Drepturile de Import

1.1 Importul, rolul acestuia și definirea drepturilor de import.

Conform conceptului de dezvoltare durabilă а societății pentru а аvea o dezvoltаre echilibrată și viаbilă a sistemelor economice și sociale din orice țаră, comerțul reprezintă o importаnță strаtegică. Comerțul la rîndul său reprezintă un sector cu o аctivitate precisă, structurаt pe domenii interioare multiple, cu un grad ridicаt de complexitate în cаdrul cărorа roluri importаnte revin depozitării mărfurilor și аprovizionării cu ridicаtа, distribuției cu аmănuntul, precum și аctivităților de import-export. Într-o аsemeneа аccepțiune, comerțul reprezintă unа dintre cele mai importаnte lаturi аle economiei moderne, devenind elementul principаl аl economiei de piаță, indiferent de formа аcesteiа.

Potrivit istoriei se remarcă faptul că prezența comerțului s-a făcut necesară încă din momentul în care oamenii au început să comunice între ei. Dacă la început, primii oameni se mulțumeau cu puține lucruri și se străduiau să-și producă tot ceea ce le era necesar, cu timpul, pe măsura dezvoltării civilizației, nevoile au crescut și nu au mai putut fi satisfăcute decît prin schimb, creîndu-se adevărate curente și căutări reciproce. Curentele respective au cunoscut o dezvoltare continuă, ajungînd ca în final să fie soluționate prin comerț, produsele excedentare dintr-o familie, colectivitate sau regiune avînd nevoie de un întreprinzător care să le caute debușee într-o altă zonă sau colectivitate, unde ele erau deficitare.

Încă din antichitatea îndepărtată, entitățile statale au prelevat impozite asupra mărfurilor care traversau frontierele. Aceste impozite (dări) erau percepute cu precădere la import și aveau în esență o finalitate fiscală și anume aceea de a umple visteria diferitelor forme de organizare statală. În aceiași măsură erau practicate interdicții (prohibiții) mai ales la export pentru a proteja colectivitățile contra riscurilor de penurie de hrană și alte produse de strictă necesitate.

Primele elemente fiscale de natura drepturilor de import sunt teloneionul în Atena și portoria în Roma antică, ambele având, de regulă, niveluri cifrate la o cinsprezecime din valoarea mărfurilor. Aceste drepturi „vamale” erau încasate de funcționari ai unor „societăți” private cărora statele le cedaseră dreptul de a percepe impozitul. Această formă de administrare a drepturilor vamale a fost larg răspândită în lumea întreagă până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Potrivit istoriei dezvoltării economice o țară oricît de dezvoltată nu ar fi ,nu poate să se izoleze de la circuitul economic mondial. De foarte multe ori, producția internă nu satisface nevoile populației, ori este insuficientă, ori calitatea nu este cea așteptată. În acest caz, orice stat recurge la importul producției pentru a rezolva aceste probleme.

Importul reprezintă o „operațiune comercială de cumpărare din străinătate a unor bunuri materiale și/sau servicii contra unei cantități de monedă convenită, implicând trecerea de către acestea a frontierei vamale a importatorului. Importul poate fi: direct și indirect; de bunuri materiale și de servicii; propriu-zis și de completare; temporar și permanent; cu plata imediată și cu plata amânată”. [ Dicționar de economie, Edit. Economică, 2001, pag. 196].

Importul reprezintă o activitate care are importanță pentru participarea unei țări la diviziunea mondială a muncii și, în consecință, contribuie la dezvoltarea economiei naționale.

Regimul de import constă în intrarea definitivă a mărfurilor în țară, cumpărarea de o persoană juridică națională, în urma acordurilor contractuale între părți, acordarea statutului de marfă indigenă după efectuarea formalităților vamale și comerciale și comercializarea la intern. Bunurile indigenate beneficiază de același regim ca bunurile naționale.

Regimul de import este cel mai important și complex, din punct de vedere al importanței și al aplicării formalităților vamale, măsurilor de politică comercială și fiscală.

La import după efectuarea formalităților de vămuire, autoritățile încasează datoria vamală aferentă drepturilor de import. Importul este regimul vamal în care mărfurile introduse pe teritoriul vamal primesc statutul de mărfuri puse în liberă circulație numai după ce sînt plătite drepturile de import și sînt aplicate măsurile de politică economică.

Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova drepturile de import reprezintă plățile vamale aferente introducerii /trecerii mărfurilor peste frontierea vamală. Codului Vamal al României definesc drepturile de import ca fiind taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.

În cazul importului de mărfuri în Republica Moldova se percep următoarele drepturi de import:

taxa vamală – mărfurile care trec frontiera vamală se supun taxei vamale conform Legii cu privire la tariful vamal ;

taxa pe valoarea adăugată (TVA) – aplicarea taxei pe valoarea adăugată mărfurilor introduse pe teritoriul vamal se efectuează în conformitate cu legislația.( Codului fiscal Titlu III) ;

accizele – conform Codului fiscal Titlu IV;

taxa pentru proceduri vamale – procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera activității vamale. Nomenclatorul acestor servicii și taxele pentru ele sînt aprobate în conformitate cu Legea cu privire la tariful vamal. Taxa pentru proceduri vamale se achită la utilizarea oricărei destinații vamale, cu excepția abandonului în favoarea statului, dacă legislația nu prevede altfel;

alte plăți și taxe sume prevăzute de legislație.

Drepturile de import sunt plătite nemijlocit de către declarant, brocher vamal sau de o altă persoană autorizată pentru astfel de proceduri. Drepturile de import se plătesc în prealabil, până la depunerea declarației vamale. La momentul vămuirii, se acceptă doar plata diferenței dintre suma calculată și suma plătită în prealabil.

Persoanele fizice care nu sunt subiecți ai activității de întreprinzător plătesc drepturile de import în momentul trecerii frontierei vamale, cu excepția drepturilor de import care urmează să fie achitate la vămuirea bagajului neînsoțit și a mijloacelor de transport.

Drepturile de import neplătite în modul stabilit se percep în mod incontestabil de către organul vamal din contul plătitorului în baza documentelor executorii sau a documentelor echivalente acestora, în conformitate cu legislația. Pentru fiecare zi de întârziere a plății drepturilor de import se încasează o penalitate în mărimea stabilită de Codul fiscal. Dacă plătitorul nu are la cont mijloace bănești, organul vamal este în drept să sechestreze averea acestuia, în conformitate cu legislația.

În cazul în care persoana se eschivează de la onorarea drepturilor de import, organul vamal este în drept să emită și să înainteze băncii respective dispoziția de suspendare a operațiunilor bancare în partea de cheltuieli din contul plătitorului restanțier până la achitarea deplină.

Neplata în termen legal a obligației vamale atrage, în mod suplimentar, suspendarea dreptului de efectuare a altor operațiuni vamale de către plătitorul vamal respectiv până la stingerea obligației vamale, în condițiile stabilite prin reglementările vamale.

În caz de litigiu, contestarea obligației vamale suplimentare ori atacarea în instanța judecătorească a deciziei organului vamal nu suspendă încasarea obligației vamale și aplicarea de măsuri suplimentare potrivit prevederilor prezentului cod, cu excepția cazului în care reglementările unor legi speciale prevăd în mod expres acest lucru.

Activitatea de import are următoarele efecte pozitive :

contribuie la dezvoltarea economiilor naționale prin:

grăbirea procesului de investitii;

permiterea aprovizionării cu materii prime si materiale;

urmărirea importării cu tehnică și tehnologie de înaltă calitate;

asigurarea completă a necesarului de bunuri de consum pentru piața internă în vederea completării producției interne si pentru diversificarea gamei de bunuri de consum în cadrul politicii generale de creștere a nivelului civilizației.

intesnificarea exporturilor – ca o normă generală, se constată că avansarea exportului oricărei țări poate fi încurajată de promovarea importurilor în țara respectivă. În deosebi țările în curs de dezvoltare (cu rezerve modeste de aur și devize) practică o politica de echilibrare a balanței lor comerciale pe țări, dar și pe ansamblul comerțului lor exterior;

  garantarea economisirii de muncă vie (socială). În general, orice țară urmărește să dezvolte o activitate de import rentabilă, aceasta trebuind să urmarească să importe orice bun sau serviciu pe care poate sa îl realizeze și în țara, dar acest lucru să duca și la o economie de muncă socială, altfel importurile nu se motivează decît dacă au la baza alte argumente , cum ar fi situația în care capacitatea de producție a bunului respectiv este încărcată, iar satisfacerea nu poate fi amînată.

Ca concluzie, trebuie memorat faptul că este indispensabil să se supravegheze optimizarea importului. Principala cale de optimizare este aceea a necesității diversificării surselor de aprovizionare.

Orice importator dorește să promoveze o politică comercială corectă (echilibrată) si atunci urmareste să-și diversifice sursele de aprovizionare cu bunuri și servicii din exterior. Această diversificare îi oferă beneficii certe, cum ar fi:

ducerea la preîntîmpinarea dereglărilor de ritm, în afara celor determinate de circumstanțe de forță majoră;

asigurarea accelerării gradul de dependență de protecție în aprovizionarea în flux continuu;

diminuarea gradului de dependență de un furnizor sau de un grup redus de furnizori;

lărgirea spațiul de acționare în negocierea contractelor de import;

participarea la construcția obiectivelor industriale pentru extragerea și prelucrarea materiilor prime;

progresarea importurilor de completare, mai ales în sectorul industrial. Importul de completare este foarte însemnat și se face, de obicei, în baza unor convenții de cooperare, și dacă se reusește realizarea lui înseamnă ca țara respectivă nu mai este in stare să își asigure anumite capacități de dezvoltare.

Taxa vamală

1.2.1 Conceptul de taxă vamală.

Legea Nr.1380  din  20.11.1997 cu privire la tariful vamal definește taxa vamală ca fiind ,,un impozit încasat de organul vamal conform tarifului vamal de import’’ [20]. Taxele vamale reprezintă niște măsuri de reglementare operativă a activității economice externe [15, p.254].

Autorul Moldovan A.T. consideră ,, taxele vamale reprezintă impozitul indirect pe care statul îl percepe asupra mărfurilor în momentul când acestea trec granițele vamale ale unei țări, în vederea importului, exportului sau tranzitului [2, p.117].

Într-o lucrare mai veche, a savantul Caraiani Gh., caracterizează taxa vamală ca un impozit direct perceput de către stat, în momentul trecerii mărfurilor peste granițele vamale ale țării respective [5, p.25]. Din motivul că în abordările ulterioare autorul singur definește taxa vamală ca un impozit indirect perceput de către stat asupra mărfurilor, atunci când acestea trec granițele țării respective [4, p.315], dorim să specificăm, că nu suntem de acord cu această definire, deoarece taxa vamală este un impozit indirect, și nu direct cum formulează savantul.

O altă definiție utilizată în doctrina rusă este propusă de autorul Timoșenko I.V.,unde consideră „taxa vamală – este o plată obligatorie, încasată de organele vamale în momentul importului de mărfuri pe teritoriul vamal sau exportului lor de pe acest teritoriu, și care este o condiție esențială pentru astfel de import sau export [19, p.257].

În lucrarea autorilor Bakaeva O.Iu. și Matviienko G.V., „taxa vamală este o plată obligatorie nefiscală, achitată organelor vamale sau percepută de ele în legătură cu realizarea dreptului persoanelor fizice și juridice de a trece mărfuri peste frontiera vamală a statului” [16, p.139]. Nu suntem totalitate deacord cu această formulare ,din motivul că conform opiniei autoarei consideră taxa vamală este o plată nefiscală, pe cînd veniturile nefiscale sunt reprezentate de veniturile obținute de stat din exploatarea domeniilor statului în conformitate cu regulile liberei concurențe și din valorificarea bunurilor aparținând statului.

Autoarea Mladen C. privește taxele vamale ca făcînd parte din cea mai răspândită și cunoscută categorie de venituri bugetare, ele reprezentând un impozit indirect perceput de către stat asupra mărfurilor în momentul trecerii granițelor vamale ale țării respective, deci constituie o plată obligatorie datorată bugetului, fără echivalent în serviciu sau prestație directă ori indirectă din partea statului sau a statului plătitor.

Juristul român Dan Șaguna menționează că „taxele vamale sunt acele prelevări bănești, percepute de către stat în momentul, în care lucrurile trec granițele țării, respective în vederea importului, exportului sau tranzitului” [11, p.894].

Putem observa ca în urma acestor definiții putem menționa următoarele caracteristici comune:

– taxa vamală este percepută în cazul introducerii sau scoaterii mărfurilor de pe teritoriul vamal [6, p.54-55];

– taxa vamală se percepe numai de către autoritatea vamală în modul și în mărimea stabilită de actele normative;

– taxa vamală reprezintă o plată obligatorie, care, în cazul că nu se realizează , se sancționează conform legislației;

1.2.2 Funcția taxelor vamale ca instrument fiscal și efectele aplicării acstora asupra importurilor.

,, Taxa vamală apare inițial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală în scopul formării veniturilor statului.” [1, p.38]. Conform politicii fiscale taxa vamală se acordă în calitate de impozit perceput asupra tranzacțiilor cu produsele care trec frontiera , calitatea în care perceperea acestora este avantajoasă pentru un stat , deoarece ca impozit fiscal taxa vamală majorează veniturile bugetare. Aceiași idee o împărtășeste și autorul Moldovan A.T. care presupune că unicul obiectiv al taxei vamale este acumularea de venituri în bugetul de stat, adică îndeplinește funcția fiscală. Nu suntem în total deacord cu acastă afirmare , deoarece taxa de cele mai multe ori îndeplinește mai multe funcții.

Alte funcții pe care le îndeplinește taxele vamale sunt :

Funcția de stabilizare care are drept scop echilibrarea condițiilor de concurență ce apar între mărfurile naționale și cele de import, neacordând privilegii nici pentru unele din ele [3, p.265];

Funcția de protejare [2, p.119], are drept scop protecția producătorului autohton și a mărfurilor interne de importul mărfurilor din alte state. În acest caz, cota taxei vamale este mai mare decât diferența de prețuri la nivel mondial și național.

Funcția de stimulare, are ca scop stimularea importului unor anumitor categorii de mărfuri, care, de obicei, nu se produc pe teritoriul național sau se produc în cantități mici ce nu pot asigura cerințele pieței interne [3, p.265]. În acest caz, cota taxei vamale este mai mica decât diferența de prețuri la nivel mondial și comunitar.

Pe lînga aceste funcții savantul Șaguna D.D., este de părere că taxele vamale mai dețin o funcție însemnată și anume funcția de „coordonare statală a activității de comerț exterior” [7, p.186]. Menționăm că în unele circumstanțe aceasta poate fi considerată cea mai importantă funcție, deoarece prin intermediul resorturilor de politică vamală pot fi încurajate anumite importuri, se favorizează exportul, se pot promova relații comerciale cu anumite piețe, pot fi protejate anumite activități ale agenților economici interni împotriva concurenței partenerilor din exterior.

