Drepturi Si Libertati, Drepturi Politice ale Cetatenilor Europeni, Drepturi de Circulatie Si de Sedere Pentru Cetatenii Ue Si Familiile Acestora

Subiectul prezentei lucrări este cetățenia Uniunii Europene.Cetățenia europeană apare definită în anul 1992 în Tratatul de la Maastricht.

Potrivit acestui tratat, cetățenia europeană oferă o serie de drepturi precum: dreptul de liberă circulație, ședere,muncă, studiu în celelalte state membre, dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European, dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terț de protecție consulară, dreptul de petiționare în fața Parlamentului European și a Ombudsmanului European, dreptul de a te adresa unei instituții europene în una din limbile oficiale, dreptul de acces egal la funcția publică comunitară,dreptul de nediscriminare.

În contextul actualelor crizele economice și a măsurilor de tip populist, de cele mai multe ori conceptul de cetățenie europeană cunoaște distorsiuni. Euroscepticii vorbesc de o Europă pseudo-unită căreia îi lipsesc europenii.

Cetățenia desemnează imuabil un statut și un rol. În responsabilitatea legiuitorilor cetățenia vă rămâne mereu un subiect care va lua în vedere drepturi și libertăți, aspecte istorice, economice, culturale, demografice.

Practicile de acodare a cetățeniei naționale diferă de la un stat la altul, creând uneori tot felul de divergențe și neclarități. Menirea conceptului de cetățenie europenă era acea de creștere a apartenenței la identitatea europeană.Flash Barometrul din 2010, arăta că doar 43% din respondenți cunoșteau semnificația sintagmei cetățean european. Când avem  de analizat  implicațiile juridice ale introducerii cetățeniei  europene, problema se  pune dacă vorbim  de o dimensiune simbolică sau de o serie de  drepturi  adiacente care stau sub  umbrela cetățeniei. Autorii materialului analizat de mine în această lucrare, Paul Craig și Gráinne de Búrca, analizează în ce mod articolele 17- 18 CE aduc  acel plus de inovație. În ce fel viața europenilor  a  cunoscut schimbări când vorbim de dreptul  cetățenilor europeni de liberă circulație și ședere?

Articolul 17 CE prevede următoarele:

(1)   Se instituie cetățenia Uniunii. Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează.

De completat este ca acest tip de cetățenie stăruie existența cetățeniei  naționale a unui stat membru, fără a impune norme de acodare a celei din urmă.

Articolul 18 prevede:

,,(1) Orice cetățean al Uniunii are dreptul la liberă circulation și ședere pe teritoriul statelor member, sub rezerva liminitărilor și condițiilor prevăzute de prezentul Tratat și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării sale

(2)   În cazul în care o acțiune a Comunității se dovedește necesară pentru atingerea acestui obiectiv și în care prezentul Tratat nu a prevăzut puteri de acțiune în acest sens,

Consiliul poate adopta dispoziții menite să faciliteze exercitarea drepturilor menționate la alineatul (1). Consiliul hotărăște în conformitate cu procedura menționată la articolul 251.

(3)   Alineatul (2) nu se aplică dispozițiilor referitoare la pașapoarte , cărți de identitate, premise de ședere sau oricare alt document asimilat și nici dispozițiilor refeeritoare  la securitatea socială sau protecția socială.″

Următoarea întrebare pusă este dacă acest  articol făurește un drept nou cu efect direct. În următoarele rânduri vom analiza succinct două cauze  care au ridicat noi nelămuriri: vorbim de Cauza C-413/99 Baumbast și R. c. Secretary of State for the  Home Department, respectiv Zhu și Chen c. Secretary of State for the Home Department.

Începând cu anul 1990 membrii familiei Baumbast  au locuit în Regatul Unit al Marii Britanii și  Irlandei de Nord, obținând permis  de ședere pentru 5 ani. Doamna Baumbast era resortisant  columbian, iar soțul dumneaei  german, fiica cea mare era de naționalitate columbiană, iar cea mică avea  dublă naționalitate: germană și columbiană.Tatăl a fost lucrător salariat, dar a avut și o societate proprie. Începând cu  anul 1993 a lucrat pentru societăți germane stabilite în China și Lesotho. Cei 4 membri nu reprezentau o povară pentru sistemul de asistență socială, dețineau o casă în Regatul Unit, fiicele studiau, iar pentru asigurări medicale complete se deplasau când era necesar în Germania. După expirarea permisului de ședere, solicitarea familiei Baumbast a fost legată de primirea unui permis de ședere pe perioadă nedeterminată. Home Secretary a respins însă acestă cerere, iar asigurarea medicală a fost descrisă ca fiind inadecvată. Astfel după ce cauza a ajuns în fața Curții Europene de Justiție, problema care se ridica era dacă în calitate de cetățean al UE putem profita de dreptul de ședere prin aplicarea directă a articolului 18, alineatul (1) CE. Răspunsul a fost unul favorabil, inclusiv în momentul încetării activității salariale, în calitatea lor de cetățeni  UE  resortisanții pot beneficia de drept de ședere, prin aplicarea directă a articolul 18 alineatul (1) CE și respectarea principiului proporționalității.

