Drepturile Consumatorului In Uniunea Europeana

Drepturile consumatorului în Uniunea Europeană

Mecanismele si principiile economiei de piata asigura legaturile unei societati care sunt caracterizate de jocul preturilor, decizile de protectie a consumatorilor si orientarea catre producții rentabile.

Dezvoltarea și aplicarea politicii de protecție a consumatorilor în UE au reprezentat un proces gradual desfãșurat în concordanțã cu dinamica pieței interne, acceleratã dupã adoptarea Actului Unic European în 1986. Gama tot mai diversã de produse și servicii oferitã pe o piața tot mai extinsã și practicile anticoncurențiale ale unor producãtori și comercianți au creat adeseori consumatorilor din UE prejudicii și imposibilitatea de a-și proteja interesele într-un mediu în care transparența comerțului era insuficientã.

Pe parcursul anilor, țãrile membre ale Comunitãții Europene au introdus în legislația naționalã propriile reguli care sã satisfacã cerințele consumatorilor interni, dar odatã cu progresul integrãrii piețelor naționale și consolidarea pieței interne unice a apãrut necesitatea ca instituțiile europene abilitate sã asigure un nivel ridicat și uniform de protecție a consumatorilor la scară comunitarã, îndeosebi prin instrumente juridice și programe de acțiune, care sã vizeze armonizarea condițiilor și cerințelor comerciale în cadrul Uniunii și sã confere o poziție echitabilã participanților pe piațã.

În țările membre ale Uniunii Europene reprezentarea consumatorilor in activitatea de adoptare a legislației în domeniu și implicarea acestora în urmărirea respectării și aplicării reglementarilor legale în acest domeniu este o necesitate absolută.

Cele mai importante preocupări care privesc organizarea consumatorilor de a-și apara drepturile se referă la: constituirea unor organizații a consumatorilor, constituirea unor consilii consultative și constituirea unor organizații internaționale .

Astfel, organizațiile sau asociațiile patronate de unele centrale sindicale sau cooperatiste ce acționează în diferite state au ca principal scop informarea și apărarea drepturilor consumatorilor dispunând de publicații proprii și realizând intervenții pe lăngă putere pentru  îmbunătățirea proceselor de producție și de comercializare a bunurilor destinate consumatorilor.

De asemenea, aceste organisme realizează acțiuni directe sau în justiție, vizând producătorii sau distribuitorii, atunci când aceștia încalcă legislația privind protecția consumatorilor.

Organizațiile și asociațiile privind protecția consumatorilor au apărut în număr foarte mare, mai ales în țările vestice ale Uniunii Europene, printre care: Belgia, Olanda, Germania, Franta, Luxembourg.

În prezent, consumatorul este un real partener de piață, ale carui pozitii ocupate în cadrul pieței se consolidează pe masura dezvoltării societății. Comportamentul de cumparare al consumatorilor afectează din ce în ce mai multe întreprinderi, organizații, organisme și instituții, de aceea, consumatorului îi este acordată o atenție foarte mare.

Politica europeană privind protecția consumatorilor este un element fundamental în ceea ce privește buna funcționare a pieței interne. Drepturile consumatorilor față de comercianți și distribuitori au devenit principalele obiective ale politicii europene în acest domeniu.

Drepturile consumatorilor la nivel european sunt protejate prin intermediul legislației. Acest lucru perminte consumatorului să-și rezolve problemele, litigiile cu comercianții dacă este cazul, de asemenea Uniunea Europeană constituie un bun stâlp de susținere în ceea ce privește drepturile consumatorului când vine vorba de schimbări economice, dar și sociale. Majoritatea domeniilor în care un consumator european ae nevoie de suținere și echilibru ar fi : alimentația, transportul, energia, serviciile it, digitale.

Politica Uniunii Europene asigură siguranță în multe domenii. Cerințele de protecție se aplică pentru produse precum electrocasnice, jucării, produse farmaceutice și cosmetic, produse textile, alimente și utilaje.

Uniunea Europeană protejează și interesele mai generale ale consumatorilor, în domenii precum: practicile comerciale loiale, publicitatea înșelătoare și publicitatea care denigrează mărcile concurente, indicatorii de preț și sistemele de etichetare, clauzele contractuale abusive, vânzarea la distanță și la domiciliu, pachetele de servicii turistice și contractele privind folosința pe durată limitată a bunurilor imobile (timeshare), drepturile pasagerilor (călătorii de agrement sau de afaceri).