Autorul Caraiani Gh. este de părere că taxele vamale care se percep asupra importului produselor ,, produc efecte polivalente care se înscriu în sfera pur financiara, dar și efecte economice și comerciale ’’[ 1,p.37]. Taxele vamale produc următoarele efecte:

o efecte asupra raportului de schimb al țării ;

o efecte asupra consumului intern ;

o efecte de protecție a economiei naționale sau producției interne ;

o efecte asupra balanței de plăți ;

o efect asupra venitului bugetar de formare a veniturilor statului;

o efect asupra veniturilor diferitor categorii de clase sociale ;

o efecte de competivitate pentru a proteja anumite domenii de concurența străină (nu este necesar ca acestea să fie slabe din punct de vedere economic, scopul acestuia este crearea de condiții pentru producătorii interni ca să obțină venituri monopoliste, ca o pârghie pentru a putea ieși pe piața externă);

o efect asupra costurilor , care presupune crearea unei bariere de cost, care crește prețul mărfurilor, indiferent de utilizarea taxelor de export, import sau de tranzit;;

o efect de redistribuire a veniturilor dintre diferite categorii de participanți la activitatea economică [ 1,p.38].

Pe parcursul evoluției sale, taxa vamală s-a transformat dintr-un instrument fiscal un mijloc complex de politică comercială, unul din cele mai utilizate mijloace pentru protejarea economiei naționale. În ciuda faptului că taxa după natura acțiunii sale este o categorie economică, aplicarea sa poate avea atât caracter economic, cât și politic

.Astfel introducerea taxelor ar putea fi un intermediar de presiune economică asupra unor state sau poate crea anumite condiții favorabile pentru altele din motive politice.

1.2.3 Clasificarea taxelor vamale.

Taxele vamale reprezintă niște impozite indirecte ,care, la rândul lor, se clasifică după mai multe criterii. ( Fig nr.1). Varietatea taxelor vamale este determinată de faptul că ele sunt „cele mai răspândite impozite” [8, p.145].

Taxele în funcție de obiectul impunerii se clasifică în :

Taxele vamale de export – se percep de către stat asupra mărfurilor indigene la exportul lor în strainatate [ 1,p.42]. Aceste taxe se aplică și asupra mărfurilor al căror export doresc ca să-l limiteze țăra respectivă .

Taxa de export este stabilită pentru o perioadă determinată de timp, de obicei, în cazul unui deficit de materii prime în țară. Astfel dacă în Republica Moldova s-ar aplica taxa de export cu scopul menținerii materiei prime pe piața internă aceasta ar duce la crearea și dezvoltarea unor ramuri și subramuri a economiei naționale, care ca consecință va duce la crearea locurilor noi de munca, iar la general ar contribui la dezvoltarea economiei naționale. Menționăm că în cazul în care țara care exportă mărfurile de pe piața mondială deține un monopol de formarea prețului pentru un produs, ea poate folosi taxa de export în avantajul său. Un exemplu în acest sens este Federația Rusă care aplică taxe vamale de export la gaze . La moment Republica Moldova încă nu dispune de așa mărfuri care ar permite aplicarea taxei vamale de export pentru a forma venituri suplimentare în bugetul de stat.

Taxe vamale de import – sunt impozite percepute de stat asupra mărfurilor străine la intrarea lor într-o anumita țară. Ele constituie mijlocul principal al protecționismului vamal din țările capitaliste. Tot din aceasta categorie de taxe fac parte suprataxele [ 1,p.41].

Suprataxele se introduce în situația de dezechilibru în balanța de plăți , pentru o perioadă determinată și care trebuie eliminate imediat ce dispar cauzele introducerii lor.

Pentru a exclude riscul ca întreprinderile comerciale de stat să aplice în practică o politică comercială bazată pe alte considerente decât cele comerciale legate direct de preț-calitate, statutul GATT prevede ca părțile contractante să practice prin aceste întreprinderi numai acțiuni fondate pe criterii comerciale [17].

Acest tip de taxe vamale sunt cele mai răspândite și reprezintă principalul mijloc de protecție vamală într-un stat [3, p.268]. La fel este și în cazul Republicii Moldova utilizarea pe larg a taxelor de import în țara noastă indică faptul că statul se bazează, în mare parte, pe produsele străine. Acest lucru nu reprezintă deloc un avantaj și este un indiciu că statul nu are producție internă care ar acoperi o mare parte din cererea pe piața internă. În literatură predomină opinia că taxa de export ar trebui să fie doar temporară, de exemplu, să fie utilizată ca o măsură de gestionare operațională a problemelor situaționale specifice [2, p.121].

Taxele vamale de tranzit – se percep de către stat asupra mărfurilor străine care trec pe teritoriul vamal al țării respective . Nici aceste taxe vamale nu au o răspîndire prea mare ,sau dacă se percep, ele nu sunt prea ridicate, întrucat, în general, tranzitul aduce venituri însemnate țărilor prin care trec mărfurile străine spre țările importatoare prime pentru a fi prelucrate marfurile straine spre tarile importatoare , ca urmare a folosirii căilor ferate sau a altor mijloace de transport, a porturilor, a magaziilor țării care tranzitează [1,p.42].

În conformitate cu articolul V din GATT țările membre ale organizației și-au luat responsabilitatea de libertate de tranzit prin teritoriul fiecăreia dintre țările participante, adică scutind mărfurile de tranzit de taxe vamale și de tranzit [17].

Precizăm că acest tip de taxă este folosit foarte rar, de obicei, ca un instrument de „război comercial”. Republica Moldova se enumeră printre țările care preferă ca în locul taxei de tranzit să aplice alte tipuri de cheltuielicum ar fi : taxe pentru autorizații, taxe pentru sigilii, taxe de drum pentru transportarea mărfurilor pe teritoriul vamal al acelui stat etc.

După scopul lor se clasifică :

a) Taxe vamale fiscale – sunt acele taxe, nu prea ridicate, care se percep cu singurul scop de a aduce venituri statului. Taxele vamale fiscale nu constituie o trăsătură caracteristică a politicii comerciale contemporane, deși orice taxă vamală are, în același timp, și o însemnătate fiscală, fiind o sursă de venituri [9, p.748].

b) Taxe vamale de retorsiune (de răspuns) – care reprezintă răspunsul dat unui alt stat, care impune restricții la importul de mărfuri dintr-un alt stat. Sunt aplicate ca represalii și ca răspuns la politica neloială a altor state [3, p.271].

Taxele de retorsiune au ca scop anihilarea efectelor negative pe care le produce politica comercială neloială. Concretizăm că aceste taxe nu se pot percepe decât după ce s-a declanșat o procedură de anchetă prin care să se facă dovadă că a avut loc o astfel de practică neloială care a produs un prejudiciu grav sau poate să producă un astfel de prejudiciu. În baza celor două coduri de conduită negociate în cadrul GATT-OMC – codul antidumping și codul privind subvențiile de export și taxele compensatorii au un nivel prestabilit, care nu poate fi depășit. Ca urmare a acestor trăsături, taxele de retorsiune au o dublă natură: tarifară și netarifară [5, p.174].

c) Taxe vamale protectioniste (prohibitive) – care au ca principal scop crearea unei bariere pentru marfurile straine, bariere prin intermediul carora se urmareste eliminarea concurenței străine pe plata țării respective în înfăptuirea expansiunii pe piețele externe [2, p.121].

d) Taxele vamale preferențiale – care acorda preferință comerțului cu anumite țări sau anumite mărfuri. Acestea sunt acordate de țările donatoare de preferințe vamale, care în general sunt țări capitaliste dezvoltate, țărilor în curs de dezvoltare [ 1,p.42].

Dupa modul de percepere :

Taxe ad valorem – se stabilesc sub forma unui anumit procent din valoarea mărfii. Autorul Moldovan A.T., specifică că taxa „ad valorem” se c alculează ca un procent din valoarea în vamă a mărfurilor și a altor obiecte, care sunt supuse impozitului [2, p.121]. Valoarea sa este direct proporțională cu prețul. Atunci cînd mărfurile se supun taxei ad valorem, baza de calcul a valorii taxei va servi valoarea în vamă a mărfurilor. Faptul că prețul mărfii se poate modifica sub incidența anumitor factori economici cum ar fi cursul valutar , rata dobânzii etc. utilizarea taxei ad valorem este subiectivă și poate fi o sursă de exces, ceea ce reprezintă un neajuns.

b) Taxele alternative – care se stabilesc în funcție de prețul mărfii respective pe piața internă.

c) Taxe vamale specifice, care constau dintr-o sumă specifică de bani raportată la o unitate de măsură de volum, număr de piese etc.

d) Taxele vamale compuse (mixte) sunt o combinație între o taxă ad-valorem una specifică și se aplică împreuna prin însumare. Aceste taxe se calculează comform următoarelor trei etape : în prima etapă se calculează conform taxei ad valorem. La etapa a doua se calculează valoarea impozitului după schema taxei specifice. În a treia etapă se compară rezultatele taxelor ad valorem și specifice și cea mai mare din ele trebuie plătită [18, p.116]. Concluzionăm că nu se folosesc ambele taxe, ci doar se aplică cea mai mare taxă.

e) Taxe sezoniere sunt practicate de țările Uniunii Europene în cadrul politicii agrare. Practicarea unor taxe vamale mari se face la începutul recoltei, pentru a proteja producția, care în perioada de vîrf, aceste taxe sunt mici și favorizează importul. [2, p.123]. Ar fi de dorit ca aceste taxe să se practice și în Republica Moldova ,fiind o țară prepoderent cu o activitate agricolă în situațiile în care perioada recoltei piața internă este cuprinsă de produsul străin, pentru a permite realizarea producției autohtone. Astfel în așa mod ajutăm producătorul intern să-și realizeze marfa, iar ca urmare să aducă venituri statului.

În funcție de modul de stabilire :

a) Taxe vamale autovorne (autonome) – opozabile în general față de orice alt stat străin , fixate prin hotărîrea autonomă a statului respectiv. Acestea se stabilesc de stat în mod independent fără o înțelegere prealabilă cu alte state, aplicîndu-se, de regulă, asupra mărfurilor provenire din țările cu care statul importator care nu are încheiate convenții și nu se aplică clauza națiunii celei mai favorizate

b) Taxe vamale convenționale – valabile numai față de statul cu al cărui consimțămînt au fost fixate. Aceste taxe sunt pe larg utilizate în practica internațională, din considerentul dezvoltării relațiilor comerciale externe și acordării facilităților în relațiile între state. Republica Moldova nu este o excepție în acest caz, având un șir de acorduri ce prevăd stabilirea facilităților vamale în baza acordurilor bilaterale și multilaterale.

În Tariful vamal al Republicii Moldova , taxa vamala este definită ca o plată obligatorie , percepută de autoritatea vamală la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal sau scoaterea de pe teritoriul vamal.

În conformitate cu articolul 3 al Tarifului vamal, în Republica Moldovase aplică următoarele tipuri de taxe vamale :

Ad valorem ;

Specifice ;

Combinate ,care le îmbină pe primele două ;

Excepționale , care , la rîndul lor , pot fi :

Taxe speciale – aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă, la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producție străină în cantități și în condiții care cauzează sau pot cauza prejudiciu materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni.

Taxe antidumping – percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la prețuri mai mici decât valoarea lor în țara exportatoare la momentul importului, dacă sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în țară a producției de mărfuri identice sau similare. Taxa antidumping se aplică asupra mărfurilor, furnizate de toți exportatorii, care sunt obiectul importurilor de dumping și care produc daune economiei naționale. Cota taxelor antidumping nu trebuie să depășească mărimea marjei de dumping.

Taxe compensatorii – cînd sunt percepute de către stat asupra importurilor provenind din țările care subvenționează exporturile la anumite produse sau acordă export [finanțte publice , p.294]. Fiindcă taxele compensatorii se utilizează pentru a neutraliza orice materie primă sau subvenție acordată,diresct sau indiresct, pentru fabricarea sau exportul unui produs, nivelul ei nu depășește nivelul materiei primei de export sau al subvenției acordate exportatorului.

Clasificarea taxelor vamale

Taxe vamale de export

Taxe vamale de import

Taxe vamale de tranzit

Taxe vamale autovorne

Taxe vamale contravenționale

Taxe ad valorem

Taxele alternative

Taxe vamale specifice

Taxele vamale compuse

Taxe vamale sezoniere

Taxe vamale fiscale

Taxe vamale de retorsiune

Taxe vamale protecționiste

Taxe vamale preferențiale

Fig.nr .1.

Elaborată în baza sursei nr.1

În concluzie, putem preciza că datorită unei categorii mari de taxe vamale este posibilă efectuarea măsurilor stabilite de reglementarea tarifară a operațiunilor de import-export. Numai prin aplicarea anumitor taxe în diferite situații concrete se pot atinge obiectivele înaintate de politica vamală și comercială a statului.

Taxele vamale care sunt incluse în tarifele vamale de import oferă o imagine generală cu privire la stadiul de protecție a diferitor sectoare din economie și industrii. Fiinde imprecisă ,această imagine nu reflectă cu exactitate măsura reală în care sunt asigurați producătorii autohtoni de competiția externă.

La toate astea, diminuarea sau eliminarea taxelor vamale la produsele manufracturate de către majoritatea statelor lumii , ca consecință a etapelor de negocieri din cadrul Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT), poate crea falsa impresie că epoca protecționismului s-a încheiat. Adevărul, cu toate paradoxal este ca în timp ce taxele vamale nominale se diminuează sau sunt anulate, protecția reală se menține sau crește. Pentru înțelegerea acestui fenomen se utilizază rata protecției efective.

Protecției efectivă se afirmă clar în sectoare din economie și industrii în care valoarea nou-creată are o pondere relativ mică în valoarea produsului finit în raport cu materiile prime, structurile, subansamblurile etc. livrate de alți producători , indiferent dacă acestea sunt importate sau nu .

Autoarea Angela Secrieru afirma că ,, prin manevrarea concomitentă a taxei vamale asupra produsul finit și a celei impuse materiei prime sau componentelor importate, guvernul promovează o politică de încurajare sau descurajare a diferitelor industri sau sectoare din economie’’[finante,p.296].

Taxa vamală efectivă reprezintă un indicator al nivelului real de protecție pe care taxa vamală nominală îl acordă industriei aflată în comnpetiției cu importurile. Ea exprimă sub forma procentuală ,, creșterea valorii adăugate pe unitate de produs în condițiile existenței protecției nominale, în raport cu situația în care nu există taxe vamale’’.[fin,p.296]

Rata protecției effective indică măsura în care taxa vamală nominală oferă posibilitatea producătorilor naționali să sporească valoarea adăugată în raport cu situația în care comerțul international este în totalitate liberalizat. Fomula de calcul este următoarea [finante,p.296] :

Pe = 100 x (Vt – V) / V , (1)

unde :

Pe – protecția vamală efectivă ;

Vt – valoarea adăugată de activitățile productive interne în condițiile existenței taxei vamale nominale asupra produsului finit sau materiei prime;

V – valoarea adăugată de activitățile productive interne în condițiile în care nu există taxe vamale;

Dacă se dorește determinarea protecției vamale efective directe pe baza taxelor vamale nominale , formula de calcul este următoarea :

Pe = 100 x (TfVf – TmVm) / (Vf – Vm) , (2)

unde :

Tf – taxa vamală nominală percepută la importul produsului finit;

Vf- valoarea produsului finit;

Tm – taxa vamală nominală percepută la importul materiei prime;

Vm- valoarea materiei prime.

