Drepturile Sociale Ale Salariatilor Migranti 1 Modif (1) [626521]

1

UNIVERSITATEA „AL.I.CUZA” IAȘI
CENTRUL DE STUDII EUROPENE
SPECIALIZAREA STUDII EUROPENE
ANUL II

“DREPTURILE SOCIALE ALE SALARIAȚILOR
MIGRANȚI”

MASTERANDĂ: Manoilă ( căs.Ursu) Radiana -Lavinia
Conf.dr. Bercu Ana-Maria

IAȘI 201 7

2

Cuprins

1. Generalități…………………………………………………………………………. ………………………….. 3
2. Libera circulație a forței de muncă…………………………………………. …………………………..4
3. Restric ții privind libera circulație………………………………………… ……………………………..5
4. Libera circulație a serviciilor…………………………………………………………………………… …5
5. Legislația comunitară și internațională privind statutul de „lucrător”……………………. ..7
6. Drepturile recunoscute lucrătorului migrant de legisla ția Uniunii Europene………….. ..9
7. Securitatea socială acordată lucrătorilor care își desfășoară activitatea într -un alt stat
membru……………………………………………………………………………………………………….. ….10
8. Excepții de la principiuli liberei cirulatii a forței de muncă………………………………….. …13
9. Analiză a practicii judiciare recente a Curții de Justiție Europene în domeniul liberei
circulații a forței de
muncă…………………….. ……………………………………………. ………………….. ……….. 14
10. Perspective asupra evoluției circulației salariaților migranți……………… …………… ……….15
11. Cazuri relevante din practica judiciară a curții de jus tiție europene cu incienta asup ra
domeniului liberei circulații a lucrătorilor………………………………………………………. …….16
12. Bibliografie………………………………………………………………………………….. ……………. …….17

3

1. Generalități
În prezent, migrația reglementată și integrarea imigranților din state terțe reprezintă subiecte
importante în dezbatere la nivelul Uniunii Europene și la nivelul național al fiecărui stat membru în
parte. Pentru unele dintre statele membre, fenomenul imigrației este relative recent față de alte țări,
care s -au confruntat cu acest fenomen de mai mult timp. În ambele situații apare provocarea integrării
imigranților, fie prin elaborarea și implementarea de mecanisme și politici de integrare a imigranților,
fie prin revizuirea mecanismelor și politicilor existente. În plus, lecțiile și răspunsurile oferite de țările
care s -au confruntat cu un nivel ridicat al imigrației par a demonstra că migrația nu este ușor de
gestionat, iar consecințele unui management ineficient vor fi vizibile pe termen scurt, dar și mediu și
lung.1
O abordare coerentă presupune obținerea unei sinergii între cele două domenii vizate prin politici
publice: integrarea ș i imigrația. Coerența demersului și a cadrului de reglementare se construiește pe
baza unor valori comune cum sunt: egalitatea în drepturi și responsabilități între imigranți și cetățenii
statului gazdă; cetățenie civică în cadrul unei societăți incluzive construite prin participare și implicare
a tuturor cetățenilor – imigranți și naționali; interculturalitatea ca model în care nu doar se acceptă
prezența celuilalt, ci întâlnirea între cele două culturi, imigrantă și națională, are capacitatea de a
produce schimbarea și transformarea ambelor; căutarea consensului printr -un proces de permanentă
consultare și negociere, printr -o cunoaștere a imigrației și a provocărilor pe care le aduce gestionarea
fenomenului imigrației .
Printre scopurile principale ale CE apare : obținerea unui nivel înalt de ocupare a forței de
muncă; obținerea unei creșteri economice permanente și creșterea nivelului de trai.
Aceste obiective pot fi realizate numai prin înființarea unei „Piețe comune”, care este un spațiu
economic unic compus din următoarele elemente: uniunea vamală; cele patru libertăți fundamentale;
concurenta liberă ; politică comună în domeniul agriculturii, transportului și comerțului .
„Piața internă” este nucleul pieței comune și se caracterizează prin liberă circulația a mărfurilor,
a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor.
Potrivit „filosofiei pieței interne” factorii de producție (munca și capitalul) se mișcă liber spre
acele locuri din statele membre ale CE unde costuri le de producție sunt cele mai scăzute, reduse. Astfel
între statele membre se realizează o eternă concurenta pentru eficientizarea producției. Totuși pentru a
contracara un „ dumping social” la nivel comunitar, s -a realizat și o uniune socială care asigură o plasă
socială sigură pentru toți cetățenii unionali.

