Drepturile Functionarului Public European

CUPRINS

• INTRODUCERE……………………………………….………………………………..pag.3

• DREPTURILE FUNCTIONARULUI PUBLIC EUROPEAN……….pag.4

• BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………..pag.13

INTRODUCERE

În contextul dreptului comunitar, cadrul normativ privind funcția publică a fost influențat de adoptarea de către Comisia Europeană a Cărții Albe cu privire la reforma administrativă, încă din martie 2000. Acest document a evidențiat principiile administrației publice la nivel european, punându-se accent pe calitatea serviciilor oferite, independența funcționarului, angajarea răspunderii acestuia pentru toate faptele săvârșite, eficiența și transparența serviciului public prestat către cetățenii europeni.

Instituțiile Comunității europene reunesc personal cu pregătire diversă, a căror activitate se desfășoară în conformitate cu prevederile cuprinse în acte normative special adoptate. Aceste acte normative conturează dreptul funcției publice europene, ramură de drept nouă care a dobândit autonomie datorită interesului special acordat acestor norme juridice și datorită importanței domeniului de reglementare pentru întreaga activitate a uniunii.

Noțiunea de funcție publică europeană a intrat în limbajul fiecăruia dintre noi, fiind utilizată în două sensuri, diferite în funcție de contextul concret.

Mai întâi, în sensul cel mai larg al termenului, funcția europeană desemnează atât persoanele învestite cu autoritate publică care lucrează pentru o instituție sau un organism european cât și funcționarii care desfășoară activitate în structurile administrației publice pentru fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene.

La rândul lor, persoanele care lucrează pentru instituții și organisme comunitare sunt fie funcționari europeni (în sensul restrâns al noțiunii), fie agenți contractuali, adică persoane care desfășoară activitate în baza unui contract de muncă și nu sunt învestite cu autoritate publică.

DREPTURILE

FUNCTIONARULUI PUBLIC EUROPEAN

In esență, doctrina europeana de drept administrativ retine urmatoarele categorii de drepturi pentru functionarul public:

– dreptul la protectie, care are doua laturi (garantarea stabilitatii in functie si apararea impotriva defaimarii, insultei, amenintarii, ultrajului, respective repararea prejudiciilor suferite in exercitiul functiunii);

– dreptul la salariazare pentru serviciul prestat, la odihna si la asigurari sociale;

– dreptul de a participa, prin organismeleconsultative, la organizarea serviciilor publice si elaborarea regulilor statutare;

– dreptul de a beneficia de o perfectionare profesionala permanenta;

– dreptul la cariera, inclusive posibilitatea de a avansa in grade si functii;

– dreptul a se asocial in sindicate si a participa la activitatea organizatiilor sindicale (in Franta, acest drept nu este recunoscut militarilor);

– dreptul la greva

– dreptul la opinie politica, sindicala, filozofica si religioasa, limitat in exercitarea sa de obligatia de neutralitate si de rezerva in momentul prestarii serviciului public.

Intr-o prezentare succinta, statutul actual al functionarilor publici la nivel uropean reglementeaza urmatoarele categorii de drepturi:

1. Dreptul la opinie

Dreptul la libera opinie al functionarului public se apreciaza diferit in timpul exercitarii sarcinilor aferente functiei ocupate fata de conotatiile pe care le poate primi in afara timpului oficial de munca.In timpul serviciului, functionarii sunt tinuti de obligatia de neutralitate, care ii impune sa dea dovada de loialitate fata de institutia pentru care lucreaza.In afara serviciului, dreptul la libera opinie este in principiu exercitat functie de prorpiile pareri si afinitati. Dreptul la opinie este circumstantiat de obligatia de rezerva, si de masura in exprimarea opiniilor.

Libertatea de expresie este prevazuta si in art. 10 din Conventia Europeana a drepturilor omului, conform caruia “orice persoana are libertatea de expresie. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii sau idei fara amestecul autoritatilor publice si fara considerarea frontierei…”

Este interzisa orice discriminare intre functionarii publici pe criterii politice, sindicale, religioase, etnice, de sex, stare materiala, origine sociala sau de orice alta natura.

2.Dreptul de asociere sindicala

Dreptul de asociere reprezinta un drept fundamental al cetateanului, recunoscut si garantat functionarului public si de legislatiile nationale. Acest drept exprima posibilitatea recunoscuta functionarilor de a se asocia in mod liber, in partide sau formatiuni politice, in sindicate sau in alte forme si tipuri de organizatii, ligi si uniuni, cu scopul de a participa la viata politica, stiintifica, sociala si culturala sau de a-si realiza o serie de interese legitime comune.