Un exemplu citat după Angela Secrieru , Finanțele publice , Chișinău , Editura Epigraf, 2004, p.297

Condițiile : Taxa vamală la importul de produse textile este de 18 % . Produsul textil se vinde pe piața mondială cu un preț mediu de 20 unități monetare. Ponderea materiei prime (firele de bumbac) în valoarea produsului finit este în medie de 70 % . La importul de bumbac taxa vamală este zero. Să se determine proporția protecției vamale efective.

Rezolvare :

Se determină valoarea adăugată de activitățile productive interne:

20 – ( 20 x 70) / 100 = 20 – 14 = 6 unități monetare,

Se determină protecția vamală efectivă:

Pe = 100x ( 0,18 x [ 20 – 0 ] ) / 6 = 100 x 3,6 / 6 = 60 %

Protecția efectivă exprimă, la modul cel mai general , măsura în care producătorii naționali pot ridica prețurile interne fără a fi eliminate de pe piață. Această tendință, aflată în contradicție cu interesele consumatorilor, se manifestă la adăpostul taxei vamale.

Presupunem în continuare că importul de bumbac este supus, la rîndul său, unei taxe vamale de 10 % . În acest caz, protecția vamală efectivă devine egală cu :

Pe = 100 x ( 0,18 x 20 – 0,1 x 7 ) / 6 = 100 x ( 1,8 – 0,7 ) / 6 = 18,33 % .

Taxele vamale aplicate se stabilesc prin Legea nr.1380 din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal Anexa 1, și se actualizează anual în concordanță cu formarea bugetului de stat.

Listele „cu valori minime” sau „prețuri orientative” utilizate în Moldova sunt compilate din date statistice de la importurile precedente și constau într-un preț mediu. Ele sunt puse în ordine conform nomenclaturii Sistemului Armonizat. Defectul cel mare al acestei metode este că nomenclatura nu face diferența dintre mărci care deseori au prețuri unitare foarte diferite, de exemplu, ceasurile pot fi ieftine sau foarte scumpe, prin urmare, un preț mediu deseori nu are nici o importanță ; pompele importate au prețuri foarte diferite, în funcție de trăsăturile lor. Cu toate acestea, ele sunt descrise deseori în cadrul aceluiași tarif.

Listele de prețuri minime au tendința de a calcula o valoare medie, care rezultă în supra sau subfacturarea importurilor specifice, stabilirea unei valori medii a valorilor precedente încorporează inevitabil importurile subevaluate. Deasemenea utilizarea prețurilor indicative nu ia în considerație inovațiile tehnologice și impactul acestora asupra procesului de producere.

Taxa pe valoare adăugată și accizele. Aspecte generale.

1.3.1 Scurt istoric a TVA-ului. Apariția și conceptul de taxa pe valoare adăugată.

La data de 10 aprilie 1954 în Franța apare pentru prima dată legea care introduce denumirea de taxa pe valoare adaugata. La nivelul Uniunii Europene, la 11 aprilie 1967 au fost emise primele doua directive prin care diferitele impozite asupra cifrei de afaceri au fost înlocuite cu un sistem comun de taxa pe valoare adăugată. Iar la data de 17 mai 1977 , în cadrul Comunitatii Europene, se adoptă Directiva a VI- a privind taxa pe valoare adăugată, care armonizeaza sfera de aplicare a acesteia. Începand cu anul 1993, odată cu formarea pieței unice, sa trece la un sistem tranzitoriu a taxa pe valoare adăugată.

Taxa pe valoarea adăugată (prescurtat TVA, VAT în engleză) este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv. TVA este un impozit încasat în cascadă de fiecare agent economic care participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui serviciu care intră în sfera de impozitare. După exercitarea dreptului de deducere, agenții economici impozabili care au participat la ciclul economic virează soldul TVA la bugetul de stat.

Țările care au introdus taxa pe valoarea adăugată au optat pentru principiul destinației dând prioritate ideii de a impulsiona activitatea economică în primul rînd, prin consum. Asieta taxei este reprezintată de livrarile de mărfuri către terții și pentru consumul propriu, achizițiile de bunuri, prestațiile de servicii,bunuri importate.

Totodata, sunt impozabile și unele operațiuni care pot fii asimilate vânzărilor sau cumpărărilor ca de exemplu: creditul pentru consum, cesiunea de mărfuri și pe un plan mai general, orice tranzactie privind transferul proprietatii unui bun material.

În Republica Moldova taxa pe valoare adăugată a fost stabilită la 01.01.1992, înlocuind impozitul pe circulația mărfurilor. Pe tot parcursul de existență taxa pe valoare adăugată a suferit multiple modificări, care în mod direct și indirect au influențat negativactivitatea economică a agenților economici și situația materială a populației. În copul de a stabiliza acest impozit a fost adoptat un nou conținut al legislației șiintroducerea ei în Codul Fiscal al Republicii Moldova Titlul III. În prezent taxa pe valoare adăugată se aplicată în peste 70 de țări ale lumii.

Conform Codului Fiscal taxa pe valoare adăugată ,, reprezintă impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părți din valoarea mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova. “

Persoanele juridice și fizice care importă mărfuri pentru desfășurarea activității de întreprinzător cu excepția persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depășește limita stabilită de legislația în vigoare, achită taxa pe valoare adăugată până la sau în momentul prezentării declarației vamale. Valoarea impozabilă cu taxa pe valoare adăugată a mărfurilor importate o constituie valoarea lor în vamă și drepturile de import (cu excepția T.V.A).

Titlu III al Codului fiscal prevede următoarele cote ale taxei pe valoare adăugată.:

cota-standard – în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor și serviciilor importate și a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;

cote reduse în mărime de:

8% – la pîinea și produsele de panificație (190120000, 190540, 190590300, 190590600, 190590900), la laptele și produsele lactate (0401, 0402, 0403, 0405, 040610200), livrate pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepția produselor alimentare pentru copii care sînt scutite de T.V.A. în conformitate cu art.103 alin.(1) pct.2);â

8% – la medicamentele de la pozițiile tarifare 3001–3004, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cît și autorizate de Ministerul Sănătății, la alcoolul etilic nedenaturat de la pozițiile tarifare 220710000 și 220890, destinat producerii farmaceutice și utilizării în medicină, în limita volumului contingentului anual stabilit de Guvern, importate și/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum și medicamentele preparate în farmacii conform prescripțiilor magistrale, cu conținut de ingrediente (substanțe medicamentoase) autorizate;

8% – la mărfurile, importate și/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, de la pozițiile tarifare 3005, 300610, 300620000, 300630000, 300640000, 300660000, 300670000, 370790, 380894, 382100000,382200000, 4014, 401511000, 481890100, 900110900, 900130000, 900140, 900150, 901831, 901832, 901839000;

8% – la gazele naturale și gazele lichefiate de la poziția tarifară 2711, atît la cele importate, cît și la cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova;

8% – la producția din zootehnie în formă naturală, masă vie, fitotehnie și horticultură în formă naturală, produsă, importată și/sau livrată pe teritoriul Republicii Moldova, de la pozițiile tarifare: 010221, 010231000, 010290200, 010310000, 010410100, 010420100, ex.0105 – pui vii de reproducție, 060210, 060220, 0701, 07020000, 0703, 0704, 0705, 0706, 070700, 0708, 070920000, 070930000, 070940000, 070951000, 070959100, 070959300, 070960100, 070970000, 070993100, 070999100, 070999400, 070999500, 070999600, 0713, 071420100, 080231000, 080610, 080711000, 080719000, 080810, 080830, 080840000, 0809, 08101000, 081020, 081030, 1001, 1002, 1003, 1004, 1005, 1007, 1201, 1205, 120600, 1209, ex.121291 – sfeclă de zahăr proaspătă sau refrigerată, 121300000, 1214;

8% – la zahărul din sfeclă de zahăr, produs, importat și/sau livrat pe teritoriul Republicii Moldova;

,,cota zero – la mărfurile și serviciile livrate în conformitate cu art.104.

Pentru importator valoarea mărfurilor pentru care se stabilește TVA este costul mărfurilor în momentul intrării lor în Republica Moldova (inclusiv cheltuieli de transport, taxe vamale, accize, taxe pentru proceduri vamale, cheltuieli privind asigurarea transportului etc.). Importatorii sunt obligați să prezinte documente care confirmă valoarea mărfurilor importate cum ar fi facturi fiscale, contracte sau alte documente prevăzute de legislație. Importatorii de mărfuri calculă suma TVA la cota prevăzută de legislație și sunt obligați să indice codul fiscal în declarația vamală. Subiecții impozabili, care importă mărfuri în scopul desfășurării activității de întreprinzător, au dreptul de a trece suma TVA achitată la import.

Conform art.103 din Codul Fiscal, sunt scutite de taxa pe valoare adăugată următoarele categorii:

mărfurile importate și plasate sub regimurile de tranzit, de transformare sub control vamal, antrepozit vamal și sub destinațiile vamale de distrugere și abandon în folosul statului;

mărfurile autohtone anterior exportate și reintroduse, în termen de trei ani, în aceeași stare;

mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară și produselor compensatoare după perfecționarea pasivă;

mărfurile, serviciile importate, destinate acordării de asistență în caz de calamitate naturală, de confl ict armat și în alte situații excepționale, precum și pentru importul și/sau livrările de mărfuri, servicii defi nite ca ajutoare umanitare;

materia primă, materialele, articolele de completare și accesoriile necesare procesului de producție, importate de organizațiile și întreprinderile societăților orbilor, societăților surzilor și societăților invalizilor;

mărfurile plasate în regimul vamal de perfecționare activăT.V.A. achitată pentru mărfurile plasate în regimul de perfecționare activă, la care s-a aplicat T.V.A., se restituie, în conformitate cu modul stabilit de Serviciul Vamal, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile;

mărfurile și serviciile importate de către rezidenții parcurilor științifi co-tehnologice și rezidenții incubatoarelor de inovare.

Accizele

Accizele sunt taxe de consumație aplicate asupra produselor ce intră în categoria impozitelor indirecte [12,p.21]. Ele se includ în prețul de vânzare al mărfurilor fabricate și realizate în interiorul țării care percepe impozitul. Accizele sunt așezate asupra unor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca în acest fel impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat [13, p.19]. Deci, accizele se instituie asupra unor produse cum sunt: vinul, băuturile spirtoase, berea, tutunul etc. (în Franța); tutunul, cafeaua, zahărul, ceaiul, uleiurile minerale etc. (în Germania); berea, vinul, spirtul, cidrul, tutunul, uleiurile minerale etc. (în Marea Britanie); produsele din tutun, alcoolul, zahărul etc. (în Indonezia); produsele petroliere, tutunul, uleiurile vegetale, produsele industriei chimice, produsele textile și din iută etc. (în India); hidrocarburile (în Tunisia) spirtul, produsele petroliere, băuturile nealcoolice și cimentul (în Thailanda) etc.

Accizele au fost introduse în Republica Moldova în octombrie 1991 prin HG nr. 593 care pe 19 februarie 1992 a fost abrogat prin HG nr. 102. La început pentru 17 grupe de produse considerate de lux sau dăunătoare sănătății, cu cote între 35% și 80%, pentru că apoi pentru alcool și tutun cotele să ajungă la 200% și chiar la 300%. Noua lor reglementare a avut loc prin Hotărîrea Guvernului nr. 740 din 30 decembrie 1991. Aceasta păstra nivelul de așezare ad-valorem, calculul făcându-se prin aplicarea, unor cote procentuale asupra bazei de impozitare. Cotele stabilite prin noua Hotărîre a Guvernului nr. 629 din 20 septembrie 1992 erau de 80% la alcool (exclusiv rachiul), 65% la șampanie și vinuri șampanizate, 25% la covoare și articole plușate și doar 10% la bijuterie și metale prețioase.

În scopul apărării pieței interne de consum și reducerii dificitului bugetar, la data de 16 decembrie 1993 a fost emis un decret a președintelui RM nr. 220 cu privire la accize, prin care a fost bine tălmăcită lista concreta a mărfurilor supuse accizului totodată a fost descries cine este subiectul și ce este obiectul impunerii, cotele accizei urmînd să fie elaborate de Ministerul Finanțelor în termen de 14 zile din momentul semnării Decretului Președintelui nr. 220, care la rîndul său pe data de 31 decembrie 1993 au emis o Hotarîre de Guvern nr. 812 pentru stabilirea cotelor accizului la categoriile de mărfuri supuse accizului în conformitate cu Decretul Președintelui nr. 220. Noile cote a accizelor variau între 10% și 80% din prețul de desfacere, ca exemplu: la rachiu și toate tipurile de spirt, cu excepția celor utilizate în farmacologie a fost aplicată cota maxima de 80% pe cînd la radiotehnică, mașini de calcul și utilaje periferice pentru ea a fost stabilită o cotă de 10%. Un așa mod de cotare cu acciz a fost elaborat pentru micșorarea pe piață a produselor dăunatoare sănătății și susținerea produselor ce duc la dezvoltare cât economica atât și intelectuală.

Regimul accizelor a fost ajustat ulterior prin Hotarîrea Guvernului nr. 267 din 11 mai 2000, pentru că în prezent el să fie reglementat prin Codul Fiscal .

Țările Europene au experiență în ceea ce privește așezarea și perceperea accizelor.Ca și impozitele speciale asupra consumului, accizele reprezintă una dintre formele cele mai vechi de impozitare. Preferința spre folosirea lor a fost legată de facilitățile de colectare. Stabilite timp îndelungat sub forma unor sume fixe pe unitate de produs, ele au fost ușor de controlat mai ales în cazul unor produse, precum petrolul, la care producția și distribuția este puternic concentrată sau a unor produse ce fac obiectul unui monopol, ca în cazul tutunului (în Franța) sau a alcoolului (în unele țări nordice) [14,p.53]. În ciuda unei tendințe puternice de concentrare asupra a trei produse: alcool, tutun și hidrocarburi, s-au menținut în multe țări taxe specifice considerate dezvoltate. În Germania, de exemplu, s-au menținut accizele pentru cafea, ceai, zahăr, sare, becuri electrice și înghețată, în Danemarca pentru almanahuri și somon, în Italia pentru banane.

Desigur că renunțarea la astfel de taxe de ordin secundar ar simplifica sistemul fiscal și așa destul de complicat. Se consideră legitimă suprataxarea alcoolului și tutunului care consumate abuziv afectează nu numai sănătatea consumatorului direct ci și pe a celor din jur și implică cheltuieli însemnate pentru buget, care trebuie să finanțeze cheltuielile cu combaterea efectelor acestui consum mai însemnate chiar decât încasările realizate prin accizarea acestor produse.

În 1987 când s-a pus problema armonizării impozitelor indirecte, inclusiv a accizelor, Comisia optase pentru unificarea totală a acestora. Soluția a fost abandonată ulterior, deoarece existau situații extrem de diferite de la o țară la alta în privința importanței și ponderii accizelor în P.I.B. și în veniturile fiscale, dar și în privința nivelului de taxare aplicat, astfel că impactul unificării ar fi fost extrem de diferit pentru țările comunitare.

Ca drepturi de import accizele se achită de către persoanele juridice care importă mărfuri supuse accizelor, o dată cu achitarea taxelor vamale. Baza de calcul al accizului o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a mărfurilor importate, precum și impozitele și taxele ce urmează a fi achitate la data importului, fără a ține cont de accize și T.V.A.