1 Costea Moarcas, Claudia Ana, Drepturi sociale ale lucrătorilor migranți, ed. C.H.Beck, București 2011 , pag.65

4

2. Libera circulație a forței de muncă
Libera circulație a persoanelor în cadrul Comunităților Europene a fost definită în Acordul Unic
European (1987) drept una din cele patru libertăți fundamentale ale Pieței Interne. Libera circulație a
persoanelor și eliminarea controalelor la frontierele interne constituie o parte a unui concept mult mai
larg, cel de piață internă – ce nu poate fi realizată în condițiile existenței unor frontiere interne și a
restricționării circulației indivizilor.
Esența acestei libertăți constă în eliminarea discriminărilor între cetățenii statului membru pe
teritoriul căruia se află aceștia sau își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte state membre ce stau
sau muncesc pe teritoriul acestui stat. Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare,
deplasare, munca, angajare sau remunerație. Prin asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se
realizează libera circulație a persoanelor în spațiul comunitar. Ac est nou statut a dus la accelerarea
procesului de extindere a drepturilor la liberă circulație asupra unor noi categorii de persoane (studenți,
persoane ce nu depun activități economice, dar au resurse suficiente de trai).
Conceptul de “cetățenie europeană ” a fost prima oară introdus prin Tratatul de la Maastricht
(1993) prin care s -a acordat drept de liberă circulație și de liberă rezidență în interiorul Uniunii tuturor
cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene. Mai mult, Tratatul a plasat în domeni ul de interes
comun al statelor membre și politica referitoare la azil, problematica trecerii frontierelor externe și
politica referitoare la imigrație.2
Cea mai importantă etapă în evoluția spre o piață internă reală, în care să nu mai existe obstacole
în calea liberei circulații a persoanelor, este reprezentată de încheierea celor două acorduri Schengen:
Acordul Schengen (semnat la 14 iunie 1985) și Convenția de Implementare Schengen (semnată la 19
iunie 1990 și intrată în vigoare la 26 martie 1995).
Acea stă libertate de fapt este compusă din : libertatea de circulația a forței de muncă și libertatea
de stabilire a micilor meseriași, a liber profesioniștilor și a societăților comerciale.3 Din punct de
vedere teritorial această libertate se exercita în prin cipiu pe teritoriul statelor membre . La acest
teritoriu se mai adăugă teritoriul Spațiului Economic European format din statele membre CE +
Norvegia, Islanda , Liechtenstein. În schimb în Spațiul Schengen la care participă o parte din statele
membre CE es te asigurată doar circulația fără contr ol la frontierele interne a persoanelor.

2 Ileana Pascal, Ștefan Deaconu, Codru Vrabie, Niculae Fabian, Libera circulație a persoanelor, Centrul de Resurse Juridice,
2002 , pg. 97 ;
3 Potrivit Tratatului de la Lisabona, art. 42 ;

5
Muncitor sau lucrător, este o persoană care exercita o activitate în mod dependent în sistem de
salarizare. Orice persoană care face ceva pentru altul sub îndrumarea acestuia pentru care va fi plătit de
acesta ca și contravaloare.
Condițiile impuse în acest sens s unt: lipsa de risc; subordonare față de un străin; muncitorul să
provină dintr -un alt stat; să nu fie vorba de o angajare în administrație publică sau în instituții p ublice.
Avantajele acestori lucruri s unt: familia muncitorului beneficiază de aceleași drepturi ca și
acesta; au drept de ședere soțul, copiii care nu au împlinit vîrsta de 21 ani;
Lucrătorii nu pot fi tratați mai rău că naționalii.4 Acest lucru poate c onstitui acțiune de
discriminare.
3. Restricții privind libera circulație
Tratatul permite unui stat membru să refuze unui cetățean al UE dreptul de intrare și ședere din
motive ce țin de ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică. Măsurile respective trebuie
să se bazeze pe comportamentul personal al individului respectiv, iar acest comportament trebuie să
reprezinte o amenințare suficient de gravă și prezentă pentru interesele fundamentale ale statului. În
această privință, Directiva 2004/3 8/CE prevede o serie de garanții procedurale.
În conformitate cu articolul 45 alineatul (4) din TFUE, libera circulație a lucrătorilor nu se aplică
ocupării forței de muncă în sectorul public, deși această derogare a fost interpretată într -un mod foarte
restrictiv de către Curtea de Justiție, conform căreia numai accesul la acele locuri de muncă care
implică exercitarea autorității publice și responsabilitatea pentru apărarea interesului general al statului
(de exemplu, securitatea internă și externă a stat ului) poate fi limitat la resortisanții statului în cauză.
Pe durata unei perioade de tranziție, după aderarea noilor state membre, se pot aplica anumite
condiții care restricționează libera circulație a lucrătorilor din, către și între aceste state membre .
Aceste restricții nu au drept obiect călătoriile în străinătate sau activitățile independente și pot fi
diferite de la un stat membru la altul. Perioadele de tranziție rămase, aplicabile în urma aderării, în
2007, a Bulgariei și României, au expirat la 1 ianuarie 2014. În prezent există perioade de tranziție
pentru resortisanții croați, care trebuie să expire până cel târziu în iulie 2020.

4. Libera circulație a serviciilor
Libera prestare a serviciilor se aplică tuturor serviciilor furnizate în mod normal contra unei
remunerații, în măsura în care acestea nu sunt reglementate prin prevederi legate de libera circulație a
mărfurilor, a capitalurilor și a persoanelor. Persoana care prestează un „serviciu” poate, în acest scop,

4Art.39/48 din Tratatul CE.

