Dreptul proprietății [602704]

Viorel Roș
Paul Buta
Dreptul proprietății
intelectuale
– suport de curs –
EDITURA UNIVERSITĂȚII „NICOLAE TITULESCU ”
BUCUREȘTI
2015

Acest material este destinat uzului studenților, forma de învățământ la distanță.
Conținutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului /autorilor;
designul, machetarea și transpunerea în format electronic aparțin
Departamentului de Învățământ la Distanță al Universității „Nicolae Titulescu”
din București.
Acest curs este destinat uzului individual. Este interzisă multiplicarea,
copierea sau difuzarea conținutului sub orice formă.
Acest manual a fost analizat si aprobat in sedinta Departamentului de Drept
Privat din data de 14 septembrie 2015.

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU ” DIN BUCURE ȘTI
DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL LA DISTANȚĂ
Viorel Roș , Paul Buta
Dreptul proprietății intelectuale

Editura Universității „Nicolae Titulescu”
Calea Văcărești, nr. 185, sector 4, București
Tel./fax: [anonimizat]/[anonimizat]
Email: [anonimizat]
ISBN: 978-606-751-196-3

5
1. Introducere
1.1 Obiectivele Cursului
Cursul își propune să reliefeze importanța dreptului proprietății intelectuale și a
ubicuității manifestărilor acestuia în realitatea imediată și să identifice
conceptel e, teoriil e și instituțiil e specifice dreptului proprietății intelectuale,
permițând aprofundarea instituțiilor dreptului român și comunitar al proprietății
intelectuale, a drepturil or care se nasc din crearea de opere ale spiritului, a
drepturilor și obligațiil or autorilor de opere și ale terților, limitările legale ale
acestor drepturi, titlurile de protecție, condițiile cerute pentru eliberarea de
titluri de protecție pentru diverse categorii de creații, apărarea drepturilor de
proprietate intelectuală, regimul con vențional și comunitar al proprietății
intelectuale, identificând instituțiile naționale și internaționale care asigură
protecția drepturilor creatorilor și relief ând rolul cunoașterii legislației
internaționale în domeniul dreptului proprietății intelectu ale și a modului în
care aceasta influențează dreptul intern .
1.2 Competențe
După parcurgerea acestui curs student: [anonimizat] , să aplice coerent normele juridice
incidente, să anal izeze critic practica autorităților administrative relevante și a
instanțelor judecătorești în materie, să explice corelațiile dintre normele
dreptului proprietății intelectuale și cele ale altor ramuri de drept, să analizeze
reglementarea legală incidentă în corelație cu reglementările din țările UE, să
analizeze evoluția reglementării legale.
1.3 Resurse și mijloace de lucru
Resursele recomandate pentru parcurgerea cursului sunt:
– Suportul de curs;
– Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor
și drepturile conexe. Tratat , CH Beck (București – 2005);
– Viorel Roș, Octavia Spineanu -Matei, Dragoș Bogdan, Dreptul
proprietății intelectuale, Mărcile și indicațiile geografice , All Beck
(București – 2003);
– Site-ul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci – http://www.osim.ro ;
– Site-ul Oficiului Român pentru Drepturi de Autor – http://www.orda.ro ;
– Site-ul Oficiului pentru Armonizarea Pieței Interne –
http://www.ohim.eu ;
– Site-ul Oficiului European de Brevete – http://www.epo.org .

6
1.4 Structura cursului
Cursul este structurat în 14 unități de învățare și conține două teme de control,
după unitățile de învățare 5 și 10. Rezolvarea temelor de control se transmite
prin e -mail către adresa paul.buta@univnt.ro .
1.5 Cerin țe preliminare pentru parcurgerea cursului
Pentru parcurgerea cursului se recomandă parcurgerea prealabilă a cursu rilor de
drept constituțional , drept comunitar și drept civil .
1.6 Durata medie de studiu individual
Durata medie de studiu individual pentru fiecare unitate de învățare este de 2
ore.
1.7 Evaluarea studentului
Nota finală va fi alcătuită din rezultatul la examinarea finală prin examen (70%)
și evaluarea celor două teme de control (câte 15% fiecare).

7
2. Cuprins
1. INTRODUCERE 5
1.1 Obiectivele Cursului 5
1.2 Competențe 5
1.3 Resurse și mijloace de lucru 5
1.4 Structura cursului 6
1.5 Cerințe preliminare pentru parcurgerea cursului 6
1.6 Durata medie de studiu individual 6
1.7 Evaluarea studentului 6
2. CUPRINS 7
3. UNITATEA DE ÎNVĂȚ ARE NR. 1: INTRODUCE RE ÎN DREPTUL
PROPRIETĂȚII INTELEC TUALE. DREPTUL DE AU TOR 1 13
3.1 Introducere 13
3.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 13
3.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 13
3.4 Conținutul unității de învățare 13
3.5 Rezumat 22
3.6 Test de evaluare a cunoștințelor 23
3.7 Bibliografie specifică 24
3.8 Răspunsuri la Test 26
4. UNITATEA DE INVAT ARE NR. 2: DREPTUL DE AUTOR 2 27
4.1 Introducere 27
4.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 27
4.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 27

8
4.4 Conținutul unității de învăț are 27
4.5 Rezumat 37
4.6 Test de evaluare a cunoștințelor 38
4.7 Bibliografie specifică 39
4.8 Răspunsuri la Test 41
5. UNITATEA DE INVAT ARE NR. 3: DREPTUL DE AUTOR 3 42
5.1 Introducere 42
5.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 42
5.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 42
5.4 Conținutul unității de învățare 42
5.5 Rezumat 53
5.6 Test de evaluare a cunoștințelor 53
5.7 Bibliografie specifică 55
5.8 Răspunsuri la Test 57
6. UNITATEA DE INVAT ARE NR. 4: DREPTUL DE AUTOR 4 58
6.1 Introducere 58
6.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 58
6.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 58
6.4 Conținutul unității de învățare 58
6.5 Rezumat 70
6.6 Test de evaluare a cunoștințelor 70
6.7 Bibliografie specifică 72
6.8 Răspunsuri la Test 75
7. UNITATEA DE INVAT ARE NR. 5: DREPTUL DE AUTOR 5 76

9
7.1 Introducere 76
7.2 Obiectiv ele/competențele unității de învățare 76
7.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 76
7.4 Conținutul unității de învățare 76
7.5 Rezumat 86
7.6 Test de evaluare a cunoștințelor 86
7.7 Bibliografie specifică 88
7.8 Temă de control 90
7.9 Răspunsuri la Test 91
8. UNITATEA DE INVAT ARE NR. 6: PROTECȚIA SEMNELOR
DISTINCTIVE ALE ACTI VITĂȚII DE COMERȚ 1 92
8.1 Introducere 92
8.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 92
8.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 92
8.4 Conținutul unității de învățare 92
8.5 Rezumat 101
8.6 Test de evaluare a cunoștințelor 102
8.7 Bibliografie specifică 103
8.8 Răspunsuri la Test 104
9. UNITATEA DE INVAT ARE NR. 7: PROTECȚIA SEMNELOR
DISTINCTIVE ALE ACTI VITĂȚII DE COMERȚ 2 105
9.1 Introducere 105
9.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 105
9.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 105
9.4 Conținutul unității de învățare 105

10
9.5 Rezumat 114
9.6 Test de evaluare a cunoștințelor 114
9.7 Bibliografie specifică 115
9.8 Răspunsuri la Test 117
10. UNITATEA DE INVA TARE NR. 8: PROTECȚIA SEMNELOR
DISTINCTIVE ALE ACTIVITĂȚII DE COMER Ț 3 118
10.1 Introducere 118
10.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 118
10.3 Durata medie de parcurg ere acestei unități de învățare este de 3 ore 118
10.4 Conținutul unității de învățare 118
10.5 Rezumat 124
10.6 Test de evaluare a cunoștințelor 124
10.7 Bibliografie specifică 125
10.8 Răspunsuri la Test 126
11. UNITATEA DE INVATARE NR. 9: PROTECȚIA SEMNELOR
DISTINCTIVE ALE ACTI VITĂȚII DE COMERȚ 4 128
11.1 Introducere 128
11.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 128
11.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 128
11.4 Conținutul unității de învățare 128
11.5 Rezumat 136
11.6 Test de e valuare a cunoștințelor 136
11.7 Bibliografie specifică 138
11.8 Răspunsuri la Test 141

11
12. UNITATEA DE ÎNVĂ ȚARE NR. 10: PROTECȚ IA DESENELOR ȘI
MODELELOR 1 142
12.1 Introducere 142
12.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 142
12.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 143
12.4 Conținutul unității de învățare 143
12.5 Rezumat 151
12.6 Test de evaluare a cunoștințelor 151
12.7 Bibliografie specifică 153
12.8 Temă de control 154
12.9 Răspunsuri la Test 154
13. UNITATEA DE ÎNVĂ ȚARE NR. 11: PROTECȚ IA DESENELOR ȘI
MODELELOR 2 155
13.1 Introducere 155
13.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 155
13.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 155
13.4 Conținutul unității de învățare 156
13.5 Rezumat 162
13.6 Test de evaluare a cunoștințelor 162
13.7 Bibliografie specifică 164
13.8 Răspunsuri la Test 164
14. UNITATEA DE ÎNVĂ ȚARE NR. 12: PROTECȚ IA INVENȚIILOR 1 166
14.1 Introducere 166
14.2 Obiec tivele/competențele unității de învățare 166
14.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 166

12
14.4 Conținutul unității de învățare 166
14.5 Rezumat 173
14.6 Test de evaluare a cunoștințelor 173
14.7 Bibliografie specifică 175
14.8 Răspunsuri la Test 176
15. UNITATEA DE ÎNVĂ ȚARE NR. 13: PROTECȚIA INVENȚIILO R 2 177
15.1 Introducere 177
15.2 Obiec tivele/competențele unității de învățare 177
15.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 2 ore 177
15.4 Conținutul unității de învățare 177
15.5 Rezumat 183
15.6 Test de evaluare a cunoștințelor 184
15.7 Bibliografie specifică 185
15.8 Răspunsuri la Test 186
16. UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 14: PROTECȚIA INVENȚIILO R 3 187
16.1 Introducere 187
16.2 Obiectivele/competențele unității de învățare 187
16.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este de 1 oră 187
16.4 Conținutul unității de învățare 187
16.5 Rezumat 192
16.6 Test de evaluare a cunoștințelor 192
16.7 Bibliografie specifică 194
16.8 Răspunsuri la Test 195

13
3. Unitatea de învățare nr. 1: Introducere în
Dreptul Proprietății Intelectuale. Dreptul de autor 1
3.1 Introducere
Această unitate urmărește definirea noțiunii de drept al proprietății intelectuale
și delimitare a domeniului acestuia, definirea dreptului de autor și prezentarea
disputelor legate de natura juridică a acestuia, urmate de o prezentare a
subiectelor dreptului de autor și a operelor cu pluralitate de autori, a operelor
deriva te și a operelor de serviciu.
3.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Definiți noțiunea de drepturi de proprietate intelectuală;
– Arătați ce tipuri de drepturi sunt incluse în categoria drept urilor de
proprietate intelectuală;
– Definiți drepturile de autor;
– Arătați de ce drepturile de autor au o natură juridică de tip complex;
– Indicați care sunt subiectele drepturilor de autor și să le clasificați;
– Definiți opera colectivă;
– Definiți opera comun ă;
– Arătați similaritățile și deosebirile dintre opera comună și cea colectivă;
– Definiți operele de serviciu și să arătați particularitățile regimului juridic
al acestora.
3.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 2 ore
3.4 Conținutul unității de învățare
3.4.1 Noțiunea de dreptul proprietății intelectuale
„Dreptul proprietății intelectuale reglementează crearea, utilizarea și
exploatarea muncii mentale și creative”.1
Dreptul proprietății intelectuale „are ca obiect de studiu protecția autorilor de
opere ale spiritului și rezultatul activității creative a acestora, respectiv creațiile
de formă (protejate prin drepturi de autor și drepturi conexe, iar mai nou și prin
drepturi sui-generis ) și creațiile de fond (protejate prin drepturi de proprietate

1 Lionel Bently, Brad Sherman, Intellectual Property Law , 2nd edition, Oxford University Press
(Oxford – 2004), p. 1

14
industrială), precum și protecția celor mai importante semne distinctive ale
activității de comerț”2.
Specialiștii mai dezbat încă dacă numele materiei este rezultatul unei tra duceri
greșite din limba engleză (Intellectual Property) în limba franceză (Proprieté
Intellectuelle) – în condițiile în care nu există echivalență de conținut juridic
între termenii Property și Proprieté – sau dacă este o alăturare conștientă a
dreptului de proprietate intelectuală dreptului de proprietate din dreptul civil.
Particularitatea acestei forme de proprietate ar rezida astfel, așa cum
economiștii ar spune, în faptul că proprietatea intelectuală ține de idei,
informație și cunoaștere3, niciuna di ntre care este aptă să creeze acea stare de
limitare a resurselor care justifică proprietatea asupra bunurilor corporale. În
fapt aceste drepturi sunt considerate, de doctrina dreptului civil4, ca făcând
parte din bunurile incorporale, alături de drepturil e reale altele decât dreptul de
proprietate, titlurile de valoare și drepturile de creanță.
3.4.2 Domeniul drepturilor de proprietate intelectuală
Drepturile de proprietate intelectuală reprezintă o „umbrelă” de drepturi
diferite, fiecare dintre acestea protejâ nd un tip diferit de proprietate intelectuală:
– Drepturile de autor
o Drepturile de autor – protejează creațiile estetice și artistice
originale, fie că sunt creații literare, muzicale, dramatice sau
artistice, inclusiv programele de calculator.
o Drepturile co nexe drepturilor de autor – protejează artiștii
interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări sau
execuții, producătorii de înregistrări sonore, pentru propriile
înregistrări, producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru
propriile înregistr ări și organismele de radiodifuziune și
televiziune, pentru propriile emisiuni și servicii de programe.
o Dreptul sui -generis asupra bazelor de date – poartă asupra
bazelor de date, de orice tip ar fi acestea.
– Drepturile asupra creațiilor noi
o Dreptul asupra brevetelor – protejează soluțiile tehnice la
probleme tehnice, atâta vreme cât sunt noi, inventive și
aplicabile industrial.

2 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.1
3 William Cornish, Intellectual Property – Omnipresent, Distracting, Irrelevant? , OUP (Oxford
– 2006), p. 2
4 Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Drept civil. Curs selectiv pentru licență , Hamangiu
(București – 2009), p. 28

15
o Dreptul asupra modelelor de utilitate – protejează invențiile
tehnice noi, care depășesc nivelul simplei îndemânări
profesionale ș i sunt susceptibile de aplicabilitate industrială.
o Dreptul asupra desenelor sau modelelor – protejează aspectul
exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în două
sau trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele
caracterist ici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură
și/sau materiale ale produsului în sine și/sau ornamentația
acestuia.
o Dreptul asupra varietăților de animale și a soiurilor de plante –
deși momentan există numeroase dezbateri legate de protecția
varietăților de animale (care nu se bucură de o protecție directă),
noile soiuri de plante sunt protejate și în România prin Legea
255/1998.
o Dreptul asupra topografiilor de circuite integrate – protejează o
serie de imagini legate între ele, indiferent de modalitatea în care
acestea sunt fixate sau codate, reprezentând configurația
tridimensională a straturilor care compun un produs
semiconductor și în care fiecare imagine reproduce desenul sau o
parte din desenul unei suprafețe a produsului semiconductor, în
orice stadiu al fabricației sale.
– Drepturile asupra semnelor distinctive din activitatea de comerț
o Dreptul asupra mărcii – protejează semnele distinctive care
servesc la diferențierea de către public a produselor și serviciilor
unui comerciant de produs ele și serviciile de același fel ori de
produsele și serviciile similare ale altor comercianți.
o Dreptul asupra indicațiilor geografice – protejează denumirile
unui anumit teritoriu geografic utilizat pentru descrierea unui
anumit produs originar din respec tivul teritoriu, produs, prelucrat
sau preparat în respectivul teritoriu, produs care posedă o calitate
specifică, o reputație sau alte caracteristici atribuibile
respectivului teritoriu.
Deși,formal cel puțin, nu se regăsesc sub „umbrela” drepturilor de p roprietate
intelectuală, normele privitoare la concurența neloială și secretele de serviciu
sunt și ele, de regulă, analizate în strânsă legătură cu fie toate, fie doar unele din
drepturile de proprietate intelectuală.
Un alt element definitoriu al dreptur ilor de proprietate intelectuală este dat de
caracterul global al reglementării lor. Astfel, deși majoritatea drepturilor de
proprietate intelectuală sunt produsul legislațiilor naționale și produc efecte
doar în teritoriul de referință, noile evoluții soc ial-politice au impus crearea, în

16
mai toate domeniile, a unor cadre extra -naționale de reglementare a acestor
drepturi.
Prin tocmai obiectivul ei principal de creare a unei piețe unice, Uniunea
Europeană a impus anumite reguli, obligatorii fie direct fie indirect, pentru
reglementarea drepturilor de proprietate intelectuală în statele membre. Aceste
reguli vizează fie uniformizarea legislațiilor naționale, fie crearea unor sisteme
paralele de protecție la nivelul întregii comunități, fie stabilirea – legis lativă sau
jurisprudențială – a unor limite de manifestare a drepturilor de proprietate
intelectuală în piața unică. Sursa acestor reguli o reprezintă fie Directivele sau
Regulamentele comunitare, fie deciziile Curții de Justiție a Comunităților
Europene, fie tocmai Tratatul Comunităților Europene în dispozițiile care
privesc libertățile fundamentale și concurența în piața unică.
Mai mult, sfera reglementărilor extranaționale în materie este consistentă și la
nivel extra -comunitar, o importanță covârșitoare în acest sens având
Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale care administrează importante
tratate internaționale (fie inițiate de ea, fie doar administrate de ea) precum
Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice, Conve nția
de la Paris pentru protecția proprietății industriale, Convenția de la Roma
pentru protecția interpreților și artiștilor executanți, a producătorilor de
fonograme și a organizațiilor de radiodifuziune, Aranjamentul de la Madrid
pentru înregistrarea in ternațională a mărcilor și Protocolul la acest Aranjament,
Tratatul de Cooperare în materia Brevetelor de Invenție (PCT). Pe lângă
reglementările administrate de OMPI foarte importante la nivel internațional
pentru protecția drepturilor de proprietate inte lectuală sunt și tratatele
administrate de Organizația Mondială a Comerțului precum GATT (Acordul
General privind Tarifele și Comerțul) și TRIPS (Acordul privind Drepturile de
Proprietate Intelectuală în Comerț). Mai putem menționa și reglementările
region ale extra -comunitare precum Convenția Brevetului European, convenție
care reunește mai multe state, unele ne -membre ale Comunității Europene în
vederea menținerii unui sistem european de protecție unitară a brevetelor.
3.4.3 Definiția drepturilor de autor
Dreptu rile de autor pot fi definite ca alcătuind „Ansamblul normelor juridice
care reglementează relațiile sociale care se nasc din crearea, publicarea și
valorificarea operelor literare, artistice sau științifice”5. Este corect să se facă
referire la drepturile de autor pentru a evidenția ansamblul format din drepturi
morale și patrimoniale și la instituția dreptului de autor ca instrument de
protecție a autorilor și operelor lor6.

5 St. D. Cărpenaru, Drept civil. Drepturile de creație intelectuală , Universitatea București
(București – 1971), p. 7 cit. în Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de
autor și drepturile conexe. Tratat , All Beck (București – 2005), p.33
6 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de a utor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.33

17
Operă de creație înseamnă orice creație intelectuală, atât lucrări științifice și
tehnice sau opere ale imaginației (literatură, pictură, muzică, arhitectură,
coreografie etc.).
Premisele pe care se bazează dreptul de autor se regăsesc în Carta Universală a
Drepturilor Omului:
„(1) Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viața culturală a
colectivității, a se bucura de arte și de a participa la progresul științific și la
binefacerile lui.
(2) Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale și materiale ce
decurg din orice lucrare științifică, literară sau artist ică al cărei autor este.”
Astfel premisele justificării dreptului de autor sunt:
– posibilitatea oferită autorului de a rămâne stăpân pe creația lui și de a
pretinde conform acestui statut o remunerație pentru utilizarea operei și
– posibilitatea societății de a accesa și utiliza opera.
Sub semnul acestui echilibru între interesele autorului și cele ale societății se
naște dreptul de autor.
3.4.4 Natura juridică a dreptului de autor
Următoarele teorii s -au dezvoltat în timp:
– Dreptul de autor – drept de proprietate
o Dreptul exclusiv al autorului de exploatare a creației proprii este
foarte asemănător dreptului de proprietate asupra unor bunuri
materiale;
 Însă această teorie a fost respinsă și pentru că nu poate
justifica protecția drepturilor nepatrimoniale ale autori lor
de opere;
o Poziționarea față de această teorie a separat soluțiile de protecție
a dreptului de autor în:
 Sistemul de protecție continental:
 Prioritare sunt drepturile morale;
 Sistemul de protecție anglo -saxon:
 Dreptul de autor este considerat un drept de
proprietate.
– Dreptul de autor – drept de clientelă
o Această teorie susține că „drepturile recunoscute autorului tind
la formarea unei clientele care procură titularului anumite
avantaje în raport cu concurența”;7

7 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.36

18
 Acestei teorii i se reproșează în special faptul că ignoră
drepturile morale ale autorilor.
– Dreptul de autor – drept asupra unor bunuri imateriale
o Consideră că fiindcă opera nu are o existență materială drepturile
autorului sunt recunoscute și protejate în baza utilității sociale și
reprezintă as tfel „o recompensă pentru un serviciu social”;8
 Teoriei i se reproșează că nu definește de fapt natura
juridică a dreptului de autor.
– Dreptul de autor – drept al personalității
o Consideră că opera este o emanație a personalității iar drepturile
morale ale a utorului au toate caracteristicile drepturilor
personalității;
 Se reproșează acestei teorii că subordonează drepturile
patrimoniale drepturilor morale și că nu permite operei
odată creată să urmeze o cale proprie, independentă de a
autorului ei.
Putem cons idera că dreptul de autor are o natură juridică complexă, alcătuită
din drepturi patrimoniale și drepturi morale, limitate totuși în timp datorită
naturii proprietății asupra creației intelectuale. Cu privire la ierarhizarea
drepturilor morale și a celor p atrimoniale s -au formulat două teorii:
– Teoria monistă
o Susține că drepturile morale și cele patrimoniale sunt strâns
legate și au aceeași valoare și durată;
 Permite transmisiunea în întregime a drepturilor de autor;
 Principala critică adusă acestei teorii privește faptul că
„deși drepturile morale și drepturile patrimoniale se nasc
în același timp, drepturile patrimoniale sunt doar drepturi
eventuale, atât timp cât autorul nu se decide să -și publice
opera”9.
– Teoria dualistă
o Susține că dreptul de autor are u n caracter complex, drepturile
morale și cele patrimoniale având o existență și un regim juridic
distinct, aspectul dominant fiind dreptul moral;
 Consideră că drepturile morale continuă să existe (cel
puțin în parte) și după ce drepturile patrimoniale își
încetează existența;

8 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.37
9 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.39

19
 În sprijinul acestei teorii se aduc următoarele argumente
majore:
 Drepturile patrimoniale nu pot fi exercitate atâta
vreme cât dreptul moral de divulgare a operei nu
a fost exercitat;
 Acesta este motivul pentru care drepturile
patrimon iale se transmit doar pentru o perioadă
limitată de timp;
 Influența dreptului moral este foarte pronunțată,
putând chiar să deroge de la aplicarea regulilor de
drept comun în materie de proprietate;
 Încălcarea drepturilor morale ale autorului poate
duce la acordarea de reparații patrimoniale.
Ceea ce caracterizează importanța acestor drepturi vine din finul echilibru pe
care acestea trebui să îl stabilească între interese care, în opinia unor autori,
ating nivelul „grotescului”10. În esență drepturile de aut or trebuie să acomodeze
interesele esențialmente patrimoniale ale „industriei” (editori, producători,
agenți, distribuitori de materiale purtătoare de asemenea drepturi), în calitatea
lor de investitori, cu cele ale autorilor -artiști (ale căror interese pa trimoniale
sunt dublate – adeseori chiar subordonate – unor interese nepatrimoniale
precum dorința de afirmare, faimă, notorietate, dorința de a influența cultura,
societatea, politica etc.), autori care trebuie motivați fiecare în felul său pentru a
se as igura un flux continuu și cât mai valoros de opere și cu cele ale
utilizatorilor, fie ei individuali (care urmăresc accesul cât mai facil și mai ieftin
la opere pe care să le poată folosi cât mai liber și pe care să le poată personaliza
prin propria lor vi ziune) sau instituționali precum universități, biblioteci, ONG –
uri (care urmăresc o cât mai ușoară și completă exploatare a acestora de un
număr mare de persoane).
Între aceste poziții aparent ireconciliabile drepturile de autor sunt cele care
trebuie să c reeze punți de legătură acceptate general ca fiind utile, necesare și
profitabile atât oamenilor cât și umanității. Bătăliile, adesea acerbe, care se dau
pentru configurarea acestor punți definesc astăzi peisajul legislativ al
drepturilor de autor.
3.4.5 Subiect ele dreptului de autor
Autor al operei nu poate fi decât persoana fizică sau persoanele fizice care au
creat opera11, calitatea de autor izvorând din tocmai faptul creării operei,

10 William Cornish, Intellectual Property – Omnipresent, Distracting, Irrelevant? , OUP
(Oxford – 2006), p. 42
11 Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată.

20
calitatea de autor fiind dobândită de îndată ce opera a luat o formă concretă
chiar dacă ea este nefinalizată12.
Autor al operei este prezumat a fi, până la proba contrară, persoana sub numele
căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică13. Prezumția
este una relativă, putând fi răsturnată prin mijloace adecvate fiecărui mod de
expresie corespunzător diverselor categorii de opere protejate.
Calitatea de autor al operei nu trebuie confundată cu calitatea de subiect al
dreptului de autor. În timp ce prima derivă dintr -un fapt juridic a doua derivă
din lege sau dintr -un act juridic. Astfel că în vreme ce autorul este subiect
primar al dreptului de autor, atunci când unul sau mai multe drepturi aparțin
unei alte persoane decât autorul operei avem de -a face cu subiecte secundare ale
dreptului de autor, acestea putând fi :
– Succesorii în drepturi ai autorului
o Moștenesc drepturi morale și patrimoniale
– Cesionarii convenționali sau legali ai drepturilor patrimoniale
o Se consideră că aceștia nu dobândesc decât drepturi patrimoniale
– Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor
o Pot exercita și anumite drepturi morale
– Persoana fizică sau juridică din inițiativa, sub responsabilitatea și sub
numele căreia a fost creată opera – în cazul operelor colective
o Nu are și calitatea de autor
– Persoana fizică sau juridică ce face pu blică, cu acordul autorului, o
operă sub formă anonimă sau sub un pseudonim ce nu permite
identificarea autorului.
În cazul în care există mai mulți autori avem de -a face cu opere comune sau
opere colective.
3.4.5.1 Opera co mun ă
Opera comună este opera creată de m ai mulți coautori, în colaborare14, dreptul
de autor asupra acesteia aparține coautorilor între care unul poate fi autor
principal. Opera comună este o operă unitară rezultată din efortul de creație a o
pluralitate de autori.
Operele comune pot fi divizibi le atunci când contribuțiile individuale sunt
separabile sau indivizibile atunci când activitatea creatoare a fiecărui autor se
contopește în totalitatea operei.

12 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conex e.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.45
13 Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată.
14 Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată.

21
Dreptul de autor asupra operei aparține coautorilor acesteia,15 aceștia putându -și
exercita dre pturile numai de comun acord, așadar doar prin unanimitate. Având
în vedere dificultățile ce se pot ivi în obținerea acestei unanimități legiuitorul
cere ca refuzul unuia dintre coautori în a -și da consimțământul să fie temeinic
justificat.
În cazul în car e opera comună este divizibilă contribuția fiecărui autor poate fi
utilizată separat dacă prin această utilizare nu este prejudiciată opera comună
sau drepturile celorlalți coautori.
3.4.5.2 Opera colectivă
Opera colectivă este opera în care contribuțiile personal e ale coautorilor
formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept
distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create.16
Pentru ca o operă să fie colectivă trebuie îndeplinite două condiții:
– Opera să fie creată din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele
unui întreprinzător denumit și inițiator
o Acesta se află pe o poziție ierarhic superioară față de ceilalți
coautori
o Acesta este cel care direcționează activitatea de colaborare și
realizează concep ția generală a operei.
– Contribuțiile autorilor să fuzioneze astfel încât să fie imposibilă
atribuirea de drepturi distincte asupra operei finale
o Nu presupune imposibilitatea de identificare a contribuțiilor.
Opera comună și opera colectivă sunt ambele opere realizate de mai mulți
autori în aceeași unitate de timp dar:
– Opera colectivă se realizează din inițiativa, sub responsabilitatea și sub
numele unui întreprinzător care, de regulă, nu este și autor;
– Inițiatorul operei colective nu este pe picior de e galitate cu autorii ci le
este superior acestora;
– În cazul operei comune există o concertare a contribuțiilor coautorilor
prealabilă realizării aporturilor efective.
În lipsa unei convenții contrare între inițiator și autori drepturile de autor
aparțin ini țiatorului operei colective. Fiecare coautor își menține însă dreptul de
autor asupra contribuției proprii, contribuție pe care însă nu o va putea exploata
separat de operă decât dacă prin această utilizare nu este prejudiciată opera
colectivă sau drepturi le inițiatorului sau a celorlalți coautori.

15 Art. 5 alin . (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată.
16 Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată.

22
3.4.5.3 Operele derivate
Operele derivate sunt cele create plecând de la una sau mai multe opere
preexistente17 prin traducere, publicare în culegeri, adaptare, sau orice altă
transformare ce constituie creație intelectua lă. Dreptul de autor asupra operei
derivate aparține autorului acesteia sub rezerva neprejudicierii drepturilor
autorului operei originare. Autorul operei derivate nu dobândește nici un drept
asupra operei originare.
3.4.5.4 Operele de serviciu
În ceea ce priveșt e operele de serviciu acestea sunt definite ca fiind operele
create în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu precizate în contractul individual
de muncă18, drepturile asupra acestora revenind, în absența unei clauze
contrare, autorului angajat. Angajatul nu poate însă ceda drepturile sale asupra
operei unor terți fără autorizarea angajatorului și fără o despăgubire a acestuia.
Dacă există o clauză ce prevede că drepturile aparțin angajatorului, clauza
trebuie să prevadă și termenul pentru care se face cesiun ea (absența unui termen
face aplicabilă prezumția că cesiunea se face pentru trei ani). În orice caz
angajatorul poate însă utiliza opera în realizarea obiectului propriu de activitate
fără vreo autorizare din partea angajatului.
Excepții de la această reg ulă privind operele de serviciu există în ceea ce
privește:
– Programele de calculator;
o În cazul în care sunt realizate de un angajat în executarea
contractului de muncă se consideră cesionate angajatorului.
– Operele fotografice;
o În cazul în care sunt realiza te de un angajat în executarea
contractului de muncă sau de către un ne -angajat în cadrul unui
contract de comandă se consideră cesionate angajatorului sau
celui care le -a comandat pentru o perioadă de trei ani.
Ambele excepții își produc efectele doar da că în contractul individual de muncă
nu se prevede altfel.
3.5 Rezumat
Marea diferență dintre oameni și animale rezidă în inteligența care (ar trebui) să
îi caracterizeze pe cei dintâi. Pare astfel ciudat ca tocmai ramura de drept care
protejează expresia acestei inteligențe să fie numită o ramură nouă a dreptului.
Și totuși așa stau lucrurile. Însă domeniul drepturilor de proprietate intelectuală

17 Art. 8 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată.
18 Art. 44 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
modificată.

23
este astăzi atât de vast încât materia obiect a l drepturilor colectiv denumite
drepturi de proprietate intelectuală este omniprezentă în jurul nostru în orice
moment al existenței no astre.
Între drepturile de proprietate intelectuală cel mai apropiat de inteligența
creativă caracteristică lui homo sapiens este dreptul de autor. Acesta protejează
creațiile orgininale din orice domeniu. Greu de calificat din punctul de vedere al
naturi i juridice, dreptul de autor poate aparține unui singur autor, unor coautori
împreună sau unui inițiator, în funcție de tipul operei rezultate.
Operele protejate prin drepturi de autor pot duce, prin transformare, la
realizarea de opere derivate atâta vre me cât titularul de drepturi autorizează
realizarea acestora.
Mai mult sunt protejate prin drepturi de autor și operele originale realizate de
angajați în exercitarea misiunii asumate prin contractul individual de muncă,
titularul de drepturi în aceste ca zuri fiind stabilit în funcție de prevederile
contractuale și natura operei astfel create.
3.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Identificați câte un obiect de protecție pentru fiecare drept parte a
drepturilor de proprietate intelectuală.
2. Arătați care dintre drepturile de mai jos nu face parte din categoria
drepturilor de proprietate intelectuală (nici una sau mai multe variante sunt
posibile):
a. Drepturile conexe drepturilor de autor;
b. Protecția topografiilor de circuite integrate;
c. Protecția varietăților de anim ale;
d. Dreptul asupra mărcilor de comerț;
e. Concurența neloială;
f. Protecția modelelor de utilitate.
3. Care dintre cei de mai jos nu pot avea calitatea de autor (nici una sau mai
multe variante sunt posibile):
a. Persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă;
b. Perso anele puse sub interdicție judecătorească;
c. Persoanele condamnate definitiv la o pedeapsă cu închisoarea pentru
infracțiuni de încălcare a drepturilor de autor;
d. Moștenitorii universali ai unui autor în raport de operele acestuia din
urmă;
e. Universitățile par ticulare;
f. Academia Română pentru Dicționarul Explicativ al Limbii Române.
4. Care dintre operele de mai jos este operă comună:

24
a. melodie cu versuri, cele două fiind create de persoane diferite;
b. Un număr de ziar;
c. carte compusă din capitole scrise de mai mulți au tori diferiți care au
decis astfel pentru a -și ușura munca;
d. Un program de calculator realizat de un angajat al unei firme în
timpul său liber.
5. Directorul unei firme de publicitate solicită angajaților săi să realizeze o
reclamă TV, stabilind conținutul acesteia și responsabilitățile fiecăruia în
atingerea scopului propus. Reclama rezultată este:
a. operă comună;
b. operă colectivă;
c. operă cu autor unic.
6. Identificați trei exemple de opere derivate.
7. Drepturile de autor privind opera de serviciu (nici una sau mai multe
variante sunt posibile) :
a. Aparțin întotdeauna angajatului;
b. Aparțin întotdeauna angajatorului;
c. Nu pot fi cesionate;
d. Pot fi cesionate numai după trei ani;
e. Pot fi utilizate liber de către angajator, fără autorizarea angajatului.
3.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Viorel ROȘ, Dragoș BOGDAN, Octavia SPINEANU -MATEI, Dreptul de
autor și drepturile conexe. Tratat , All Beck (București – 2005), pp. 1 -7, 21 -49,
33-40, 45 -66.
Legea 8/1996 – art. 1 – 9.
Bibliografie facultativă:
Ionel DIDEA, Ciprian Raul ROMIȚAN, „Obiectul dreptului proprietății
intelectuale. Propuneri de lege ferenda privind obiectul proprietății intelectuale”
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2005.
Constantin Tufan, Jenică Drăgan, „ Subiectul dreptului de autor” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2005.
Rodica PÂRVU, „Dreptul de autor în România (1906 – 2006)” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2006.

25
Ligia DĂNILĂ, „ Considerații desp re noțiunea de drept de proprietate
industrială”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2006.
Victor Volcinschi, Dorian Chiroșca, „Problemele definirii dreptului de autor”,
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2007.
Teodor Bodoașcă, „Contribuții la studiul regimului juridic al operei comune și a
celei colective” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
1/2008.
Edmond Gabriel Olteanu, „Carențe de tehnică legislativă în legea română a
dreptul ui de autor” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2008
Ciprian Raul Romițan, „Creații intelectuale, proprietate intelectuală sau drept
de autor?”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2008
Edmond Gabriel Olteanu, Sevastian Cercel, „Exercitarea drepturilor morale ale
autorului de către moștenitori” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 1/2009
Ciprian Raul Romițan, „149 de ani de la adoptarea în românia a primei legi care
a reglementat drepturile autorilor de opere literare și artistice (1862 -2011)” în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/20 11
Dănilă Ligia, „Pseudonimul, atribut de identificare procesuală” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Int electuale , nr. 4/2010
Gheorghiu Gheorghe, „Incidența dreptului comunitar al concurenței în materia
proprietății industriale” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 4/2010
Romițan Ciprian Raul, „Scurtă retrospectivă a primelor reglement ări ale
dreptului de autor pe plan internațional” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 3/2010
Vieriu Vlad, Dominte Nicoleta Rodica, „„Proprietatea” folclorului –
aspecte de drept comparat” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2010
Żubrowska Aneta, „Drepturile de autor în Polonia” în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2 /2010
Vasiu Ioana, Vasiu Lucian, „Protecția varietăților de plante prin dreptul de
proprietate intelectuală” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2 /2010
Adolf Dietz „Dreptul de autor în românia și armonizarea acestuia în baza
normelor europene. Evoluție și situația actuală după aderarea româniei la
uniunea europeană” în Revista Română de Dreptul Propr ietății Intelectuale , nr.
4/2009

26
3.8 Răspunsuri la Test
1: X;
2: e;
3: d, e, f;
4: a,c;
5: b;
6: X;
7: -.

27
4. Unitatea de învățare nr. 2: Dreptul de autor 2
4.1 Introducere
Această unitate urmărește famili arizarea studentului cu condițiile cerute de lege
pentru protecția unei opere prin drept de autor (sunt identificate și condițiile
care, deși aparent relevante, nu au nici o semnificație pentru acordarea
proteecției), cu categoriile de opere protejate, fiind amintite și acele creații care
sunt excluse de la protecția prin drept de autor.
4.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Arătați și să argumentați care sunt condițiile care nu au nici o
semnificație pentru protecție;
– Arătați și să argumentați care sunt condițiile care trebuie îndeplinite
pentru obținerea protecției;
– Arătați care sunt principalele categorii de opere protejabile prin
drepturile de autor, care sunt condițiile speciale pe care acestea trebuie
să le îndeplinească pentru a fi protejate și care sunt titularii drepturilor
de autor privind aceste categorii de opere;
– Indicați care sunt creațiile excluse expres de la protecție de voința
legiuitorului și care sunt motivele pentru care aceste creații sunt excluse
de la protecție.
4.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 2 ore
4.4 Conținutul unității de învățare
4.4.1 Condiții pentru protecție
Obiectul dreptului de autor este expresia și nu ideea sau ideile și nici suportul
material pe care ope ra este fixată. În cele mai multe cazuri este foarte greu de
trasat o linie foarte clară de demarcare între idee și expresie, unele instanțe de
judecată susținând chiar că momentul în care ideea devine expresie nu poate fi
definit19. Alte instanțe au consid erat că expresia reprezintă tot ceea ce nu e
necesar pentru atingerea utilitară a scopului definit20.
Dreptul de autor protejează operele indiferent de modalitatea de realizare a
respectivelor opere.

19 Nichols v Universal Pictures Corp. 45 F. 2d 119 -121; 7 U.S.P.Q. 84 (2nd Cir., 1930), cert.
denied 282 U.S. 902 (1931).
20 Whelan Associates Inc. v Jaslow Dental Laboratory Inc. and Others 797 F. 2d 1222; [1987]
F.S.R. 1 (3rd Cir., 1986, cert. denied 479 U.S. 1031 (1987)).

28
Articolul 7 din Legea 8/1996 arată că:
„Constituie obiec t al dreptului de autor operele originale de creație
intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea
de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și
destinația lor […] ”.
Prin această delimitare le giuitorul arată și care sunt condițiile care au
semnificație și cele care nu au semnificație pentru protecția prin drept de autor.
4.4.2 Condiții fără semnificație pentru protecție
– Îndeplinirea de formalități
o Constituirea depozitului
 Deși existentă în România, obligația de constituire a
depozitului nu are nici o semnificație pentru acordarea
protecției;
 Nerespectarea obligației de trimitere a
documentelor cu titlu de depozit legal în termen
de 30 de zile de la data apariției constituie
contravenție și se sancțio nează cu amendă iar în
cazul săvârșirii în mod repetat a contravenției se
poate dispune anularea autorizării de funcționare
a producătorilor în cauză;
 Registrul Național de Opere
 Funcționează ca un registru în care înregistrarea
este opțională și se face c ontra cost;
 Poate fi folosit ca mijloc de probă.
o Genul, forma de exprimare, valoarea și destinația operei
 Genul
 Nici un gen de operă (modalitate de creație) nu
este exclus de la protecție;
o Cu toate acestea unor categorii de opere li
se oferă protecție în c ondiții speciale.
 Forma de exprimare
 Legea conferă protecție tuturor operelor,
indiferent de modul sau forma concretă de
exprimare;
o Formă înseamnă atât felul creației cât și
structura concretă a operei;
o Este protejată atât forma externă
(aparentă, percepti bilă) cât și cea internă
(structura, compoziția).
 Valoarea operei

29
 Nu are nici o relevanță pentru oferirea protecției,
nici calitativ nici cantitativ;
o Nu se refuză protecția nici operelor
contrare bunelor moravuri;
o Poate fi însă interzisă exercitarea anumit or
drepturi asupra acestor opere dar nu poate
fi negată protecția acestora.
o Destinația operei
 Se acordă protecție tuturor operelor, indiferent de
destinația acestora
 Legea exclude de la protecție:
o textele oficiale de natură politică,
legislativă, administr ativă, judiciară și
traducerile oficiale ale acestora
o simbolurile oficiale ale statului, ale
autorităților publice și ale organizațiilor,
cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul,
emblema, blazonul, insigna, ecusonul și
medalia;
o mijloacele de plată;
o știrile și informațiile de presă.
o Fixarea operei
 Fixarea este încorporarea sunetelor, imaginilor ori a
sunetelor și imaginilor sau a reprezentării digitale a
acestora pe suport care permite perceperea, reproducerea
ori comunicarea publică a lor, cu ajutorul unui
dispozitiv21;
 Existența unui suport are un important rol
probator însă nu are nici o relevanță pentru
acordarea protecției.
4.4.3 Condiții cerute pentru protecție
– Opera să fi fost realizată, să îmbrace o formă concretă de exprimare care
să o facă obiectiv perceptibi lă; opera să fie susceptibilă de aducere la
cunoștință publică;
o Se cere operei să îmbrace o formă concretă de exprimare,
dincolo de simple idei sau gânduri;
 Nu se cere ca opera să îmbrace o anumită formă, ea fiind
protejată indiferent de formă sau modalita tea de creație;

21 Art. 98 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind d reptul de autor și drepturile conexe,
modificată.

30
o Nu necesită neapărat fixarea pe un suport;
– Legea exclude de la protecție:
o ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele,
metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare și
invențiile, conținute într -o operă, oricare ar fi modul de preluare,
de scriere, de explicare sau de exprimare;
o știrile și informațiile de presă;
o simplele fapte și date;
– Orice operă care îmbracă o formă de exprimare perceptibilă simțurilor
este susceptibilă de a fi adusă la cunoștința publi că.
– Opera să fie originală
o Concepția obiectivă asupra originalității
 Prezentă în sistemul anglo -saxon
 Este echivalentă cu absența copiei, se testează noutatea
operei, se cere un minim de creativitate;
o Concepția subiectivă asupra originalității
 Prezentă în sistemul continental
 Înțelege originalitatea ca manifestare a personalității
autorului, originală este opera în care autorul a avut
posibilitatea de a -și exprima sensibilitatea sau, cel puțin,
fantezia sa;
 Originalitatea este un criteriu subiectiv și relat iv lăsat la
aprecierea judecătorului;
 Originalitatea se poate manifesta atât în creație cât și în
elementele de „fantezie, alegere, selecționare a
materialului sau prelucrare mintală”22;
 operă poate fi absolut originală (complet nouă)
sau relativ originală (preluând anumite elemente
din alte opere).
 Nu constituie operă originală simpla aplicare a unui
know -how, „îndemânarea tehnică ori abilitatea metodei
folosite nu semnifică o activitate creativă”23;
 Simpla absență a anteriorității nu semnifică automat
origi nalitate.