Accizele nu se vor achita la importul următoarelor mărfuri care se supun accizelor:

Mărfurile care se defines ca ajutoare umanitare;

destinate proiectelor de asistență tehnică în limita tratatelor la care Republica Moldova este parte;

destinate folosinței oficiale a misiunilor diplomatice în Republica Moldova, precum și uzului sau consumului personal al membrilor acestuia;

care sunt finanțate din contul împrumuturilor și granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanție de stat ;

la plasarea mărfurilor supuse accizelor în regimul vamal admiterea temporară, anterior exportate și reintroduse, în termen de 3 ani, în aceeași stare și produsele compensatoare după perfecționarea pasivă.

Mărfurile care sunt supuse accizelor se scutesc în momentul în care sunt introduse în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, din alte zone economice libere și din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova.

Se permite spre restituire sumele achitate ale accizelor la introducerea mărfurilor străine:

Care se află sub regimul vamal de perfecționare activă, al cărui accizul se achită la introducerea acestor mărfuri;

Care se află sub regim vamal de import și ulterior scoase de pe teritoriul vamal și plasate sub destinație magazin duty-free sau zonă liberă.

Taxa pentru proceduri vamale și alte plăți, taxe prevăzute de legislație.

Taxa pentru procedure vamale reprezintă taxa pentru serviciile acordate de către organul vamal (lista acestor servicii și cuantumul taxei pentru prestarea lor sunt prevăzute în Anexa 2 la Legea cu privire la tarifului vamal).

Conform ordinului Nr.189 din 29 august 2005, birourile vamale vor obliga brokerii vamali sau declaranții vamali să supravegheze și să asigure confecționarea în mod tipografic pe hîrtie autocopiatoare și realizarea către agenții economici a blanchetelor noi „Calculul procedurilor vamale PV-1. De asemenea taxele pentru proceduri vamale se vor calcula conform „Indicațiilor metodice privind calcularea și perceperea taxei pentru proceduri vamale”.

Aceste taxele sînt stabilite în mărimi ad valorem în dependență de valoarea în vamă a mărfurilor și obiectelor vămuite și taxe fixe. Taxa pentru vămuirea mărfurilor și obiectelor importate se va se percepe separat pe fiecare poziție tarifară (pentru tipurile de proceduri 1-7), cu aplicarea cotei în funcție de regimul sau destinația vamală și valoarea în vamă.

Taxa pentru proceduri vamale (TPV) se calculează în lei moldovenești, la cursul oficial al MDL față de euro stabilit de Banca Națională a Moldovei la ziua înregistrării declarației vamale. Pentru persoanele fizice, care nu sînt subiecți ai antreprenoriatului, cursul valutar al Euro se va indica în partea dreaptă de sus a tabelei cu descrierea mărfurilor a formularului PV-14.

Astfel vămuirea mărfurilor plasate în regim de import, de perfecționare pasivă (cu excepția mărfurilor plasate în regim de perfecționare pasivă în cazul scoaterii acestora pentru reparații, cu obligativitatea reintroducerii lor după efectuarea acestor lucrări), de transformare sub control vamal, în magazin duty-free, cu valoarea în vamă se va calcula în modul următor , valoarea în vamă care este cuprinsă în limita de la 100 pînă la 1000 euro va constitui 4 euro , însă dacă valoarea mărfii depășește suma de 1000 de euro , atunci cota taxelor pentru procedure vamale va constitui 0,4% din valoarea în vamă a mărfii, însă nu mai mult de 1800 euro.

Conform acestei reguli , dacă valoarea în vamă a depășit sumă de 1000 de euro și conform cotei calculate reiese ca suma procedurilor va fi mai mare decît suma de 1800 de euro,se va indica suma de 1800 euro. După cum putem observa ,această taxă poate fi o povară în cazul în care va depași sumă de 1000 de euro , însă constituie un plus foarte mare pentru importatorii a caror valoare în vamă este mai mare de 450000 euro, deoarece vor achita numai 1800 de euro.

Taxele pentru proceduri vamale calculate conform tipurilor 8,9,10,12,14,15,18 și 19 se percepe de către birourile vamale în baza formularului nr. PV-1 „Calculul procedurilor vamale” (Anexa 3), însă recalculul bazei impozabile pentru perceperea accizelor și taxa pe valoare adăugată se face doar pentru următoarele tipuri de taxe pentru proceduri vamale : 8,9,10,18,19.

Formularul PV-1 „Calculul procedurilor vamale” se perfectează în două exemplare pe foi autocopiante executate în mod tipografic. Rubricile și rîndurile formularului PV-1 se completează totalmente în mod obligatoriu și se anexează la declarația vamală. În caz de neprestare a tuturor tipurilor de proceduri vamale, în formularul PV-1 se înscrie semnul „Z”.

Mijloacele încasate de la tipurile 1-21 ale procedurilor vamale se virează integral la contul trezorerial 116.03 al bugetului de stat. Achitarea se efctuează prin virament sau depunere a numerarului în casieriile băncii autorizate. Extrasele din conturile trezoreriale de venituri confirmă achitarea taxelor calculate. Perceperea numerarului de la persoanele fizice se efctuează în baza chitanțierului „Forma PV-14”. Bonul casier de plată (Forma CO-1) și avizul de plată în numerar servesc ca documente primare de încasare a numerarului taxelor pentru proceduri vamale.

În legea cu privire la tariful vamal este indicat mărfurile și serviciile asupra cărora nu se vor calcula taxele pentru procedure vamale. Acestea sunt ajutoarele în scop umanitar, pentru utilajul, echipamentul și atributele de gratificație primite ca donații de Comitetul Național Olimpic și de federațiile sportive naționale de profil de la Comitetul Internațional Olimpic, de la federațiile sportive europene și internaționale de profil pentru pregătirea sportivilor de performanță și promovarea mișcării olimpice, fără drept de comercializare a acestui utilaj, echipament și atribute de gratificație, pentru mărfurile importate de către persoanele fizice pentru uz sau pentru consum personal a căror valoare și/sau cantitate nu depășesc limitele stabilite de legislația în vigoare.

Republica Moldova în scopul protejării producției autohtone a introdus careva plăți și taxe la import. Astfel în anul 2003 a fost introdusă taxa de salvgardare, cu scopul de a limita importurile unui produs sau a unui grup restrîns de produse. Pentru a aplica aceste măsuri se va recurge la procedura de investigare care constă în determinara importului respectiv dacă cauzează un prejudiciu grav ramurii industriei naționale sau creează pericol de astfel de prejudiciu.

În cazul în care autoritatea de investigare consideră că măsurile de salvgardare și de supraveghere sînt necesare, ea va adopta o decizie corespunzătoare, în conformitate cu art.55, 56 și 57 a Legii Nr. 820 din 17.02.2000 privind măsurile antidumping, compensatorii și de salvgardare, însă nu mai tîrziu de 9 luni de la inițierea investigației. În cazuri excepționale, acest termen poate fi prelungit cu cel mult 2 luni, iar autoritatea de investigare va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz privind prelungirea acestui termen, cu un rezumat al motivelor în baza cărora a fost luată decizia.

Dacă se va constata că importurile nu cauzează un prejudiciu grav sau nu creează pericol de astfel de prejudicii, măsurile de salvgardare provizorii vor fi anulate , iar taxele vamale percepute prin aplicarea măsurilor de salvgardare provizorii se vor rambursa în cel mai scurt timp posibil.

Aceste măsuri apar sub forma unei taxe excepționale speciale în mărime de 40% din valoarea în vamă a mărfii, dar nu mai puțin de100 euro la tonă, pentru mărfurile de la pozițiile tarifare din grupa „1701 Zahăr din trestie sau din sfeclă de zahăr și zaharoză pură din punct de vedere chimic, în stare solidă”.

Conform art.58 a Legii RM nr. 289/2007 „Privind aplicarea unei măsuri de salvgardare” aceste măsuri nu vor fi aplicate produselor care sunt originare dintr-o țară în curs de dezvoltare care este membră a O.M.C. atîta timp, cît ponderea țării respective în importurile acestui produs în Republica Moldova nu depășește 3 la sută, cu condiția că ponderea cumulativă a țărilor în curs de dezvoltare membre ale O.M.C. nu depășește 9 la sută din importurile totale ale produsului în cauză în Republica Moldova.

O altă taxă o constituie plata pentru poluarea mediului, aceasta a fost introdusă producătorilor autohtoni care produceau emisiile (deversările) de poluanți în mediu, cît și pentru depozitarea deșeurilor provenite în rezultatul activităților de producție, precum și a importului de ambalaje din plastic pentru ambalarea produselor proprii.

Astfel în urma introducerii a acestei plăți , inițial importatorii de produse finite nu achitau nimic pentru ambalajele din plastic și tetra-pack în care erau ambalate produsele importate, și ca rezultate aceasta ducea la evidențierea unui dezechilibru a taxelor ecologice la import atît pentru producătorii autohtoni importatori de recipiente, cît și importatorii de produse ambalate în recipiente similare.

Această taxă se se calculează în mărime de 0,5% din costul vamal al benzinei ne-etilate, și în mărime de de 1% din cel al benzinei etilate, al carburantului pentru motoare de avion și al motorinei.

Plata aceasta se practică la importul următoarelor categorii de mărfuri cum ar fi : țigări de foi, trabucuri, hafalină, lacuri și vopsele, derivați halogenați ai hidrocarburilor, acumulatoare, lămpi și tuburi, anvelope pneumatice noi, din cauciuc; bandaje pline sau semipline, articole de transport și de ambalare din materiale plastice; bușoane, dopuri, capace, capsule și alte dispozitive de închidere din materiale plastice, pile și baterii, benzi de rulare amovibile pentru pneuri și fl apsuri, din cauciuc și alte mărfuri de acest gen, deoarece acestea în procesul utilizării, provoacă poluarea mediului (acestea fluctuînd între 0,5% și 5,0% din valoarea în vamă a mărfurilor, a căror listă este prezentată în Anexa 17 la acestă teză (conform Anexei 8 a Legii 1540/1998).

În rezultat prin Legea nr. 173 din 10.07.2008 cu privire la completarea Legii nr.1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului a fost introdusă plata pentru importul ambalajului din plastic și/sau “tetra-pack” care conține  produse (cu excepția produselor lactate) în limită de 0,80 lei – 3,00 lei în dependență de volum.

Tetra-packul reprezintă un ambalaj aseptic care a fost creat pentru prima dată în anul 1961, care permite păstrarea laptelui sau a altor lichide perisabile pentru 3-6 luni, fără a necesita depozitarea în frigider sau adaosul de conservanți. Astfel prin crearea unei bariere în calea pătrunderii oxigenului, deoarece ambalajul conține mai multe straturi de carton, aluminiu și polietilenă de uz alimentar și folosind o tehnică specială de sterilizare a ambalajului, tehnologia aseptică asigură protecție produsului alimentar, împotriva agresiunilor mediului exterior. Astfel aceste ambalajele tetra-pak trebuie colectate în sacul galben, la un loc cu celelalte tipuri de deșeuri și de aceea s-a constituit această taxă ecologică.

Inițial la aplicarea în practică a acestei Legi au apărut careva probleme în legătură cu mărimea taxelor încasate deoarece acest lucru se răsfrîngea asupra costului produsului pe piața internă.

O altă proplemă era faptul că pentru agenții economici din din regiunea transnistreană percepeau o taxă dublă , fiindcă bugetul local deja percepea o astfel de taxă. Astfel în anul 2008 Ministerul Economiei în colaborare cu Ministerul Mediului și Serviciul Vamal, pentru a suprima aceste neajunsuri , au inițiat inițiat emiterea unui proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr.1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului în scopul implementării unor condiții similare la achitarea taxelor ecologice la import atît pentru producătorii autohtoni importatori de recipiente, cît și importatorii de produse ambalate în recipiente similare.

La data de 22.01.2009, proiectul a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 30 după care a fost prezentat Parlamentului și examinat în cadrul Comisiei parlamentare pentru economie, buget și finanțe și Comisiei pentru agricultură și industrie alimentară.

Aceasta plată se varsă la contul Fondului Ecologic Național, conform normativelor stabilite, pînă la sau în momentul plasării lor în regim vamal de import. Persoanele juridice și fizice care achiziționează mărfurile în cauză de la agenții economici de pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relații fiscale cu sistemul ei bugetar varsă plata respectivă, conform acelorași normative, pînă la sau în momentul trecerii mărfurilor prin posturile vamale interne. Responsabilitatea pentru încasarea și transferul acestor mijloace o poartă Serviciul Vamal.

Plata pentru ambalajul din plastic și/sau “tetra-pack” care conține produse (cu excepția produselor lactate) se achită în prealabil sau la momentul plasării sub regim vamal de import și se stabilește după cum urmează:

a) pentru ambalajul din plastic a cărui capacitate este:

sub 1 litru – 0,80 lei

de la 1 litru la 3 litri – 1,00 lei;

peste 3 litri – 1,50 lei;

b) pentru ambalajul “tetra-pack” a cărui capacitate este:

sub 1 litru – 1,00 lei;

de 1 litru – 1,50 lei;

de la 1 litru la 2 litri – 2,50 lei;

peste 2 litri – 3,00 lei.

În urma modificărilor sa hotărît ca să se scutescă de plata pentru poluarea mediului mărfurile care sunt plasate sub regim de tranzit vamal. În cazul plasării mărfurilor sub regim vamal de reexport, plata pentru poluarea mediului se restituie în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data depunerii cererii de către beneficiar la Inspectoratul Ecologic de Stat.

În urma referințelor realizate în capitolul 1, putem evidenția următoarele : importul reprezintă o activitate care are importanță pentru participarea unei țări la diviziunea mondială a muncii și, în consecință, contribuie la dezvoltarea economiei naționale. Drepturile de import sunt alcătuite din taxa vamală, taxa pentru procedureivamale, tva, accize și alte taxe și după achitarea acestora mărfurile introduse pe teritoriul vamal primesc statutul de mărfuri puse în liberă circulație

Taxa reprezintă un impozit indirect, care îndeplinește, în același timp, funcția fiscală cît și funcția regulatoare, iar prin acestea are loc și realizarea politicii vamale la rang de stat, adică are loc reglarea relațiilor economice stabilite între agenții economici ai diferitor țări, în cazul existenței relațiilor contractuale.

Capitolul 2. Obținerea drepturilor de import în cadrul întreprinderii cu capital străin ,,TRIGOR AVD ’’

Structura organizatorică și de conducere a întreprinderii.

Întreprinderea cu capital străin ,,TRIGOR AVD,, este o societate cu răspundere limitată, înregistrată la Camera înregistrării de stat cu codul fiscal 1002600041675 la data 15.08.2001.

Trigor AVD se ocupă cu importul și distribuția activă a produselor diverse, transportul internațional și intern, desfășurarea serviciilor logistice. Compania cu capital 100% romînesc este activă pe piața Moldovei din 15.08.2001.

Fondatorul acestei companii este “Aquila Part Brod Com” S.R.L. Sediul central se află în Chișinau unde compania deține un depozit de aproximativ 2000 m2 și are astazi peste 160 angajați, de aici se desfășură logistica pe întreaga Moldova. De asemenea întreprinderea are filiale în Bălți și Cahul.

