri de administrare

Drogurile pot fi administrate în diverse moduri. Administrarea unui medicament, drog sau alt compus în scopul creșterii concentrației substanței în sânge. Administrarea poate fi făcută:

Intravenos

Intramuscular

intratecal

subcutanat.

Inhalat (inspirat în plămâni)

Ca și aerosol sau pudră. Include și fumatul unei substanțe.

Injectare

Injectarea unei soluții, suspensii sau emulsii pe cale intramusculară, intravenoasă, intraperitoneală, intraosoasă

Aspirarea pe cale nazală.

Oral: ca și lichid său solid, absorbit prin intestine

Rectal: sub formă supozitoarelor, absorbite de rect sau colon

Sublingual: are loc difuzia în sânge prin țesuturile de sub limbă

Topical: Sub forma cremelor sau unguentelor. Drogurile administrate în acest mod pot fi administrate pentru a acționa local sau sistemic

Vaginal: sub formă supozitoarelor, în principal pentru a trata infecțiile vaginale.

4.1.1 Dozaj și supradoză

De regulă, consumatorii de droguri sunt caracterizați de faptul că aceste substanțe sunt consumate sub forma unei doze, indiferent de natura ei (pudră, injectabilă, etc.) În funcție de doză utilizată, aceste substanțe sunt prezente în organism pentru o anumită perioadă de timp, datorită efectelor pe termen scurt. Statusul de supradoză, indiferent de natură și de drogul utilizat, poate duce la moartea consumatorului în funcție de momentul în care se intervine pentru ajutorarea acestuia.

Tipurile intoxicațiilor acute:

-intoxicațiile acute involuntare
– intoxicațiile acute voluntare

Intoxicația acută involuntară poate apărea atât la persoană toxicomană care reia administrarea drogului de la ultimă doză administrată înaintea întreruperii, cât și la cea implicată în producția industrială sau în transportul illicit al drogului, de regulă nonconsumatoare al unor astfel de substanțe. În cazul acestor persoane, pentru a îndeplini condiția de intoxicație acută, sunt necesare de îndeplinit câteva condiții :

a) să se folosească de propriul corp, spre a transporta ilegal drogul (body-pack);

b) Componența chimică a stupefiantului, și mai ales solubilitatea să să faciliteze absorbția acestuia prin celulele mucoasei organului de transport (stomac, intestin, vagin, cavitate nazală) în momentul in care se distruge ambalajul.

c) Să fie depozitat într-o cantitate suficientă astfel încât să depășească doza hit.

d) Ambalajul de protecție intracorporala a drogului să nu poată fi digerabil sau/și să nu se poată rupă/fisură.

Intoxicația acută voită poate desemna:

a) autoadministrarea în scop de suicid;

b) autoadministrare în același scop, la cerere, în cazul euthanasiei asistate (în țări că Olanda, Belgia);
c) erorilor de calcul pentru doza hit (uzuală) prin depășirea necesarului atât în cazul primelor administrări, cât și în cazul toxicomanilor aflați în stadiul de toleranță, situației în care valoarea supradozajului este supraapreciată cantității ultimei doze necesară.
Mai rar, moartea poate surveni chiar în condițiile respectării dozei necesare zilnice printr-o reacție de hipersensibilitate de tip anafilactic.

Fiziopatologic, pot fi distinse mai multe etape corespunzătoare în acest proces.
Diagnosticul de intoxicație cu opiacee se stabilește unui pacient căruia, în scurt timp, după administrarea acestora, se poate observa o serie de modificări comportamentale sau psihologice: euforie,apoi de apatie, disforie, agitație sau lentoare psihomotorie, perturbarea capacității de gândire.

Foarte importante sunt și semnele obiective clinice pentru susținerea diagnosticului de intoxicație cu opiacee: afectare a vorbirii (dizartrie), mioză,hipoprosexie, hipomnezie, somnolență sau chiar comă de diverse stadii.

Cel mai important criteriu de susținere a diagnosticului constă în diferența dintre acest simptom și de alte tulburări psihice preexistențe, de administrare unei medicații ce determină depresia SNC sau de unele condiții medicale predispozante . Se va specifica întotdeauna dacă sunt prezențe tulburări în sferă perceptuală.

Criteriile prin care se diagnostighează intoxicația cu opiacee, conform clasificării americane DSM IV (1994) sunt:

A) consumul de opiacee recent.

B) modificări importante clinice comportamentale sau psihologice-initial, euforie urmată de apatie, disforie, agitație sau lentoare psihomotorie, alternarea judecății și a exercitării statutului social sau ocupațional – toate aceste modificări apărând în timpul sau la scurt timp după consumul de opiacee.

C) Constricție pupilară (dilatare pupilară indusă de anorexie, în caz de supradozaj) și unul sau mai multe, dintre următoarele semne apărute în timpul sau la puțin timp, după consumul de opiacee:

1.somnolență sau comă

2. Disfuncție a vorbirii

3. Atenția sau memoria sunt afectate.

D) Afecțiunile nu reprezintă o condiție medicală predispozantă sau de o altă tulburare mentală.

Mecanismul implicat în intoxicația acută cu opiacee poate fi rezumat astfel: în cursul consumului acut de opiacee, receptorii opiacei detectați la nivelulul proiecțiilor noradrenergice din locus coeruleus sunt stimulate, consecutiv apărând modificări intracelulare: scăderea activității adenilatciclazei (AC), a concentrației de adenozin-monofosfat-ciclic (AMPC) și de potasiu.

Aceste schimbări, toate, au că efect scăderea frecventei descărcărilor neuronale în locus coeruleus, adică o hipoactivitate noradrenergica.
Consumul cronic de opiacee determină o reglare la nivel funcțional înalt al activității adenilatciclazei, cu o reducere semnificativă a conductanței de potasiu.
Aceste modificări duc la creșterea ratei descărcărilor neuronilor, noradrenergici spre normal, atât timp cât se consumă opiaceul.

Când acest consum este întrerupt și receptorii opiacei nu mai sunt stimulați, din cauza procesului de reglare funcțională înaltă (upregulation) a AC, se exercită o creștere puternică a ratei descărcărilor neuronilor noradrenergici, conducând la o stare de hiperexcitabilitate noradrenergica caracteristică sindromului de sevraj. De aceea pare logică utilizarea unor compuși care scad eliberarea de NA la nivel sinaptic, cum ar fi agoniștii: alfa-2-adrenergici-Clonidina și Lofexidina, pentru atenuarea simptomelor hiperadrenergice caracteristice consumului de opiacee.

