Drepturile Conexe Drepturilor de Autor

Dreptul proprietății intelectuale

Referat

Drepturile conexe drepturilor de autor

Prof.: Cernat Cosmin Std.: Secătureanu Diana

Grupa:301

Drepturile conexe drepturilor de autor

1.Aspecte introductive

În analiza drepturilor conexe drepturilor de autor voi începe prin a preciza faptul că acestea au fost reglementate pe plan internațional atât prin intermediul Convenției de la Roma din 26.10.1961 cu privire la protecția interpreților, a producătorilor de fonograme și organizațiilor de difuzare, cât si prin intermediul Convenției de la Geneva din 29.10.1971 pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor, iar în plan intern, acestea sunt reglementate prin intermediul Legii nr.8 din 14 martie 1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe.

Putem defini drepturile conexe drepturilor de autor ca un ansamblu de privilegii nepatrimoniale ( morale ) și patrimoniale pe care legea le oferă anumitor categorii de persoane fizice sau juridice, aceste persoane exercitând atât activități ce implică creația propriu-zisă, cât și alte acțiuni aflate în strânsă legătură cu acestea. Așadar, prin art. 94 din Legea 8/1996 sunt menționați ca titulari ai unor astfel de drepturi:

a) persoanele care activează în mod creator în domeniul artei, persoanele care exercită activitatea de interpretare, persoanele care exercita activitate ce implică anumite acte de executare în legătură cu ceea ce acestia interpretează ori în legătură cu actele executate în mod personal;

b) acele persoane care efectuează sau crează înregistrari de sunete și cele producătoare de înregistrări audiovizuale, în legătură cu operele create de către aceștia. Cu privire la aceste două categorii de titulari de drepturi conexe drepturilor de autor legea include pe lângă dispozițiile din capitolele special destinate, un capitol ce cuprinde dispozitii și mențiuni comune atât pentru autori, pentru persoanele denumite artiști și pentru persoanele denumite producători.

c) persoanele juridice care produc opere în domeniul radiodifuziunii, precum și persoanele ce au creații intelectuale raportat la domeniul televiziunii, având în vedere ceea ce acestea oferă spre transmisiune.

În art. 92 din Legea 8/1996 se face mențiune despre faptul că aceste drepturi conexe dreptului de autor sunt incluse într-o categorie de drepturi care prin natura lor nu au capacitatea de a știrbi în nicio măsură drepturile din care acestea derivă și anume acele drepturi de autor. Dacă avem în vedere dreptul comun în materia proprietății intelectuale, ajungem la concluzia conform căreia există posibilitatea ca acele drepturi susceptibile de a avea o valoare pecuniară și care sunt prevăzute expres prin legea amintită mai sus să poate fi transmise în totalitatea lor sau, după caz, numai în parte, ele fiind cesionate unor persoane fizice sau juridice diferite.

2.Protecția juridică a drepturilor conexe

I.Raportându-ne la art.3 al Convenției de la Roma privind protecția interpreților, producătorilor de fonograme și a organizațiilor de difuziune putem vedea sfera de întindere a protecției juridice a drepturilor.În cuprinsul acestei convenții este prevăzut termenul de interpret,căruia i se atribuie următoarea definiție:artistul,interpretul,dirijorul,vocalistul instrumentistul,dansatorul sau o altă persoană care interpretează roluri,partituri scenice,cântă,recită sau analizează în alt mod opere literare,de artă,de circ sau de păpuși.

Durata de protecție de care se bucură drepturile interpretului este de 50 de ani,termen care începe să curgă de la data primei interpretări. Plecând de la definiția interpretului,vom încerca a defini și noțiunea de interpretare publică.Astfel,prin interpretare publică se înțelege reproducerea compozițiilor,operelor,interpretărilor, fonogramelor, emisiunilor, asociațiilor de difuziune prin recitare, joc, cântec sau într-un alt mod.În acest din urmă caz,poate fi vorba atât despre interpretare vie, cât și cea realizată prin intermediul unor mecanisme și procedee variate , astfel încât acestea să poată fi preluate de indivizi care nu frecventează sfera comună de persoane a familiei sau al apropiaților familiei.