22 Yolanda Eminescu, Tratat de proprietate industrială , vol. I, Editura Academiei (București –
1982), p. 77 citat în Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și
drepturile conexe. Tratat , All Beck (București – 2005), p.103
23 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.105

31
4.4.4 Categorii de opere protejate
Așa cum am arătat și mai sus, legea drepturilor de autor oferă protecție tuturor
operelor de creație intelectuală, în orice domeniu, oricare ar fi modalitatea de
creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația
lor atâta vreme cât sunt originale, sunt realizate într -o formă obiectiv
perceptibilă și sunt susceptibile de a fi aduse la cunoștința publicului.
Domeniul de aplicare al drepturilor de autor este unul foarte vast și greu de
definit limitativ. În continuare vom prezenta pe scurt categoriile principale de
opere care sunt, în cazul în care îndeplinesc condițiile generale de protecție,
obiect al drepturilor de autor. Mai menționăm doar că articolul 7 din legea
8/1996 enumeră, dar numai cu titlu exemplificativ și sub rezerva îndeplinirii
condițiilor de protecție, categoriile de opere care sunt obiect al drepturilor de
autor.
– Operele literare propriu -zise
o Formează prin excelență obiectul protecției prin drept de autor;
o Sunt protejate indif erent de modalitatea fizică de realizare (scrise
de mână, dactilografiate de autor sau de un terț sub dictare,
înregistrate audio, recitate);
o Având în vedere cele trei etape de realizare24 a unei opere
literare, protecția prin drepturi de autor poartă asupr a:
 Ideea operei – nu este protejată în nici un caz și în nici o
situație, ideile fiind expres excluse de la protecție de
lege;
 Compoziția operei, înțeleasă ca fiind concretizarea ideii
și care reprezintă structura, modul de îmbinare a
diferitelor elemente, scenariul, caracterul sau fizicul
personajelor, numele eroilor sau titlul25 – se bucură de
protecție prin drepturi de autor însă nivelul protecției
variază în funcție de numărul și complexitatea
elementelor de structură, ceea ce înseamnă că o structură
foarte detaliată și complexă, aproape de nivelul expresiei,
se bucură de o mai mare protecție decât o structură mai
simplă, vag definită, mai asemănătoare ideilor;
 Expresia operei, forma exterioară a acesteia, perceptibilă
direct simțurilor, este principalul obiect al protecției prin
drepturile de autor, ea fiind cel mai extins spațiu în care
personalitatea autorului se poate manifesta.

24 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drept urile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.116
25 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.116

32
– Scrierile publicistice
o Această categorie include, fără a fi limitată la: articolele de presă
(în cazul în care nu pot fi cal ificate drept opere literare propriu –
zise), reviste, publicații științifice periodice, precum și articolele
comunicate public prin radio, televiziune sau alte mijloace de
comunicare în masă26;
 Sunt excluse de la protecție, în aplicarea art. 9 din legea
8/1996 informațiile de presă;
 Utilizarea nelegitimă a acestora ar putea forma
însă obiectul unei acțiuni în justiție întemeiată pe
concurența neloială;
o Protecția acestor categorii de opere este însă supusă și anumitor
limitări speciale precum:
 Includerea u nor scurte fragmente din acestea , în scopul
informării asupra problemelor de actualitate, cu excepția
celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres,
rezervată;
 Drepturile morale ale autorilor acestor opere sunt mai
limitate avându -se în vede re calitatea ziarelor de opere
colective;
o De obicei ziariștii sunt salariați, în acest caz aplicându -li-se
prevederile referitoare la operele de serviciu;
o În cazul interviurilor acestea sunt opere comune, atâta vreme cât
contribuția participanților (interv iator și intervievat) îndeplinește
condițiile de protecție27.
– Discursurile, pledoariile, conferințele
o Acestea sunt protejate chiar dacă sunt divulgate în formă orală;
 În cazul discursurilor politice, în cazul în care acestea
sunt „texte oficiale”, legea le exclude de la protecție;
 Aceeași este soluția și pentru pledoariile avocaților în
cazul în care sunt redate în preambulul hotărârilor
judecătorești28.
– Programele pentru calculatoare
o În cazul acestor opere, prevăzute expres ca protejabile prin drept
de auto r în Acordul TRIPS, Directiva nr. 91/250/EEC a indicat
că originalitatea unui program de calculator rezidă în faptul că

26 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.117
27 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.118
28 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Mate i, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.118

33
este creația proprie a autorului, nici un alt criteriu nefiind
aplicabil pentru a determina dacă un program pentru calculator e
protejab il.
o În cazul acestor opere se protejează:
 Materialul de concepție pregătitor;
 Codul sursă;
 Codul obiect;
 Manualul de utilizare.
– Operele științifice
o Această categorie include comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele școlare, proiectele și d ocumentațiile
științifice;
 Enumerarea este exemplificativă și nu limitativă;
o Nici în cazul acestor opere nu pot fi protejate, prin drepturi de
autor, ideile, teoriile, conceptele, descoperirile sau invențiile
conținute de o astfel de operă:
o Având în vedere caracterul utilitar al acestui tip de operă,
precum și constrângerile care derivă din acesta, protecția oferită
acestor tipuri de operă este, de cele mai multe ori, limitată la a
proteja împotriva copierii servile a expresiei din conținutul lor.
– Cursurile universitare și manualele școlare
o Cursurile universitare sunt protejate indiferent dacă sunt
comunicate public în formă scrisă sau orală;
 Sunt supuse la două tipuri de limitări:
 Limitarea derivată din caracterul lor de opere de
serviciu, ceea ce permite a ngajatorilor să le
folosească în realizarea obiectului propriu de
activitate;
 Limitarea derivată din copia privată pe care
studenții o pot realiza pentru uzul personal și fără
ca aceasta să contravină utilizării normale a
operei sau să îl prejudicieze pe a utor sau pe
titularul dreptului de utilizare29.
– Compozițiile muzicale
o În cazul acestui tip de opere sunt protejate (dacă îndeplinesc
condițiile generale de protecție):

29 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.123

34
 Juxtapunerea armoniei (îmbinarea melodioasă a mai
multor sunete, concordanța fonică între sunete30) la o
melodie (succesiunea de sunete cu înălțimi și durate
diferite, îmbinate după anumite reguli pentru a alcătui o
unitate cu sens expresiv);
 Juxtapunerea ritmului („senzația determinată prin
raporturile de durată relativă, fie de diferite sunet e
consecutive, fie de diverse repetări ale aceluiași sunet sau
zgomot”31) la o melodie.
o În cazul în care juxtapunerile de mai sus se referă la o melodie
preexistentă opera obținută este calificată drept operă derivată32;
 Probleme au apărut recent referitor l a utilizarea unui
fragment dintr -o melodie preexistentă pentru crearea unei
noi melodii ( sampling );
 Instanțele chemate până în acest să se pronunțe
asupra unor situații de acest fel au interpretat
acest tip de utilizare prin prisma încadrării lui sau
nu în tr-una din limitările expres prevăzute de
lege, fără a adăuga noi excepții cu privire la
operele muzicale.
– Operele coregrafice, pantomimele și numerele de circ
o Se protejează în cazul acestor opere doar înlănțuirea de mișcări
și nu pașii sau mișcarea în sin e33;
 Se bucură de protecție și compoziția, atâta vreme cât
aceasta este originală.
– Operele audiovizuale
o Sunt, prin lege, calificate drept opere comune, autor principal
fiind regizorul sau realizatorul alături de ceilalți autori precum
autorul scenariului, a utorul dialogului, autorul muzicii special
create pentru această operă, autorul grafic pentru operele de
animație sau al secvențelor de animație;
 Legea permite calificarea ca autori a altor persoane cu o
contribuție semnificativă la realizarea operei prin

30 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.123
31 Claude Colombet, Propriet é litteraire et artistique et droits voisins , 7eme, Dalloz (Paris –
1997), p. 56 cit. în Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spine anu-Matei, Dreptul de autor și
drepturile conexe. Tratat , All Beck (București – 2005), pp.123 -124
32 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.124
33 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), pp.124 -127

35
contactul semnat între regizor sau realizator și
producător;
 Opinăm că o astfel de prevedere contravine
principiului legalității calității de autor, principiu
care prevede că această calitate derivă din lege și
astfel nu ar putea fi stabilită pe cale
conve nțională;
o Operele audiovizuale face excepție și de la principiul protecției
operei indiferent de modul de exteriorizare, prin natura lor aceste
opere impunând ca forma susceptibilă de comunicare publică să
îmbrace o formă perceptibilă auditiv și vizual, în caz contrar
putându -se bucura de protecție ca alt tip de operă;
o Se bucură de protecție atât operele audiovizuale cu un conținut
imaginativ ridicat cât și cele cu un conținut mai redus (de
exemplu filmele documentare), acestea din urmă bucurându -se
de prot ecție ca urmare a alegerii originale a modului de alegere,
asamblare, comentare, explicare și prezentare a subiectului34;
 În cazul fragmentelor de astfel de opere preluate în
cadrul altor opere se aplică regulile discutate mai sus cu
privire la operele muzicale.
– Operele fotografice
o Problemele legate de protecția prin drept de autor a fotografiilor
derivă din modalitatea de realizare a acestora, fotografiile fiind
rezultatul unei combinații de procedee mecanice, fizice, chimice
și/sau electronice controla te de voința umană;
o În cazul acestora așadar originalitatea lor rezidă în actele
pregătitoare și nu în cele care, în mod direct, fixează imaginea;
 Operele fotografice sunt protejabile în măsura în care în
realizarea lor permit autorului lor să își manifest e
personalitatea.
– Operele de artă grafică sau plastică
o Această categorie de opere include: picturile, sculpturile,
desenele, operele de grafică și gravură;
 Trebuie menționat că instalațiile grafice de tip
multimedia se încadrează, de regulă, în categoria
operelor audiovizuale;

34 Charles Debbasch, Droit de l’audiovisuel , Dalloz (Paris – 1991), p. 617 cit în Viorel Roș,
Dragoș Bogdan, Octavia S pineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe. Tratat , All
Beck (București – 2005), p.128

36
o Ceea ce se protejează este opera determinată și nu stilul de
execuție35;
 Sunt protejate atât compoziția operei cât și expresia
acesteia;
 Compoziția poate fi protejată chiar și separat de
expresie, ca operă individuală, atâta vreme cât
îndeplinește criteriile generale de protecție36;
o Sunt opere originale de artă plastică și copiile, în număr limitat,
făcute de artist sau cu autorizarea sa;
o Sunt admise la protecție și operele derivate realizate după opere
de artă grafică sau plastică dar n umai dacă sunt realizate cu
acordul titularului de drepturi asupra operei preexistente și
numai dacă îndeplinesc condițiile generale de protecție.
– Operele derivate
o Categoria operelor derivate include subcategoria operelor
transformative (opere care transfo rmă o operă preexistentă) și
subcategoria operelor compozite (opere care includ în conținutul
lor opere pre -existente)37;
 Prima subcategorie include opere precum traducerile,
adaptările, adnotările, lucrările documentare,
aranjamentele muzicale și orice alt e transformări ale unei
opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o
muncă intelectuală de creație;
 A doua subcategorie include opere precum culegerile de
opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi:
enciclopediile și antologiile, c olecțiile sau compilațiile de
materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de
date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului,
constituie creații intelectuale;
o Se observă din cele de mai sus că indiferent de subcategoria în
care se încadreaz ă, contribuțiile noilor autori la aceste opere
trebuie să îndeplinească condițiile generale de protecție;
o De asemenea, pentru a beneficia de protecție, operele derivate
trebuie făcute doar cu autorizarea titularului de drepturi asupra
operei preexistente;

35 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.137
36 Viorel Roș, Dragoș Bog dan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.138
37 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.172

37
o Interpretarea textului de lege care, textual, cere doar ca
realizarea operei derivate să fie făcută „ fără a prejudicia
drepturile autorilor operei originale ”, este guvernată de
argumentul că este o prejudiciere a drepturilor autorului orice
utilizare în af ara limitelor stabilite de lege.
4.4.5 Creații excluse de la protecție
Articolul 9 din legea 8/1996 enumeră categoriile de creații excluse de la
protecție:
„a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de
funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într -o
operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de
exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și
traducerile oficiale ale ace stora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale
organizațiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna,
ecusonul și medalia;
d) mijloacele de plată;
e) știrile și informațiile de presă;
f) simplele fa pte și date.”
În ceea ce privește textele oficiale, simbolurile oficiale și mijloacele de plată
acestea sunt excluse în virtutea naturii lor de bunuri necesare desfășurării
normale a vieții sociale, economic și politice.
Celelalte creații sunt excluse de la protecție deoarece nu pot fi cadru pentru
manifestarea personalității autorului și deci nu pot fi susceptibile de
originalitate.
4.5 Rezumat
Având în vedere faptul că protejarea unei opere prin drept de autor presupune în
mod necesar limitarea modului și a gradului în care publicul general poate
dispune de ea (pentru perioada în care protecția subzistă), eset absolut necesar
ca aceasta să îndeplinească o serie de condiții pentru a se califica pentru această
protecție.
Astfel opera trebuie să aibă o formă co ncretă de exprimare, să fie într -o formă
perceptibilă terților și să fie originală. Totodată opera nu trebuie să fie dintre
cele expres excluse de la protecția prin drept de autor.
Toate celelelate condiții care la prima vedere ar părea importante pentru
protecția unei opere prin drept de autor nu au de fapt nici o semnificație.

38
4.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Arătați care dintre operele de mai jos nu pot fi în nici un caz protejate
prin drepturi de autor (nici una sau mai multe variante sunt posibile):
a. Filmul făcut de unul dintre infractori în timpul comiterii
infracțiunii;
b. Fotografia făcută într -o zonă unde fotografierea este interzisă;
c. Articolele de presă ce conțin comentarii rasiste;
d. Metoda de canto inventată de o mezzo -soprană celebră;
e. Manualul de u tilizare al telefonului mobil;
f. Reprezentarea personajelor istorice utilizată pe bancnote.
2. Care sunt pașii necesari pentru ca o operă să fie protejată prin drept de
autor (nici una sau mai multe variante sunt posibile):
a. Obținerea de dată certă;
b. Efectuarea depozitului reglementar;
c. Manifestarea personalității autorului;
d. Fixarea operei pe un suport material;
e. Înregistrarea operei la Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor;
f. Exteriorizarea operei într -o manieră susceptibilă de a fi
percepută de terți.
3. Pentru ca o operă să fie considerată originală (nici una sau mai multe
variante sunt posibile):
a. Autorul trebuie să urmeze canoanele stilistice ale categoriei de
opere în care vrea să își încadreze opera;
b. Autorul trebuie să nu respecte în nici un caz canoanele stilis tice
ale categoriei de opere în care vrea să își încadreze opera;
c. Autorul trebuie să creeze ceva nou;
d. Autorul are voie să copieze din opere neprotejate;
e. Autorul trebuie să creeze o operă derivată;
f. Autorul trebuie să urmeze niște pași foarte clar definiți d e la care
orice digresiune atrage neoriginalitatea.
4. Identificați cel puțin 3 opere pentru fiecare categorie de opere protejate.
5. O poezie recitată și radiodifuzată este:
a. O operă literară;
b. O operă audiovizuală;
c. O operă dramatică;
d. Neprotejabilă prin drepturi de autor.
6. În cazul programelor pentru calculator sunt protejate prin drepturi de
autor (nici una sau mai multe variante sunt posibile):
a. Marca;
b. Codul obiect;
c. Procesorul;
d. Codul sursă;
e. Manualul de utilizare;
f. Materialele pregătitoare.
7. Precizați motivele pentru care textele oficiale nu sunt protejate prin
drepturile de autor.

39
4.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Viorel ROȘ, Dragoș BOGDAN, Octavia SPINEANU -MATEI, Dreptul de
autor și drepturile conexe. Tratat , All Beck (București – 2005), pp. 80 -85, 87-
93, 95 -108, 114 -128, 130 -132, 137 -139, 171 -180, 185 -189.
Bibliografie facultativă:
Ioana VASIU, „Operele de artă digitală, cea mai nouă formă de exprimare a
unei opere”38, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
1/2004.
Gheorghe GHEOR GHIU, Liana IACOB, „Opera audiovizuală și caractere
relevante”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2004.
Gheorghe GHEORGHIU, Liana IACOB, „Categorii de opere audiovizuale
(II)”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intel ectuale , nr. 1/2005.
Gheorghe GHEORGHIU, Liana IACOB, „Calitatea de autor și calitatea de
titular al operelor audiovizuale în cadrul internațional”, în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2005.
Gheorghe GHEORGHIU, Liana IACOB, „Autor ii operelor audiovizuale (II)”,
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2005.
Mirela ROMIȚAN, „Protecția operelor fotografice”, în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2005.
Gheorghe GHEORGHIU, Liana IACOB, „Operele audiovizuale. Drepturile
patrimoniale (I)”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
1/2006.
Mirela ROMIȚAN, „Protecția scrierilor publicistice și a surselor de informare”,
în Revista Română de D reptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2006.
Gheorghe GHEORGHIU, „Operele audiovizuale. Drepturile patrimoniale (II)”,
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2006.
Ioana Manea, „Protecția jocurilor video și de calculator”, în Revist a Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2006.
Paul BUTA, „Protecția programelor pentru calculator în Uniunea Europeană”,
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2007.

38 Menționă m că OUG 123/2005 a modificat Legea 8/1996 în sensul abrogării articolului 7 lit.
j) care prevedea protecția operelor digitale prin drepturi de autor. Considerăm totuși că articolul
citat poate contribui substanțial la înțelegerea modalității de apreciere a caracterelor care împing
o creație spre protejabilitate.

40
Sorana POP, „Protecția internațională a formatelor de televiziune”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2007.
Ligia DĂNILĂ, „Figuranții – subiecte de drepturi conexe sau simplu decor?”,
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2007.
Igor CHIROȘCA, „Problemele def inirii operei de artă în dreptul de autor al
Republicii Moldova”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 4/2007.
Ioana VASIU, Lucian VASIU, „Protecția programelor informatice: aspecte
tehnice și legale”, în Revista Română de Dreptul Pr oprietății Intelectuale , nr.
1/2008.
Ligia DĂNILĂ -CĂTUNA, „Pledoaria – obiect al dreptului de autor”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2008.
Ligia CĂTUNA, „Opere și Idei. Plagiat. Excepția excepției”, în Revista
Română de Drept ul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2009.
Teodora VASILICHE, „Protecția melodiei 4’33” prin drept de autor”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2009.
Diana -Ruxandra SIMIONESCU, „Operele fotografice – opere de autor
protejate”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2009.
Cornelia Dumitru, „Comparație între dreptul de autor și dreptul de proprietate
din dreptul comun” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
3/2011
Cornelia Dumitru, „Comparație între dreptul de autor și dreptul de proprietate
în dreptul comun” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2011
Edmond Gabriel Olteanu, „Dreptul de autor asupra operelor de arta efemere” în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/20 11
Nicoleta Rodica Dominte, „Parfumul și protecția dreptului de autor” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/20 11
Anechitoae Constantin, Petrescu Teodosie, „Predica – operă cu caracter religios,
protejată prin dreptul de autor (II)” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 4/2010
Huiduc Iulia Ioana, „Opera audiovizuală și specificul ei” în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2010
Coandă Oana Vasi lica, „Dreptul la integritatea operei – limitare a dreptului de
proprietate?” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2010
Ros Viorel, Buta Paul George, „Protecția standardelor prin drept de autor” în
Revista Română de Dreptul Proprie tății Intelectuale , nr. 1/20 10

41
Anechitoae Constantin, Petrescu Teodosie, „Predica – operă cu caracter
religios, protejată prin dreptul de autor (I)” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/20 10
Ioana Vasiu, „Protecția creațiilor vestimentare” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2009
Ioana Vasiu, „ Protecția lucrărilor coregrafice” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 3/2009
Răzvan Dincă, „Relația di ntre secretul comercial și dreptul de autor” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2009
4.8 Răspunsuri la Test
1. d;
2. c, f;
3. d;
4. X;
5. a;
6. b, d, e, f.
7. X.

42
5. Unitatea de învățare nr. 3: Dreptul de autor 3
5.1 Introducere
Această unitate urmărește detalierea noțiunilor de drepturi morale și drepturi
patrimoniale, identificarea naturii juridice a acestor drepturi și a conținutului
lor.
5.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Indicați care sunt drepturile morale și cele patrimoniale de autor;
– Arătați care sunt subiectele și care este conținutul acestor drepturi;
– Detaliați conținutul fiecărui drept în parte;
– Detaliați conținutul fiecărei modalități de utilizare în parte .
5.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 2 ore
5.4 Conținutul unității de învățare
5.4.1 Drepturile morale
Articolul 1 al Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
modificată prevede că dreptul de autor este legat de persoana autorului ș i
comportă atribute de ordin moral și patrimonial.
Drepturile morale prevăzute de lege sunt:
– Dreptul de divulgare a operei
o Este dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă
opera la cunoștință publică
o Mai este denumit și dreptul la prima publica re
o Oferă autorului dreptul de a decide:
 Dacă opera va fi sau nu adusă la cunoștința publicului
 În ce mod va fi adusă la cunoștința publicului
 Când va fi adusă la cunoștința publicului
o Este un drept discreționar și absolut, unul dintre cele mai
personale dr epturi ale autorului
o Dreptul de divulgare este un drept de decizie, este dreptul
autorului de a hotărî dacă, în ce mod și când aduce opera la
cunoștința publicului așadar dreptul de divulgare este exercitat în
momentul în care autorul ia decizia cu privire la aducerea operei
la cunoștința publicului
o Dreptul de divulgare se consideră exercitat pentru toate
modalitățile de aducere la cunoștință a publicului odată cu prima

43
aducere la cunoștință, indiferent de modul în care s -a făcut
aceasta
 Exercitarea dreptului de divulgare are loc în momentul
luării deciziei în timp ce divulgarea efectivă este un fapt
material ce poate fi perceput
 Divulgarea efectivă nu trebuie făcută de autor ci poate fi
făcută și de un terț, dreptul fiind exercitat la momentul
luării deciziei de divulgare
o Prin exercitarea dreptului de divulgare a operei iau naștere
drepturile patrimoniale care nu mai rămân drepturi eventuale
o În ceea ce privește operele postume acestea pot fi divulgate:
 Fie dacă autorul și -a manifestat în timpul vieți i intenția
de a le divulga fără a reuși sau a instruit moștenitorii
legali să le divulge după moartea sa
 Fie dacă moștenitorii legali decid să exercite dreptul de
divulgare în ceea ce privește operele autorului lor.
o Proprietarul suportului pe care este fix ată opera nu are un drept
de divulgare a acesteia
 Excepție fac operele de artă plastică sau fotografică în
cazul cărora proprietarul originalului operei poată să o
expună public chiar fără ca opera să fi fost divulgată în
prealabil (dacă autorul nu a exclu s expres acest drept prin
actul de înstrăinare a originalului).
– Dreptul la paternitate
o Este dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor a
operei
o Denumit și dreptul la calitatea de autor
o Conferă autorului dreptul de a cere ca numele său să figure ze pe
opere sau să fie asociat cu acestea
o Are două aspecte:
 Pozitiv: constă în dreptul autorului de a revendica
oricând calitatea de autor
 Negativ: constă în dreptul de a se opune oricărei uzurpări
a calității sale de autor de către terți
o Din dreptul la ca litatea de autor s -a impus și obligativitatea
indicării autorilor citați
o Exercițiul dreptului la paternitate se transmite moștenitorilor
legali sau, în lipsa acestora, organismelor de gestiune colectivă
pe termen nelimitat
 Transmiterea dreptului la nume inter vivos nu este
permisă de lege
o Însușirea fără drept a calității de autor constituie infracțiune.

44
– Dreptul la nume
o Este dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la
cunoștință publică
 De fapt este dreptul autorului de a decide dacă opera
apare sub numele lui sau sub pseudonim (sau în
anonimat)
o Asocierea numelui cu opera se face diferit în funcție de tipul
operei
o Autorul poate decide să aducă opera la cunoștința publicului:
 Sub numele său
 Sub pseudonim
 În anonimat
o Autorul păstrează dreptul de a -și dezvălui identitatea ulterior
aducerii operei la cunoștință publică
o Dacă opera este adusă la cunoștință publică sub pseudonim
acesta trebuie să fie unul care să nu permită identificarea
autorului
 Dacă pseudonimul este unul transparent se aplică regulile
comune
o Exercițiul dreptului la nume nu se transmite moștenitorilor
așadar aceștia nu pot reveni asupra deciziei autorului cu privire
la numele sub care este adusă opera la cunoștință publică
– Dreptul la respectul integrității operei
o Este dreptul de a pretind e respectarea integrității operei și de a se
opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri adusă
operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa
o În esență nu este permisă nici o modificare sau adăugire fără
acordul prealabil al autorului
o Pentru că suportul material este diferit de operă, aprecierea
inviolabilității se face exclusiv cu privire la operă
o Pot exista cazuri
 în care se consideră încălcat dreptul la inviolabilitate fără
să existe un prejudiciu
 în care modificări ale operei nu pot fi i nterzise atât timp
cât autorul nu dovedește un prejudiciu
o Dreptul la integritatea operei poate fi încălcat și prin modificări
ce privesc spiritul operei, fără a exista atingeri obiective
o Dreptul la integritate este mai limitat în ceea ce privește anumite
categorii de opere protejate:
 Programele de calculator
 Îndreptarea erorilor este permisă fără autorizarea
autorului

45
 Transformarea programului este permisă dacă
este necesară utilizării programului conform
destinației sale
 Operele arhitecturale
 Pot fi modifi cate din necesități de siguranță
publică
o Dreptul la integritate presupune și imposibilitatea proprietarului
suportului material de a distruge opera fără oferirea ei spre
cumpărare autorului la prețul de cost al materialelor
o Tot în virtutea dreptului la integritate este interzisă și restaurarea
operelor fără acordul prealabil al autorului, acesta fiind și primul
îndreptățit să o refacă, el fiind singurul care poate să îi redea
expresia originară
o În cazul în care a fost cedat unui terț dreptul de reproduce re sau
reprezentare acesta trebuie să facă o reproducere sau
reprezentare cât mai fidelă a operei, în condiții tehnice adecvate,
cu respectarea drepturilor autorului
o Pot fi corectate erori de ortografie, punctuație, sintaxă dar nu
stilul
o În cazul cesiunii dreptului de realizare de opere derivate autorul
poate pretinde respectarea spiritului operei sale, el putând să
acorde un grad mai redus sau mai crescut de libertate
cesionarului în ceea ce privește modificările ce le poate opera
acesta din urmă asupra op erei originare
o În cazul transformării autorul nu se poate opune modificărilor:
 Impuse de natura operei derivate
 Făcute într -o transformare privată
 Făcute în scop de caricatură sau parodie
 Impuse de realizarea utilizării permise de autor
– Dreptul de retracta re
o Este dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe
titularii drepturilor de utilizare prejudiciați prin exercitarea
retractării
o Este „contraponderea dreptului de divulgare și consecință directă
a caracterului absolut și discreționar al a cestuia”39
o Permite autorului să își retragă opera de pe piață pentru motive
care nu pot fi cenzurate de instanță

39 Yolanda Eminescu, Tratat de proprietate industrială , vol. I, Editura Academiei (București –
1982), p. 149 citat în Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și
drepturil e conexe. Tratat , All Beck (București – 2005), p.228

46
o Se aplică totuși teoria abuzului de drept în cazul în care autorul
urmărește retractarea unei opere pentru a o repune pe piață cu
modificări min ore
o Titularii drepturilor de utilizare prejudiciați prin retractare
trebuie despăgubiți
o Dreptul de retractare poate paraliza forța obligatorie a
contractului în ipoteza unei cesiuni a drepturilor patrimoniale
o Dacă autorul cedează dreptul asupra suportului operei de artă
plastică se consideră că nu mai poate să își exercite dreptul de
retractare
5.4.2 Drepturile patrimoniale
Existența acestor drepturi este condiționată de exercitarea de către autor a
dreptului de divulgare. Ele sunt legate de persoana autorului, exclusive și
limitate în timp.
Drepturile patrimoniale prevăzute de lege sunt:
– Dreptul de a utiliza opera
o Este dreptul autorului de a trage foloase materiale din utilizarea
operei sale, el putând decide dacă, în ce mod și când va fi
utilizată opera inclusiv de a consimți la utilizarea ei de către terți
 Consimțirea la utilizare se realizează prin cesionarea
unuia sau mai multor drepturi patrimoniale
o Dreptul de a utiliza opera dă naștere la drepturi patrimoniale,
distincte și exclusive, ale autorului d e a autoriza sau interzice:40
 Reproducerea integrală sau parțială, directă sau indirectă,
temporară sau permanentă, prin orice mijloace și sub
orice formă a operei;
 Prin reproducere se înțelege realizarea integrală
sau parțială, a uneia ori a mai multor cop ii ale
unei opere, direct sau indirect, temporar ori
permanent, prin orice mijloc și sub orice formă,
inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau
audiovizuale a unei opere, precum și stocarea
permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace
electro nice
o Nu are relevanță dacă reproducerea este
integrală sau parțială sau dacă este făcută
prin alte mijloace decât cele utilizate
pentru crearea originalului

40 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.253

47
o Reproducerea se referă de regulă la
copierea și multiplicarea operei fixată de
autor pe un suport s au prezentată public
de către autor
 Nerespectarea dreptului exclusiv al autorului cu
privire la reproducerea operei sale este
incriminată de legea dreptului de autor ca
infracțiune
 Distribuirea operei;
 Prin distribuire se înțelege vânzarea sau orice alt
mod de transmitere, cu titlu oneros sau gratuit, a
originalului sau a copiilor unei opere, precum și
oferirea publică a acestora
o Distribuirea are ca obiect suportul
material în care opera este multiplicată și
nu opera în sine
o Dreptul de distribuire se epuiz ează odată
cu prima vânzare sau primul transfer de
drept asupra originalului ori a copiilor
unei opere, pe piața internă, de către
titularul de drepturi sau cu
consimțământul acestuia
 Dreptul de distribuire se epuizează
însă numai pentru modalitățile de
utilizare convenite, nu pentru toate
modalitățile
 Distribuirea de mărfuri -pirat se pedepsește, fiind
infracțiune
o Infracțiune este și realizarea de mărfuri
pirat în vederea distribuirii
 Importul în vederea comercializării pe piața internă a
copiilor realizate cu consimțământul autorului;
 Importul este introducerea, în scopul
comercializării pe piața internă, a originalului sau
a copiilor legal realizate ale unei opere, fixată pe
orice fel de suport într -o altă țară
o Această operațiune trebuie autorizată de
titularul dreptului
 Încălcarea dreptului exclusiv al autorului cu
privire la importul pentru comercializare pe piața
internă se pedepsește ca infracțiune, fie că e vorba

48
de mărfuri pirat fie de copii realizate cu acordul
titularului dreptului de reproducere
 Închirierea operei;
 Prin închiriere se înțelege punerea la dispoziție
spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un
avantaj economic sau comercial direct sau
indirect, a unei opere sau a copiilor protejate ale
acesteia
 Nu pot face obiect al închirier ii:
o Construcțiilor rezultate din proiecte
arhitecturale
o Originalele sau copiile operelor de design
ori de artă aplicată, utilizate pentru
realizarea produselor de consum
o Originalele sau copiile operelor realizate
în scopul comunicării publice ori pentru a
căror utilizare există un contract
o Lucrările de referință pentru consultare
imediată sau pentru împrumut între
instituții
o Operele create de autor în cadrul
contractului individual de muncă, dacă
acestea sunt utilizate de către cel care a
angajat autorul, î n cadrul activității sale
obișnuite
 Nerespectarea dreptului de închiriere constituie
infracțiune
 Împrumutul operei;
 Prin împrumut se înțelege punerea la dispoziție
spre utilizare, pentru un timp limitat și fără un
avantaj economic sau comercial direct ori
indirect, a unei opere prin intermediul unei
instituții care permite accesul publicului în acest
scop
o La nivel european se consideră că cerința
achitării unei sume necesare acoperirii
cheltuielilor de funcționare ale respectivei
instituții nu face avantaj comercial direct
ori indirect
 Autorul beneficiază de plata unei remunerații
echitabile pentru autorizarea acestui împrumut

49
o Exercitarea dreptului se face prin organele
de gestiune colectivă
 Remunerația nu este datorată
pentru împrumuturile efectuate de
biblioteci ale instituțiilor de
învățământ sau de biblioteci
publice cu acces gratuit
 Nu pot face obiect al împrumutului:
o Construcțiilor rezultate din proiecte
arhitecturale
o Originalele sau copiile operelor de design
ori de artă aplicată, utilizate pentru
realizarea produselor de consum
o Originalele sau copiile operelor realizate
în scopul comunicării publice ori pentru a
căror utilizare există un contract
o Lucrările de referință pentru consultare
imediată sau pentru împrumut între
instituții
o Operele create de au tor în cadrul
contractului individual de muncă, dacă
acestea sunt utilizate de către cel care a
angajat autorul, în cadrul activității sale
obișnuite
o Construcțiilor rezultate din proiecte
arhitecturale
 Încălcarea dreptului exclusiv de autorizare a
împrumutului nu este sancționată penal sau
contravențional de lege
 Comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin
orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția
publicului astfel încât să poată fi accesată în orice loc și
orice moment ales, în mod individual, de către public;
 Comunicare publică înseamnă orice comunicare a
unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace
tehnice, făcută într -un loc deschis publicului sau
în orice loc în care se adună un număr de
persoane care depășeș te cercul normal al
membrilor unei familii și al cunoștințelor
acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea
sau orice altă modalitate publică de execuție ori
de prezentare directă a operei, expunerea publică

50
a operelor de artă plastică, de artă apli cată,
fotografică și de arhitectură, proiecția publică a
operelor cinematografice și a altor opere
audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală,
prezentarea într -un loc public, prin intermediul
înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și
preze ntarea într -un loc public, prin intermediul
oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De
asemenea, se consideră publică orice comunicare
a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir,
realizată prin punerea la dispoziția publicului,
inclusiv prin in ternet sau alte rețele de
calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii
publicului să poată avea acces la aceasta din orice
loc sau în orice moment ales în mod individual.
o Așadar există două criterii de determinare
a calității comunicării ca fiind publ ică:
 Locul: este considerată a fi publică
orice comunicare făcută într -un
spațiu deschis publicului
 Participanții la recepția
comunicării: se consideră publică
orice comunicare făcută într -un loc
în care se adună un număr de
persoane care depășește cercul
normal al unei familii și al
cunoștințelor acesteia, indiferent
dacă membrii care compun acest
public susceptibil de a recepționa
astfel de comunicări pot sau nu să
o facă în același loc sau în locuri
diferite ori în aceleași timp sau în
momente diferite.41
 Comunicarea nu trebuie să fie efectivă, fiind
suficient ca actul întreprins să urmărească acest
lucru, publicul putând fi unul potențial
 Comunicarea poate fi directă sau indirectă, după
cum publicul este prezent în locul în care se face
comunicarea sau nu

41 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de auto r și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.265

51
 Dreptul de comunicare nu se epuizează ceea ce
înseamnă că fiecare act de comunicare trebuie
autorizat de titularul dreptului, receptorul unei
comunicări nedobândind vreun drept în acest sens
 Nerespectarea dreptului de comunicare constituie
infracțiune
 Radiodifuzarea operei;
 Este o formă de comunicare indirectă a operei,
prin intermediul unor mijloace tehnice
 Prin radiodifuzare se înțelege:
o emiterea unei opere de către un organism
de radiodifuziune ori de televiziune, prin
orice mijloc ce servește la propag area fără
fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor,
ori a reprezentării acestora, inclusiv
comunicarea ei publică prin satelit, în
scopul recepționării de către public;
o transmiterea unei opere sau a reprezentării
acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră
optică sau prin orice alt procedeu similar,
cu excepția rețelelor de calculatoare, în
scopul recepționării ei de către public.
 Autorizarea e necesară doar pentru comunicările
publice nu și pentru cele private
o E nevoie de autorizare distinctă pentru
fiecare procedeu de comunicare
 Nerespectarea acestui drept constituie infracțiune
 Retransmiterea prin cablu a operei;
 Prin retransmitere prin cablu se înțelege
transmiterea simultană, nealterată și integrală, de
către un operator, prin fir, prin cablu, prin fibră
optică sau prin orice alt procedeu similar, cu
excepția rețelelor de calculatoare, sau printr -un
sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru
recepționarea de către public, a unei transmisii
inițiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de
servici i de programe de radiodifuziune sau de
televiziune, destinate recepționării de către public
 Exercitarea acestui drept se face prin organele de
gestiune colectivă
 Nerespectarea acestui drept constituie infracțiune

52
 Realizarea de opere derivate.
 Operele derivate sunt cele care preiau elemente
dintr -o operă preexistentă sau care pleacă de la o
operă preexistentă
o Prin realizarea de opere derivate se
înțelege traducerea, publicarea în culegeri,
adaptarea, precum și orice altă
transformare a unei opere preexi stente,
dacă aceasta constituie creație intelectuală
 Pentru ca opera derivată să
constituie obiect al dreptului de
autor drepturile autorului operei
originale trebuiesc neprejudiciate
(opera derivată trebuie realizată cu
acordul autorului operei originare)
 Titularul drepturilor de autor asupra operei
derivate nu dobândește nici un drept în ceea ce
privește opera originară
– Dreptul de suită
o Este menit să ajute artiștii să beneficieze în timp de aprecierea
valorii operelor lor deja vândute
o Există doar în ceea ce privește operele de artă grafică sau
plastică și a operelor fotografice
o Are două componente:
 Autorul are dreptul de a încasa o cotă -parte din prețul de
vânzare obținut la orice revânzare a operei ulterioară
primei înstrăinări de către autor
 Suma obținut ă se calculează pe baza unor cote
stabilite de lege și nu poate depăși 12.500 €
 Autorul are și dreptul de a fi informat în legătură cu locul
unde se află opera sa
 Debitorul obligației corelative dreptului de suită
este totdeauna vânzătorul care:
o este obl igat să informeze autorul în
legătură cu vânzarea, prețul obținut și
locația operei în termen de două luni de la
data vânzării
o Răspunde de reținerea, din prețul de
vânzare a operei, a sumei cuvenite
autorului
 Proprietarii și posesorii de opere mai au și
obligația de a

53
o Permite accesul autorului la opera sa și de
a o pune la dispoziția autorului pentru
exercitarea dreptului de autor, dacă e
nevoie
o Nu distruge opera înainte de a o oferi
autorului la prețul de cost al materialului
sau de a -i permite autorului să facă o
copie a operei într -o manieră
corespunzătoare
5.5 Rezumat
Dreptul (sau drepturile) de autor presupune o componentă strâns legată de autor
și personalitatea acestuia (drepturile morale) și o componentă atașată
perponderent aspectelor economice (drep turile patrimoniale).
Importanța relativă a celor două componente variază în funcție de sistemul de
drept aplicabil dar sunt recunoscute cu aproximativ acelașii conținut în toate
statele dezvoltate de pe glob.
5.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Dreptul de divulgare (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Conferă autorului posibilitatea de a alege numele sub care să fie
publicată opera sa;
b. Indică numele autorului;
c. Conferă autorului posibilitatea de a decide dacă, în ce mod și când
este adus ă opera sa la cunoștință publică;
d. Este epuizat când prima persoană din public ia contact cu opera;
e. Nu există pentru toate categoriile de opere protejate;
2. Dreptul la respectarea integrității operei (selectați varianta sau variantele
care sunt adevărate):
a. Conferă autorului posibilitatea de cere să fie singurul care
corectează orice greșeală din opera sa;
b. Conferă autorului posibilitatea de a cere ca în cazul operelor derivate
să fie respectat spiritul lucrării sale preexistente;
c. Conferă autorului posibilitatea de a interzice reparațiile substanțiale
ale operei de către alte persoane;
d. Conferă autorului un drept de preempțiune la achiziția operei în
cazul în care titularul de drepturi, altul decât autorul, vrea să o
distrugă;
e. Conferă autorului posibilitatea de a se opune parodierii operei sale;
3. Dreptul de retractare (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):

54
a. Poate fi cenzurat în exercițiu de către instanță;
b. Odată exercitat instituie obligația terților de a -l dezdăuna pe autor;
c. Scoate opera din circui tul civil;
d. Este, în principiu, irevocabil;
e. Nu există în ceea ce privește programele pentru calculator.
4. Evaluați similaritățile și diferențele dintre dreptul moral la nume și dreptul
moral la calitatea de autor.
5. Dreptul de suită (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Permite autorului să revendice opera din mâna oricărui terț detentor;
b. Este un drept moral;
c. Există numai pentru operele grafice, de artă plastică și fotografii;
d. Instituie în sarcina cumpărătorilor operei obligația de a plăti o sumă
de bani autorului, chiar dacă nu cumpără opera de la autor;
e. Conferă autorului un drept de preempțiune la achiziția operei în
cazul în care titularul de drepturi, altul decât autorul, vrea să o
distrugă;
6. Reproducerea operei (selectați varianta sau v ariantele care sunt adevărate):
a. Se poate face prin orice mod;
b. Fără acordul titularului de drept poate constitui infracțiune;
c. Poate fi totală sau parțială;
d. Vizează doar operele scrise;
e. Este un drept nepatrimonial.
7. Distribuirea operei (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Se epuizează odată cu punerea, de către autor sau cu acordul
acestuia, a unei copii pe o piață, pentru acea copie și pentru acea
piață;
b. Se epuizează odată cu punerea, de către autor sau cu acordul
acestuia, a unei copii pe o piață, pentru toate copiile și pentru acea
piață;
c. Se epuizează odată cu punerea, de către autor sau cu acordul
acestuia, a unei copii pe o piață, pentru toate copiile și pentru toate
piețele;
d. Se epuizează odată cu punerea, de către autor sau cu acordul
acestuia, a tuturor copiilor pe o piață, pentru toate copiile și pentru
acea piață;
e. Se epuizează odată cu punerea, de către autor sau cu acordul
acestuia, a tuturor copiilor pe o piață, pentru toate copiile și pentru
toate piețele;

55
8. Este comunicare publică (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. Recitarea unei opere într -o sală de teatru goală;
b. Vizionarea unui film în compania unui număr mic de prieteni foarte
apropiați;
c. Proiectarea versurilor unei poezii pe Palatul Parlamentului;
d. Postarea u nei cărți pe un site Internet;
e. Proiectarea unui film într -o mină abandonată și în care este interzis
accesul.
5.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Viorel ROȘ, Dragoș BOGDAN, Octavia SPINEANU -MATEI, Dreptul de
autor și drepturile conexe. Tratat , All Beck (București – 2005), pp. 194 -229,
247-271, 282 -287.
Legea 8/1996 – art. 10 – 23.
Bibliografie facultativă:
Liviu ZIDARU, „Considerații privind noua reglementare a drepturilor
patrimoniale de autor”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intel ectuale ,
nr. 1/2005.
Rodica PÂRVU, „Utilizarea muzicii pe Internet între legalitate și ilicit”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2005.
Liana Iacob, „Dreptul de reproducere. Jurisprudență franceză comentată”, în
Revista Română d e Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2005.
Rodica Bucur, „Dreptul la respectul integrității operei jurisprudență”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2005.
Mirela ROMIȚAN, „Dreptul de suită”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 3/2005.
Gheorghe GHEORGHIU, Liana IACOB, „Operele audiovizuale (II). Drepturile
morale”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2005.
Elena BĂLAN, „Divulgarea operei postume”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/2006.
Otilia CALMUSCHI, „Epuizarea drepturilor de proprietate intelectuală”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2006.