Statul întreprinderii este elaborate pe baza și în corespundere cu prevederile din Legea Republicii Moldova ’’Privind Investițiile Străine’’,’’Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi ‘’, ’’Regulamentului societăților economice în Republica Moldova’’ adoptat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova din 10.09.1991 N500, ‘’Legea despre înregistrarea de stat a întreprinderii și organizaților (Nr.1265-XIV din ’’Trigor AVD’’ S.R.L (România)).

Capitalul social al întreprinderii la fondare a constituit 419 dolari SUA, care recalculate în lei conform cursului Băncii Naționale a RM la data semnării Declarației 02.08.2001 constituie 5 400 lei.Capitalul social în întregime constă din investiții străine și se introduce în modul stabilit in Declarațiile de constituire a Întreprinderii. Capitalul social determină valoarea minimă a activelor pe care trebuie să le dețina societatea și se formează din aporturile fondatorilor, exprimate in lei

La moment capitalul social constitue 2 000 000 lei. Întreprinderea creeaza fondul de rezervă în mărime de 25 la sută din Capitalul social.

În august 2001 Trigor ADV a început să vîndă productele Unilever și Kimberly Clark în toată republica.

În 2003 a început sa vîndă BAT (februarie) și Ferrero (martie).

În 2004-Tchibo (mai) și Bere Mureș (decembrie).

În 2005-Sara Lee (februarie), Clipper (martie) și Braun Union (august).

În 2006-OWK (iunie).

Întreprinderea are drepturi exclusive pentru distribuirea mărfurilor următoarelor companii : Unilever, Kimberly Clark, Ferrero, Tchibo, Bere Mureș, Sara Lee, Clipper, Glorus, Britishmerican Tabacco (2003-2006), OWK ,Braun Union.

Întreprinderea sa dezvoltat foarte rapid ,mărindu-și varietetea de produse fiind apreciată de marea majoritate a celor peste 2 000 de clienți și ajugind în prezent una dintre cele mai mari flote de autocamioane Euro 3 si Euro 4 din Moldova, cu o capacitate utilă de până la 24 tone și un volum de 105 mc – ceea ce sporeste competitivitatea prin disponibilitate, flexibilitate.

Principalele tipuri de activitate desfășurată de a Î.C.S ,,TRIGOR AVD,, S.R.L. sunt :

1.Alte activități de servicii prestate întreprinderilor, neincluse în alte categorii;

2.Publicitatea;

3.Activități de cercetare a pieții și de sondaj al opiniei publice;

4.Servicii de expediere și transport;

5.Comerțul cu ridicata altor produse nealimentare de larg consum;

6. Comerțul cu ridicata al produselor chimice;

7. Comerțul cu ridicata al mărfurilor nealimentare de larg consum;

8. Comerțul cu ridicata cu cafea, ceai, cacao, condiment, infuzii;

9. Comerțul cu ridicata al zahărului, produselor de cofetărie și din ciocolată;

10. Comerțul cu ridicata al băuturilor alcoolice și altor băuturi;

11. Comerțul cu ridicata al produselor alimentare, băuturilor și produselor din tutun ;

12. Comerțul cu amănuntul al produselor alimentare în magazine specializate;

13. Comerțul cu ridicata al vopselelor, lacurilor și emailurilor;

14. Comerțul cu ridicata al parfumurilor și produselor cosmetice;

15. Comerțul cu ridicata pe baza de tarife sau contracte;

17. Comerțul cu amănuntul al produselor cosmetice și de parfumerie, articolelor de toaletă;

18.Activități de ambalare.

Desfășurarea activității necesită obținerea de licențe deoarece există mărfuri care sunt supuse licențierii atît la import cît și la comercializarea acesteia. Astfel întreprinderea dispune de următoarele licențe :

Licență privind ,,Importul articolelor de parfumerie și cosmetice’’;

Licență privind ,,Importul produselor chimice și menaj’’ ;

Licență privind ,,Comercializarea berii importate’’ (Anexa 5);

Licență privind ,,Comercializarea semințelor’’ ;

Licență privind ,,Transportul auto internațional de mărfuri’’ .

Conform statisticii elaborate de revista Vama Î.C.S "TRIGOR AVD" SRL se află în top 100 cei mai mari importatori în anul 2013, ocupînd locul 50 din 100 (Anexa 18) , primele locuri fiind ocupate de MoldovaGaz SA, "LUKOIL -MOLDOVA" SRL de importatori de gaze și petrol și Î.C.S Dra-Draexlmaier Automotive S.R.L. care importă utilaje și produse electrice.

Descrierea pas cu pas a obținerii drepturilor de import a Î.C.S ,,TRIGOR AVD’’

Compania pe parcursul anilor și-a lărgit spectrul de mărfuri , ajugînd să fie unul din cele mai mari companii de distribuție din Republica Moldova. Categoriile de produse oferite cuprinde:

– ceaiuri, cafea, dulciuri

– băuturi mini-alcool, băuturi nealcoolice

– muștar, ingridiente, margarin, maioneză

– șampon, deodorante, săpun

– hîrtie igienică, prosoape, șervețele

– absorbante, tampoane, scutece

– soluție de curatat, praf de spălat, balsam de rufe

– antistatic, dezodorizante

– dezodorizante pentru automobile

– cremă pentru încalțăminte, pulverizator

– produse cosmetice

– ect.

Vom analiza parcursul importului de mărfuri de la compania Kimberly Clark asupra căreia întreprinderea are drepturi exclusive de distribuire. Colaborarea cu compania Trigor a început în august a anului 2001 și continuă și în prezent.

La data de 24 februarie 2016 la depozitul nr.1 au fost depozitate conform facturii comerciale mărfuri de la agentul economic Kimberly Clark Ukraine în sumă de 46022,48 USD. Acestea au fost importate pentru a fi comercializate pe teritoriul Republicii Moldova. Pînă a ajunge a fi comercializate au fost efectuate un șir de etape.

Prima etapă I. Pregătirea documentelor referitoare la marfă .

Această procedură include pregătirea de către importator a următoarelor documente:

1. Contractul de export-import, contractul de furnizare ( Anexa 4)

2. Copia licenței (pentru importul de mărfuri licențiate).

3.Factura comercială (Commercial Invoice)

Contractul de export-import se pregătește în original, autentificat cu ștampilele și semnăturile persoanelor responsabile ale Exportatorului și Importatorului, precum și o copie al acestui contract pentru prezentare în vama internă.Contractul de vânzare-cumpărare este prezentat în anexa 4. În contract sunt analizate clauzele principale ale contractului care prezintă anumite impedimente și care au o importanță deosebită pentru relațiile exportatorilor cu importatorii. Contractul conține clauze referitoare la :

Clauza referitoare la condiția de livrare Incoterms 2000

Clauza referitoare la standardul de calitate a mărfii

Clauza forță majoră

Clauza valutară

Clauza compromisorie

Clauza valutară  reprezintă operațiunea de raportare a valutei de contract la un etalon ales prin consens contractual. În momentul încheierii tranzacției trebuie precizate următoarele elemente: cursul valutei de contract în raport cu etalonul, scadența plății și marja maximă în cadrul căreia este admisă abaterea de curs. 

Clauza de forță majoră  este stipulația contractuală potrivit căreia contractul se suspendă în caz de forță majoră, urmînd ca el să continue în perioada de suspendare în noile condiții, care vor fi negociate între timp.

Clauza compromisorie este acea clauză stabilită în contractul comercial, prin care părțile stabilesc ca soluționarea eventualelor litigii să se facă pe calea arbitrajului comercial.

Obiectul contractului

Definirea obiectului contractului presupune determinarea univocă a naturii, cantității și calității mărfii importate. Cantitatea de marfă și prețul contractual al acesteea, de regulă, se face într-o anexă separată, însă care este o parte integrală a contractului. Această procedură permite, ca în cazul când părțile contractule negociază o altă cantitate sau un alt preț de livrare, să fie modificată sau semnată o nouă anexă, fără a opera modificări în contract.

Condițiile de calitate a mărfii exportate pot fi stabilite prin referirea la un standard național sau un standard internațional. Referința la un anumit standard scutește părțile contractuale de o descriere detailată a calității produsului livrat, însă ele sunt în drept de a introduce anumite specificări suplimentare. Părțile contractuale se vor vedea obligate să introducă în contract o clauză specială privind cerințele de calitate pentru produsul destinat exportului, în cazul când importatorul nu are predilecție de calitate specificate într-un anumit standard. Contractul a fost semnat la data de 01 martie 2008 cu numărul 56 .

Modalitățile de livrare-recepție a mărfii.

În acest compartiment se indică condițiile de livrare a mărfii în conformitate cu INCOTERMS 2000. Incoterms reprezintă un set de reguli internaționale pentru interpretarea celor mai utilizați termini comerciali din comerțul internațional. În anul 1936 la Camera Internațională de Comerț de la Paris a fost publicată pentru prima data noțiunile de Incoterms . Pe parcusr aceste reguli au fost modificate în anii 1953, 1967, 1976, 1980, 1990 si 2000 pentru a le pune în acord cu practica comercială curentă. Conform contractului numărul 56 este specificată condiția FCA , care se descifrează Franco transportator. Aceasta înseamnă că marfa, după ce a fost vîndută este predată de exportator primului carăuș, numit de cumpărător, la locul convenit. Indicat este să se stipuleze în contract obligația vînzătorului de a încărca și de a aranja marfa în containere în mijlocul de transport pe cheltuiala sa, rămînînd în sarcina cumpărătorului cheltuielile cu transportul și de descarcare.

Părerea noastră la acest punct este că condiția de livrare FCA reprezintă cea mai avantajoasă pentru exportator, deoarece presupune că reprezentantul legal al importatorului va prelua cantitativ și calitativ marfa la vederea exportatorului, evitând, astfel, eventualele neînțelegeri privind cantitatea și calitatea mărfii, care pot apărea pe parcursul deplasării acesteea. Menționăm ca referința la Incoterms 2000 nu este obligatorie , însă această referință este interesul exportatorului.

Importatorul trebuie să i-a în considerație că raportul dintre costurile și riscurile sale sunt invers proporționale costurilor și riscurilor importatorului.(figura2)

Condițiile de livrare Incoterms 2000

EXV

FCA

CIP

CPT

DAF

DDU

Exportator Importator

Fig.nr.2

Elaborată în baza sursei

Modalitatea de plată

Prezentul contract prevede ca modul de plată sa fie la termen. Aceasta remarcă faptul că importatorul va achita exportatorului suma facturilor în termenul stabilit de la data livrării. În contract este specificat termenul de 45 de zile calendarstice de la data eliberării facturii Invoice. Precizăm că modalitate aceasta de plată reprezintă pentru exportator un risc major, și respectiv va reprezente un risc minim pentru importator. La această modalitate se prucede la existența următoarelor condiții care îl asigură de realizare eventualelor riscuri :

existența unor relații comerciale permanente și bazate pe încredere cu importatorul în cauză

existența unor datorii creditoriale față de importatorul în cauză în privința altor relații comerciale sau investiționale

existența unei scrisori de garanție a plății de către banca importatorului.

Însă părțile contractului pot să stabilească și alte modalități de plată . Acestea sunt prezentate în ordinea de descreștere a riscurilor importatorului și de creștere a riscurilor exportatorului :

Incaso documentar

Acreditiv documentar

Plată în avans.

Incasso-ul documentar reprezintă cadrul organizatoric prin intermediul căruia o bancă încasează pentru exportator suma datorată de cumpărător, pe baza documentelor care atestă expediția bunurilor contractate, documente remise băncii importatorului. La această modalitate de plată participă următoarele părți :

Exportatorul. Acesta este clientul care inițiază operațiunea de incasso/colectare pentru banca sa;

– Banca remitentă (banca exportatorului). Aceasta este banca spre care ordonatorul inițiază operațiunea de incasso;

– Banca importatorului . Aceasta este banca care participă în procesul de procesare a ordinului de incasso; este banca ce prezintă setul de documente importatorului;

– Importatorul. Acesta este singurul căruia i se prezintă documentele în conformitate cu ordinul de incasso.

Această modalitate de plată pentru importator are atît avantaj cît și dezavantaje. Avantajele importatorului sunt :

exportatorul va fi responsabil pentru plata taxelor;

este mai accesibil și mai puțin costisitor decît un acreditiv documentar.

Dezavantajele acestei modalități de plată pentru importator este că :

achitarea este solicitată la prezentarea documentele comerciale atunci când au sosit la banca colectoare și înaintea sosirii mărfurilor;

dacă importatorul a acceptat cambia, el este responsabil legal în pofida oricăror clauze din contract cu referire la mărfurile cu defecte;

nu există nici o asigurare că mărfurile vor ajunge la timp sau în aceiași stare.

Acreditivul documentar reprezintă un angajament ferm al băncii importatorului de a plăti marfa livrată la condițiile strict precizate deschis pe numele exportatorului. Utilizarea acreditivului necesită instruire specială. Acreditivul este supus Regulilor și Uzanțelor Uniforme pentru acreditive documentare (Publicația nr.500 a Camerei Internaționale de Comerț Paris). Băncile comerciale din Moldova oferă astfel de servicii.

Avantajele pentru importator sunt:

importatorul poate controla termenul expedierii mărfii și destinația acestora;

există garanția că nu se va efectua nici o plată până când documentele de titlu nu vor fi îndeplinite corect ;

importatorul are posibilitatea să negocieze mai bine termenele de cumpărare a mărfurilor.

Principalele dezavantaje pentru importator sunt:

în cazul în care acreditivul este irevocabil, acesta nu poate fi anulat fără acordul exportatorului;

întrucât băncile lucrează numai cu documente și nu cu mărfuri, nu se acordă protecție împotriva calității proaste sau a mărfurilor cu defecte.

Plata în avans, conform acestei metode importatorul va achita contravaloarea mărfurilor sale înainte ca exportatorul să le livreze. Această metodă de plată se utilizează în special între parteneri vechi, care au la bază o perioadă îndelungată de afaceri. Riscurile la care se expune importatorul conform acestei modalități de achitare sunt :

documentele pot conține date eronate, posibilitatea să fie îndeplinite greșit;

există posibilitatea ca exportatorul să nu trimită marfa ;

mărfurile sunt trimise cu întârziere sau la o destinație greșită.

Copia licenței se prezintă organului vamal pentru mărfurile a cărui import este supus licențierii în conformitate cu Legea nr. 451- XV din 30.07.2001 privind licențierea unor genuri de activitate. În соnfоrmitаte cu Аcоrdul ОМС рrivind рrоcedurile în mаterie de liсențe de imроrt, рutem соnsiderа că în Republicа Моldоvа se eliberează liсențe de dоuă саtegоrii: аutomаte și neаutоmаte.

Licențele sunt eliberate de către autoritatea responsabilă într-un termen maxim de 10 zile lucrătoare de la primirea cererilor ( Legea Republica Moldova 451/2001, art.11).

Licențele neautomatese folosesc pentru a supraveghea restricțiile cantitative sau cotele tarifare. Ele sunt acordate într-un termen mai mare decît cele automate, maxim de 30 zile de la primirea cererilor, și sunt eliberate în baza principiului „primul venit, primul servit” și de 60 zile, dacă toate cererile sunt analizate simultan.