Făcând referire la drepturile interpretului la nume și la reputație, acestea se bucură de protecție pe durată nedeterminată. În privința drepturilor morale, se impune a se preciza că ele nu pot fi trecute în stăpânirea altcuiva și nici nu se poate renunța la ele, întrucât acestea sunt specifice fiecărei persone și nu pot fi separate de ceea este propriu, caracteristic individului.Ca o derogare la ceea ce am menționat mai sus,țin să precizez că drepturile morale pot,totuși, să facă obiectul unor acte mortis causa,reușindu-se astfel transmiterea lor moștenitorilor legali ai interpretului, pe un termen stabilit. Pentru că executarea scenică înfățișează prin propria modalitate o activitate de informare publică, titularii de drepturi conexe nu au posibilitatea de a le fi recunoscut si protejat dreptul de divulgare.

II. Mergând cu cercetarea pe tărâmul ansamblului de măsuri de ocrotire si protecție a drepturilor producătorilor de înregistrări,și acesta se bucură de reglementare normativă de bază, publicată în Monitorul oficial nr. 60/1996, cu modificările și completările ulterioare.Această reglementare cuprinde mențiuni despre privilegiile producătorilor, precum și despre îngrădirile utilizatorilor. Astfel, persoana care produce înregistrări sonore se bucură de un drept patrimonial exclusiv ce vizează pe de o parte încuviințarea , iar pe cealaltă parte, prohibiția anumitor activități. Acestea sunt următoarele:

• activitatea de redare cu oricare dintre mijloacele posibile si indiferent de forma pe care o îmbracă a înregistrărilor producătoare de sunete personale,proprii( reproducerea reprezintă acea activitate de redare în totalitate sau în parte a unei singure sau a mai multor copii ale unei opere, fie că redarea se execută direct sau indirect, temporar ori permanent, și fără a acorda importanță procedeeului și formei.Tot prin reproducerea poate fi definită și construirea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și depozitarea pe durată nedeterminantă sau a acesteia cu sisteme electronice);

• activitatea de repartizare a înregistrărilor sonore personale (acțiunea de a vinde sau orice alt mod de remitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea publică a acestora);

• activitatea de locațiune a propriilor înregistrări sonore, închirierea operelor este definită ca acea activitate prin care se permite unei persoane utilizarea operei pe o durată de timp limitată,însă în schimbul unui beneficiu comercial sau economic;

•activitatea de împrumutare a propriilor înregistrări sonore-este o activitate complexă,despre care legea face precizări imperative,asfetl încât oprele fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale pot fi împrumutate doar dacă a trecut un termen de cel puțin 6 luni de la data primei repartizări a operei,iar dreptul de împrumut nu se stinge la prima înstrăinare sau prima transferare al dreptului de proprietate asupra originalului sau copiilor unei opere ,pe piață,realizat sau confirmat de titular;

• activitatea de importare,care este efectuată în scopul comercializării pe piața intern a ceea este leagal copiat.Se impune a atrage atenția asupra interdicției de a nu se efectua dacă activitatea de importare este realizată de o persoană fizică,lipsită de scopuri comerciale;

• activitatea de transmitere printr-un post de radioemisie precum si activitatea de încunoștiințare a publicului și a propriilor înregistrări sonore. Din această categorie sunt totuși exceptate cele facute publice în scop comercial, pentru că în privința acestora beneficiul vizează doar retribuția justă;

• activitatea de a aduce la cunostința publică propriile înregistrări sonore, într-o asemenea modalitatea astfel încât acesta să aibă posibilitatea de acces, indiferent de destinatia si momentul ales;

• activitatea de a accepta si transmite concomitent prin cablu propriile înregistrări sonore.

Activitatea de importare de copii a înregistrărilor personale sonore efectuate fără autorizarea producătorului poate fi evitată prin diligențele acestuia din urmă. Cu privire la ocrotirea si protejarea acestor privilegii patrimoniale recunoscute producătorilor de fonograme se bucură de protecție pe un termen de 50 de ani ,care curge diferit,fie de la data primei publicări a fonogramei ,fie la data primei imprimări.