La ora actuala, sunt recunoscute si functioneaza sase sindicale, din care doua sunt cele mai importante: Federatia Functiei Publice (FFPE) care are o orientare profesionala si mai putin desfasoara activitati de tip sindicalist, si l’Union Syndicale care are o orientare socialista si care este afiliata Confederatiei Europene a Sindicatelor.

Celelalte patru sindicate sunt: Sindicatul functionarilor Internationali Europeni, de fomratie crestin democrata, Sindicatul Functionarilor Europeni, desprins din cel anterior, Asociatia Functionarilor Internationali, un sindicat indepenedent, si Sindicatul Reinnoire si Democratie cu orientare de stanga.Relevant este faptul ca doar 30% din personalul Comunitatii este inscris intr-unul din cele sase sindicate.

Dreptul de asociere sindicala, de a crea impreuna cu alte sindicate si de a se afilia la ele este prevazut de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, alaturi de cel de reuniune pasnica (art. 11 alin 1) si de articolul 5 din Carta Sociala Europeana intitulat chiar “dreptul sindical”.

3. Dreptul la greva, in conditiile legii

Desi nu este prevazut in mod expres de Statut, dreptul la greva este recunoscut functionarilor comunitari in Europa, chiar daca exercitiul dreptului la greva al functionarilor publici determina deosebiri considerabile de la o tara la alta.

Din punct de vedere al recunoasterii sau nu a dreptului la greva pentru functionarii publici, exista patru categorii de tari la nivel european:

– tari unde este in continuare interzisa greva functionarilor (Danemarca, Germania, Portugalia, Belgia);

– tari in care se aplica o interdictie generala a grevei in serviciile publice, cu posibilitatea interventiei, in caz contrar, a unor sanctiuni disciplinare sau chiar penale;

– tari in care, desi dreptul la greva nu este prevazut expres, exercitiul lui nu antreneaza interventia unor sanctiuni (Irlanda, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord);

– tari in care este recunoscut liberul exercitiu al dreptului la greva al functionarilor publici, cu precizarea existentei unei categorii de functionari carora le este interzisa greva, de regula politistii (Spania, Franta, Grecia, Luxemburg, Italia).

In concordanta cu prevederile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dreptul al greva este supus unor restrictii ce deriva din principiul continuitatii serviciului public, nefiind recunoscut pentru anumite categorii de functionari. De exemplu, in Franta nu au dreptul la greva politia nationala, administratia penitenciarelor, militarii.

Restrictii cu privire la dreptul al greva intanim si in Grecia, Spania, Italia si Luxemburg, pe cand in tari ca Belgia, Danemarca, Germania si Portugalia dreptul la greva este interzis tuturor functionarilor, in sensul strict al termenului.

Dreptul la greva nu este singurul drept constitutional care in cazul functionarilor cunoaste o serie de restrictii.

In aceeasi categorie intra si dreptul al libera exprimare cu privire la exprimarea opiniilor politice si dreptul la libertate economica, cu privire la interdictia de a deveni comerciant.

Se face trimitere directa la legea cu privire la solutionarea conflictelor colective de munca, care distinge intre conflictele de interese si conflictele de drepturi, si care reglementeaza o intreaga procedura pentru exercitarea legala a dreptului la greva.

4. Dreptul la concediu

Statutul recunoaste dreptul la concediul de odihna anual cu o durata de 24 de zile lucratoare, la care se adauga un numar de zile suplimentare, functie de varsta si vechimea functionarului respectiv.

Dreptul la concediul se mai poate manifesta si sub forma concediului pe perioada cand functionarul indeplineste o functie electiva si concediul pentru cresterea unui copil mai mic de 5 ani sau cu handicap; in acest din urma caz, durata este stabilita la un an si este reinnoibila anual timp de inca 4 ani.

Pentru statele in care mai este reglementata obligatia de efectuare a stagiului militar, statutul prevede posibilitatea de a formula o cerere pentru acordarea unui concediu in acest scop.

Regimul juridic al functionarului aflat in concediu pentru satisfacerea stagiului militar difera de regimul juridic al functionarului in concediu de odihna, doarece in prima situatie retribuntai nu se mai achita pe durata concediului. Durata concediului pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu este prevazuta de legea nationala cu privire la obligatia de a satifcare serviciul militar.

5. Dreptul de a candida la functii elective

Cadrul reglementativ pentru acest drept il formeaza art. 15 din Statut, recunoscandu-se functionarului dreptul de a candida si dreptul de a solicita un concediu in interes persoanl in ipoteza in care castiga mandatul pentru functia respectiva.