56
Dorian CHIROȘCA, „Conținutul și natura juridică a dreptului subiectiv la
difuzarea operei în legislația Republicii Moldova. Evoluție și perspective”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2006.
Ciprian Raul ROMIȚAN, „Drepturile morale de autor sub imperiul Legii nr.
8/1996”, în Revista Română de Dreptul Prop rietății Intelectuale , nr. 1/2007.
Aura CÂMPEANU, „Drepturile autorilor de programe pentru calculator.
Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor asupra programelor pentru
calculator”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2007 .
Mirela ROMIȚAN, „Primele reglementări în România cu privire la drepturile
autorilor de opere literare și artistice”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2007.
Olga BELEI, „Sancționarea încălcării dreptului de autor asupra progra melor
pentru calculator în dreptul Republicii Moldova”, în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2008.
Ciprian Raul ROMIȚAN, „Dreptul moral la respectarea integrității operei
audiovizuale. Ajustarea imaginilor unui film prin metoda pa nscanning -ului.
Jurisprudență daneză”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 3/2008.
Igor CHIROȘCA, „Lucrarea de artă plastică – o sursă de potențiale conflicte
între autorul și proprietarul suportului material al lucrării”, în Revist a Română
de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2009.
Edmond Gabriel OLTEANU, Sevastian CERCEL, „Exercitarea drepturilor
morale ale autorului de către moștenitori”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/2009.
Constantin DUVAC , „Însușirea fără drept a calității de autor al unei opere”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2009.
Constantin ANECHITOAE, „Operele „orfane” și operele anonime”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/200 9.
Vasiu Ioana, Vasiu Lucian, „Problema protecției drepturilor de proprietate
intelectuală în contextul site -urilor cu conținut generat de utilizator” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2010
Tâmplaru Iulia, Ioana Ursulean, Stefan Alexandru, „Considerații privind
operele postume” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2010
Edmond Gabriel Olteanu, „Considerații cu privire la conceptul de autoplagiat”
în Revista Română de D reptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2009
Teodor Bodoașcă, „Unele contribuții la studiul regimului juridic al dreptului de
suită” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2009

57
Rodica Pârvu, „Dreptul de împrumut public” în Revista Ro mână de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 3/2009
Edmond Gabriel Olteanu, „Dreptul moral la integritatea operei” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2009
5.8 Răspunsuri la Test
1. c;
2. b, c, d;
3. c, d, e;
4. X;
5. c, d, e;
6. a, b, c;
7. a;
8. a, c, d.

58
6. Unitatea de învățare nr. 4: Dreptul de autor 4
6.1 Introducere
Această unitate urmărește deatalierea regimului juridic aplicabil drepturilor
morale și patrimoniale de autor, identificarea limitărilor exercitării drepturilor
de autor și examinarea reguli lor generale privind cesiunea drepturilor
patrimoniale de autor .
6.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Arătați care sunt caracterele juridice ale drepturilor morale de autor;
– Arătați care sunt caracterele juridice ale drepturilor patrimoniale de
autor;
– Indicați care sunt diferențele de regim juridic între cele două categorii
de drepturi;
– Argumentați necesitatea existenței acestor diferențe în regimul juridic al
celor două categorii de drepturi;
– Arătați care sunt limitările aplicabile exercițiului drepturilor de autor;
– Argumentați necesitatea existenței acestor limitări;
– Detaliați condițiile care se cer întrunite pentru ca limitările exercițiului
drepturilor de autor să funcționeze;
– Indicați limitele în care poate opera o cesiune de drepturi de autor;
– Detaliați condițiile pe care legea le impune pentru cesionarea drepturilor
patrimoniale de autor.
6.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 2 ore
6.4 Conținutul unități i de învățare
6.4.1 Regimul juridic al drepturilor morale de autor
Drepturile morale sunt instituite spre protejarea personalității autorului.
Caracterele drepturilor morale nu sunt enunțate explicit de lege dar pot fi
deduse din dispozițiile legii.
Drepturile m orale de autor au următoarele caractere juridice:
– Caracterul strict personal
o În timpul vieții autorului ele nu pot fi exercitate decât de autor
 Totuși ele pot fi transmise prin moștenire, nu însă și prin
contracte între vii
– Caracterul inalienabil și insesi zabil
o Drepturile morale nu pot fi înstrăinate de către autor și acesta nu
poate nici renunța la ele

59
 Aceste drepturi fiind inalienabile nu pot fi nici urmărite
silit de creditorii autorului
– Caracterul imprescriptibil
o Prescripția extinctivă se aplică doar în cazul drepturilor
patrimoniale, nu și al celor morale
– Caracterul perpetuu
o Se justifică prin nevoia de a proteja opera autorului și după ce
acesta încetează din viață
o Se transmit prin moștenire pe durată nelimitată
 Nu se transmite dreptul la nume și dreptu l de retractare.
6.4.2 Regimul juridic al drepturilor patrimoniale de autor
– Caracterul personal
o Indică legătura cu persoana autorului
o Drepturile patrimoniale pot fi transmise atât prin acte între vii
cât și prin moștenire sau, uneori, prin efectul legii
– Caracter ul exclusiv
o Are două componente:
 Autorul are dreptul suveran de a decide dacă opera va fi
utilizată, în ce mod și când
 Monopolul utilizării aparține în exclusivitate autorului
– Caracterul temporar
o Ca regulă generală drepturile patrimoniale de autor durează tot
timpul vieții autorului iar după moartea acestuia se transmit prin
moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani,
oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoștință publică
în mod legal. Dacă nu există moștenitori, exerciț iul acestor
drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în
timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat,
organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de
membri, din domeniul respectiv de creație.42
o Regula aceasta priveș te toate drepturile patrimoniale și se aplică
în cazul operelor publicate de autor în timpul vieții sub numele
său sau sub un pseudonim care nu lasă nici o îndoială asupra
identității autorului
 Excepții:
 Persoana care aduce la cunoștință publică o operă
care nu a fost divulgată în termenul de protecție
beneficiază de drepturi de autor asupra

42 Art. 25 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
modificată.

60
respectivei opere pentru o perioadă de 25 de ani
de la momentul în care a fost adusă pentru prima
dată la cunoștință publică
o Condiții:
 Durata de protecție a operei să fi
expirat
 Opera să nu fi fost adusă la
cunoștință publică în termenul de
protecție
 Opera să fie adusă la cunoștință,
după expirarea duratei de
protecție, în mod legal
o Drepturile de autor asupra operelor a duse
în mod legal la cunoștința publică sub
pseudonim sau fără indicarea autorului e
de 70 de ani de la data aducerii la
cunoștință publică
 Dacă autorul își divulgă identitatea
se aplică regula comună
o Pentru operele comune durata drepturilor
e de 70 de ani de la decesul ultimului
coautor
 Dacă opera este divizibilă atunci
durata se calculează după regula
comună pentru fiecare parte a
operei
o Pentru operele colective durata drepturilor
e de 70 de ani de la data aducerii ei la
cunoștință
o Durata de 70 de ani de la moartea
autorului se calculează de la 1 ianuarie a
anului următor morții autorului
o Durata de 70 de ani de la data aducerii la
cunoștință publică se calculează de la data
aducerii efective la cunoștință publică a
operei
o Atunci când durata de protecție ex piră opera cade în domeniul
public ceea ce semnifică încetarea monopolului asupra utilizării
operei
 În mod obișnuit aparțin domeniului public:
 Operele lipsite de originalitate

61
 Operele care prin natura și destinația lor aparțin
domeniului public
 Operele a c ăror durată de protecție a încetat
 Operele puse chiar de autori în domeniul public
– Moștenirea drepturilor patrimoniale de autor
o Drepturile patrimoniale de autor se pot transmite și prin
succesiune legală și prin succesiune testamentară
o Dacă nu sunt moștenitori exercițiul drepturilor fiind transmis
organelor de gestiune colectivă a drepturilor, moștenitor fiind,
potrivit legislației civile, statul român
6.4.3 Limitările exercitării drepturilor de autor
Necesitatea existenței acestor limite este dată de echi librarea interesului public
(acela de a asigura accesul la operele spiritului)cu interesul autorilor (acela de a
se bucura de recompensare pentru utilizarea operelor lor).
Legea diferențiază între două cazuri în care se aplică aceste limite la exercitarea
dreptului de autor, în funcție de scopul privat sau public al utilizării.
– Copia privată
o Se referă la reproducerea unei opere fără consimțământul
autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei
familii, cu condiția ca opera să fi fost anterio r adusă la
cunoștință publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării
normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul
drepturilor de utilizare.43
o Nu se aplică programelor pentru calculator
 În cazul acesta se poate face o copie de arhivă sau de
siguranță dacă aceasta este necesară pentru asigurarea
utilizării programului
o Se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
 Opera să fi fost efectiv divulgată
 Reproducerea să nu contravină utiliz ării normale a operei
 Reproducerea să nu îl prejudicieze pe autor sau pe
titularul dreptului de utilizare
 Reproducerea să se facă pentru uz personal sau pentru
cercul normal al unei familii
 Uzul personal privește exclusiv pe cel care face
copia

43 Art. 34 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
modificată.

62
 Cercul norm al al unei familii semnifică o
adunare, în același loc, a familiei și a prietenilor
care frecventează familia respectivă
o Pentru a compensa autorii legea stabilește obligativitatea
achitării unei remunerații pentru copia privată care se achită
pentru copia realizată dar se percepe din prețul pentru suporturile
pe care se pot realiza copii și al aparatelor care permit
reproducerea operelor.
 Remunerația este plătită de către fabricanții și
importatorii de suporturi sau aparate care realizează copii
către organ ele de gestiune colectivă stabilite potrivit legii
 Cuantumul remunerației se stabilește prin negociere între
părți
– Limitările pentru folosință publică
o Trebuie îndeplinite o serie de condiții generale:
 Opera trebuie să fi fost anterior adusă la cunoștință
publică legal
 Utilizarea să fie conform bunelor uzanțe
 Utilizarea să nu contravină utilizării normale a operei
 Utilizarea să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii
drepturilor de utilizare
o Cu respectarea acestor condiții generale se poate beneficia d e
limitările pentru folosință publică în următoarele situații și
modalități:
 reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare,
parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de
siguranță publică;
 utilizarea de scurte citate dintr -o operă, în sc op de
analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de
exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică
întinderea citatului;
 trebuie ca reproducerea să fie identică, nu se
poate modifica pasajul redat în nici un fel
 reproducerea pasajului trebuie s ă fie identificabilă
în operă presupunând identificarea pasajului prin
ghilimele și indicarea sursei și autorului
 citarea trebuie făcută în scopurile prevăzute de
lege
 pasajul reprodus trebuie să fie scurt
 utilizarea de articole izolate sau de scurte extr ase din
opere în publicații, în emisiuni de radio sau de
televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale,

63
destinate exclusiv învățământului, precum și
reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de
învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau
de scurte extrase din opere, în măsura justificată de
scopul urmărit;
 reproducerea pentru informare și cercetare de scurte
extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor,
filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor public e
culturale sau științifice, care funcționează fără scop
lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei
opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul
distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii
exemplarului unic din colecția perman entă a bibliotecii
sau a arhivei respective;
 reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile
publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori
de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obținerii
unui avantaj comercial sau econ omic, direct ori indirect;
 reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în
contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea
către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă
plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată
permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care
imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de
reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este
utilizată în scopuri comerciale;
 reprezentarea și executarea unei opere în cadrul
activităților in stituțiilor de învățământ, exclusiv în
scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea sau
executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată;
 utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al
ceremoniilor oficiale organizate de o au toritate publică;
 utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor
prezentate în cadrul expozițiilor cu acces public sau cu
vânzare, al târgurilor, licitațiilor publice de opere de artă,
ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice
utilizare comercială.
o Tot cu respectarea condițiilor generale sunt permise
reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către
public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau
economic:

64
 de scurte extrase din articole de presa și reportaj e
radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra
problemelor de actualitate, cu excepția celor pentru care
o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;
 de scurte fragmente ale conferințelor, alocuțiunilor,
pledoariilor și ale altor opere de același fel, care au fost
exprimate oral în public, cu condiția ca aceste utilizări să
aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
 de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor
privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura
justificată de scopul informării;
 de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în
învățământ sau pentru cercetare științifică;
 de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt
direct legate de acel handicap și în limita cerută de
handi capul respectiv.
6.4.4 Reguli generale privind cesiunea drepturilor patrimoniale de
autor
În materia dreptului de autor legea folosește termenul de cesiune pentru a
desemna atât cesiunea cât și concesiunea sau licența. Cesiunea este definită ca
fiind convenția prin care autorul sau titularul drepturilor patrimoniale de autor
transmite totalitatea sau o parte a drepturilor sale patrimoniale de autor asupra
unei opere către o altă persoană, de regulă, în schimbul unui preț.44
6.4.4.1 Condiții generale de validitate a contr actelor de
cesiune a drepturilor de autor
– Consimțământul
o Trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, să fie
exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fi e
exteriorizat și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ
o Particularități :
 Datorită faptului că doar prin exercitarea dreptului de
divulgare drepturile patrimoniale devin actuale, doctrina
consideră că e necesar consimțământul personal și scris
al autorului
 În cazul în care autorul își exercită dreptul de retractare
contractul de cesiune este denunțat unilateral, fără ca
instanța să poată cenzura acest drept, caz în care
cesionarul este îndreptățit la despăgubiri

44 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.351

65
– Capacitatea părților
o În ceea ce privește capacitatea persoanelor fizice
 Orice persoană fizică poate fi titular de dre pturi de autor
 Nu orice persoană fizică poate cesiona drepturile de autor
 Se aplică regulile generale ale capacității de
exercițiu, persoanele lipsite de capacitate de
exercițiu putând încheia acte juridice doar prin
reprezentant, minorul cu capacitate de exercițiu
restrânsă putând încheia acte juridice în nume
propriu dar numai cu aprobarea prealabilă a
tutorelui sau părinților
o În ceea ce privește capacitatea persoanelor juridice
 Achiziționarea de drepturi de autor este supusă
principiului specialității ca pacității de folosință a
persoanei juridice
– Obiectul contractelor
o Obiectul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
 Obiectul să existe
 Poate fi obiect valabil al cesiunii și o operă
viitoare (sau opere viitoare)
o Operele obiect al cesiunii în acest caz
trebuie să fie identificate potrivit genului
lor
 Nu pot fi obiect al cesiunii drepturile privind
operele dintr -o succesiune nedeschisă
 Nu pot fi cesionate drepturile asupra tuturor
operelor viitoare ale autorului
 Obiectul să fie determinat sau determin abil
 Trebuie să fie individualizat potrivit genului
operei
 Trebuie determinată și contraprestația
cesionarului
 Contractul trebuie să conțină clauze explicite cu
privire la:
o Drepturile patrimoniale transmise
 În cesiune de drepturi patrimoniale
de autor nu e xistă cesiune
implicită, așadar orice drept nu
este explicit cedat se consideră a fi
rămas la cedent

66
 Excepțiile de la această
regulă sunt stabilite
limitativ de lege:
o Cedarea dreptului
de reproducere
prezumă și cedarea
dreptului de
distribuire, dacă nu
se prevede altfel
o Proprietarul
originalului unei
opere de artă
plastică sau
fotografică o poate
expune public chiar
dacă aceasta nu a
fost adusă la
cunoștință publică,
dacă nu se prevede
altfel
o Drepturile de autor
asupra programelor
de calculator
realizate de angajat
în executarea unui
contract individual
de muncă se
consideră cedate
angajatorului, dacă
nu se prevede altfel
o Pentru fiecare drept transmis, a
modalităților de utilizare transmise
 Nu se prezumă cedate alte
modalități decât cele explicit
prevăzute c a cedate în contract
 În cazul în care se prevede cedarea
drepturilor în toate modalitățile de
utilizare, acestea sunt înțelese a fi
acele modalități existente la
momentul cesiunii, nu și cele
inventate ulterior, dacă nu se
prevede expres în contract

67
o Întind erea cesiunii
 Se referă la întinderea teritorială a
cesiunii
 Pot exista cesiuni exclusive
simultane ale aceluiași
drept pentru teritorii
diferite
o Durata cesiunii
 Este o cesiune afectată de
modalitatea unui termen extinctiv
 În orice caz această
perioadă nu poate excede
limitei de protecție
 Lipsa clauzei care stabilește durata
cesiunii se sancționează cu
nulitatea relativă
o Natura exclusivă sau neexclusivă a
cesiunii
 Cesiunea exclusivă presupune
transmiterea dreptului din
patrimoniul cedentului în al
cesionaru lui în timp ce cesiunea
neexclusivă presupune o licență
 Dacă cesiunea este exclusivă,
cedentul nu mai poate folosi el
însuși opera în modalitățile, pe
termenul, și în teritoriul pentru
care au fost cedate
 Cesionarul neexclusiv nu poate
introduce acțiunea î n contrafacere
 Cesionarul exclusiv poate ceda
mai departe, fără acordul autorului
sau cedentului anterior, dreptul
care i -a fost cedat în modalitatea,
pe termenul și pentru teritoriul
pentru care îi fusese cedat
 Dacă cesiunea este exclusivă acest
lucru tre buie menționat expres de
contractul de cesiune
o Remunerația titularului dreptului cedat
 Modul de calcul al remunerației
este lăsat la latitudinea părților, în

68
general se face în sumă fixă sau ca
procentaj din beneficiile obținute
de cesionar din utilizarea operei
 Dacă remunerația nu este stabilită
cedentul poate cere organelor
jurisdicționale să o stabilească
 Se stabilește pornind de la
remunerațiile pentru aceeași
categorie de opere, destinația și
durata utilizării, alte circumstanțe
 Cesiunea poate fi și cu titlu gratuit
caz în care trebuie respectate
regulile referitoare la donație
 Dacă există o disproporționalitate
vădită între remunerația autorului
și beneficiile obținute de cedent,
autorul poate cere instanței
revizuirea contractului de cesiune
sau mărir ea remunerației sale
 Obiectul să fie în circuitul civil
 Ca să fie în circuitul civil operele trebuie să fi fost
divulgate în mod legal
 Dacă autorul și -a exercitat dreptul de retractare,
opera iese din circuitul civil
 Obiectul să fie posibil
 Obiectul trebui e să fie posibil pentru cel care se
obligă
 Imposibilitatea relativă de executare nu
exonerează de răspundere pe cedent care poate fi
obligat la daune față de cesionar
 Obiectul să fie licit și moral
 Obiectul este ilicit sau imoral dacă utilizarea
drepturilo r cedate îl expune pe cesionar unei
sancțiuni civile, administrative sau penale
 Nu se poate pune problema unei condiționări a
verificării calității operei dacă aceasta este în
esență o condiție pur potestativă din partea
debitorului
 De asemenea nu se poate abuza de dreptul de
autor în sensul comiterii unor fapte
anticoncurențiale
– Cauza

69
o Cedentul se obligă în considerarea remunerației sale
o Cesionarul se obligă în considerarea scopului său de a -și
recupera investiția și a obține profit
6.4.4.2 Forma contractelor
Legea a impus, pentru protejarea autorilor, condiția încheierii contractelor în
formă scrisă și a includerii unor clauze obligatorii, neîndeplinirea acestor
condiții oferind părții interesate posibilitatea de a cere anularea contractului.
Contractul trebuie îns ă încheiat în formă scrisă ad probationem și nu ad
validitatem .
Mai mult, doctrina și jurisprudența au stabilit că doar autorul se poate prevala
de lipsa formei scrise, condiția fiind stabilită de legiuitor în favoarea sa.
Nici una din părțile contractante nu va putea face dovada existenței contractului
altfel decât prin prezentarea înscrisului, terții la contract putând proba existența
acestuia, conform regulii generale, prin orice mijloc de probă.
Singura excepție permisă de la condiția încheierii contractelor de cesiune (și
licență) în formă scrisă se referă la contractele având ca obiect opere utilizate în
presă.
6.4.4.3 Desființarea contractelor
Cauze de încetare a contractelor de cesiune de drepturi patrimoniale de autor:
– Cauze de încetare a contractelo r în conformitate cu dreptul comun, atât
cât sunt compatibile cu regulile speciale ale dreptului de autor
– Motive special reglementate de legea dreptului de autor
o Inutilizarea sau utilizarea insuficientă a dreptului cedat de către
cesionar
 Dacă prin această inutilizare sau utilizare insuficientă
sunt afectate considerabil interesele autorului
 Nu poate fi solicitată dacă inutilizarea sau utilizarea
insuficientă se datorează faptei proprii a cedentului,
faptei unui terț, cazului fortuit sau forței majore
 Nu se poate cere înainte de împlinirea unui termen de 2
ani de la încheierea cesiunii
 La dreptul de a cere desființarea contractului pentru
inutilizare sau utilizare insuficientă nu se poate renunța
anticipat
o Exercitarea de către autor a dreptului de retractare
 Motivele exercitării acestui drept nu pot fi cenzurate de
instanță
 Autorul trebuie să despăgubească cesionarii păgubiți de
desființarea unilaterală a cesiunii

70
 Nu poate fi exercitat în ceea ce privește programele
pentru calculator
– Motive speciale reglement ate de legea dreptului de autor pentru
diversele tipuri de contracte
6.4.4.4 Interpretarea contractelor
Există derogări în materia dreptului de autor de la regulile generale de
interpretare a contractelor, reguli care pot fi însă folosite și în materia cesiunii
de drepturi patrimoniale de autor dar nu mai în subsidiar.
Excepțiile privesc:
– Regula că tot ceea ce nu este expres cedat se prezumă păstrat de cedent
o Cu cele 3 excepții:
 Cedarea dreptului de reproducere prezumă și cedarea
dreptului de distribuire, dacă nu se prevede altfel
 Proprietarul originalului unei opere de artă plastică sau
fotografică o poate expune public chiar dacă aceasta nu a
fost adusă la cunoștință publică, dacă nu se prevede altfel
 Drepturile de autor asupra programelor de calculator
realizate de angajat în executarea unui contract individual
de muncă se consideră cedate angajatorului, dacă nu se
prevede altfel
– Regula că orice termeni echivoci se vor interpreta în favoarea cedentului
o Spre deosebire de regula de drept comun că orice clauză obs cură
se interpretează în contra vânzătorului.
6.5 Rezumat
Drepturile morale, legate strând de personalitatea autorului, au un regim diferit
de al drepturilor patrimoniale în ceea ce privește durata și transmiterea acestora.
Pentru a menține echilibrul între i nteresul social centrat pe necesitatea motivării
creatorilor și interesul social al menținerii unui domeniu public cât mai larg
necesar dezvoltării ulterioare legea prevede anumite limitări în exercitarea
drepturilor de autor.
Pentru transmiterea valabilă a drepturilor patrimoniale de autor se cer a fi
respectate anumite condiții generale, acestea referindu -se la consimțământ,
capacitate, obiect, cauză, formă, situațiile în care aceste contracte sunt
desființate și regulile de interpretare a clauzelor acest ora.
6.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Drepturile morale de autor (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. Se nasc prin simplul fapt al creării operei;

71
b. Se moștenesc, mai puțin dreptul la respectul integrității operei și
dreptul la retractare;
c. Nu se pot transmite prin acte inter vivos , mai puțin dreptul la nume;
d. Sunt insesizabile;
e. Durează 70 de ani de la moartea autorului;
2. Drepturile patrimoniale de autor (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. Se pot exercita de la nașterea operei;
b. Încetează la căderea în domeniul public a operei;
c. Se moștenesc perpetuu;
d. Nu se pot transmite prin acte inter vivos ;
e. Nu există toate pentru orice categorie de opere.
3. Pentru ca o reproducere să fie considerată copie privată trebuie (selectaț i
varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Să nu fie făcută în scop comercial;
b. Să se refere la un program pentru calculator;
c. Să fie făcută prin Internet;
d. Să fie destinată uzului personal sau în cercul normal al unei familii;
e. Să nu contravină utilizări i normale a operei.
4. Identificați limitările exercițiului dreptului de autor de care beneficiați într -o
săptămână normală de muncă.
5. Sunt condiții generale de valabilitate a unei cesiuni de drepturi de autor
(selectați varianta sau variantele care sunt adevă rate):
a. Autorul să nu fi retractat opera înainte de cesiune;
b. Integritatea operei să fie protejată de către cesionar;
c. Persoana juridică cesionar să acționeze în limitele principiului
specialității capacității de folosință;
d. Opera să nu fi fost divulgată efect iv publicului;
e. Să se fi epuizat dreptul de distribuire al operei.
6. Pentru ca o cesiune de drepturi de autor să fie valabilă obiectul acesteia
trebuie să fie (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Numai o operă prezentă, certă și individual determinată;
b. O operă sau mai multe opere prezente sau viitoare, determinate sau
determinabile, mai puțin totalitatea operelor viitoare ale autorului;
c. Determinat sau determinabil atât sub aspectul operei cât și sau
aspectul drepturilor cedate, a modalități lor cedate, a duratei,
întinderii și exclusivității cesiunii precum și a prețului acesteia;
d. Posibil absolut pentru cedent;
e. Licit și moral.
7. Contractele de cesiune de drepturi de autor trebuie să fie (selectați varianta
sau variantele care sunt adevărate):
a. Încheiate întotdeauna în formă scrisă pentru a fi valabile;
b. Încheiate întotdeauna în formă scrisă ad probationem ;
c. Încheiate în formă autentică în cazul în care cesiunea se face cu titlu
gratuit;
d. Încheiate în formă scrisă pentru a fi probate, mai puțin cele privind
operele utilizate în presă;

72
e. Încheiate în baza principiului consensualsimului prin simplul acord
de voință între părți.
8. Contractele de cesiune de drepturi de autor încetează:
a. Prin împlinirea termenului pentru care au fost încheiate;
b. Prin utilizarea insuficientă a drepturilor cedate în condițiile în care
prin aceasta este prejudiciat cedentul, deși utilizarea insuficientă nu
îi este imputabilă;
c. Prin predarea suportului material al operei;
d. Prin retractarea operei de către moștenitorii autorului;
e. Prin d istrugerea, de către cesionar, a copiilor efectuate de el.
9. La interpretarea contractelor de cesiune de drepturi de autor (selectați
varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Clauzele echivoce se interpretează în contra autorului;
b. Se vor avea în vedere întotdeauna și cesiunile implicite de drepturi,
indiferent de natura operei;
c. Se presupune existența unei cesiuni implicite a dreptului de
distribuire în cazul cedării dreptului de reproducere;
d. Se urmează întocmai regulile de interpretare stabilite de drept ul
civil.
6.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Viorel ROȘ, Dragoș BOGDAN, Octavia SPINEANU -MATEI, Dreptul de
autor și drepturile conexe. Tratat , All Beck (București – 2005), pp. 229 -234,
287-299, 300 -322, 350 -371.
Legea 8/1996 – art. 24 – 47.
Bibliografie facultativă:
Rodica PÂRVU, Ana Maria MARINESCU, „Remunerația compensatorie
pentru copia privată”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 2/2005.
Ioana VASIU, Lucian VASIU, „Digital Rights Management: Promises,
Dilemmas, an d Concerns”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2006.
Ciprian Raul ROMIȚAN, „Reglementarea producerii, importului, distribuirii,
închirierii și comercializării programelor pentru calculator în dreptul român”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2006.
Paul BUTA, „Considerații de bază asupra excepției de copie privată (Basic
considerations on the private copy limitation to copyright)”, în Revista Română
de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2006.

73
Paul BUTA, Anca MUȘAT, „Condițiile în care se poate beneficia de limitările
în exercițiul dreptului de autor”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2007.
Aura CÂMPEANU, „Drepturile autorilor de programe pentru calculator.
Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor asupra programelor pentru
calculator”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2007.
Dorian CHIROȘCA, „Copia privată – o limită a exercitării dreptului de autor în
legislația Republicii Moldova”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 3/2007.
Edmond Gabriel OLTEANU, „Considerații asupra relației dintre dreptul de
autor și mecanismul peer -to-peer”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 3/2007.
Ciprian Raul R OMIȚAN, „Competența de judecată a litigiilor ce au ca obiect
drepturile bănești cuvenite autorilor, artiștilor interpreți sau executanți ori a
producătorilor de înregistrări sonore și audiovizuale”, în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2007.
Teodor BODOAȘCĂ, „Contribuții la studiul regimului juridic aplicabil
remunerației cuvenite titularului drepturilor patrimoniale de autor în cazul
cesiunii acestora”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2008.
Mirela ROM IȚAN, „Unele considerații cu privire la noțiunea de plagiat”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2008.
Mirela ROMIȚAN, „Considerații cu privire la noțiunea de autoplagiat”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelect uale, nr. 3/2008.
Olga BELEI, „Reglementarea excepțiilor și limitări ale drepturilor titularilor
conform proiectului de lege privind dreptul de autor și drepturilor conexe în
Republica Moldova”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 3/2008.
Constantin DUVAC, Ciprian Raul ROMIȚAN, „Copia privată a operelor
științifice din domeniul juridic. Răspunderea penală potrivit Legii nr.8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/2009.
Lucian POP, „Autorul între suveranitate și suzeranitate. Limitele exercitării
dreptului de autor”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2009.

74
Marian -Alexandru CHIVU, „Recunoașterea dreptului de autor între țări”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2009.
Ioana VOICU, „Durata protecției dreptului de autor și a drepturilor conexe în
România și Republica Moldova”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2009.
Nicoleta – Raina D UMITRU, „Internetul…respect pentru creație. Realitate sau
utopie? România versus Franța”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2009.
Mateo BALLI -MATEO, „Dreptul de autor. Aspecte comparative între
România, Italia și Albania”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2009.
Popovici Paul, „Unele considerații privind parodia din perspectiva dreptului de
autor” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2011
Aura Ivan-Dumitrascu, „Interpretarea uniformă a noțiunii de „compensație
echitabilă” pentru copia privată prevăzută de art. 5 alin. 2 lit. b) din directiva
2001/29/CE” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
1/2011
Ligia Dănilă Cătuna, „Limite legale ale exercitării dreptului de autor. aspecte
atipice derivate din alt act normativ” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 4/2009
Mariana Liliana Savu, „Drepturile de autor, drepturile conexe și drepturile
succesorale ale soțului supraviețuitor” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2009
ORDA, „Seminarul național limite și excepții în dreptul de autor. Cadru juridic.
Aplicare” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2009
Viorel Roș, „Dreptul de citare” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 3/2009
Teodor Bodoașcă, „Contribuții la studiul reglementărilor legale referitoare la
limitele exercitării drepturilor de autor” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 3/2009
Nicoleta Rodica Dominte, „Limitele exercitării dreptului de autor în statele
membre ale uniunii europene” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 3/2009

75
6.8 Răspunsuri la Test
1. a, d;
2. b, e;
3. a, d, e;
4. X;
5. a, c;
6. b, c, d, e;
7. c, d, e;
8. a, b;
9. c.

76
7. Unitatea de învățare nr. 5: Dreptul de autor 5
7.1 Introducere
Această unitate urmărește detalierea principalel or contracte de cesiune de
drepturi patrimoniale de autor și o prezentare succintăa drepturilor conexe
drepturilor de autor .
7.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Arătați care sunt principalele contracte de cesiune de drepturi de autor;
– Detaliați condițiile speciale de validitate în raport de fiecare tip de
contract studiat;
– Arătați care sunt drepturile conexe drepturilor de autor;
– Indicați subiecții drepturilor conexe drepturilor de autor;
– Justificați existența acestor drepturi conexe drepturilor de autor;
– Detaliați conținutul și limitele drepturilor conexe drepturilor de autor.
7.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 2 ore
7.4 Conținutul unității de învățare
7.4.1 Principalele contracte de cesiune de drepturi patrimoniale de
autor
Principalel e contracte prevăzute de lege sunt contractul de editare, contractul de
reprezentare teatrală sau execuție muzicală, contractul de închiriere, contractul
de comandă și contractul de adaptare audiovizuală.
– Contractul de editare
o Editarea este reproducerea un ei opere și răspândirea ei în public
printr -o fiecare materială și durabilă45 deci contractul de editare
este convenția prin care titularul dreptului de autor cedează
editorului, în schimbul unei remunerații, dreptul de a reproduce
și de a distribui opera.
o Cesiunea acestor drepturi poate fi exclusivă sau neexclusivă în
cadrul contractului de editare
o Orice tip de operă, nu doar cele literare, pot fi editate atât timp
cât sunt susceptibile de reproducere
o Cesiunea în cadrul contractului de editare privește rep roducerea
stricto sensu , neincluzând și adaptarea

45 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck ( București – 2005), p.371

77
 În contractul de editare se poate introduce totuși o clauză
prin care să fie cedat și dreptul de realizare de opere
derivate
o Este un contract sinalagmatic (editorul își asumă obligația de a
reproduce și dis tribui opera, autorul își asumă obligația de a
furniza opera), cu titlu oneros și comutativ, consensual (forma
scrisă este cerută doar ad probationem ) și translativ de drepturi
(în cazul cesiunii exclusive).
o Editorul parte în contract este un comerciant, p otrivit Codului
comercial, putând fi o întreprindere de editură
 Editorul fiind comerciant, de cele mi multe ori,
contractul de editare este civil pentru cedent și comercial
pentru cesionar, cu toate acestea contractul este supus
legii comerciale potrivit a rt. 56 C. Com.
o Particularități în ceea ce privește condițiile de validitate ale
contractului de editare:
 Forma și conținutul contractului:
 Contractul trebuie să conțină clauze privind
următoarele probleme:
o Durata cesiunii
 Neincluderea acestei clauze se
sancționează cu anulabilitatea
contractului
o Natura exclusivă sau neexclusivă
 Neincluderea acestei clauze se
sancționează cu anulabilitatea
contractului
o Întinderea teritorială a cesiunii
 Neincluderea acestei clauze se
sancționează cu anulabilitatea
contract ului
o Numărul maxim și minim al exemplarelor
 Neincluderea acestei clauze se
sancționează cu nulitatea relativă a
contractului în cazul în care e
invocată de autor/cedent
o Remunerația autorului
 Neincluderea acestei clauze se
sancționează cu anulabilitatea
contractului
o Numărul de exemplare oferite gratuit
autorului

78
 Neincluderea acestei clauze se
sancționează cu nulitatea relativă a
contractului în cazul în care e
invocată de autor/cedent
o Termenul pentru apariția și distribuirea
exemplarelor fiecărei ediții sau fiecărui
tiraj
 Neincluderea acestei clauze se
sancționează cu nulitatea relativă a
contractului în cazul în care e
invocată de autor/cedent
o Termenul de predare a originalului operei
de către autor
 Neincluderea acestei clauze se
sancționează cu nulitatea r elativă a
contractului în cazul în care e
invocată de autor/cedent
o Procedura de control al numărului de
exemplare produse de editor
 Neincluderea acestei clauze se
sancționează cu nulitatea relativă a
contractului în cazul în care e
invocată de autor/cedent
o Modalitățile de utilizare cedate
 Neincluderea acestei clauze se
sancționează cu nulitatea relativă a
contractului în cazul în care e
invocată de autor/cedent
o Efectele contractului de editare sunt:
 Obligațiile cedentului:
 Obligația de a pune obiectul ediției la dispoziția
editorului
o Trebuie predat într -o formă care permite
reproducerea normală
o Cedentul păstrează dreptul de proprietate
asupra suportului
 Obligații subsecvente:
o Obligația conformității operei (autorul nu
poate modifica substanțial opera d upă
predarea obiectului ediției)
o Obligația efectuării corecturilor necesare

79
 Refuzul autorului de a -și îndeplini
această obligație echivalează cu
retractarea
o Obligația de garanție
 Cedentul trebuie să garanteze
împotriva tulburărilor de drept și a
celor de f apt:
 Va răspunde pentru
cesiunile anterioare sau
ulterioare făcute, chiar și
dacă acestea privesc opere
diferite dar numai în detalii
nesemnificative
 Trebuie să se abțină de la
orice acte care ar jena
normala utilizare a operei
(ceea ce nu semnifică
imposi bilitatea de a scrie o
altă operă pe aceeași temă)
 În cazul în care a încheiat
un contract pentru o
singură ediție nu poate
încheia un alt contract de
editare înainte de epuizarea
primei ediții
 Nu poate încorpora opera
unei ediții complete a
operelor sale înainte de
epuizarea ediției anterioare
 Trebuie să se abțină de la
orice fapte care ar jena
normala utilizare a operei
și să evite să facă rău
operei odată introdusă în
circuitul economic
 Răspunde și pentru fapta
unui terț dacă aceasta
privește o tulburare de
drept (acțiunile împotriva
editorului pentru
contrafacere, încălcarea
dreptului la intimitate și

80
viață privată sau a
drepturilor personalității
prin operă)
 Obligațiile cesionarului:
 Obligația de publicare a operei:
o Dacă editorul nu publică opera în
termenul convenit autorul poate solicita
desființarea contractului și plata de daune
 El poate păstra remunerația deja
primită sau solicita plata integrală
a remunerației
 Dacă nu există un termen prevăzut
de contract editorul trebuie să o
publice în maxim un a n de la data
acceptării acesteia
 Publicare înseamnă distribuire
către public, obligația de publicare
fiind una de rezultat
 Pentru ca opera să fie distribuită ea trebuie înainte
reprodusă
o Reproducerea trebuie făcută în condițiile
și numărul de exemplare convenit cu
cedentul
o Dacă nu este stabilit un număr de
exemplare se va lua în considerare cel
utilizat de regulă pentru același tip de
operă
o Dacă nu se stabilește numărul de ediții
prin contract se consideră că editorul
poate edita câte ediții dorește în l imita de
timp a cesiunii
 Trebuie să anunțe și să remunereze
autorul pentru fiecare ediție
o Dacă nu este stabilit un termen pentru
reproducerea operei termenul este cel
stabilit de lege pentru publicare
 Editorul nu poate interveni în
conținutul operei
 El po ate totuși să corecteze
erorile de ortografie,
punctuație, sintaxă dar nu
și stilul

81
o Distribuirea se face de către editor prin
vânzare, închiriere sau împrumut.
 Obligația de publicitate pentru operă
o Este o obligație de mijloace
o Trebuie făcută conform uzanțe lor pentru
tipul de operă care se promovează
 Obligația de utilizare a operei
o Dacă editorul nu utilizează sau utilizează
insuficient opera, cauzând prejudicii
semnificative cedentului acesta poate
solicita desființarea contractului de editare
 Contractul cu editare este un contract cu
executare succesivă și editorul mai are trei
obligații subsecvente:
o Obligația de a avea un număr de
exemplare în stoc și la vânzare pe măsura
cererii
o Obligația de a reimprima opera dacă se
epuizează cât timp mai există cerere
pentru ea
 Fără a depăși însă limitele stabilite
de contractul de editare
o Obligația de a permite autorului să aducă
îmbunătățiri operei la fiecare ediție
 Modificările aduse nu trebuie să
mărească substanțial costul
editorului sau să schimbe
caracterul operei
 Obligația de plată a remunerației cedentului
o Trebuie să asigure cedentului atât
remunerația în bani cât și un număr de
exemplare gratuite stabilit prin contract
o Remunerația trebuie prevăzută în contract
împreună cu modalitatea de calcul a
acesteia
 dacă această clauză lipsește
cedentul poate
 cere organelor
jurisdicționale să
stabilească remunerația
cuvenită, sau

82
 să ceară instanței anularea
contractului de editare
o Dacă există o disproporție evidentă între
remunerația autorului și beneficiile
cesionarului a utorul poate cere instanței
revizuirea contractului sau mărirea
convenabilă a remunerației
 obligația de restituire a originalului operei
 obligația de a oferi autorului copiile rămase în
stoc
o dacă după 2 ani de la publicare editorul
dorește să le distrugă
 trebuie să le ofere la prețul pe care
l-ar fi obținut prin vânzarea pentru
distrugerea lor
o Transmisiunea contractului de editare
 Fiind un contract intuitu personae , editorul nu poate ceda
contractul fără consimțământul scris al autorului
o Încetarea contract ului de editare
 Contractul de editare încetează în cazurile prevăzute de
dreptul comun dar și în cazuri specifice precum:
 Exercitarea de autorul cedent a dreptului de
retractare
 Neutilizare sau utilizare insuficientă dacă
interesele cedentului sunt afectat e considerabil
 Epuizarea ultimei ediții convenite
o Se consideră epuizată o ediție dacă
numărul exemplarelor nevândute e mai
mic de 5% din numărul total de exemplare
sau mai mic de 100
 Nepublicarea în termenul convenit
o În acest caz cedentul are dreptul de a cere
desființarea contractului și daune pentru
neexecutare
 Pierderea operei originare
 În cazul decesului autorului înainte de terminarea
operei contractul se consideră rezolvit numai
pentru partea de operă neterminată
o Editorul poate publica partea terminat ă a
operei numai dacă autorul și -a manifestat

83
în timpul vieții acordul neechivoc în acest
sens.
– Contractul de comandă
o Contractul de comandă are ca obiect valorificarea drepturilor
patrimoniale asupra unei opere viitoare însă acordul părților
privește nu nu mai opera viitoare ci și activitatea de creație a
autorului.46
o În cazul acestui contract autorul își asumă o dublă obligație: cea
de a crea opera și cea de a înstrăina drepturile patrimoniale către
cel care a comandat -o.
o Contractul de comandă trebuie să co nțină două termene
distincte: termenul de predare a operei și termenul de acceptare a
operei de către cel care o comandă. Dacă opera nu îndeplinește
condițiile obiectiv măsurabile de acceptare stabilite prin contract
cel care a comandat -o poate denunța con tractul (caz în care
sumele deja plătite rămân la autor și acesta mai are dreptul să
solicite și restituirea cheltuielilor efectuate pentru realizarea
operei).
7.4.2 Drepturile conexe dreptului de autor
Beneficiază de drepturi conexe dreptului de autor:
– Artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări sau
execuții
o Drepturi morale:
 Dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei
interpretări sau execuții
 Dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să
fie indicat sau comunicat la fiecare spectacol și la fiecare
utilizare a înregistrării acestuia
 Dreptul de a pretinde respectarea calității prestației sale
și de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei
modificări substanțiale a interpretării ori execuției sale
sau oricăre i încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia
grav onoarea ori reputația sa
o Drepturi patrimoniale
 Artistul interpret sau executant are dreptul exclusiv de a
autoriza sau interzice:
 fixarea interpretării sau a execuției sale
 reproducerea interpretării sau a execuției fixate

46 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe.
Tratat , All Beck (București – 2005), p.395

84
 distribuirea interpretării sau a execuției fixate
 închirierea interpretării sau a execuției fixate
 împrumutul interpretării sau al execuției fixate
 importul în vederea comercializării pe piața
internă a interpretării sau a execuției fixate
 radiodifuzarea și comunicarea publică ale
interpretării sau ale execuției sale, cu excepția
cazului în care interpretarea ori execuția a fost
deja fixată sau radiodifuzată, caz în care nu are
dreptul decât la remunerație echitabilă
 punerea la dispoz iția publicului a interpretării sau
a execuției sale fixate, astfel încât să poată fi
accesată, în orice loc și în orice moment ales, în
mod individual, de către public
 retransmiterea prin cablu a interpretării sau a
execuției fixate.
– Producătorii de înreg istrări sonore, pentru propriile înregistrări
o Drepturi morale:
 Dreptul de a înscrie numele sau denumirea sa pe
suporturile înregistrărilor sale sonore
o Drepturi patrimoniale
 Producătorii de înregistrări sonore are dreptul exclusiv de
a autoriza sau interzic e:
 reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă
a propriilor înregistrări sonore
 distribuirea propriilor înregistrări sonore
 închirierea propriilor înregistrări sonore
 împrumutul propriilor înregistrări sonore
 importul în vederea comercializării pe pi ața
internă a copiilor legal realizate a propriilor
înregistrări sonore
 radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor
înregistrări sonore, cu excepția celor publicate în
scop comercial, caz în care nu are dreptul decât la
remunerație echitabilă
 puner ea la dispoziția publicului a propriilor
înregistrări sonore, astfel încât să poată fi
accesate, în orice loc și în orice moment ales, în
mod individual, de către public
 retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări
sonore.