6
să își continue temporar activita tea în statul membru în care este prestat serviciul, în aceleași condiții
ca cele impuse de statul membru respectiv propriilor resortisanți.
Dreptul de stabilire include dreptul de a începe și desfășura activități independente și de a înființa
și conduce întreprinderi, ca activitate permanentă de natură stabilă și continuă, în aceleași condiții ca
cele stabilite de legislația statului membru de stabilire pentru resortisanții săi proprii.
Dreptul de a presta servicii dincolo de granițele statului de proveni ență fără a se stabili acolo în
mod durabil. Serviciile s unt prestațiile furnizate în mod obișnuit contra unei remunerații în măsura în
care nu sunt guvernate de dispoziții referitoare la libera circulație a bunurilor, capitalurilor și a
persoanelor. Servi ciile pot fi cu caracter industrial, comercial activități artizanale și cele ținînd de
profesiunile liberale. Trebuie să aibă caracter temporar, dar acest caracter nu exclude posibilitatea de a
avea infrastructura și de a transfera peste frontiere anumite bunuri necesare desfășurării prestației. Nu
intra în această categorie activitatea de transport, dar intră activitatea bancară și a firmelor de asigurare.
Serviciile se clasifica în funcție de criteriul trecerii granițelor:
Servicii active: cînd prestatoru l vine în statul beneficiar;
Servicii pasive: cînd se deplasează beneficiarul la prestatorul aflat într -un alt stat
membru.
Servicii care se deplasează: atît prestatorul cît și beneficiarul rămîn în propria lor
țară și se deplasează numai prestație.5
Oblig ația interzicerii discriminării revine at ât statu lui de unde vine beneficiarul câ t și statului de
unde provine furnizorul.
Exemple de discriminare:
-perceperea de taxe pentru turiștii străini unde nu se percep taxe pentru autohtoni;
-conditionarea prestației de obligația de prezență în zona a prestatorului;
-nedecontarea costurilor medicale pentru asigurat pentru lucrări medicale efectuate în străinătate;
-solicitarea autorizării unde autohtonii nu au nevoie deasă ceva
-conditionarea că ghidul să fi e angajatul unui birou de turism;
– solicitarea de studii pentru ghidul care nu se ocupă de prezentare de monumente și muzee.

5Gyulia Fabian, Drept institutional comunitar, ed. a 3 -a, editura Hamangiu 2010, p.475 -476

7
Aici avem însă anumite restricții permise și anume: din motive de ordine, securitate și sănătate
publică și din motive de interes general.6

5. Legislația comunitară și internațională privind statutul de „lucrător”.
Una dintre cele patru libertăți de care se bucură cetățenii UE este libera circulație a lucrătorilor.
Aceasta implică dreptul lucrătorilor la liberă circulație și ședere, drepturile de intrare și ședere pentru
membrii familiilor lor, precum și dreptul de muncă într -un alt stat membru și dreptul de a beneficia de
un tratament egal celui aplicat cetățenilor respectivului stat membru. În unele țări se aplică restricții
pentru cetățenii din statele membre care au aderat recent la UE. Normele referitoare la accesul la
prestații sociale se bazează, în prezent, în special pe jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii
Europene.
Conceptul de lucrător nu a fost definit în Tratatul de înființare a Comunității Europene, prin
care a fost consfintitsi nici în legislația secundare ce a detaliat conținutul acesteli libertăți. Sarcina
definirii acestei noțiuni a revenit Curții de Justiție Europene, și nu a instantilor naționale, care, pentru a
determina înțelesul acestei notiui a recurs la principiile de interpretare general recunoscute și, în primul
rînd, la principiul condorm căruia înțelesul termenului trebuie precizat în contextele în care apare și în
lumina obiectivelor Tratatului. Aceas ta a conferit atît noțiunii de „ lucrător”, cît și celei de „ activitate
desfășurată de o persoană angajată”, un înțeles comun itar fără a face referire la leg islatia națională a
statelor membre deoarece competenta națională discreționara în această m aterie ar fi fost defavorabilă
liberei circulații a lucrătorilor. Curtea de Justiție Europeană a identificat, pentru prima oară în cazul
Lawrie -Blum, caracteristicile relației de muncă : o persoană prestează anumite servicii pentru și sub
îndrumarea unei alt e persoane, pentru o anumită perioadă de timp, primind în schimb o remunerație.
Acestor criteri fundamentale pentru definirea conceptului de lucrători li se adăugă cel identificat
anterior în cazul Levin, conform căruia prestarea serviciilor trebuie să rep rezinte îndeplinirea unei
activități efective și veritabile, chiar și în regim de muncă parțial, excluzînd activitățile de o at ât de
mică dimensiune înc ât pot fi considerate marginale sau auxiliare .
Referitor la relația de subordonare care trebuie să exi ste între angajator și angajat, aceasta se
concretizează în prerogativele angajatorului de a da dispoziții, de a controla respectarea acestora și de a
plica sancțiuni, iar în stabilirea existenței unei astfel de relații tamane în sarcina instanțelor națion ale.
O condiție esențială pentru a beneficia de statutul de lucrător este că munca prestată să constituie
o activitate economică, iar în îndeplinirea unei activități în virtutea unui contract de muncă sau
prestarea serviciilor în schimbul unei remunerații satisfac această cerință.