Efectele intoxicației sunt diferite, în funcție de severitatea acesteia. Astfel, în cazurile severe de supradozare apar: starea comatoasă, deprimare respiratorie severă, pupile punctiforme și edem pulmonar acut, iar în funcție de intervalul timpului la care este examinat pacientul după supradozaj, poate prezenta: midriază (din cauza anoxiei cerebrale), cianoză, extremități reci, scăderea tensiunii arteriale și aritmii cardiace.

4.1.2 Sevrajul sau Abstinența

Sindromul de sevraj definește dependența fizică și reprezintă expresia chimică a “neinstalarii” în organism a efectelor dorite ale drogului.
Această abstinență funcțională a acestuia din organismul uman poate fi rezultatul:

a) întreruperii consumului, în mod fortuit, prin imposibilitatea aprovizionării.
b) Întreruperii volitive a consumului de către toxicoman și conlucrării cu personalul autorizat profesional, în scopul dezintoxicării
c) Interacțiuni de tip antagoniști între drog și alte substanțe medicamentoase administrate toxicomanului pentru alte afecțiuni sau în scop de dezintoxicare, antagonism care conduce la suprimarea “efectelor dorite” ale drogului. Această posibilitate survine în special în cazul uzului de doze unice mari de drog, neutralizate brusc.

Simptomatologia sindromului de sevraj, este dependența de proprietățile farmacologice ale drogului și este în general un aspect “în oglindă” al stării de uz cronic.
În general, manifestarea negativă, de disconfort și de permanentă anxietate caracteristic sindromului de sevraj, este generată atât de absența fizică, materializată a drogului, cât și de neliniștea și panica nejustificată, indusă de deprimarea existenta.
Tabloul clinic al sevrajului, deși tolerat cu dificultate, este în general minor, polimorf, caracterizat prin simptome care trădează suferința neuronilor din diencefal, bulb său din regiunile cortexului cerebral, responsabile de comportament:

a) tulburări neuro-vegetative:cefalee, transpirații, piloerectie, palpitații, căscat,prurit, polipnee, hipertensiune arterială, stare subfebrilă/febrilă.
b) simptomatologie neuro-psihica: disforie, anxietate, impulsivitate, depresie
c) manifestări neuro-musculare și articulare, mialgii, artralgii, fasciculații musculare, mioclonii.
d) simptome de sferă digestivă: greață, vomă, diaree, durere abdominală, frecvent cu aspect colicativ.

Simptomatologia variabilă în raport de natură drogului, absent în organism, îmbracă uneori și forme severe de boală precum deshidratări, hiperazotemie moderată, dezechilibru acido-bazic, colaps.
În 5% din cazurile de sevraj există posibilitatea instalării sindromului de “delirum tremens”, care asociază simptomatologiei precedențe, simptome halucinatorii, psihotice sau de tendința suicidala.

Debutul manifestărilor depinde de timpul de înjumătățire al efectelor substanțelor consumate (T ½). Pentru heroină (timp de înjumătățire 1-2 ore), primele semne de sevraj pot să apară la 4 ore de la ultima priză.

În general sevrajul apare la 6-12 ore.
Agravarea simptomatologiei se face progresiv, maximum de intensitate fiind atins în cea de a treia zi.

Durata sevrajului depinde și ea de produsul consumat. Pentru heroină, manifestările pot persista 3-6 zile, pentru a regresa în general în mai puțin de 8 zile.
Aceste manifestări sunt caracteristice opiaceelor,excepție făcând însă anumite produse cu timp de înjumătățire mai lung, (metadona-timp de înjumătățire 5-20 zile)
Numeroase manifestări minore (în special psihice) vor persista mult timp luni de zile – și este vorba de insomnie, anxietate, astenie – care par să contribuie la revenirea ulterioară la consumul de drog.

Atitudinea terapeutică în caz de sevraj

1) Sevrajul heroinei

Diminuarea simptomatologiei în sevraj este psihofarmaceutica,și se disting două atitudini terapeutice:

– folosirea unui tratament opiaceu

– provocare a sevrajului (farmacologic sau natural)

Se va folosi una dintre următoarele strategii farmacologice ,în practică:

a) încetarea bruscă de consum a drogului și utilizarea clonidinei pentru tratamentul sindromului de sevraj
b) utilizarea naloxonei pentru inducerea sevrajului și apoi tratamentul cu clonidina
c) înlocuirea stupefiantului prin buprenorfina urmată de oprirea acesteia progresiv sau brutal
d) Substituția prin metadonă cu reducerea progresivă a dozelor acesteia

a) Sevrajul fără agoniști opiacei

Pentru tratamentul simptomatologiei de sevraj, în practică se utilizează două categorii de agenți terapeutici specifici și nespecifici

Tratamentul nespecific

Atitudinea terapeutică clasică constă în prescrierea de medicamente ce permit controlul simptomatologiei

– antiemetice (metoclopramid, metoprimazina)

– hipnotice

– sedative

– antialgice (paracetamol, aspirină)

– spasmolitice (amidopirină)

– antidiareice (loperamid)

Tratamentul specific

În principal este vorba de folosirea de clonidinei (catapressan)
Sevrajul antrenează o hiperfunctionare noradrenergica responsabilă de simptomatologie.
Clonidina este un antihipertensiv adrenergic de tip alfa. Ea are un efect benefic semnificativ asupra hipersecreției lacrimale, transpirației, rinoreei însă are un efect minim (chiar nul) asupra crampelor musculare, insomniei, anxietății. Va fi deci utilă o coprescriptie simptomatică.
Acest tip de tratament, este propus doar în cazurile în care este posibilă supravegherea medicală permanentă a pacientului.

b) Inducerea sevrajului prin naltrexona și coprescriptia clonidinei

Clonidina poate permite tratamentul sindromului de sevraj, dar nu diminuează semnificativ durată acestuia și nici nu crește procentajul de succese terapeutice
Pentru a soluționa aceste două probleme, se folosește combinația clonidina – naltrexona.