85
– Producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări
o Drepturi morale:
 Dreptul de a înscrie numele sau denumirea sa pe
suporturile înregistrărilor sale audiovizuale
o Drepturi patrimoniale
 Producătorii de înregistrări audiovizuale au dreptul
exclusiv de a autoriza sau interzice:
 reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă
a propriilor înregistrări audiovizuale
 distribuirea propriilor înregistrări audiovizuale
 închirierea propriilor înregistrări audiovizuale
 împrumutul propriilor înregistrări audioviz uale
 importul în vederea comercializării pe piața
internă a copiilor legal realizate a propriilor
înregistrări audiovizuale
 radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor
înregistrări audiovizuale, cu excepția celor
publicate în scop comercial, caz în care nu are
dreptul decât la remunerație echitabilă
 punerea la dispoziția publicului a propriilor
înregistrări audiovizuale, astfel încât să poată fi
accesate, în orice loc și în orice moment ales, în
mod individual, de către public
 retransmiterea prin ca blu a propriilor înregistrări
audiovizuale.
– Organismele de radiodifuziune și televiziune, pentru propriile emisiuni
și servicii de programe
o Drepturi patrimoniale
 Organismele de radiodifuziune și televiziune au dreptul
exclusiv de a autoriza sau interzice:
 fixarea propriilor emisiuni și servicii de programe
de radiodifuziune sau de televiziune
 reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă
a propriilor emisiuni și servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice
fel de suport, ind iferent dacă au fost transmise
prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit
 distribuirea propriilor emisiuni și servicii de
programe de radiodifuziune sau de televiziune
fixate pe orice fel de suport

86
 importul, în vederea comercializării pe piața
internă, a propriilor emisiuni și servicii de
programe de radiodifuziune sau de televiziune
fixate pe orice fel de suport
 retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni
și servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin
cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu
similar, precum și prin orice alt mod de
comunicare către public, inclusiv retransmiterea
pe Internet
 comunicarea publică a propriilor emisiuni și
servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune în locuri accesibile publicului, cu
plata intrării
 închirierea propriilor emisiuni și servicii de
programe de radiodifuziune sau de televiziune,
fixate pe orice tip de suport
 împrumutul propriilor emisiuni și servicii de
programe de radiodifuz iune sau de televiziune
fixate pe orice fel de suport
 punerea la dispoziția publicului a propriilor
emisiuni și servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice
fel de suport, indiferent dacă au fost emise prin fir
sau fără fir, i nclusiv prin cablu sau satelit, astfel
încât să poată fi accesate în orice loc și în orice
moment ales, în mod individual, de către public.
7.5 Rezumat
Principalele contracte de cesiune a drepturilor de autor sunt contractul de
editare și contractul de comandă. Fiecare dintre acestea impune pentru
validitate respectarea unor condiții specifice.
Pe lângă drepturile de autor care aparțin autorului legea oferă protecție și altor
neautori implicați însă în procesul creativ: artiștii interpreți sau executanți ,
producătorul de videograme sau fonograme, organele de televiziune și
radiodifuziune.
7.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Contractul de editare (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Este un contract încheiat intuitu personae ;
b. Este un co ntract ce poate privi numai operele scrise;

87
c. Presupune cedarea drepturilor de reproducere, distribuire și
comunicare publică;
d. Este întotdeauna un contract civil, nu un contract comercial;
e. Presupune și cedarea dreptului de adaptare a operei.
2. Pentru a nu fi a nulabil contractul de editare trebuie să prevadă (selectați
varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Termenul de predare al obiectului ediției;
b. Numărul de exemplare gratuite cuvenite autorului;
c. Că se cedează și dreptul de adaptare al operei;
d. Procedura de control al numărului de exemplare produse de editor;
e. Numele sub care să fie editată opera.
3. În cazul contractului de editare cedentul (selectați varianta sau variantele
care sunt adevărate):
a. Nu poate efectua corecturile esențiale;
b. Nu poate retracta opera dacă cesiunea a fost exclusivă;
c. Poate desființa contractul unilateral prin nepredarea obiectului
ediției;
d. Poate încheia un alt contract de editare pentru o operă derivată
bazată pe opera cedată imediat după încheierea contractului de
editare privind opera inițială;
e. Garantează pe cesionar pentru tulburările de drept.
4. În cazul contractului de editare cesionarul (selectați varianta sau variantele
care sunt adevărate):
a. Poate cere revizuirea contractului în cazul în care există o
disproporție evidentă într e remunerația plătită și beneficiile obținute;
b. Trebuie să editeze opera în numărul și modalitățile convenite cu
autorul;
c. Dobândește în proprietate suportul obiectului ediției;
d. Trebuie să mențină în stoc și la vânzare un număr de copii ale operei
corespunză tor cu cererea, fără depășirea limitelor de cantitate și timp
agreate prin contract;
e. Trebuie să facă publicitate operei.
5. Contractul de comandă (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. Permite, înaintea termenului de acceptare, celui care a comandat
opera să o refuze dacă nu respectă cerințele sale;
b. Obligă pe autor la predarea operei la termenul de acceptare;
c. Obligă pe autor să returneze sumele primite în cazul în care opera
este refuzată;
d. Conține, sub sancțiunea nulității, trei termene: de p redare, de
verificare și de acceptare;
e. Permite remunerarea autorului doar în sumă forfetară.
6. Artiștii interpreți și executanți (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. Au doar drepturi morale conexe drepturilor de autor;
b. Au doar drepturi pa trimoniale conexe drepturilor de autor;
c. Au dreptul de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei
modificări substanțiale a interpretării ori execuției lor;

88
d. Au dreptul de a se opune la radiodifuzarea și comunicarea publică a
interpretării sau exec uției lor deși aceasta a fost deja fixată;
e. Au drept de suită.
7. Analizați similaritățile și deosebirile dintre drepturile conexe drepturilor de
autor ale producătorilor de înregistrări sonore, pentru propriile înregistrări,
ale producătorilor de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări
și ale organismelor de radiodifuziune și televiziune, pentru propriile
emisiuni și servicii de programe.
7.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Viorel ROȘ, Dragoș BOGDAN, Octavia SPINEANU -MATEI, Dreptul de
autor și drepturile conexe. Tratat , All Beck (București – 2005), pp. 371 -394,
395-396, 461 -482.
Legea 8/1996 – art. 48 – 57, 92 -1211.
Bibliografie facultativă:
Mirela ROMIȚAN, Delia VASILIU, „Drepturile patrimoniale ale artiștilor
interpreți și executanți. Jurisprudență”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2005.
Paul Alexandru MANOLE, „Valorificarea drepturilor de autor. Contractul de
editare”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2006.
Ciprian Raul ROMIȚAN, „Infracțiunea de comunicarea publică a operelor sau
a produselor purtătoare de drepturi conexe”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2006.
Ana-Maria MARINESCU, „Aspecte privind dreptul de autor și drepturile
conexe în Armenia, Croația și Nigeria”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2006.
Marius Bogdan BULANCEA, „Infracțiunea de punere la dispoziția publiculu i,
fără consimțământul titularilor de drepturi, a produselor purtătoare de drepturi
de autor, de drepturi conexe sau de drepturi sui -generis ale fabricanților de baze
de date”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2006.
Florin COJO CARU, „Programele de televiziune cu acces condiționat.
Legislație. Comentarii”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2007.
Liliana Mariana SAVU, „Gestiunea drepturilor conexe ale artiștilor interpreți
sau executanți”, în Revista R omână de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
1/2008.

89
Liliana Mariana SAVU, „Considerații cu privire la definirea noțiunii de artiști
interpreți sau executanți”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2008.
Liliana Mariana SAVU, „R emunerație datorată artiștilor interpreți sau
executanți pentru utilizarea fonogramelor sau a reproducerilor acestora de către
distribuitorii prin cablu. Organismul de gestiune colectivă. Excepții. Studiu de
caz”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2008.
Felicia CHIFA, „Particularitățile repartizării sarcinii probațiunii în cauzele
privind apărarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2008.
Teodor BODOAȘCĂ, Au relia DRĂGHICI, „Contribuții la studiul
reglementărilor legale referitoare la contractul de editare”, în Revista Română
de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2009.
Mihaela STĂNESCU, „Dispozițiile Convenției de la Roma cu privire la
protecția organism elor de radiodifuziune”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/2009.
Petre Dungan, „Considerații privind unele infracțiuni prevăzute în legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (i)” în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2011
Ioana Vasiu, Lucian Vasiu, „Licența de folosire a programelor informatice,
constituție sau dictat?” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 3/2011
Marius Pantea, „Antrepriza criminală în domeniul d repturilor de proprietate
intelectuală” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2011
Bujorel Florea, „Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor prin intermediul
contractului de editare” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 3/2011
Dragos Bogdan, „Proprietatea intelectuală în jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 2/2011
Constantin Duvac, „Analiza infracțiunii prevăzute în art. 140 alin. 1 lit. b) din
legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2011
Nicolae Grofu, „Elemente de criminalistică tactică privind percheziția
sistemelor informatice în cazul cerc etării infracțiunilor săvârșite în domeniul
proprietății intelectuale” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2011
Gavrilescu Marian, Cicerone Valentin Radu -Sultanescu, „Aspecte de natură
juridică în legătură cu infracțiunile privind dreptul de autor și drepturile conexe,

90
brevetele de invenție, desenele și modelele” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/20 11
Olteanu Edmond Gabriel, „Mandatul organismelor de gestiune colectivă” în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2010
Bârlog Ramona, Gheorghiu Gheorghe, „Aspecte privind gestiunea colectivă” în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2010
Marinescu Ana-Maria, „Dreptul de retransmitere prin cablu – gestiunea
colectivă a dreptului de retransmitere prin cablu” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2010
Pop Monica, „Practica parchetelor în domeniul drepturilor de proprietate
intelectuală” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectu ale, nr. 2/2010
Duvac Constantin, „Analiza infracțiunii prevăzută în art. 140 alin. 1 lit. a) din
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2010
Grofu Nicolae, „Ascultarea învinuitului sau inculpatului în cazul infracțiunii
prevăzute în art. 140 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor”
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2010
Magda Popescu, „Aspecte din practica judiciară europ eană referitoare la
remunerația compensatorie pentru copia privată” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2009
7.8 Temă de control
Rezolvarea temei de control se va transmite prin e -mail la adresa
paul.buta@ univnt.ro .

1. Detaliați, în maximum o pagină, efectele principiului anualității bugetului
asupra funcționării sistemului bugetar, aplecându -vă și asupra efectelor pe
care le are asupra formării veniturilor bugetare.
2. Discutați, în maximum o jumătate de pagină, modul în care contribuie
respectarea principiului unității bugetare la realizarea funcției de control a
finanțelor publice.
3. Analizați, în maximum o pagină, utilitatea principiului echilibrului bugetar
la realiz area funcțiilor finanțelor publice și relevanța lui în ziua de astăzi.
4. Argumentați, în maximum o pagină, pro sau contra următoarei afirmații:
„Modificarea în orice fel a bugetului pe parcursul exercițiului bugetar ar
trebui interzisă”.

91
7.9 Răspunsuri la Test
1. a;
2. a, b, d;
3. c, e;
4. b, d, e;
5. a;
6. c;
7. X.

92
8. Unitatea de învățare nr. 6: Protecția semnelor
distinctive ale activității de comerț 1
8.1 Introducere
Această unitate își propune să diferențieze conceptual între firme, embleme
mărci și indicații geografice, să prezinte cele mai importante două sisteme de
protecție a dreptului la marcă, să definească marca și să detalieze caracteristicile
mărcilor și dreptului la marcă, valoarea econo mică a mărcilor și funcțiile
acestora.
8.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Arătați care sunt principalele semne distinctive ale activității de comerț
– Definiți firma și emblema
– Arătați p articularitățile de regim juridic aplicabile firmei și emblemei;
– Indicați principalele sisteme de protecție a mărcilor
– Arătați care sunt avantajele și dezavantajele sistemelor de protecție a
mărcilor
– Definiți marca
– Arătați care sunt caracterele juridice ale mărcii
– Indicați natura juridică a dreptului asupra mărcii
– Indicați tipurile de mărci după obiectul lor
– Detaliați fiecare funcție a mărcii precum și sancțiunile ce pot interveni
în cazul în care aceste funcții nu sunt îndeplinite;
8.3 Durata medie de par curgere acestei unități de învățare este
de 2 ore
8.4 Conținutul unității de învățare
8.4.1 Firme, embleme, mărci și indicații geografice
Semnele activității de comerț identifică fie comerciantul fie produsele sau
serviciile acestora și beneficiază de protecție pent ru a preveni producerea de
confuzii păgubitoare atât comercianților cât și consumatorilor.
Dintre semnele distinctive ale activității de comerț doar mărcile și indicațiile
geografice sunt protejate ca drepturi de proprietate intelectuală, firma și
emblema fiind reglementate prin legea registrului comerțului, legea societăților
comerciale, ordonanța privind simplificarea unor formalități administrative
pentru înregistrarea și autorizarea funcționării comercianților și prin normele
privind modul de ținere a r egistrelor comerțului și de efectuare a înregistrărilor
emise de Ministerul Justiției și Camera de Comerț și Industrie a României.

93
8.4.1.1 Firma
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 „ firma este numele sau, după caz,
denumirea sub care acesta [comerciantul – n.n.] își exercită comerțul și sub
care se semnează ”.
Atât legea 26/1990 cât și legea 31/1990 privind societăților comerciale stabilesc
foarte clar care sunt denumirile pe care trebuie să le aibă diferite tipuri de
comercianți47:
– În reglemen tarea Legii nr. 26, firma se compune din numele
comerciantului, persoană fizică, scris în întregime, sau din numele și
inițiala prenumelui acestuia (art. 31 alin. 1);
– firma (numele comercial) al societății comerciale constă dintr -o
denumire proprie (art. 32-37), cu unele particularități:
o firma unei societăți în nume colectiv trebuie să cuprindă numele
a cel puțin unul dintre asociați, urmat de mențiunea privind
forma juridică a societății, scrisă în întregime („ societate în
nume colectiv ”);
o firma unei societăți în comandită simplă trebuie să cuprindă
numele a cel puțin unuia dintre asociații comanditați, urmat de
mențiunea „ societate în comandită ”, scrisă în întregime;
o firma unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se
compune dintr -o denumi re proprie, de natură a o deosebi de
firma altor societăți, urmată de mențiunea scrisă în întregime
„societate pe acțiuni ” sau „S.A.” ori, după caz, „ societate în
comandită pe acțiuni ”;
o firma unei societăți cu răspundere limitată se compune dintr -o
denumir e proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau al
mai multor asociați, urmată de mențiunea scrisă în întregime
„societate cu răspundere limitată ” sau „ S.R.L .”;
o firma sucursalei din România a unei societăți străine va trebui să
cuprindă și mențiunea se diului principal din străinătate.
Pentru a fi înregistrată firma trebuie să fie disponibilă, distinctivă și licită48.
– Firma este disponibilă, adică susceptibilă de a fi apropriată de un
comerciant, atunci când nu aparține altui comerciant, prin înregistrare a
ei anterioară în registrul comerțului aceeași arie teritorială de activitate.
o Verificarea disponibilității se face de către oficiul registrului
comerțului, înainte de întocmirea actelor constitutive sau oricând

47 Aura CÂMPEANU, „Protecția numelor comerciale (firme) și embleme”, în Revista Română
de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2006, pp. 171 -172.
48 Vezi Aura CÂMPEANU, „Protecția numelor comerciale (firme) și embleme”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2006, pp. 172 -173.

94
se aduc modificări actelor constitutive ca re conduc sau implică
schimbarea firmei anterior înregistrată49.
– Firma este distinctivă atunci când constă dintr -o denumire care nu este
necesară, generică sau uzuală, și nici nu este identică sau similară cu alte
firme înregistrate anterior în registrul co merțului, pentru aceeași arie
teritorială de activitate.
o Potrivit art. 38 alin. (1) din Legea 26, orice firmă nouă trebuie să
se deosebească de cele existente. Când o firmă nouă este
asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o mențiune care să o
deoseb ească de aceasta fie prin desemnarea mai precisă a
persoanei, fie prin indicarea felului de comerț exercitat sau în
orice alt mod.
– Condiția ca firma să fie licită, înseamnă, în virtutea principiilor
generale, că nu se poate înregistra o firmă care ar încăl ca o dispoziție
imperativă a legii privind ordinea publică sau bunele moravuri și, în
general, limitele concurenței loiale.
Există dezbateri în doctrină față de modul de apropriere a firmei, aceasta (sub
denumirea, neîncetățenită în legislația noastră, de nume comercial) fiind
considerată de Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale50 ca
fiind obiect valabil a protecției prin drepturi de proprietate industrială51, chiar
fără îndeplinirea vreunei formalități:
„numele comercial va fi prote jat în toate țările Uniunii, fără
obligația de depunere sau înregistrare, indiferent dacă el face
parte sau nu dintr -o marcă de fabrică sau de comerț ”52.
Față de acestea, numeroși autori53 au considerat că firma este protejată încă de
la începutul folosirii sale, fără vreo înregistrare prealabilă, înregistrarea de la

49 Viorel Roș, Octavia Spineanu -Matei, Dragoș Bogdan, Dreptul proprietății intelectuale.
Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile geografice, All Beck (București – 2003),
p. 7.
50 Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883, revizuită la
Stockholm la 14 iulie 1967 și ratificată de România prin Decretul 1177/1968.
51 Art.1 alin. (2) din Convenția de la Paris – „protecția proprietății industriale are ca obiect […]
numele comercial [..] ”.
52 Art. 8 al Convenție i de la Paris.
53 Aura CÂMPEANU, „Protecția numelor comerciale (firme) și embleme”, în Revista Română
de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2006; Ligia DĂNILĂ, „Considerații despre numele
comercial”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelect uale, nr. 3/2007; Ligia DĂNILĂ,
„Numele comercial și abuzul de drept”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 2/2008; Dana Simona ARJOCA, „Considerații privind corelația dintre firmă – element
incorporal al fondului de comerț și dreptu rile de proprietate intelectuală”, în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2008; Anastasia NICOLA, „Conflict și interferență între
marcă și numele comercial”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
4/2008.

95
Registrul Comerțului privind înmatricularea comerciantului și neavând efect
constitutiv de drepturi în ceea ce privește firma.
8.4.1.2 Emblema
Emblema este un semn opțional, fiind „ semnul sau denumirea care deosebește
un comerciant de un altul de același gen ”54 în timp ce firma este un semn
obligatoriu pentru toți comercianții.
Firma nu poate conține mențiuni care să inducă în eroare cu privire la natura
sau întinderea comerțului sau societății comerciant ului, nu trebuie să producă
confuzie cu alte firme înregistrate, nu poate conține o denumire utilizată de
comercianții din sectorul public.
Drepturile asupra firmei și emblemei se apără de obicei prin acțiunea în
concurență neloială însă există și alte mij loace de apărarea a drepturilor
exclusive privind firmele sau emblemele. Astfel considerăm că titularul unui
nume comercial sau embleme are deschisă calea opoziției la înregistrarea unei
mărci sau chiar cea a anulării înregistrării unei mărci. Deși nu puți ne au fost
instanțele care au interpretat acest mod de apărare a drepturilor asupra firmei
sau emblemei ca fiind o varietate a relei -credințe, suntem în asentimentul
autorilor55 care au susținut că o astfel de interpretare nu este corectă, încălcarea
unui d rept de proprietate preexistent, inclusiv firmă sau emblemă, trebuie
încadrat în motivul de anulare prevăzut de art. 48 alin. 1 lit. e) – „înregistrarea
mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație
geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de
proprietate industrială protejat ori cu privire la un drept de autor ”.
8.4.2 Sisteme de protecție a dreptului la marcă
– Sistemul priorității de folosință (realist sau declarativ)
o Dreptul la marcă se dobâ ndește de către comerciantul care a
oferit primul pe piață produsele identificate prin semnul ales ca
marcă, dreptul la marcă dobândindu -se printr -un act de
ocupațiune56
 Dacă o marcă este deja folosită de un comerciant,
utilizarea ei de către un altul este prezumată a fi de rea –
credință

54 Art. 30 alin. (2) din Legea nr. 26/1990.
55 Ligia DĂNILĂ, „Considerații despre numele comercial”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 3/2007; Ligia DĂNILĂ, „Numele comercial și abuzul de drept”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2008; Dana Simona ARJOCA,
„Considerații privind corelația dintre firmă – element incorporal al fondului de comerț și
drepturile de proprietate intelectuală”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 4/2008; Anastasia NICOLA, „Conflict și interferență între marcă și numele comercial”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2008.
56 Viorel Roș, Octavia Spineanu -Matei, Dragoș Bogdan, Dreptul proprietății intelectuale.
Dreptul proprietății industriale . Mărcile și indicațiile geografice, All Beck (București – 2003),
p. 17

96
o Dezavantaje:
 În dreptul românesc se prezumă buna -credință, nu și
reaua -credință, aceasta din urmă trebuind dovedită
 Reaua -credință este prezumată fără o apreciere obiectivă
a gradului de confuzie ce poate fi cauzat de utiliza rea
mărcii de doi comercianți diferiți sau de utilizare a mărcii
unuia ca parte a mărcii celui de -al doilea
o Condiții pentru aproprierea semnului
 Actul de primă folosire să fie public
 Actul de primă folosire să fie făcut cu intenția de
apropriere
o În cazul a cestui sistem:
 Titularul unei mărci dobândite prin folosință poate
constitui depozitul oricând după ocuparea semnului
 Depozitul realizează publicitatea aproprierii
mărcii de către deponent
 Depozitul creează o prezumție de proprietate în
favoarea deponentul ui
 Depozitul constituit conferă deponentului
opozabilitate față de orice acte de folosință
ulterioare
 Depozitul deschide posibilitatea utilizării acțiunii
în contrafacere
 Depozitul nu conferă deponentului nici un drept
dacă marca fusese anterior ocupată pr in folosință
de un alt comerciant
 Marca adoptată dar nedepusă poate fi transmisă
– Sistemul priorității de înregistrare (sistemul atributiv)
o În acest sistem dreptul asupra mărcii se dobândește prin
constituirea unui depozit și înregistrarea mărcii într -un registru
public, dreptul aparținând celui care înregistrează prima acel
semn, nu celei care îl folosește prima
o Avantaje:
 Existența unei date certe de la care s -a dobândit dreptul
 Publicitate și opozabilitate față de terți
 Mai ușor de probat decât folosința
o Dezavantaje:
 Permite înregistrarea unei mărci nefolosite de titular ci de
un alt comerciant care nu și -a înregistrat -o
 Pentru că dreptul la marcă în acest sistem nu se pierde
prin nefolosință decât în anumite condiții pot apărea
unele mărci de baraj, nefo losite dar înregistrate doar
pentru a opri înregistrarea lor de către concurenți
– Sistemul mixt de înregistrare
o Sistem atributiv amânat
 Depozitul constituit nu se transformă în dovadă definitivă
decât după trecerea unei perioade de timp

97
8.4.3 Definiția mărcii
Marca este un semn distinctiv servind la diferențierea de către public a
produselor și serviciilor unui comerciant de produsele și serviciile de același fel
ori de produsele și serviciile similare ale altor comercianți.57
Marca a mai fost definită ca fiind un semn distinctiv, menit să diferențieze
produsele, lucrările și serviciile unei persoane fizice sau juridice, garantând o
calitate definită și constantă a acestora, un semn susceptibil de a forma în
condițiile legii obiectul unui drept exclusiv, care aparți ne categoriei drepturilor
industriale.58
8.4.4 Caracteristici ale mărcilor și dreptului la marcă
8.4.4.1 Mărcile ca obiect al protecției
– Marca are valoare economică și constituie un bun
o Dreptul la marcă poate constitui obiect valabil al contractului de
garanție reală mo biliară59
o Marca este considerată de doctrina juridică un bun mobil cu
anumite particularități
 Este un bun mobil incorporal
 Este un bun mobil asupra căruia nu poate fi exercitată o
posesie care să întrunească ambele elemente ( animus și
corpus ), posesia fizică nefiind posibilă în mod direct
– Marca este un element incorporal al fondului de comerț
o Însă dreptul la marcă poate fi înstrăinat total sau parțial
independent de fondul de comerț spre deosebire de firmă
8.4.4.2 Natura juridică a dreptului la marcă
Deoarece a legerea unui semn ca marcă nu presupune nici noutate nici
originalitate sau activitate inventivă, dreptul la marcă nu este un drept
intelectual sau un drept privind o creație nouă. În cazul în care un semn
desemnat ca marcă înglobează și o creație original ă respectiva creație este
protejată conform dreptului de autor sau dreptului asupra unui desen sau model.
Dreptul exclusiv de exploatare a mărcii este un drept relativ, el neputând fi opus
decât concurenților direcți ai titularului mărcii. O excepție apare ntă de la
această regulă o reprezintă mărcile notorii și de renume care pot fi opuse cu
succes și neconcurenților atâta vreme cât, prin utilizarea acestei mărci, aceștia

57 Viorel Roș, Octavia Spineanu -Matei, Dragoș Bogdan, Dreptul proprietății intelectuale.
Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile geografice, All Beck (București – 2003) ,
p. 22
58 Yolanda Eminescu, Regimul juridic al mărcilor, Lumina Lex (București – 1996), p. 59 citat
în Viorel Roș, Octavia Spineanu -Matei, Dragoș Bogdan, Dreptul proprietății intelectuale.
Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile geografice, All Bec k (București – 2003),
p. 22
59 Conform art. 6 alin. (5) lit. f) din Titlul VI al Legii 99/1999.

98
profită de caracterul distinctiv al mărcii sau cauzează prejudicii titularului
acestei a.
Excepția este una doar aparentă din două motive. Pe de -o parte în cazul acestor
mărci sfera concurenților titularului mărcii notorii sau de renume este una mai
extinsă decât în cazul mărcilor obișnuite, titularul unei astfel de mărci fiind
prezumat a c oncura nu doar direct în piața produselor sau serviciilor oferite la
un moment dat dar și în piețele conexe acestora, piețe în care notorietatea sau
renumele mărcii sale întăresc poziția acestuia pe piața „originară” și mențin
potențialitatea unei extinder i în aceste piețe conexe. Pe de altă parte, subsumat
funcției esențiale a mărcii (pe care o vom detalia mai jos), în cazul dreptului
mărcilor concurența este definită mai puțin în raport de piața efectivă a
produselor și serviciilor oferite și mai mult în raport de publicul care operează
pe respectivele piețe, fiind astfel vorba de o concurență pentru public. Ori în
aceste condiții deși titularul mărcii notorii sau de renume ar putea să nu
concureze direct în piața fizică a produselor și serviciilor cu cei care îi
utilizează marca s -ar putea să existe totuși o concurență pentru acel segment de
public comun acestor piețe, fiind în acest caz vorba de o concurență pentru
recunoașterea de către un public comun vizat de ambii utilizatori ai mărcii.
Mărcile au urm ătoarele caractere:
– Caracterul individual
o De regulă dreptul asupra mărcii este individual, el aparține unei
singure persoane fizice sau juridice
o Legea nu exclude însă coproprietatea caz în care se aplică
regulile dreptului comun în materie de indiviziune
o Mai există și cazul mărcilor colective
 Aparțin unei asociații care autorizează folosirea ei
potrivit unui regulament
 Marca nu aparține nici unui membru individual al
asociației ci asociației
 Marca nu poate fi folosită decât de membrii
asociației
 Folosirea mărcii nu poate fi făcută decât în
conformitate cu regulamentul de utilizare aprobat
de asociația titulară
 Marca nu poate fi transmisă de către cel autorizat
să o folosească și de către titular doar cu acordul
tuturor membrilor asociației
– Caracterul facult ativ
o Comercianții nu sunt obligați să își aproprieze un semn care să le
distingă produsele de cele ale celorlalți comercianți
o Există totuși cazuri pentru care legiuitorul impune ca obligatorie
marcarea produselor din raționamente de securitate a
consumator ilor
 În legislația internă era cazul obiectelor de bijuterie care
trebuiau marcate conform art. 20 din Decretul 210/1960

99
 Având în vedere că marcajul obiectelor de
bijuterie nu se făcea în sensul identificării originii
acestora ci doar pentru garantarea cal ității opinăm
că nici această marcare nu se făcea cu titlu de
marcă;
 Oricum prevederile Decretului 210/1960 au fost
abrogate prin Legea 158/2005
 În legislația comunitară facem referire, cu titlu de
exemplu, la Directiva 2000/13/EC pentru aproximarea
legisl ațiilor statelor membre cu privire la etichetarea,
prezentarea și publicitatea produselor alimentare
 Această Directivă impune marcarea produselor
alimentare în conformitate cu anumite reguli
printre care și existența unor mențiuni obligatorii
o Opinăm că ace st tip de marcaj nu
constituie utilizare cu titlu de marcă ci
este exclusiv un marcaj neindicativ de
origine și nediferențiator de produs impus
administrativ în vederea protecției
consumatorului.
8.4.5 Valoarea economică și funcțiile mărcii
Marca a dobândit în t imp o importanță deosebit de mare, importanță ce crește
odată cu diversificarea continuă a ofertei de produse din fiecare gamă și cu tot
mai pronunțata globalizare a piețelor de desfacere.
Totodată marca tinde să își dezvolte și o funcție simbolică, de sta tut, prin care
consumatorii pot să își exprime valorile și standardul de viață.
În funcție de activitatea titularului lor putem distinge între:
– Mărci de fabrică
o Sunt mărcile aplicate de producători pe produse
– Mărci de comerț
o Sunt mărcile aplicate de comercianți pe ambalaje pentru a indica
faptul că au ales aceste produse ca fiind potrivite a fi vândute de
către ei
– Mărci de servicii
o Sunt mărci folosite în reclame, anunțuri, afișe etc. de către
prestatorii de servicii
Marca este independentă de suportul său și de produsul sau serviciul pe care îl
identifică.

8.4.6 Funcțiile mărcii
– Funcția de diferențiere a produselor și serviciilor și de indicare a originii
acestora

100
o Este recunoscută ca fiind funcția esențială a mărcii atât de
jurisprudența națională cât și de cea comunitară.
 Aceasta fiind funcția esențială a mărcii, toate dispozițiile
legale incidente trebuie interpretate ca orientate spre
atingerea acestui scop, spre realizarea acestei funcții
înaintea oricărei alteia;
 Mai mult, celelalte funcții ale mărcii s unt
subsumate acesteia.
o La nivel comunitar și în legea română marca este definită prin
natura sa (semn) și funcția sa primară (de diferențiere a
produselor și serviciilor)
o Deși indicarea originii nu este explicit prevăzută ea este
implicită
 Indicarea origi nii nu trebuie să permită neapărat
identificarea fizică a producătorului ci să arate o sursă
identificabilă a produselor sau serviciilor
 Această sursă identificabilă este arătată de către
marcă prin delimitarea produsului sau serviciului
provenit de la ace a sursă identificabilă de toate
celelalte produse sau servicii similare provenite
din alte surse.
o Valoarea intrinsecă a mărcii stă în informația pe care o
furnizează consumatorilor, cu privire la originea produselor sau
serviciilor , permițându -le să le de osebească de alte produse sau
servicii similare provenite din alte surse
 Pe lângă valoarea aceasta intrinsecă a mărcii pentru
determinarea valorii economice a mărcii se ține seama și
de alte criterii care pot aduce profit precum:
 Abilitatea mărcii de a fi extinsă pentru produse
sau servicii de alt gen;
 Abilitatea mărcii de a capta externalități pozitive
în promovare (de exemplu abilitatea unei mărci
de a atrage, prin renumele și notorietatea ei, alte
mărci în promovare și/sau de a obține costuri
scăzute de promovare);
 Abilitatea mărcii de a menține un public captiv;
etc.
o Sancțiunile pentru nerespectarea acestei funcții esențiale a mărcii
pot fi variate:
 Anularea mărcii;
 Poate fi totală sau parțială.
 Decăderea din dreptul la marcă;
 Poate fi totală sau parțial ă.
– Funcția de garanție a calității
o În cazul mărcilor de certificare funcția de garanție a calității este
evidentă și primordială, mărcile de certificare indicând că
produsele sau serviciile pentru care sunt utilizate sunt certificate
de titularul mărcii în ceea ce privește calitatea, materialul, modul

101
de fabricație a produselor sau prestare a serviciilor, precizia sau
alte caracteristici
o În cazul mărcilor individuale deși nemenționată expres sau
sancționată de lege, această funcție se deduce din așteptarea
consumatorului ca două produse de același fel cu aceeași origine
să aibă o calitate aproape identică
 În cazul mărcilor individuale, în virtutea acestei funcții,
la o înstrăinare a mărcii cesionarul este obligat să
mențină un nivel calitativ similar cu cel impus de cedent,
tocmai pentru a respecta această funcție a mărcii
 în cazul în care consumatorul este vătămat prin inducerea
sa în eroare cu privire la natura, calitatea sau la
proveniența geografică a produselor sau a serviciilor
pentru care a fost înregi strată, poate opera sancțiunea
decăderii din dreptul la marcă a titularului acesteia
– Funcția de protecție a consumatorilor
o Derivă din funcția de garanție a calității și a indicării originii
produselor și serviciilor
o Neexistând sancțiune juridică pentru ner espectarea acestei
funcții, mijlocul de apărare al consumatorilor rămâne cel
prevăzut de reglementările referitoare la protecția
consumatorului.
 Poate însă să opereze sancțiunea decăderii în cazul în
care consumatorul este vătămat prin inducerea sa în
eroare cu privire la natura, calitatea sau la proveniența
geografică a produselor sau a serviciilor pentru care a
fost înregistrată
– Funcția de reclamă
o Ține de impactul pe care marca îl produce asupra
consumatorilor, stârnindu -le interesul pentru produsele sau
serviciile marcate
o Nu există sancțiune specifică pentru neîndeplinirea acestei
funcții a mărcii
 În cazul în care motivul pentru care marca nu mai
produce nici un impact asupra consumatorilor din cauză
că aceasta a devenit uzuală în comerț poate opera
decăd erea din dreptul asupra mărcii.
8.5 Rezumat
Identificarea unui anume comerciant între alții de același fel se poate face prin
firmă sau emblemă. Identificarea produselor unui comerciant de altele de
acelașii fel se face însă prin utilizarea de mărci.
Principala funcție a mărcii este astfel aceea de a indica originea unui produsa
sau serviciu și ărin această legătură pe care o crează în mintea consumatorului
ea dobânziște o valoare economică proprie.

102
8.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Firma (selectați v arianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Este un semn de identificare al comerciantului și nu un semn de
identificare al produsului și/sau serviciului;
b. Este obiect al unui drept de proprietate industrială;
c. Este obligatorie;
d. Este protejată doar de la în registrarea în Registrul Comerțului;
e. Este protejată doar dacă este disponibilă, distinctivă și licită;
f. Trebuie să fie diferită de orice altă firmă înregistrată la Registrul
Comerțului unde se înregistrează.
2. Sistemul atributiv de protecție a mărcilor (selec tați varianta sau variantele
care sunt adevărate):
a. Impune acordarea protecției primului comerciant care folosește
marca în comerț;
b. Impune acordarea protecției primului comerciant care înregistrează
marca la o autoritate de stat desemnată de lege;
c. Impune ac ordarea protecției primului comerciant care vinde un
produs marcat, dar numai pentru acel tip de produs;
d. Este cel utilizat în România;
e. Face să se prezume reaua -credință;
f. Este mai echitabil în sensul în care nu permite înregistrarea mărcilor
deja folosite d e terți în acel comerț.
3. Comparați definițiile date mărcii cu cele ale firmei și clasificați atât
similaritățile cât și diferențele observate;
4. Dreptul la marcă (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Nu este în circuitul civil;
b. Nu poate fi înstrăinat prin acte inter vivos ;
c. Este un bun mobil incorporal;
d. Este susceptibil de posesie dar numai sub forma elementului corpus
al acesteia;
e. Poate fi gajat;
f. Face parte din fondul de comerț alături de firmă și emblemă;
5. Marca (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Este de regulă individuală;
b. Nu poate aparține în nici un caz mai multor persoane deodată, cu
excepția mărcilor colective;
c. Protejează, în principiu, numai împotriva neconcurenților;
d. Colectivă nu poate fi folosită de altcinev a decât membrii asociației
titulare;
e. Are caracter facultativ, și numai în cazuri excepționale obligatoriu;
f. Notorie sau de renume are o protecție mai extinsă decât marca
obișnuită.
6. Funcțiile mărcii sunt (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate ):
a. Funcția de garanție a calității;
b. Funcția de reclamă;
c. Funcția de distribuire;
d. Funcția de indicare a țării de proveniență;

103
e. Funcția de protecție a consumatorilor;
f. Funcția de diferențiere a produselor și serviciilor și de indicare a
originii acestora.
7. Detal iați caracteristicile și implicațiile fiecărei funcții a mărcii și arătați cum
toate decurg și se interpretează prin funcția esențială a mărcii.
8.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Viorel ROȘ, Octavia SPINEANU -MATEI, Dragoș BOGDAN, Dreptul
proprietății intelectuale. Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile
geografice, All Beck (București – 2003), pp. 4 -37.
Legea 26/1990 art. 30 – 43.
Legea 84/1998 art. 1 – 4.
Bibliografie facultativă:
Delia VASILIU, „Dreptul de prioritate asu pra mărcii. Jurisprudență”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2005.
Liana IACOB, „Semnele distinctive. Conflictul între dreptul exclusiv la
numele comercial și dreptul la marcă”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2005.
Gabriel N. TURCU, „Influențele mediului comercial asupra mărcii”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2006.
Nicolae BURCHEL, Mihaela GAVENEA, „Conflictul nume comercial –
marcă”, în Revista Română de Drep tul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2006.
Gabriel N. TURCU, „Influențele mediului comercial asupra mărcii”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2006.
Aura CÂMPEANU, „Protecția numelor comerciale (firme) și embleme”, în
Revista Ro mână de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2006.
Ligia DĂNILĂ, Ion NEGRU, „Considerații privind dreptul de preferință în
domeniul dreptului de proprietate intelectuală”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2006.
Ligia DĂNILĂ , „Considerații despre numele comercial”, în Revista Română
de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2007.
Elena STOICA, „Conflictul dintre marcă și nume comercial. Studiu de caz”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2007.
Ligia DĂNILĂ, „Numele comercial și abuzul de drept”, în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2008.

104
Dana Simona ARJOCA, „Considerații privind corelația dintre firmă – element
incorporal al fondului de comerț și drepturile de proprietate intelectuală”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2008.
Anastasia NICOLA, „Conflict și interferență între marcă și numele comercial”,
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2008.
Nicoleta Rodica Dominte, „C onsiderații privind protecția denumirilorde origine
în temeiul aranjamentului de la lisabona din anul 1958” în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2011
Leaua Crenguta, Mihaela Maravela, „Mărcile pentru medicamente. alegere,
condiții speciale, public relevant” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2011
Nicoleta Rodica Dominte, „Numele unei persoane fizice – semn care poate
compune o marcă” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2011
Răzvan Dincă, „Slăbiciunile teoriei mărcilor slabe” în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2009
8.8 Răspunsuri la Test
1. a, b, c, e, f;
2. b, d;
3. X;
4. c, e, f;
5. a, d, e, f;
6. a, b, e, f;
7. X.