6 Gyulia Fabian, Drept institutional comunitar, ed. a 3 -a, editura Hamangiu 2010 p.476

8
Pentru a beneficia de prevederile liberei circulații lucrătorul trebui să fie cetățean al unui stat
membru al UE sau al unui stat din Spațiul Economic European.7 Aceste prevederi nu se aplică
lucrătorilor din țările și teritoriile de peste mări, celor provenind din statele terțe sau atunci cînd sunt în
discuție anumite situații interne. Totuși, într -o serie de acorduri de asociere cu țări europene sau din
afară Europei anumite prevederi fac referire la livera circulație a lucrători lor , Comisia sabilind o
procedură ce prevede comunicarea și concultarea anterioară asuptra politicilor referitoare la migrația
cetățenilor din statele terțe.
Sintetizînd, în dreptul comunitar al securității sociale trebuie îndeplinite trei condiții pentru că o
persoană să poate beneficia de prevederile Regulamentului, și anume: să fie cetățean al unui stat
membru, să fie persoana angajată și să fie asigurată conform legislației unui stat membru.
Concluzia care se desprinde este că rămîne la latitudinea leg iuitorului național să decidă dacă o
persoană este asigurată printr -un sistem de asigurări socială pentru angajați. Dacă legiuitorul dintr -un
stat membru prevede că doar persoanele cu contract de muncă sînt acoperite de un astfel de sistem,
dreptul comunit ar nu interzice acest lucru; dacă totuși, statul membru include persoanele fără contract
de muncă într -un astfel de sistem, aceștia vor fi considerați „angajați” în înțelesului Regulamentului.
Analizînd instrumentele legislative adoptate la nivelui O.I.M ș i O.N.U., se poate remarca gradul
mai ridicat de detaliere și specificitate al Convenției al O.N.U în ceea ce privește drepturile conferite
lucrătorilor migranți față de Convențiile adoptate în cadrul O.I.M. însă acestea din urmă au o arie de
protecție ma i largă.
La nivelul Consiliului Europei, Convenția Europeană asupra Securității Sociale, neratificata
încă de România, definește termenii de „lucrător” că orice persoană angajată sau caee desfășoară
activități dependente sau o persoană tratată ca atare de legislația unei părți contractante, în cazul în care
nu este altfel specificat în Convenție, și „lucrător frontalier” ca fiind o persoană care este angajată pe
teritoriul unei părți contractante și domiciliază pe teritoriul alteia, unde se întoarce, în pri nciciu, în
fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămînă. Convenția Euro peană asuptra statutului Legal al
Lucratorilor Migranți, în vigoare din 1993, nici aceasta ratificată de România, prin contrast cu
reglementările Uniunii Europene privind lucrătorii mi granți, nu încearcă să legifereze accesul
lucrătorilor unei părți contractante pe piața muncii din alt stat contractant.8
În înțelesul acestei Convenții, termenul „ lucrător migrant” desemnează un cetățean al unei părți
contractante care a fost autorizat d e către o altă parte contractantă să domicilieaza pe teritoriul acesteia,
în scopul de a accepta un loc de muncă plătit. Convenția protejează doar lucrătorii migranți aflați în

7Academia Romana Institutul de Cercetari Juridice „Andrei Radulescu”, Dreptul comunita r si dreptul intern, Aspecte
privind legislatia si practica judiciara, ed.Hamangiu 2008, p.9
8Prof.univ.dr. Victor Duculescu, protectia juridica a drepturilor omului , ed.Lumina Lex ,Bucuresti 2008, p.84

9
situații clasice de angajare care s -au mutat dintr -un stat contractant în altul , fiind autorizați să lucreze
și, respectiv, să domicilieze în acel stat. Acești lucrători migranți au intenția, sau cel puțin posibilitatea
, să rămînă pe termen lung pe teritoriul statului gazdă și să participe la piața muncii din acel stat.9

6. Drepturile recunoscute lucrătorului migrant de legislația Uniunii Europene .
Directiva 2004/38/CE introduce cetățenia UE ca statut de bază pentru resortisanții statelor
membre atunci când aceștia își exercită dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul UE. Î n primele
trei luni, orice cetățean al UE are drept de ședere pe teritoriul unui alt stat membru, necondiționat și
fără a trebui să îndeplinească nicio formalitate. Pentru perioade mai lungi, statul membru gazdă poate
solicita cetățenilor să își înregistre ze prezența într -un termen rezonabil și care să nu genereze
discriminări.
Dreptul de ședere al lucrătorilor migranți pentru o perioadă de peste trei luni face în continuare
obiectul unor condiții, care variază în funcție de statutul lucrătorului: pentru a beneficia de dreptul de
ședere, cetățenii UE care nu desfășoară activități salariate sau activități independente trebuie să
dispună de suficiente resurse, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al
statului membru gazdă, pre cum și să dețină o asigurare medicală. Cetățenii Uniunii primesc dreptul de
ședere permanentă în statul membru gazdă după o perioadă de cinci ani de ședere legală neîntreruptă .
Statele Membre nu pot solicita cetățenilor lor o viză de ieșire sau îndeplinire a vreunei alte formalități
similare, simplă deținere a unui pașaport sau a unei cărți de identitate valabile fiind suficiente. Nouă
Directiva aduce totuși o modificare substanțială în cazul dreptului de ieșire al membrilor de familie ai
lucrătorului migran t care nu sunt cetățeni ai unui stat membru. Pînă la punerea în în aplicare a
prevederilor Directivei nr.2004/38, obligația de a nu impune viză de ieșire sau îndeplinirea altor
formalități similare se referea numai la cetățenii statelor membre și al membr ii lor de familie care erau
de asemenea cetățeni ai unui stat membru, însă conform noii reglementări, poziția membrilor de
familie, indiferent de naționalitate, va fi similară poziției cetățenilor unionali.10
În ce privește documentele necesare pentru a int ra pe teritoriul unui stat membru, există în noua
reglementare o modificare importantă: cetățenii statelor terțe au nevoie de un pașaport valid în vreme
ce pentru unionali cartea de identitate este suficientă. Statele membre trebuie să asigure persoanelor
fără documentele sau vizele necesare posibilitatea rezonabilă de a le obține sau aduce, acordîndu -le o
perioadă de timp pentru aceasta. Mai mult, persoanele în cauză au dreptul să folosească alt mijloc

