Drepturile Femeilor pe Piata Munciidoc

=== Drepturile femeilor pe piata muncii ===

Drepturile femeilor pe piața muncii

Femeile se confruntă de foarte multe ori cu situații de discriminare pe piața muncii, chiar și așa multe dintre ele nu știu că discriminarea este ilegală. Femeile au dreptul la șanse egale pe piața muncii, iar discriminarea este interzisă prin lege. Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare recunosc dreptul la egalitate în fața legii și protecția împotriva discriminării ca fiind drepturi universale.

Directiva Parlamentului European și a Consiliului European privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă prevede egalitatea de tratament în încadrarea în muncă și în condițiile de muncă pentru femei și bărbați. Această directivă interzice discriminările directe sau indirecte între femei și bărbați în ceea ce privește condițiile:

de angajare;

de acces la încadrarea în muncă sau la activitățile nesalariale;

de concediere;

de formare și promovare profesională;

de afiliere la organizațiile sindicale sau patronale.

La rândul său, legislația românească în domeniu cuprinde reglementări privind respectarea egalității de șanse între femei și bărbați și nediscriminarea pe criteriul de sex privind:

accesul pe piața muncii (recrutare și selecție);

formarea și perfecționarea profesională;

promovarea;

salarizarea;

maternitatea, creșterea și îngrijirea copilului;

hărțuirea sexuală;

sancționarea;

concedierea.

Cum arată discriminarea?

Discriminarea pe piața muncii are mai multe forme și poate începe chiar de la anunțurile de angajare, care sunt adresate doar bărbaților sau refuzul angajării. O altă modalitate de discriminare se întâmplă la interviul de angajare, când femeile sunt întrebate dacă intenționează să aibă copii în viitorul apropiat sau chiar li se cere să facă un test de sarcină în perspectiva angajării.

Printre abuzurile cu care se mai confruntă femeile se mai regăsește concedierea pe motiv de maternitate sau în timpul concediului de creșterea copilului. Tot o discriminare este și refuzul accesului la programele de formare, pe motiv că femeile sunt condiționate de obligațiile familiale, care le-ar putea împiedica să urmeze cursurile de perfecționare. Există și situații când angajatorii nu promovează în anumite posturi femei, pe considerente de gen.

În România, o problemă de discriminare se regăsește și la nivelul salarizării, indemnizațiilor sau sporurilor acordate pentru prestarea aceleiași munci, femeile fiind plătite mai slab în comparație cu bărbații.

De asemenea, hărțuirea sexuală este o problemă gravă de discriminare cu care se confruntă femeile pe piața muncii. Adesea, superiorii sau colegii au comentarii indecente la adresa femeilor, fac propuneri sau avansuri sexuale directe. Toate aceste cazuri exemplificate sunt cele mai des întâlnite forme de discriminare la locul de muncă.

Ce pot face femeile când se simt discriminate?

Pot strânge dovezi despre situația de discriminare (documente, înștiințări către angajator, certificate medicale, evaluări profesionale, anunțuri oficiale, dovezi materiale, declarații de la martori, înregistrări video sau audio etc.). Femeile se pot informa cu privire la drepturile lor de la colegi, prieteni, familie, mass-media, internet, organizații neguvernamentale care oferă suport sau instituții publice responsabile. În situații de discriminare femeile pot apela la sindicatul din instituția în care lucrează, care poate cere angajatorului rezolvarea situației de discriminare.

În cazul în care situația nu se rezolvă la nivel intern, există instituții cu responsabilități în investigarea și sancționarea discriminării. Plângeri și sesizări în cazul unei discriminări se pot face la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Inspecția Muncii și la Instanța judecătorească.

Intocmit,

Irina Sorescu

Expertă de gen 1