105
9. Unitatea de învățare nr. 7: Protecția semnelor
distinctive ale activității de comerț 2
9.1 Introducere
Această unitate își propune să identifice semnele susceptibile de a fi mărci și
apoi să detalieze condițile pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru a fi
înregistrate ca mărci.
9.2 Obiectivele/competențele un ității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Arătați care sunt condițiile generale pentru ca un semn să poată fi
protejat ca marcă;
– Indicați rațiunile pentru care diverse categorii de semne sunt
susceptibile de a fi protej ate ca mărci;
– Arătați care sunt categoriile de semne care nu pot fi apropriate ca mărci;
– Enumerați condițiile de validitate a mărcii;
– Detaliați elementele cerinței ca semnul ales ca marcă să fie susceptibil
de reprezentare grafică;
– Detaliați elementele cer inței ca semnul ales ca marcă să fie distinctiv;
– Detaliați elementele cerinței ca semnul ales ca marcă să fie licit;
– Detaliați elementele cerinței ca semnul ales ca marcă să fie disponibil.
9.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 2 ore
9.4 Conținutul unității de învățare
9.4.1 Semne susceptibile de a fi mărci
Cerința enunțată de lege pentru ca un semn să poată fi înregistrat ca marcă este
posibilitatea de reprezentare grafică, enumerarea cuprinsă în legea română fiind
exemplificativă, nu limit ativă.60
Pot fi așadar înregistrate ca mărci semne precum:
– Cuvintele
o Cuvintele obișnuite, folosite în limbajul curent
 Mai puțin:
 Cuvintele uzuale în limbajul curent sau practicile
comerciale loiale și constante

60 Viorel Roș, Octavia Spineanu -Matei, Dragoș Bogdan, Dreptul proprietății intelectuale.
Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile geografice, All Beck (București – 2003),
pp. 39 -40

106
 Cuvintele folosite în comerț pentru a desemna
specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea,
originea geografică, timpul fabricării ori alte
caracteristici
 Cuvintele de natură a induce în eroare cu privire
la originea geografică, calitatea sau natura
produsului sau al serviciului
 Cuvintele care s-ar constitui în mărci ilicite sau
contrare bunelor moravuri
– Combinațiile de cuvinte
o De exemplu:
 Numele compuse (îmbinări de cuvinte)
 Sloganuri
 Numele de persoane
 Pot fi și nume și prenume
 Pot fi și denumiri
o Există două limitări în ceea ce privește
înregi strarea ca marcă a unui nume
patronimic
 Nu poate fi înregistrat ca marcă
numele unei persoane care se
bucură de renume în România
decât cu consimțământul acestuia
 OSIM poate cenzura din
oficiu înregistrarea unei
astfel de mărci
 Nu poate fi înregistrat ca m arcă
numele unei persoane dacă prin
această înregistrare s -ar aduce
atingere dreptului la imagine sau
numelui patronimic al persoanei
respective
 OSIM nu poate cenzura din
oficiu înregistrarea unei
astfel de mărci
o În cazul omonimilor se aplică regula
comună de la mărci: primul venit, primul
servit, omonimul nemaiputând să -și
înregistreze numele ca marcă decât pentru
alte servicii sau produse sau diferențiindu –
l prin alte elemente
 Pot fi înregistrate pseudonimele
 În cazul denumirilor geografice există 4 limit ări
prevăzute de lege:
o Nu pot fi înregistrate ca mărci semnele
folosite în comerț pentru a desemna
specia, calitatea, cantitatea, destinația,

107
valoarea, originea geografică, timpul
fabricării ori alte caracteristici
o Nu pot fi înregistrate ca mărci semnele d e
natură a induce în eroare cu privire la
originea geografică, calitatea sau natura
produsului sau al serviciului
o Nu pot fi înregistrate ca mărci semnele
care conțin o indicație geografică sau sunt
constituite dintr -o astfel de indicație,
pentru produse ca re nu sunt constituite
dintr -o astfel de indicație, pentru produse
care nu sunt originare din teritoriul
indicat, dacă utilizarea acestei indicații
este de natură să inducă publicul în eroare
cu privire la locul adevărat de origine
o Mărcile care sunt consti tuite sau conțin o
indicație geografică, identificând vinuri
sau produse spirtoase care nu sunt
originare din locul indicat
– Litere, cifre și inițiale
– Desene
– Elemente figurative
– Embleme
– Viniete
– Etichete
– Portretul
– Formele tridimensionale
o Forma produsului
 Atâta vreme cât nu e impusă de natura produsului
 Câtă vreme nu este necesară unui rezultat tehnic
 Câtă vreme nu dă o valoare substanțială produsului
o Forma ambalajului
– Culorile și combinațiile de culori
o Mai puțin alegerea unei singure culori ca unic semn de
înregistrat
– Hologramele
– Semnele sonore
– Combinațiile de elemente
o Orice combinație de elemente care, fiecare în parte poate
constitui o marcă alcătuiește o marcă complexă
o Orice combinație de elemente care, deși fiecare în parte nu poate
constitui o marcă, în combinația existentă dobândesc suficientă
distinctivitate pentru a alcătui o marcă, alcătuiește o marcă
compusă
9.4.2 Condiții de validitate a mărcii
Pentru ca un semn să fi înregistrat ca marcă el trebuie să îndeplinească
următoarele condiții:

108
– Să fie susceptibil de reprezentare grafică
– Să fie distinctiv
– Să fie disponibil
– Să fie licit
9.4.2.1 Condiția reprezentării grafice
Pentru ca un semn să fie înregistrat ca marcă el trebuie să fie reprezentabil
grafic. Această condiție nu limitează categoria semnelor care pot fi înregistrate
ca marcă la cele alcătuite din desene sau semne reprezentabile grafic ci la acele
semne care pot fi „traduse” într -o reprezentare grafică. Astfel s -a considerat că
semnele sonore pot constitui mărci deoarece există mai multe moduri de a le
reprezenta grafic (prin onomatopee, prin note muzicale pe o partitură, printr -o
oscilogramă), această opinie fiind de altfel și consacrată legislativ odată cu
republicarea legii 84/1998.
Există însă discuții cu privire la înregistrarea mărcilor olfact ive, acestea
adresându -se unui simț eminamente subiectiv: mirosul.
9.4.2.2 Condiția distinctivității semnului ales ca marcă
Distinctivitatea semnului ales ca marcă nu implică originalitatea sau noutatea
semnului nici aplicarea vreunei doze de creativitate, acesta fiind eminamente
rezultatul unei alegeri destinată nu a numi ci a diferenția produsul sau serviciul
de altele asemăn ătoare ale altor comercianți concurenți. Acesta este și motivul
pentru care aprecierea distinctivității unui semn ales ca marcă nu se apreciază in
abstracto ci doar în raport cu produsul sau serviciul pe care este aplicat semnul
respectiv. Abilitatea semnu lui de a -l diferenția de cele ale altor comercianți
concurenți este criteriul care stabilește distinctivitatea unui astfel de semn.
Puterea distinctivă a unei mărci poate însă crește în timp, odată cu utilizarea
crescândă a produsului sau serviciului sau c u investițiile făcute de titularul
dreptului în publicitate.
Putem însă discerne între mărci mai puternice și mărci mai slabe în ceea ce
privește distinctivitatea, în general considerându -se că mărcile compuse din
semne de fantezie sunt mai distinctive de cât mărcile alcătuite din semne
existente.
Mai mult putem deosebi și mărci care și -au câștigat o putere distinctivă
deosebită, fiind recunoscute între liderii de categorie sau sector, putere
distinctivă care le asigură o protecție crescută cu derogări de la regimul de drept
comun. Putem astfel distinge mărci notorii și mărci de renume:
– Marca notorie
o Este marca larg cunoscută în România la data depunerii unei
cereri de înregistrare a mărcii sau la data priorității revendicate
în cerere

109
o Marca notorie este p rotejată chiar neînregistrată și neutilizată în
România sau oriunde altundeva în lume (deși ne este greu să
apreciem cum o astfel de marcă ar putea fi notorie)
 Notorietatea poate fi considerată un mod originar de
dobândire a dreptului la marcă
o Notorietatea se apreciază în funcție de:
 Gradul de distinctivitate, inițială sau dobândită a mărcii
notorii în România
 Durata și întinderea utilizării în România a mărcii în
legătură cu produsele și serviciile pe care ea se aplică
 Durata și întinderea publicității măr cii în România
 Aria geografică de utilizare a mărcii notorii în România
 Cunoașterea mărcii în România, în cadrul segmentului de
public vizat pentru produsele sau serviciile pe care marca
respectivă se aplică
 Existența unor mărci identice sau similare pentr u produse
sau servicii identice sau similare aparținând altor
persoane
o Caracterul notoriu al mărcii face ca marca notorie să fie protejată
 Chiar neînregistrată în România
 Chiar împotriva principiului specialității mărcii
 marcă poate fi refuzată de la înreg istrare dacă este
identică sau similară cu o marcă notorie în
România pentru produse sau servicii diferite de
cele la care se referă marca depusă spre
înregistrare și dacă, prin folosirea nejustificată a
acesteia din urmă, s -ar putea profita de caracterul
distinctiv sau de renumele mărcii notorii ori
această folosire ar putea produce prejudicii
titularului mărcii notorii
– Marca de renume
o Este marca ce a dobândit un renume mai mare decât marca
notorie
 Renumele mărcii face ca marca de renume să fie
protejată
 Chiar neînregistrată în România
 Chiar împotriva principiului specialității mărcii
 marcă poate fi refuzată de la înregistrare dacă este
identică sau similară cu o marcă ce a dobândit un
renume în România pentru produse sau servicii
diferite de cele la care se referă marca depusă
spre înregistrare și dacă, prin folosirea
nejustificată a acesteia din urmă, s -ar putea
profita de caracterul distinctiv sau de renumele

110
mărcii ori această folosire ar cauza titularului
mărcii un prejudiciu
– Sunt considerate semne lip site de caracter distinctiv:
– Semnele uzuale în limbajul curent sau practicile comerciale loiale și
constante (semne uzuale)
– Semnele folosite în comerț pentru a desemna specia, calitatea,
cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică, timpul fabrică rii ori
alte caracteristici (semne necesare, descriptive sau generice)
– Forma produsului dacă:
o E impusă de natura produsului
o Este necesară unui rezultat tehnic
o Dă o valoare substanțială produsului
Legea mărcilor română admite înregistrarea semnelor nedist inctive per se dar
care, la data introducerii cererii de înregistrare, în urma utilizării lor, au
dobândit caracter distinctiv în raport de produsele sau serviciile pe care sunt
aplicate.
9.4.2.3 Condiția liceității semnului ales ca marcă
Liceitatea presupune ale gerea unor semne a căror utilizare nu este interzisă de
lege, legea nr. 84/1998 stabilind că sunt excluse de la protecție:
– Semnele excluse de diferite convenții internaționale
o Reproduceri sau imitații, neautorizate de organele competente,
de steme, drapele , embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de
control și garanție, blazoane, aparținând statelor Uniunii de la
Paris și care intră sub incidența articolului 6ter din Convenția de
la Paris sau aparținând organizațiilor internaționale
interguvernamentale d in care fac parte una sau mai multe din
statele Uniunii
– Semnele contrare ordinii publice și bunelor moravuri
o Natura însăși a semnului trebuie să fie contrară ordinii publice și
bunelor moravuri,
 Marca este independentă de obiectul asupra căruia
poartă, validitatea ei nedepinzând de liceitatea produsului
sau serviciului pe care îl identifică
 marcă nu va putea fi considerată contrară ordinii
publice pentru singurul motiv că nu este
conformă cu o oarecare dispoziție a legislației
privitoare la mărci cu exce pția cazului în care
dispoziția respectivă vizează ea însăși ordinea
publică61

61 Viorel Roș, Octavia Spineanu -Matei, Dragoș Bogdan, Dreptul proprietății intelectuale.
Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile geografice, All Beck (București – 2003),
p. 182

111
– Semnele care cuprind indicații false sau înșelătoare
o Sunt considerate mărci deceptive cele care induc în eroare
consumatorul cu privire la originea geografică sau calitatea
produ sului sau serviciului
 Pentru a fi deceptivă marca trebuie să înșele prin ea
însăși, nu prin asociere cu produse sau servicii ale altor
producători
 De asemenea nu trebuie confundată iliceitatea mărcii cu
utilizarea deceptivă a unei mărci valide
– Odată cu rep ublicarea legii 84/1998 au fost excluse de la înregistrare și:
o mărcile care conțin semne cu înaltă valoare simbolică, în special
un simbol religios; și
o mărcile care conțin, fără autorizația organelor competente,
ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice , altele decât cele
avute în vedere de art. 6ter din Convenția de la Paris
9.4.2.4 Condiția disponibilității semnului ales ca marcă
Pentru că dreptul la marcă este un drept de ocupațiune, semnul ales și
înregistrat ca marcă face ca semnul respectiv să nu mai poată fi ales pentru a
altă marcă ce să desemneze același tip de produse sau servicii.
Indisponibilitatea unui semn se poate datora:
– Aproprierii anterioare a semnului ca nume comercial (firmă) sau
emblemă
o Numele comercial (firma) identifică un comerciant în pia ță în
timp ce emblema diferențiază între comercianți de același gen
 Numele comercial poate fi folosit și ca marcă
 Marca ce încalcă un alt drept de proprietate industrială
protejat este anulabilă
 Numele comercial și emblema sunt considerate a
fi astfel de drepturi de proprietate industrială
o În evaluarea riscului de confuzie trebuie
totuși avut în vedere că numele comercial
este cunoscut de regulă pe plan local în
timp ce marca are caracter teritorial
– Aproprierii anterioare ca indicație geografică
o Indicația geografică este o denumire ce servește la identificarea
unui produs originar dintr -o țară, regiune sau localitate a unui
stat, în cazurile în care o calitate, o reputație sau alte
caracteristici determinante pot fi, în mod esențial, atribuite
acestei regiu ni geografice
 Nu este posibilă înregistrarea unei mărci alcătuite
exclusiv dintr -o indicație geografică protejată sau
conținând o astfel de indicație fără autorizarea asociației
titulară a dreptului asupra indicației în cauză
– Aproprierii anterioare ca dese n sau model industrial

112
o Un desen sau model nu poate fi înregistrat ca marcă fără
autorizarea titularului dreptului
 Dreptul asupra unui desen sau model este însă limitat,
după expirarea termenului de protecție desenul sau
modelul putând fi înregistrate ca ma rcă dacă nu mai
există alte limitări
– Protecției ca drept de autor
o Existența unui drept de autor protejat în ceea ce privește semnul
supus înregistrării nu se verifică în cadrul examenului de fond
operat de OSIM, modalitatea de apărare a unui astfel de drep t
fiind opoziția sau acțiunea în anulare
 Dacă opera protejată prin drept de autor nu este
reprodusă identic similaritatea trebuie apreciată prin
regulile de la dreptul de autor, nu prin cele referitoare la
mărci
– Protecției ca drept al personalității
o Se ref eră la cazurile în care utilizarea unui nume patronimic, a
unui pseudonim, a unui blazon, a imaginii unei persoane etc. în
cadrul unui semn supus înregistrării ca marcă prejudiciază pe
titularul numelui, pseudonimului etc.
 În cazul persoanelor ce se bucură de renume simpla
utilizare a numelui sau imaginii fără autorizarea
respectivei persoane este motiv de neînregistrare
 În cazul persoanelor ce nu se bucură de renume utilizarea
numelui trebuie să le aducă atingere
– Protecției ca alt drept anterior care dă dr eptul la interzicerea utilizării
mărcii
– Solicitării înregistrării de către mandatar sau reprezentant în nume
propriu și fără consimțământul titularului mărcii, dacă mandatarul sau
reprezentantul titularului nu face dovada că are dreptul de a solicita
aceas tă înregistrare.
– Aproprierii anterioare ca marcă (prin înregistrare sau prin notorietate)
o Cazuri de indisponibilitate:
 Marcă identică cu o marcă anterioară pentru produse sau
servicii identice
 Marcă identică sau similară cu o marcă anterioară pentru
produse sau servicii identice sau similare, dacă există risc
de confuzie, inclusiv risc de asociere
 Sunt considerate mărci anterioare:
o Mărcile comunitare
o Mărcile înregistrate în România;
o Mărcile înregistrate internațional cu efecte
în România;
o Mărcile comu nitare pentru care se invocă
senioritatea față de o marcă înregistrată cu
efecte în România, chiar dacă drepturile
asupra acestora s -au stins;

113
o Cererile de înregistrare ale acestor mărci
sub condiția înregistrării ulterioare;
o Mărcile notorii.
 Marcă identic ă sau similară cu o marcă anterioară
(națională sau comunitară) de renume (național respectiv
comunitar) pentru produse sau servicii diferite dacă este
o folosire nejustificată a mărcii de renume prin care s -ar
putea profita de distinctivitatea sau de renu mele mărcii
de renume sau s -ar putea prejudicia titularul acesteia.
 Marcă colectivă valabilă sau expirată cu cel puțin 3 ani
înainte de data de depozit;
 Marcă de certificare valabilă sau expirată cu cel puțin 10
ani înainte de data de depozit;
 Marcă identi că sau similară cu o marcă anterioară pentru
produse sau servicii identice sau similare expirată cu cel
puțin 2 ani înainte de data de depozit;
 Marcă utilizată în străinătate la data depozitului și
continuă să fie utilizată acolo, dacă marca solicitată poa te
fi confundată cu aceasta și solicitarea de înregistrare a
fost făcută cu rea -credință;
o Similaritatea respectiv identitatea se apreciază astfel:
 Mărcile sunt identice dacă sunt la fel în toate aspectele
(vizual, fonetic, semantic)
 Mărcile sunt similare d acă sunt nesemnificativ diferite în
elementele esențiale
 Este o apreciere subiectivă
 Produsele și serviciile sunt identice atunci când sunt
desemnate aceleași denumiri din aceeași clasă a
Clasificării de la Nisa
 Produsele și serviciile sunt similare dacă p otrivit naturii
și destinației lor pot fi atribuite de consumatori aceleiași
origini62
 Simplul fapt că produsele sau serviciile sunt
încadrate în aceeași clasă a Clasificării Nisa nu
este dovadă suficientă a similarității lor
o Există risc de confuzie atunci când consumatorul crede că
produsele marcate cu semnul ulterior sunt aceleași ca cele
marcate cu marca anterioară
o Există risc de asociere atunci când consumatorul crede că
produsele marcate cu semnul ulterior provin de la aceeași
întreprindere sau de la o întreprindere legată economic de
titularul mărcii anterioare

62 Jérôme Passa, Contrefaçon et concurrence déloyale, Litec (Paris – 1997), p. 118 nota 2 subsol
citat în Viorel Roș, Octavia Spineanu -Matei, Dragoș Bogdan, Dreptul proprietății intelectuale.
Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile geografice, All Beck (București – 2003),
p. 199

114
o Folosirea unui semn este nejustificată atunci când cel ce
utilizează semnul nu poate oferi un motiv temeinic care să indice
de ce doar acel semn este potrivit
o Profită de caracterul distinctiv sau de renumele mărcii orice
utilizare a unui semn care prin atrage prin asemănarea sau
identitatea cu o marcă înregistrată
o Se consideră prejudiciere a titularului mărcii:
 Diminuarea forței mărcii de a determina cumpărătorul să
achiziționeze anumite produse p entru care ea fusese
înregistrată
 Pierderea exclusivității utilizării semnului (diluarea
mărcii)
9.5 Rezumat
Aproape orice tip de semn poate fi înregistrat ca marcă însă acesta trebuie în
primul rând să poată fi reprezentat grafic.
De asemenea, pentru a fi î nregistrat ca marcă, semnul trebuie să poată servi
pentru diferențierea între produsa sau servicii de același fel, să nu fie comun sau
descriptiv în comerțul cu respectivul produs sau serviciu, să nu fie între tipurile
de semne interzise la înregistrare sa u să fie deceptiv și, totodată, deoarece
dreptul la marcă este un drept de ocupațiune, să fie disponibil.
9.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Sunt semne susceptibile de a fi mărci (selectați varianta sau variantele care
sunt adevărate):
a. Un cuvânt imposibil de pronunțat;
b. Culoarea portocalie pentru servicii de telefonie mobilă;
c. Litera „A”;
d. Un fragment dintr -o melodie la modă;
e. Litera „A” desenată imaginativ de un artist plastic;
f. O fotografie.
2. Îndeplinesc condiția reprezentării grafice (selectați varianta sau va riantele
care sunt adevărate):
a. O singură culoare;
b. Un zgomot de motor de mașină;
c. Un punct imposibil de văzut cu ochiul liber;
d. Forma sticlei Coca -Cola;
e. Portretul unei celebrități;
f. O linie orizontală cu grosimea de 0,1 mm.
3. Îndeplinesc condiția distinctivității (selectați varianta sau variantele care
sunt adevărate):
a. Expresia „0 calorii” pentru o băutură carbogazoasă dietetică;
b. Cuvântul „Microprocesor” pentru un supliment alimentar;
c. Cuvântul „Cosmos” pentru electrocasnice;
d. Expresia „Iute ca vântu l” pentru servicii de curierat;

115
e. Cuvântul „Curățenie în exterior, curățenie în interior” pentru servicii
de masaj;
f. Semnul „Covrigi de Giurgiu” pentru covrigi produși în Giurgiu.
4. Îndeplinesc condiția liceității (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. Imaginea Suveranului Pontif pentru gumă de mestecat;
b. Cuvântul „Xenofob” pentru servicii de curățenie profesionale;
c. Expresia „Covrigi de Giurgiu” pentru covrigi produși în Brașov;
d. Sigla Partidului Comunist Român pentru produse de patiserie;
e. Steag ul României pentru produse provenind din România;
f. Simbolul olimpic pentru produse sportive.
5. Analizați similaritățile și diferențele între cazurile de indisponibilitate care
nu privesc conflictul cu o marcă.
6. Marca de renume (selectați varianta sau variantel e care sunt adevărate):
a. Trebuie înregistrată pentru a beneficia de protecție;
b. Are o distinctivitate mai mare decât marca notorie;
c. Protejează și împotriva concurenților de pe alte piețe decât cea a
produselor și serviciilor pe care marca este folosită;
d. Treb uie cunoscută doar de un segment important a publicului țintă;
e. Trebuie să fie o marcă verbală;
f. Creează indisponibilitate numai dacă marca și semnul urmăresc
protejarea unor produse sau servicii în aceeași clasă Nisa.
7. Există risc de confuzie (selectați vari anta sau variantele care sunt
adevărate):
a. Întotdeauna atunci când există risc de asociere;
b. Atunci când consumatorul mediu relevant crede că produsul ce
poartă semnul este un produs de tip nou al titularului mărcii similare
notorii;
c. Atunci când consumatorul mediu relevant știe că produsul ce poartă
semnul este provine de la un alt comerciant dar îl cumpără deoarece
are aceeași utilitate ca și produsul similar purtător al mărcii;
d. Atunci când consumatorul mediu relevant crede că produsul purtător
al semnului a re același preț ca și produsul purtător de marcă;
e. Atunci când consumatorul mediu relevant cumpără produsul
purtător al semnului deoarece acesta este consumabil pentru
produsul purtător de marcă.
9.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Viorel ROȘ, Octavia SPINEANU -MATEI, Dragoș BOGDAN, Dreptul
proprietății intelectuale. Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile
geografice, All Beck (București – 2003), pp. 38 -57, 79 -122, 181 -184, 187 -232.
Legea 84/1998 art. 5 – 8.

116
Bibliografie faculta tivă:
Liliana – Zoleta KÖRÖȘI, „Protecția mărcii notorii în conflict cu alte semne,
distinctive sau nedistinctive”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2006.
Gheorghe BUCȘĂ, „Mărci tridimensionale având o formă care nu poate face
obiectul unui drept exclusiv dar conțin elemente distinctive; disclaimer sau
marcă de poziție”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
3/2006.
Gabriel TURCU, Dragoș BOGDAN, „Distinctivitatea mărcilor tridimensionale
constând în forma p roduselor sau a ambalajelor”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/2007.
Mirela PĂSTOREANU, „Protecția juridică a mărcilor și indicațiilor
geografice”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2007.
Paul George BUTA, „Scurte considerații cu privire la marca notorie și marca de
renume”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2007.
Camelia GOGHIE, „Consumatorul mediu (pentru anumite categorii de
produse/servicii) și analiza riscului de conf uzie și asociere în procedurile de
examinare și de opoziție”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 4/2007.
Elena STOICA, „Criterii de apreciere a riscului de confuzie, incluzând și riscul
de asociere (art.6 lit.c din legea nr. 84/199 8) ”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/2008.
Ekkehard STOLZ, „Relația dintre protecția modelelor și mărcile comerciale
tridimensionale”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2008.
Elena Elvira MARIN, „D e ce nu se poate înregistra un semn descriptiv ca
marcă? ”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2008.
Luiza MOCANU, „Pledoarie pentru mărci și indicații geografice. Vinuri
transilvănene”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2008.
Ioan MACOVEI, „Protecția internațională a mărcilor”, în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2008.
Luiza MOCANU, „Tipuri de mărci care pot fi înregistrate. Abordare
comunitară și națională”, în Revista Român ă de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 3/2008.
Luiza MOCANU, „Condiții de înregistrare a mărcilor în domeniul
farmaceutic”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
4/2008.

117
Luiza MOCANU, „Sistemul mărcii comunitare”, în Revista Româ nă de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/2009.
Ioana VASIU, Lucian VASIU, „Protecția mărcilor conform Tratatului de la
Singapore”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2009.
Nicoleta -Rodica DOMINTE, „Importanța dispozițiilor articolului 10 al
Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară în evitarea degenerării
mărcii”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2009.
9.8 Răspunsuri la Test
1. a, c, d, e, f;
2. a, b, c, d, e, f;
3. b, c, e;
4. a, b, d;
5. X;
6. b, c;
7. b.

118
10. Unitatea de învățare nr. 8: Protecția semnelor
distinctive ale activității de comerț 3
10.1 Introducere
Această unitate își propune să identifice titularul dreptului la marcă și să
detalieze procedura de în registrare a mărcii pentru ca în final să detalieze
modalitatea de determinare a duratei dreptului la marcă și conținutul dreptului
la marcă.
10.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Identi ficați persoanele care pot fi titulari ai drepturilor asupra mărcilor
– Arătați condițiile speciale pentru existența unei pluralități de titulari și
implicațiile acestei pluralități
– Arătați pașii care trebuie îndepliniți pentru înregistrarea unei mărci
– Indicați condițiile necesare acordării datei de depozit
– Definiți dreptul de prioritate și să arătați care sunt condițiile necesare
pentru a beneficia de acest drept
– Identificați persoanele care pot depune opoziții și să arătați în ce condiții
și în ce te rmene pot face acest lucru
– Detaliați caracteristicile contestației în calitatea acesteia de cale de atac
administrativă în procedura de înregistrare a mărcii
– Arătați care sunt persoanele care pot face contestație și pentru ce motive
– Indicați rolul OSIM î n procedura de înregistrare a mărcilor și de
judecare a opozițiilor și contestațiilor
– Arătați care este durata dreptului asupra mărcii și care este modalitatea
de a beneficia de această întreagă durată
– Indicați care sunt drepturile pe care le conferă titul arului o marcă
– Indicați limitele în care pot fi exercitate drepturile asupra mărcii .
10.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 3 ore
10.4 Conținutul unității de învățare
10.4.1 Titularul dreptului la marcă
Titular al dreptului la marcă poate fi orice persoană, fizică sau juridică, română
sau străină. În cazul persoanelor juridice avem însă două limitări:
– ele trebuie să aibă capacitate de folosință la momentul depunerii cererii
de înregistrare, și

119
– ele trebu ie să respecte în alegerea produselor și serviciilor desemnate
prin cererea de înregistrare principiul specialității capacității de
folosință.
Legea nu cere ca marca depusă spre înregistrare să fie folosită la momentul
depunerii cererii însă sancționează c u decăderea din drept titularul care nu
folosește marca timp de 5 ani.
Titulari ai unei mărci individuale pot fi și mai multe persoane, caz în care se
aplică regulile de drept comun privind coproprietatea.
Titulari ai mărcilor colective sunt asociațiile de fabricanți, producători,
comercianți sau prestatori de servicii, aceste asociații nedesfășurând direct vreo
activitate comercială sau industrială și neutilizând marca ci doar autorizând
utilizarea ei sub rezerva respectării unor condiții prevăzute de regu lamentul
asociației.
Titulari ai unei mărci de certificare nu pot fi decât persoanele juridice abilitate
să exercite controlul produselor sau al serviciilor în privința calității,
materialului, modului de fabricație al produselor sau de prestare a servicii lor
etc. Marca de certificare este marca ce indică faptul că produsele sau serviciile
pentru care este utilizată sunt certificate de titularii mărcii în ceea ce privește
calitatea, materialul, modul de fabricație al produselor sau de prestare a
serviciilor , precizia sau alte caracteristici.
10.4.2 Procedura înregistrării mărcii
– Constituirea depozitului reglementar
o Depozitul este constituit din:
 Cererea de înregistrare
 Cererea de înregistrare trebuie să conțină:
o Solicitarea expresă de înregistrare
o Datele de identificare a solicitantului
o Lista cu produsele sau serviciile pentru
care se solicită înregistrarea mărcii
 reproducere suficient de clară a mărcii
o Dovada achitării taxei de înregistrare
 Cererea se redactează în limba română și se referă
la o singură marc ă
 Trebuie să conțină dispoziții exprese dacă se
urmărește înregistrarea unei anumite combinații
de culori, dacă semnul este tridimensional , dacă
conține o transliterare a mărcii ori a unor
elemente ale mărcii
 Data cererii este data la care cererea complet ă
este depusă la OSIM
o Cererea incompletă se poate completa în
decurs de 3 luni de la notificarea lipsurilor

120
solicitantului, caz în care data cererii e
data la care se face completarea
 Necompletarea cererii în cele 3
luni se consideră abandonare a
cererii
o Decizia de constituire a depozitului sau de respingere a cererii se
comunică în 5 zile de la emitere
o Pot depune cererea:
 Solicitantul personal
 Mandatarul autorizat
 Trebuie să fie consilier în proprietate industrială
 Este obligatorie pentru persoanele străin e fără
sediu sau domiciliu în România
o Au drept de prioritate:
o Persoana care a depus o prima o marcă spre înregistrare într -una
din statele Uniunii de la Paris sau într -unul din statele membre a
Organizației Mondiale a Comerțului, timp de 6 luni de la data
depozitului în respectivul stat
 Trebuie dovedită în decurs de 3 luni de la constituirea
depozitului
o Persoana care a prezentat produse sau servicii sub o anumită
marcă într -o expoziție internațională oficială sau oficial
recunoscută într -unul din statele m embre ale Uniunii de la Paris,
timp de 6 luni de la data primei prezentări în expoziție
 Trebuie dovedită în decurs de 3 luni de la constituirea
depozitului
o Cele două priorități nu se pot cumula
– Publicarea cererii
o Cererea de înregistrare se publică în forma t electronic în termen
de 7 zile de la data depunerii
– Perioada de observații și opoziții
o În termen de 2 luni de la data publicării cererii orice persoana
interesata poate formula observatii privind cererea de
inregistrare a marcii pentru motivele absolute de refuz prevazute
de lege
o In termen de 2 luni de la data publicarii cererii de inregistrare a
marcii orice persoana interesata poate formula opozitie la
inregistrarea marcii pentru motivele relative de refuz prevazute
de lege
 Opozitiile trebuie sa fie for mulate in scris, motivat si cu
plata taxei prevazute de lege
 La cererea solicitantului, titularul marcii care a formulat
opozitia trebuie să dovedeească că:
 in cursul unei perioade de 5 ani care preceda data
publicarii marcii asupra careia s -a formulat
opozitia, marca anterioara a facut obiectul unei
folosiri efective pe teritoriul Romaniei pentru

121
produsele si serviciile pentru care aceasta a fost
inregistrata
 exista motive justificate pentru neutilizarea marcii
cu privire la care s -a facut opozitie
 OSIM no tifică solicitantul de opoziția făcută indicând
numele opozantului și motivele invocate și dă un termen
de 30 de zile solicitantului pentru a -și depune punctul de
vedere
 Soluționarea opoziției poate fi suspendată:
 cand se bazeaza pe o cerere de inregistrar e a
marcii, pana la inregistrarea acesteia
 marca opusa face obiectul unei actiuni in anulare
sau de decadere, pana la solutionarea definitiva a
cauzei
 In cursul suspendarii, in orice moment, solicitantul sau
oponentul poate solicita reluarea solutionarii o pozitiei,
daca motivul de suspendare nu mai subzista
 Opozițiile se soluționează de o comisie de examinare de
3 specialiști, din care unul examinatorul care a întocmit
raportul de examinare a mărcii
 Comisia emite un aviz de admitere sau de
respingere a opoz itiei, care este avut in vedere la
examinarea pe fond
– Examenul cererii de depozit
o Se face în termen de maxim 6 luni de la data depunerii cererii
 Sub condiția achitării unei taxe echivalente a dublului
cuantumului taxelor de înregistrare examinarea se face în
termen de maximum 3 luni
o Se examinează:
 calitatea solicitantului
 drepturile de prioritate invocate
 motivele absolute de refuz
 In cazul in care au fost formulate opozitii cu privire la
cererea de inregistrare a marcii pentru motivele relative
de refuz av izul comisiei de examinare opoziții este
obligatoriu la examinarea pe fond
o Dacă cererea nu îndeplinește condițiile legale se comunică
solicitantului aceasta și se solicită un punct de vedere sau
retragerea cererii în termen de 3 luni
 Termenul poate fi pre lungit cu încă 3 luni la cererea
solicitantului și cu achitarea unei taxe
o Respingerea cererii de înregistrare se poate ataca la OSIM pe
calea contestației
o Dacă un motiv de refuz se aplică doar unor produse sau servicii
pentru care înregistrarea a fost soli citată, se refuză înregistrarea
doar pentru acele produse sau servicii
– Înregistrarea și publicarea mărcii

122
o Dacă condițiile sunt îndeplinite OSIM decide înregistrarea
mărcii și o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
o Respingerea cererii po ate fi atacată la OSIM pe calea contestației
o depunere)
– Contestațiile
o Pot fi atacate cu contestație deciziile OSIM de a:
 Respinge cererea în urma examenului de formă
 Respinge cererea în urma examenului de fond
 Respinge cererea în urma examenului opozițiilor
formulate la înregistrare
o Solicitantul mărcii poate formula contestații în termen de 3 luni
de la comunicarea deciziei
o Contestația se soluționează de o comisie de reexaminare
compusă din președinte (directorul general al OSIM sau
împuternicitul acestuia) și 2 membri (un examinator care nu a
luat decizia contestată și un consilier juridic)
o Hotărârea se comunică părților în 15 zile de la adoptare și poate
fi atacată cu apel la Tribunalul Municipiului București în 30 de
zile de la comunicare și cu recurs în 1 5 zile de la comunicare la
Curtea de Apel București
o În orice moment al procedurii de înregistrare solicitantul își
poate retrage cererea sau modifica cererea (în sensul rectificării
numelui sau adresei solicitantului sau a altor elemente care nu
afectează esențial marca sau nu extind lista de produse sau
servicii – lista putând fi însă redusă).
o Deciziile definitive de înregistrare fac ca marca să fie
înregistrată, în cel mult 2 luni, în Registrul Național al Mărcilor
și titularului să îi fie eliberat certif icatul de înregistrare a mărcii.
Înregistrarea în Registrul Național al Mărcilor este constitutivă
de drepturi în favoarea titularului.
10.4.3 Durata dreptului la marcă
Durata de protecție a unei înregistrări este de 10 ani de la data depozitului
reglementar, ea putând fi prelungită cu perioade de 10 ani. Reînnoirea trebuie
solicitată înainte de expirarea perioadei de protecție dar nu mai devreme de 3
luni de data expirării. Reînnoirea înregistrării se înscrie în Registrul Național al
Mărcilor și se publică în Bu letinul Oficial de Proprietate Intelectuală în termen
de 6 luni de la depunerea cererii de reînnoire.
Legea nu permite modificarea mărcii înregistrate decât în ceea ce privește
elemente neesențiale. Modificarea acestor elemente se înscrie în Registrul
Național al Mărcilor și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate
Intelectuală.
10.4.4 Conținutul dreptului la marcă
Înregistrarea mărcii conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii, ceea ce
include dreptul de a interzice terților să folosească în activi tatea lor comercială:

123
– un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea
pentru care marca a fost înregistrată
– un semn pentru care, datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o
marca si din cauza ca produsele sau serviciile ca rora li se aplica marca sunt
identice sau similare, exista un risc de confuzie in perceptia publicului,
incluzand riscul de asociere intre semn si marca
– un semn identic sau asemanator cu marca, pentru produse sau pentru
servicii diferite de cele pentru ca re marca este inregistrata, cand aceasta din
urma a dobandit un renume in Romania si daca folosirea fara drept a
semnului ar fi in detrimentul caracterului distinctiv al marcii ori in
detrimentul renumelui acesteia
În special titularul poate să interzică t erților următoarele tipuri de folosire a
acestor semne:
– aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje
– oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau,
după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn
– punerea in liber a circulatie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal
suspensiv sau economic, precum si acordarea oricarei alte destinatii vamale,
asa cum acestea sunt definite in reglementarile vamale, produselor sub acest
semn
– utilizarea semnului pe documente sa u pentru publicitate.
Dreptul exclusiv asupra mărcii include și dreptul titularului de a transmite acest
drept în tot sau în parte.
10.4.5 Limitări ale dreptului asupra mărcii
Principala limitare a dreptului exclusiv al titularului mărcii este epuizarea
dreptului la marcă. Teoria epuizării dreptului la marcă privește imposibilitatea
titularului dreptului la marcă de a se opune folosirii mărcii aplicate pe produse
sau în legătură cu servicii puse pe piață de către titularul dreptului la marcă sau
cu consimțământul acestuia.

Alte limitări ale dreptului la marcă privesc:
– Imposibilitatea protejării unei mărci nenotorii în ceea ce privește
produsele sau serviciile diferite de cele pentru care s -a făcut
înregistrarea
– Imposibilitatea protejării mărcii în afara teritoriul ui pentru care s -a
dispus înregistrarea
– Imposibilitatea interzicerii unui terț utilizarea în activitatea comercială
a:
o numelui sau adresei titularului
o indicațiilor care se referă la specia, calitatea, destinația,valoarea,
originea geografică, perioada de fabricație a produsului sau

124
perioada prestării serviciului sub marcă, ori alte caracteristici ale
acestora
o mărcii, dacă aceasta este necesară pentru a i ndica destinația
produsului sau serviciului, în special pentru accesorii sau piese
detașabile
10.5 Rezumat
Pentru înregistrarea unei mărci la OSIM solicitantul trebuie să urmeze
procedura prevăzută de lege. Dacă cererea lui este aprobată devine titularul unui
drept exclusiv asupra mărcii astfel cum este ea înregistrată pentru o perioadă
inițială de 10 ani, timp în care poate interzice oricărui terț utilizarea respectivei
mărci. Totuși, chiar fără acordul titularului, o marcă poate fi folosită în anumite
situați i de excepție, strict prevăzute de lege.
10.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Poate fi titular al dreptului la marcă (selectați varianta sau variantele care
sunt adevărate):
a. Asociația de producători în cazul unei mărci colective;
b. Persoana juridică pentru oric e tip de marcă;
c. Persoana fizică pentru orice tip de marcă;
d. Persoana fizică pentru orice marcă individuală;
e. Asociația de producători pentru o marcă de certificare;
f. Persoana juridică străină cu respectarea principiului specialității
capacității de folosință.
2. Pentru acordarea unei date de depozit trebuie ca solicitantul să depună la
OSIM (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Dovada utilizării mărcii
b. Solicitarea expresă de înregistrare
c. O reprezentare a firmei și a emblemei, dacă este cazul;
d. O listă cu toate produsele pe care le vinde sau cu toate serviciile pe
care le oferă;
e. O reproducere suficient de clară a mărcii;
f. Datele de identificare a solicitantului.
3. Poate face opoziție la înregistrarea unei mărci (selectați varianta sau
variantele care sunt adevărate):
a. Autorul desenului pe care marca îl reproduce;
b. Persoana de renume care are același nume de familie ca și elementul
verbal al mărcii;
c. Concurentul care vinde același tip de produse;
d. Neconcurentul care are o firmă identică cu marca și car e este
cunoscută pe plan local;
e. Titularul unei mărci notorii în România dar înregistrată doar în
Franța;
f. Orice persoană.
4. Identificați asemănările și diferențele între procedura opoziției și cea a
contestației. Aveți în vedere tipul de procedură, părțile, o biectul, modul de

125
soluționare, soluțiile posibile și căile de atac disponibile pentru fiecare
dintre acestea.
5. Care este durata de protecție a mărcii? Cum diferă aceasta de durata de
protecției a drepturilor de autor?
6. Titularul unei mărci are dreptul (selec tați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. De a interzice utilizarea unui semn identic cu marca sa notorie
pentru produse sau servicii similare celor pentru care o utilizează el
deși aceasta nu este înregistrată;
b. De a interzice utilizarea unui semn diferit de marca sa notorie pentru
produse sau servicii similare celor pentru care este aceasta
înregistrată;
c. De a interzice utilizarea unei firme similare cu marca sa ulterioară
pentru produse sau servicii similare celor pentru care ea este
înregistrată chiar dacă nu există risc de confuzie între emblemă și
marcă;
d. De a interzice utilizarea unui semn identic cu marca sa pentru
produse sau servicii diferite de cele pentru care ea este înregistrată,
chiar dacă ea are un grad normal de distinctivitate;
e. De a i nterzice importul unor produse purtând un semn identic cu
marca sa chiar dacă aceste produse au fost produse legal într -un stat
membru UE de către un licențiat al titularului mărcii;
f. De a interzice utilizarea unui semn diferit de marca sa de renume
pentru produse diferite de cele pentru care o utilizează el dacă prin
această utilizare se beneficiază de renumele și reputația mărcii sale.
7. Titularul unei mărci are dreptul (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. De a interzice unui concurent te rț de a folosi, în activitatea sa
comercială, elementul verbal al mărcii sale verbale chiar dacă acesta
este numele respectivului concurent;
b. De a interzice licențiatului său exportul produselor fabricate și
marcate în baza contractului de licență în țări t erțe unde marca sa
este protejată, atâta vreme cât contractul nu prevede nimic în acest
sens;
c. De a gaja marca sa pentru garantarea unui împrumut;
d. De a interzice producătorilor neautorizați de piese de schimb pentru
produsul său să folosească marca pentru a indica utilitatea pieselor
de schimb vândute;
e. De a interzice utilizarea mărcii sale în scop de publicitate a unui
concurent.
10.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Viorel ROȘ, Octavia SPINEANU -MATEI, Dragoș BOGDAN, Dreptul
proprietății intelectuale. Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile
geografice, All Beck (București – 2003), pp. 283 -315.

126
Legea 84/1998 art. 9 – 38.
Bibliografie facultativă:
Adrian CHIRIAC, „Riscul de confuzie în cadrul mărcilor. Criterii de apreciere.
Considerații privind hotărârile pronunțate de TPI și CJCE în cazul Vedial S.A.
contra Oficiului de armonizare a pieței interne (mărci, desene și modele)”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2005.
Gabriel N. TURCU, „Încălcarea d reptului la marcă prin „importuri paralele” și
epuizarea dreptului la marcă”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 1/2005.
Sonia FLOREA, „Aspecte teoretice și practice privind limitele dreptului
exclusiv asupra mărcii”, în Revista Ro mână de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 1/2006.
Mihaela ROȘU, „Un caz deosebit de rea – credință la înregistrare. Depozit nou
pentru evitarea decăderii”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 3/2006.
Edmond Gabriel OLTEANU, „No i reglementări interne privind înregistrarea
indicațiilor geografice și denumirilor de origine”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2007.
Elena Elvira MARIN, „Opoziția și observațiile terților. Procedura de
soluționare”, în Revis ta Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
1/2008.
Christy ROGERS, „Opoziții la înregistrarea de mărci în Regatul Unit:
Hotărârea SPECIAL EFFECTS”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2008.
Niculae NEAGU, „Mijloace admi nistrative de protecție a dreptului la marcă
în dreptul intern și european”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 3/2008.
Alina -Luiza VRABIE, „Apărarea drepturilor în domeniul proprietății
industriale pe calea contestației în fața Comisiei de reexaminare din cadrul
OSIM . Procedură administrativă prealabilă sau jurisdicție specială
administrativă”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
3/2008.
Dominte Nicoleta Rodica , „Unele considerații privind înregistrarea mărcilor „în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2010
10.8 Răspunsuri la Test
1. a, d, f;
2. b, e, f;

127
3. a, b, e;
4. X;
5. X;
6. a;
7. b, c, e.