9Prof.univ.dr. Victor Duculescu, protectia juridica a drepturilor omului , ed.Lumina Lex ,Bucuresti 2008, , p.147
10Anamaria Groza, Uniunea Europeana Drept institutional, ed.C.H.Beck, Bucuresti 2008, p.127

10
pentru a confirma sau demonstra că beneficiază de drep tul la libera circulația și numai atunci cînd nu
reușesc, statele membre îi pot retrimite în statele de origine.11
Comparativ cu regimul anterior, nou a Directiva face distincția clară între dreptul de ședere de
pînă la trei luni și cel pentru o perioadă mai mare de trei luni. Cetățenii unionali și membrii lor de
familie, indiferent de naționalitate, vor avea dreptul de ședere pe teriotoriul unui alt stat membru pe o
perioadă de maxim trei luni, fără nici o condiție sau formalitate, cu excepția cerinței de a poseda o
carte de identitate sa un pașaport valabil. Directiva unifica condițiile pentru șederea cu o durată mai
mică de trei luni pentru toate categoriile de persoane migrante. Astfel, nu numai lucrătorii , dar și
furnizorii și beneficiarii de servicii, studenții, persoanele pensionate sau cele care au mijloace de
subzistență independente sînt îndreptățite să locuiască pe teritoriul altui stat membru fără a abea
obligația de a îndeplini vreo formalitate.12
După o analiză a practicii judiciare a Curții de Justiție Europene în materia avantajelor acordate
lucrătorilor din alte stat membre, acestea ar putea fi clasificae în două categorii distincte:
-avantaje sociale care au un conținut afectiv sau psihologic și care contribuie la integrarea
lucrătorului
– avantaje sociale care au un conținut financiar și pot consta fie în primirea unei sume de bani,
fie în exonerarea de anumite plăti.
7. Securitatea socială acordată lucrătorilor care își desfășoară activitatea în alt stat
membru.
Diversitatea sistemelor de secur itate socială poate constitui un obstacole semnificativ în calea
liberei circulații a forței de muncă datorită că lucrătorii ar putea fi mai puțin interesați să își caute de
lucru în al stat membru, une angajarea presupune pierderea unor drepturi sau benef icii. Avînd în
vedere natură foarte diferită a sistemelor de securitate socială din statele membre ale Uniunii
Europene, prioritățile diferite în ceea ce privește cheltuielile bugetare ale statelor, precum și natura
complexă și tehnică a dreptului național al securității sociale, nu s -a încercat amortizarea la nivel
comunitar a acestuia, urmărindu -se în schimb, încă de la început, coordonarea diverselor legislații
naționale, astfel încît sistemele legislative naționale să rămînă distincte. Datorită faptulu i că
prevederile Regulamentelor nr.1408/71 și nr. 574/72, care au impementat dispozițiile tratatelor
comunitoare referitoare la securitatea socială acordată lucrătorilor migranți, au fost extinse și au
devenit tot mai complexe , înlocuirea și , totodată, m odernizarea și simplificarea lor a devenit absolut

11Gyulia Fabian, Drept institutional comunitar, ed. a 3 -a, editura Hamangiu 2010, .469
12Gyulia Fabian, Dre pt institutional comunitar, ed. a 3 -a, editura Hamangiu 2010, , p.468

11
necesară, astfel a fost adoptat Regulamentul 883/2004, care reprezintă o versiune adaptată a noilor
realități a Regulamentului nr 1408/71.13
Primul și cel mai important principiu din domeniul securității so ciale este reprezentat de
egalitatea de tratament sau nediscriminarea pe bază de naționalitate, conform căruia peroanele
domiciliate pe teritoriul unui stat membru vor abea aceleași obligații și se vor bucura de aceleași
prestații conform legislației oric ărui stat membru ca și cetățenii acelui stat. Principiul nediscriminarii,
în contextul securității sociale, spre deosebire de alte reguli generale din domeniul liberei circulații a
persoanelor, împiedică și discriminarea inversă, adică discriminarea de căt re autoritățile naționale a
propriilor cetățeni în favoarea migranților.
Un alt principiu coordonator este acela că doar un singur sistem legislativ național se poate
aplica unui lucrător migrant la un moment dat, regulă principală fiind că sistemul aplica bil este cel al
țării în care lucrătorul își desfășoară activitatea indiferent de domiciliul sau șu de sediul angajatorului.
Prin aplicarea regulii statului unic se evita ca, pe de o parte, lucrătorul să fie asigurat simultan în două
state membre fiind ob ligat să plătească o contribuție dublă, sau , pe de altă parte, să nu fie asigurat
deloc.
Principiul cumulării garantează că statul membru gazdă va lua în considerare perioadele de
asigurare din alt stat membru atunci cînd hotărăște că solicitantul a îndep linit perioadele necesare de
muncă, perioadele de contribuții sau condiția domiciliului pentru a fi îndreptățit la primirea prestației.
O consecință a acestui principiu ar fi faptul că unui stat membru îi revine sarcina de a acorda o
prestație bazată pe pe rioade de contribuție la sestemul de securitate socială al unuia sau mai multor
state membre.
Un alt principiu, principiul exportabilității sau deteritorializarii, se referă la păstrarea drepturilor
care au fost deja dobîndite. Beneficiile pe termina lug, cum ar fi pensiile, trebuie plătite lucrătorului
migrant de către statul de origine, indiferent de locul unde persoană în cauză domiciliază în prezent pe
teritoriul Uniunii. Iar prestațiile în numerar pentru invaliditate, limita de vîrstă sau cele de urmaș ,
indemnizațiile pentru accidente de muncă sau boli profesionale și ajutoarele de deces dobîndite în
conformitate cu legislația unuia sau mai multor state nu pot face obiectul niciunei reduceri, modificări,
suspendări, retrageri sau confiscări, dar fiind f aptul că beneficiarul are domiciliul pe teritoriul unui alt
stat membru decît cel în care este situată istitutia responsavila pentru plată.
De obicei, există trei situații cînd este necesară aplicarea legislației naționale: atunci cînd un
cetățean al unui stat membru se mută în alt stat pentru a lucra, atunci cînd apare o problemă privind
răspunderea pentru contribuțiile de securitate socială decurgînd dintr -o astfel de mutare și atunci cînd

13Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene, editie coordonata de dc.Diana Ungureanu, ed. C.H.Beck, Bucuresti 2010,
p.333

12
se face o cerere privind o prestație de securitate socială de cătr e o persoană implicată în activități
profesionale sau comercială și există legături cu mai mult de un stat membru.
Prestațiile pe termen scurt, categorie incare se înscriu ajutoarele de boala și cele de maternitate
precum și ajutoarele de șomaj, nu sunt distribuite între statele membre, deoarece este de așteptat ca
acestea să nu fie plătite pentru perioade lungi de timp și, din aceleași motive, există doar posibilități
limitate pentru transferarea unor astfel de beneficii.
Datorită faptului că principal a reglementare din domeniul securității sociale – Regulamentul nr
1408/71 – ce dată din 1971, a fost constant amendata ca urmare a jurisprudenței Curții de Justiției
Europene și a modificărilor în domeniul securității sociale aduse legislațiilor naționale, dispozițiile
acesteia au devenit tot mai extinse și mai complicate, impunîndu -se o simplificare legislativă, ce s -a
realizat prin intermediul Regulamentului nr.883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate
socială.
Noul regulament clarifica poziți a persoanelor care au încetat să mai fie active , astfel încît
persoanele care beneficiază de o prestație prin prisma faptului că sunt lucrători sau desfășoară o
activitate independentă, vor fi considerate persoane active profecional și li se va aplica sis temul
statului în care lucrează. Persoanele care beneficiază de alocații pentru incapacitate de muncă, pensii
pentru limita de vaesta sau de urmaș, prestații pentru accidente de muncă sau boli profesionale sau care
necesita tratament pentru o durată nedefi nită, vor di considerate inactive și le va fi aplicabil sistemul
din statul în care îți au domiciliul. În noul regulament, perioada maximă de detașare pentru lucrători
sau persoane care desfășoară activități independente este limitată la 24 luni, deși nu m ai există
posibilitatea de prelungire, iar condițiile de detașare au fost adaptate în noul regulament pentru a fi în
concordanță cu jursprudenta Curții de Justiție Europene, astfel încît un angajator poate detaja
lucrători, doar dacă desfășoară în mod nor mal activități în statul unde intetioneaza să detașeze.14
În România, pregătirea pentru aplicarea regulamentelor de comunicare de coordonare a
sistemelor de securitate socială s -a realizat prin încheierea și aplicarea de acorduri bilaterale cu statele
membr ea ale Uniunii Europene, acorduri bazate pe principiile coordonării. De asemenea, cadrul legal
și instituțional din România a fost modificat în vederea aplicării regulilor de coordonare de la data
aderării la UE. În acest sens , domeniul asifurarilor socia le de sănătate reglementat prin Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătății conține și prevederi referitoare la cadrul european și
cadrul național de asigurări sociale de sănătate, creand -se cadrul legal pentru că titularul cardului

14Academia romana institutul de cercetari juridice” Andrei Radule scu”, op.cit., ed.Hamangiu 2008, p.10

13
european s ă primească asistenta medicală ini aceleași condiții ca și un asigurat al statului membru
respectiv.15
La 1 ianuaria 2011, a intrat în vigoare Legea nr.263/2010 privind sistemul umanitar de pensii
publice, care a înlocuit Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări
sociale, ce a constituit pentru 10 ani cadrul legal în materie și care a fost succesiv modificată în
perioadă anterioară aderării României la UE, pentru a pune în acord sistemul public de pensii din
România cu regle mentările comunitare în materie. Avînd în vedere prevederile acordurilor bilaterale
de securitate socială încheiate de România p înă în prezent, modificările legislative din domeniul
asigurărilor sociale de stat au urmărit și reglementarea situației lucrăto rilor migranți, în scopul
eliminării prevederilor discriminatori i bazate pe cetățenie; recunoas terii și totalizării perioadelor de
asigurare; instituirii unei cooperări între autoritățile și instituțiile naționale responsabile cu acordarea
prestațiilor; st abilirii modalităților de efectuare a platii prestațiilor de securitate socială.
8.Excepții de la principiul liberei circulații a forței de muncă .
Deși, ca regulă generală, statele membre nu sunt îndreptățite să restricționeze accesul la nici o
formă de an gajare pe motive legate de naționalitate, există totuși două categorii importante de excetii,
acaror invocare de către un stat membru are ca efect împiedicarea lucrătorului migrant ajuns pe
teritoriul acestuia de a exercita o anumită activitate.
Art.45 al T.F.U.E. prevede că dispozițiile referitoare la libera circulație a lucrătorilor nu sunt
aplicabile angajării în administrația publică. Deoarece conceptul de „ administrație publică” nu a fost
definit nici în Tratat, nici în legislația secundară, sensul ac estuia a fost clarificat de Curtea de Justiție
Europeană, conform abordării sale uzuale de a interpreta libertățile fundamentale în sens larg și
excepțiile în sens restrîns, pentru a o cît mai largă posibilitate de angajare a lucrătorilor migranți
proveniț i din alte state membre.16
Art. 45 alin.3 al T.F.U.E. , care stabilește drepturile decurgînd din libera circulație a lucrătorilor,
prevede că aceste drepturi pot face obiectul unor limitări pe motive de politică publică, securitate
puvlica sau sănătate publ ică. Acestor derogări le -a fost consacrat un spațiu destul de amplu în
jurisprudența Curții de Justiție Europene, însă domeniul de aplicare al acestora a fost mult mai precis
definit în legislația secundară, respectiv în Directiva nr. 64/221 pentru coordon area măsurilor speciale
în legătură cu circulația și șederea cetățenilor străini, justificate pe motive de politică publică, directiva