Comisia Europeană a stabilit drepturi pentru consumatorii care doresc să utilizeze faclități de credit sau împrumuturi. De asemenea, a introdus practice în ceea ce privește comerțul on-line, dar și norme în ceea ce privește dreptul de a avea un cont bancar.

Legile adoptate în Uniunea Europeană privind drepturile consumatorilor oferă protecție în fața comercianțiilor și furnizoriilor necinstiți și în fața practicilor comerciale agresive.

Interesele consumatorilor sunt luate în considerare în actele legislative privind liberalizarea serviciilor publice esențiale: transportul public, electricitatea și gazul, telecomunicațiile, serviciile poștale.

Puterea legislativă, guvernul fiecărei țări are obligația de a emite legi și diferite acte normative, care să reglementeze, corespunzător, aspectele și relațiile care pot lua naștere în procesul de vanzare-cumpărare. Măsurile de constituire a cadrului legislativ de protecție a consumatorilor sunt admise, în general, de orice observator al vieții societății contemporane.Metodele folosite in acest scop sunt dezbătute și controversate. De obicei se discută despre încrederea totală în forțele pieței libere, iar pe de altă parte despre o monitorizare cu caracter intervenționist din partea organelor administrației publice și ale puterii centrale.

În legătură cu acest prim și important aspect al programelor de protecție a consumatorilor, se impune a se sublinia de la început că practica juridică a ajuns la concluzia potrivit căreia, în fond, justiționarea actelor legate de prejudicierea consumatorilor antrenează un drept reparatoriu. Sau, într-o asemenea accepțiune, pentru rezolvarea cauzelor respective se poate apela la aplicarea principiilor generale ale Codului civil, iar pentru stabilirea sancțiunilor pentru eventualele infracțiuni în domeniul respectiv, se recurge la prevederile dreptului penal.

Totuși, viața a demonstrat că, date fiind sistemele concurențiale, complexitatea fenomenelor care caracterizează relațiile ofertant-cumpărător și modul concret de adjudecare a produselor, se impune construirea unei jurisprudențe în domeniul protecției consumatorilor, jurisprudență care să aibă în vedere realitățile concrete din fiecare țară, principiile de drept și practica juridică din țările respective, cît și o serie de prevederi ale acordurilor și convențiilor internaționale în materie de drept, practici comerciale și protecție a consumatorilor.

În țările cu economie de piață dezvoltată, drepturile consumatorilor au realizate legislație specifică prin care se înțelege exact care sunt obligațiile ofertanțiilor, fie ca aceștia sunt producatori, fie că sunt comercianți. Prin această legislație se exprimă măsurile care sunt luate pentru evitarea pagubelor în ceea ce privește consumatorii.

Legislația în acest domeniu s-a dezvoltat rapid în ultimul timp, intensificându-se permanent acest domeniu și de asemenea au fost implicate în acest proces tot mai multe direcții de acțiune.

În ceea ce privește asigurarea unei legislații corespunzătoare a protecției consumatorilor putem spune că în ultima perioadă,s-au emis acte normative,mari la număr, prin care procesul de consum a căpătat o importanță deosebită, deoarece s-a pus din ce în ce mai mult accent pe informarea consumatorilor privind produsul prezentat pe piață.

Cele mai multe reglementari din acest proces expluziv,putem spune, mai ales in țările puternic dezvoltate, s-au emis pentru reglementari privind : regimul alimentelor, a medicamentelor, bunurile de folosință îndelungată,cum ar fi : utilizarea si producerea autoturismelor. De asemenea s-a pus accentul si pe actele normative cu privire la protecția și siguranța consumatorilor, calitatea produselor și a serviciilor, pe sistemul de relații dintre calitate și modalitățile de formare a prețurilor și, nu în ultimul rând, si pe un sistem legislativ complex privind informarea consumatorilor.

În al doilea rând, asemenea acte normative reglementează protejarea consumatorilor împotriva distribuției unor produse de calitate îndoielnică și împotriva practicilor neloiale, referindu-se mai ales la întărirea poziției cumpărătorilor față deproducător șicomerciant în procesul de vânzarecumpărare.

Temeiul jurdic privind consolidarea poziției consumatorilor și protejarea intereselor economice sunt exprimate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în articolul 38 și în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), articolul 4 alineatul 2, litera f și în articolele 12, 114 și 169.