128
11. Unitatea de învățare nr. 9: Protecția semnelor
distinctive ale activității de comerț 4
11.1 Introducere
Această unitate își propune să prezinte modalitățile prin care dreptul asupra
mărcii poate fi transmis și condițiile în care acest lucru se poate realiza,
situațiile în care titularul poate pierde dreptul asupra mărcii sale precum și
mijloacele pe care titularul le are la dispoziție pentru a -și apăra dreptul la
marcă.
11.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Arătați care sunt principalele reguli aplicabile transmisiunii drepturilor
asupra mărcilor
– Indicați diferențele dintre cesiu nea drepturilor asupra mărcii și
licențierea utilizării mărcii
– Arătați particularitățile contractului de licență a mărcii
– Indicați care sunt modalitățile prin care dreptul asupra mărcii se poate
pierde
– Detaliați condițiile în care pot surveni expirarea măr cii , anularea mărcii
și decăderea din drepturile asupra mărcii
– Arătați care sunt principalele mijloace de apărare a drepturilor asupra
mărcii
– Detaliați caracteristicile acțiunii în contrafacere .
11.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare es te
de 2 ore
11.4 Conținutul unității de învățare
11.4.1 Transmiterea dreptului asupra mărcilor
11.4.1.1 Reguli comune aplicabile transmisiunii dreptului
asupra mărcilor:
– Numai drepturile cu privire la o marcă individuală (sau colectivă în
anumite condiții) înregistrată sau reî nnoită pot fi transmise
– Drepturile pot fi transmise în totalitate sau în parte
– Drepturile pot fi transmise cu titlu oneros sau cu titlu gratuit
– Transmiterea se înscrie în Registrul Național al Mărcilor și se publică în
Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală
o Transmiterea este opozabilă terților doar de la înscrierea în
Registrul Național al Mărcilor
 Lipsa înscrierii licenței la OSIM nu afectează:

129
 valabilitatea inregistrarii marcii care face obiect al
licentei ori cu privire la protectia licentei m arcii
 interventia intr -o actiune in contrafacere angajata
de titular ori obtinerea, in cadrul acestei
proceduri, de daune -interese, ca urmare a
contrafacerii unei marci care face obiect al
licentei
 Inscrierea licentei nu este o conditie pentru ca folosirea
unei marci de beneficiarul licentei sa poata fi considerata
echivalentul unui act de utilizare de catre titular, in
cadrul procedurilor referitoare la dobandirea, mentinerea
validitatii ori la apararea drepturilor cu privire la acea
marca
o OSIM poate refuz a inscrierea transmiterii cesiunii daca rezulta in
mod evident faptul ca prin aceasta publicul este indus in eroare
cu privire la natura, calitatea sau originea geografica a
produselor sau serviciilor pentru care marca a fost inregistrata, in
afara de situ atia in care beneficiarul transmiterii accepta sa
limiteze transmiterea marcii la produsele sau serviciile pentru
care marca nu este inselatoare
– Beneficiarul transmisiunii este obligat să mențină calitatea produselor,
lucrărilor sau serviciilor marcate
– Dreptul la marcă se poate transmite separat sau împreună cu fondul de
comerț
11.4.1.2 Reguli privind cesiunea drepturilor asupra mărcii:
– Cesiunea drepturilor asupra mărcii este convenția prin care titularul unei
mărci transferă drepturile sale unei alte persoane contr a unui preț
o Cesiunea poate fi și cu titlu gratuit
– Drepturile pot fi cedate oricând în perioada de protecție
– La transmisiunea mărcilor în coproprietate se aplică dreptul comun iar la
mărcile colective legea impune acordul tuturor membrilor asociației
pentru cesiune
– Se poate cesiona dreptul pentru toată lista de produse și servicii pentru
care marca este înregistrată sau numai pentru o parte a acestora
– Cesiunea drepturilor asupra unei mărci identică sau similară cu o altă
marcă din patrimoniul cedentului pent ru produse sau servicii identice
sau similare este nulă
– Cesiunea nu poate limita teritorial aria de folosire a mărcii cedate, chiar
dacă este parțială
– Cesiunea este parțială atunci când se referă numai la o parte din lista de
produse și servicii pentru care marca este înregistrată
– Părțile la cesiune:
o Cedentul trebuie să aibă capacitate pentru acte de dispoziție
o Cesionarul trebuie să aibă capacitatea de a dobândi drepturile
cedate
– Forma scrisă a contractului de cesiune este cerută ad validitatem

130
– Transmisi unea este opozabilă de la înscrierea în Registrul Național al
Mărcilor care se face la cererea părții interesate
– Transferul drepturilor între părți se face la momentul încheierii valabile
a contractului
– Cedentul are următoarele obligații:
o De a pune marca l a dispoziția cesionarului
o De a garanta cesionarul împotriva viciilor mărcii sau pentru
evicțiune
– Cesionarul are următoarele obligații:
o De a plăti remunerația cedentului
o De a menține calitatea produselor sau serviciilor la care se referă
marca
11.4.1.3 Cesiunea forț ată a drepturilor asupra mărcii
În istorie au existat cazuri de expropriere a dreptului la marcă cu titlu de
despăgubiri de război.
În ceea ce privește executarea silită a mărcii doctrina nu este unanimă decât în a
admite executarea silită a mărcii odată cu fondul de comerț.
11.4.2 Contractul de licență a mărcii
Contractul de licență este convenția prin care titularul unei mărci transmite unei
alte persoane dreptul de a folosi acea marcă în schimbul unui preț.
Există mai multe tipuri de licențe:
– Licența de exploa tare – se cedează dreptul de aplicare a mărcii și dreptul
de a fabrica produsul
– Licența de folosire – se cedează dreptul de a aplica sau atașa marca pe
produse livrate de licențiator
– Licența de reclamă – se cedează folosirea unei denumiri care constituie
obiectul unui drept personal al altei persoane în scop comercial și
publicitar63
În cazul contractului de licență nu este cerută încheierea acestuia în vreo formă
anume dar putem presupune nevoia de a -l încheia în formă scrisă pentru
înscrierea în Registrul Național al Mărcilor.
Părțile la contractul de licență:
– Licențiator:
o Poate fi:
 Titularul mărcii
 Titularul unui drept de uzufruct asupra mărcii

63 Ioan Macovei, Protecția proprietății industriale, Junimea (Iași – 1984), p. 231 citat în Viorel
Roș, Octavia Spineanu -Matei, Dragoș Bogdan, Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul
proprietății industriale. Mărcile și indicațiile geografice , All Beck (București – 2003), p. 376

131
 Licențiatul dacă i se permite să sub -licențieze prin
contractul principal
o Trebuie să aibă capacitatea de a închei a acte de administrare
– Licențiat:
o Poate fi:
 Orice persoană cu capacitatea de a contracta
 Trebuie să se supună principiului specialității
capacității de folosință în cazul în care este
persoană juridică.
Contractul poate privi doar o marcă înregistrată și v alabilă, transmiterea
acesteia putând fi însoțită și de transmiterea unui secret de serviciu sau a unui
know -how.
Licența poate fi:
– Totală (se cedează dreptul de a folosi marca pentru toate produsele și
serviciile pentru care ea este înregistrată) sau parț ială (se cedează
dreptul de a folosi marca pentru o parte din produsele și serviciile pentru
care ea este înregistrată)
– Exclusivă (titularul se obligă să nu mai înstrăineze marca și altor
persoane) sau neexclusivă
– Titularul poate reține dreptul de a folosi el însuși marca sau poate
renunța la acest drept
– Limitată teritorial prin contract
Deși contractul de licență își produce efectele între părți de la semnarea lui, el
este opozabil terților doar de la înscrierea lui în Registrul Național al Mărcilor.
Licen ța se și publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală.
Dacă durata pentru care se încheie licența depășește perioada de protecție a
mărcii se presupune că licențiatorul și -a asumat obligația de a reînnoi
înregistrarea mărcii.
Efectele contractu lui de licență:
– Obligațiile licențiatorului:
o Să permită folosirea mărcii de către licențiat conform
contractului
o Să garanteze licențiatul pentru vicii și pentru evicțiune
 Contractul poate conține o clauză de negaranție
o Dacă licența este exclusivă trebuie să se abțină de la a mai
licenția drepturile licențiate deja
o Să asigure licențiatului asistență tehnică
o Să mențină marca în vigoare
o Să ceară înscrierea licenței în Registrul Național al Mărcilor și
publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectual ă
– Obligațiile licențiatului:

132
o Să folosească pentru produsele pe care se aplică marca doar
marca licențiată
o Să folosească mențiunea „sub licență” alături de marcă
o Să folosească marca doar pentru produsele sau serviciile
prevăzute în contractul de licență
o Să mențină aspectul mărcii și calitatea produselor sau serviciilor
pe care se aplică
o Să folosească marca în limitele teritoriale convenite
o Să folosească efectiv marca
o Să plătească licențiatorului prețul cuvenit
Licențiatul nu poate introduce o acțiune în cont rafacere fără acordul titularului
mărcii dar poate interveni într -o astfel de acțiune pornită de titular. Licențiatul
exclusiv poate introduce o acțiune în contrafacere dacă deși a notificat titularul
mărcii de actele de contrafacere, acesta nu a introdus o astfel de acțiune în
termenul stipulat de licențiat.
11.4.3 Aportul în mărci la constituirea capitalului social al
societăților comerciale
Un astfel de aport este considerat a fi o formă de cesiune în dreptul român,
marca devenind proprietatea societății astfel formată.
11.4.4 Pierderea dreptului asupra mărcii înregistrate
11.4.4.1 Renunțarea expresă a titularului
După înregistrarea mărcii titularul poate renunța la dreptul său asupra mărcii
prin declarație expresă, făcută în scris. Renunțarea poate privi totalitatea
produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată sau doar o parte a
acestora, în acest caz fiind mai apropiată de o modificare a înregistrării mărcii.
Renunțarea produce efecte de la înscrierea ei în Registrul Național al Mărcilor.
Dacă există o lice nță înregistrată în Registrul Național al Mărcilor renunțarea
nu va fi înscrisă până se probează notificarea licențiatului de intenția de a
renunța la marcă.
Renunțarea prin toleranță privește doar pierderea dreptului de a interzice unei
anumite persoane u tilizarea mărcii sau dreptul de a cere anularea mărcii folosite
de acea persoană. Se consideră renunțare prin toleranță lipsa de acțiune timp de
5 ani împotriva unei utilizări cunoscute a unei mărci posterior înregistrate afară
de cazul în care respectiva marcă posterioară a fost înregistrată cu rea -credință.
Renunțarea prin toleranță nu dă vreun drept la acțiune împotriva mărcii
anterioare titularului mărcii posterioare.
11.4.4.2 Expirarea duratei de valabilitate a certificatului de
înregistrare
Se produce la expirarea a 10 ani de la ultima înregistrare dacă în decursul
duratei de protecție a mărcii dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirarea

133
acesteia titularul nu a făcut o cerere de reînnoire sau nu a achitat taxele de
reînnoire.
11.4.4.3 Anularea î nregistrării mărcii
Anularea unei mărci este sancțiunea ce intervine atunci când condițiile de
validitate ale mărcii nu sunt îndeplinite. Anularea produce efecte retroactiv,
desființând inclusiv depozitul reglementar.
Anularea poate fi cerută în termen de 5 ani de la înregistrare cu excepția cazului
în care motivul invocat este înregistrarea mărcii cu rea -credință caz în care
acțiunea se poate introduce oricând în termenul de protecție a mărcii.
Competent să judece acțiunea în anulare a înregistrării mărci i în primă instanță
este Tribunalul Municipiului București.
Anularea mărcii se poate cere pentru următoarele motive:
– Înregistrarea mărcii s -a făcut fără respectarea condițiilor absolute
o Reprezentabilitatea grafică
o Distinctivitate
o Liceitate
– Înregistrarea mă rcii s -a făcut fără respectarea condițiilor relative
o Disponibilitatea
– Înregistrarea mărcii s -a făcut cu rea -credință
o Reaua credință este considerată a fi:
 Frauda în dauna intereselor unui terț
 Frauda la lege
 Abuzul de drept
– Înregistrarea mărcii aduce ating ere dreptului la imagine sau numelui
patronimic al unei persoane
– Înregistrarea mărcii aduce atingere unui drept anterior de proprietate
industrială sau a unui drept de autor anterior
Pot formula o acțiune în anulare:
– Titularul unei mărci anterioare
– Titular ul unei mărci notorii
– Titularul unui drept anterior de proprietate industrială sau a unui drept
de autor anterior
– Orice altă persoană interesată
Cererea de anulare a mărcii poate fi introdusă și pe cale principală și pe cale
reconvențională însă nu poate fi invocată pe cale de excepție.
Marca a cărei înregistrare a fost anulată este radiată din Registrul Național al
Mărcilor iar certificatul eliberat titularului anulat.

134
11.4.4.4 Decăderea titularului din drepturile conferite de
marcă
Decăderea este o sancțiune ce p oate fi cerută de orice persoană interesată,
oricând în decursul perioadei de protecție a mărcii, Tribunalului Municipiului
București, pentru următoarele motive:
– Nefolosirea efectivă, fără motive întemeiate, a mărcii pe teritoriul
României, pentru o perioa dă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele și
serviciile pentru care a fost înregistrată
o Folosirea este efectivă:
 Dacă privește semnul așa cum a fost înregistrat sau într -o
formă care diferă de cea înregistrată dar într -o formă ce
nu alterează caracterul d istinctiv al acesteia
 Dacă este reală
 Nu sunt acte de folosire efectivă actele
pregătitoare (verificarea anteriorităților,
comandarea de etichete purtând marca etc.)
 Dacă este neechivocă
 Exploatarea trebuie făcută cu titlu de marcă, nu
cu titlu de nume com ercial sau emblemă
 Dacă este folosită pentru produsele pentru care e
înregistrată
 Folosirea pentru o parte a produselor face folosire
efectivă pentru toate produsele
 Dacă este publică
 Dacă e făcută în teritoriul unde a fost înregistrată
 Dacă este serioasă
 Și dacă e făcută de un terț cu consimțământul
titularului mărcii
 Și dacă s -a făcut prin aplicarea mărcii pe produse
destinate exclusiv exportului
o Motivele sunt întemeiate:
 Dacă sunt independente de voința titularului
 Dacă fac imposibilă folosirea normală a mărcii sau
constituie așa un obstacol în calea folosirii încât nu
folosirea acesteia nu se mai justifică din punct de vedere
al afacerii
– Marca a devenit, după înregistrare, ca urmare a acțiunii sau inacțiunii
titularului, uzuală în comerțul cu un produs s au cu un serviciu pentru
care a fost înregistrată
o Marca trebuie să fi devenit uzuală în comerț și nu în limbajul
comun
– După înregistrare și ca urmare a utilizării ei de către titular sau cu
consimțământul acestuia marca a devenit susceptibilă de a induce

135
publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau la
proveniența geografică a produselor sau serviciilor pentru care a fost
înregistrată
– Marca a fost înregistrată de o persoană neavând calitatea de solicitant.
Cererea de decădere se poate formula după trecerea a 5 ani de la ultimul act de
folosire efectivă a mărcii, nu mai devreme de 5 ani de la înscrierea mărcii în
Registrul Național al Mărcilor. Începerea sau reluarea folosirii mărcii cu mai
puțin de 3 luni înaintea introducerii cererii î n decădere sau după ce titularul a
aflat de intenția de prezentare a cererii în decădere nu face folosire efectivă.
Cererea în decădere este de competența Tribunalului Municipiului București, cu
apel în 30 de zile de la comunicare și cu recurs în 15 zile d e la comunicarea
hotărârii în apel.
Legea permite folosirea oricărui mijloc de probă pentru dovedirea folosirii
efective, sarcina probei fiind la titular și nu la reclamant.
Prin aplicarea sancțiunii titularul este decăzut, printr -o hotărâre definitivă, d in
dreptul său la marca înregistrată, marca devenind res nullius .
11.4.5 Apărarea drepturilor asupra mărcilor
11.4.5.1 Acțiunea în contrafacere
Potrivit legii constituie infracțiune:
– contrafacerea unei marci
o realizarea sau utilizarea fara consimtamantul titularului, de c atre
terti, in activitatea comerciala, a unui semn:
 identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu
acelea pentru care marca a fost inregistrata;
 care, data fiind identitatea sau asemanarea cu o marca ori
data fiind identitatea sau asemanarea pr oduselor sau a
serviciilor carora li se aplica semnul cu produsele sau
serviciile pentru care marca a fost inregistrata, ar produce
in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand si
riscul de asociere a marcii cu semnul;
 identic sau asemanator cu marca pentru produse ori
servicii diferite de cele pentru care marca este
inregistrata, cand aceasta a dobandit un renume in
Romania si daca prin folosirea semnului fara motive
intemeiate s -ar putea profita de caracterul distinctiv ori
de renumele marcii s au folosirea semnului ar cauza
titularului marcii un prejudiciu.
– punerea in circulatie a unui produs purtand o marca identica sau similara
cu o marca inregistrata pentru produse identice sau similare si care il
prejudiciaza pe titularul marcii inregistrate

136
o oferirea produselor sau comercializarea ori detinerea lor in acest
scop sau, dupa caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest
semn, precum si importul, exportul sau tranzitul produselor sub
acest semn
– punerea in circulatie a produselor care poarta i ndicatii geografice ce
indica sau sugereaza ca produsul in cauza este originar dintr -o regiune
geografica, alta decat locul adevarat de origine, in scopul inducerii in
eroare a publicului cu privire la originea geografica a produsului
În cazul acțiunii în contrafacere prejudiciul este prezumat prin simpla încălcarea
a dreptului, acesta fiind un drept privativ. Legea nu cere așadar o dovadă a
prejudiciului sau ca acesta să fie actual.
Acțiunea în contrafacere poate fi introdusă de:
– titularul mărcii
– licențiat ul exclusiv dacă titularul mărcii, notificat de încălcare de către
licențiat, nu a acționat în termenul stabilit, prin notificare, de către
licențiat.
Acțiunea penală în contrafacere se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
părții vătămate.
11.5 Rezumat
Drepturile asupra mărcii pot fi transmise, în tot sau în parte, liber sau forțat,
prin cesiune sau licență. În cazul încheierii de contracte cu un astfel de obiect
anumite condiții de validitate trebuie respectate. Notificarea transmiterii
dreptului la OSI M este de asemenea necesară pentru a asigura opozabilitatea
transmiterii prin înscrierea ei în registrele publice și publicarea acesteia.
Drepturile asupra mărcii se pot pierde prin renunțare, expirarea termenului de
protecție, anularea înregistrării (pent ru motivele prevăzute de lege) sau
decăderea titularului din drepturile asupra mărcii (pentru motivele prevăzute de
lege).
11.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Pentru a se putea face o transmitere valabilă a drepturilor asupra mărcii
trebuie îndeplinite următoarele condiții (selectați varianta sau variantele
care sunt adevărate):
a. Marca trebuie să fi fost înregistrată și să fie încă în durata de
protecție la data efectuării actului de transmitere;
b. Marca să fie individuală;
c. Transmiterea să vizeze toate drep turile asupra mărcii;
d. Transmiterea să se efectueze numai cu titlu oneros;
e. Transmiterea să se facă prin act scris;
f. Transmiterea să fie făcută împreună cu fondul de comerț.

137
2. Identificați diferențele între cesiunea drepturilor asupra mărcii și licență.
Aveți î n vedere condițiile de valabilitate, conținutul actului, părțile și
efectele fiecărui mod de transmitere a drepturilor asupra mărcii.
3. În cazul licenței (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Licențiatul are obligația de a păstra nivelul c alității produselor la cel
al produselor ce poartă marca obiect al licenței produse de către
licențiator;
b. Ea poate fi limitată teritorial, chiar în interiorul pieței unice;
c. Ea poate fi nelimitată în timp;
d. Licențiatorul are obligația de garanție pentru evic țiune;
e. Licențiatul poate produce noi produse pe care să aplice marca obiect
al licenței;
f. Ea produce efecte între părți doar de la publicarea în Buletinul
Oficial de Proprietate Industrială.
4. Dreptul asupra mărcii se poate pierde:
a. Prin expirarea unei perioa de de 20 de ani de la înregistrare, titularul
neputând în nici un caz preveni aceasta;
b. Prin renunțarea expresă a titularului, înregistrată în Registrul
Național al Mărcilor;
c. Prin neplata taxelor de reînnoire a înregistrării mărcii;
d. Prin pierderea caracteru lui notoriu al mărcii înregistrate;
e. Prin anularea înregistrării mărcii la cererea titularului;
f. Prin decăderea din drepturile asupra mărcii datorită degenerării
mărcii.
5. Anularea mărcii (selectați varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Este întotdeauna de competența în primă instanță a Tribunalului
Municipiului București;
b. Poate fi cerută de către orice persoană interesată;
c. Se prescrie în termen de 5 ani de la depunerea cererii de înregistrare;
d. Poate fi cerută oricând în durata de protecție a mărcii dacă
înregistrarea a fost cerută cu rea -credință;
e. Este o procedură administrativă;
f. Poate fi invocată pe cale de excepție.
6. Decăderea din drepturile asupra mărcii (selectați varianta sau variantele care
sunt adevărate):
a. Nu poate privi decât marca în î ntregul ei (pentru toate produsele și
serviciile pentru care a fost înregistrată);
b. Se prescrie în termen de 5 ani de la înregistrarea mărcii;
c. Este, în primă instanță, de competența Comisiei de Reexaminare a
OSIM;
d. Poate fi cerută dacă titularul nu a avut ca litatea de solicitant;
e. Poate fi cerută pentru nefolosirea efectivă a mărcii timp de 5 ani
pentru produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată;
f. Este o sancțiune ce nu poate fi aplicată dacă cu cel mult 3 luni
înainte de introducerea acțiunii titu larul a reluat actele de folosire
efectivă a mărcii.
7. Acțiunea în contrafacere (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):

138
a. Poate fi introdusă împotriva titularului unei mărci similare,
înregistrată pentru produse similare, în cazul în care exis tă un risc de
confuzie între cele două mărci;
b. Presupune dovedirea unui prejudiciu cert, real, actual și serios;
c. Nu poate fi introdusă de titularul unei mărci a cărei protecție a
expirat, pentru acte survenite după expirarea protecției;
d. Poate fi introdusă î n situația în care titularul unei mărci înregistrate
este vătămat în drepturile sale prin importul de produse pe care este
aplicată marca sa dintr -un stat terț, membru UE, unde titularul le -a
exportat și le -a comercializat sub aceeași marcă.
e. Poate fi intro dusă și de licențiatul exclusiv dacă titularul notificat de
acesta nu introduce el însuși acțiunea;
f. Poate fi introdusă atât ca acțiune civilă cât și ca acțiune penală.
11.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Viorel ROȘ, Octavia SPINEANU -MATEI, Dragoș BOGDAN, Dreptul
proprietății intelectuale. Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile
geografice, All Beck (București – 2003), pp. 370 -42, 456 -476.
Legea 84/1998 art. 39 -50, 80 -91.
Bibliografie facultativă:
Octavia SPINEANU -MATEI, „Apă rarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Compatibilitatea legislației românești cu Directiva 2004/48/ec a parlamentului
european și a consiliului din 29 aprilie 2004”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2005.
Anca -Andreea N ISTOREANU, „Acțiunea în contrafacere în materia mărcilor”,
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2005.
Ionel DIDEA, „Contrafacerea mărcilor prin folosirea de site -uri de Internet cu
ocazia unor activități de comerț electronic”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2005.
Ciprian Raul ROMIȚAN, „Protecția mărcilor și indicațiilor geografice prin
mijloace de drept penal. Drept comparat”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 3/2005.
Bucura I ONESCU, „Ordonanța de urgență nr. 100/2005 privind asigurarea
respectării drepturilor de proprietate industrială – nou instrument juridic de
combatere a fenomenului de contrafacere în România”, în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/ 2005.

139
Vasile PĂTULEA, „Drepturi de proprietate intelectuală. Mărfuri contrafăcute.
Regim juridic (confiscare și distrugere). Mărfuri în regim de tranzit extern”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2006.
Gheorghe BUCȘĂ, „Studiu de caz privind expertiza tehnică judiciară în
contrafacere”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
1/2006.
Iulia SITEAVU, „Analiza condiției interesului în promovarea acțiunii în
decădere”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Inte lectuale , nr. 1/2006.
Mihaela IONESCU, „Folosirea mărcii în comerțul electronic constituie folosire
efectivă?”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2006.
Alexandru Lucian ARJOCA, „Apărarea drepturilor asupra mărcilor și
indicațiil or geografice”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 3/2006.
Alexandru Lucian ARJOCA, „Aspecte legislative și practice privind distrugerea
bunurilor pirat și bunurilor contrafăcute”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelect uale, nr. 4/2006.
Mihaela CIOCEA, „Considerații privind transpunerea prevederilor Directivei
nr. 2004/48 în legislația românească”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2006.
Sonia FLOREA, „Proba folosirii mărcii”, în Revista Român ă de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2006.
Nelu Viorel CĂTUNA, „Expertizarea contrafacerii – o identificare
criminalistică? ”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
1/2007.
Liliana -Zoleta KŐRÖȘI, „Termenul de decădere din dre ptul conferit de marca
înregistrată, prevăzut de art.45 al.1 lit.a din Legea nr.84/1998”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2007.
Magda POPESCU, „Câteva aspecte controversate ale proiectului de directivă
referitoare la apărarea drepturilor de proprietate intelectuală prin mijloace de
drept penal”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2007.
Ioana VASIU, Lucian VASIU, „Aspecte privind protecția indicațiilor
geografice”, în Revista Română de Dreptul Propriet ății Intelectuale , nr. 3/2007.
Constanța MOISESCU, „Rolul autorităților judiciare în aplicarea drepturilor de
proprietate intelectuală în România”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 3/2007.
Gilda LAZĂR, Alina MARINESCU, Mirela ENĂ ȘEL, Ovidiu CERNEI,
„Încălcarea drepturilor de proprietate industrială prin comerț ilicit cu țigarete.

140
Comerțul ilicit cu țigarete. Contrabanda și contrafacerile”, în Revista Română
de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2007.
Mihaela STĂNESCU, „Câte va considerații referitoare la aplicarea
Regulamentului Consiliului nr. 1383/2003 privind acțiunile de control vamal
îndreptate împotriva mărfurilor suspectate a aduce ațingere unor drepturi de
proprietate intelectuală și măsurile care trebuie luate împotr iva mărfurilor care
încalcă aceste drepturi”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 4/2007.
Constantin ANECHITOAE, Diana Bălănescu, „Contractul de franchising
(franciză)”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/ 2007.
Ligia DĂNILĂ, „Taxarea în justiție a cererilor formulate în domeniul dreptului
de proprietate intelectuală”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 1/2008.
Ciprian Raul ROMIȚAN, „Competența de judecată a litigiilor din domeniul
mărcilor și indicațiilor geografice”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 1/2008.
Constantin ANECHITOAE, Mihaela Stănescu, „Considerații privind contractul
de franciză”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
1/2008.
Gheorghe GHEORGHIU, „Aspecte din practica judiciară privind marca
comunitară”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
3/2008.
Octavia SPINEANU -MATEI, „Decăderea titularului din drepturile conferite de
înregistrarea mărcii pentr u nefolosire. Aspecte privind calculul termenului de 5
ani de lipsă a folosinței mărcii prevăzut de art.45 alin.1 lit. a) din Legea
nr.84/1998”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
4/2008.
Dragoș -Nicolae DUMITRU, „Particularități privind protecția penală a mărcilor
prin infracțiunea de contrafacere de marcă”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2008.
Dragoș – Nicolae DUMITRU, „Particularități privind infracțiunea d e
contrafacere în cazul mărcilor notorii și a mărcilor cu renume”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2009.
Ioana VASIU, Lucian VASIU, „Contrafacerea și combaterea ei”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2009.

Vartires Dana Iarina, „Reglementarea specială a obligației de informare
precontractuală în contractul internațional de franciză” în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2010

141
Vertires Dana Iarina, „Extinderea internațională a rețelei de franciză” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/20 10
Alexandru Lucian Arjoca , „Combaterea contrafacerii medicamentelor în
românia. o nouă provocare pentru autoritățile române ” în Revista Română de
Dreptul Proprietății Int electuale , nr. 2/2011
Gheorghe Gheorghiu , „Unele aspecte privind nulitatea mărcilor în
reglementarea națională și europeană ” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2011
Vasiu Ioana , Vasiu Lucian , „Protecția mărcilor în mediul online : cazuri recente
din practica americană ” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 1/20 11
Buta Paul George , „Considerații asupra apărării drepturilor asupra mărcii în
cadrul procedurilor UDRP ” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 3/2010
Orsolya Czenczer , Matyas Kapa , „ Punerea în executare a hotărârilor
judecătoresti privind încălcarea drepturilor asupra mărcilor în cazuri
transfrontaliere în Uniunea Europeană ” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2010
Dominte Nicoleta Rodica , „Unele considerații privind conflictul dintre mărci și
indicații geografice ” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
1/2010
Florea Sonia , „Aspecte practice privind soluționarea conflictelor între drept ul la
marcă, dreptul la nume comercial și dreptul la nume de domeniu ” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/20 10
Roxana Văleanu , „Conflictul dintre numele comercial și marca ” în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2009
11.8 Răspunsuri la Test
1. a, e;
2. X;
3. a, d;
4. b, c, f;
5. a, b, d;
6. e, f;
7. c, e, f.

142
12. Unitatea de învățare nr. 10: Protecția desenelor
și modelelor 1
12.1 Introducere
Această unitate definește și caracterizează dreptul asupra desenelor și
modelelor, indică subiectele posibile ale acestui drept detaliind apoi condițiile
cerute pentru protecția desenelor și modelelor și procedura de înregistrare a
acestora în vederea dobândirii protecției conferite de lege.
12.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Definiți desenul și modelul
– Arătați particularitățile de regim juridic aplicabile desenelor și
modelelor
– Arătați avantajele și dezavantajele cumulului de protecție, arătând
efectele pe care acesta le a re asupra titularilor de drepturi și asupra
utilizatorilor
– Arătați care pot fi subiectele drepturilor asupra desenelor și modelelor
– Indicați care sunt condițiile de protecție a desenelor și modelelor
– Detaliați condiția noutății, arătând și care este sfer a de cuprindere a
anteriorităților distructive de noutate
– Detaliați condiția caracterului individual, arătând și care sunt
particularitățile aprecierii îndeplinirii acestei condiții
– Arătați care este situația protecției desenelor sau modelelor încorporate
în alte produse
– Indicați care sunt desenele și modelele excluse de la protecție precum și
justificarea acestei excluderi
– Indicați principalii pași din procedura de înregistrare a desenului sau
modelului
– Indicați care sunt elementele necesare efectuării un ei cereri
reglementare și care sunt efectele depunerii unei astfel de cereri
– Arătați cine poate beneficia de un drept de prioritate și în ce condiții
– Indicați diferențele dintre examinarea preliminară și examinarea de fond
la înregistrarea desenului sau mo delului
– Detaliați caracteristicile procedurii opoziției la înregistrarea desenului
sau modelului, arătând care sunt participanții, care este procedura
urmată, care sunt soluțiile posibile și care sunt efectele probabile ale
acestei proceduri asupra înregis trării desenului sau modelului

143
12.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 2 ore
12.4 Conținutul unității de învățare
12.4.1 Definiție
Desenul este definit de legea română ca fiind aspectul exterior al unui produs
sau al unei părți a acestuia, redat în două dimensiuni, rezultat din combinația
dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură
și/sau materiale și/sau ornamentația produsului în sine.
12.4.2 Natura juridică a dreptului
Datorită caracterului lor ambivale nt: de opere de artă dar și creații cu
aplicabilitate industrială desenele și modelele sunt plasate la intersecția
dreptului de autor cu drepturile de proprietate industrială.
În decursul timpului această problemă a dus la decantarea mai multor teorii ce
urmăreau să identifice când anume desenul sau modelul se califică pentru
protecție ca drept de autor și când ca desen sau model.
Prin permiterea cumulului de protecție legiuitorul român permite titularului să
aleagă modul în care dorește să își apere sau va lorifice dreptul. Astfel titularul
poate opta pentru protecția ca drept de autor (care nu necesită depozit, este de
mai lungă durată și oferă o procedură mai simplă) sau pentru protecția ca drept
de proprietate industrială.
12.4.3 Subiectele dreptului
Subiecte a le dreptului asupra desenului sau modelului pot fi:
– Autorul independent
o Poate fi numai o persoană fizică (se recunoaște și coautoratul)
o Îl poate și comanda spre executare unui terț, caz în care tot cel
care îl concepe este autorul
o Este considerat a fi crea t independent desenul sau modelul
nerealizat ca urmare a unor contracte cu misiune creativă sau de
către salariați în cadrul atribuțiilor repartizate lor prin contracte
individuale de muncă
– Persoana care comandă un astfel de desen sau model printr -un contr act
cu misiune creativă
o În lipsa unei prevederi contrare nu este considerat îndreptățit la
certificatul de înregistrare cel care a creat desenul sau modelul ci
cel care l -a comandat
– Unitatea angajatoare
o În lipsa unei prevederi contrare nu este considerat î ndreptățit la
certificatul de înregistrare cel care a creat desenul sau modelul în
cadrul atribuțiilor ce i -au fost încredințate explicit prin contractul
de muncă ci unitatea angajatoare

144
12.4.4 Condiții de protecție
12.4.4.1 Noutatea
– Un desen sau model industrial este considerat a fi nou dacă nici un
desen sau model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere
a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea
datei de prioritate.
– Două desene sau modele sunt considerate a fi identi ce dacă trăsăturile
lor caracteristice nu diferă decât în ceea ce privește detalii
nesemnificative.
– În alcătuirea anteriorităților se ține seama de desenele și modelele făcute
publice, ceea ce în intenția legiuitorului înseamnă adică au fost publicate
ori dezvăluite în alt mod, expuse, utilizate în comerț, cu excepția
situațiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil și în
cadrul activității obișnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate
din sectorul în cauză care acționează în cadrul Uniunii Europene înainte
de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost invocată o
prioritate, înaintea datei de prioritate.
– Nu sunt însă incluse în anteriorități:
o Divulgările făcute către terți în condiții explicite sau implicite de
confidențialitate
o Divulgările făcute de autor, de succesorul său în drept sau de un
terț ca urmare a informațiilor primite de la autor sau de la
succesorul lui în drept sau ca urmare a acțiunii unuia dintre ei,
pentru o perioadă de 12 luni înainte de depu nerea cererii de
înregistrare, sau înainte de data de prioritate
o Divulgarea abuzivă făcută cu până la 12 luni înainte de
depunerea cererii de înregistrare sau înainte de data de prioritate
 Se consideră a fi abuzivă orice divulgare sau valorificare
a desenu lui sau modelului făcută fără acordul autorului.
12.4.4.2 Caracterul individual
Se consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia
globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea
produsă asupra unui asemenea utiliza tor de orice desen sau model făcut public
înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată
prioritatea, înaintea datei de prioritate.
Aprecierea caracterului individual se face în raport de desen dau model ca
întreg, impres ia pe care acesta o lasă fiind apreciată la nivelul obiectului în care
desenul sau modelul e înglobat. Aprecierea nu se face însă fără discriminare în
funcție de tipul de obiect în care desenul sau modelul industrial se înglobează.

145
Astfel aprecierea nu o s ă se facă la fel pentru un telefon mobil sau sticla unui
parfum.
Tot în limitele aprecierii caracterului individual legea impune și luarea în
considerare a gradului de libertate al autorului în elaborarea desenului sau
modelului.
12.4.4.3 Desene sau modele aplicate la un produs sau
încorporate într -un produs
În cazul desenelor și modelelor care sunt aplicate la sau încorporate într -un
produs legea instituie două condiții adiționale care trebuie îndeplinite cumulativ
pentru a reține existența noutății și a caracterul ui individual al desenului sau
modelului respectiv.
Aceste două condiții privesc:
– Necesitatea ca odată încorporată în produsul complex, partea
componentă constituită de desen sau model să rămână vizibilă pe durata
utilizării normale a produsului;
o Prin util izare normală legiuitorul înțelegând „ utilizarea de către
beneficiar, fără a include întreținerea sau reparațiile ”;
– Necesitatea ca părțile vizibile ale părții componente să îndeplinească ele
însele condițiile privind noutatea și caracterul individual.
12.4.4.4 Dese ne și modele excluse de la protecție
Legea exclude expres de la protecția ca model sau desen anumite forme:
– Desenul sau modelul care este determinat exclusiv de o funcție tehnică
o Excluderea nu se aplică decât părții de produs care servește
exclusiv acestei funcții tehnice și nu întregului produs64
– Desenul sau modelul care trebuie reprodus în forma și la dimensiunile
exacte, pentru a permite ca produsul în care este încorporat sau la care
este aplicat să fie legat mecanic ori amplasat în jurul unui alt produs,
astfel încât fiecare dintre produse să își poată îndeplini funcția
o Această categorie de forme excluse se referă la piesele unui
mecanism și evită ca protecția să limiteze concurența pe piața
pieselor de schimb
o Această condiție exclude orice piesă v izibilă dar necesară chiar
dacă îndeplinește condițiile de noutate și caracter individual65
– Desenele sau modelele ale căror destinație și aspect contravin ordinii
publice sau bunelor moravuri
– Sunt excluse de la protecție acele forme care prin ele însele adu c
atingere ordinii publice sau bunelor moravuri

64 Jacques Azéma, Jean -Cristophe Galloux, Droit de la proprieté industrielle , 6e édition, Dalloz
(Paris – 2006), p. 661
65 Jacques Azéma, Jean -Cristophe Galloux, Droit de la proprieté industrielle , 6e édition, Dalloz
(Paris – 2006), p. 661

146
12.4.5 Procedura de înregistrare
Autorul sau succesorul său în drepturi poate solicita OSIM înregistrarea
desenului sau modelului. Solicitarea ia forma unei cereri de înregistrare și
urmează următoarea procedură:
– Depozitul reglementar
o Cererea de înregistrare trebuie să conțină:
 solicitarea de înregistrare a desenului sau modelului
 datele de identificare a solicitantului
 numărul de desene sau modele pentru care se solicită
protecția
 indicarea produselor în care este încorporat desenul sau
modelul, dacă este cazul
 descrierea elementelor noi, caracteristice desenului sau
modelului pentru care se solicită protecția, așa cum apar
în reprezentările grafice depuse
 numele autorilor sau o declarație pe răspunderea
solicitantu lui, că autorii au renunțat la dreptul de a fi
menționați în cerere și/sau în publicațiile desenului sau
modelului industrial
 reprezentările grafice ale desenului sau modelului, în 3
exemplare.
o Cererea mai poate conține, dacă este cazul și alte informații care
nu condiționează acordarea datei de depozit precum:
 datele de identificare a mandatarului autorizat, în cazul în
care acesta a fost desemnat în cererea de înregistrare
 actele de prioritate, în cazul în care se invocă una dintre
prioritățile prevăzute de lege
 solicitarea amânării publicării
 procura de reprezentare în fața O.S.I.M.
 declarația indicând informațiile care, după cunoștința
solicitantului, permit să se dovedească îndeplinirea
condițiilor de acordare a protecției desenului sau
modelului industrial pentru care se solicită înregistrarea.
o Cererea se întocmește în limba română și trebuie semnată
o Reprezentările grafice ale desenului trebuie să fie clare și să
evidențieze caracteristicile sale estetice

147
o Se poate depune o singură cerere pentru în registrarea a mai
multe desene sau modele
 În cazul unui depozit multiplu însă desenele sau
modelele trebuie să satisfacă o regulă de unitate de
concepție, de unitate de producție sau de unitate de
utilizare sau trebuie să aparțină aceluiași ansamblu sau
compoziții de articole
o O cerere care conține solicitarea de înregistrare, datele de
identificare ale solicitantului, și reprezentările grafice sau
specimenele într -un singur exemplar va fi înregistrată sub
condiția complinirii lipsurilor în termen de două l uni
 Dacă în termenul de 2 luni lipsurile nu sunt complinite
cererea se respinge
o Data constituirii depozitului reglementar este data la care cererea
completă, chiar sub aspectul depunerii documentației minime
prevăzute mai sus, a fost depusă la OSIM
 Cererea completă se înscrie în Registrul național al
cererilor depuse
o Au drept de prioritate:
 Persoana care a depus o prima un desen sau model
industrial spre înregistrare într -una din statele părți la
convențiile la care și România este parte, timp de 6 luni
de la data depozitului în respectivul stat
 Trebuie invocată prin cererea de înregistrare și
dovedită în decurs de 3 luni de la constituirea
depozitului
 Persoana care a prezentat desenul sau modelul industrial
într-o expoziție internațională, timp de 6 luni d e la data
primei prezentări în expoziție
 Trebuie invocată prin cererea de înregistrare și
dovedită în decurs de 3 luni de la constituirea
depozitului
– Examinarea preliminară
o Se face de o comisie a OSIM
 Verifică dacă
 Cererea îndeplinește condițiile de formă
prevăzute de lege

148
 Cererea îndeplinește condițiile pentru
reprezentările grafice
 Cererea îndeplinește condițiile pentru celelalte
documente sau acte anexate la cerere
 Au fost achitate taxele
 Dacă există nereguli acestea vor fi comunicate
solicitantului și i se va acorda un termen de complinire a
acestora (de obicei 1 lună pentru solicitanții români, 2
luni pentru cei străini)
 Dacă o cerere multiplă nu îndeplinește condițiile pentru
toate desenele sau modelele aceasta poate fi divizată până
la publicarea cer erii
 Fiecare cerere divizionară păstrează data de
depozit a cererii divizate
o Pentru a păstra data de depozit a cererii
divizate cererile divizionare trebuie să nu
depășească elementele cererii inițiale
 Divizarea se poate face de către:
o Solicitant la cererea OSIM
 Trebuie făcută în termenul acordat
de OSIM pentru aceasta
o OSIM
 Doar în cazul în care în termenul
acordat solicitantului pentru
divizare acesta nu a cerut -o
 Dacă OSIM face divizarea va
continua procedura doar pentru
prima cerere astfel rezultat ă din
divizare și le va respinge pe
celelalte
o Cererea care îndeplinește condițiile de formă precum și
reproducerea, fotografia sau reprezentarea grafică se publică în
Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală în termen de maxim
4 luni de la data consti tuirii depozitului reglementar
 Publicarea poate fi amânată cu cel mult 30 de luni de la
data depunerii cererii sau priorității

149
 În cazul unui depozit multiplu cererea se poate amâna
numai pentru toate desenele sau modelele și numai
pentru aceeași perioadă
 Este considerată a fi publicare și publicarea cererii
internaționale de către OMPI
– Opoziția
o Se face de către persoanele interesate în termen de 2 luni de la
publicare
o Se poate face pentru următoarele motive:
 Desenul sau modelul nu are noutate
 Desenul sau mo delul nu are caracter individual
 Desenul sau modelul este determinat exclusiv de o
funcție tehnică
 Desenul sau modelul trebuie reprodus în forma și la
dimensiunile exacte, pentru a permite ca produsul în care
este încorporat sau la care este aplicat să fie legat
mecanic ori amplasat în jurul unui alt produs, astfel încât
fiecare dintre produse să își poată îndeplini funcția
 Desenul sau modelul contravine ordinii publice sau
bunelor moravuri
 Solicitantul nu a făcut dovada că este persoana
îndreptățită la a s olicita înregistrarea desenului sau
modelului
 Desenul sau modelul industrial încorporează, fără
acordul titularului, o operă protejată prin Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu
modificările ulterioare, sau orice alt drept de p roprietate
industrială protejat
 Desenul sau modelul constituie o utilizare improprie a
oricăruia dintre obiectele menționate în lista cuprinsă
în art. 6ter din Convenția de la Paris pentru prote cția
proprietății industriale, în forma revizuită la Stockholm
la 14 iulie 1967, la care România a aderat prin Decretul
nr. 1.177/1968, sau o utilizare abuzivă a emblemelor și
stemelor, altele decât cele menționate în art. 6ter din
Convenție
 desenul sau mo delul este în conflict cu un desen sau
model anterior care a făcut obiectul unei divulgări
publice după data de depozit a cererii de înregistrare sau

150
după data de prioritate, dacă o prioritate este revendicată,
și care este protejat de la o dată anterioară prin
înregistrarea unui desen sau model comunitar ori printr -o
cerere de înregistrare a unui desen sau model comunitar,
sau prin înregistrarea unui desen sau model în România
ori printr -o cerere de obținere a protecției în România
 desenul sau modelul folo sește un semn distinctiv ce
conferă titularului semnului dreptul de a interzice această
utilizare
o OSIM notifică solicitantul de opoziție și îi cere să își expună un
punct de vedere în termen de 2 luni de la comunicare
o Opoziția se soluționează de o comisie din cadrul OSIM în 3 luni
de la depunerea ei
o Soluționarea opoziției poate fi suspendată:
 când se bazează pe o cerere de înregistrare a unui desen
sau model, până la luarea unei hotărâri cu privire la
aceasta; și
 când desenul sau modelul opus face obiectul unei acțiuni
în anulare, până la soluționarea definitivă a cauzei.
– Examinarea de fond
o Se face în 12 luni de la publicarea cererii într -o comisie de
examinare a OSIM compusă din 3 membri
o Se verifică îndeplinirea următoarelor condiții:
 Desenul sau modelul ar e noutate și caracter individual
 Desenul sau modelul nu se găsește în vreunul din
cazurile de desene sau modele excluse de la protecție
 Desenul sau modelul nu este ilicit sau imoral
 Se verifică în special ca forma utilizată să nu fie
una din cele menționat e de art. 6ter a Convenției
de la Paris
 Desenul încorporează, fără acordul titularului, un drept
de proprietate intelectuală anterior protejat
 Verificarea se face de către OSIM în propriul
fond documentar și orice alte documente depuse
de persoanele intere sate
o OSIM poate cere lămuriri sau specimene

151
o Dacă vreuna din condițiile verificate nu este îndeplinită cererea
este respinsă
o Cererea este respinsă și dacă taxele nu sunt achitate în termen
o Hotărârea Comisiei se înscrie în Registrul de hotărâri al
serviciulu i și se comunică în maxim 60 de zile solicitantului
o Desenul sau modelul pentru care cererea a fost admisă este
înscris în Registrul național al desenelor și modelelor și este
publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală
 Aceeași comisie poate r evoca hotărârea de înscriere până
la comunicarea ei
 Revocarea se face pentru nerespectarea unei
condiții de fond
o Certificatul de înregistrare se eliberează solicitantului în termen
de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de înregistrare
 Certificatul de înregistrare atestă dreptul născut prin
înregistrarea în Registrul național al desenelor și
modelelor
12.5 Rezumat

12.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Arătați diferențele dintre desen și model precum și implicațiile acestora în
aprecierea condițiilor de protecție precum și în cazul desenelor și modelelor
încorporate în alte produse.
2. Subiect al dreptului asupra desenului sau modelului poate fi (selectați
varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. Inginerul proiectant în aeronautică în ca litate de autor al unui model
de carcasă de aspirator;
b. Designer -ul unui obiect promoțional realizat pentru un client al
agenției unde lucrează;
c. Artistul plastic contractat de o societate de construcții de
autovehicule pentru a îmbunătăți din punct de veder e al aspectului
vizual caroseria unei mașini;
d. Numai persoana fizică;
e. Agenția de publicitate pentru toate desenele și modelele create de
angajații săi în cadrul contractelor de muncă cu misiune creativă;
f. Unitatea angajatoare întotdeauna pentru desenele și m odelele create
de angajații săi.