Mutarea opiaceelor din receptorii centrali prin naltrexona, provoacă un sevraj rapid și șever. Utilizarea clonidinei înainte și după administrarea naltrexonei, permite ameliorarea simptomelor și tratare sindromului de abstinența.

c) Substituirea toxicului prin buprenorfina, urmată de oprirea acesteia (progresivă să brutală)

Avantajul metodei constă în faptul că utilizarea buprenorfinei va provoca un sindrom de sevraj mult mai puțin violent decât cel dat de metadonă.
Acest lucru facilitează acceptabilitatea și accesibilitatea protocolului.

A) Înlocuirea prin metedona, urmată de reducerea progresivă a dozelor

Cea mai frecventă metodă terapeutică este substituția opiaceelor consumate de pacient prin metadonă, urmată de sevrajul la metadonă.

Avantajele acestei metode sunt:

– eficiența administrării orale

– durată de acțiune pe o perioadă de timp îndelungată

– prescripția facilă și ușor controlată.

Metodologia tratamentului prin metadonă

Protocolul propus în AMJ Practice Guideline (1995), constă în prescrierea unei doze de 10 mg hipoclorit de metadonă la 2-4 ore, în funcție de răspunsul pacientului (apreciat prin semnele obiective de sevraj). După atingerea acestei doze de echilibru, metadonă va fi redusă progresiv, în trepte de 5 mg pe zi, aceasta atenuând evoluția clinică.

Totuși, atunci când se ajunge la pragul de 20-30 mg/zi, pacienții se plâng de reapariția unor discrete simptome de sevraj, ceea ce ridică problema recidivei.
Inconveniențele acestei metode constau în necesitatea unei autorizații pentru prescrierea metadonei și în rebound-ul sindromului de sevraj – ceea ce duce frecvent la recidivă.

În ciudă prescrieri sub formă de doze degresive, simptomatologia legată de sevraj nu dispare complet, persistând discret după ultimă priză. Durerile musculare, crampele,insomnia, necesită deci un tratament simptomatic.
Utilizarea în același timp a clonidinei ca tratament de atac într-un protocol de dezintoxicare prin metadonă, nu este eficient.

2) Sevrajul cocainic

Cercetătorii de la Yale University, au descris trei faze ale acestuia.
Primă fază – de prăbușire (crash), durează de la 9 ore la 4 zile și este la rândul ei împărțită în câteva stadii. Inițial, apar: agitație, depresie, anorexie și o mare dorință de consum de cocaină. Acest stadiu este urmat de fatigabilitate, somnolență, depresie și scăderea apetitului pentru consm de cocaină și este asociat cu treziri intermitențe în care apare hiperfagia.
Fază a doua, este caracterizată prin normalizarea somnului, ameliorarea dispoziției și reducerea apetitului pentru consum.

Această fază relativ benignă, poate fi succedată de o revenire a anergiei, anhedoniei, anxietății și creșterii dorinței de consum, în special că răspuns la stimuli asociați anterior cu consumul de cocaină.

Faza a treia, sau de stingere, este caracterizată printr-o vulnerabilitate mărită a pacientului pentru recăderi. Anomaliile funcționale cerebrale, au fost observate cel puțin 12 săptămâni de la întreruperea tratamentului.

Sindromul de sevraj cocainic este diferit de cel din dependența la opioide, alcool sau anxiolitice, prin faptul că fatigabilitatea, disforia și apetitul pentru drog sunt prezente, dar perturbările somatice nu sunt atât de accentuate pt a necesita spitalizarea în caz de sevraj.
Unii pacienți parcurg stări depresive, alții sunt incapabili să renunțe singuri la consum.
Nu există agenți terapeutici capabili să reducă intensitatea sevrajului, dar normalizarea apare de regulă după o săptămână sau două de la sistarea consumului. Totuși, o serie de agenți farmacologici, utilizați în alte scopuri, au fost testați clinic în tratamentul dependenței la cocaină și al recăderii.

Premiza utilizării acestor intervenții farmacologice se bazează pe următoarele aspecte:
– consumul cronic de cocaină alterează sistemul DA (neurotransmițătorul cu rol cheie în proprietățile addictive ale drogului), astfel încât, continuarea consumului este asociată cu o stare de hipodopaminergie, caracterizată clinic prin disforie său anhedonie.
– unii consumatori de cocaină o utilizau pentru a-și ameliora o tulburare psihiatrică preexistență, cum ar fi depresia majoră, distimia, ciclotimia său tulburarea cu deficit de atenție.
– cocaină produce o sensibilizare sau efect de kinding, care predispune la continuarea consumului.
Consumatorii de cocaină care prezentau tulburări afective preexistențe, au fost tratați cu săruri de litiu, iar cei ce prezentau o tulburare cu deficit de atenție preexistență, au fost tratați cu metilfenidat.
Pornind de la deficiența DA indusă de cocaină, s-au realizat numeroase cercetări cu precursori ai neurotransmițătorului (Tyrozine), cu agoniști DA (Bromocriptina), cu diferite antidepresive (Desipramina, Imipramină, Trazodon) și cu agenți antiparkinsonieni (Amantodina).

3) Sevrajul la amfetamine

Diagnosticul de sevraj se stabilește atunci când întreruperea sau reducerea consumului de amfetamină (după un consum îndelungat) este urmată (la câteva ore/zile) de disforie, fatigabilitate, coșmaruri, insomnie/hipersomnie, creșterea apetitului și lentoare sau agitație psihomotorie.
În timpul sevrajului, toxicomanii pot dezvolta o depresie severă, care este totuși posibil să se remită fără tratament specific.

METADONĂ

Metadona a fost sintetizată de chimiștii germani în timpul celui de-al doilea război mondial. Pentru că erau mari cereri de morfină;produsul a fost comercializat sub numele de “Dolophine”. Reunind latinescul dolor cu partea a două a prenumelui Adolf.

După prăbușirea celui de-al III-lea Reich, aliații au avut acces la documentele privind sinteza metadonei.

Așa, americanii au reluat în 1948 cercetările asupra efectelor acestei substanțe.

Robert Halliday care lucra la Narcotic Addiction Foundation of British Colombia. în 1959 a început să folosească metadona în tratamentul sevrajului.

Metadona se prezintă sub formă de comprimate și de sirop (de preferat această formă care se pretează mai greu la comercializare pe piața neagră ).