III. În ceea ce privește ocrotirea privilegiilor acceptate asociațiilor de radiodifuziune și de televiziune, le este recunoscut acestora un anume drept de natură patrimonială prin intermediul căruia aceștia au posibilitatea de a încuviința ori de a pune interdictie în ceea ce privește desfășurarea anumitor activități:

– activitatea ce are ca obiect principal fixare propriului pachet de servicii oferit spre consum clientelei precum și a emisiunilor produse de către aceștia;

– activitatea de reproducere în totalitate sau în parte, idiferent de modalitatea prin care se realizează această reproducere, a emisiunilor de televiziune produse de aceștia pentru clientelă ori a serviciilor de radiodifuziune marcă proprie, fără a tine cont de modalitatea de oferire a acestora spre public( prin cablu ori satelit);

– activitatea de furnizare a emisiunilor produse de către acestia ori a serviciilor de radiodifuziune oferite publicului, idiferent de suportul pe care acestea sunt fixate;

– activitatea de importare a emisiunilor produse de către acestia ori a serviciilor de radiodifuziune oferite publicului, idiferent de suportul pe care acestea sunt fixate, aceasta fiind întreprinsă cu scopul de a le pune pe piata internă;

– activitatea ce implica retransmiterea și reemiterea emisiunilor produse de către acestia ori a serviciilor de radiodifuziune oferite publicului, idiferent de suportul pe care acestea sunt fixate și indiferent de modalitatea în care sunt transmise ( cablu, fir sau fără fir);

– activitatea de încunoștiințare a publicului cu privire la emisiunile produse de către acestia, precum și cu privire la serviciile de radiodifuziune pe care aceștia le oferă clientelei, însă aceștia vor fi nevoiți să achite o suma de bani la intrare;

– activitatea de închirierea a emisiunilor produse de către acestia ori a serviciilor de radiodifuziune oferite publicului, idiferent de suportul pe care acestea sunt fixate;

– activitatea de împrumutare a emisiunilor produse de către acestia ori a serviciilor de radiodifuziune oferite publicului, idiferent de suportul pe care acestea sunt fixate;

-activitatea de a-i pune la dispoziția publicului acces la emisiunile produse de către acestia ori la serviciile de radiodifuziune oferite, idiferent de suportul pe care acestea sunt fixate sau de modalitatea prin care sunt transmise.

În ceea ce privește stingerea acestui drept de distribuire al unui program de radiodifziune sau de televiziune oricare ar fi suportul pe care acesta se află stocat, el își încetează existenta atunci când proprietatea asupra sa este înstrăinată ori atunci când se întocmește un contract de vânzare-cumpărare. Poate fi înstrăinat programul original ori în anumite situații și copiile efectuate cu privire la acest program, înstrăinarea fiind efectuată în cadrul unei piețe interne de către titularul dreptului de proprietate asupra programului respectiv ori prin madatar.

Protecția acordată acestor drepturi conexe drepturilor de autor este și ea una limitată în timp, și anume de 50 de ani, acest termen fiind unul extinctiv și a carui durată este calculată de la data de unu ian. a anului care succede anul în care s-a înregistrat pentru prima dată o difuzare a operei respective.

3. Apărarea drepturilor conexe drepturilor de autor

Sfera garanțiilor sociale și juridice rezervă un loc deosebit pentru aparărea drepturilor de autor si drepturilor conexe; apărare ce se realizează atât prin intermediul acțiunilor civile, cât și prin intermediul acțiunilor penale.Epuizând cunoștințele și altor ramuri de drept,știm că oricărui individ îi este recunoscut dreptul de acces la instanțele judecătorești,precum și dreptul de a dobândi o apărare și susținere juridică a tuturor beneficiilor sale recunoscute de lege.
Această protecție puternic stabilită la nivelul reglementărilor actuale se concretizează într-un ansamblu măsuri,luate în vederea restabilirii și recunoașterii dreptului de autor ,precum și în scopul ocrotirii avantajelor posesorilor acestor drepturi ,dacă se înregistrează vreun caz de atingere a acestora.

În funcție de modalitatea de lezare a drepturilor recunoscute,apărate și garantate de lege,intervine și felul răspunderii, putând fi răspunderie civilă, contravențională sau penală, dupa caz.

În cadrul legii privind protecția drepturilor de autor și a drepturilor conexe se precizează faptul că cel căruia îi este conferită prerogativa exercitării actiunii civile are dreptul de a solicita în cadrul instantei să fie luate măsuri care să-i penalizeze și să-i descurajeze pe cei care au săvârșit asemenea fapte incompatibile cu legea, dintre care mentionez:

a) restituirea sumelor de bani ajuse în posesia acestora prin intermediul unor fapte antisociale, aceste sume constituind modalitatea de reparare a pagubei produse.De asemenea, pot fi obligați și la predarea bunurilor ce au fost obținute din fapta ilicită, această predare efectuându-se în vederea valorificării și recuperării pagubei existente;

b) toate instrumentele de lucru ce au folosit la săvârșirea faptei ilicite și care se gasesc asupra faptuitorului/rilor vor fi aduse într-o stare care să nu mai permită utilizarea lor;

c) vor fi efectuate, de asemenea, activități care să conducă la distrugerea și confiscarea tuturor actelor al căror conținut este contrar legii, în scopul evacuării acestora din sistemul comercial în care acestea erau folosite în mod ilicit;

d) persoana care a fost gasită vinovată pentru faptele ilicite va fi raspunzător pentru plata aducerii la cunostintă publica prin mijloacele mass-media a hotărârilor date de completele de judecată de la instanțele competente.