Precizam mai sus că vom expune pe scurt și Cauza Zhu și Chen contra Secretary of State for the Home Department, o altă cauză care întărește ideea ca articolul 18 alineatul (1) acordă un drept de ședere care poate avea efect direct.

Doamna Chen și soțul acesteia, ambii cetățeni chinezi, salariați ai unei companii cu sediul în China premeditează mutarea temporară în Irlanda de Nord, pentru nașterea fiicei lor Catherine, unde știau că acordarea cetățeniei este de tip jus soli. Home Secretary va respinge însă cererile acestora referitoare la permisele de ședere pe perioadă lungă de timp, deși era facil de observat că acestea nu erau o povară pentru sistemul social din statul gazdă( mama deținea resursele și asigurare medicală necesară). Curtea Europeană de Justiție va analiza și faptul că doamna Chen intenționat se mutase în Irlanda de Nord pentru obținerea cetățeniei, însă nu va pune sub semnul ilegalității mișcarea. A fost luat în considerare tipul de (inter)dependență existent între acestea, iar acordarea dreptului de ședere părintelui indiferent dacă este  sau nu un resortisant al UE venea să întarească și să protejeze dreptul dobândit prin naștere în comunitate al Catherinei.

Cele două cauze amintite mai sus, au reconturat ideea că drepturile de ședere și circulație, rezultate din cetățenia UE conform articolului 18 alineatul (1) sunt autonome și au un efect direct, orice limitare sau condiție trebuind deasemenea să respecte principiul proporționalității.

Pintre numerosele cauze prezentate în capitolul aferent cetățeniei europene, enumăr: Sala, Trojani, Avello,Gravier, Grzelczyk mi-a atras cel mai evident atenția.

Cauza C-184/99 Rudy Grzelczyk c. CPAS pune lumină pe situația unui student belgian, resortisant francez. Acesta solicită CPAS,, plata unei indemnizații de subzistență minimă, necontributorie’’. În primii 3 ani pentru a se autosusține financiar acesta găsise diferite locuri de muncă, dar pentru anul terminal, argumentul a fost că timpul care trebuie alocat scrierii lucrării de disertație și efectuării unui stagiu de practică îl suprasolicitau. Pentru scurt timp i-a fost acordată indemnizația, iar mai apoi retractată, pe motiv că nu era cetățean al statului belgian. O astfel de măsură este interzisă de articolul 6 CE, Curtea a decis că legislația ar trebui să arate un minim de solidaritate economică cu studenții resortisanți ai altor state membre, în condițiile în care staționarea acestuia era temporară.A fost tratată problema accesului la asistență socială, însă a fost luat în vedere că studenții trebuie de dinainte de a își începe studiile să se asigure că beneficiază de suficiente resurse pentru a nu îngreuna dificultățile financiare ale statului gazdă. Așadar în situația în care statul gazdă privează un resortisant al unui stat membru UE de asistență socială sau burse de întreținere, trebuie arătat raționamentul și trebuie evidențiat modul în care acesta a devenit o greutate exagerată, înainte de a revoca permisul lor legal de ședere.

Vorbim de conceptul juridic  de  cetățenie europenă  odată cu  apariția Tratatului privind Uniunea Europeană. În 23 de ani observăm că au existat numeroase limite care au fost puse cetățeniei europene. Pe lângă măsurile juridice este imperios necesar să  apară reforme politice, instituționale și democratice în Uniunea Europeană. Este important să vedem dincolo de prevederile cristalizate și poate perimate ale cetățeniei, Europa are potențialul să se erijeze într-o veritabilă entitate politică.

Anul 2013, a fost desemnat de președintele Comisiei Europene José Manuel Barroso ,și vicepreședintele Comisiei, Viviane Reding ca fiind Anul European al cetățenilor

Doamna Reding dingafirma că este nevoie de cetățeni prin implicarea lor directă să pună bazele unei Uniuni mai unite, „Cetățenia europeană este mai mult decât un concept. Este o realitate tangibilă, care se traduce în beneficii concrete pentru cetățeni. Comisia Europeană dorește să-i ajute pe oameni să înțeleagă cum pot beneficia în mod direct de propriile drepturi și vrea să cunoască punctul lor de vedere privind viitorul Europei. Cetățenii europeni trebuie să fie în măsură să își exprime preocupările și să pregătească terenul pentru alegerile europene viitoare. A venit momentul să ne implicăm cu toții activ în definirea viitorului nostru comun.”

Bibliografie:

Paul Craig, Gráinne de Búrca- Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudentă  și doctrină, editura Hamangiu, București, 2009, paginile 1053-1087.

http://www.ier.ro/sites/default/files/traduceri/61999J0184.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=[anonimizat]&uri=CELEX:62002CJ0200

http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_9.pdf