Timpul de înjumătățire prelungit da voie administrării unei singure doze pe zi.

Cel mai întâlnit efect advers al său este transpirația abundență iar supradozajul poate fi mortal prin deprimare respiratorie.

Doza optimă pentru toxicomani se situează între 60 și 100 mg/zi. maxim 120 mg /zi. iar inițierea tratamentului se va face cu doze mici (20 sau 30 mg/zi).

Interacțiunile medicamentoase ale metadonei nu sunt efecte sedative de neglijat; sunt potențate anxiolitice, neuroleptice, antidepresive, alcool. Iar unii inhibitori enzimatici (Tagamet, Depamide, unele antibiotice) și agoniști morfinici, carbamazepina (codeină) favorizează deprimarea respiratorie. Inductorii enzimatici (fenobarbital) pot să scadă nivelul sanguin al metadonei cu riscul apariției sevrajului.

Consumul prelungit de metadonă determină dependența cu apariția unui sindrom sever de sevraj, dar mai tardiv, în cazul întreruperii brutale a administrării acesteia. Astfe, este recomandată reducerea treptată a dozelor, cu 5 mg mai puțin pe zi.

Contrar eficacității sale explicate, metadona este criticată totuși ca tratament al dependenței opioide, pentru că menține substanțial dependența fizică; astfel unele comunități au restrâns sau chiar au interzis tratamentul cu metadonă.

BUPRENORFINA

Este considerat ca agonist parțial opioid ce își exercită acțiunea dură receptorilor , din acest motiv este considerat ca un profil morfin-like al efectelor.

Administrată în doză de 2-16 mg/zi sublingual, determină diminuarea răspunsului la opioide.

Trăsăturile importante ale metodei sunt:

a) îmbinarea efectelor agoniste cu cele antagonistă

b) sevrajul blând ce apare la întreruperea administrării;

c) profilul bun de siguranță în administrare.

Fiind un agonist parțial poate acționa fie ca agonist, fie ca antagonist în funcție de circumstanțe. Astfel, la subiecții nondependenti buprenorfina acționează ca un agonist opioid, la pacienții cu dependență moderată ,nu se regăsesc efecte agoniste,cât nici antagoniste. Pacienții ce prezintă dependență severă acționează ca un antagonist, putând precipita un sindrom de sevraj.

Buprenorfina are și câteva dezavantaje: slab răspuns la administrarea pe cale orală, în jur de 15% (de aceea se administrează sublingual, pe această cale având o biodisponibilitate de 50%) și capacitate semnificativă de a induce abuz și dependență.

LAAM

În iulie 1993 levo-alfa-acetil-metadolul a fost aprobat în Statele Unite ale Americii ca tratament de întreținere în dependența opioida.LAAM este un agonis –opioid înrudit structural cu metadona

Din punct de vedere terapeutic,eficiența sa se bazează pe fenomenul de toleranță încrucișată, fiind utilizat ca medicație de substituție.

Calitățile acestui compus care l-au impus ca o alternativă valabilă în tratamentul dependenței sunt: o bună disponibilitate în administrarea orală, debut lent, o acțiune de lungă durată și capacitate redusă de a determina abuz.

Din perspectivă farmacologică, LAAM-ul este considerat un compus complex, ce se metabolizează în doi compuși activi:nor-LAAM și dinor-LAAM, ambii fiind mai potenți și cu o semivalenta mai îndelungată decât LAAM-ul însuși.

După administrare orală efectele opioide ale acestuia apar la aproximativ 90 minute și au un maxim la 4 ore după aceasta. După administrarea parenterală debutul efectelor opioide este mai tardiv la 4-6 ore, crescând în intensitate la 12-16 ore.

De-a lungul administrării cronice se regaseste o acumulare graduală, fiind necesare 2-3 săptămâni pentru o stabilizare a concentrației plasmatice. Ca și consecință pozitivă a acestui fapt o reprezintă capacitatea redusă de a induce abuz.

LAAM ameliorează simptomele sindromului de sevraj și previne efectele injectării opiaceelor un interval de 72 de ore, față de metadonă care realizează acest fapt pe un interval de 24 de ore.

4.2 Consecințe ale consumului de droguri

Problema drogurilor constituie marea provocare pentru educația secolului XXI. De cele mai multe ori, dacă nu se intervine eficient, consumul și dependența de droguri sunt drumul spre boală și pierderea progresivă a eului. Semnele sunt: slăbirea și eliminarea voinței, erodarea vieții afective și subminarea unei activități ordonate a gândirii, plus leziunile corporale.

Toate drogurile au în comun mai multe efecte dăunătoare sănătății. Printre acestea se numără: îmbătrânirea prematură, iritabilitate, agitație, agitație continuă, dureri de cap, ritm alert al inimii, crampe stomacale, stări psihotice, leziuni ale rinichilor și plămânilor, slăbirea sistemului imunitar, tulburări ale dezvoltării la copiii nenăscuți, pierderea progresivă a eului, adică tulburări ale funcției eului și ale autocontrolului la nivel corporal, sufletesc și spiritual.

Capitolul 5 Cercetarea

Justificarea temei alese:

Am stabilit ca temă de cercetare “Consumul de droguri în rândul școlar și universitar”. Acest fenomen al consumului de droguri a devenit din păcate o problemă din ce în ce mai acută pentru societatea românească. În ultimii ani s-a constatat faptul că România a devenit dintr-o țară de tranzit a drogurilor de proveniența asiatică către Europa centrală și de vest într-o țară consumatoare. Acest lucru este evidențiat și de confiscările care au fost făcute de autoritățile romane.Aceste confiscări arata o creștere alarmantă a drogurilor existente pe teritoriul României:de la 5.668,9 kg în 1996 la 25.199 kg în 2001.

Am ales această temă pentru a cunoaște multiplele efecte pe care substanțele psihoactive le au asupra oamenilor, atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere social. Motivația adolescenților de a consuma droguri, a fost de asemenea un motiv în plus pentru care am ales această temă, având în vedere vulnerabilitatea și curiozitatea specifice vârstei, mulți traficanți de droguri profită de acest lucru creând astfel victime ale drogurilor.