152
3. Este anterioritate distructivă de noutate (selectați varianta sau variantele
care sunt adevărate):
a. O imagine detaliată a desenului publicată după data de prioritate a
cererii într -un ziar de mare tiraj din Franța;
b. O imagin e detaliată a desenului publicată cu 3 luni înaintea
depunerii cererii într -un ziar de mare tiraj din România ca urmare a
infiltrării unui jurnalist în cadrul societății solicitant a înregistrării;
c. O descriere amănunțită a modelului publicată cu 2 ani îna inte de
depunerea cererii dar pierdută încă de la tipărire în depozitul
tipografiei;
d. O descriere amănunțită a modelului de caroserie a unui nou
autovehicul publicată cu 2 ani înaintea depunerii cererii de
înregistrare într -o revistă de artă culinară din Cu ba;
e. O fotografie clară a modelului astfel cum a fost el prezentat de autor
la o expoziție internațională, cu 8 luni înainte de depunerea cererii
de înregistrare;
f. O descriere detaliată a modelului obținută de un terț cu 3 ani
înaintea depunerii cererii de î nregistrare ca urmare a participării sale,
în calitate de avocat, la discuțiile confidențiale purtate de autor cu o
bancă în vederea finanțării producției în serie a modelului.
4. Arătați care sunt elementele cheie ale evaluării caracterului individual al
unui desen sau model și cum diferă această evaluare de aprecierea condiției
noutății.
5. Sunt desene sau modele excluse de la protecție (selectați varianta sau
variantele care sunt adevărate):
a. Forma unei sticle de băuturi alcoolice modelată în așa fel încât oda tă
deschisă alcoolul să nu se evaporeze;
b. Forma unei sticle de parfum cu aromă de trandafir modelată ca o
floare de trandafir;
c. Forma unei cutii de ciocolată modelată ca o svastică nazistă;
d. Forma unei huse de telefon mobil care se pliază exact pe
dimensiunile telefonului, trebuind pentru aceasta ca în producția
husei să fie respectate exact aceste dimensiuni;
e. Forma unei căni de cafea modelată ca un cap de pisică;
f. Aspectul unui DVD care are pe o suprafață inscripționată o imagine,
în ceea ce priveșt e întreg DVD -ul.
6. Pentru ca o cerere să fie reglementar depusă este nevoie ca (selectați
varianta sau variantele care sunt adevărate):
a. descrierea elementelor noi, caracteristice desenului sau modelului
pentru care se solicită protecția, așa cum apar în rep rezentările
grafice depuse să fie depusă la OSIM cel mai târziu la două luni de
la data cererii inițiale pentru a păstra data de depozit a acesteia din
urmă;
b. să fie făcută de autor;
c. să fie redactată în limba română;
d. să fie indicat numărul de desene sau mod ele pentru care se solicită
protecția;

153
e. să conțină o declarație a solicitantului că nu desenul sau modelul nu
încalcă un alt drept de proprietate industrială;
f. să conțină cel puțin un exemplar la reprezentărilor grafice ale
desenului sau modelului sub rezerv a depunerii a încă două
exemplare în cel mult două luni de la data cererii inițiale pentru a
păstra data de depozit a acesteia din urmă;
7. Sunt motive de opoziție la înregistrarea desenului sau modelului (selectați
varianta sau variantele care sunt adevărate ):
a. Faptul că cererea de înregistrare a fost incompletă;
b. Încălcarea prin desen sau model a unui drept de autor anterior;
c. Nedepunerea în termen a dovezii priorității invocate prin cerere;
d. Neplata taxelor prevăzute de lege;
e. Utilizarea fără drept, în desenul s au modelul a cărui înregistrare se
solicită, a unui semn dintre cele prevăzute de art. 6ter din Convenția
de la Paris pentru protecția proprietății industriale;
f. Forma desenului sau modelului a cărui înregistrare se solicită induce
în eroare consumatorii as upra naturii produsului.
12.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Legea 129/1992, republicată, art. 1 -29;
Ligia DĂNILĂ, Dreptul de autor și dreptul de proprietate industrială, CH Beck
(București – 2008), pp. 237 -249.
Bibliografie facultativă:
Mirela ROMIȚAN , Oana PÂSLARU , „Protecția specială a desenelor și
modelelor industriale cu ocazia expozițiilor. Drept comparat – Franța”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/200 5.
Gheorghe BUCȘĂ , „Protecția desenelor și modelelor industriale în România”,
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2005.
Gheorghe BUCȘĂ , Liliana BADEA , „Protecția desenelor și modelelor
comunitare”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectua le, nr.
3/2005.
Gheorghe BUCȘĂ , „Protecția aspectului exterior al produselor în economia de
piață”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2005.
Liliana BADEA , „Protecția desenelor și modelelor comunitare”, în Revista
Română de Drept ul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2006.
Ciprian Raul ROMIȚAN , „Regulamentul (CE) nr. 2246/2002 al Comisiei din
16 decembrie 2002 privind taxele care trebuie virate către Oficiul pentru
Armonizare pe Piața Internă – OHIM – (mărci comerciale, desene și mod ele)

154
pentru înregistrarea desenelor și modelelor comunitare”, în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2006.
Constantin DUVAC , „Însușirea fără drept a calității de autor al desenului sau
modelului industrial”, în Revista Română de Drep tul Proprietății Intelectuale ,
nr. 1/200 7.
Constantin DUVAC , „Din nou despre însușirea fără drept a calității de autor al
desenului sau modelului”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 1/200 8.
Karl-Nikolaus PEIFER , „Legile modelului comunitar și ale modelului național
– Legea modelelor își pierde sau își găsește adevăratele rădăcini? ”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2008.
Ciprian Raul ROMIȚAN , „Condiții de fond ale protecției desenelor sau
modelelor”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2008.
Alina Mihaela Conea , „Cauzele relative de nulitate ale desenului comunitar ” în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2011

12.8 Temă de control
Rezolvarea temei de control se va transmite prin e -mail la adresa
paul.buta@ univnt.ro .

12.9 Răspunsuri la Test
1. X;
2. a, e;
3. -;
4. X;
5. b, e;
6. a, c, d, f;
7. b, e.

155
13. Unitatea de învățare nr. 11: Protecția desenelor
și modelelor 2
13.1 Introducere
Această unitate își propune să detalieze problemele legate de durata dreptului
asupra desenului sau modelului, și să familiarizeze studentul cu conținutul
acestui drept, respectiv cu drepturile morale și patrimoniale care revin
titularului dreptului asupra desenului sau modelului, urmând să trateze
modalitățile prin care aceste drepturi pot fi transmise și modalitățile în care
aceste drepturi încetează.
13.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să :
– Arătați care este durata de protecție a drepturilor privind desenul sau
modelul precum și modalitatea de a beneficia de perioada maximă de
protecție a acestor drepturi
– Detaliați conținutul drepturilor privind desenul și modelul
– Arătați care sunt limitele exercitării drepturilor privind desenul sau
modelul precum și justificarea necesității limitării exercițiului acestor
drepturi
– Arătați care sunt modalitățile de transmitere a drepturilor privind
desenele și modelele
– Detaliați condițiile care trebuie înde plinite pentru realizarea unei cesiuni
a drepturilor asupra desenelor și modelelor
– Detaliați caracterele juridice ale licenței drepturilor asupra desenului sau
modelului
– Indicați principalele modalități de încetare a dreptului asupra desenului
sau modelulu i
– Arătați care sunt condițiile pentru introducerea unei acțiuni în anularea
înregistrării desenului sau modelului
– Indicați efectele diferitelor soluții la o acțiune în anularea înregistrării
desenului sau modelului .
13.3 Durata medie de parcurgere acestei unit ăți de învățare este
de 2 ore

156
13.4 Conținutul unității de învățare
13.4.1 Durata dreptului
Perioada de valabilitate a certificatului de înregistrare a desenului sau modelului
este de 10 ani, perioadă care curge de la data constituirii depozitului
reglementar.
Perioad a de valabilitate a certificatului de înregistrare poate fi reînnoită de 3 ori,
de fiecare dată pentru o nouă perioadă de 5 ani. Reînnoirile trebuie să fie
succesive, adică nu este permisă începerea unei perioade de 5 ani de protecție
dacă desenul sau mode lul au căzut în domeniul public.
Reînnoirea înregistrării se face la cererea scrisă a solicitantului sau a
mandatarului autorizat, remisă OSIM cu cel puțin o lună înaintea expirării
perioadei de protecție în curs. Reînnoirea operează doar dacă se achită că tre
OSIM și taxa aferentă.
Mai mult, titularul dreptului este obligat să achite OSIM și taxele de menținere
în vigoare a înregistrării pe toată durata de protecție a desenului sau modelului.
OSIM poate acorda însă, în cazul neplății taxelor de menținere în vigoare, un
termen de grație de 6 luni pentru achitarea acestora iar, în cazul în care titularul
a fost decăzut din drepturi acesta poate solicita revalidarea certificatului de
înregistrare în termen de 6 luni de la data decăderii dacă poate invoca în
sprijinul cererii sale motive temeinice.
Solicitantul înregistrării unui desen sau model beneficiază de o protecție
provizorie începând de la data publicării cererii, dată de la care beneficiază
provizoriu de aceleași drepturi conferite și titularului, până l a eliberarea
certificatului de înregistrare, cu excepția cazurilor în care cererea de înregistrare
a fost respinsă sau retrasă. În acest caz beneficiarul protecției provizorii poate
trage la răspundere terții care îi încalcă aceste drepturi sub rezerva pos ibilității
executării acestora doar după eliberarea certificatului de înregistrare a desenului
sau modelului.
13.4.2 Conținutul dreptului
Întinderea protecției este determinată de reprezentările grafice ale desenelor sau
modelelor înregistrate, luându -se în calcu l și gradul de libertate a autorului în
realizarea desenului sau modelului.
În acest sens titularul drepturilor asupra desenului sau modelului înregistrat își
poate opune cu succes dreptul asupra oricărui desen sau model care nu produce
o impresie vizuală globală diferită asupra unui utilizator avizat.
Opinăm că utilizatorul avizat este apreciat în aceste cazuri prin aplicarea
regulilor stabilite la consumatorul mediu relevant în cazul mărcilor (acel model
teoretic al consumatorului mediu, suficient de aviz at și cu o atenție medie din
clasa consumatorilor destinatari ai produsului vizat).

157
13.4.2.1 Drepturile morale ale autorului
Autorul desenului sau modelului are dreptul moral la calitatea de autor ceea ce
îi permite să solicite să i se menționeze numele, prenumele și calitatea în
certificatul de înregistrare eliberat, precum și în orice acte sau publicații privind
desenul sau modelul. Datele din certificatul de înregistrare al desenului sau
modelului se înscriu și în carnetul de muncă.
13.4.2.2 Drepturile patrimoniale ale au torului
Pe întreaga perioadă de valabilitate a înregistrării desenului sau modelului
titularul beneficiază de un drept exclusiv de exploatare a acestuia ceea ce îi
permite să interzică terților efectuarea, fără consimțământul său:
– reproducerea,
– fabricarea ,
– comercializarea sau oferirea spre vânzare,
– punerea pe piață,
– importul,
– exportul
– folosirea,
unui produs în care desenul sau modelul este încorporat sau la care
acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri.
13.4.2.3 Limitările drepturilo r
Autorul nu își poate exercita drepturile în cazurile expres prevăzute de lege:
– actelor efectuate exclusiv în scop personal și necomercial, experimental,
de cercetare sau învățământ, cu condiția ca aceste acte să nu
prejudicieze exploatarea normală a dese nelor sau modelelor și să se
menționeze sursa;
– activităților de reproducere în domeniul cercetării sau învățământului, în
scopul citării ori predării, cu condiția ca aceste activități să fie
compatibile cu practica comercială loială, să nu aducă atingere î n mod
nedrept exploatării normale a desenului sau modelului și ca sursa să fie
menționată;
– echipamentelor aflate pe vehicule de transport maritim sau aerian
înregistrate într -o altă țară, atunci când acestea intră temporar pe
teritoriul României, ori importului de piese de schimb și accesorii în
scopul reparării acestor vehicule sau al executării de reparații pe aceste
vehicule;
– folosirii sau luării măsurilor efective și serioase de folosire a desenelor
sau modelelor de către terți, în intervalul de ti mp dintre decăderea din
drepturi a titularului și revalidarea certificatului;

158
– folosirii desenului sau modelului cu bună -credință, în perioada cuprinsă
între data publicării decăderii din drepturi a titularului și data publicării
dreptului restabilit.
Și în privința desenelor și modelelor operează epuizarea drepturilor față de
produsele care poartă desenul sau modelul protejat dar au fost puse pe piață de
către titularul dreptului sau cu acordul acestuia. Epuizarea operează ope legis
(deși nu credem că era n ecesară o astfel de prevedere) la nivelul întregii piețe
comunitare66.
Drepturile asupra desenelor și modelelor industriale este limitat și în timp (prin
limita impusă termenului de protecție) și teritorial (titularul se bucură de
drepturile sale exclusive doar în teritoriul pe care operează înregistrarea).
13.4.3 Transmiterea dreptului
13.4.3.1 Contractul de cesiune
– Cesiunea drepturilor asupra desenului sau modelului este convenția prin
care titularul desenului sau modelului industrial transferă drepturile sale
unei alte persoane contra unui preț
o Cesiunea poate fi și cu titlu gratuit
 În acest caz trebuie respectate condițiile de valabilitate
pentru efectuarea de liberalități (cel mai adesea donații)
o Drepturile pot fi cedate oricând în perioada de protecție
 Cesiunea opereaz ă numai pentru perioada prevăzută în
contract, cel mult până la expirarea perioadei de protecție
 De la momentul transmiterii dreptului, în cazul
cesiunii exclusive totale, cesionarul este cel care
devine răspunzător de achitarea taxelor de
menținere în vig oare, de el depinzând astfel
durata protecției drepturilor asupra desenului sau
modelului
o Cesiunea este parțială atunci când se referă numai la o parte din
drepturile titularului sau totală atunci când titularul înstrăinează
toate drepturile sale
 În cazul cesiunii parțiale se creează un regim de
coproprietate67
o Părțile la cesiune:
 Cedentul trebuie să aibă capacitate pentru a face acte de
dispoziție

66 Art. 33 din Legea 129/1992.
67 Ioan Macovei, Dreptul proprietății intelectuale , All Beck (București – 2005), p. 231

159
 Cesionarul trebuie să aibă capacitatea de a dobândi
drepturile cedate
 În cazul persoanelor juridice acestea tr ebuie să fie
în limitele specialității capacității de folosință
pentru a contracta valabil
o Forma scrisă a contractului de cesiune este cerută ad validitatem
 Forma autentică nu este cerută decât în cazul în care
cesiunea se face cu titlu gratuit și îmbracă astfel forma
donației
o Transmisiunea este opozabilă de la înscrierea în Registrul
național al desenelor și modelelor. Transmisiunea se publică și
în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală.
 Între părți ea produce însă efecte de la data perfectării
contractului, în lipsă de clauză contrară
o Transferul drepturilor între părți se face la momentul încheierii
valabile a contractului
o Cedentul are următoarele obligații:
 De a pune desenul sau modelul la dispoziția cesionarului
 De a garanta cesionarul împotriva viciilor desenului sau
modelului sau pentru evicțiune
 În cazul cesiunii parțiale el poate fi obligat la plata
taxelor de menținere în vigoare a înregistrării desenului
sau modelului
o Cesionarul are următoarele obligații:
 De a plăti remunerația cedentului
13.4.3.2 Contractul de licență
Licența poate fi:
– Totală (se licențiază toate drepturile titularului) sau parțială (se
licențiază numai anumite drepturi)
– Exclusivă (titularul se obligă să nu mai transmită drepturile și altor
persoane) sau neexclusivă
– Titularul poate r eține dreptul de a folosi el însuși desenul sau modelul
industrial sau poate renunța la acest drept
– Limitată teritorial prin contract
Deși contractul de licență își produce efectele între părți de la semnarea lui, el
este opozabil terților doar de la înscr ierea lui în Registrul național al desenelor
și modelelor. Licența se și publică în Buletinul Oficial de Proprietate
Intelectuală.

160
Efectele contractului de licență:
– Obligațiile licențiatorului:
o Să permită folosirea desenului sau modelului de către licențiat
conform contractului
o Să garanteze licențiatul pentru vicii și pentru evicțiune
 Contractul poate conține o clauză de negaranție
o Dacă licența este exclusivă trebuie să se abțină de la a mai
licenția drepturile licențiate deja
o Să asigure licențiatul ui asistență tehnică
o Să ceară înscrierea licenței în Registrul național al desenelor și
modelelor și publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate
Intelectuală
– Obligațiile licențiatului:
o Să plătească licențiatorului redevența cuvenită
13.4.4 Încetarea dreptului
Drepturile care decurg din înregistrarea desenului sau modelului încetează în
următoarele situații:
– La expirarea perioadei de valabilitate
o Este de maxim 25 de ani de la înregistrare, sub rezerva achitării
taxelor de menținere în vigoare și a reînnoirii înr egistrării de 3
ori cu câte 5 ani
– Prin anularea certificatului de înregistrare
o Se poate cere pentru următoarele motive:
 Desenul sau modelul nu are noutate
 Desenul sau modelul nu are caracter individual
 Desenul sau modelul este determinat exclusiv de o
funcție tehnică
 Desenul sau modelul trebuie reprodus în forma și la
dimensiunile exacte, pentru a permite ca produsul în care
este încorporat sau la care este aplicat să fie legat
mecanic ori amplasat în jurul unui alt produs, astfel încât
fiecare dintre produse să își poată îndeplini funcția
 Desenul sau modelul contravine ordinii publice sau
bunelor moravuri
 Solicitantul nu a făcut dovada că este persoana
îndreptățită la a solicita înregistrarea desenului sau
modelului
 Desenul sau modelul industrial încor porează, fără
acordul titularului, o operă protejată prin Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu
modificările ulterioare, sau orice alt drept de proprietate
industrială protejat

161
 Desenul sau modelul constituie o utilizare impropr ie a
oricăruia dintre obiectele menționate în lista cuprinsă
în art. 6ter din Convenția de la Paris pentru protecția
proprietății industriale, în forma revizuită la Stockholm
la 14 iulie 1967, l a care România a aderat prin Decretul
nr. 1.177/1968, sau o utilizare abuzivă a emblemelor și
stemelor, altele decât cele menționate în art. 6ter din
Convenție
 Desenul sau modelul este în conflict cu un desen sau
model anterior care a făcut obiectul unei d ivulgări
publice după data de depozit a cererii de înregistrare sau
după data de prioritate, dacă o prioritate este revendicată,
și care este protejat de la o dată anterioară prin
înregistrarea unui desen sau model comunitar ori printr -o
cerere de înregist rare a unui desen sau model comunitar,
sau prin înregistrarea unui desen sau model în România
ori printr -o cerere de obținere a protecției în România
 Desenul sau modelul folosește un semn distinctiv ce
conferă titularului semnului dreptul de a interzice ac eastă
utilizare
o Cererea poate fi introdusă de către orice persoană interesată
 Cererea se introduce la Tribunalul Municipiului
București
 Acțiunea în anulare poate fi introdusă oricând în
perioada de protecție a desenului sau modelului
 Hotărârea Tribunalului Municipiului București
este supusă căilor de atac potrivit dreptului
comun
 Hotărârea definitivă și irevocabilă se comunică
OSIM care o înregistrează în Registrul național al
desenelor și modelelor
 Hotărârea de anulare se publică în Buletinul
Oficial de P roprietate Intelectuală în cel mult 2
luni de la înregistrare
– Prin decăderea titularului din drepturi
o Decăderea operează dacă titularul dreptului nu reînnoiește
înregistrarea sau nu achită taxele de menținere în vigoare și
reînnoire
o Titularul beneficiază d e un termen de grație de 6 luni pentru
plata taxelor majorate cu 50%
o Decăderea se înregistrează în Registrul național al desenelor și
modelelor și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate
Intelectuală

162
o Titularul decăzut poate, pentru motive temeinice , să fie repus în
drept dacă în termen de 6 luni de la decădere:
 Depune la OSIM o cerere motivată în acest sens
 Anexează dovezi în sensul temeiniciei motivelor
 Achită taxele legale
– Prin renunțarea titularului certificatului de înregistrare
o Renunțarea trebuie să fie scrisă
13.5 Rezumat
Evaziunea fiscală este un fenomen care, deși este adeseori plasat fără rezerve în
sfera ilicitului, poate fi rezultatul valorificării unor scăpări ale legii dar și o
încălcare a limitelor stabilite de aceasta. Acest fenomen a re cauze dintre cele
mai diverse însă una dintre acestea este supraimpozitarea.
Pentru a -și micșora sarcina fiscală unele persoane aleg să își stabilească
domiciliul fiscal în așa -numitele paradisuri fiscale – teritorii cu regim fiscal
minimal.
Cazierul fi scal este registrul unde se înscriu date privind sancțiuni aplicate
contribuabililor pentru săvârșirea faptelor sancționate de legile financiare,
vamale, precum și cele care privesc disciplina financiară rămase definitive și
irevocabile potrivit prevederil or legale.
Dubla impunere internațională presupune perceperea unor impozite
comparabile de către două sau mai multe state de la același contribuabil, în
același interval de timp și având același obiect. Evitarea acestui fenomen se
poate realiza în princip al prin încheierea de convenții internaționale între statele
respective prin care se stabilește în care dintre acestea se vor impune anumite
operațiuni în așa fel încât contribuabilul să nu fie obligat la suportarea aceluiași
impozit de mai multe ori.
13.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Comparați durata de protecție a desenului sau modelului cu cea aplicabilă
dreptului asupra mărcilor și durata protecției drepturilor de autor. Aveți în
vedere și natura drepturilor protejate precum și diversele subiecte ale
diferitelor drepturi.
2. Comparați conținutul dreptului asupra desenelor și modelelor cu cel al
drepturilor de autor. Identificați avantajele și dezavantajele celor două
sisteme de protecție.
3. Titularul înregistrării unui desen sau model are dreptul (selectați varianta
sau variantele care sunt adevărate):
a. De a interzice unui terț importul în România unor piese de schimb
destinate reparării unei aeronave a companiei congoleze AIR
CONGO menținută la sol la București, atâta vreme cât aceste piese
sunt identice cu modelele obiect al înregistrării respective;

163
b. De a interzice unui terț exportul, din România în Liban, de capace
de stilou identice cu cele protejate prin înregistrare;
c. De a interzice importul din Spania în România, de la licențiatul
titularului înregistrăr ii, de sticle pentru băuturi carbogazoase în
forma protejată prin înregistrare;
d. De a interzice importul, în România, de căni de cafea în forma
protejată prin înregistrare dintre cele vândute de titular în Republica
Moldova;
e. De a interzice producția, în Rep ublica Moldova, de căni de cafea în
forma protejată prin înregistrarea de la OSIM;
f. De a acționa în contrafacere terțul care oferă spre vânzare în Italia
produse identice cu modelul protejat prin înregistrarea de la OSIM,
timp de 3 luni după publicarea decă derii titularului din drepturile
asupra modelului dar înainte de achitarea de către titular a taxei de
revalidare.
4. Cesiunea drepturilor asupra desenului sau modelului (selectați varianta sau
variantele care sunt adevărate):
a. Trebuie făcută în formă scrisă ad validitatem ;
b. Trebuie făcută cu titlu oneros;
c. Presupune ca cesionarul persoană juridică să nu depășească
specialitatea de folosință;
d. Produce efectul translativ încă de la încheierea valabilă a
contractului;
e. Produce efectul translativ doar de la înscriere a la OSIM;
f. Poate crea o stare de coproprietate.
5. Licențierea drepturilor asupra desenului sau modelului (selectați varianta
sau variantele care sunt adevărate):
a. Poate fi exclusivă sau neexclusivă în funcție de câte dintre drepturi
sunt cedate;
b. Poate fi lim itată sau nelimitată teritorial;
c. Implică întotdeauna o obligație de garanție din partea licențiatorului,
obligație de neînlăturat;
d. Poate fi totală sau parțială;
e. Impune licențiatorului obligația de a furniza licențiatului asistență
tehnică;
f. Dă automat drept ul licențiatului să introducă acțiunea în
contrafacere împotriva terților uzurpatori.
6. Cererea de anulare a înregistrării unui desen sau model (selectați varianta
sau variantele care sunt adevărate):
a. Este în primă instanță de competența Curții de Apel;
b. Poate fi făcută dacă titularul înregistrării beneficia deja de protecția
prin drept de autor asupra desenului sau modelului înregistrat;
c. Poate fi introdusă cel mai târziu după 25 de ani de la data depunerii
cererii de înregistrare;
d. Este imprescriptibilă;
e. Poate fi făcută dacă desenul sau modelul produc confuzie în piață;
f. Poate fi întemeiată pe absența vizibilității desenului sau modelului în
cursul utilizării normale a produsului în care acesta este încorporat.

164
7. Comparați sancțiunea decăderii în cazul desenelor ș i modelelor cu cea
aplicabilă în cazul mărcilor. Aveți în vedere și modalitatea în care această
sancțiune poate fi dispusă și de către cine.
13.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Legea 129/1992, republicată, art. 30 -43;
Ligia DĂNILĂ, Dreptul de autor și dreptul de proprietate industrială, CH Beck
(București – 2008), pp. 249 -254.
Bibliografie facultativă:
Liliana BADEA, „Armonizarea Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor
și modelelor industriale cu legislația comunitară în dom eniu”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2005.
Ciprian Raul ROMIȚAN, „Infracțiunea de contrafacere a desenului sau
modelului industrial. Necesitatea dispunerii unei expertize. Jurisprudență”, în
Revista Română de Dreptul Proprie tății Intelectuale , nr. 1/2006.
Ovidiu DINESCU, „Protecția provizorie a drepturilor de proprietate
industrială”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2007.
Alina Iuliana ȚUCA, „Instanța competentă să dispună măsuri de conservare a
probelor, măsuri provizorii și de asigurare în materia drepturilor de proprietate
industrială”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2008.
Pedro RODINGER, „Revizuirea deciziilor de declarare a nulității în 2006
privind modele comun itare înregistrate (RCD) ”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2008.
Constantin DUVAC, „Contrafacerea fără drept a desenului sau modelului”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2008.
13.8 Răspunsuri la Test
1. X;
2. a, e;
3. -;
4. X;
5. b, e;
6. a, c, d, f;
7. b, e.

165

166
14. Unitatea de învățare nr. 12: Protecția
invențiilor 1
14.1 Introducere
Această unitate își propune să definească brevetul de invenție și să detalieze
natura juridică a acestuia, să indice subiectele posibile ale dreptului la brevetul
de invenție, să delimiteze obiectul acestui drept și să creioneze condițiile
impuse de lege pentru protejarea invențiilor prin brevet.
14.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți re uși să:
– Definiți brevetul de invenție
– Arătați care este natura juridică a dreptului conferit de brevetul de
invenție
– Indicați care sunt subiectele principale ale dreptului la brevetul de
invenție
– Arătați care sunt particularitățile rezultând din calitatea salariatului de
subiect al dreptului conferit de brevetul de invenție
– Indicați care este metoda adoptată de legiuitor pentru a delimita obiectul
protecției
– Arătați care este domeniul protecției
– Indicați motivele pentru care anumite creații sunt excluse d e la protecție
– Arătați care sunt condițiile care trebuie îndeplinite pentru obținerea
protecției prin brevet de invenție
– Detaliați ceea ce presupune îndeplinirea condiției noutății
– Indicați principiile de apreciere a îndeplinirii condiției activității
inventive
– Arătați ce presupune îndeplinirea condiției aplicabilității industriale
14.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 2 ore
14.4 Conținutul unității de învățare
14.4.1 Definiția brevetului de invenție
Brevetul poate fi definit ca „un titlu elib erat de o autoritate publică, sau de o
autoritate recunoscută de stat, conferind titularului un monopol temporar de
exploatare a invenției al cărei obiect este.”68

68 Jacques Azéma, Jean -Cristophe Galloux, Droit de la proprieté industrielle , 6e édition, Dalloz
(Paris – 2006), p. 89

167
Brevetul este un titlu de protecție specific, eliberat de un organ al administrației
de stat , ce are următoarele caracteristici69:
– Este eliberat de către organul administrației de stat, la cererea
inventatorului sau a succesorului său în drepturi
– Creația protejată prin brevet nu e una de formă ci o creație de fond
– Creația trebuie să îndeplinească condițiile cerute pentru protecție
– Confirmă calitatea de inventator a autorului, dreptul de prioritate al
acestuia și îi conferă un drept exclusiv de exploatare a invenției pe
durată limitată
– Titularul mai are și alte drepturi, pe lângă cel de exploatare e xclusivă
– După expirarea perioadei de valabilitate invenția trece în domeniul
public și poate fi liber exploatată de terți
14.4.2 Natura juridică a dreptului conferit de brevetul de invenție
Este un drept complex, cu atribute de ordin moral și de ordin patrimonial
– Drepturile patrimoniale sunt protejate doar după obținerea unui brevet
de invenție
o Dreptul patrimonial este un drept de exploatare exclusivă a
invenției pe un teritoriu determinat și pentru o perioadă de timp
limitată
o Dreptul patrimonial este transmisibil prin acte între vii și pentru
cauză de moarte70
14.4.3 Subiectul dreptului
– Inventatorul
o Este creatorul invenției
 Poate fi numai o persoană fizică, nu și o persoană
juridică
o Nu este în mod necesar și titularul brevetului de invenție
o Legea admite coautoratul
 Trebui e îndeplinite anumite condiții:
 La activitatea de creație să fi participat mai multe
persoane
 Toate persoanele să fi avut un aport creator la
rezolvarea problemelor respective
 Nu se recunoaște calitatea de coautor celor care
au dat doar un ajutor tehnic neparticipând la
activitatea de creație

69 Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale , Global Lex (București – 2001), pp. 309 -310
70 Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale , Global Lex (București – 2001), p. 312

168
 Invenția rezultată trebuie să aibă un obiect unitar
o Deși acesta poate fi și divizibil
 Dacă persoane diferite solicită eliberarea unui brevet
pentru aceeași invenție realizată în mod individual
prioritate are cel a că rui dată de depozit este mai veche
– Inventatorul salariat
o Statutul inventatorului salariat este diferențiat după cum
urmează:
 Pentru invențiile realizate în executarea unui contract de
muncă ce prevede activitate inventivă, încredințată
acestuia în mod expl icit, care corespunde funcției sale,
dreptul la brevet aparține angajatorului
 Prin contractul de muncă se poate stabili altfel
 Oricum inventatorul este îndreptățit să fie
remunerat suplimentar pentru invenție, conform
contractului de muncă cu activitate in ventivă și
regulilor de remunerare stabilite de Regulamentul
de aplicare a legii 64/1991.
 Pentru invențiile realizate de salariat fie în exercitarea
funcției sale, fie în domeniul activității unității, prin
cunoașterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelo r
specifice ale unității sau ale datelor existente în unitate,
fie cu ajutorul material al acesteia dreptul la brevet
aparține salariatului
 Prin contractul de muncă se poate stabili altfel
 Angajatorul are un drept de preferință la
încheierea unui contract privind invenția
salariatului său, drept care trebuie exercitat în
termen de 3 luni de la oferta salariatului; în lipsa
acordului privind prețul contractului, acesta
urmează să fie stabilit de instanțele judecătorești
 În cazul invențiilor realizate ca urma re a unui contract de
cercetare, dreptul la brevet aparține unității care a
comandat cercetarea
 Prin contract se poate stabili altfel
 În toate cazurile unitatea și inventatorul trebuie să
se informeze în scris asupra creării și stadiului
invenției și să s e abțină de la divulgare
o Nerespectarea acestei obligații atrage
răspunderea părții în culpă
 În cazul inventatorului salariat ce a realizat invenția în
executarea unui contract de muncă ce prevede activitate

169
inventivă, precum și în cazul invențiilor realiza te ca
urmare a unui contract de cercetare dacă unitatea nu
depune cererea de brevet la OSIM în 60 de zile de la
informarea în scris făcută de inventator cu privire la
finalizarea descrierii invenției, inventatorul poate să
depună cererea de brevet în nume propriu
14.4.4 Obiectul dreptului
Obiectul dreptului este invenția, care deși nedefinită de lege, este schițată ca
având ca obiect un produs sau un procedeu, indiferent de domeniul tehnologic
de aplicare, dacă respectă condițiile cerute pentru brevetare: să fie nouă, să
implice o activitate inventivă și să fie susceptibilă de aplicare industrială.
Domeniul invenției, deși aprig disputat în doctrină și încă ambiguu definit de
jurisprudență a fost definit de legiuitor (atât la nivel național cât și la nivel
europea n sau internațional) print -o delimitare negativă, textul de lege optând în
permanență pentru indicarea creațiilor excluse de la protecție, mai mult decât
pentru încercarea de a defini invenția.
Legea exclude expres de la protecție:
– Pentru că nu le consider ă a fi invenții:
o descoperirile, teoriile științifice și metodele matematice
o creațiile estetice
o planurile, principiile și metodele în exercitarea de activități mentale,
în materie de jocuri sau în domeniul activităților economice, precum
și programele de ca lculator
o prezentările de informații
– Pentru motive de ordine și sănătate publică, pentru evitarea unui cumul de
protecție:
o invențiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice
sau bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătății și vie ții
persoanelor, animalelor ori plantelor, și care sunt de natură să aducă
atingeri grave mediului, cu condiția ca această excludere să nu
depindă numai de faptul ca exploatarea este interzisă printr -o
dispoziție legală
o soiurile de plante și rasele de anim ale, precum și procedeele esențial
biologice pentru obținerea plantelor sau animalelor
 excluderea nu privește procedeele microbiologice și
produsele obținute prin aceste procedee
o invențiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale
formării și d ezvoltării sale, precum și simpla descoperire a unuia
dintre elementele sale, inclusiv secvența sau secvența parțială a unei
gene

170
o metodele de tratament al corpului uman sau animal, prin chirurgie
ori prin terapie, și metodele de diagnosticare practicate as upra
corpului uman sau animal
 nu sunt însă excluse de la protecție produsele (substanțele
sau aparatele) utilizate în acest metode
14.4.5 Condiții de protecție
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o invenție, care potrivit legii nu se
află într -unul din cazurile excluse de la protecție, pentru a fi protejată sunt:
– Condiția noutății
 invenție este considerată a fi nouă dacă nu este
cuprinsă în stadiul tehnicii
 Stadiul tehnicii cuprinde:
 toate cunoștințele care au devenit accesibile
publicului printr -o descriere scrisă ori orală, prin
folosire sau în orice alt mod, până la data
depozitului cererii de brevet de invenție
 Conținutul cererilor depuse la OSIM și al
cererilor internaționale pentru care s -a deschis
faza națională în România sau europene
desemnâ nd România, așa cum acestea au fost
depuse, care au o dată de depozit anterioară celei
ce se referă la invenția a cărei noutate se
evaluează și care au fost publicate la sau după
această data, potrivit legii
 în cazul substanțelor sau compozițiilor utilizat e în
metodele de tratament al corpului uman sau animal, prin
chirurgie ori prin terapie, și metodele de diagnosticare
practicate asupra corpului uman sau animal, acestea, deși
s-ar putea regăsi ca atare în stadiul tehnicii nu vor face
anterioritate dacă:
 utilizarea lor în aceste metode nu fusese
prevăzută în stadiul tehnicii sau
 această utilizare nu fusese prevăzută în stadiul
tehnicii
 pentru a fi distructivă de noutate anterioritatea trebuie să
fie:71
 certă în privința existenței și datei
 suficientă pentru a permite realizarea invenției

71 Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale , Global Le x (București – 2001), p. 331

171
 totală și compactă (caracteristicile invenției
trebuie să se regăsească într -o singură
anterioritate)
 publică
 divulgarea cu mai puțin de 6 luni înaintea datei de
depozit a cererii de brevet nu este anterioritate dacă a
rezul tat direct sau indirect din:
 un abuz evident în privința solicitantului sau
predecesorului în drepturi al acestuia
 faptul că solicitantul sau predecesorul în drepturi
al acestuia a expus invenția într -o expoziție
internațională oficială sau oficial recunos cută
o pentru a beneficia de această prevedere
solicitantul trebuie să declare că invenția a
fost efectiv expusă și să depună
documente care să dovedească acest lucru
o Condiția noutății se verifică referitor la momentul depunerii
cererii de brevet
o Aprecierea noutății unei invenții se face obiectiv
– Condiția activității inventive
 invenție este considerată ca implicând o activitate
inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate,
ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele
cuprinse în stadiul tehnicii
 În stad iul tehnicii considerat pentru evaluarea activității
inventive nu sunt incluse și cererile depuse la OSIM și
nici cererile europene sau internaționale
 Omul de specialitate este un fabricant, nu un utilizator, el
având cunoștințe normale pentru a -și exercita activitatea
în domeniul respectiv
 Existența activității inventive se examinează în raport de
asemănările între elementele existente în stadiul tehnicii
și invenția supusă verificării
 Se consideră că există activitate inventivă dacă:
o Soluția nu est e evidentă în stadiul tehnicii
din domeniul de referință sau un domeniu
apropiat
o Specialistul în domeniu nu poate rezolva
problema la fel ca invenția
o Necesitatea rezolvării problemei exista
deja dar soluțiile propuse anterior nu sunt
la nivelul celei din i nvenție

172
o Soluția există și era aplicată în alte
domenii fie cu aceleași rezultate fie cu
altele față de care acestea sunt neașteptate
sau superioare
 Domeniile trebuie să nu fie
apropiate
o Soluția îmbină elemente cunoscute pentru
un efect global pozitiv
o Inven ția constă dintr -un procedeu analog
care realizează un efect tehnic nou sau
prin acesta se obține o substanță cu calități
noi sau superioare
 Se consideră că nu există activitate inventivă
dacă:
o Invenția e o simplă enunțare a problemei,
fără a o rezolva, ch iar dacă problema e
nouă
o Soluția duce la economisirea de materii
prime, optimizarea dimensiunii sau
reducerea costurilor fără a aduce un efect
tehnic nou sau superior
o Invenția rezolvă problema printr -o
înlocuire de materiale într -o soluție
existentă cu efe cte previzibile
o Invenția constă doar într -o modificare a
formei sau aspectului, cu rol estetic
o Invenția rezolvă problema printr -o
simplificare fără a menține performanțele
cunoscute din stadiul tehnicii
o Invenția rezolvă problema cu mijloace
echivalente, ex istente în stadiul tehnicii și
conduce la obținerea acelorași efecte
o Invenția rezolvă problema prin însumarea
unor soluții cunoscute din stadiul tehnicii
o Invenția rezolvă o problemă din domeniul
chimiei sau biologiei prin simpla selecție
a unui component f ără obținerea de
rezultate noi sau deosebite
o Invenția rezolvă problema prin alegerea
unui material corespunzător cunoscut și
operarea de modificări după reguli
cunoscute asupra lui

173
o Invenția se referă la un produs natural,
nealterat tehnologic
o Condiția activității inventive nu se cere a fi îndeplinită de
brevetele de perfecționare
– Condiția aplicabilității industriale
 invenție este considerată ca fiind susceptibilă de
aplicare industrială dacă obiectul său poate fi
fabricat sau utilizat într -un domeniu in dustrial,
inclusiv în agricultură
o Invenția trebuie:
 Să aibă un obiect care poate fi folosit cel puțin într -un
domeniu
 Să abordeze o problemă tehnică și să ofere rezolvarea ei
 Să dezvăluie soluția în așa fel încât o persoană de
specialitate medie din domeni ul respectiv de specialitate
să poată realiza invenția fără a realiza o activitate
inventivă
 Să permită ca soluția să fie reprodusă cu aceleași
caracteristici sau efecte ori de câte ori e necesar
14.5 Rezumat
Creanța fiscală, individualizată prin titul de crea nță fiscală, se comunică
debitorului și reprezintă astfel punctul de început al procedurii fiscale. Pentru
indivdualizarea creanței fiscale organul fiscal competent sau chiar debitorul
trebuie să evalueze masa impozabilă, organul fiscal putând folosi în ac est sens
diverse mijloace de probă.
Procedura fiscală urmărește stingerea creanței fiscale care poate surveni prin
diverse mijloace – plată, compensare, anulare, prescripție, executare silită.
În cazul executării silite a creanței fiscale organul fiscal urmează o procedură
specială menită a asigura , pe de -o parte, satisfacerea cât mai rapidă a creanței
fiscale și, pe de altă parte, drepturile debitorului și disruperea minimă a
activității acestuia.
14.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Brevetul de invenție est e (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. Un certificat constatator al existenței unei invenții;
b. Titlu de protecție pentru o creație de formă;
c. Titlul care confirmă calitatea de inventator a solicitantului;
d. Eliberat de către OSIM;
e. Constitutiv de drepturi exclusive de la depunerea cererii de
înregistrare;
f. Eliberat solicitantului în urma doar a unei examinări de formă.