Obiectivul tratat în Articolul 114 din TFUE evidențiază nivelul de protecție în ceea ce privește protecția consumatorilor și de asemenea măsurile de armotizare din cadrul pieței interne, mai ales ales evoluțiile întemeiate pe plan științific.

În Articolul 169 din TFUE sunt promovate interesele consumatorilor prin contribuirea Uniunii Europene la protecția sănătății, a siguranței și a intereselor economice, dar de asemenea și promovarea drepturilor consumatorilor în ceea ce privește dreptul la informare, educare și organizare în apărarea propriilor interese.

  De asemenea, articolul prevede acordarea unei atenții sporite intereselor consumatorilor în cadrul celorlalte politici ale UE. În acest sens, articolul 169 consolidează articolul 114 și îi lărgește domeniul de acțiune dincolo de piața unică, astfel încât să includă accesul la bunuri și servicii, accesul la instanțe, calitatea serviciilor publice, precum și anumite aspecte privind nutriția, alimentele, locuințele și politica privind sănătatea. 

În acest articol este prevăzut faptul că un stat nu poate fi împiedicat să introducă măsuri de protecție mai stricte cât timp ele sunt compatibile cu tratatele. Obiectivul strategic al Uniunii Europene este de a ameliora calitatea vieții cetățenilor.

Drepturile consumatorilor la nivel european sunt protejate prin intermediul legislației. Acest lucru perminte consumatorului să-și rezolve problemele, litigiile cu comercianții dacă este cazul,

Programul din domeniul protecției consumatorilor (2007-2013) are ca scop să asigure același nivel ridicat de protecție a consumatorilor pentru toți cei 500 de milioane de europeni, concentrându-se în mod deosebit pe protecția consumatorilor și creșterea gradului de informare a acestora în statele membre care au aderat după 1 mai 2004.

Un al doilea scop general este asigurarea aplicării efective a normelor de protecție a consumatorilor prin măsuri de cooperare în vederea aplicării legislației, căi de atac, informare și educare.

În conformitate cu tratatul (articolul 12 din TFUE), cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii. Articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene consolidează protecția consumatorilor prevăzând obligația ca politicile Uniunii să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

În ceea ce privește măsurile Uniunii Europene de a proteja drepturile consumatorilor acestea au început odată cu planurile de acțiune începute de Rezoluția Consiliului din 1945, mai exact în 14 aprilie.

Obiectivele politicii UE pentru protecția consumatorilor sunt încadrate în două măsuri, acestea fiind : agenda consumatorului european, care constituie noua strategie europeană pentru politica de protecție a consumatorilor în conformitate cu strategia de creștere a UE, strategia Europa 2020 și Programul privind protecția consumatorilor 2014-2020, cadrul financiar care completează strategia. 

Agenda consumatorului are patru mari obiective:

îmbunătățirea siguranței consumatorilor face referire la cele două obiective specifice fiind îmbunătățirea cadrului de reglementare privind siguranța produselor și a serviciilor și consolidarea cadrului de supraveghere a pieței, precum și consolidarea siguranței lanțului alimentar.

îmbunătățirea informării se referă la îmbunătățirea informațiilor și sensibilizarea cu privire la drepturile și interesele consumatorilor, atât în rândul acestora, cât și al comercianților, precum și dezvoltarea cunoștințelor și a capacităților necesare unei participări mai active a consumatorilor la piață.

optimizarea punerii în aplicare, consolidarea aplicării legislației și garantarea măsurilor reparatorii adică aplicarea eficace a legislației de protecție a consumatorilor, cu un accent asupra sectoarelor-cheie, precum și punerea la dispoziția consumatorilor a unor modalități eficiente de soluționare a litigiilor.

adaptarea drepturilor și a politicilor-cheie la schimbările economice și societale, adaptarea legislației de protecție a consumatorilor la era digitală și promovarea creșterii durabile , precum și sprijinirea intereselor consumatorilor în sectoarele-cheie.

Agenda consumatorului identifică, de asemenea, provocări cum ar fi efectuarea de progrese în vederea unui consum durabil și abordarea nevoilor specifice ale consumatorilor vulnerabili.

Comisia este de părere că simplificarea și îmbunătățirea mediului de reglementare din domeniul protecției consumatorilor constituie un obiectiv major pe viitor, implicând numeroase directive, hotărâri ale Curții de Justiție și diverse reglementări din statele membre.