Folosite din motive medicale sau nu, drogurile sunt astăzi pentru unii refugiul față de problemele personale, nemulțumirile în ceea ce privește nivelul de trai, de educație. Principalele victime ale drogurilor sunt tinerii, care din punct de vedere al mentalității, sunt mult mai deschiși către noi senzații, noi sentimente. Vulnerabilitatea și curiozitatea specifice vârstei adolescenței, fac din indivizi victime sigure ale drogurilor, efectele nocive pe care acestea le au asupra sistemului nervos central își manifestă repercursiunile atât asupra consumatorului cât și asupra societății, din dorința de a face rost de bani pentru dozele necesare, mulți indivizi aleg să comită fapte penale grave.            

.  5.1.1  Obiectivele cercetării:

            În studiul fenomenului consumului de droguri în mediul școlar și universitar mi-am propus să urmăresc ca obiective:                            

 a) identificarea caracteristicilor minorului cu risc și a mediului în care trăiește,

b) cauzele principale care instigă la consumul de droguri,

c) găsirea unor soluții de prevenire a consumului de droguri.

 5.1.2 Universul cercetării:

            Universul cercetării pe tema CONSUMUL DE DROGURI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ȘI UNIVERSITAR este format din persoanele care sunt sub vârsta la care legea tratează oamenii ca adulți (sub 16 ani și între 16 și 18 ani) și din persoanele adulte(peste 18 ani). Conform legii orice tânăr care a împlinit 18 ani, este major și responsabil pentru acțiunile sale și consecințele acestora. Vârsta majoratului este diferită în România față de alte state; de exemplu S.U.A. unde tinerii sunt considerați majori la 21.

          Specificarea universului cercetării mă ajută să evidențiez caracteristicile de bază ale acestui segment de populație, care sunt de natură economică, socială, culturală etc. Deasemenea, cunoașterea caracteristicilor populației este folosită la elaborarea eșantionului.

 5.1.3. Cadrul teoretic

În literatura de specialitate sunt folosiți foarte mulți termeni care definesc consumul de substanțe ilicite. Acești termeni sunt:

Stupefiantul – „substanța – de cele mai multe ori medicamentoasă – care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită maimult timp, duce la o dependență și la necersitatea utilizării unor doze din ce în ce mai mari.”

Dependența – „produsul cauzat de consumul de drog, starea persistentă, nevoia de a continua consumul pentru a obține o stare de bine în vederea eliminării stării de disconfort.”

Toxicomania – „presupune obișnuința morbidă (bolnăvicioasă) de a folosi doze repetate și crescânde de substanțe toxice între care un loc central îl ocupă stupefiantele.”

Intoxicația – „comportament maladaptativ asociat cu ingestia recentă de droguri. Efectele intoxicaței cu orice drog pot să varieze mult de la o persoană la alta și depind de mai mulți factori.”

Abstinență – „abținere voluntară a unui individ de la anumite acte fiziologice sau

deprinderi. Poate fi: alimentară, alcoolică, sexuală sau față de droguri.”

Etimologia cuvântului „drog” nu este foarte cunoscută. „Drogul este substanța de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant.”

Jenică Drăgan definește drogul ca fiind “orice substanță utilizată în terapeutică, datorită unor proprietăți curative, dar al cărei efect este, câteodată, incert și nociv pentru organism”

  5.1.4 Unitatea de analiză și de înregistrare:

            Pentru cercetarea pe tema CONSUMULUI DE DROGURI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ȘI UNIVERSITAR, unitatea de analiza o reprezintă minorul,adolescentul respectiv studenții, proveniți din familii organizate și familii dezorganizate, dar și cei proveniți din centre de toxicodependenti. Astfel vom putea preveni un eventual consum de stupefiante (în special în cazul tinerilor proveniți din familii instabile), și vom identifica o parte din cauzele răspunzătoare ale consumului de droguri ale tinerilor proveniți din medii stabile.  Subiectul analizei se raportează la mediul familial al tânărului (respectiv, părinți, bunici, străbunici, frați, surori), la anturaj, la tipul de drog consumat . Astfel se vor efectua o serie de analize ce au ca scop prevenirea consumului de droguri.Unitatea de analiză coincide cu unitatea înregistrare fiind vorba despre individ (respectiv tânărul chestionat).

 5.1.5  Elaborarea ipotezelor:

Ipoteza obiectivului 1 : factorii care determină consumul de droguri

Prezența în grupul de prieteni a unor indivizi cu antecedente în consumul de stupefiante, proveniți din familii cu probleme, constituie un factor de risc pentru conduitele tânărului.

 Inadaptarea școlară și abandonul școlar amplifică frustrarea tânărului datorată lipsei de afirmare de sine, favorizând consumul de droguri.

Ipoteza obiectivului 2: găsirea unor soluții de prevenire a consumului de droguri

Dacă părinții devin mai preocupați de situația școlară, de anturajul și preocupările copiilor lor, atunci se diminuează șansele ca tânărul să devină toxico-dependent.

Cu cât școala se implică mai mult, prin programe eficiente de prevenire a consumului de droguri, cu atât cresc șansele ca toxicodependenta să fie redusă.

 5.1.6 Tipul de cercetare:

            În studiul asupra consumului de droguri în mediile școlare și universitare, voi folosi strategia standard (cu trimitere deopotrivă la nivelul teoretic și cel empiric al cunoașterii). Cercetarea empirică face posibilă cunoașterea societății așa cum este ea în realitate. Astfel voi include analize calitative și cantitative, studiul mai multor documente și ancheta prin chestionar. Cercetarea se va face în profunzime și va fi reprezentativă pentru populația aleasă. Este o cercetare bazată pe interacțiunea cu tinerii și se va realiza pe bază de anchetă.

 5.1.7 Specificarea unităților (populației) studiate:

            Realizarea cercetării pe tema CONSUMULUI DE DROGURI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ȘI UNIVERSITAR necesită o compatibilitate între demersul științific parcurs și persoanele investigate. Populația studiată este formată din tinerii proveniți sau nu din familii organizate dar și cei din centrele de toxicodependenti. Deasemenea cercetarea va cuprinde date de recensământ și date obținute prin studii de caz, care permit o caracterizare de ansamblu a numărului de membrii ai familiei, a condițiilor de locuit etc.