174
2. Subiect al dreptului la eliberarea brevetului de invenție poate fi (selectați
varianta sau variantele care sunt adev ărate):
a. Numai inventatorul;
b. Doar o singură persoană fizică;
c. Numai persoane fizice;
d. Mai multe persoane care au inventat independent aceeași invenție;
e. Angajatorul pentru invențiile create de un angajat în cadrul
contractului de muncă cu misiune inventivă;
f. Angajatorul pentru invențiile create de angajat folosind aparatura
tehnică a angajatorului.
3. Poate fi obiect al brevetului de invenție (selectați varianta sau variantele
care sunt adevărate):
a. Identificarea relației cauzale între temperatura ambientului și
consistența unui material de construcții;
b. O metodă de predare a tehnicilor de canto;
c. Un nou soi de alun;
d. Un aparat care incită o masă de oameni la violență;
e. Un termometru pentru uz uman;
f. O fotografie.
4. Noutatea unei invenții (selectați varianta sau variantel e care sunt
adevărate):
a. Presupune ca respectiva invenție să fie creată de solicitant;
b. Nu există dacă părți din descrierea invenției sunt regăsite în diverse
reviste de specialitate;
c. Se apreciază subiectiv;
d. Presupune ca respectiva invenție să nu fi fost acc esibilă publicului
printr -o descriere scrisă ori orală, prin folosire sau în orice alt mod,
până la data depozitului cererii de brevet de invenție;
e. Subzistă dacă divulgarea a fost făcută cu 8 luni înainte de depunerea
cererii de brevet de către autor;
f. Poate fi distrusă dacă există o divulgare a invenției într -o cerere
națională de brevet nepublicată până la data solicitării înregistrării
invenției a cărei noutate se examinează.
5. Există activitate inventivă dacă (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. Soluția propusă de invenție este o aplicare a regulilor comune în
materia invenției;
b. Soluția propusă transpune o metodă dintr -o materie conexă celei a
invenției;
c. Invenția rezolvă problema printr -o simplificare fără a menține
performanțele cunoscu te din stadiul tehnicii;
d. Soluția îmbină elemente cunoscute pentru un efect global pozitiv;
e. Specialistul în domeniu nu poate rezolva problema la fel ca invenția;
f. Invenția se referă la un produs natural, nealterat tehnologic.
6. Există aplicabilitate industrială a invenției dacă (selectați varianta sau
variantele care sunt adevărate):
a. Se enunță o problemă de mare importanță în materie;

175
b. Solicitantul își exercită profesia în aceeași materie ca și cea de care
ține invenția;
c. Descrierea invenției prin brev et indică îmbunătățiri substanțiale ale
activității din industrie;
d. Obiectul invenției poate fi reprodus cu aceleași efecte;
e. OSIM a înregistrat mai multe brevete cu același obiect;
f. Poate fi folosită în cel puțin două domenii de interes național.
7. Comparați c ondițiile de înregistrare a brevetului cu cele pentru protecția
dreptului de autor și cele pentru protecția mărcilor de comerț.
14.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Legea 64/1991, art. 1 -13
Alexandru ȘTRENC, Bucura IONESCU, Gheorghe GHEORGHIU, Dreptul
brevetului , vol. 1, Lumina Lex (București – 2005), pp. 123 -187, 212 -226, 227 –
231, 235 -249, 266 -298, 311 -317
Bibliografie facultativă:
Dragoș BOGDAN, „Noutatea, condiție de fond a brevetabilități i invențiilor.
Practica Oficiului European de Brevete”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/2005.
Ciprian Raul ROMIȚAN, „Protecția noilor soiuri de plante prin mijloace de
drept penal. Propuneri de lege ferenda. Drept comparat”, î n Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2005.
Alexandru Cristian ȘTRENC, „Invenții contrare ordinei publice și bunelor
moravuri”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2005.
Alexandru Crisțian STRENC, „Evoluții recente in legislația națională privind
brevetele de invenție”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 4/2005.
Marilena OPREA, „Drepturile bănești cuvenite autorului unei invenții
brevetare. Jurisprudență”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 4/2005.
Alexandru Cristian ȘTRENC, „Noi orizonturi și provocări în protecția prin
brevet a invențiilor”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 1/2006.
Bucura IONESCU, „Dreptul la brevet”, în Revista Rom ână de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2006.

176
Ioana VASIU, Lucian VASIU, „Brevetabilitatea invențiilor genetice (Patents
on human genes) ”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
3/2006.
Ligia DĂNILĂ, „Considerații privind comp etența instanțelor de judecată în
soluționarea litigiilor de drept de proprietate intelectuală”, în Revista Română
de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2007.
Constantin DUVAC, „Divulgarea datelor cuprinse în cererile de brevet de
invenție”, în Revis ta Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2008.
02/11 12 Alexandru Cristian Stren, „Revendicările brevetelor în domeniul
invențiilor implementate cu ajutorul calculatorului” în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2011
04/10 12 Chiroșca Dorian, „Protecția programelor pentru calculator
implementate în calitate de invenții. Cadrul juridic regional al Republicii
Moldova” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2010
03/10 12 Lisnic Irina, Gheorghiu Gheorgh e, „Brevetul european versus
brevetul euroasiatic” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 3/201 0
03/10 12 Chiroșca Dorian, „Brevetabilitatea programelor pentru
calculatoare. Probleme politice, tehnice și juridice” în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/201 0
02/10 12 Gheorghiu Gheorghe, Cernat Cosmin, „Specificul raporturilor de
serviciu în cazul salariaților inventatori” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2010
04/09 12 Nicoleta Rodica Do minte, „Protecția invențiilor prin brevet
comunitar” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2009d
14.8 Răspunsuri la Test
1. d;
2. e;
3. e;
4. d, f;
5. b, d, e;
6. d;
7. X.

177
15. Unitatea de învățare nr. 13: Protecția
invențiilor 2
15.1 Introducere
Această unitate prezintă procedura de înregistrare a brevetului de invenție la
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
15.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Arătați care sunt principali i pași pe care îi parcurge o cerere de
înregistrare a unui brevet de invenție
– Indicați condițiile minime pentru efectuarea unui depozit reglementar
– Arătați care sunt efectele pe care le produce efectuarea unui depozit
reglementar
– Indicați cazurile în care solicitantul cererii poate invoca în sprijinul
cererii sale o prioritate
– Arătați efectele și condițiile necesare invocării unei priorități
– Arătați diferențele dintre examinarea de formă și examinarea de fond
sub aspectul elementelor analizate, a posibilită ții solicitantului de a
interveni, a efectelor asupra cererii precum și a acțiunilor pe care le
poate întreprinde OSIM în fiecare caz în parte
– Detaliați cazurile în care cererea de înregistrare a brevetului de invenție
va fi considerată ca fiind retrasă
– Detaliați caracteristicile juridice și efectele revocării administrative a
brevetului de invenție .
15.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 2 ore
15.4 Conținutul unității de învățare
15.4.1 Procedura de înregistrare
– Constituirea depozitului regle mentar
o Cererea de brevet de invenție, redactată în limba română, trebuie
să cuprindă:
 solicitarea acordării unui brevet
 datele de identificare a solicitantului
– descriere a invenției
 una sau mai multe revendicări
 desenele la care se face referire în descriere sau
revendicări

178
o Cererea de eliberare a brevetului poate fi depusă de:
 Inventator
 Succesorul în drept al inventatorului
 Angajator, în condițiile prevăzute de lege pentru ca
acesta să fie titularul brevetului
o Cererea poate fi depusă personal sau p rin mandatar autorizat
 Trebuie să fie consilier în proprietate industrială
o Dacă solicitant nu e inventatorul
 cererea trebuie să permită identificarea acestuia
 solicitantul trebuie să prezinte dovezi cu privire la modul
în care a dobândit dreptul de la inv entator până la luarea
unei hotărâri cu privire la acordarea brevetului
o cererea de brevet trebuie însoțită de un rezumat
 trebuie depus cu cel mult 2 luni înainte de publicarea
cererii
 nu este inclus în stadiul tehnicii
o depozitul se consideră realizat la d ata la care se depun:
– indicație explicită sau implicită că se solicită acordarea unui brevet de
invenție
 indicații care să permită stabilirea identității solicitantului
sau care să permită contactarea acestuia de către OSIM
– parte care, la prima vedere, să pară a fi o descriere a invenției
 dacă o parte a acesteia lipsește ea poate fi depusă
ulterior, data de depozit fiind data depunerii
acesteia, sub condiția achitării și a taxei pentru
depunerea acestei părți
 dacă partea nu conține o parte care, la prima
vedere, să pară a fi o descriere a invenției, cererea
poate face referire la o cerere depusă anterior la
un oficiu
 dacă lipsește vreun element cererea nu este tratată ca o
cerere de brevet
o cererea se înregistrează în Registrul național al cererilor depuse
 Revendicările și desenele privind invenția pot fi depuse
și în termen de două luni de la data de depozit a cererii de
brevet, cu plata taxei legale
 Au drept de prioritate:
 Persoana care a depus o prima un brevet spre
înregistrare într -una din statele părți la Convenția
de la Paris sau membru al OMC, timp de 12 luni
de la data depozitului în respectivul stat

179
 În cazul unei cereri de brevet european
desemnând România aceasta face depozit
reglementar și se ține și seama de dreptul de
prioritate derivat din acea sta
 Un terț poate invoca prioritatea unei alte persoane
dar numai cu autorizarea acestuia
o Autorizarea trebuie depusă în termen de 3
luni de la invocarea priorității
 Prioritățile pot fi revendicate în decurs de 2 luni
de la depunerea cererii
o Actele dovedito are a priorității trebui
depuse în cel mult 16 luni de la data celei
mai vechi priorități sau 4 luni de la
deschiderea fazei naționale, sub
sancțiunea nerecunoașterii priorității
 Prioritatea poate fi recunoscută și pentru o cerere
de brevet care revendică sau ar fi putut revendica
prioritatea unei cereri de brevet anterioare, la o
dată de înregistrare ulterioară datei de expirare a
termenului de prioritate, dar nu mai mult de două
luni de la data expirării acestui termen, cu plata
taxei legale, dacă:
– cerer e expresă este formulată în acest sens, în condițiile prevăzute de
regulamentul de aplicare a prezentei legi
o cererea este formulată în termen
o cererea prezintă motivele pentru care
termenul de prioritate nu a fost respectat
o OSIM constată că cererea de breve t
ulterioară nu a fost depusă în termenul de
prioritate, deși solicitantul a depus toate
diligențele în acest scop, sau când
nerespectarea termenului nu s -a produs cu
intenție.
 Există și prioritate internă, de 12 luni, care se
recunoaște dacă același solic itant sau succesorul
lui în drepturi cere înregistrarea unui brevet
pentru aceeași invenție, această solicitare de
prioritate considerându -se o retragere a cererii
anterioare
o Această prioritate internă nu se recunoaște
dacă:

180
 cel puțin una dintre cererile d e
brevet de invenție a beneficiat de o
prioritate
 în cererea anterioară au fost
revendicate priorități interne și una
dintre ele are data anterioară
termenului de 12 luni calculat de
la data de depozit a cererii
ulterioare
 actul de prioritate internă nu a fost
depus în termenul prevăzut de
regulamentul de aplicare a legii
64/1991.
o Cererea depusă pe cale națională se publică în 18 luni de la
constituirea depozitului sau de la data de prioritate invocată
 Cererea internațională după 6 luni de la deschiderea fa zei
naționale
 La cererea solicitantului
o cererea se poate publica mai repede de 18
luni
o OSIM efectuează un raport de
documentare care să fie publicat odată cu
cererea
o OSIM examinează pe fond cererea de
eliberare a brevetului mai repede
o Cererea trebuie să s e refere la o singură invenție sau la un grup
de invenții legate între ele de o asemenea manieră încât să
formeze un singur concept inventiv general
 În caz contrar cererea va fi divizată
o Invenția trebuie să fie dezvăluită în cererea de brevet suficient de
clar și complet, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu
să o poată realiza
o Revendicările definesc obiectul protecției solicitate și trebuie să
fie clare, concise și să fie susținute de descrierea invenției
– Examinarea în fond a cererii de brevet de invenție
o Se verifică:
 Respectarea condițiilor referitoare la cerere, descrierea
invenției, revendicări și desene explicative, declararea
inventatorilor, justificarea calității de reprezentant sau
succesor al inventatorului
 Dacă obiectul invenției nu es te exclus de lege de la
protecție

181
 Prioritățile, dacă acestea sunt invocate
 Unitatea invenției
 Condițiile de protecție a invenției
 Noutate
 Activitate inventivă
 Aplicabilitate industrială
o În procedura ordinară de examinare examinarea se face în
termen de 18 luni de la:
 Cererea examinării în scris în termen de 30 de luni de la
data depozitului reglementar și plata taxei de examinare
în termen de 3 luni de la solicitarea examinării
 Depunerea dovezii achitării taxei de examinare la OSIM
în termen de 30 de luni d e la data depozitului
reglementar
o În procedura accelerată de examinare examinarea se face în
termen de:
 18 luni de la data depozitului reglementar dacă
solicitarea examinării s -a făcut odată cu depunerea
cererii, caz în care cererea nu se publică
 6 luni de la achitarea taxei de urgență, cererea
nepublicându -se dacă solicitare examinării de urgență s -a
făcut până în luna a 15 -a de la data depozitului
reglementar
o OSIM hotărăște eliberarea brevetului sau respingerea cererii în
comisie de 3 membri
 Cererea va fi respinsă dacă:
 cererea de brevet de invenție nu îndeplinește
condițiile referitoare la solicitant
 invenția care constituie obiectul cererii este
exclusă de la brevetare sau nu îndeplinește
condițiile cerute pentru protecție
 invenția care constituie obiect ul cererii nu este
suficient dezvăluită
 termenul de deschidere a fazei naționale pentru
cererile înregistrate internațional a fost depășit
 la expirarea unui termen de 12 luni de la data la
care cererile cu privire la care solicitantul nu a dat
curs notifi cărilor OSIM, în termenul acordat de
OSIM, privind aducerea formei descrierii și
desenelor în concordanță cu conținutul
revendicărilor admise

182
 s-a solicitat respingerea cererii de brevet de
invenție, de către persoana, alta decât solicitantul,
care printr -o hotărâre judecătorească s -a constatat
că avea dreptul la brevet
 solicitantul, altul decât inventatorul, nu a făcut
dovada, în cadrul termenului de 6 luni de la
comunicarea hotărârii de revocare a brevetului, că
este îndreptățit la acordarea brevetului
 nu s-a solicitat examinarea cererii de brevet de
invenție în vederea acordării brevetului în
termenele prevăzute de lege.
 Cererea este considerată ca fiind retrasă dacă:
 inventatorii nu au fost declarați în termen de 18
luni de la data solicitării examinării în fond
 solicitantul nu a dat curs notificărilor OSIM, în
termenul acordat de OSIM, privind aducerea
formei descrierii și desenelor în concordanță cu
conținutul revendicărilor admise
 cererea a constituit baza revendicării priorității
într-o cerere ulterio ară depusă pe cale națională
sau pe cale internațională, pentru care s -a deschis
faza națională în România
 cererea de brevet de invenție se află în situația
prevăzută la art. 66 alin. 2 lit. b) din lege –
depunerea unei noi cereri de înregistrare a
invenți ei, în limitele cererii inițiale, introdusă de
către titularul dreptului de a solicita brevetul în
termenul de 3 luni după ce a obținut o hotărâre
irevocabilă în contra solicitantului inițial
 solicitantul nu a depus revendicările în termenul
de două luni d e la data depunerii cererii de brevet
 una dintre taxele legale, respectiv de înregistrare,
de depunere ulterioară a revendicărilor, de
deschidere a fazei naționale, de publicare, de
examinare, nu a fost plătită în cuantumul și la
termenele prevăzute de lege și de regulamentul de
aplicare a legii
 cererea de brevet pentru care s -a luat o hotărâre
de acordare și pentru care nu a fost achitată, în
termenul prevăzut de lege, taxa de publicare,
tipărire și eliberare a brevetului

183
 hotărârea se înscrie în Regist rul național al cererilor de
brevete de invenție depuse și se comunică solicitantului
în termen de o lună de la luarea hotărârii
 mențiunea hotărârii se publică în Buletinul
Oficial de Proprietate Intelectuală la o lună de la
expirarea termenului de depuner e a contestației
 hotărârea de acordare a brevetului produce efecte de la
data publicării mențiunii ei în Buletinul Oficial de
Proprietate Intelectuală
 OSIM poate revoca din oficiu hotărârile sale înainte de
comunicarea lor pentru neîndeplinirea condițiilor
prevăzute de lege
 Dacă OSIM constată pe baza unor dovezi temeinice că
solicitantul, altul decât inventatorul, nu este îndreptățit la
acordarea brevetului de invenție, se poate proceda la
amânarea comunicării hotărârii luate, fără a depăși un
termen de 6 l uni de la data acesteia, termen în care
solicitantul poate dovedi că are calitatea de persoană
îndreptățită la acordarea brevetului
o Data eliberării brevetului e data publicării mențiunii hotărârii de
acordare a brevetului în Buletinul Oficial de Proprietat e
Intelectuală
o Durata brevetului este de 20 de ani de la data de depozit
 Durata de protecție a brevetului de invenție nu poate fi
prelungită, excepție făcând doar brevetele pentru care se
poate obține un certificat suplimentar de protecție
(medicamente și protecția plantelor)
– Revocarea administrativă a brevetului de invenție
o În termen de 6 luni de la publicarea mențiunii hotărârii de
acordare a brevetului orice persoană interesată poate cere OSIM
revocarea brevetului pentru următoarele motive:
 Neîndeplinire a condițiilor de protecție
 Încadrarea într -unul din cazurile de nebrevetabilitate
 Dezvăluirea insuficientă a soluției
 Extinderea nepermisă peste conținutul cererii de brevet
o Hotărârea se ia de Comisia de reexaminare a OSIM
o Hotărârea de revocare a brevetul ui produce efecte retroactiv,
până la data depozitului reglementar
15.5 Rezumat
Controlul finanțelor publice sau controlul financiar are ca obiectiv cunoașterea
modului cum sunt obținute și administrate mijloacele materiale și financiare de

184
către societățile comerciale cu capital de stat, de către regiile statului și
instituțiile publice, modul de realizare și cheltuire a banilor publici, asigurarea
echilibrului financiar, realizarea eficienței economico -financiare și dezvoltarea
economiei naționale. Controlul financiar este acțiunea de stabilire a exactității
operațiunilor materiale care se efectuează înaintea, în timpul și după efectuarea
acestora. El este un mijloc de prevenire a săvârșirii de acte contrare legii, de
identificare a deficiențelor, de stabilir e a măsurilor necesare pentru restabilirea
legalității.
Controlul intern este ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entității
publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducerea acesteia în concordanță
cu obiectivele acesteia și cu regl ementările legale,în vederea asigurării
administrării fondurilor în mod economic, eficient și eficace.
Controlul financiar de stat este controlul efectuat de către Direcțiile de control
financiar sau Garda Financiară desfășurat pentru a verifica corectitud inea
operațiunilor financiare ale agenților economici.
Curtea de Conturi a României desfășoraă controlul fiscal menit a verifica modul
de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale
statului și ale sectorului public, precum și modul de gestionare a patrimoniului
public și privat al statului și al unităților administrativ -teritoriale.
15.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Pentru a exista depozit minim reglementar la înregistrarea unui brevet
solicitantul (selectați varianta sau vari antele care sunt adevărate):
a. Trebuie să fie inventatorul;
b. Trebuie să depună revendicările și desenele;
c. Trebuie să depună o parte ce să pară a fi o descriere a invenției;
d. Trebuie să explice OSIM modul de funcționare al invenției;
e. Trebuie să indice date ce s ă permită identificarea sa;
f. Trebuie să indice date cu privire la identitatea inventatorului.
2. Beneficiază de un drept de prioritate (selectați varianta sau variantele care
sunt adevărate):
a. Solicitantul care a expus invenția într -o expoziție internațională într-
un stat membru al Convenției de la Paris, cu 3 luni înainte de
depunerea cererii de brevet;
b. Titularul unui brevet anterior în aceeași materie;
c. Solicitantul titular al unei cereri identice de brevet depusă într -un
stat membru al Convenției de la Paris cu 9 luni înaintea depunerii
cererii de brevet în România;
d. Solicitantul titular al unei cereri anterioare identice, respinsă de
OSIM cu 1 an înaintea depunerii noii cereri de brevet;
e. Solicitantul titular al unui brevet european bazat pe o cerere depusă
cu 5 ani înaintea depunerii cererii de brevet în România;
f. Solicitantul titular al unui model necesar realizării invenției.
3. Comparați examinarea de fond în cazul cererii de brevet de invenție cu
examinarea în cazul mărcilor și în cazul desenelor și modelelor. Aveți în

185
vedere termenele legale în care acestea se efectuează și obiectul
examinărilor.
4. O cerere de brevet va fi respinsă dacă (selectați varianta sau variantele care
sunt adevărate):
a. Solicitantul, altul decât inventatorul, nu a făcut dovada, în cadrul
termenului de 6 luni de la comunicarea hotărârii de revocare a
brevetului, că este îndreptățit la acordarea brevetului;
b. Încalcă un drept de autor;
c. A fost depusă cu rea -credință;
d. Termenul de deschidere a fazei naționale pentru cererile înregistrate
internațional a fost depășit;
e. Invenția care constituie obiectul cererii nu este suficient dezvăluită;
f. Nu este invocat un drept de prioritate.
5. O cerere de brevet va fi considerată retrasă dacă (selectați varianta sau
variantele care sunt adevărate):
a. Un terț a făcut opoziție și titularul nu a răspuns cu punct de vedere
în termenul acordat de OSIM;
b. Inventatorii nu au fost declarați în termen de 18 luni de la data
solicitării examinării în fond;
c. Cererea a constituit baza revendicării priorității într -o cerere
ulterioară depusă pe cale națională sau pe cale internațională, pentru
care s -a deschis faza națională în România;
d. Nu s -a achitat taxa de publicare, tipărire și eliberare a brevetului
acordat;
e. Invenția nu îndeplinește condiția activității industriale;
f. Solic itantul nu a depus revendicările în termenul de două luni de la
data depunerii cererii de brevet.
6. Revocarea administrativă a brevetului (selectați varianta sau variantele care
sunt adevărate):
a. Poate fi făcută din oficiu de către OSIM pe toată durata de exi stență
a brevetului;
b. Este de competența în primă instanță a Tribunalului Municipiului
București;
c. Produce efecte retroactiv;
d. Poate fi solicitată de către orice persoană interesată;
e. Nu poate fi cerută mai devreme de 6 luni de la eliberarea brevetului
de inve nție;
f. Poate fi cerută dacă obiectul brevetului depășește conținutul cererii,
așa cum a fost depusă.
15.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Legea 64/1991, art. 14 -31
Alexandru ȘTRENC, Bucura IONESCU, Gheorghe GHEORGHIU, Dreptul
brevetului , vol. 1, Lumina Lex (București – 2005), pp. 324 -461

186
Bibliografie facultativă:
Aurel VIȘAN, „Jurisprudență. Anularea unor hotărâri ale O.S.I.M. referitoare la
eliberarea, respectiv anularea brevetului de invenție”, în Revista Română de
Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2005.
Gheorghe GHEORGHIU, „Examen al jurisprudenței privind invențiile”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2006.
Constantin DUVAC, „Infracțiunea de însușirea calității de inventator”, în
Revista Română de Dre ptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2006.
Mirela GEORGESCU, „Importanța dezvăluirii invenției pentru protecția prin
brevet”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2006.
Alexandru Cristian ȘTRENC, „Opoziția la acordarea brevetului. Revocarea
brevetului”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2007.
Bucura IONESCU, „Extinderea duratei brevetului de invenție. Certificatul
suplimentar de protecție pentru medicamente și produse de protecție a
plantelor”, în Revis ta Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2007.
Ionel NEGRU, „Stabilirea prețului brevetului de invenție de către instanțele de
judecată în ipoteza prevăzută de art. 5 alin. (6) din Legea nr. 64/1991”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2008.
Răzvan DINCĂ, „Invenția secretă”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2009.
Ionescu Bucura, „Regulamentul (ce) nr. 1901/2006 al parlamentului european și
consiliului, privind medicamentele de uz pediatric . Extinderea duratei
certificatelor suplimentare de protecție” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2011
Enescu Miruna, „Dubla brevetare” în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 2/2010
15.8 Răspunsuri la Test
1. c, e, f ;
2. c;
3. X;
4. a, d, e;
5. b, c, d, f;
6. c, d, f.

187
16. Unitatea de învățare nr. 14: Protecția
invențiilor 3
16.1 Introducere
Această unitate detalia ză conținutul dreptului asupra brevetului de invenție și
indică modalitățile în care acest drept poate fi transmis.
16.2 Obiectivele/competențele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare veți reuși să:
– Arătați sursa și efectele conținutului complex al dreptului asupra
brevetului de invenție
– Identificați drepturile morale derivate din brevetul de inv enție și
subiectul acestora
– Detaliați fiecare dintre drepturile morale derivate din brevetul de
invenție și caracteristicile particulare ale fiecăruia dintre ele
– Identificați drepturile patrimoniale derivate din brevetul de invenție
– Arătați limitele exer citării drepturilor patrimoniale derivate din brevetul
de invenție
– Indicați principalele modalități de pierdere a drepturilor derivate din
brevetul de invenție
– Detaliați caracterele juridice ale acțiunii în anularea brevetului de
invenție
– Arătați care sunt principalele mijloace de transmitere a drepturilor
derivate din brevetul de invenție
– Identificați similaritățile și deosebirile dintre cesiunea și licența
drepturilor derivate din brevetul de invenție
– Arătați în ce cazuri și condiții poate opera o licenț ă obligatorie a
drepturilor derivate din brevetul de invenție .
16.3 Durata medie de parcurgere acestei unități de învățare este
de 1 oră
16.4 Conținutul unității de învățare
16.4.1 Conținutul dreptului
Inventatorul titular al brevetului se bucură de drepturi morale și de d repturi
patrimoniale.
16.4.1.1 Drepturi morale
Inventatorul se bucură de următoarele drepturi morale:
– Dreptul la calitatea de autor

188
o Este dreptul care permite inventatorului să i se menționeze
numele, prenumele și calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de
muncă, precum și în orice acte sau publicații privind invenția sa
o Se naște din momentul creației dar se consolidează la momentul
brevetării invenției
o Este un drept personal, nepatrimonial, exclusiv, absolut,
inalienabil, imprescriptibil și insesizabil
– Drep tul de a da publicității invenția
o Dreptul inventatorului de a divulga invenția sa către public,
indiferent dacă urmărește sau nu scopuri patrimoniale
o Este limitat în cazul invențiilor realizate de salariat în executarea
unui contract individual de muncă cu activitate inventivă în
cadrul funcțiilor ce i -au fost conferite
– Dreptul la nume
o Constă în necesitatea identificării inventatorului ca autor al
invenției, indiferent de titular sau solicitant
– Dreptul de prioritate
o Dreptul inventatorului de a cere recunoaș terea faptului că a fost
primul care a identificat soluția brevetată
o Acest drept nu are o finalitate juridică directă în sistemele de
protecție cu prioritate de înregistrare (precum cel din România)
 Dreptul de prioritate are însă un efect indirect în sens ul în
care lipsa mențiunii inventatorului în solicitarea de
înregistrare depusă de o altă persoană, precum și a
documentelor din care să rezulte dreptul acestei alte
persoane de a solicita înregistrarea invenției în numele
său atrag respingerea cererii
 Mai mult, OSIM are dreptul, dacă constată pe baza unor
dovezi temeinice că solicitantul, altul decât inventatorul,
nu este îndreptățit la acordarea brevetului de invenție, să
amâne comunicarea hotărârii sale timp de 6 luni cu
obligația solicitantului de a dov edi că este îndreptățit la
înregistrarea brevetului
 Mai mult chiar, inventatorul are dreptul, în temeiul art.
66 din legea 64/1991, să solicite instanței să constate că
el este persoana care este îndreptățită la acordarea
brevetului (atâta vreme cât nu și -a transmis acest drept)
și, pe cale de consecință, să îi confere dreptul de a alege
între:
 A prelua cererea deja formulată ca o cerere
proprie; sau

189
 A depune o nouă cerere care, dacă este formulată
în limitele cererii deja existente, va beneficia de
data de depozit a acesteia din urmă; sau
 A solicita respingerea cererii deja făcute.
16.4.1.2 Drepturi patrimoniale
Brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a
invenției pe întreaga sa durată și, pe latura sa negativă, permite titularu lui să
interzică terților neautorizați efectuarea următoarelor acte:
– fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în
vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care
obiectul brevetului este un produs
– utilizarea procedeului, precum și folosirea, oferirea spre vânzare,
vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obținut direct prin
procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu
– Întinderea protecției conferite de breve t sau de cererea de brevet este
determinată de conținutul revendicărilor. Acestea sunt interpretate cu
ajutorul descrierii și desenelor.
Solicitantul se bucură de drepturile sale încă de la data publicării cererii de
brevet, sub rezerva înregistrării ulter ioare a brevetului.
Dreptul exclusiv de exploatare suferă însă următoarele limitări :
– folosirea invențiilor în construcția și în funcționarea vehiculelor terestre,
aeriene, precum și la bordul navelor sau la dispozitivele pentru
funcționarea acestora, apar ținând statelor membre ale tratatelor și
convențiilor internaționale privind invențiile, la care România este parte,
când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul României, temporar
sau accidental, cu condiția ca această folosire să se facă exclusiv pentru
nevoile vehiculelor sau navelor
– efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute de lege ca fiind componente
ale dreptului exclusiv de exploatare de către o persoană care a aplicat
obiectul brevetului de invenție sau cel al cererii de brevet, așa cum a fost
publicată, ori a luat măsuri efective și serioase în vederea producerii sau
folosirii lui cu bună -credință pe teritoriul României, independent de
titularul acesteia, cât și înainte de constituirea unui depozit național
reglementar privind invenția sa u înainte de data de la care curge
termenul de prioritate recunoscută;â caz în care invenția poate fi folosită
în continuare de acea persoană, în volumul existent la data de depozit
sau a priorității recunoscute, și dreptul la folosire nu poate fi transmis
decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracțiune din patrimoniul afectat
exploatării invenției

190
– efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute de lege ca fiind componente
ale dreptului exclusiv de exploatare exclusiv în cadru privat și în scop
necomercial, producerea sau, după caz, folosirea invenției exclusiv în
cadru privat și în scop necomercial
– comercializarea sau oferirea spre vânzare pe teritoriul Uniunii Europene
a acelor exemplare de produs, obiect al invenției, care au fost vândute
anterior de titu larul de brevet ori cu acordul său expres
– folosirea în scopuri experimentale, exclusiv cu caracter necomercial, a
obiectului invenției brevetate
– folosirea cu bună -credință sau luarea măsurilor efective și serioase de
folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea
din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului.
o în acest caz invenția poate fi folosită în continuare de acea
persoană, în volumul existent la data publicării mențiunii
revalidării, și dreptul la folosir e nu poate fi transmis decât cu
patrimoniul persoanei care utilizează invenția ori cu o fracțiune
din patrimoniul care este afectat exploatării invenției
– exploatarea de către terți a invenției sau a unei părți a acesteia la a cărei
protecție s -a renunțat
16.4.2 Pierderea dreptului
Dreptul la brevetul de invenție se poate pierde:
– prin renunțarea titularului la brevet
o trebuie să fie explicită și în scris
– Nedesemnarea inventatorului în termenul prevăzut de lege
– Neplata taxelor de menținere în vigoare
– Neplata taxei de eliberare a brevetului
– Retragerea cererii de brevet
– Anularea brevetului de invenție
o Orice persoană interesată poate cere Tribunalului Municipiului
București anularea unui brevet oricând în durata de protecție
după 6 luni de la publicarea mențiunii hotărârii de acordare a
acestuia pentru următoarele motive:
 Neîndeplinirea condițiilor de protecție
 Încadrarea într -unul din cazurile de nebrevetabilitate
 Dezvăluirea insuficientă a soluției
 Extinderea nepermisă peste conținutul cererii de brevet
 Extindere a protecției conferite de brevet
 Titularul brevetului nu era îndreptățit la acordarea
acestuia
o Anularea se poate referi și numai la a parte a brevetului caz în
care se poate dispune anularea a parte din brevet

191
o Anularea are efect retroactiv
o Hotărârea Tribun alul Municipiului București poate fi atacată
potrivit dreptului comun
16.4.3 Transmiterea dreptului
Dreptul la brevet poate fi transmis în tot sau în parte prin cesiune, licență sau
prin succesiune.
– Cesiunea
o Poate fi exclusivă sau neexclusivă
o Poate fi totală sau parțială
o Devine opozabilă față de terți numai de la publicarea în
Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală a înscrierii în
Registrele naționale
– Licența
o Poate fi exclusivă sau neexclusivă
o Poate fi totală sau parțială
o Devine opozabilă față de terți numai de la publicarea în
Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală a înscrierii în
Registrele naționale
– Licența obligatorie
o Este acordată de Tribunalul Municipiului București la cererea
oricărei persoane interesate
o Formulată în termen de 4 ani de la d ata de depozit a brevetului
sau 3 ani de la acordarea brevetului
o Motivele pentru care se acordă:
 invenția nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată
pe teritoriul României, iar titularul brevetului nu poate să
își justifice inacțiunea și dacă nu s -a ajuns la o înțelegere
cu acesta privind condițiile și modalitățile comerciale de
aplicare a invenției
 în situații de urgență națională
 în alte situații de extremă urgență
 în situații de utilizare publică, în scopuri necomerciale
 dacă nu poate fi exploat ată fără a aduce atingere unui
brevet anterior trebuie îndeplinite niște condiții
adiționale:
 invenția revendicată în brevetul ulterior
presupune un progres tehnologic important, de
interes economic substanțial în raport cu invenția
revendicată în brevetul anterior

192
 titularul brevetului anterior are dreptul la o licență
reciprocă, în condiții rezonabile pentru utilizarea
invenției revendicate în brevetul ulterior
o utilizarea autorizată în raport cu brevetul
anterior este netransmisibilă, cu excepția
cazului în care este transmis și brevetul
ulterior
o Licențele obligatorii sunt neexclusive și la acordarea lor
Tribunalul stabilește și:
 Durata pentru care sunt acordate
 Limitele pentru scopurile pentru care au fost acordate
 De obicei se acordă pentru alimentarea p ieței
 Întinderea drepturilor acordate
 Nivelul remunerației datorate titularului
 Se stabilește în funcție de valoarea economică a
licențelor acordate
o Licențele obligatorii nu se pot transmite decât împreună cu
fondul de comerț sau cu partea de întreprindere care beneficia de
licența obligatorie
o Licențele obligatorii încetează prin hotărâre a Tribunalul
Municipiului București atunci când motivele pentru care s -a
acordat licența nu mai există
 Nu și dacă motivele riscă să se producă din nou
o Hotărârile definitiv e privind licențele obligatorii se comunică de
persoana interesată OSIM și se publică în Buletinul Oficial de
Proprietate Intelectuală în termen de o lună de la comunicare
16.5 Rezumat
Contestația la executare fiscală este o plângere specifică acestei procedur i, prin
care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare silită sau,
uneori, chiar anihilarea efectului executoriu al unui titlu de creanță fiscală. Tot
pe calea contestației la executare pot fi desființate și deciziile prin care se
dispun m ăsuri asigurătorii.
Contestația împotriva actului administrativ fiscal este o cale de atac
administrativă facultativă ce vizează sumele și măsurile stabilite și înscrise de
organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat sau
refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
16.6 Test de evaluare a cunoștințelor
1. Sunt drepturi morale ale inventatorului (selectați varianta sau variantele care
sunt adevărate):
a. Dreptul la nume;

193
b. Dreptul la integritatea invenției;
c. Dreptul de retractare;
d. Dreptul la calitatea de autor;
e. Dreptul de a da publicității invenția;
f. Dreptul de a interzice terților folosirea fără drept a invenției sale.
2. Titularul unui brevet de invenție are dreptul (selectați varianta sau variantele
care sunt adevărate ):
a. De a interzice terților oferirea spre vânzare a produselor obținute
direct prin utilizarea procedeului brevetat;
b. De a interzice terților utilizarea în scop experimental necomercial a
invenției brevetate;
c. De a exploata invenția a cărei protecție a expirat;
d. De a interzice terților cumpărători de la titular a produselor obținute
direct prin utilizarea procedeului brevetat să le exporte pe acestea în
Marea Britanie;
e. De a interzice folosirea de către terți a invenției înainte de publicarea
cererii de br evet;
f. De a folosi invenția la bordul și exclusiv pentru nevoia navelor care
pătrund pe teritoriul României, temporar sau accidental.
3. Drepturile derivate din brevet se pot pierde:
a. Prin distrugerea voluntară a brevetului;
b. Prin renunțarea titularului;
c. Prin ac ordarea, în condițiile legii, a unei licențe obligatorii;
d. Prin neplata taxelor de menținere în vigoare a înregistrării;
e. Prin nedesemnarea inventatorilor în termenul fixat de lege;
f. Prin revocarea administrativă a brevetului.
4. Cererea de anulare a brevetului (selectați varianta sau variantele care sunt
adevărate):
a. Este în primă instanță de competența Tribunalului Municipiului
București;
b. Este o acțiune imprescriptibilă extinctiv;
c. Poate fi solicitată de către orice persoană interesată;
d. Poate fi întemeiată pe o d epășire, de către obiectul brevetului, a
conținutului cererii așa cum a fost depusă;
e. Poate fi introdusă de la publicarea cererii de brevet de invenție;
f. Poate fi întemeiată pe aceleași motive ca și cererea de revocare
administrativă a brevetului.
5. Comparați condițiile și trăsăturile cesiunii și licenței drepturilor derivate din
brevet cu cele ale cesiunii și licenței drepturilor asupra mărcii și desenului
sau modelului.
6. Licența obligatorie a drepturilor derivate din brevet (selectați varianta sau
variantele c are sunt adevărate):
a. Nu este transmisibilă;
b. Poate fi solicitată doar după trecerea a unui termen de 4 ani de la
data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la
acordarea brevetului, socotindu -se termenul care expiră cel mai
târziu;
c. Este acordată de către OSIM;

194
d. Este acordată la cererea unei persoane interesate sau din oficiu;
e. Poate fi acordată inclusiv Guvernului;
f. Poate fi exclusivă sau neexclusivă;
16.7 Bibliografie specifică
Bibliografie obligatorie:
Legea 64/1991, art. 32 -50
Alexandru ȘTRENC, Bucura IONESCU, Gheorghe GHEORGHIU, Dreptul
brevetului , vol. 2, Lumina Lex (București – 2007), pp. 46 -60, 168 -197, 276 –
282, 313 -328
Bibliografie facultativă:
Cristian JORA, Ștefan ALBERT, „Aspecte cu privire la protecția drepturilor de
proprietate intelectuală. Probleme din practica instanțelor de judecată 2001 –
2003”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2005.
Anamaria CORBESCU, „Considerente teoretice si practice asupra know -how-
ului”, în Revista Română de Dreptu l Proprietății Intelectuale , nr. 1/2005.
Ion VASILESCU, „Utilizarea teoriei echivalentelor, inclusiv a declarațiilor
anterioare, pentru soluționarea litigiilor în contrafacerea invențiilor brevetate în
România”, în Revista Română de Dreptul Proprietății In telectuale , nr. 2/2005.
Liliana -Zoleta KÖRÖȘI, „Admisibilitatea ordonanței președințiale în materia
proprietății industriale”, în Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale , nr. 3/2005.
Gheorghe GHEORGHIU, „Protecția invențiilor. Jurisprudență”, în Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 4/2005.
Ana Maria CORBESCU, „Protecția know -how-ului. Considerații din
jurisprudență și doctrină”, în Revista Română de Dreptul Propriet ății
Intelectuale , nr. 1/2006.
Ciprian Paul ROMIȚAN, „Protecția topografiilor produselor semiconductoare
prin mijloace de drept penal. Drept comparat”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 1/2006.
Ligia DĂNILĂ, „Considerații despre n oțiunea de drept de proprietate
industrială”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 2/2006.
Constantin DUVAC, „Infracțiunea de contrafacerea obiectului unui brevet de
invenție”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2006.
Ioana VASIU, Lucian VASIU, „Protecția topografiilor produselor
semiconductoare”, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr.
2/2008.

195
Ana Rodica STĂICULESCU, Bogdan TRANDAFIRESCU, „Legea aplicabilă
contractului internațional de k now-how”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 3/2008.
Andreea Alexandra POPA, „Contrafacerea obiectului unui brevet de invenție”,
în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2008.
Nelu Viorel CĂTUNA, „Atipicitatea modalității de săvârșire a infracțiunii de
înșelăciune în convenții cu ocazia executării unui contract de comandă a unui
bun intelectual. Fapta inventatorului”, în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 4/2008.
Matyas KAPA, „Protecția dre pturilor de proprietate intelectuală în Ungaria”, în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 1/2009.
Orsolya Czenczer, Matyas Kapa, „Litigii privind brevetele în Europa” în
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale , nr. 3/2011
Vasiu Ioana, Vasiu Lucian, „Dispute legale privind patente in domeniul
tehnologiei informației și comunicației” în Revista Română de Dreptul
Proprietății Intelectuale , nr. 2/2011
Gabriela Răducan, „Aspecte de drept procedural comparat în materia brevetelor
europene de invenție” în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale ,
nr. 4/2009
16.8 Răspunsuri la Test
1. a, d, e;
2. a, c;
3. b, d, e, f;
4. a, c, d;
5. X;
6. b, e.