15Athanasiu, Alexandru;Dima, Luminita, Dreptul muncii, ed.All Beck, Bucuresti, 2005, p.89
16Costea Moarcas, Claudia Ana, Drepturi sociale ale lucratorilor migranti, ed. C.H.Beck, Bucuresti 2011, p. 112

14
ce s-a aflat în vigoare pînă la 20 aprilie 2006. Scopul acesteua a fost de a proteja cetățenii altor state
împotriva posi bilelor abuzuri de aceste limitări, în ceea ce privește libera circulație a lucrătorilor.17

9.Analiză a practicii judiciare recente a Curții de Justiție Europene în domeniul liberei
circulații a fosrtei de muncă.
Principalele probleme tratate au vizat dreptul de intrare și ședere pe teritoriul unui stat membru a
soțului/soției unui cetățean european provenind dintr -un stat terț, care nu a mai domiciliat anterior în
alt stat membru(cazul Metock și altii – 2008), dreptul la ajutor de integrare profesională al unui cetățean
al unui stat membru care și -a definitivat studiile în acel stat(cazul Ioannidis – 2005), dreptul unei
persoane aflate în căutarea unui loc de muncă care are legături reale cu piața muncii dintr -un stat
membru de a beneficia de un ajutor de natură financiară care are scopul de a -i facilita integrarea
profesională(cazurile reunite Varsouras și Koupatantze – 2009), s.a.18
Curtea de Justiție Europeană a oferit interpretări interesante asupra unor aspecte precum
impunerea prin legislația națională a condiției domiciliului anterior în alt stat membru înainte de
stabilirea în statul membru gazdă pentru a beneficia de prevederile Directivei nr.2004/38, dobîndirea
de drepturi prin Directivă, indiferent de locul său momentul încheierii căsători ei, imposibilitatea
excluderii prin aplicarea art.39 alin.2 a unui beneficiu de natură financiară, al cărui scop este facilitarea
accesului pe piața forței de muncă a unui stat membru, intersectarea aplicării prevederilor referitoare la
libera circulație a lucrătorilor cu cele referitoare la cetățenia unională, imposibilitatea excluderii
cetățenilor străini al căror drept de ședere se naște doar prin faptul că se afla în căutarea unui loc de
muncă de la acordarea de aasistenta socială, condiționarea de resu rse financiare suficiente a dreptului
de ședere a persoanei care are în îngrijire un copil, aplicarea unei dispoziții naționale în temeiul căreia
un jucător cu un contract de formare care semnează un contract de jucător profesionist cu un club din
alt sta t membru poate fi obligat să plătească daune etc.
Din studiul acestei practici judiciare recente a reieșit că cetățenia europeană a avut un impact
semnificativ asupra litigiilor afectînd persoane, lucrători și cetățeni, însă impactul cumulat asuptra
libert ăților existente și al Directivei nr.2004/38 a rămas încă neexplorat de Curte într -o manieră
explicită.

17Deleanu Sergiu, Drept comunitar al afacerilor, ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000, p.198
18Galca Costel, Dreptul muncii – practica relevanta a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene de la integrarea Romaniei ,
ed. Monitorul Oficial, Bucuresti , 2009, p. 117