Modernizarea și simplificarea normelor existente, ar putea fi benefice pentru consumatori, permițând accesul la o mai mare varietate de produse la prețuri mai bune, reducând în același timp obligațiile impuse întreprinderilor.

Pentru a consolida încrederea consumatorilor în piața unică, Actul Unic European din aprilie 2011 a propus o serie de măsuri, printre care propuneri pentru soluționarea alternativă a litigiilor, acțiunile colective în despăgubire și drepturile pasagerilor.

În octombrie 2012, Comisia a prezentat spre adoptare un nou set de măsuri (Actul privind piața unică II). Acesta se axează pe o revizuire a normelor privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței și include o inițiativă privind conturile bancare. Aceasta din urmă ar asigura o transparență și o comparabilitate sporite în ceea ce privește comisioanele bancare și ar facilita schimbarea conturilor pentru consumatori.

Parlamentul exercită o presiune puternică pentru îmbunătățirea continuă a protecției consumatorilor. Politica de protecție a consumatorilor a cunoscut o tranziție de la o politică de armonizare a standardelor tehnice în scopul realizării pieței interne, devenind obiectivul de creare a unei „Europe a cetățenilor”.

Parlamentul European este instituția legislativă a Comunității Europene, împreună cu Comisia și Consiliul reprezintă puterea legislativă a Uniunii Europene. Parlamentul este singura instituție care se întâlnește și își țtine dezbaterile public. Aceste dezbateri, dar de asemenea și opinile și rezoluțiile din urma întâlnirilor sunt publicate în Monitorul Oficial al Uniunii Eurpene.

Parlamentul European este singura instituție a cărei membrii sunt aleși direct de către cetățenii europeni. Membrii Parlamentului European sunt aleși pe o perioadă de 5 ani.Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene. Începând cu 13 iunie 2014, acesta are 732 membri. S-a decis că numărul maxim de parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de 5 și respectiv maxim de 99 de deputați pentru fiecare stat membru.

Membrii Parlamentului își desfășoară activitatea în baza apartenenței lor politice și nu în funcție de statul membru din care provin. În multe domenii de acțiune – aproximativ trei sferturi din politicile UE – Parlamentul și Consiliul UE adoptă împreună deciziile privind noua legislație prin „procedura de codecizie”. Politica în domeniul concurenței nu face obiectul procedurii de codecizie.

Există două comisii care se ocupă de probleme legate de politica în domeniul concurenței și a protecției consumatoirlor. Aceste două comisii sunt : ECON ( afaceri europene și moentare) și IMCO( piața internă și protecția vconsumatorilor). Acestea se ocupă cu identificare și eliminarea obstacolelor din calea funcționării pieței unice și promovarea și protejarea intereselor economice ale consumatorilor și cu politica economică și monetară a UE, normele în domeniul concurenței și ajutorul de stat acordat întreprinderilor

Procedura de codecizie și extinderea domeniilor legislației care urmează să fie adoptată prin procedura votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului a conferit Parlamentului puterea de a dezvolta și consolida legislația UE în materie de protecție a consumatorilor. Ca urmare a efortului legislativ al Parlamentului European, de la 13 iunie 2014, statele membre trebuie să aplice legi naționale care să transpună Directiva privind drepturile consumatorilor, care a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare în Parlamentul European (615 voturi pentru, 16 voturi împotrivă, 21 de abțineri), la 23 iunie 2011.

Directiva consolidează drepturile consumatorilor, prin fixarea unei perioade mai îndelungate în care consumatorul se poate răzgândi în cazul contractelor la distanță și a celor negociate în afara spațiilor comerciale, introducând o mai mare transparență a prețurilor, interzicând căsuțele bifate în prealabil și precizând informațiile privind conținutul digital, pentru a spori încrederea consumatorilor europeni.

Parlamentul joacă, de asemenea, un rol important în definirea politicii de protecție a consumatorilor prin adoptarea de rapoarte din proprie inițiativă, de ex, o nouă agendă privind politica de protecție a consumatorilor europeni; Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2012 referitoare la o strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili; Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la o nouă strategie pentru politica de protecție a consumatorilor.

Parlamentul a jucat un rol deosebit de important în majorarea creditelor bugetare pentru măsuri din domenii precum informarea și educarea (financiară) a consumatorilor și dezvoltarea reprezentării consumatorilor în statele membre, acordând o atenție deosebită statelor membre care au aderat după 2004.