Pe lângă măsurile amintite mai sus, măsuri ce pot fi luate de instanțele de judecată în vederea apărării și garantării drepturilor conexe, există și alte posibilităti în vederea luării acestor măsuri și anume actiunile de răspundere civilă delictuală, acțiunile în răspundere contractuală, acțiunile întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză ori pe plata lucrului nedatorat.

Codul de procedură civilă face referire la competența instanțelor, astfel că infracțiunile contra dreptului de autor aparțin judecătoriilor, iar de competența tribunalelor țin cererile cu caracter civil referitoare la tot ce ține de creația intelectuală si de proprietatea industrială.

În legătură cu proba drepturilor, precizez că existența si conținutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloc de probă.

În ceea ce privește drepturile de autor si drepturile conexe drepturilor de autor, titularii acestora se bucură de existența unei prezumții potrivit căreia aceste drepturi le aparțin în toate situațiile în care au fost efectuate conform legii toate actele nescesare pentru înscrierea unor mențiuni pe documentele originale ori pe copiile autorizate ale operelor. Astfel, toți cei care posedă asemenea drepturi, persoane fizice sau juridice precum producătorii de înregistrări sonore, artiștii interpreți sau executanți si alți asemenea deținători de drepturi precum cele amintite mai sus, au posibilitatea de a înscrie în originalele ori în copiile autorizate ale operelor de creație intelectuală o mențiune prin care ei vor beneficia de protecția drepturilor. Această mențiune se obiectivează într-un simbol reprezentat de un cerc în interiorul căruia se află litera P, precum și numele titularului dreptului respectiv, anul și locul în care a fost publicat. Pentru toate aceste drepturi, titularilor le este asigurată protectia lor de către un organism special înființat care poartă denumirea : Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Acest organism conferă siguranță și încredere titularilor drepturilor de autor și drepturilor conexe, având competență la nivel național în ceea ce privește protecția acestor drepturi.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a fost înființat prin Legea 8/1996, lege prin care a fost schimbată denumirea și subordonarea Agenției Române pentru Protejarea Drepturilor de Autor.

4.Concluzii

În concluzie, cadrul legislativ privitor la drepturilor de autor precum si la drepturile ce fac obiectul acestei scurte analize, și anume drepturile conexe drepturilor de autor se adaptează, modifică și în același timp ia amploare odată cu evoluția societății și modificările regăsite la nivelul acesteia, iar toate aceastea se întamplă datorită necesității existente la atât la nivelul sistemului comercial cât și la nivelul societății în care aceste drepturi sunt uzitate, cu privire la stabilirea rolului acestora în cadrul drepturilor fundamentale.

Astfel, consider că prezintă o importanță deosebită și în același timp reprezintă o chestiune impetuos necesară, desfașurarea de activități în vederea conferirii unui echilibru între protectia acordată drepturilor fundamentale și protecția acordată drepturilor referitoare la proprietatea intelectuală. De asemenea există necesitatea punerii în acord a legii privind dreptrile de proprietate intelectuală ce cuprind atât drepturile de autor cât și drepturile conexe, cu actualele neovi ale societății referitoare la această materie.

Bibliografie:

Legea 8/1996 din 14 martie 1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe;

Convenția de la Roma din 26 oct. 1961;

Convenția de la Geneva din 29 oct.1971;

Dreptul proprietatii intelectuale,Dr.Gheorghe ,Gheorghiu,Dr.Cosmin Cernat,2009;

Dreptul proprietății intelectuale, Dr. Ionescu Mircea Felix;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_dreptului_de_autor.

Cuprins:

Aspecte introductive…………………………………………………………………pg.2

Protectia juridica a drepturilor conexe…………………………….pg.3

Apararea drepturilor conexe drepturilor de autor………………pg.6

Concluzii……………………………………………………………………..pg.8

Bibliografie…………………………………………………………………..pg.9