Factura comerciаlă (Invoice) reprezintă documentul de evidență primară prin care se confirmă transmiterea de marfă de la un rezident (exportator) către un nerezident (Importator). O altă definiție este dată în Business Dictionary care spune că factura Invoice este un document cerut de către autoritățile vamale pentru a determina valoarea reală a mărfurilor importate, pentru evaluarea drepturilor și taxelor. O factură comercială (în plus față de alte informații), trebuie să identifice cumpărătorul și vânzătorul, și indică în mod clar data , precum și condițiile de vânzare, cantitatea, greutatea și / sau volumul de expediere, tipul ambalaje, descrierea completă a mărfurilor, valoarea unitară și valoarea totală, și de asigurare, transport și alte cheltuieli (după caz).

Documentul specificat se elaborează din numele exportatorului pe numele importatorului pentru fiecare unitate de transport în parte, în 4-6 exemplare originale. Factura comercială (Commercial Invoice), de regulă se scrie în forma convenită de importator și exportator (Anexa5), însă organele vamale, reieșind din legislația națională și acorduri internaționale, pot impune anumite cerințe privind informațiile incluse în factura comercială.

Exemplu de informații necesar de inclus în factura comercială conform Anexei 5:

• Numărul și data emiterii facturii – Invoice nr. 95001057 data 12.03.2016

• Denumirea și adresa Exportatorului – Ukraina 03038, orașul Kiev, strada Николай Гринченко 2/1

• Denumirea și adresa Importatorului – Î.C.S Trigor AVD ,strada Otovasca 17 MD 2023 , orașul Chișinău, Republica Moldova.

• Țara și locul încărcării

• Condițiile de livrare – FCA Kiev ( contractul nr.311215)

• Condițiile de plată – în decursul de 45 de zile

• Greutatea bruto și neto al încărcăturii cu indicarea unității de măsură (kg,tone, m3)

• Prețul unitar al mărfii livrate

• Valuta – USD

• Valoarea totală a lotului de marfă livrată.

În factura Invoice la fiecare articol de marfă este indicată țara de origine. Originea mărfurilor se determină În scopul арlicării măsurilor tarifare și netаrifare de reglementаre а аctivității economice externe, în speciаl la importul mărfurilor conform Legii nr.1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tаriful vаmаl este specificat determinarea originii mărfurilor. Există două tipuri de origine :

a) Origine preferențială – unde regulile de determinаre sunt stаbilite în аcte normаtive și аcorduri interаționаle, astfel mărfurile beneficiаză de рreferințe tаrifаre ( cum аr fi cotele reduse sau cotа zerо), аcоrdate рe bаză de reciрrоcitаte (CSI, CEFTА) sаu unilаterаl (АТР)

b) Оrigineа nepreferențiаlă – cаre se utilizeаză în scоpuri de reglementаre netаrifară în pоliticа cоmerciаlă, cum ar fi аplicareа: tаxelоr аntidumping și tаxelоr cоmpensаtоrii; măsurilоr de sаlvgаrdаre; reglementărilоr referitоаre lа interdicții, restricții cаntiаtive sаu contingente tаrifаre. Deci simultan se trece la o altă etapă, la perfectarea certificatelor.

Etapa 2. Реrfесtаrеа certificatelor.

Deci originea mărfurilor, stabilită din punct de vedere al țării de origine permite ca să se constate nivelul taxelor vamale aplicabile la import, statisticile privind evoluția comerțului exterior pe zone geografice, aplicarea reglementărilor specifice și a măsurilor de politică comercială. Originea mărfurilor este confirmată prin certificatul de origine ( Anexa 5) eliberat de autoritate competentă a țării de export. În contextul Codului vamal comunitar acestea sunt eliberate de autoritățile vamale. Stutind tema am întîlnit mai multe tipuri de certificate de atestare a originii.

Certificatul de origine model A este prezentat în cazul Sistemului Generalizat de Preferințe.

Forma CT-1 prezentată în anexa 5 este necesară să fie prezentată la trimiterea producției pe teritoriul țărilor CSI (Comunitatea Statelor Independente).Conform ordinului Nr. 331 din 07.09.2007 cu referire la aprobarea Regulamentului cu privire la completarea, autentificarea și eliberarea certificatelor de origine Forma CT-1 subliniază faptul că forma CT-1 se autentifică și se eliberează numai în cazul în care mărfurile ce urmează a fi importate pot fi considerate produse originare și care corespund criteriilor de origine stabilite conform prevederilor regulilor. Forma "CT-1" este destinată pentru exportul produselor către țările membre ale CSI (Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Moldova, Tadjikistan, Uzbekistan, Ucraina).

Certificatului CT-1 reprezintă formulare scris în limba rusă, care se completează de către exportator în mod tipografic (prin mijloace tehnice de imprimare cu caractere de tipar) sau manual (se va folosi cerneală și litere majuscule de tipar) în strictă conformitate cu cerințele rubricilor formularului certificatului. Condiția pentru finalizarea acestuia este ca livrarea de bunuri să fie de la un singur expeditor către un destinatar. Acest produs trebuie să fie fabricate sau prelucrate în mod substanțial într-una din țările CSI.

Certificatul EUR este valabil pentru toate țările din Europa și în baza acordurilor existente scutește de plata unor taxe vamale sau aduce avantajul reducerii acestor taxe în schimburile dintre țările europene. Certificatul Eur la rîndul său este de mai multe tipuri :

– Certificatul EUR 1 – în cazul acordurilor comerciale încheiate cu AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb ) ;

– Certificatul EUR 1 și EUR 2 – pentru toate regimurile preferențiale.

Certificatele conțin informații cum ar fi : seria, numarul certificatului, greutatea și felul mărfii, cantitatea, numărul facturii, numele exportatorului și al destinatarului,informații privind transportul ,observații ,ștampila și semnăturile.

În cazul în care nu se prezintă certificatul de origine , aceasta nu poate constitui temei pentru refuzul trecerii mărfii peste frontiera vamală, numai în cazul în care vama dispune de argumente temeinice că această marfă este originară din țara ale cărei mărfuri nu pot fi autorizate pentru trecerea frontierei vamale.

În cazul neprezentării certificatului mărfurile pasibile pentru preferințe pot fi trecute peste frontiera vamală doar cu condiția achitării taxelor de import. Prezentarea ulterioară, în termenii stabiliți, a certifi catului deorigine constituie drept temei pentru restabilirea regimului preferențial și restituirea sumelor taxei vamale achitate.

Organul vamal este obligat să asigure confidențialitatea informației prezentate, iar colaboratorii vamali responsabili din cadrul organelor vamale abilitate cu funcția de autentificare și eliberare a certificatelor de origine poartă răspundere conform legislației în vigoare pentru divulgarea informației ce constituie secret de serviciu sau secret comercial al agenților economici, percepute în timpul perfectării certificatelor de origine a mărfurilor. Această prevedere este importantă, deoarece Exportatorul prezentă organului vamal contractul de export/import și alte documente, care conțin secrete comerciale atrăgătoare pentru concurenți. Este recomandat ca importatorul să urmărească asigurarea confidențialității informației comerciale. Este de menționat faptul că certificatul de origine este unul opțional, adică nu are un caracter obligatoriu.

În dependență de ce se importă, pot fi prezentate și alte certificate cum ar fi :

Certificatul igienic – este obținut în scopul confirmării admiterii produsului pentru consum uman. El este valabil numai în original și va fi perfectat pentru fiecare unitate de transport în parte.

Certificat de conformitate – are drept scop atestarea produsului propus către export precum că ar corespunde standardelor sau reglementărilor tehnice, normelor de exploatare inofensivă a obiectelor și tehnologiilor cu grad sporit de pericol, prescrise de un anumit standard (SM, ISO, GOST).

Etapa 3. Реrfесtаrеа și соntrоlul Sсrisоrii dе trăsură (СМR).

Documentul de transport ce este reglementat prin Convenția CMR (Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, încheiată la Geneva la 19 mai 1956) poarta denumirea de Scrisoare de trăsură.

Scrisoarea ( Anexa 6,7,8) se întocmește în 3 exemplare, toate avînd aceeași valoare. De obicei documentul este întocmit de catre expeditor personal, însă aceasta mai poate fi întocmită de un reprezentant al expeditorului. Toate exemplarele trebuie, dupa completare, semnate atat de expeditor cît și de transportator. Semnaturile pot să fie imprimate sau inlocuite prin ștampilele acestora. Exemplarele scrisorii de trasura au destinașie exactă: primul exemplar revine expeditorului, al doilea însoțeste marfa pe toata durata transportului, iar al treilea revine transportatorului.

În cazul în care marfa de transportat trebuie sa fie încărcată de vehicule diferite sau dacă este vorba de diferite feluri de marfă ori de loturi distincte, atît expeditorul cît și transportatorul are dreptul să solicite întocmirea de scrisori de trăsură pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare fel de marfă ori loturi de mărfuri pentru a evita apariția unor probleme la transportarea și distribuirea mărfii

Scrisoarea de trăsură cuprinde trei categorii de informații, unele sunt obligatorii, altele sunt adiționale, iar altele sunt facultative.

Informațiile obligatorii ale unei scrisori de trăsură sunt urmatoarele:

    a) locul și data întocmirii sale;

    b) numele și adresa expeditorului;

    c) numele și adresa transportatorului;

    d) locul si data primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberarea acesteia;

    e) numele și adresa destinatarului;

    f) denumirea curentă a naturii mărfii și felul ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase, denumirea lor general recunoscută;

    g) numărul coletelor, marcajele speciale și numerele lor;

    h) greutatea brută sau cantitatea astfel exprimată a mărfii.

Informațiile adiționale, necesare însă nu sunt obligatorii :

    a) interzicerea transbordarii;

    b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;

    c) totalul sumelor rambursate de perceput la eliberarea mărfii;

    d) valoarea declarată a mărfii și suma care reprezintă interesul special la eliberare;

    e) instrucțiunile expeditorului către transportator cu privire la asigurarea mărfii;

    f) termenul convenit în care transportul trebuie sa fie efectuat;

    g) lista documentelor remise transportatorului.

În ceea ce privește categoria informațiilor facultative, convenția prevede ca părțile pot însera în scrisoarea de trăsură orice altă indicație pe care ele o consideră utilă. Din această categorie putem menționa: clauze privind penalitățile de întarziere la încarcare/descarcare, penalități de întarziere la plata facturii de transport, clauze privind soluționarea litigiilor pe calea arbitrajului comercial, etc.

 În practică o parte din indicațiile menționate se fac de exportator în formă orală. Astefel aceasta permite o flexibilitate mai mare față de modificarea unor condiții inițiale sau apariția unor circumstanțe noi, însă poate cauza stări de conflict cu transportatorul, urmate de cheltuieli suplimentare pentru Importator și / sau Exportator.

Aceste etape sunt îndeplinite înainte ca să fie prezentate la vamă documentele și transportul încărcat. Este foarte important ca să fie îndeplinite aceste etape , doarece în cazul în care va apărea careva obiecții sau chiar lipsa unui document cu caracter obligatoriu poate întirzia efectuarea formalităților de calculare a drepturilor de import. Alte formalități pe care le consider că ar fi tot importante în procesul importului cum ar fi verificarea documentelor și dacă starea tehnică a automobilului sau a remorcii este bună (posibilitatea de sigilare, funcționarea utilajului frigorific etc.). Această formalitate , la prima vedere pare destul de simplă însă poate aduce probleme destul de complicate, mai ales cînd importul se face cu propriul transport.

În schema nr.1 este reprezentată etapele desfășurării formalităților prevamale.

Schema 1 : Etapele desfășurării formalităților prevamale.

După ce s-au efectuat respectivele proceduri, importatorul ajuns la vamă trece la o alta etapă, perfectarea declarației vamale. Мărfurile impоrtаte și mijlоасele de trаnspоrt саre treс frоntierа vаmаlă sunt deсlаrate оbligatоriu оrgаnului vаmаl în соnfоrmitаte сu indicațiile prevăzute în seсțiuneа а 27-а Соdului Vаmаl аl Reрubliсii Mоldоvа.

Declarația vamală este actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute de legislația vamală, voința de a plasa mărfurile sub o anumită destinație vamală [21, art.1]. Lосul, fоrmа și рrосedurile de deсlаrаre а mărfurilоr este stаbilită de Serviсiul Vаmаl. Deсlаrаreа mărfurilоr se fасe de către deсlаrаnt – рersоаna cаre deсlаră și рrezintă mărfurile și mijlоасele de transроrt, cаre întосmește și deрune deсlаrаție vаmаlă în nume рrорriu sаu рersоаnа în аl cărei nume este întoсmită deсlarаția vаmаlă de către brокerul vаmаl sаu intermediаr. роrtаtоrii lа рerfeсtаreа deсlаrаției vаmаle арeleаză lа serviсiile brокerului vаmаl.

Сontractarea brokerului vamal , brokerul vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislația, care deține autorizație pentru activitate de broker vamal, eliberată de Serviciul Vamal, și care, în numele și pentru terțe persoane, declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează și alte operațiuni vamale [21, art.162(1) ].

Inițial activitatea de brokeraj vamal și subdiviziunile ei puteau presta servicii în domeniul vămuirii ,de obicei, în cadrul birourilor vamale pe lângă care sunt acreditați. Însă în urma modificării actului de reglementare de către Serviciul vamal, aceștia au obținut dreptul de activitate pe întreg teritoriu vamal al Republicii Moldova.

De asemenea brokerul vamal este gestionar pentru determinarea corectă a valorii în vamă a mărfurilor declarate, asigurarea achitării drepturilor de import, îndeplinirea procedurilor de vămuire a mărfurilor declarate.

Este importatnt ca firma să se informeze asupra defășurării ativității de broker, activitatea brokerului vamal este reglementată de Codul Vamal, Regulamentul cu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1290 din 9.12.2005, publicat în MO nr.168-171 din 16.12.2005), precum și de alte acte legislative și normative. În conformitate cu regulamentul nominalizat, are următoarele obligații principale legate de exercitarea operațiunilor de vămuire [23, p. 41 ]:

Brokerul trebuie să declare mărfurile și mijloacele de transport conform procedurii stabilite de legislația Republicii Moldova.

Brokerul prezintă la cererea colaboratorilor vamali, mărfurile și mijloacele de transport supuse declarării, documente sau alte date suplimentare necesare pentru vămuire

Brokerul asistă la cererea organului vamal, la vămuirea mărfurilor și mijloacelor de transport;

Brokerul răspunde solidar cu plătitorul vamal de achitarea drepturilor de import și de export în termenele prevăzute de legislația Republicii Moldova;

Brokerul trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor despre operațiunile vamale care constituie secret comercial, informațiilor care nu au caracter public;

Brokerul trebuie să verifice autenticitatea documentelor și datelor primite de la persoana reprezentată;

Brokerul trebuie să ceară, conform normelor în vigoare, restituirea excedentului din drepturile de import și drepturile de export anterior plătite;

Brokerul trebuie să facă demersuri la organele vamale privind efectuarea corectării valorii în vamă a mărfurilor declarate.