15

10. Perspective asupra evoluției circulației salariaților migranți

Libera circulație a persoanelor, inițial destinată populației active, a fost exti nsă în mod origresiv
pentru a include și alte segmente ale populației și reprezintă în momentul de fața unul dintre cele mai
importante dreptulri individuale pe care Uniunea Europeană le garantează cetățenilor săi. De -a lungul
existenței sale, dreptul de a circula liber a fost mai întîi legat de integrarea cu drepturile ce derivă din
ceatenia europeană.
Problema care se pune în prezent, după peste doi ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului
nr.883/2004 la 1 mai 2009, este dacă în următoarea perioadă s-ar impune reguli noi sau prezențele
reguli ar trebui adaptate pentru a ține seama de noile tendințe ale migrației forței de muncă. Deși în
perioada care a trecut de la intrarea în vigoare a noului pachet legislativ european privind coordonarea
securități i sociale experții naționali din instituțiile implicare în aplicarea acestora au apreciat că,
implementarea noilor reglementări a conctituit un succes și nu s -au înregistrat probleme majore în
cadrul acesteia, din primele analize efectuate după intrarea în vigoare a noilor regulamente comunitare,
putem onserva că domeniul securității sociale nua fost afectat în mod egal de aceste schimbări.
În ceea ce privește drepturile de care beneficiază cetatenii statelor membre ale UE atunci cînd
decid să desfășoare ac tivități remunerate în România, în perioada scursă de la intrarea în vigoare a
O.U.G. nr.102/2055, aplicarea practică a prevederelor legale a ecidentiat anumite aspecte care pot crea
disfuncționalități în implementarea concretă a acestora, precum și aspect e care reclama inroducerea
unor prevederi noi, care să permită o gestionare eficientă a cetățenilor UE și a membrilor de familie ai
acestora, precum și punerea în aplicare a unor măsuri de restrîngere a dreptului la libera circulație și
rezidența, elemnte strîns legate de ecercitarea dreptului de muncă în România. Pe de altă parte, în ceea
ce privește eliminarea restricțiilor pentru toți lucrătorii romani care își doresc să se angajeze în alte
state membre ale Uniunii Europene, prin încheierea perioadelor tranzitorii , apreciem că criză
economică și financiară din ultimii ani a determinat mutle state membre să prelungească aceste
perioade sau să reintroducă măsuri temporare. Principalele motive ar putea fi constituite de nevoia de
a-și proteja propriile sisteme de securitate socială, de a limita fluxurile imigraționiste care nu sunt
constituite neapărat din lucrători sau nevoia de a reduce șomajul în rîndul propriilor cetățeni, toate
acestea au efect imediat asupra principalilor indicatori macroeconomici, care sunt luați în vedere la
stabilirea ratingului de țară. Totuși, prin permiterea unor restricții temporare la libera circulație a
lucrătorilor, prevederile tranzitorii deroga de la libertatea fundamentală consacrata de dreptul
european. Curtea de Justi ție Europeană a susținut insistent faptul că derogările la libertățile

16
fundamentale trebuie interpretate în sens strict, la fel ca și în cazul condițiilor în care statele membre
pot continua să restricționeze accesul pe piața muncii în cea de -a treia perio adă tranzitorie.
Direcțiile de acțiune politică ale Comisieu Europene pentru perioada 2010 -2014 accentuează
nevoia garantării faptului că drepturile cetățenilor europeni sînt reale, în sensul că cetățenii nu ar mai
trebui să întîmpine obstacole atunci cînd circulă în cadrul Uniunii Europene, iar, în acest sens,
principiile liberei circulații și ale tratamentului egal pentru cetățenii europeni ar trebui să devină o
realitate în viața de zi cu zi a acestora. Aceste direcții de acțiune politică fac, de asemen ea, trimitere la
nevoia de evaluare a legislației prezenta, fiind urmate de propunerea Comisiei de a facilita și promova
mobilitatea pe teritoriul Uniunii prin Strategie Europa 2020, și, în special prin inițiativa majoră „ o
agendă pentru noi competențe ș i nou locuri de muncă”.
11. Cazuri relevante din practica judiciară a curții de justiție europene cu inci denta asup ra
domeniului liberei circulații a lucrătorilor
1.Hotărîrea din 23 septembrie 2003, în cazul C -109/01 Secretary în State for the Home Department vs
Hacene Akrich 2003
2. Hotarrea din 23 martie 2004, în cazul C -138/02 Brian Fracis Collins vs Secretary of state for Work
and Pensions 2004
3.Hotărîrea din 15septembrie 205, în cazul C -258/04 Office național de l’emploi vs Ioannis Ioannidis
2005
4.Hotărîrea din 25 iulie 2008 în cazul C -127/08 BlaiseBaheten Metock și alți vs Ministerul Justiției,
Egalității și Reformei Legislative 2008.
5. Hotărîrea din 23 februarie 2010 în cazul C -310/09 London Borough of Harrow vs
NimcoHassanIbrahim și Secretaty of state for the Home Department, Jurnalul Oficial C100 , 2010.

17

Bibliografie

1. Academia Romana Institutul de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu”, “Dreptul
comunitar și dreptul intern, Aspecte privind legislația și practică judiciară ”, ed.Hamangiu
2008
2. Anamaria Groza, “Uniunea Europeană Drept instituțional ”, ed.C.H.Beck, București
2008
3. Athanasiu, Alexandru;Dima, Luminiță, “Dreptul muncii ”, ed.All Beck, București, 2005
4. Costea Moarcas, Claudia Ana ,” Drepturi sociale ale lucrătorilor migranți ”, ed.
C.H.Beck, București 2011
5. Deleanu Sergiu, “Drept comunitar al afacerilo ”r, ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000
6. Gîlca Costel, “Dreptul muncii – practică relevanta a Curții de Justiție a Comunităților
Europene d e la integrarea României ” , ed. Monitorul Oficial, București , 2009
7. Gyulia Fabian, “Drept instituțional comunitar ”, ed. a 3 -a, editura Hamangiu 2010
8. Ileana Pascal, Ștefan Deaconu, Codru Vrabie, Niculae Fabian, “Libera circulație a
persoanelor ”, Centrul de Resurse Juridice, 2002;

9. Victor Duculescu, prof.univ.dr .”Protecția juridică a drepturilor omului ” , ed.Lumina Lex
,București 2008
10. “Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene ”, ediție coordonată de dc.Diana
Ungureanu, ed. C.H.Beck, București 2010
11. Tratatul CE. Art.39/48
12. Tratatului de la Lisabona, art. 42