6. Dreptul la cariera

Dreptul la cariera permite functionarilor sa avanseze in interiorul aceleasi categorii, cu aspecte specifice pentru fiecare dintre ele. Titlul III al Statutului contine un capitol distinct care trateaza problema avansarii in esalon si promovarii functionarilor.

Avansarea functionarilor publici nu poate fi apreciata decat in urma notarii functionarului respectiv. Functionarii sunt supusi la evaluari periodice, care se finalizeaza cu intocmirea unui raport/referat de evaluare.

Evaluarea trebuie sa aiba in vedere meritele, formatia si performantele profesionale ale functionarilor selectati pentru promovare. Din punct de vedere al retributiei, functionarul promovat nu poate primi o remuneratie inferioara plafonului postului de pe care s-a facut promovare, dar nici nu are garantia unei indemnizatii superioare.

Fiecare institutie are competenta de a-si stabili modul concret in care se realizeaza evaluare, prin regulamente interne, cu respectarea urmatoarelor norme minimale impuse de statut:

– evaluarea se desfasoara periodic, cel putin o data la 2 ani (exceptand functionarii din catagoria A1 si A2);

– functionarul are posibilitatea de a-si formula punctul de vedere personal cu privire la evolutia carierei sale de la precedenta evaluare sau de la data investirii pe functie;

– raportul/referatul de evatuale se comunica in mod obligatoriu si functionarului in cauza, pentru ca acesta sa isi poate sustine punctul de vedere si sa poata face eventual completari;

Conform art. 44 din statut, functionarul care a implinit 2 ani vechime trece in mod automat in esalonul superior, afara de cazul in care a savarsit abateri grave pentru care a primit sanctiunea suspendarii pe o anumitaperioadaa drepului de a promova.

Promovarea inainte de implinirea termenului de 2 ani are loc in baza unei selectii, adica in baza unui concurs. Promovarea poate avea loc si fara concurs, in ipoteza unei mutari dintr-o institutie in alta institutie si schimbarea categoriei de la A la LA sau invers.

7. Dreptul la pensie

Pensionarea poate avea loc atat la cerere cat si pentru limita de varsta. Pensionarea la cerere presupune acordarea drepturilor banesti de 70% din retributia de baza.

Pensionarea pentru limita de varsta se realizeaza din oficiu la implinirea a 65 de ani, indiferent daca subiectul este barbat sau femeie.

8. Dreptul la perfectionare profesionala

Curtea Europeana de Justitie a statuat ca notiunea de formare profesionala are o sfera mai larga, presupunand inclusiv posibilitatea de a apela la studii universitare sau postuniversitare in domeniu.

Art. 24 din Statut prevede obligatia Comunitatilor de a sprijini perfectionarea profesionala a functionarilor comunitari, in masura in care aceasta este compatibila cu exigentele unei bune functionari a serviciului si in conformitate cu interesele comunitatilor. Pe parcursul intregii sale cariere, functionarul are atat dreptul la perfectionare profesionala cat si obligatia de a se perfectiona.

9. Dreptul la salariu pentru activitatea depusa, care se compune din salariul de baza, sporuri si indemnizatii

Sistemul de salarizare a functionarilor publici se stabileste prin lege, avandu-se in vedere urmatoarele:

a. necesitatea de a restrange costurile administratiei publice, in conditiile in care functionarii publici competenti trebuie motivati si recompensati in mod corespunzator;

b. crearea unei ierarhii a sistemului de salarizare pe categorii, grade, clase si trepte, bazate pe evaluarea postului;

c. stabilirea unui raport just intre partea fixa si partea variabila a salariului, care sa tina seama de activitatea depusa si de importanta ei.

Functionarul european are dreptul de a fi remunerat pentru activitatea prestata.

Salariile sunt stabilite prin Statut, cu modificarile din 2004, pe grade iar in interiorul gradelor pe esaloane (trepte). Avansarea catre esalonul superior se face in mod automat, din doi in doi ani.

Fiecare grad are cate 8 esaloane (exceptand gradele A1, A2 directori si consilieri, unde exista doar 6 esaloane).

Dreptul la remuneratie al functionarului public este reglementat in titlul V al Statutului, intitulat “regimul pecuniar si avantantajelesociale ale functionarilor”. In literature de specialitate[4], au fost identificate urmatoarele principii cu privire la remuneratia functionarilor:

– acordarea retributiei reprezinta un drept al functionarului european;

dreptul la remuneratie nu poate face obiectul unei renuntari din partea functionarului (art. 62 din statut);

– retributia se acorda in functie de grad si de esalon, si este atrasa de numirea functionarului comunitar, reprezinta deci un efect al actului de numire pentru functionarul respectiv;

– retributia este exprimata in euro si poate fi supusaunor corecturi anuale;

– nivelul retributiei, functie de grad si de esalon, este stabilit expres prin art. 66 din Statut (principiul legalitatii nivelului renumeratiei functionarului european);

– functionarii achita contibutii pentru fondurile de securitate sociala, pensie, alte retributii etc.;

– pe langa salariul de baza, prevazut in statut pe grade si esaloane, functionarii mai au dreptul la sporuri si indemnizatii, cum ar fi:

– alocatiile familiale, in care sunt incluse sume de bani pentru copii, taxe de scolarizare sau pentru gradinita;

– indemnizatia de deplasare, de cel putin 16% din salariul de baza

– restituirea cheltuielilor ocazionate de debutul sau in functie, de mutare sau de incetare a activitatii;

– in caz de deces al unui functionar, mostenitorii sai primesc drepturile banesti ale defunctului pe o perioadade inca trei luni

10. Dreptul la uniforma

Functionarii publici care, potrivit legii, sunt obligati sa poarte uniforma in timpul serviciului, o primesc gratuit.

11. Dreptul la plata orelor suplimentare sau la recuperarea lor.

Pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru (8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana) sau in zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare, functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza.

12. Dreptul la concediu de odihna, la concedii medicale si la alte concedii.

Conform prevedrilor statutului functionarului public, acestia au dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat.

In perioada concediilor de boala, a concediilor de maternitate si a celor pentru cresterea si ingrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate decat din initiativa functionarului public in cauza.

13. Dreptul la conditii normale de munca si igiena, pentru ocrotirea sanatatii si integritatii fizice.

Ca o consecinta a recunoasterii acestui drept, pentru motive de sanatate functionarilor publici li se poate aproba, in mod exceptional, schimbarea compartimentului sau a autoritatii ori a institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, cu pastrarea gradului, clasei si treptei avute. Schimbarea se poate face numai daca functionarul public in cauza este apt professional sa indeplineasca noile atributii ce ii revin.

14. Dreptul la protectie sociala

Acest drept vizeaza in principal pe membrii familiei functionarului (sotie, copii, alte persoane aflate in intretinerea sa). Unele anexe ale Statutului prevad riscul impotriva bolilor, asigurari medicale, anumite prestatii banesti acordate in caz de deces, de invaliditate permanenta totala sau partiala, pentru cheltuieli medicale si farmaceutice.

15. Dreptul la ajutor si asistenta a functionarului public din partea comunitatilor.

Formularea din Statut a acestui drept indica in mod cert ca functionarii au posibilitatea de a fi asistati de catre Comunitati in orice situatie de urmarire impotriva autorilor unor fapte de amenintari, ultraje, injurii, defaimari sau atentate impotriva persoanei si bunurilor functionarului sau a membrilor familei sale care sunt inca legate de calitatea de functionar.

Statutul instituie principiul solidaritatii intre institutie si functionar pentru prejudiciile produse de acesta, doar daca aceste prejudicii nu au fost generate cu intentie sau prin neglijenta grava a functionarului.

Principiul nu poate fi invocat nici daca fapta cauzatoare de prejudiciu se datoreaza exclusiv activitatii victimei sau partii vatamate.

Autoritatea sau institutia publica este obligata sa il despagubeasca pe functionarul public in situatia in care acesta a suferit, din culpa autoritatii sau a institutiei publice, un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu.

16. Dreptul de a primi orice comunicare oficiala in scris

Forma scrisa a documentelor care vizeaza activitatea functionarului este impusa pentru a putea fi utilizate drept mijloace de proba, la nevoie. De asemenea, functionarul dispune astfel de o modalitate pentru a demonstra ca a actionat in conformitate cu indicatiile primite, inlaturand orice culpa a sa.

Prin cerinta formei scrise se aplica si principiul transparentei in activitatea functionarului si este inlesnit controlul exercitat asupra activitatii functionarului de catre autoritatile competente.

17. Dreptul la pensie de urmas

In caz de deces al functionarului public, membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmas, primesc pe o perioada de 3 luni echivalentul salariului de baza din ultima luna de activitate a functionarului public decedat.

Daca decizia pentru pensia de urmas nu a fost emisa din vina autoritatii sau a institutiei publice in termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita in continuare drepturile prevazute de lege pana la emiterea deciziei pentru pensia de urmas.

BIBLIOGRAFIE

Călinoiu, Constanța, Vedinaș Verginia, Teoria funcției publice comunitare,

București, Editura Lumina Lex, 1999;

Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, ediția a III-a, vol. I, București,

Editura All Beck, 2001;