Brokerul trebuie să preleveze, cu permisiunea organului vamal, din cont propriu și până la depunerea declarației vamale, probe și mostre de mărfuri pentru efectuarea cercetării (expertizei) ori să asigure efectuarea acestei cercetări (expertize) în conformitate cu legislația Republicii Moldova;

Imроrtаtоrul pоаte benefiсiа de următоаrele serviсii рrinсiраle рrestаte de brокerul vаmаl:

– аsigurаreа асhitării dreрturilоr de imроrt

– deсlаrаreа mărfurilоr și mijlоасelоr de transроrt

– deроzitаreа рrоvizоrie а mărfurilоr și unitățilоr de trаnsроrt

– аsistență lа vămuireа mărfurilоr și mijlоасelоr de trаnsроrt.

Raporturile dintre Importator și brokerul vamal se stabilesc într-un act de prestare a serviciilor. În urma importării mărfii, Î.C.S ,,TRIGOR AVD,, S.R.L a încheiat un contrat cu compania de asigurări Aliner Service SRL. Astfel la data de 30.03.2016 a fost eliberat actul de prestare a serviciilor de brokeraj ( Anexa 9)

La data de 17.03.2016 la Vama Tudora T1 au fost acordate servicii în sumă de 600 de lei . T1 reprezintă o procedura de perfectare vamală a operațiunilor de tranzit, realizată conform prevederilor prezentelor Norme metodologice, Codului Vamal al Republicii Moldova, Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 și altor acte normative în vigoare [24].

La data de 30.03.2016 tot la Vama Tudora a fost acordate servicii în sumă de 300 de lei . Astfel suma totală a serviciilor a constitiut 900 de lei , care a fost indicată în factura JU0084291 din 30.03.2016 , inclusiv TVA 20 % – 150,00 lei.

Calculul TVA (300 + 600 ) / 6 = 150 de lei TVA

Depozitarea provizorie a mărfurilor și mijloacelor de transport pentru imроrt mijlоасelоr de transроrt , se reсurge lа асeаstă рrосedură аtunсi сând vămuireа dureаză mаi mult de о zi și este neсesаră аsigurаreа integrității асestorа. Mărfurile se роt аflа în deроzitul рrоvizоriu сel mult 20 de zile, însă la sоliсitаreа deсlаrаntului sаu brокerului vаmаl, orgаnul vаmаl роаte рrelungi асest termen сu сel mult 60 zile. Mărfurile аflаte în deроzitul рrоvizоriu роt fi соntrоlаte de оrgаnul vаmаl. De аsemeneа, cu рermisiuneа orgаnului vаmаl, роt fi рrelevаte рrоbe și mоstre de mărfuri.

Соmpletаreа deсlаrаției vаmаle, în art.178 al Codului vamal sunt stipulate drepturile și obligațiile cu privire la declararea mărfurilor. După cum s-a menționat declarația vamală poate fi completată de către declarant sau brokerul vamal, însă importatorul trebuie să cunoască următoarele detalii importante:

declarație vamală reprezintă un act unilateral cu caracter public, prin care o persoană declară, în formele și modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal. Declarația vamală în detaliu este alcătuită dintr-un set ce cuprinde numărul de exemplare corespunzător fiecărui regim vamal și este format din declarația vamală primară și, după caz, declarațiațiile vamale complementare;

declarația vamală primară ( Anexa 10 )reprezintă exemplarele declarației vamale în detaliu utilizate pentru declararea în detaliu a bunurilor clasificate la un singur cod tarifar;

declarația vamală complementară (Anexa 11, 12 ) reprezintă exemplarele declarației vamale în detaliu utilizate împreună cu exemplarele declarației vamale primare, pentru declararea bunurilor care se clasifică la coduri tarifare diferite sau care, deși se clasifică la același cod tarifar, prezintă caracteristici diferite, în special în ceea ce privește originea și care determină regimuri tarifare preferențiale diferite.

Declarația vamală primară se aplică în toate cazurile, atît import, export și tranzit. Declarația este formată din 3 casete. Prima casetă cuprinde sigla felului operațiunii vamale. În Anexa 10 în caseta cu nr.1 este indicată IM ceea ce înseamnă că este pentru import, care cuprinde intrările de mărfuri pe teritoriul vamal al Moldovei. Însă mai poate fi completată cu următoarele indicii :

EX – pentru export, care cuprinde ieșirile de mărfuri de pe teritoriul vamal al Moldovei

TR – pentru tranzit, care cuprinde deplasarea mărfurilor sub supravegherea vamală între două unități vamale ale statului .

Caseta a doua este destinată pentru indicarea codul prin care se specifică procedura vamală, pentru care este depusă declarația vamală. În declarația primară atunci cînd este vorba despre import se indică cifra 4 , alte coduri care se utilizează sunt indicate în tabelul 2.2.1 :

Tabelul 2.2.1

Semnificația codului pentru complecatrea casetei a doua a declarației părimare.

Sursa : elaborat în baza informației din Norma privind completarea, circulația și folosirea

formularelor declarației vamale în detaliu

Rubrica 2 – Expeditor / Exportator – este persoana juridică indicată în documentele de transport, care încarcă marfa cu scopul de livrare a mărfii de pe teritoriul vamal al Moldovei. Se utilizează la export și import. La import se indică denumirea și adresa completă a persoanei de la care importatorul primește marfa în cauză.

KIMBERLY KLARK UKRAINA

Ukraina, OR. Kiev,

STR. Николай Гринченко 2/1

Rubrica 3 se completează obligatoriu dacă declarația este însoțită de declarațiile complementare. În rubrica 6 se completează numărul total al coletelor, containerelor ce fac obiectul declarației. În anexă este prezentat 33 de colete. Rubrica 9 se indică responsabil financiar, aici se conțin date ale organizației sau ale persoanei juridice din Moldova, care a încheiat contractul de import al mărfurilor și va efectua achitările conform contractului. Rubrica 20 conține date despre tipul de livrare, codul condiției de livrare este prezentată conform tabelului de mai jos și numele localității potrivit contractului de transport. În contractul de import- export a fost stipulată condiția Incoterms FCA .

În tabelul de mai jos este indicată semnificația condițiilor de livrare , amintim că condiția se stipulează în contractul de import- export și trebuie respectată.

Tabelul 2.2.2

Condițiile de livrare și codul acestora

Sursa : elaborat în baza informației din Norma Nr. 1201 din  12.01.1999.

Rubrica 29 – Vama de ieșire / intrare, în cazul importului se indică în clar unitatea vamală prin care marfa a intrat în țară.

Rubrica 48 – Report de plată se va completa data cînd a avut loc achitarea și în cazul cînd a fost garantat plata drepturilor vamale, care se asigură fie prin depozite sau scrisori de garanție. Celalte rubrici sunt descrise în sursa [28, IX]. Declarația complementară se folosește în cazul în care sunt ,mai multe articole de declarat. De asemenea rubricile se vor completa ca și în cazul declarației primare cu excepția unelor :

Rubrica 47 care se numește – Calculul impozitărilor , aceasta este destinată pentru reflectarea calculului impozitarii mărfurilor care au fost precizate la rubricile 31, iar ultima are caracter recapitulativ, cuprinzînd totalul drepturilor și taxelor datorate pentru mărfurile cuprinse în declarația primară și complementară.

Dacă se vor utiliza mai multe declarații complementare caseta  privind  recapitularea impozitărilor va fi utilizată din  ultima declarație complementară. În sarcina declarantului îi revine completarea rubricilor din ambele declarații.

Determinarea drepturilor de import pentru mărfurile și mijloacele de transport declarate. Drepturile de import sunt alcătuite din, taxa vamală, taxa pentru procedurilor vamale, taxa pe valoare adăugată , accizele și alte taxe prevăzute de legislație, care se cuvin statului la importul de mărfuri, încasate de organul vamal în conformitate cu legislația [21, art.1/26]. Stabilirea drepturilor de import pentru mărfurile și mijloacele de transport declarate se face în raport cu anexa 2 la Legea cu privire la tariful vamal din 20.11.1997 ( Anexa 13) cu modificările ulterioare.

Procedurile vamale ( Anexa 14 ) sunt procedurile care urmează a fi efectuate de la plasarea mărfurilor și mijloacelor de transport într-un anumit regim vamal și până la încheierea acestui regim. Altfel spus, procedurile vamale vor începe odată cu prezentare în organul vamal a documentelor, mărfii și transportului și se vor finisa la punerea în circulație a mărfii încărcate în transport și vămuite. Controlul vamal și vămuirea mărfurilor și mijloacelor de transport se face în conformitate cu Codul Vamal al Republicii Moldova (CV), Legea cu privire la tariful vamal, alte acte legislative și normative. Importul de mărfuri se efectuează cu condiția onorării drepturilor de import, respectării măsurilor de politică economică (înlesniri și restricții privind exportul anumitor produse) și îndeplinirea condițiilor prevăzute de CV și de alte acte normative.

În continuare sunt descrise calculul procedurile vamale din punct de vedere a pașilor care au fost făcuți de către Importator. Mai întîi de toate declarntul va depune declarația privind valoarea în vamă a mărfurilor. Pentru anunțarea valorii în vamă a mărfurilor introduse se utilizează tipizatele declarației valorii în vamă DVV-1 ( Anexa 15) . Această formă tipizată se folosește atunci cînd determinarea valorii mărfurilor în vamă se face prin metoda 1- "Metoda de evaluare în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit" . Aceasta se va aplică în conformitate cu prevederile art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal . Analizînd Anexa 15 vedem ca valoarea în vamă este alcătuită din :

Baza de calcul :

Prețul tranzacției în lei ( marfa a fost procurată în valuta stipulată în contract, însă la declarare se va face la cursul de schimb din ziua respective) . Prețul tranzacției constitue 17177,82 USD cursul la data de 18.03.2016 constituia 19,8502 USD pentru un leu , deci respective prețul tranzacției a constituit 340983,016 lei (17177,82 x 19,8502 )

Elemente adiționale la prețul efectiv :

Aicea poate fi alcătuiă din costuri suporate de cumparator ,cum ar fi ambalaje, comisioane si alte servicii de intermediere, cheltuieli pentru livrarea mărfurilor ,costul asigurării, ect. Cum s-a menționat și mai înainte condiția de livrare este FCA si a constituit 5651,51 lei

Elemente care se deduc din prețul efectiv plătit sau de plătit :

Aici poate fi costul transportării după import, cheltuieli la lucrările de construcției ,instalare, de montaj, asistență tehnică întreprinse după import etc.

Totalul valorii în vamă va constituie suma A + B + C = 340983,016 + 5651,51 + 0= 346634,34 lei

Astfele se va determina valoarea pentru fiecare cod de marfă . Astfel cu ajutorul codului putem determina care este cota pentru taxa vamala, Tva , acize . Această informație o putem detrmina accesînd http://www.customs.gov.md/ro/content/tariful-vamal-integrat-al-republicii-moldova#.

Exemplu : codul mărfii 961900210 – Șervețele și scutece pentru copii ( Anexa 16) . Taxa vamală constituie 11 % , însă cum Republica Moldova și Ukraina fac parte din CSI, taxele vamale de import în comerțul cu acestea nu se aplică. Exact același moment este și pentru celalte mărfuri importate la data de 18.03.2016.

Calculăm valoarea totală a mărfii în vamă :

346634,31 + 9406,81 + 359507,17 + 200006,85 + 7925,39 = 923480,53 lei

Calculul procedurilor vamale este reprezentată în anexa 16, formularul PV-1 . Astfel taxa pentru proceduri vamale a constituit 3939,35 lei .

Reflectăm calculul procedurilor vamale :

923480,53 * 04 % = 3804,46 lei taxa pentru vămuirea mărfurilor plasate în regim de import

Alte taxe care au fost calculate sunt :

Taxa pentru prelucrarea informațională a declarației vamale primare , această taxă constitue

4 euro , la acea data cursul pentru un euro era stabilit la 22,4825 lei , deci respectiv taxa va constitui:

4 euro * 22,4825 = 89,93 lei

Taxa pentru prelucrarea informațională a fiecărei declarații vamale complementare constitue

1 euro. S-au realizat doua declarații complementare, respectiv ,va constitui :

1 euro * 2 * 22,4825 = 44,96 lei.

Total proceduri vamale constitue = 3804,93 + 89,93 + 44,96 = 3939,35 lei

TVA se calzulează după următoarea formulă :

TVA la import = (costul vamal + taxa vamală + taxa pentru efectuarea procedurilor vamale

+ accizul) x cota TVA (3)

TVA = ( 923480,53 + 0 + 3939,35 + 0 ) * 20 % = 185483,97 lei .

Achitarea drepturilor de import. Drepturile de import se achită în prealabil, pînă la depunerea declarației vamale. Astfel se va accepta doar plata diferenței dintre suma calculată și suma plătită în prealabil. Calculul taxei pe valoare adăugată calculate în declarația vamală constituie 198147,62 lei , deoarece a fost calculate taxa vamală la cota de 11%. Și în acest caz se va recurge la recalcularea Tva . Trigor AVD achită drepturile de import în numerar sau prin virament (inclusiv prin carduri) la conturile Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanțelor. Dacă suma datorată depășeste 10 mii de lei , se va achita doar prin virament. Trebuie de menționat ca pentru fiecare zi de neachitare a plății drepturilor de import se va încasa o penalitate în mărimea stabilită de Codul fiscal. Și în cazul în care întreprinderea nu va dispune de de mijloace bănești în contul curent, se va proceda la sechestrarea averii acestuia. Pe lîngă aceasta poate atrage și suspendarea dreptului de a mai realiza alte operațiuni vamale de către importator pînă cînd își va onora obligațiile.

Schema 2 . Etapele desfășurării formalităților pentru achitarea drepturilor de import

Concluzii la Capitolul 2

Î.C.S Trigor AVD este o companie a cărei activitate de bază ete importatrea și distribuirea activă a mărfurilor. Analizînd întreg procesul de obținere a drepturilor de import, observăm că reprezintă defapt un proces destul de vast și cu multe particularități. Nu este așa de simplu de a importa mărfuri cum pare la prima vedere.

Din punct de vedere metodologic, valoarea în vamă se utilizează pentru calcularea drepturilor de import la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală care se formează la un anumit stadiu de circulație a mărfii. Valoarea în vamă este alcătuită din valoarea mărfii și cheltuielile supоrtаte de cumpărătоr în саdrul орerațiunilоr соmerсiale externe. De asemenea originea mărfurilor joacă un rol esențial la determinarea taxelor la import, precum și acordarea altor facilități .

Se distinge două sensuri pentru țara de origine : origine preferențială și origine nepreferențială. Atunci cînd nu există preferințe tarifare se aplică regulile de origine nepreferențiale și de obicei au un scop statistic. Iar regulile de origine preferențială se referă la condiții specifice. Confirmarea originii mărfii se realizează prin certificatul de origine a mărfii sau prin declarația de origine a mărfii. În Republica Moldova s-au produs modificări în privința documentelor ce dovedește originea mărfii, pentru a putea beneficia de facilitățile acordate de partenerii străini. Astfel, dispunem de Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, Certificatul de origine Forma A, Certificatul de transport EUR.1 și Certificatul de origine a mărfurilor Forma CT-1.

În ceea ce privește procedura de declarare a valorii mărfii în vamă, recomandăm că să fie introdusă niște formulare mai depline, care ar conține toată informația în întregime care este necesară pentru vămuirea mărfii și totodată ar fi mai simplă procedura din punct de vedere al completării.