  5.1.8  Operaționalizarea conceptului de consum de droguri în rândul școlar și universitar:

   DIMENSIUNI :                                  INDICATORI :

1. Factori de influența                         a) dezacordul dintre planul intelectual și planul afectiv duce              

al consumului de

droguri:                   la o conduită morală inadecvată;

                                                            b) comportamentul instabil dezvoltat în familie și stilul

                                                                  educațional deficitar;

                                                            c) lipsa motivației de a respecta normele impuse de societate;

                                                            d) lipsa unei relații afective între părinți/părinte și

                                                                copil/adolescent;

                                                            e) relații conflictuale frecvente ale tânărului cu membrii

                                                                familiei, cadre didactice, colegi.

2. Caracteristicile tânărului:               a) vârsta;

                                                            b) sex;

                                                            c) nivel de educație;

                                                            d) situația școlară (performante, repetenție);

                                                            e) tipul de drog consumat

                                                          f) mediul de proveniența (rural/urban).

3. Caracteristicile familiei:                a) situația economică;

                                                          b) nivelul de educație al părinților (analfabeți,1-4 clase, 5-8           

                                                             clase, studii medii, studii superioare);

                                                         c) nivel de trai

                                                         d) relațiile dintre membrii familiei, inclusiv relația cu minorul;

5. Anturaj:                                          a) numărul de prieteni;

                                                           b) antecedentele penale ale prietenilor;

                                                           c) ocupația membrilor grupului;

6. Cauzele consumului                a) relațiile conflictuale dintre părinți/părinte și tânăr;

de droguri                                     b) relațiile conflictuale dintre părinți, dintre membrii

                                                         familiei;

                                                                c) abuzurile fizice și verbale asupra tânărului;

                                                                d) influența anturajului;

5.1.9 Universul cercetării

Pentru că adolescența este una dintre cele mai dificile perioade din viața unei persoane,o perioadă plină de transformări atât la nivel fizic cât și la nivel psihic ,mi-am ales că persoanele dependente de droguri să aibă vârstă cuprinsă între 15-22 ani. Cercetarea se va face pe baza unor chestionare. Tinerii au răspuns voluntar întrebărilor și au fost informați despre faptul că acest chestionar este confidențial.

Cercetarea a fost făcută la C.E.T.T.T SFÂNTUL STELIAN și a avut ca ținta tineri cu vârste cuprinse între 15-22 ani.

Rezultatele Cercetării

La acest chestionar au participat un număr de 20 de subiecți intervievați,cu vârstele cuprinse mai sus menționate.

1 La ce vârstă ați încercat prima dată un drog?

Între 15-18 ani

Între 18-20 ani

Între 20-22 ani

Observăm că cea mai mare parte a tinerilor au încercat pentru prima dată un drog la vârste destul de fragede,între 15-18 ani.

2 Cum ați cunoscut pentru prima dată noțiunea de drog ?

În cercul de prieteni

Prin intermediul mass-mediei

În cadrul familiei

La această întrebare cei mai mulți dintre tineri au auzit în cercul de prieteni pentru prima dată de termenul “drog”.

3. Aveți prieteni care consumă droguri?

Da

Nu

Înfiorător este faptul că 19 dintre cei chesionati au răspuns afirmativ la această întrebare și doar unul singur a susținut că nu are vreun prieten consumator de stupefiante.

4. ce v-a determinat să încercați un anumit tip de drog?

Prieteni

Curiozitate

Familie

Se demonstrează încă odată cât de nociv poate fi anturajul negativ în viața unui tânăr cât și faptul că mulți încearcă drogurile din curiozitate.

5. ați fost informați despre efectele nocive ale narcoticelor asupra organismului uman?

Da

Nu

17 dintre tineri au răspuns afirmativ la întrebare. De neînțeles este faptul că deși cunoșteau efectele devastatoare au continuat până ce au devenit toxicodependenti.

6. unde consumați droguri?

Acasă

La petreceri

La școală

Afară cu prietenii

7. Sub ce formă folosiți drogurile?

Prizat

Injectabil

Fumat

Altele

Cei mai mulți dintre toxicomani folosesc calea injectabilă pentru a își administra drogul.

8. Ai prieteni consumatori de droguri?

Da

Nu

100% dintre cei care au răspuns acestei întrebări au spus că au prieteni consumatori.

9. De unde vă procurați droguri?

De la prieteni

De la cămin

Din zona căminului

Scoala

Zona școlii

Altundeva

Răspunsurile acestei întrebări sunt împărțite,drogurile putând fi procurate atât de la prieteni,din școala ,cămin sau alte zone .

10. Structura familiei:

Organizată

Dezorganizată

Reorganizată

Toxicomanii provin din toate formele familiale,însă cei mai mulți din ceke dezorganizate .

11. Relațiile tale în famile sunt:

Armonioase

Tensionate

Indiferente

Cei mai numeroși dependenți au relații tensionate cu familia însă nici pe cei ce au o relație armonioasă sau indiferență nu îi împiedica consumul de narcotice.

12. Care a fost motivul pentru care ai consumat prima dată droguri?

Curiozitate

Distracție

Eram deprimat

Diferite motive îi împing pe tineri să consume droguri printer cele mai numeroase ar fi dorința de a se distra mai bine ,curiozitatea dar și starea psihică negative pe care o au.

5.3 CONCLUZIA CERCETĂRII

Am folosit ca metodă de cercetare ,metodă chestionarului ce a cuprins 12 întrebări cu diferite variante de răspuns având ca rol efectuarea unui sondaj cu privire al consumului de droguri în rândul tinerilor . Au participat la acest sondaj 20 de persoane voluntare toxicodependente din cadrul C.E.T.T.T. "Sf. Stelian.” cu vârste cuprinse între 15-22 de ani.

Un chestionar este un instrument de cercetare constând dintr-o serie de întrebări și a altor solicitări în scopul de a aduna informații de la persoane. Deși ele sunt adesea concepute pentru a analiză statistică a răspunsurilor, acest lucru nu este întotdeauna cazul. Chestionarul a fost inventat de Sir Francis Galton.

Chestionarele au avantaje față de alte tipuri de studii în care acestea sunt ieftine, nu au nevoie de fel de mult efort din partea celui ce chestionează că ancheta verbală sau prin telefon, și au adesea răspunsuri standardizate care îl face simplu pentru a compila date. Cu toate acestea, acest tip de răspunsuri standardizate pot zădărnici utilizatori. Chestionarele sunt, de asemenea, drastic limitate de faptul că respondenții trebuie să fie capabili să citească și să răspundă la întrebările lor. Astfel, pentru anumite grupuri demografice efectuarea unui studiu realizat de chestionar nu pot fi practic.

Am putut observa că vârstele la care cei mai mulți dintre aceștia au încercat pentru prima dată un drog a fost între 15-18 ani,ceea ce ridică un semn de întrebare ,deoarece sunt niște vârste foarte fragede la care tinerii ar trebui să aibe preocupări sănătoase și constructive . În același timp putem observa faptul că majoritatea au auzit și au încercat narcoticele în cercul de prieteni și de asemenea la întrebarea “Ai prieteni consumatori de droguri?” răspunsul dat a fost afirmativ în proporție de 100%. Încă odată este demonstrat faptul că anturajul de prieteni are un rol important în viața unui adolescent. Fie din curiozitate,din dorința de a se distra m, din cauza familiei sau al prietenilor acești tineri au fost prinși în capcana drogurilor din care le este foarte greu să mai iasă.

Cea mai mare parte a toxicomanilor provin din familii dezorganizate ,în care violența și delincvența sunt un mod de viața ,însă există și dependenți ce sunt în armonie cu familia dar care au prea multă libertate de decizie deși sunt la vârstele la care ar trebui să fie îndrumați către calea cea bună și să li se explice consecințele unor acțiuni negative.

La întrebarea “sub ce formă folosiți drogurile?” 10 au afirmat că injectabil,6 prin prizare,3 fumat și 1 sub alte forme,ceea ce este mai îngrijorător este că au ajuns să fie sclavii drogurilor la cele mai frumoase vârste când ar fi trebuit să se bucure de frumusețea vieții.

În urma acestei cercetări am ajuns la concluzia că un factor determinant în ceea ce privește consumul de droguri, familia și comunicarea deficitară,cercul vicios de prieteni au un rol determinant în viața tinerilor . Consumul de droguri are o amprentă negativă pe termen lung asupra sănătății și a integrării sociale

Capitolul 6 Concluzia de final a lucrării

În cele câteva zeci de pagini am reușit să definim ,să explicăm,să înțelegem și de ce nu să acceptăm situația toxicomanilor de pe întreg mapamondul . Consumul de stupefiante reprezintă o “ciumă” neagră a secolului 21.

Cercetătorii împreună cu Poliția Română duc o luptă continuă pentru a opri consumul cât și traficul de droguri. Asociatile antidrug,cu ajutorul Bicericii Ortodoxe Roamane ,prin intermediul mass-mediei ,promovează campanii de încetare a acestor fapte nocive cât și totodată ilegale . Aceste campanii se desfășoară prin intermediul mass-mediei cum am menționat mai sus,cât și cu ajutorul voluntarilor ce împart în cluburi,pub-uri,zonele agglomerate ,cât și cele defavorizate de la periferiile orașelor,pliante cu mesaje motivaționale.

Am reușit să demonstrez impresia în societate pe care și-o crează dependenții de stupefiante ,motivul pentru care aceștia ajung în condiția respectivă cât și etapele reintegrării acestora în aceasi societate care îi condamnă.

Din punct de vedere psihologic am demonstrat că toxicomanii pot proven din orice pătură socială ,însă ceea ce îi diferențiază reprezintă atitudinea,comportamentul său personalitatea fiecărui individ în parte. Ceea ce îi diferențiază însă în mod antitetic îi unește o reprezintă nevoia constantă pentru un strop de fericire prin consumarea stupefiantelor.

Din punct de vedere social,toxicomanii sunt transformați în paria ,fiind lipsiți de drepturi cetățenești și asta datorită efectelor nocive ce duc la incapacitate decizională asupra propriilor fapte.

În final îmi doresc ca această lucrare de licență să lărgească spectrul de acceptare a toxicomanilor ajutând la reintegrarea lor într-o societate ce a fost transformată în judecător și apoi în călău al integrității și a respectului de sine.

ANEXE

Chestionar.

Sunteți:

Bărbat

Femeie

Ce vârstă aveți?

……ani

Consumați droguri?

Zilnic

Săptămânal

Ocazional

Am consumat doar o dată

Nu am consumat niciodată

La ce vârstă ați încercat pentru prima dată un drog?

……………………………………………………………………………………………….

Aveți prieteni care consumă droguri?

……………………………………………………………………………………………

De ce ați încercat pentru prima dată droguri?

Curiozitate

Pentru distracție

Pentru că și prietenii mei luau

Altele (precizați) ……………………………………………………………………………

Unde ați auzit pentru prima dată de termenul drog?

Prieteni

Familie

Mass-media

Altele (precizați)………………………………………………………………………………..

.6. Sub ce formă folosiți drogurile?

Prizat

Injectabil

Fumat

Altele (precizați)………………………………………………………………

7.De unde vă procurați drogurile ?

Prieteni

Școală

Zona școlii

Cămin

Zona căminului

Din altă parte (precizați)……………………………..

8. Cum sunt relațiile în familie?

Armonioase

Tensionate

Indiferente

9. Unde consumați drogurile?

a. Acasă

b. La școală

c. La petreceri, în baruri, discoteci

d. Afară, cu prietenii

e. În altă parte (precizați)…………………………

10. Din ce motiv consumați droguri?

Probleme în familie

Pentru că și prietenii mei consumă

Pentru distracție

Alte motive (precizați)…………

BIBLIOGRAFIE

Abraham, Pavel, Capcana Drogurilor, Ed. Detectiv, București, 2005

Abraham, Pavel, Daniela Nicolăescu, Comunitatea Terapeutică.Metodă de Tratament a Persoanelor Dependente de droguri, Ed. Civitas, București, 2008

Agenția Națională Antidrog, Consumul de droguri în spații recreaționale

Baconi, Daniela, Toxicomanii. Note de curs, Ed. Tehnoplast Company S.R.L, București, 2005

Bellu-Bengescu, Cristian, „Drogurile – alarmă națională", în "Adolescenții și toxicomania", Editura POLIROM, 2000

Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1984

Drăgan , Jenică, Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, București, 1994

Drăgan, Jenică, Dicționar de droguri, Ed. All Beck, București, 2005

Dumitrașcu, Hanibal, Dezvoltare umană (suport de curs), [f.ed.], [f.l.], [f.a.]

Ferreol Gilles, Adolescenții și toxicomania, Ed. Polirom, Iași, 2000

Ferreol, Gilles, Adolescenții și Toxicomania, trad. de Adina Cobuz, Ed. Polirom, Iași, 2000

Goode, Erich, Drugs în american Society, Ed. McGraw – Hill, New York,1989

Lichter, Solomon O., Elsie B. Rapien, Frances M. Seibert, Morris A. Sklansky, The Drop-Outs. A treatment Study of Intellectually Capable Students Who Drop Ouț of Highschool, Ed. The Free Press, New-York, 1968

Mihai, Sanda Luminița, 14 Pași în Lumea Drogurilor, [f.ed.], București, 2005

Nemțu, George, în Asistența Socială. Studii și Aplicații, Capitolul Probleme de Asistență Socială în Toxicomanie, Ed. Polirom, Iași, 2005

Rădulescu , M. Sorin, Dâmboeanu Cristina, Sociologia Consumului și Abuzului de Droguri, Ed. Luminalex, București, 2006

Rădulescu S.M., Devianță, criminalitate și patologie socială, Ed. Lumina Lex, București, 1999

Rășcanu, Ruxandra, Alcool și Droguri: Virtuți și Capcane pentru Tineri, Ed. Universității București, București, 2004

Rășcanu, Ruxandra, Dependență și Drog. Aspect Teoretice și Clinic Ameliorative, Ed. Universității București, București, 2008

Sandu Florin, Stop drogurilor, Editura Sylvi, București, 2002

Șchiopu, Ursula, Psihologia modernă, Capitolul VI – Perioada pubertății și adolescența, Ed. România Press, București, 2008

Trifan, Gabriela, coord. Abraham Pavel, Moartea Albă. Prevenirea, Depistarea și Combaterea Consumului de Droguri și Traficului Ilicit de Droguri, Ed. Olimpiadă, Brăila, 2003

Voinea, Maria, Iulian Apostu, Familia și școala în impas?, Ed. Universitățiidin București, București, 2008

Bibliografie în limba engleză

Beck, A.T., Wright, F.D., Newman, C.F. & Liese, B.S., Cognitive therapy of substance abuse, New York: The Guilford Press, 1993

Dyck, J.B, Shafter, S.L, Effects of age on propofol pharmacokinetics. În: Implemented în the computer program Stanpump Seminars în Aneshesia, vol.11, 1992

Marlatt, G.A & Gordon, J, Relapse prevention: Maintenance strategies în the treatment of addictive behaviours, New York, Guilford

McCrady, B.S., Epstein, E.E., & Hirsch, L.S., Issues în the implementation of a randomized clinical trial that includes Alcoholics Anonymous: Studying AA-related behavioral during treatment. Journal of Studies on Alcohol and Drugs

Miller, W.R & Hester, R.K, Treatment for alcohol problems: Towards an informed eclecticism,1995

Nowinski J, Facilitating 12-step recovery from substance abuse and addiction. În Rogers F. Keller DS, Morgenstern J, editors. Treating substance abuse: theory abuse: theory and technique, New York: Guilford, 1996

Onken LS, Blaine JD: Psychotherapy and counseling research în drug abuse treatment: questions, problems and solutions, în Psychotherapy and Counseling în the Treatment of Drug Abuse (NIDA Research Monogr Series No 104), Edited by Onken LS, Blaine JD, Rockville, MD, Național Institute on Drug Abuse, 1990

Prochaska, J.O, DiClemente, C.C., & Norcross, J.C, În search of how people change: Application to addiction behaviour, American Psychologist

Rotgers, F., Keller, D.S & Morgenstern, J, Treating substance abuse: Theory and technique, New York, Guilford

1996

Ray, Oakely, Charles Ksir, Drugs, Society, and Human Behaviour, Ed. WCB McGraw-Hill, St. Louis, Missouri, 1996

Wikstrom, Per-Olof H., David A . Butterworth, Adolescent Crime. Individual Differences and Lifestyles, Ed. William Publishing, Portland Oregon, 2006

Bibliografie de pe internet

http://www.ana.gov.ro/rom/metadona.htm

http://www.ana.gov.ro/rom/studii3.htm

http://www.bioetica.ro/atdoc/RRBv6n4_2008_Vicol_RO.pdf de 29 mai 2011

http://www.bioetica.ro/bioetica/ie2/info.jsp?item=9462&node=1281

http://ro.wikipedia.org/wiki/Chestionar

http://www.mirelazivari.ro/factori-psihologici

http://www.scritub.com/medicina/ABORDAREA-TERAPEUTICA-A-DEPEND54187.php

http://www.referateok.ro/produse/3719_1274184833.htm

http://www.creeaza.com/familie/medicina/Tratamentul-intoxicatiei-acute578.php

http://www.scritub.com/medicina/ABORDAREA-TERAPEUTICA-A-DEPEND54187.php

http://referatesiretete.blogspot.com/

http://www.referateok.ro/?x=referat&id_p=3719

http://antidrogmm.ro/info-drugs/

http://www.scritub.com/medicina/INTOXICATIA-ACUTA-SI-STATUSUL-72474.php

http://www.infodrog.ro/upl/ro/infodrog/word/3factori-de-risc-si-de-protectie-in-consumul-si-abuzul-de-droguri.doc

http://www.referateok.ro/produse/3719_1274184833.htm

http://www.creeaza.com/familie/medicina/Tratamentul-intoxicatiei-acute578.php

http://www.referateok.ro/produse/3719_1274184830.htm

http://www.scritub.com/medicina/ABORDAREA-TERAPEUTICA-A-DEPEND54187.php

http://referatesiretete.blogspot.com/

http://www.referateok.ro/?x=referat&id_p=3719

http://antidrogmm.ro/info-drugs/

http://www.scritub.com/medicina/INTOXICATIA-ACUTA-SI-STATUSUL-72474.php

http://www.infodrog.ro/upl/ro/infodrog/word/3factori-de-risc-si-de-protectie-in-consumul-si-abuzul-de-droguri.doc

http://www.referateok.ro/produse/3719_1274184833.htm

http://www.creeaza.com/familie/medicina/Tratamentul-intoxicatiei-acute578.php

http://www.referateok.ro/produse/3719_1274184830.htm