Capitolul 3. Obținerea drepturilor de import în cadrul întreprinderii cu capital străin ,,TRIGOR AVD ’’

Impactul drepturilor de import percepute de către Serviciul Vamal în Republica Moldova.

După cum s-a mai menționat activitatea de import joacă un rol important în activitatea unui stat, precum și reprezintă un generator de venituri bugetare fiscale. Impozitele îndeplinind funcție financiară, economică și socială, un rol esențial îi revine pe plan financiar , fiindcă acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare care sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

În ultimul timp s-a evidențiat importanța impozitelor pe plan economic, definit prin tentativele statului de a utiliza impozitele ca un mijloc de intervenție în activitatea economică. Pe plan social rolul impozitelor se matearelizează în faptul că prin intermediul lor statul procedează la redistribuirea unei părți importante din PIB între clase și pături sociale.

Cel mai folosibil mijloc de achitare , atât pentru stat, cât și pentru agenții economici, aplicat la trecerea frontierei, rămâne a fi taxele vamale. Taxele au rol complex, desemnînd, în primul rând, o pîrghie prin care se asigură protecția producției și a producătorilor naționali, lărgirea cooperării economice și, în al doilea rând, o sursă de venituri pentru bugetul de stat

Sistemul fiscal actual al Republicii Moldova prevede existența și a anumitor facilități fiscale privind taxa vamală.

Prin facilități tarifare se subînțelege facilitățile acordate de către țară, în condiții de reciprocitate sau unilateral, și anume: cote tarifare la import, reducere de taxe vamale, scutire sau restituire a taxei plătite anterior.

Încasările vamale reprezintă principalele mijloace financiare alocate la bugetul de stat. Analizând Tabelul 3.1.1 ce reprezintă taxele vamale percepute între anii 2005 și 2015, precizăm că datele statistice atestă că drepturile de import/export transferate în bugetul de stat pe parcursul ultimilor ani au înregistrat creșteri însemnate. Această majorare a fost influențată de contribuția tuturor plăților vamale, inclusiv de cea a taxelor vamale care, comparative cu anii precedenți, au înregistrat ritmuri de creștere mai mari.

Sistemul vamal modern și polifuncțional deține un rol important în sistemul de reglementare a activității economice externe a țării și în completarea bugetului de stat cu încasări fiscale.

Tabelul 3.1.1

Taxele vamale încasate de către organele vamale ale Republicii Moldova

în perioada 2005-2015

Sursa: elaborat în baza sursei [?].

Din Tabelul 3.1.1 observăm că încasările percepute din taxe vamale pe parcursul perioadei 2005-2015 au evoluat considerabil, de la 425480,2 lei în anul bugetar 2005 la 818501,2 lei în anul bugetar 2008. Criza economică a avut un impact negativ asupra încasărilor din taxele vamale în anul bugetar 2009, înregistrându-se o micșorare a încasărilor, acestea constituind 626070,1 mii lei.

În 2010 economia Republicii Moldova își revine nesemnificativ și, ca urmare, încasările cresc până la circa 760 mil. lei. În anul bugetar 2014 se atinge punctul maxim al încasărilor în valoare de 1053604 lei. După care urmează o descreștere a taxelor percepute pînă la 907954 mii lei, adică cu 145650 mii lei mai puțin decît în anul precedent.

În decursul perioadei 2005-2015 organele vamale au reușit să majoreze cifra încasărilor din taxe vamale de la 425480,2 mii în anul 2005 la 1053604 mii în anul 2014, înregistrându-se o creștere de 628123,8,5 mii lei.

Din drepturile de import care se percep de autoritățile vamale, alături de taxele vamale mai fac parte taxa pe valoare adăugată și accizele. În Tabelul 3.1.2 este prezentată dinamica prelevărilor fiscale la bugetul de stat din încasările TVA, în urma realizării unui import de mărfuri, care reflectă o creștere stabilă pentru perioada 2005-2015. Între anii 2005- 2015 cuantumul taxei pe valoare adăugată înregistrează ritmuri de creștere esențiale.

Analizând datele din Tabelul 3.1.2, observăm că încasările anului bugetar 2005 sunt reflectate în proporție de 4074232mii lei, iar în anul 2006 organele vamale au încasat cu 29,30 % mai mult față de anul 2005. În anul 2007 această creștere fiind de 21,41 % față de anul 2006. Valorile acestei taxe cresc și în 2008 cu 878 355,9 mii lei, o creștere procentuală față de anul 2007 de 13,73%. În anul bugetar 2009, ca urmare a crizei economice, încasările scad esențial față de anul precedent cu 24,15%. Anul 2010 este marcat de o ușoară creștere de 26,66% față de anul 2009. În anii 2011, 2012 pînă în present sa reușit să se treacă de pragul valorilor din anul 2008; veniturile fiscale din TVA crescînd în pemanență astfel : 2011 au crescut pînă la 8547924,0 mii lei, în 2012 pînă la 8911200 mii lei, în anul 2013 s-au majorat subsanțial pînă la 1194897 mii lei, astfel înregistînd o creștere de 13,4 % față de anul 2012. În anul 2015 suma totală a taxei pentru proceduri vamele a constituit 10952370 mii lei care a crescut față de anul 2014 cu 60024 mii lei.

Tabelul 3.1.2

Taxa pe valoare adăugată încasată de către organele vamale ale

Republicii Moldova în perioada 2005-2015

Sursa: elaborat în baza sursei [?].

Un alt drept de import este reprzrntat de acciz. Accizele sutn niște taxe speciale de consumație și se axează, de regulă, pe importul (ci nu numai) acestor grupe aparte de produse, care sunt percepute de organele vamale. Accizele se aplică asupra unor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele. Astfel, accizele se stabilesc asupra unor produse care au cerere inelastică, precum sunt: băuturile alcoolice, țigările, produsele petroliere etc.

Obiectivul principal al aplicării accizelor este de ordin fiscal și anume de a forma resurse financiare la dispoziția statului. În al doilea rând, acestea pot fi folosite drept pârghii pentru controlul consumului, în sensul descurajării acelor bunuri/servicii care, spre exemplu, dăunează sănătății.

În Tabelul 3.1.3 este ilustrată încasărilor din accize de către organele vamale pentru perioada 2005-2015 în dinamică . Analizîd rezultatele reflectate în acest tabel, observăm că prelevările din accize în anul 2005 au fost de 985996,2 mii lei, încasările în anul bugetar 2006 au înregistrat o diminuare însemnată față de anul 2005 de 134983 mii lei, ce reprezintă o scădere de aproximativ 13,7 la sută.

Această diminuare a fost cauzată într-o măsură oarecare de reducerea termenului de exploatare de la 10 ani la 7 ani la importul mijloacelor de transport (ceea ce a cauzat reducerea esențială a volumului importului de mijloace de transport), precum și de modificarea cursului de schimb al monedei naționale în raport cu principalele valutele străine (euro și dolarul).

Tabelul 3.1.3

Accizul încasat de către organele vamale, pentru perioada 2003-2012

Sursa: elaborat în baza sursei [?].

În anul 2007 suma totală a accizului încasată a constituit 1082717,6, ceea ce să majorat față de anul precedent 2006 cu 231704,4 mii lei , sau cu circa 27,22 puncte procentuale. În anul 2014 se observă o diminuarea a sumei accizelor cu 20029 mili lei , adică o diminuare de 0,66 % .

Deși menținerea trendului ascendent al încasărilor vamale a constituit prioritatea și tendința Serviciului Vamal spre realizarea căreia au fost concentrate toate eforturile și implementate un arsenal amplu de instrumente de control vamal, totuși micșoraree cantitativă a importului de mărfuri în special celor accizate a avut un impact negativ asupra încasărilor vamale.

În anul 2015 se observa o creștere de circa 14,62 % , ceea ce se apreciză pozitiv.

Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova (TARIM).

La data de 14 august 2009 s-a emis hotărîrea nr.501 cu privire la Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova care prevedea elaborarea unui serviciu vamal cu scopul de a facilita traficul de mărfuri și de a optimiza procesul de implementare a prevederilor legislației privind importul și exportul mărfurilor

Astfel Serviciul Vamal a fost desemnat organul responsabil și abilitat cu elaborarea și gestionarea Tarifului Vamal Integrat al Republicii Moldova (TARIM), în baza Nomenclaturii combinate a mărfurilor.

TARIM îmbracă un caracter consultativ, reprezentînd o bază de date în care se indică măsurile tarifare și netarifare aplicabile mărfurilor importate sau exportate pe/din teritoriul vamal al Republicii Moldova ( Anexa 16)

Cauza aplicării acestui tarif a fost faptul că la efectuarea operațiunilor de export/import erau necesare o mulțime de acte permisive eliberate de diferite instituții. La moment nu există o listă clară și exhaustivă a mărfurilor care pot fi supuse controlului, cine anume poate efectua controlul, care acte trebuiesc pentru categoria respectivă de mărfuri.

Înainte de implementarea TARIM pentru oanumită categorie de marfă puteau fi solicitate 2, 3 sau chiar 4 documente permisive de la diferite instituții care erau 12 la număr (instituții, ministere, agenții, comisii interdepartamentale). Acestea nu colaborau între ele, și ca consecință ducea la dublarea lucrului.

De exemplu pentru importarea unor conserve din pește trebuiau să se facă analizele de laborator pentru Serviciul Sanitar Veterinar, Centrul Național de Sănătate Publică, Moldstandard, Conservstandard. Toate analizele erau efectuate într-un singur laborator, iar rezultatele erau imprimate pentru cele patru instituții destinatare.

Agentul economic pierdea timp și bani pentru plata actelor permisive, achita pentru efectuarea analizelor de laborator repetitive, dar și pe mostrele supuse probelor. Fiindcă recoltarea mostrelor se face de către fiecare instituție separat, cîte 7 mostre de fiecare tip de marfă. Astfel un palet de marfă importată dintr-un lot de mărfuri putea fi consumat pentru analizele de laborator.

De asemenea exista multe categorii de acte permisive naționale, care erau necesare doar în Moldova. Entitățile de peste hotare nu solicitau și nu recunoșteau aceste acte permisive care din nou puneau la cheltuială și pierderea timpului agentul economic pentru obținerea acestora.

Prin implementarea TARIM sa obținut o bază de date care poate fi  accesată electronic, gratuit și informează corect agentul economic prin lista exactă a mărfurilor supuse controlului, lista exactă a actelor permisive pentru categorii de mărfuri și organelor de control și permisive

Acest instrument de lucru are un caracter indicativ menit să îmbunătățească derularea operațiunilor vamale, în sensul fluentizării acestora, al reducerii cheltuielilor legate de efectuarea formalităților vamale, a riscului efectuării incorecte a unor operațiuni vamale, a numărului de plîngeri și contestații din partea agenților economici și, mai ales, a numărului de sesizări ale instanțelor de judecata. Prevederile TARIM-ului permite doar prin cunoașterea codului mărfii cum se determină toatereglementările aplicabile unui anumit produs de import, export sau tranzit ce se referă la taxe vamale, preferințe tarifare, prohibiții și restricții, documente necesare efectuării formalităților vamale, referințe la temeiul legal.

Introducerea lui contribuie la facilitarea comerțului din zonă, dar și la iradicarea corupției. Aplicarea în practica vămuirii a TARIM-ului constituie și o realizare deosebită a Moldovei privind aderarea la Uniunea Europeană, fiind un pas progresist pentru implementarea Tarifului vamal integrat comunitar.

Ca impact se reduce timpul de obținere a autorizațiilor, permiselor etc., a vămuirii și trecerii peste frontieră vamală și implicit a timpului pentru import/export per ansamblu, se diminuează costurile pentru a efectua operațiuni de import/export, numărul de acte permisive, precum se ridică și poziția Reublicii Moldova în rangul Doing Business.

Anexa 16

BIBLIOGRAFIE

Caraiani Gh., Cazacu C. Vămuirea mărfurilor de export-import. București: Editura Economică, 1996. 680 pag.

Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006. 544 pag.

Erhan I., Cârnaț T. Drept vamal comunitar. Chișinău: Print-Caro SRL, 2011. 469 pag.

Caraiani Gh. Lexicon de termeni în domeniul transporturilor și vămuirii. București: Lumina Lex, 2000. 364 pag.

Caraiani Gh. Reglementări interne și internaționale privind vămuirea mărfurilor. București: Lumina Lex, 1997. 552 pag.

Țurcan P. Taxa vamală ca element al tarifului vamal. În: Закон и жизнь, 2015, Апрель с. 52-58. 1

Șaguna D. D., Șova D. C. Procedura fiscală. București: Ed. Oscar Print, 1996. 259 p.1

Minea M. Ș. Dreptul finanțelor publice. Cluj-Napoca: Ed. Accent, 1999. 172 p.1

Particularitățile examinării unor categorii de cauză: litigii vamale. Clima N., Țurcan Pavel

În: Manualul judecătorului pentru cauze civile. Ediția II. Chișinău: Tipografia Centrală, 2013.704-781 pag.

Belu M., Joldeș C., Marinaș L. Sistemul vamal. București: Editura Economică, 2003, 287p.

Șaguna D. D. Drept financiar și fiscal. Tratat. București: Ed. M. Eminescu, 2000. 1160 p.

Bistriceanu Ghe. , “ Finanțele agenților economici “, Editura Didactică și Pedagogică R.A.- București, 2007.

Alexandru F.,” Fiscalitatea și prețuri în economia de piață”, Editura Economică , București 2002

Tatu L., Șerbănescu C., ” Fiscalitatea și control fiscal ”, Editura Aner, București, 2002

Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 08 februarie 2007.

SECRIERU, A. Finanțele publice: instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală. Chișinău: Editura Epigraf, 2004. 423 p.

Referințe bibliografice în limba franceză și rusă.

16. Бакаева О.Ю., Матвиенко Г.В. Таможенное право России. Курс лекций. Москва Эксмо, 2009. 272 с.1

17. GATT – Instruments de base et documents divers (IBDD), publiés par le Secrétariat du GATT, Volume IV, Texte de l'Accord général.Genève, mars 1969. 1

18. Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп. Москва: Юрайт, 2011. 396 с.

19. Тимошенко И.В. Таможенное право: конспект лекций. Ростов-на-Дону: Феникс, 2007.

349 с.

Acte legislative și normative

20.Legea cu privire la Tariful Vamal, nr. 1380 din 20.11.97. – MO nr. 040 din: 07.05.1998.

21. Codul vamal al Republicii Moldova Nr. 1149 din 20.07.2000. – MO nr. 160 din 23.12.2000.

22. Legea cu privire la regulile de origine a mărfurilor. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1599 din 13.12.2002. – MO nr.174 din 20.12. 2002.

23. Regulamentul cu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii.

24. Norme metodologice privind aplicarea sistemului de tranzit pe teritoriul Republicii Moldova. Anexa nr. 1 la Ordinul Serviciului Vamal nr.288-o din 20.12.2005

25. Ordinul Nr. 26 din 11.02.2004 referitor la aprobarea normelor de completare a declarației vamale .

26. Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

27. Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităților fiscale și vamale la importul mijloacelor de transport cu destinație special.

28. Norme privind completarea, circulația și folosirea formularelor declarației vamale în detaliu.

29.Hotărîrea Nr. 501 din 14.08.2009 cu privire la Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova.