Dreptul Procesual Penal

Drept procesual penal

Procesul Penal

Este definit ca fiind activitatea reglementata de lege, desfasurata de organele judiciare competente cu participarea partilor, avocatului si a altor subiecti procesuali in scopul descoperirii la timp si in mod complet a faptelor care consituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala sa fie trasa la raspundere penala, potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu faca obiectul condamnarii penale

Notiunea de proces penal nu se confunda cu alte 2 notiuni utilizate in aceasta materie si anume:

Notiunea de activitate judiciara – semnifica o parte a procesului penal si anume activitatea desfasurata de organele judiciare prevazute de lege in diferitele faze ale procesului

Cea de justitie penala- semnifica doar activitatea instantelor judecatoresti in cursul judecarii procesului penal fiind o parte componenta subsumata procesului penal

Analiza terminologica si elementele definitorii ale notiunii procesului

Termenul proces in sens etimologic isi are originea in cuvantul latin procesus care la randul sau reprezinta uniunea a 2 cuvinte, pro (inainte) si cesus (progres)

Sub aceasta semnificatie procesul penal denota activitatea desfasurata de organele judiciare in scopul descoperirii infractiunilor si finalizarii oricarei cauze penale cu pronuntarea unei solutii, astfel procesul penal odata declansat se deruleaza pe etape succesive, fiecare dintre acestea reprezinta o faza superioara a procesului, iar impreuna aceste etape creeaza finalitatea procesului materializata intr-o solutie juridica specifica

Acest mod de devolutie a procesului penal este sustinut de principiul oficialitatii procesului penal care semnifica imperativul ca organele judiciare intocmesc toate actele procesuale si procedurale din proprie initiativa fara a fi nevoie de interventia vreunei persoane, respectiv principiul obligativitatii in procesul penal conform caruia organele judiciare au obligatia legala de a efectua toate activitatile necesare pornirii, derularii si finalizarii procesului penal

Alte denumiri ale procesului penal sunt cauza penala sau pricina penala (aceste notiuni sunt utilizata in activitatea practica a subiectilor care participa in procesul penal fara a avea conotatie stiintifica)

Din notiunea procesului penal se desprind urmatoarele trasaturi caracteristice acestui tip de proces:

Este o activitate desfasurata de organele judiciare competente, sunt astfel de organe judiciare:

Instanta de judecata

Procurorul

Organele de cercetare penala

Anumite organe de constatare prevazute de lege, insa plasate in afara sistemului judiciar. Ex: organele de constatare ale politiei de frontiera, comandamentele militare, portuare si ale organelor cailor ferate.

Este o activitate reglementata de lege, pentru ca toate actele procesuale si procedurale si toate activitatile integrate procesului penal sunt reglementate amanuntit.

In primul rand de modul de procedura penala fie in alte legi ( penale sau nepenale)

Desii caracterul reglementar il detin si alte tipuri de proces cum este cel civil, in procesul penal sunt reglementate toate actele toate actele procedurale necesare inceperii unui proces desfasurarea acestuia, punerea in miscare a activitatii penale, modul de rezolvare a acestuia, masurile procesuale, drepturile si obligatile organelor judiciare si a partilor in procesul penal inclusiv modalitatile limitativ descrise, in care se solutioneaza un proces penal ( pentru debutul unui proces legea prevede modalitati de sesizare a organelor judiciare, denuntul, plangerea, dar si actele care marcheaza inceputul procesului, continuitatea acestuia, finalitatea sa)

Organele de urmarire penala, cea de punere in miscare a actiunii penale, rechizitoriul de trimitere in judecata la actiunea de sesizare a instantei, hotarare judecatoreasca (sentinta, decizie).

In procesul penal participa diferiti subiecti de drept avand dupa caz, calitatea de parte, avocat sau alt subiect procesual

Au calitate de parti, inculpatul, partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente

Inculpatul si partea vatamata se situeaza intotdeauna in latura penala a cauzei si in raporturile acestor parti se rezolva actiunea penala

Partea civila, partea responsabila civilmente si inculpatul ocupa pozitii antagonice in latura civila a cauzei

Alti subiecti procesuali :

Invinuitul (nu are calitate de parte, deoarece este subiect al urmariri penale fara a se fi pus in miscare actiunea penala)

Substitutii procesuali sunt cei care exercita drepturi procesuale fie in numele altor participanti in proces.( Ex: reprezentanta legal pentru minor, un sot pentru celalalt sot), sau in nume propriu in calitate de succesori ai unor ai unora dintre parti (succesorii in drepturi ai partii civile)

Alaturi de acesti participanti in procesul penal isi aduc contributia in functie de cerintele impuse pentru rezolvarea a unei anumite cauze (martorii, expertii, interpretii).

Procesul penal are un scop definit prin lege si anume de a se constata la timp si in mod complet faptele care constituie infractiuni

Este dezvoltat de mai multe norme procesual penale care obliga organele judiciare competente sa ia act de indata de savarsirea oricarei infractiuni , sa intocmeasca actele procedurale, prevazute de lege intr-un timp cat mai apropiat de data savarsirii faptei, sa culeaga sa constate probele care pot conduce la solutionarea cauzei in special probele directe, aceleasi organe au obligatia de a constata complet, nu numai faptele savarsite ci si toate conditiile de loc , timp, participare, circumstante reale, personale, orice elemente care sunt in masura sa conduca la stabilirea adevarului

Procesul penal are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni potrivit vinovatiei acestora, dar si scopul de a nu conduce la condamnarea persoanelor nevinovate

Acest scop este realizat prin activitatea de administrare a probelor care trebuie sa aiba un caracter specializat si complet pentru ca numai astfel se poate demonstra vinovatia sau nevinovatia

Acelasi scop are ca rezultat evitarea erorilor judiciare care s-ar putea pronunta si astfel s-ar aduce grave atingeri unui drept fundamental al omului, cel de libertate sau protectia propirilor bunuri

Fazele procesului penal

Diviziuni ale procesului in cadrul carora isi desfasoara activitatea succesiv anumite organe judiciare, faze dupa a caror epuizare se ajunge la pronuntarea unei anumite solutii

Procesul penal roman se caracterizeaza prin existenta a 3 faze procesuale distincte:

Faza de urmarire penala

Faza judecatii

Faza punerii in executare a hotararilor judecatoresti penale definitive

Faza urmaririi penale:

In aceasta faza isi desfasoara activitatea organelor de cercetare penala si procurorul avand ca obiect identificarea autorului faptei, prinderea acestuia, cercetarea penala cu referire la faptuitor si vinovatie, precum si la toate elementele care intereseaza cauza, procurorul este cel care conduce intreaga urmarire penala in sensul ca pentru majoritatea faptelor penale, supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala dand dispozitii acestora, confirmand sau infirmand actele intocmite de aceste organe, iar in cazul unor anumite infractiuni ( infractiunea de coruptie, trafic de droguri, etc.) procurorul conduce in mod direct urmarirea penala efectuand el insusi toate actele de urmarire penala sub sanctiunea nulitatii lor

Inceputul acestei faze este marcat printr-o ordonanta a inceperii urmariri penale, urmarirea penala se pate dispune in rem (in fapt) fara a fi necesar sa se cunoasca identitatea faptuitorului sau poate fi dispusa in personam (atunci cand este indicata sau descoperita persoana faptuitorului)

Potrivit noului cod de procedura penala se acorda prevalenta inceperii urmariri penale in rem , deoarece din acest moment urmarirea penala inceputa se pot administra toate probele necesare procesului, inclusiv cele cu caracter special (ADN, audio-video, perchezitii)

Finalul acestei faze este marcat fie de actul de trimitere in judecata a inculpatului denumit rechizitoriu intocmit de procuror, fie de ordonanta emisa de procuror prin care se dispune dupa caz scoaterea de sub urmarire penala sau neinceperea urmariri penale, clasarea dosarului

Faza judecatii

In cadrul acestei faze are loc verificarea actului de sesizare a instantei, a legalitatii administrati probelor de catre organale de urmarire penala, respectiv rezolvarea procesului penal in conditii de publicitate, si administrarea nemijlocita a probelor in fata instantei de judecata

Aceasta faza potrivit NCPP cuprinde 2 etape:

Etapa verificarii legalitatii actului de sesizare de judecata

Prima etapa se desfasoara de judecatorul de camera preliminara in camera de consiliu fara participarea procurorului si a partilor

Etapa cercetarii judecatoresti si a solutionari procesului penal de catre instanta de judecata

A 2-a etapa se desfasoara in fata instantei de judecata in sedinta publica (de regula) cu participarea procurorului in toate procesele a partilor si a avocatului responsabil dupa caz, si a altor subiecti procesuali in conditii de contradictorialitate, publicitate si cercetare a procesului

Inceputul fazei judecatii este marcat prin investirea instantei cu actul de sesizare (rechizitoriu) emis de procuror

Finalul este marcat de pronuntarea unei hotarari judecatoresti denumita sentinta sau decizie penala avand caracter definitiv

Faza punerii in executare a hotarari judecatoresti penale

Are loc emiterea sau incheierea unor acte procedurale avand ca scop tragerea la raspundere penala a celor care au savarsit infractiuni potrivit sanctiunii penale pronuntate de instanta de judecata

In aceasta etapa instanta de judecata si alte organe sau institutii ale statului avand atributii legale in acest domeniu: Agentia Nationala a Penitenciarelor, Ministerul de Interne al Justitiei, Organele Fiscale.

Momentul de inceput a punerii in executare a hotararii penale definitive este marcat de emiterea actului procedural relevant pentru sanctiunea aplicata

In cazul pedepselor cu detentie pe viata si inchisoare cu executare, inceputul fazei este marcat de intocmirea procesului verbal de incarcerare a condamnatului de catre

Dupa ce instanta a emis mandatul de punere in executare a acestor pedepse, amenda penala, inceputul este marcat de emiterea scrisorii de debitare a sumei de bani privind amenda catre organul fiscal competent sa procedeze la executarea ei

Masurile educative:

Constand in internarea minorului intr-un institut special de ocrotire, supraveghere se pun in executare printr-un proces verbal de primire a inculpatului minor in institut de catre comandantul institutiei respective acesta fiind si momentul inceperii masurii, instanta nu emite mandat de executare, ci comunica o copie de pe dispozitivul hotarari penale, organele de politie care prezinta ulterior aceasta copie odata ce inculpatul minor este predat comandantului.

Pedepsele complementare

Punerea lor in executare se realizeaza prin comunicarea copiilor de pe dispozitivele organelor relevante pentru a supraveghea astfel de pedepse

Momentul de inceput a punerii in executarea masurii de siguranta, difera de categoria masurilor dispuse

Finalul fazei de punere in executare a hotararii definitive este marcat in mod diferit in functie de natura sanctiunilor penale

Finalul executarii pedepsei inchisorii este marcat de documentul emis de comandantul locului de detentie atunci cand condamnatul a exercitat pedeapsa integrala sau de hotararea judecatoreasca de eliberare conditionata fie la gratierea pedepsei sau restului de pedeapsa fie la amnistia faptei inculpatului

In cazul amenzii actul final este marcat de punerea chitantei la judecatoria delegata de executarea pedepsei

Tipuri istorice de proces penal

Se cunosc 3 tipuri

Procesul penal acuzatorial

In perioada feudalista si avand ca elemente caracteristice:

Procesul penal este declansat de un acuzator, acuzatorul este chiar victima infractiunii sau un membru al familiei acesteia, se desfasoara public in contradictoriu si cu libertatea absoluta de administrare a probelor

Judecatorii au posibilitatea de a intervenii in mod strict in proces si in dezbatere si un concurs larg pentru respectarea regulilor procedurale

Procesul inchizitorial

A aparut in perioada intaririi puterii centralizate a statului fata de interesele individuale ale membriilor societatii, se caracterizeaza prin existenta unui proces de investigare (perchizitionem), desfasurata de o persoana oficiala specializata in ahitare sau investigatie

Sesizarea instantei de judecata este incredintata unui magistrat (procuror sau judecator de instructie)

Instanta de judecata este formata din judecatori de profesie

Judecatorii au un rol activ in desfasurarea procesului, in sensul ca pot intervenii oricand si din oficiu asupra etapelor procedurale si administrare probelor independent de pozitia si independenta partiilor

Activitatea de judecata se desfasoara in secret, in scris in necontradictoriu

Se instituie sistemul probelor legale- probele admise in procesul penal sunt prevazute strict de lege, iar in cadrul acestora marturisirea obtinuta chiar si prin tortura constituie proba probationis

Procesul penal mixt

S-a format prin imbinarea unor caracteristici anterioarelor tipuri de procese penale – din procesul inchizitorial s-au mentinut unele elemente in faza prealabila a judecatii (a urmaririi penale) iar din procesul acuzatorial s-au transferat unele elemente in faza judecatii

In combinarea acestora procesul mixt are urmatoarele caracteristici- se instituie o faza prealabila judecatii denumita (de instructie penala, ancheta penala si urmarire penala)

In aceasta faza procesul este de regula scris necontradictoriu, confidential

Urmarirea penala se desfasoara de catre anumite persoane avand calitatea de magistrat constituiti in anumite organe judiciare

Faza judecatii incepe cu sesizarea instantei de catre un magistrat care a executat urmarirea penala

Instanta de judecata este compusa numai din judecatori de profesie, iar unele sisteme de drept (Anglia, SUA) si din jurati

Desfasurarea judecatii are loc in conditii de contradictorialitate, publicitate si administrare/cercetare a probelor

Dreptul la aparare este pe deplin recunoscut inclusiv dreptul de a beneficia de asistenta juridica gratuita

Notiuni definitorii privind dreptul procesual penal

Def: poate fi definit ca fiind ansamblul principiilor si normelor procesual penale referitoare la reglementarea procesului penal

Normele dreptului procesual penal sunt grupate in 3 categorii:

Norme de organizare

Norme de competenta

Norme de procedura propriu-zisa

Principiile si normele dreptului procesual penal sunt cuprinse in Codul de procedura penala, Codul Penal, legile de organizare judiciara, si legi nepenale dar care cuprind norme cu caracter procesual penal

Obiectul dreptului procesual penal

Este format din reglementarea relatiilor sociale referitoare la activitatea organizate de stat pentru descoperirea infractiunii, umarirea penala si judecarea persoanelor care au savarsit infractiuni, tragerea la raspunderea penala a acestora si punerea in executarea sanctiunii penale

Legatura dreptului procesual penal cu alte ramuri ale dreptului roman

Dreptul procesual penal se situeaza in diviziunea dreptului public a sistemului dreptului roman si prezinta numeroase conexiuni in primul rand cu celalalte ramuri ale dreptului public, dar si cu ramurile diviziunii dreptului privat

In prima diviziune dreptul procesual penal are legatura cu dreptul consitutional avand in vedere ca acesta din urma cuprinde principii care guverneaza autoritatea judecatoreasca si unele drepturi ale persoanelor asupra carora se resfrang normele procesual penale. Ex: dreptul la libertate, si cazul exceptional al privarii de libertate prin masurea arestarii preventive, cazul inviolabilitatii domiciliului in ipoteza emiterii autorizatiei de perchizitie si egalitatea in fata legii, incidenta in procesul penal fata de toti cei care participa intr-un asemenea proces, organele judiciare, parti sau alti participanti

Dreptul procesual penal prezinta numeroase legaturi Codul penal deoarece raportul juridic substantial de drept penal materializat prin incalcarea unei valor sociale ocrotite de legea penala se rezolva invariabil in cadrul raportului procesual penal

Mai mult Codul penal contine numeroase dispozitii cu caracter procesual penal, determinarea actului procedural de care depinde punerea in miscare a actiunii penale, plangerea penala prealabila sau pentru alte infractiuni instituirea unor cazuri de stingere a actiunii penale, ca urmare a manifestarii de vointa a persoanei vatamate cum ar fi retragerea plangerii penale sau impacarea partiilor

Dreptul procesual penal prezinta conexiuni cu dreptul civil intelegand prin aceasta atat dreptul material cat si cel procesual civil

Legatura cu dreptul civil se datoreaza Codului civil si legislatiei civile conexe, legat de specificul anumitor cauze penale sau de exercitare in procesul penal a actiunii civile alaturat de actiunea penala. Ex: anularea unor acte juridice civile in procesul penal se dispune tinand seama de conditiile de validitate prevazute de Codul civil, angajarea raspunderii patrimoniale pentru prejudiciile cauzate prin infractiune se analizeaza prin prisma elementului raspunderii civile delictuale, a carei reglementare o ofera Codul civil relativ la dreptul procesual civil

Numeroase institutii ale acestuia reglementate in Codul de procedura civila servesc si procesului penal in cauzele cu minori (Ex: reprezentant, tutela si curatela minorului), precum si in toate cauzele penale in care se exercita actiunea civila care este guvernata si in procesul penal de cerintele oricarei cereri de chemare in judecata

Se mai alatura conexiunile de procedura civila in contextul punerii in executare civila a dispozitiilor cu caracter civil aflate in continutul hotararii judecatoresti penale

Dreptul procesual penal prezinta legatura cu legile de organizare judiciara (Legile 303-304/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si privind organizarea judiciara a instantelor si parchetelor), aceste legi contin un ansamblu de norme care fixeaza competenta functionala a instantelor si parchetelor, asezarea acestora in sistem, competenta judecatorilor si a procurorilor in raport de instantele si parchetele unde functioneaza

Dreptul procesual penal prezinta legaturi directe cu legea de punere in aplicare de executare a pedepsei si celorlalte sanctiuni penale deoarece aceasta lege contribuie la realizarea celei de a 3-a faze procesului penal stabilind modul in care se pune in executare sanctiunea penala organelor care concura la aceasta activitate si competenta acestora

Raportul juridic procesual penal

Acesta este raportul juridic care apare, se desfasoare si se stinge in cadrul procesului penal

Momentul nasterii raportului dreptului procesual penal nu este cel al savarsirii infractiunii ci este momentul in care se emite sau se adopta un anumit act de dispozitie procedural penal, cum ar fi ordonanta de incepere a urmaririi penale sau cea de punere in miscare a actiunii penale ori incheierea pronuntata de judecatorul de camera preliminara prin care admitand plangerea impotriva ordonantei de netrimitere in judecata infirma actul procurorului si retine cauza penala spre judecare in fond

Elementele raportului procesual penal

Subiectii

Statul, reprezentat de organele sale competente sa rezolve cauzele penale

Infractorul- persoana care a savarsit infractiunea si impotriva caruia se desfasoara activitatea procesual penala

Partile –denumite persoana vatamata, parte civila si partea responsabila civilmente

Statul si infractorul sunt subiecte care participa in toate procesele penale deoarece statul este titularul actiunii penale prin care tinde la tragerea la raspundere penala a oricarei persoane care a savarsit o infractiune

Infractorul este un participant in toate procesele pentru ca impotriva lui se indreapta activitatea procesual penala si raspunderea penala

Calitatea de subiect procesual al infractorului nu se confunda cu neparticiparea voluntara a acestuia la procesul in cadrul raportului procesual penal

Statul este subiect activ, infractorul este subiect pasiv

In ceea ce privesc celalalte parti, persoana vatamata in proces este deasemenea subiect activ al raportului procesual penal

Partea civila daca s-a consituit astfel este subiect activ al raportului procesual penal, insa numai in latura civila a cauzei penale prin exercitarea actiunii penale

Partea responsabila civilmente are calitate procesuala pasiva in acest raport insa numai in latura civila a cauzei penale, avand in vedere ca impotriva sa se indreapta actiunea civila, pornita de partea civila

Continutul raportului procesual penal

Format din drepturi si obligatii cu caracter procesual al subiectiilor participanti la acest raport

Aceste drepturi si obligatii au un caracter specializat in functie de subiectul procesual care le exercita sau le asuma potrivit legii, motiv pentru care difera de la o categorie de subiecti la altii. Ex: unele sunt drepturile si obligatiile organelor judiciare in calitate de reprezentanti ai statului, altele sunt drepturile si obligatiile infractorului sau ale partii vatamate ori partii civile

Aceste drepturi si obligatii sunt diferite si de la o faza la alta a procesului penal. Ex: in faza urmaririi penale infractorul fie suspect fie inculpat are dreptul de a participa la aproape toate actele de urmarire in timp ce in faza judecatii are dreptul nediscriminarii de a participa la toate activitatiile specifice acestei faze

Obiectul juridic raportului procesual penal

Consta in stabilirea existentei sau neexistentei raportului juridic penal sub toate elementele acestuia din urma si anume a faptei prevazute de lege, a faptuitorului, a vinovatiei acestuia si a determinarii sanctiunii penale

Trasaturile raportului procesual penal

Aceste rapoarte sunt rapoarte juridice de putere intrucat in cadrul lor se materializeaza dreptul statului de a trage la raspundere penala, persoana care a savarsit infractiunea

Niciun alt raport juridic nu este inzestrat cu un astfel de atribut

Aceste rapoarte i-au nastere, se desfasoara si se realizeaza de regula independent de vointa partilor

Aceasta trasatura este reflectata de principiul oficialitatii procesului penal, potrivita caruia organele judiciare pornesc din oficiu activitati specifice procesului penal fara a fi nevoie de o solicitare in acest sens, precum si de principiul obligativitatii procesului penal conform caruia organele judiciare au obligatia de a desfasura toate activitatile procesuale astfel incat sa dea o rezolvare conform legii si adevarului obiectiv oricarei cauze penale, prin exceptie si pentru anumite infractiuni, normele procesual penale, prevad ca procesul penal depinde de comportamentul procesual al partilor in acele ipoteze in care conditioneaza pornirea procedurii de plangere a persoanei vatamate sau conditioneaza stingerea a actiunii penale de retragere a plangerii sau de impacarea a partiilor

Principiile procesului penal

Sunt reguli cu caracter general in temeiul carora este reglementata intreaga activitate procesual penala.

Enumerarea principiilor:

Principiul legalitatii

Separatiei functiilor judiciare

Respectarii prezumtiei de nevinovatie

Aflarii adevarului

Oficialitatii procesului penal

Garantarii dreptului la aparare

Garantarii libertatii si sigurantei persoanei

Respectarii demnitatii umane

Respectarii dreptului la un proces echitabil si la un termen rezonabil al procesului

Al purtarii procesului in limba romana

Principiul legalitatii

Potrivit acestui principiu toate activitatiile procesual penale se desfasoara doar in temeiul legii, sens in care, atat Codul de Procedura penala cat si Constitutia si legiile de organizare judiciara stabilesc urmatoarele cerinte de legalitate:

Activitatea procesual penala se desfasoara doar de organele judiciare competente, potrivit legii

Procedura de urmarire penala, de judecata si de punere in executare a urmaririi penale este expres prevazuta de lege

Activitatea procesului penal desfasurate de organele judiciare are loc doar cu respectarea drepturilor procesuale a partilor in vederea solutionarii corecte a cauzelor penale

Pentru respectarea acestor cerinte, diferite norme procesuale instituie un ansamblu de garantii:

Reglementarea nulitatii actelor procesual penale in cazul efectuarii acestora contrar cerintelor prevazute de lege

Nulitatea poate fi -Absoluta

– Relativa

Instituirea sanctiunii decaderii din termen din exercitiul unor acte procesuale in cazul neindeplinirii lor conform prevederiilor procesuale

Instituirea de amenzi judiciare in sarcina participantilor la procesul penal pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a activitatii procesuale sunt expusi acestor sanctiuni: Expertii, avocatii, partile, martorii si Organele de cercetare penala.

Instituirea unui control sistematic cu caracter judiciar asupra actelor de urmarire penala si a celor de judecata, inclusiv asupra formelor de punere in executare a sanctiunii

Astfel actele efectuate de organele de cercetare penala sunt supuse controlului procurorului care conduce sau dupa caz supravegheaza urmarirea penala

Actele procurorului de caz sunt supuse controlului ierarhic al procurorului superior, actele de urmarire penala ale procurorului prin care dispune masuri procesuale sau pronunta solutii inclusiv actul de trimitere in judecata, se supun controlului judiciar al instantelor, judecatorilor de camera preliminara, sau dupa caz al judecatorilor de drepturi si libertati

Hotararile pronuntate de judecatori sau instante sunt supuse controlului judiciar al instantelor ierarhic superioare

Scopul acestui control judiciar sistematic este cel al respectarii legii, adevarului si finalitatii procesului penal, astfel incat sa se inlature orice eroare judiciara de natura de a aduce atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale celor implicati intr-un proces penal

Principiul separatiei functiilor judiciare in procesul penal

Potrivit acestui principiul, in procesul penal se exercita urmatoarele functii:

Functia de urmarire penala

Functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei in cursul urmaririi penale

Functia de verificare a legalitatii trimiterii in judecata ori a actelor de netrimitere in judecata

Functia de judecata

Aceasta functie se exercita de organele judiciare competente, din oficiu, cu exceptia a celor cazuri in care legea prevede disponibilitatea partilor asupra procesului penal

In desfasurarea aceluiasi proces penal, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea altei functii judiciare, cu exceptia functiei de verificare ale calitatii trimiterii ori netrimiterii in judecata, care este compatibila cu functia de judecata

Aceasta semnifica faptul ca organele judiciare nu pot desfasura concomitent atat functia de urmarire cat si cea de judecata, respectiv, functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor persoanei si functia de urmarire penala sau cea de judecata

Hotararile pronuntate cu incalcarea acestei incompatibilitati sunt lovite de nulitate absoluta

In exercitarea functie de urmarire penala se regasesc organele de cercetare penala si procurorul, care au obligatia de a strange toate probele necesare pentru a constata daca exista sau nu temeiul pentru trimiterea in judecata

Cea de a 2-a functie referitoare la dispozitia unor masuri asupra drepturilor si libertatilor persoanei este competent judecatorul de drepturi si libertati in faza urmaririi penale

In faza judecatii asemenea dispozitiei, sunt in competenta instantelor de judecata investita cu fondul cauzei penale

Verificare legalitatii actului de trimitere in judecata si a probelor administrate in faza de urmarire penala, precum si a actelor de netrimitere in judecata emise de procuror, are competenta exclusiva, judecatorul de camera preliminare

Functia de judecata este judecata exclusiv si pe deplin de instanta de judecata prevazuta de lege

Principiul respectarii prezumtiei de nevinovatie

Poate fi definita ca fiind acel principiu in temeiul careia, cel impotriva caruia a fost pornit un proces penal este considerat prin vointa legii nevinovat pana la dovedirea vinovatiei sale intr-un proces public cu garantarea dreptului la aparare, proces care sa se finalizeze printr-o hotararea judecatoreasca definitiva de condamnare

Prezumtia este prevazuta de Constitutie si de Noul cod de procedura penala

Aceasta prezumtie are caracter legal Iuris de Jure, si totodata un caracter relativ, Iuris Tantum, in sensul ca poate fi rasturnata, facandu-se dovada vinovatiei persoanei intr-un proces penal public si prin pronuntarea unei hotarari finale definitive de condamnare

Rezulta ca, rasturnarea prezumtiei nu poate avea loc printr-o solutie data de procuror in cursul urmaririi penale de scoatere, de neincepere, de clasare

Dovedirea vinovatiei trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ:

Dovada sa fie efectuata de catre organele judiciare, procurori si instanta de judecata

Dovada sa fie reprezentata numai de probele reglementate expres si limitativ de Codul de procedura penala

Aceste probe sa fie administrate in procesul penal in conditii de legalitate si respectarea principiului egalitatii armelor in proces

Vinovatia astfel probata sa fie atestata de o instanta de judecata, constituita potrivit legii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva

Principiul aflarii adevarului

Potrivit acestui principiu in desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si referitor la persoana faptuitorului

In considerarea acestui principiu, organele de urmarire penala si instantele au obligatia de a pronunta solutii judiciare care sa reflecte adevarul

In vederea aflari adevarului, organele judiciare au obligatia de a cerceta urmatoarele aspecte referitoare la fapta:

Constatarea existentei sau inexistentei faptei penale

Constatarea conditiilor de loc si de timp ale savarsirii faptei, a modului si mijloacelor de savarsire, a mobilului si scopului savarsirii sale, precum si, dupa caz existenta prejudiciului si a intiderii cauzate de fapta penala

Constatarea cauzelor care constituie circumstante agravante, circumstante atenunante sau cauzele de agravare a raspunderii penale sau cauzele care inlatura caracterul penal al faptei ori raspunderea penala

Organele judiciare in scopul aflarii adevarului trebuie sa cerceteze aspecte referitoare la persoana faptuitorului cum sunt:

Stabilirea vinovatiei inclusiv a formei de vinovatie sub care a savarsit fapta sau a nevinovatiei acestuia. In acest scop atat organele de urmarire penala cat si instanta sunt obligate sa administreze probe atat in defavoarea suspectului sau inculpatului, cat si in favoarea acestuia. Orice indoiala asupra existentei faptei sau vinovatiei suspectului sau inculpatului se interpreteaza in favoarea acestuia, dupa principiul “indubio proreo”.

Stabilirea identitatii acestuia, a starii civile, a starii materiale, a antecedentelor penale, precum si a altor elemente cu caracter personal necesare solutionarii cauzei.

Acest principiu este impus de anumite cerinte legale aflate in sarcina organelor judiciare si anume:

Obligatia acestor organe de a afla adevarul, numai pe baza de probe in fiecare cauza penala

Asigurarea pentru parti a posibilitatii in tot cursul procesului penal de a propune administrarea de probe care contribuie la aflarea adevarului

Consacrarea libertatii probelor si a valorii probatorii in sensul ca toate probele au aceeasi forta probanta, iar adevarul se reflecta din ansamblul probelor si din coroborarea acestora

Exercitarea controulului judiciar prin care se verifica de catre organele judiciare competente adevarul constatat prin solutiile emise, pronuntate de organele judiciare

Principiul oficialitatii procesului penal

Exprima faptul ca toate actele necesare desfasurarii procesului penal se desfasoara din oficiu de catre organele judiciare, in afara de cazul in care legea prevede altfel

Organele de urmarire penala sunt obligate sa inceapa urmarirea penala sa puna in miscare actiunea penala si sa finalizeze faza urmariri penale cu o solutie prevazuta de lege (de trimitere sau netrimitere)

Instantele de judecata au obligatia sa verifice din oficiu legalitatea actului de trimitere in judecata si a procedurii de administrare a probelor, iar in cursul cercetarii judecatoresti, au obligatia de a asculta partile, de a administra probele necesare si de a pronunta o hotarare judecatoreasca

Principiul oficialitatii, denumit si al obligativitatii activitatii organelor judiciare, poate suferi unele limitari, este cazul acelor manifestari procesuale ale partilor de care legea leaga efecte in sensul opririi actiunii principiului oficialitatii sau a stingerii obligatiei organelor judiciare

Asa sunt actele de dispozitie privind:

Introducerea plangerii penale prealabile in termenul prevazut de lege

Formularea acestei plangeri de persoanele prevazute de lege

Retragerea plangerii si impacarea partilor

Deasemenea sunt cazuri de exceptie in care principiul oficialitatii este conditionat de anumite autorizari, aflate in sarcina unor autoritati ale statului:

Inceperea urmaririi penale

Arestarea

Perchezitia

Impotriva persoanelor care indeplinesc functia de parlamentar nu poate avea loc fara avizul camerei parlamentului din care face parte persoana deputatului sau senatorului

La fel pentru ministrii, pentru faptele savariste in exercitiul mandatului avand nevoie de avizul presedintelui

Judecatorii Inaltei curti, a Curtii constitutionale, nu pot si arestati sau perchizitionati in lipsa avizului Consiliului ……………………….. respectiv a avizului Parlamentului pentru cei de la Curtea constitutionala

Presedintele tarii nu poate fi pus sub urmarire penala si aceasta doar pentru infractiunea de inalta tradare, fara autorizarea Parlamentului in camere reunite

Principiul garantarii libertatii si sigurantei persoanei

Acest principiu semnifica faptul ca nimeni nu poate fi retinut, arestat sau supus altei forme de restrangere a libertatii, decat in mod exceptional si doar in cazurile si conditiile prevazute de lege de catre un judecator care are competenta functionala legala de a dispune asupra libertatii sale

Acest principiu cuprinde imperativul ca orice persoana privata de libertate in mod preventiv are dreptul in tot cursul procesului penal de a fi pusa in libertate sub control judiciar sau prin plata unei cautiuni

Corelativ, organele judiciare au obligatia ca in cazul constatarii caracterului nelegal al privarii de libertate, sa dispuna revocarea masurii si, dupa caz, punerea in libertate de indata a persoanei

Garantiile prevazute de lege pentru respectarea acestui principiu sunt:

Masura arestarii preventive si cea a retinerii pot fi dispuse doar de anumite organe judiciare si numai in anumite conditii si anumite cazuri, expres si limitativ prevazute de lege

Toate masurile prevative, precum si cele de restrangere a libertatii, pot avea doar o durata limitata

Toate masurile prevative de libertate pot fi revocate, inlocuite cu alte masuri sau pot inceta de drept

Referitor la siguranta persoanei, se instituie masuri procesuale de ocrotire a acesteia sau a membriilor familiei sale pe durata procesului

Principiul respectarii demnitatii umane

Semnifica necesitatea ca orice persoana care se afla in cursul urmaririi penale, judecatii sau in executarea unei pedepse, trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane si ca nimeni nu poate fi supus torturii sau vreunui tratament inuman sau degradant

Garantiile respectarii acestui principiu decurg din urmatoarele dispozitii legale referitoare la:

Interzicerea intrebuintarii de violente, amenintari si alte mijloace de constrangere precum si de promisiuni in scopul obtinerii de probe din cadrul organelor

Dreptul de a face plangere in potriva actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus vatamare intereselor legitime a persoanei cercetate

Suspendarea fie a urmaririi penale, fie a judecatii cand se constata printr-o expertiza medico-legala ca suspectul sau inculpatul sufera de o boala grava care o impiedica sa participe la proces chiar si in faza de punere in executare

Posibilitatea amanarii sau executarii pedepsei cand cel condamnat sufera de o boala grava si nu poate fi tratat in sistemul penitenciar sau refacerea sanatatii nu poate avea loc intr-o unitate spitaliceasca civila sub paza, respectiv pentru faptul ca persoana de sex feminin este insarcinata

Incriminarea prin legea penala a faptelor de cercetare abuziva, arestare nelegala si represiune nedreapta

Principiul garantarii la aparare

Semnifica imperativul ca dreptul la aparare este prevazut de lege in beneficiul suspectului, a inculpatului si a oricarei parti in procesul penal pe toata durata acestuia, ca orice persoana are dreptul de a beneficia de serviciul unui aparator calificat precum si ca in conditiile legii asistenta juridica a suspectului sau inculpatului este obligatorie

Dreptul la aparare cuprinde urmatoarele componente:

Dreptul persoanei de a se apara singura sau prin aparator ales, respectiv printr-un aparator desemnat din oficiu cu titlul de asistenta juridica obligatorie respectiv legii

Dreptul persoanei de a avea posibilitatea cunoasterii elementului cauzei sale, adica a pieselor aflate la dosar, a probelor administrate si a oricarui act de procedura indeplinit in proces

Dreptul persoanei de a participa in cursul urmaririi penale la unele activitati de urmarire precum si in faza judecatii la toate activitatile instantelor de judecata in proces

Dreptul de a beneficia de un timp suficient pentru a studia actele dosarului si de a participa in cunostinta de cauza in propriul proces

Dreptul de a cere administrarea probelor in aceleasi conditii cu cele ale acuzarii

Dreptul de a exercita caile de atac prevazute de lege impotriva solutiilor dispuse impotriva sa

Principiul respectarii dreptului la un proces echitabil si la un termen rezonabil al procesului

Acest principiu releva ca in faza judecatii orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil si intr-un termen rezonabil de care o instanta independenta si impartiala instituita prin lege care va hotara asupra temeinicii oricarei acuzari in materie penala indreptata impotriva sa

Aceleasi principiu in faza urmaririi penale are semnificatia ca orice acuzat are in special urmatoarele drepturi:

Sa fie informat in termenul cel mai scurt intr-o limba pe care o intelege si intr-un mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa

Să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale

Să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o impun

Să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării

Aplicarea normelor procesual penale

Normele procesual penale au puterea de a reglementa activitati procesual penale prin raportare la anumiti factori:

Spatiul

Timpul

Persoanele

Aceasta inseamna ca aplicarea normelor este subordonata unor criterii spatiu temporale prevazute de legea nationala sau si internationala cu privire la persoanele aflate in interiorul spatiului sau de actiune si pe durata existentei ei in vigoare

Pentru a califica in mod corect aplicarea unei norme procesual penale la o anumita situatie juridica este necesar indeplinirea cumulativa a 3 cerinte:

Actiunea normei procesuale sa aiba sustinere intr-o dispozitie legala, fie Constitutia fie legea procesual penala sau conventia internationala

Activitatea normei procesuale sa fie in vigoare, in sensul ca, nu a incetat prin abrogare, ajungere la termen, caducitate sau declarare a normei ca neconsitutionale

Norma procesuala sa dispuna de obligativitate in raport cu persoana careia i se adreseaza

Aplicarea normei procesual penala in spatiu

Este guvernata de principiul teritorialitatii in sensul ca aceste norme primesc incidenta de regula, doar pe teritoriul Romaniei

Se desprinde concluzia ca:

Legea procesual penala romana nu se aplica pe teritoriul altui stat respectiv aceeasi lege poate suferi unele exceptii in aplicare

Legea procesual penala straina nu se aplica pe teritoriul Romaniei cu anumite exceptii

Principiul teritorialitatii decurge din principiul suveranitatii statului instituit de Constitutia Romaniei

Prin teritoriu al statului roman potrivit legii penale se intelege intinderea de paman si apele cuprinse intre frontierele statului, cu subsolul si spatiul aerian, precum si marea teritoriala, cu subsolul, solul, si spatiul aerian al acestuia

Exceptiile de la principiul teritorialitatii sunt acele situatii juridice in care fie legea procesual penala romana nu se aplica asupra teritoriul statului roman fie legea procesual penala straina se aplica pe teritoriul Romaniei

Aceste exceptii sunt prevazute in conventiile referitoare la imunitatea de jurisdictie a unor teritorii pe care se indeplinesc misiuni diplomatice oficiale sau militare

Conventiile internationale de asistenta juridica reciproca in materie penala, conventiile internationale de cooperare juridica internationala in materie penale, respectiv dispozitiile legii romane, inclusiv ale legii procesuale nationale

Aceste exceptii privesc urmatoarele situatii juridice:

Cazul in care unele acte procesuale sunt efectuate intr-o tara straina potrivit legii acelui stat dar produc efecte juridice intr-un proces penal care se desfasoara in tara noastra

Cazul in care la cererea unui organ judiciar roman, in calitate de organ solicitant, organul judiciar strain ca organ solicitat, aplica legea procesuala romana pentru a efectua un anumit act procedural sau o anumita activitate necesara procesului penal

Cazul comisiei rogatorii international pasive, cand organul judiciar roman in calitate de organ solicitat indeplineste un act procedural in conformitate cu legea procesuala romana la solicitarea unui organ judiciar strain in calitate de organ solicitant, iar actul de procedura astfel efectuat, va avea efect pe teritoriul organului judiciar strain solicitant

Ex: emiterea mandatului european de arestare de catre organul judiciar roman la solicitarea unui organ judiciar strain apartinand unui stat membru UE

Cazul recunoasterii si executarii hotararii penale si altor acte judiciare straine pentru a produce efecte pe teritoriul statului roman (Ex: transferul de proceduri penale in vederea executarii hotararii penale pronuntate in strainatate, in Romania

Cazul recunoasterii si executarii hotararii penale si a actelor procedurale romane in strainatate (Ex: extradarea activa)

Cazul imunitatii de jurisdictie a reprezentantilor diplomatici si a altor persoane cu imunitate de jurisdictie conform caruia, legea romana nu se aplica acestor subiecti daca savarsesc o infractiune pe teritoriul statului roman

Cazul localurilor ocupate de reprezentanti diplomatici, consulare internationale si militare situate pe teritoriul Romaniei in privinta carora legea procesual romana nu se aplica in temeiul imunitatii de jurisdictie acestor locuri

Aplicarea legii procesual penale in timp

Este guvernat de principiul activitatii legii de la care se cunosc cateva exceptii de retroactivitate si ultaactivitate reglementate prin norme tranzitorii dar pe baza unor dispozitii de principii a codului procesual penal

Potrivit principiului activitatii, legea procesual penala se aplica numai intre momentul intrarii in vigoare si cel al iesirii sale din vigoare, semnificatiile acestui principiu sunt:

Legea procesual penala este de imediata aplicare ceea ce inseamna ca legea noua se aplica tuturor cauzelor penale, respectiv ca legea procesuala veche nu supravietuieste

Legea procesual penala este de generala aplicare asupra tuturor actelor si lucrarilor ce se efectueaza intr-o cauza penala indiferent ca procesul penal a inceput sub imperiul legii anterioare sau al legii noi, facandu-se la principiul regit tempus actum

Daca pe durata de desfasurare a procesului penal intervin mai multe legi succesive cu caracter procesual, se aplica, intotdeauna, ultima lege, iar aceasta din urma, valideaza toate actele si lucrarile efectuate sub imperiul legii vechi

In materia procesual penala este inaplicabila legea mai favorabila cunoscuta in dreptul penal ca mitior lex

Exceptii:

Retroactivitatea semnifica aplicarea legii procesuale noi si asupra actelor aplicate inainte de intrarea sa in vigoare

Doua situatii dinstincte de retroactivitate:

Legea procesuala noua se aplica actelor indeplinite anterior aparitiei sale, atunci cand legea noua numai contine conditia sau cerinta de validitate prevazuta de legea anterioara si care numai este respectata prin efectele legii noi

Consecinta acestei retroactivitati este aceea ca, legea noua salveaza de la sanctiunea nulitatii actul procesual efectuat cu incalcarea cerintelor de valabilitate sub legea anterioara ( A se vedea art.4 al.2 din legea 255/2013 de punere in aplicare a noului cod de procedura penala)

Legea procesual penala noua prevede expres ca unele dispozitii ale sale se aplica si actelor efectuate sub legea anterioara adica asupra acelor acte care au fost efectuate valabil potrivit legii vechi ( A se vedea art.4 al.1 din legea 255/2013)

Prin cele 2 rezolvari legale a retroactivitatii legii procesual penale se asigura buna desfasurare a activitatii procesual penale, continuitatea acestora, indeferent de numarul legilor succesiv intervenite pe parcursul unui proces penal, iar prin acesta finalitatea si scopul procesului penal

Ultraactivitatea

Situatia aplicarii legii procesual penale vechi asupra unor hotarari juridice dupa iesirea sa din vigoare, astfe, prin norme tranzitorii, legi de punere in aplicare a noului cod de procedura penala (anterior numeroase acte normative de modificare si completare a codului de procedura penala din 1969) au prevazut situatii de ultraactivare a normelor procesuale referitoare la:

Competenta organelor juridice

Exercitarea cailor de atac

Termenele de exercitiu

Astfel, potrivit acelor norme, instantele sesizate la data aparitiei legii noi, raman competente sa rezolve procesul penal, chiar daca, prin legea noua, competenta dupa materie sau calitatea persoanei ar apartine altei instante

In mod identic este reglementata competenta organelor de urmarire penala. Tot astfel se prevede ca procesele penale incepute sub imperiul legii vechi beneficiaza de caile de atac prevazute de legea veche si de termenele de exercitare reglementate de acea lege

Daca prescriptile au inceput sa curga sub legea veche ( art.5, al.12 din legea 255/2013)

Participanti in procesul penal

In sens larg, prin participanti in procesul penal se intelege:

Partile

Alte persoane care sunt chemate sa ia parte la proces

Sub acest cuprins se include ca participanti:

Organele juridice formate din:

Instante

Judecatori cu anumite atributii

Ministerul Public

Organele de cercetare penala

Partile in care se desemneaza:

Partea vatamata

Partea civila

Partea responsabil civilmente

Suspectul

Avocatul

Martorii

Expertii

Interpretii

Grefierii

In sensul restrans – notiunea de participant in procesul penal desemneaza:

Organele judiciare

Partile

Alti subiecti procesuali principali si aparatorul

Din randul organelor judiciare fac parte organe sau persoanespecializata in cauzele penale:

Procurorul

Judecatorul de drepturi si libertati

Judecatorul de camera preliminara

Instantele de judecata

Organele de cercetare penala

Fiecare dintre aceste organe si persoane specializate au anumite atributii si obligatii in desfasurarea procesului penal:

Procurorul- incepe urmarirea penala impreuna cu organele de cercetare penala

Judecatorul de drepturi si libertati- dispune exclusiv in faza urmariri penale asupra masurilor procesuale care vizeaza anumite drepturi ale persoanelor implicate in procesul penal

Judecatorul de camera preliminara- verifica legalitatea actului de sesizare a instantei, legalitatea administrarii probelor in faza urmaririi, rezolvarea plangerilor formulate de persoane interesate impotriva solutiei de netrimitere in judecata

Instanta de judecata- organele judiciare compus din numarul de judecatori prevazut de, grefier si procuror are plentitudinea de atributii in vederea cercetarii procesului penai si pronuntarii unei hotarari judiciare

Avocatul – persoana indreptatita potrivit legii 51/1994 sa reprezinte sau sa asiste suspectul si partile in procesul penal

Subiectii principali in procesul penal, suspectul si persoana vatamata cat timp nu s-a constituit parte vatamata

Instantele judecatoresti

Pozitia procesuala- este subiectul procesual procesual principal si central al activitatii procesului penal indeplinand functia de jurisdictie in temeiul careia are dreptul si obligatia de a rezolva procesul penal si de a pronunta o hotarare de condamnare avand caracterul constrangerii inculpatului la executarea unei pedepse penale

Aceasta functie este exercitata de instanta doar in temeiul anumitor acte de sesizare, doar in sedinte publice ( cu unele exceptii) si doar in conditile asigurarii efective a dreptului la un proces echitabil

Atributiile instantelor judecatoresti sunt strans legate de infaptuirea justitiei penale:

Verifica intreaga activitate procesuala atat sub aspectul legalitatii cat si al temeiniciei desfasurate de catre ceilalti participanti la proces in toate cele 3 faza ale procesului

Judeca toate procesele avand ca obiect raporturile juridice penale si raporturile procesual penale

In prima categorie se includ:

Cauze penale avand ca obiect savarsirea unei infractiuni

In a 2-a categorie:

Toate cererile si incidentele procesuale referitoare la desfasurarea procesului penal in faza urmariri penale si in faza executarii hotarari penale. Ex: in faza urmariri penale propunerile de luare a masurilor preventive si a altor masuri, contestatile acestora, plangerile impotriva actelor procurorului

In faza executarii, cele referitoare la intreruperea executarii pedepsei, modificarea pedepsei, reabilitarea condamnatului sau eliberarea sa conditionata

Pronunta hotarari judecatoresti, instanta avand ultimul cuvant in solutia cauzelor penale, iar aceste hotarari judecatoresti definitive are autoritatea de lucru judiciar si este susceptibila de punere in executare, atat cu privire la dispozitii de natura penala cat si de natura civila

Organizarea instantelor judecatoresti – legea 304/2004 privind organizarea judiciara

Potrivit acestei legi in Romania justitia se infaptuieste prin ICCJ si celalalte instante judecatoresti prevazute de lege

Principiul care sta la baza organizarii instantelor este cel al unitatii de sistem, in fruntea caruia se afla ICCJ

Structura instantelor judecatoresti din Romania

ICCJ

Curtea de Apel

Tribunal

Tribunalele specializate ( militare si Curtea de Apel militara)

Judecatorii

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Este instanta suprema in stat

Are personalitate juridica si sediul in capitala

Asigura interpretarea si aplicarea unitarea a legii de catre toate celalalte instante judecatoresti prin competenta functionala si prin prerogativele acordate asupra celor 2 mijloace de unificare a practicii judiciare, recursul in interesul legii si hotarare preliminare

In cadrul ei functioneaza 4 sectii specializate pe anumite domenii

Sectia 1 civila si de proprietate intelectuala

Sectia 2 civila (anterior comerciala)

Sectia 3 penala

Sectia 4 contencios administrativ si fiscala

Este condusa de un presedinte si de 2 vice-presedinti si fiecare sectie este sub coordonare

In cadrul fiecarei sectii sunt constituite complete de judecata avand o compunere diferita in functie de natura cauzelor sau a obiectului deliberarii:

Complete de 3 judecatori – prima instanta

5 judecatori – in recurs

Complete de 5 judecatori pentru pronuntarea unei hotarari preliminare

Complete de sectii reunite pentru rezolvarea recursului in interesul legii

Curtea de Apel

Sunt organizate prin gruparea a doua sau mai multe judecatorii in circumscriptia lor

5 Curti de Apel in prezent avand in competenta fiecare 2 sau mai multe tribunale

Are presonalitate juridica

Conduse de 1,2 vicepresedinti

Activitatea este impartita pe sectii specializate ( ca la ICCJ)

Tribunalele

Constituite la nivelul fiecarui judet si in Municipiul Bucuresti

Au personalitate juridica

1 presedinte, 1-2 vicepresedinti

Organizate pe sectii specializate

Tribunalele militare

Au personalitate juridica

Consituite pe grupuri de armate

4 Tribunale militare- Timisoara, Cluj, Iasi, Bucuresti

Distinct de tribunalele militare exista o singura Curte de Apel Militara ca instanta superioara in Bucuresti

1 presedinte, 1 vicepresedinte

Judecatoria

Constituita in subordonarea tribunalului in fiecare judet

In orasele importante

Nu au personalitate juridica

Au competenta limitata ( teritoriala si materiala dupa calitatea persoanei)

Ministerul Public

Organ al puterii judecatoresti si reprezinta in activitatea judecatoreasca interesul general al societatii, aparand ordinea de drept precum si drepturile si libertatile fundamentale ale cetateniilor

Astfel constituir parchetele functioneaza pe principiul subordonarii ierarhice in sensul ca procurorii unui parchet sunt subordonati procurorului general al parchetului respectiv, iar prim procurorul este subordonat conducatorului parchetului ierarhic superior

Conducerea, supravegherea, controlul tuturor parchetelor si procurorilor este efectuata de procurorul general al Romaniei

Alaturat acestei structuri insa tot sub conducerea procurorului general sunt constituie structuri specializate ale ministerului public ( DNA si DIICOT)- cele 2 functii in cadrul parchetului general si dispun de servicii teritoriale in cadrul parchetului de pe langa Curtiile de Apel

Aceleasi structuri sunt conduse de procurori sefi, aceste structuri specializate au fost constituite pentru a activa in anumite domenii ale criminalitatii (DNA- infractiunea de trafic de influenta, darea de mita, luarea de mita, infractiuni savarsite de persoana avand o anumita calitate –senator, deputat, procuror, ministrii)

Structura DIICOT are competenta asupra infractiuniilor caracterizate printr-un anumit specific (evaziunea fiscala, subminarea economiei nationale, traficul de fiinte umane, droguri, grupuri infractionale organizate)

Principiile de organizare a ministerului public sunt:

Principiul legalitatii, controlului ierarhic, impartialitatii, independentei procurorului de caz subordonarii ierarhice si al exercitarii atributiilor sub controlul procurorului general al Romaniei

Atributiile Ministerului Public

Efectueaza urmarirea penala in privinta tuturor infractiunilor prevazute de lege

Conduce si supravegheaza prim procurori, intreaga activitate de cercetare penala efectuata de politia judiciara si de alte organe de cercetare penala

Sesizeaza instanta de judecata prin judecatorul de camera preliminara, prin actul de trimitere in judecata a persoanei care a savarsit infractiuni

Exercita actiune civila in favoarea persoanelor prevazute de lege (minori, persoane fara capacitate)

Participa la toate sedintele de judecata, indiferent daca au loc la apel, recurs in casatie

In toate aceste cazuri, Ministerul Public nu este parte in procesul penal ci este un reprezentant al intereselor generale ale societatii pe care la apara statul

Aderent acestor atributii Ministerul Public, prim procurorii au prerogativa de a exercita cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti nelegale, apara drepturile si obligatiile cetateniilor implicati in procese penale, in special a minorilor , a persoanelor puse sub interdictie, disparutilor

Fara a avea legatura cu procesul penal Ministerul Public este implicat si in anumite politici penale, cele referitoare la prevenirea si combaterea criminalitatii sub conducerea si autoritatea ministerului justitiei, procurorului general respectiv studierea cauzelor care genreaza sau favorizeaza criminalitatea propunand solutii legislative procesuale sau de organizare a sistemului judiciar in acest sens

Organele de cercetare penala

Sunt situate in exteriorul sistemului judiciar si au ca obiect in activitatea procesual penala, strangerea probelor cu privire la existenta infractorului si identitatea faptuitorului

Sub acest cuprins organele de cercetare penala procedeaza la audierea partilor, martorilor, examinarea mijloacelor materiale de proba si a oricaror alte probe necesare stabilirii adevarului

Activitatea lor este subordonata supravegherii exercitate de procuror

Majoritatea infractiunilor sunt instrumentate de organele de cercetare penala

Anumite infractiuni insa expres prevazute de NCPP sau de unele legi speciale se intrumenteaza sub aspectul urmaririi penale sub conducerea procurorului care la randul sau are activitatea de urmarire penala constand in administrarea probelor care ii apartin exclusiv

In privinta acestor cauze, organele de cercetare penala pot primii dispozitii de la procurorul care conduce urmarirea, pentru a efectua anumite acte de urmarire, exceptand celor care sunt date exclusiv in competenta procurorului

Pozitia procesuala a organelor de cercetare penala este una distincta si de cea a ministerului public, si de cea a instantelor de judecata, aceste organe au o independenta relativa deoarece activitatea lor necesita o incuviintare sau o dispozitie a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala

Aceste organe au o dubla subordonare

Sub aspectul carierei personale- este competent Ministerul de Interne

Sub aspectul procedurii penale- procurorul este cel care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala

Aceste organe colaboreaza, coopereaza numai cu ministerul public si procurorii acestui minister, iar aceasta cooperare are loc numai in faza urmariri penale

Nu exista niciun fel de raporturi procesuale intre in stanta de judecata si organele de cercetare penala

Participarea la procesul penal al acestor organe nu este una in nume propriu ci in numele statului ca reprezentant general al societatii

Partile in procesul penal

Persoanele fizice si juridice care au drepturi si obligatii specifice nascute in mod direct din exercitarea actiunii penale si a actiunii civile in procesul penal

Au calitate de parti in procesul penal, partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente si inculpatul

Nu au calitate de parti suspectul, aparatorul, reprezentantul si nici persoana vatamata daca se constituie parte vatamata

Nu are calitate de parte nici procurorul nici instanta, ei sunt participanti la procesul penal avand functii judiciare

In concret parti in procesul penal sunt numai acele persoane care participa la rezolvarea acelor 2 categorii de actiune penala si civila si intre care se disputa obiectul acestor actiuni

Are calitate procesuala activa in procesul penal statul, intrucat el este subiectul care exercita actiunea penala impotriva persoanelor care au savarsit infractiuni, calitate care se fundamenteaza e raspunderea de drept penal conflictual prin care s-a adus atingere ori si-a pereclitat unele dintre valorile sociale ocrotite de legea penala si pentru restabilirea ordinii de drept , confera statului dreptul la actiune penala pentru tragerea la raspundere penala a persoanei care a savarsit infractiuni

In acest sens statul actioneaza prin anumite organe judiciare (Procurori si Organele de cercetare penala)

Suspectul

Persoana fata de care se desfasoara urmarirea penala

Aceasta calitate este dobandita printr-un anumit act procesual si procedural si anume prin ordonanta procurorului prin care se dispune inceperea urmaririi penale in personam (unei anumite persoane)

Desii nu este parte in procesul penal, suspectul are un ansamblu de drepturi si obligatii cu caracter procesual care il aproprie de calitatea procesuala detinuta de inculpat

In esenta, drepturile suspectului sunt 2:

Dreptul de a fi in format deindata si in mod complet asura acuzarii si obligatiei acestuia catre organele de urmarire penala

Dreptul de a i se aduce la cunostiinta inainte de a da orice declaratie, ca are dreptul la un avocat ales

Iar in cazurile prevazute de lege, la asistenta juridica gratuita si obligatorie din partea statului

Are dreptul la tacere, de a nu da nicio declaratie, mentionandu-se ca orice declaratie pe care o face va putea fi folosita impotriva sa

Dreptul de a cere administrarea de probe in aparare prin care sa dovedeasca lipsa de temei a acuzatiei aduse

Dreptul de a fi citat la efectuarea oricarei actiuni de urmarire penala si cu privilegiul solicitarii audierii sale

Dreptul de a fi informat asupra unor acte procedurale prin care sa se statueze asupra procesului penal (ordinul de incepere a urmarii penale, ordinul de punere in miscare a actiunii penale, actul de trimitere in judecata)

Dreptul de a contesta masurile luate impotriva sa de organele de urmarire penala fie ca aceste masuri sunt preventive sau asiguratorii

Dreptul de a fi urmarit penal in stare de libertate, respectiv de a obtine punerea sa in libertate in tot cursul urmaririi penale

Dreptul de a participa la actele de urmarire penala cu exceptia celor care au caracter confidential

Obligatiile Suspectului

De a se prezenta la toate chemarile a organelor de urmarire penala

De a prezenta la cererea acestor organe obiectele, inscrisurile necesare activitatii de urmarire penala

Daca astfel de obiecte si inscrisuri i-au fost lasata in custodie, pe durata procesului penal, el are obligatia de a le pastra si conserva pana la finalizarea procesului

De a se supune masurilor procesuale dispuse impotriva sa

Inculpatul

Persoana fizica sau juridica impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala

Este subiect pasiv al actiunii penale si dupa caz al actiunii civile, deoarece impotriva sa sunt indreptate ambele actiuni

El pastreaza aceasta calitate pe toata durata procesului penal pana la pronuntarea fie a unei solutii de netrimitere in judecata fie in cazul trimiterii (a pronuntarii hotararii judecatoresti definitive)

In cazul condamnarii, inculpatul dobandeste calitatea de condamnat

Calitatea de inculpat se dobandeste prin emiterea unui act de inpulpare sau ordonanta procurorului prin care se pune in miscare actiunea penala, ceea ce poate avea loc numai in personam spre deosebire de ordonanta de incepere a urmaririi penale care se poate emite si in rem

Incheierea pronuntata de judecatorul de camera preliminara prin care admitandu-se plangerea de netrimitere in judecata, acest judecator infirma ordinul de netrimitere si retine cauza penala pentru judecare in fod ( sub aspectul constatarii faptei penale) a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acestuia

Inculpatul are drepturi si obligatii cu caracter procesual distribuit pe cele 2 faze ( a urmaririi penale si a judecatii)

In faza urmaririi, drepturile si obligatiile sunt similare cu cele ale suspectului

In faza judecatii, inculpatul are drepturi specifice:

Dreptul de a i se aduce la cunostiinta obiectul acuzarii continut in actul de inculpare atat sub aspectul starii de fapt cat si a incadrarii juridice

Are dreptul de a cunoaste actul de inculpare si de a obtine copii, precum si de pe toate actele de la dosar

Dreptul de a se apara el insusi sau de a-si angaja un avocat ales ori de a beneficia de asistenta juridica obligatorie in cazurile prevazute de lege

Dreptul de a nu da nicio declaratie sau de a fi audiat si de a combate acuzatiile ce i se aduc, propunand probe spre administrare in acest sens

Dreptul de a contesta legalitatea atat a actului de inculpare cat si a administrarii probelor in faza urmaririi penale, solicitand nulitatea acestora

Dreptul de a fi citat in proces si de a participa la toate activitatiile de judecata

Dreptul de a pune intrebari martorilor acuzarii si de a cere explicatii expertiilor

Dreptul de a formula cereri, a ridica exceptii, de a pune concluzii in fata instantei

Dreptul de a i se acorda ultimul cuvant

Cu caracter icidental fondului cauzei penale, inculpatul are dreptul sa ceara inlocuirea, revocarea, inceterea masurilor preventive dispuse impotriva sa in tot parcursul judecatii

Obligatia inculpatului in faza judecatii

Sa se prezinte la termenele de judecata

Sa se supuna masurilor de constrangere procesuala luata fata de el prin mandat de aducere, prin masuri preventive, privative sau restrictive de libertate

Sa respecte masurile privind ordinea si solemnitatea sedintei de judecata

Partea vatamata

Persoana fizica sau juridica care a suferit o vatamare prin infractiune,daca participa in procesul penal

Nu se confunda notiunea de parte vatamata cu cea de victima a infractiunii, aceasta din urma avand un domeniu mult mai larg de cuprindere (decedatii)

Consituirea ca parte vatamata in procesul penal se poate realiza in tot cursul urmariri penale precum si in fata instantei de judecata pana la inceperea cercetariilor judecatoresti

In vederea constituirii ca parte vatamata trebuie indeplinite 3 conditii:

Sa existe o vatamare (fizica, morala, materiala)

Sa fi fost cauzata prin infractiune

Sa existe o persoana vatamata in sens fizic

Pozitia procesuala a partei vatamate

Este de subiect activ in cadrul laturii penale deoarece aceasta parte exercita alaturi de procuror actiunea penala

Partea vatamata nu are pretentii civile, daca la formuleaza dobandeste calitatea de parte civila

In caz de deces nu poate fi inlocuita in proces

Calitatea subiectivala activa a partii vatamate este reflectata in primul rand in cauzele penale avand ca infractiune pentru care actiunea penala se pune in miscare numai la plangerea penala prealabila

Calitatea de parte vatamata inceteaza in uratoarele situatii:

Deces

Renuntare la calitate

Retragerea plangerii/ impacarea cu incupatul

Ultimele 2 situatii pot conduce la imposibilitatea inceperii actiunii penale, fie daca aceasta a fost pornita la stingerea exercitiului actiunii penale

Drepturile si obligatiile partii vatamate sunt proiectata numai cu privire la actiunea penala astfel exercitata alaturi de procedura actiunii penale in cazurile in care este necesara plangerea prealabila a acestuia

In celalalte cazuri concura alaturi de procuror la sustinerea actiunii penale

In aceste din urma cazuri, decesul partii vatamate, renuntarea la calitatea de parte vatamata, retragerea plangerii sau impacarea partilor nu au efect asupra continutului penal deoarece se exercita din oficiu de catre procuror

Dreptul partii vatamate este de a fi audiata atat in faza urmaririi cat si cea a judecatii, de a formula cereri, de a pune concluzii personale sau prin reprezentant

Partea civila

Partea vatamata care exercita actiunea civila in procesul penal sau un succcesor al partii vatamate, in conditiile in care aceasta nu mai exista

Orice persoana fizica sau juridica care a suferit prejudicii materiale sau morale prin infractiune se poate constituii parte civila in procesul penal exercitand actiunea civila alaturat actiunii penale in cadrul unui proces penal

Nu este necesar ca anterior constituirii de parte civila sa fi avut loc o constituire de parte vatamata

Conditiile constituirii de parte civila sunt:

Sa se fi savarsit o infracitune

Prin infractiune sa se fi cauzat un prejudiciu partii civile de natura materiala sau morala

Partea civila sa se constituie astfel in procesul penal printr-o actiune civila

Actiunea civila sa fie exercitata de partea civila in cadrul procesului penal

Constituirea de parte civila in procesul penal se materializeaza fie printr-un inscris purtand denumirea de actiune civila fie printr-o declaratie verbala facuta in fata organelor judiciare si consumate de el intr-un proces verbal

Aceste 2 forme de constituire a partii civile marcheaza si momentul exercitarii actiunii civile

Actiunea civila astfel pornita are avantaje in raport cu o eventuala actiune civila introdusa in fata instantei civile – nu este supusa taxei judiciare de timbru din partea titularului sau

Beneficiaza de intreg probatoriu administrativ in fata urmaririi penale

Procedura de administrare a probelor in procesul penal este mult mai rapida decat in procesul civil

Constituirea de parte civila se poate face oricand in faza urmaririi penale pana la inceperea cercetarii judiciare in fata primei instante

Se poate constitui parte civila:

Persoana care a suferit un prejudiciu material sau moral prin infractiune

Persoana care s-a aflat in anumite legaturi cu victima infractiunii

Sotul sau sotia victimei, concubina / concubinul cu care a convietuit victima

Parintii / copii / rudele victimei

Persoana care a intrebuintat cheltuieli cu ingrijirea sau dupa caz a inmormantarii victimei

Actiunea civila are caracter patrimonial si transmisibil, astfel poate fi pornita sau continuata de mostenitori

Pozitia procesuala a partii civile in procesul penal este dominata de principiul disponibilitatii

Ea este libera sa se constituie sau nu parte civila, poate sa renunte oricand la actiunea civila introdusa

Renuntara la actiunea civila conduce la stingerea acestei actiuni, ceea ce inseamna ca nu poate fi reluata de partea civila dupa cum nu poate fi reluata de succesorii sai

Renuntarea se poate face oricand pe tot cursul procesului penal prin impacarea cu inculpatul prin incheierea unei tranzactii cu partea responsabila civilmente

Prin declaratia expresa si neechivoca de renuntare facuta personal sau mandatar cu procura speciala in fata organelor judiciare

Drepturile si obligatiile partii civile

De a solicita repararea daunelor fie in natura sau echivalent banesc

De a solicita anularea unui inscris si repunerea partiilor in situatia anterioara

De a solicita acordarea unei rente viajere ca si compensatie pentru prejudiciul cauzat starii sanatatii

Sa propuna probe pentru a dovedi fapta cauzata, de felul, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu

Vinovatia sub forma culpei sau intentiei cu care a lucrat inculpatul

Dreptul de a cere introducerea in cauza a persoanei responsabila civilmente daca exista o persoana comitenta care raspunde pentru fapta inculpatului

Partea responsabila civilmente

Persoana chemata in procesul penal sa raspunda alaturi de inculpat pentru pagubele provocate prin fapta penala savarsita de inculpat

Modalitatiile in care partea responsabila civilmente poate raspunde civil sunt:

Fie alaturi cu inculpatul

Fie ut singuli (singura)

Cand inculpatul este insolvabil

Raspunderea acestei parti este una indirecta in sensul ca prin dispozitiile legii procesuale se instituie o raspundere a unei persoane pentru fapta savarsita de o alta persoana

Ipotezele angajarii raspunderii acestei parti si persoanele care pot avea calitate de parte responsabila civilmente sunt:

Parintii pentru faptele penale savarsite de copii lor minori

Comitentii pentru prejudiciile cauzate prin faptele prepusiilor

Educatorii, institutorii, artizanii pentru pagubele cauzate de elevii sau ucenicii lor

Persoanele care fara indeplinirea cerintelor legale se fac vinovate de angajare sau pastrare in functia de gestionar fara ca persoana angajata sa indeplineasca conditii de varsta, studii sau lipsa antecedentelor penale

Persoana care se afla in culpa stabilita prin hotarare judecatoreasca pentru faptul ca a dobandit bunuri de la un gestionar, bunuri care s-au dovedit sustrase de la acesta, sau au fost dobandite in afara obligatiilor de serviciu

Persoana care a constituit o garantie pentru un gestionar

Modalitatiile de constituire ca parte responsabila civilmente se realizeaza prin 2 moduri:

Prin introducerea in cauza de organele judiciare

Prin atragerea sa in proces de catre partea civila prin actiune civila

In ambele situatii constituirea se poate realiza in tot cursul urmaririi penale precum si in fata instantei de judecata

A 3-a modalitate este interventia din proprie initiativa in proces, interventia poate avea loc pana la etapa cercetarii judecatoresti – ea poate avea loc prin formularea unei cereri scrise adresate organului judiciar care instrumenteaza auza

Pozitia procesuala a partii responsabile civilmente

Este acela de subiect pasiv in cadrul actiunii civile exercitate de catre partea civila, calitate pe care o are alaturi de inculpat

Drepturile si obligatiile partii responsabile civilmente sunt legate exclusiv de latura civila a cauzei penale si care rezulta din calitatea sa subiectivala, adica in contradictoriu cu partea civila sa solicite probe si sa se constituie ca parte pana la termenele limita prevazute de lege

Avocatul in procesul penal

Este membru al unui barou de avocatura constituit potrivit legii de organizare si exercitare a profesiei, legea 51/1995, care are dreptul de a profesa potrivit aceleasi legi si statutului avocatiilor

Drepturile avocatului in procesul penal

Dreptul de a reprezenta (cand partea nu este prezenta) / responsabilitatea de a asista (in prezenta partii) orice subiect procesual care este parte in proces

Aceasta asistenta sau reprezentare se realizeaza in temeiul unui contract de asistent juridica si prin depunerea unei delegatii avocatiala la contract

Dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuieliilor in interesul clientului sau

Dreptul de a renunta la mandatul sau (intuitu personae) – adica el poate renunta oricand

Dreptul la inviolabilitatea actelor si lucrarilor cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau in cabinetul sau

Dreptul de a formula cereri, de a pune concluzii si de a declara calea de atac prevazuta de lege, chiar in ipoteza incetarii mandatului sau

Dreptul de a lua contact nemijlocit si confidential cu suspectul sau incupatul inclusiv in locurile de detentie ale acestora

Obligatiile avocatului in procesul penal

De a studia temeinic actele de la dosar

De a reprezenta sau asista partea ori de cate ori legea procesuala prevede aceasta posibilitate pentru parte

Atunci cand a fost desemnat din oficiu, sa asigure efectiv asistarea juridica a partii pentru care a fost numit

Obligatia de a se prezenta la fiecare termen stabilit de organul judiciar, cand este in imposibilitatea sa-si desemneze un avocat in substituire

Obligatia de a pleda cu demnitate fata de magistrati si de parti prin respectare deontologiei profesionale precum si a ordinii si solemnitatii sedintei de judecata

Obligatia de a restituii actele incredintate de persoana careia ii se acorda asistenta juridica

Felurile asistentei juridice in procesul penal

Prin alegerea avocatului de catre parte

Asistenta juridica este facultativa

Prin desemnarea avocatului de catre organul judiciar din oficiu

Asistenta juridica este obligatorie

Facultativa- Decurge din dispozitiile codului de procedura potrivit catuia suspectul, inculpatul au dreptul sa fie asistate de un aparator ales in tot cursul urmaririi penale si al judecatii

Legea procesuala prevede obligatia in sarcina organelor judiciale ca inainte de orice audiere sa aduca la cunostiinta suspectului, inculpatului dreptul de a beneficia de un avocat ales

Obligatorie – Este prevazuta de lege numai pentru anumite persoane si numai in anumite situatii pentru a asigura dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare in alte situatii specifice

Suspectul si invinuitul beneficiaza de asistenta juridica obligatorie atat in faza urmaririi penale cat si in faza judecatii in urmatoarele cazuri:

Cand este minor

Cand suspectul, inculpatul este internat intr-un centru de detentie sau intr-un centru educativ

Cand este arestat sau retinut chiar si in alta cauza

Cand fata de suspect s-a dispus masura de siguranta a internarii medicale sau obligatia la tratament medical chiar si in alta cauza

Cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca suspectul nu si-ar putea face apararea

Exclusiv in faza judecatii:

Asistenta juridica obligatorie este necesara cand obiectul cauzei penale il constituie o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani

Partea vatamata / partea civila / partea responsabila civilmente au dreptul la aceasta asistenta cand o astfel de parte este o persoana fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa

Cand organul judiciar apreciaza ca din anumite motive, partile nu si-ar putea face singure apararea

Potrivit legii 678/2001 – traficul de fiinte umane, asistenta juridica este obligatorie pentru victimele infractiunii prevazute de aceasta lege

In cazurile prevazute de legea 211/2004, privind unele masuri pentru protectia victimelor infractiunilor, cand pentru victimele rezultate din infractiunea de omor, vatamare corporala grava, viol, hartuire sexuala, perversiuni sexuale, se instituie asistenta juridica obligatorie

Cazurile pentru legea 217/2003 pentru combaterea violentei in familie care prevede aceeasi asistenta pentru victimele unor asemenea infractiuni

Regulile de instituire a asistentei juridice obligatorii

Organul judiciar verifica incidenta cazului care reclama o astfel de asistenta

Organul judiciar verifica daca suspectul ori alta persoana (la care legea prevede asistenta), are sau nu un avocat ales

In caz negativ, se i-au masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu de pe lista de avocati publicata de Baroul Avocatiilor din raza de competenta a organului judiciar

Daca suspectul are aparator ales dar acesta nu se prezinta, nejustificat la data stabilita pentru efectuarea unei actiuni de urmarire penala, sau la termanul fixat de instanta si nici nu asigura substituitor, pleaca sau refuza sa faca apararea, organul judiciar i-a masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care il inlocuieste pe cel ales, acordandu-i timp necesar pentru studiul dosarului

In cursul judecatii, dupa inceperea dezbaterii, daca aparatorul ales lipseste nejustificat si nu asigura instituirea, instanta i-a masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu acordandu-i acestuia un termen de minim 3 zile pentru pregatirea apararii

Daca la judecarea cauzei, avocatul lipseste si nu poate fi inlocuit cu un avocat din oficiu, judecarea cauzei se amana

Delegatia aparatorului din oficiu inceteaza in momentul prezentarii avocatului ales

Actiuniile in procesul penal

Actiunea penala

Este instrumentul juridic prin intermediul caruia conflictul de drept material penal este transpus organului judiciar in vederea tragerii la raspundere penala a persoanei care a savarsit infractiunea

Obiectul actiunii penale il constituie tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit o infractiune

Subiectii actiunii penale:

Subiect activ principal – Societatea, deoarece ca subiect pasiv al raspunderii de drept material penal, are indreptatirea de a solicita si a obtine tragerea la raspundere penala

Subiect activ secundar – Persoana vatamata prin infractiune daca se constituie parte vatamata

Partea vatamata nu este titulara a actiunii penale nici in acele cazuri in care actiunea penala se pune in miscare numai la plangerea penala prealabila a acesteia

Subiectul pasiv este inculpatul, totodata este subiect activ al infractiunii, deoarece tot asupra lui se indreapta actiunea penala

Trasaturile actiunii penale

Actiunea penala apartine statului in calitate de reprezentant a intereselor generale ale societatii, si in temeiul atributiilor de suveranitate este indreptatit sa actioneze in procesul penal pentru tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit o infractiune

Statul exercita actiunea penala prin intermediul unor organe judiciare competente

Actiunea penala este obligatorie, motiv pentru care toate actele procesuale si procedurale necesare procesului penal se indeplinesc din oficiu, nefiind necesara initiativa persoanelor implicate in proces, prin exceptie pentru unele infractiuni expres prevazute de lege

Actiunea penala are caracteristica disponibilitatii, in acele cazuri in care punerea in miscare a actiunii penale, exercitarea si stingerea actiunii sunt dependente de comportamentul procesual al persoanei vatamate

Actiunea penala este indisponibila sau irevocabila, ceea ce inseamna ca odata pusa in miscare poate fi oprita sau limitata de cel care a declansat-o cu exceptiile mai sus aratate

Actiunea penala este indivizibila, trasatura data de caracterul indivizibil al infractiunii, in sensul ca infractiunea genereaza urmari socialmente periculoase unice, ceea ce face necesara o actiune penala unica chiar daca la savarsirea infractiunii partcicipa mai multe persoana in aceeasi calitate sau in calitati diferite (autor/instigator/complice)

Actiunea penala este individuala – trasatura care decurge din principiul raspunderii persoanele in dreptul penal si anume ca infractorul raspunde numai pentru fapta sa si in masura dovedirii vinovatiei sale fiind exclusa raspunderea solidara in dreptul penal

Modul de desfasurare a actiunii penale

Se desfasoara pe parcursul a 3 momente:

Punerea in miscara a actiunii penale

Exercitarea actiunii penale

Stingerea acestei actiuni

Se pune in miscare de anumiti titulari prevazuti de lege

Titularul actiunii penale este procurorul

Punerea in miscare se face de catre procuror fie din oficiu fie la propunerea organelor de cercetare penala

Alt titular este partea vatamata numai ain cazul infractiuniilor in ipoteza carora se admite plangerea persoanei vatamate impotriva solutiei de netrimitere in judecata emisa de procuror, admitere pronuntata de judecatorul de camera preliminara printr-o incheiere prin care retine cauza spre judecata in fond.

Actele procedurale prin care se pune actiunea penala in miscare sunt ordonanta procurorului emisa fie din oficiu fie la propunerea organelor de cercetare penala si plangerea persoanei vatamate.

Exemplu comparativ intre procedura punerii in miscare a actiunii urmaririi penale si cea a inceperii urmaririi penale

Punerea se face numai in personam adica persoana care a savarsit infractiunea este cunoscuta organelor judiciare, pe cand urmarirea penala poate fi inceputa atat in personam cat si in rem adica numai pe baza configurarii unei stari de fapt care comporta o incriminare penala adica o incadrare juridica

Actiunea penala presupune existenta unor probe suficiente cu privire la existenta faptei indentitatii faptuitorului si formei de vinovatie cu care s-a savarsit infractiunea

Pe cand inceperea urmaririi penale chiar in personam nu necesita decat existenta unor probe sau indicii temeinice din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca s-a savarsit o infractiune

Punerea in miscare a actiunii penale conduce la dobandirea calitatii de inculpat pe cand inceperea urmaririi penale conduce la dobandirea calitatii de suspect

Actiunea penala poate fi sau nu precedata de o ordonanta de incepere a urmaririi penale pe cand inceperea urmaririi penale este succedata de ordonanta de punere in miscare a actiunii penale cu exceptia a celor cazuri cand procurorul constatand 1 dintre impedimentele actiunii penale, emite o ordonanta de clasare a cauzei

Exercitarea actiunii penale

Semnifica sustinerea actiunii penale prin supunerea inculpatului la rmarire penala si la procedura de judecata in fata instantei judecatoresti in vederea tragerii sale la raspundere penala

Actiunea penala se exercita de catre procuror, organele de cercetare penala, fie sub indrumarea fie sub supravegherea procurorului, actiunea penala se mai exercita de partea vatamata in cauzele penale in care este necesara plangerea penala prealabila pentru punerea in miscare a actiunii penale

Procurorul poate renunta la exercitarea actiunii penale fie prin emiterea unei ordonante de scoatere de sub urmarire penala fie a unei ordonante de renuntare la urmarirea penala fie prin punerea unor concluzii in fata instantei de judecata de achitare a inculpatului fie de incetare a procesului penal

Tot astfel partea vatamata poate renunta la exercitarea actiunii penale fie prin neconstituirea sa ca parte vatamata fie printr-o manifestare de vointa, neechivoca expresa in sensul renuntarii facuta fie in fata organelor judiciare, oral sau scris fie printr-o declaratie data in forma autentica in fata notarului public

Stingerea actiunii penale

Intervine in mod firesc la pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive asupra conflictului de drept penal, nascut din savarsirea unei infractiuni

Hotararea judecatoreasca este pronuntata de o instanta si poate avea ca solutie condamnarea, achitarea inculpatului sau alte solutii cum sunt: – incetarea procesului penal, renuntarea la aplicarea pedepsei ori amanarea aplicarii pedepsei

Ultimele 2 solutii sunt aduse de NCPP

Stingerea actiunii penale printr-o astfel de hotarare judecatoreasca are autoritatea de lucru judecat

Aceasta inseamna ca potrivit principiului non bis in idem, persoana vizata de catre una dintre solutiile mai sus vizate numai poate face subiectul unui nou proces penal pentru aceleasi fapte penale, chiar daca aceste fapte ar primii o incadrare juridica diferita

Actiunea penala se poate sitnge si in faza urmaririi penale cand procurorul constata anumite impedimente prevazute expres de lege care fac de prisos continuarea actiunii penale

Solutiile pe care le poate dispune procurorul in vederea stingerii actiunii penale sunt cuprinse intotdeauna intr-o ordonanta avand ca obiect clasarea dosarului, scoaterea de sub urmarire penala si /sau renuntarea la urmarirea penala

Aceste solutii ale procurorului dare de ordonante, nu beneficiaza de autoritatea de lucru judecat, ceea ce inseamna ca este posibil redeschiderea urmaririi penale inclusiv punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata

Clauzele

Clauzele constituind impedimente de punere in miscare sau de exercitarea a actiunii penale sunt acele ipoteze legale in prezenta carora prin vointa legii, actiunea penala fie nu poate fi pusa in miscare fie daca a fost pusa in miscare, numai poate fi exercitata, impunandu-se fie stingerea actiunii penale fie incetarea procesului penal

Aceste cauze sunt incidente atat in faza urmaririi penale cat si in faza judecatii

Clauzele rezultate din lipsa de temei a actiunii penale

Sunt prevazute de art.10, lit. a-e.

Fapta nu exista – in lipsa unei fapte materializata in realitatea obiectiva, nu exista nici infractiune

In consecinta, in lipsa existentei infractiunii, nu exista nici tragere la raspundere penala

Modul de constatare a existentei/neexistentei unui fapt penal se realizeaza apeland la stiinta dreptului penal, adica la elementele constitutive ale unei infractiuni, cum sunt:

Obiectul juridic / obiectul materia/ latura obiectiva / latura subiectiva

Urmarea socialmente periculoasa

Fapta nu este prevazuta de legea penala – fapta exista, a fost savarsita, insa nu este incriminata fie de CP partea speciala fie de o alta norma de incriminare continuta intr-o lege penala sau nepenala dar continand si norme de drept penal material

Intrucat infractiunea este singurul temei al raspunderii penale in conditiile in care fapta nu este incriminata ca infractiune, nu poate face obiectul procesului penal

Fapta nu a fost savarsita de suspect / inculpat – intrucat nu exista probe doveditoare care sa ateste aceasta realitate

In aceasta ipoteza fapta exista, este prevazuta de legea penala insa din ansamblul probelor aduse in cadrul procesului penal, fie in faza urmaririi sau judecatii, se constata ca:

Probele administrate nu sunt in legatura cu fapta dedusa procesului penal, fie probele sunt insuficiente, neconcludente ori au fost inlaturate prin sanctiunea nulitatii actele de procedura care s-au administrat

Exsita o cauza justificativa sau de neimputabilitate- in acest caz se constata existenta infractiunii si identitatii faptuitorului insa se mai constata ca infractiunea a fost savarsita sub imperiul unor imprejurari care fie confera trasaturile justificarii savarsirii, fie reflecta trasaturiile impunitatii asupra peroanei suspectului sau inculpatului

Aceste cauze justificative sau de neimputabilitate sunt reglementate de legea penala in partea generala a CP:

Legitima aparare

Incapacitatea

Minoritatea

Eroarea de fapt

Cazul fortuit

Forta majora

Betia involuntara

Cauzele care privesc lipsa de obiect a actiunii penale

Lipseste plangerea penala prealabila a partii vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege pentru punerea in miscarea actiunii penale

Plangerea penala prealabila- determina punerea in miscare si exercitarea actiunii penale numai pentru anumite infractiuni:

Infractiunea de lovire sau alte violente

Vatamarea corporala usoara

Amenitarea

Violarea domiciliului simpla

Distrugerea simpla

Tulburarea de posesie simpla

Autorizarea prealabila este prevazuta de lege, fie numai ca o cerinta in vederea luarii unei masuri procedurale, fie ca un impediment pentru punerea in miscare a actiunii penale

Prima varianta exemplificam necesitatea acestor autorizari pentru persoanele avand calitatea de deputati / senatori impotriva carora nu se poate impune retinerea, perchizitia fara avizul camerei din parlament din care face parte

Judecatorii nu pot fi retinuti, arestati, detinuti fara avizul CSM (Consiliul Suprem al Magistraturii)

Judecatorii CC (Curtea Constitutionala) nu pot fi trimisi in judecata, ceea ce inseamna ca actiunea penala nu se poate exercita impotriva lor fara aprobarea Biroului Permanent, a camarei deputatiilor, senatului, a presedintelui statului

Membrii guvernului pot fi urmariti penal pentru faptele savarsite in exercitiul mandatului de membru al guvernului numai la cererea camerei deputatiilor, senatului, presedintelui statului

Pentru infractiuniile savarsite in afara teritoriului tarii contra statului roman sau unui cetatean roman ori prin care s-a adus o vatamare corporala grava sau savarsita asupra unui cetatean roman de catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul Romaniei, punerea in miscare a actiunii penale se face numai cu autoritatea data de Procurorul general al Romaniei

Lipsa sesizarii organelor competente se impune atunci cand legea penala prevede necesitatea acestei sesizari. Ex: urmarirea penala in cazul infractiunii la regimul cailor ferate se face numai la sesizarea organelor competente ale CFR

In cazul infractiuniilor de frontiera, inceperea urmaririi se face in baza sesizarii organelor competente care asigura paza si siguranta frontierelor

Existenta unei conditii prevazute de lege poate afecta punerea in miscare sau exercitare. Ex: infractiunea savarsita de un reprezentant al unui stat strain, inceperea urmaririi nu se poate fara incuviintarea statului a carui reprezentant este infaptuit

Alte cauze – Amnistia, prescriptia, decesul faptuitorului sau dupa caz radierea persoanei juridice faptuitoare

Ele sunt cauze de inlaturare a raspunderii penale, prima fiind actul de clementa adoptat de puterea legiuitoare cand se inlatura raspunderea penala si orice efecte

Prescriptia semnifica extinctia dreptului statului de a trage la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiunea

Prescriptia raspunderii penale – termenul de prescriptie curge de la data savarsirii faptei si sub forma prescriptiei executarii pedepsei sau alte sanctiuni penale cand termenul de prescriptie curge de la data emiterii actului procedural care pune in executare pedeapsa sau sanctiunea

Radierea persoanei semnifica disparitia persoanei juridice sa subiect de drept

Persoana juridica numai are capacitate juridica de folosinta

A fost retrasa plangerea prealabila, partile s-au impacat sau a intervenit un acord de medire

Retragerea plangerii consituie manifestarea de vointa unilaterala a persoanei vatamate, ceea ce conduce in cazurile in care plangerea conditioneaza actiunea penala, la stingerea actiunii penale si inlaturarea plangerii penale

Retragerea se poate face oricand pana la hotararea definitiva

Impacarea partiilor constituie acodrul de vointa a partii vatamate si inculpat / suspect prin care se stinge actiunea penala si se inlatura raspunderea penala

Impacarea partii poate interveniii oricand

Are efect numai pentru acele cauze penale in care legea permite disponibilitatea partii vatamate asupra procesului penal

Prin impacare partile pot tranzactiona inclusiv asupra pretentiilor civile fie in sensul stingerii lor fie reducerii intinderii pretentiilor

Atat actul renuntarii cat si cel al impacarii se pot materializa fie printr-un inscris infatisat organelor judiciare, fie printr-o declaratie in fata organelor judiciare

Aceleasi acte de disponibilitate pot fi incheiate la notar si, actele se depun la dosarul cauzei

Retragerea plangerii produce efecte in rem ceea ce inseamna ca atunci cand exista mai multi faptuitori, retragerea plangerii are efecte fata de toti faptuitorii, in schimb impacarea este un act in personam si trebuie sa-i vizeze pe toti faptuitorii, daca impacarea se realizeaza fata de unul, sau fata de toti.

Exista o cauza de nepedepsire prevazute de lege, CP:

Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului infractiunii –tentativa

Impiedicarea consumarii infractiunii – complicitate

Denuntarea faptei inainte de a fi descoperita

Inlesnirea arestarii celorlalti participanti si retragerea in timp util a marturiilor mincinoase

Unele cauze de nepedepsire sunt prevazute si in legile penale speciale:

Exista autoritate de lucru judecat

Prezinta autoritate de lucru judecat hotararile judecatoresti penale definitive prin care s-a stins actiunea penala cu privire la 1 sau mai multe persoane inculpate determinate

Efectele autoritatii de lucru judecat

Consta in posibilitatea punerii in executare a pedepsei si celorlalte sanctiuni penale in caz de condamnare

Impiedica exercitarea unei noi actiuni penale impotriva aceleasi persoane pentru aceeasi fapta

In materia procesului penal pentru identificarea autoritatii de lucru judecat este nevoie doar de identitatea a 2 elemente: aceleasi persoane / aceleasi fapte

Actiunea civila

Actiunea civila este mijlocul procedural legal prin care o persoana care a savarsit un prejudiciu, cere repararea acestuia in cadrul procesului penal

Pentru punerea in miscare a actiunii civile este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:

Infractiunea savarsita sa fi cauzat un prejudiciu material sau moral

Prejudiciul sa fie cert, adica un prejudiciu sigur atat sub aspectul existentei sale cat si sub aspectul posibilitatii de evaluare sau determinare

Persoana titulara a actiunii civile avand capacitate deplina de exercitiu sa-si fi manifestat dorinta de a fi despagubit pe calea constituirii de parte civila

Elementele actiunii civile

Obiectul

Subiectii

Obiectul – consta in tragerea la raspundere civila a inculpatului si dupa caz a persoanelor responsabile civilmente prin obligatia acestora la plata despagubirii reprezentand pagubele aduse prin infractiune

Subiectii :

Activ – este reprezentat de partea civila adica persoana fizica sau juridica pagubita prin infractiune

Pasiv – este inculatul si dupa caz partea responsabila civilmente, raspunzatoare pentru prejudiciile cauzate prin infractiune

In ipoteza mortii partii civile, actiunea civila incumba instantei penale si poate fi continuata de succesorii partii civile prin introducerea acestora in cauza de catre instanta

Punerea in miscare a actiunii civile

Prin constituirea de parte civila pe care o efectueaza persoana vatamata, prin infractiunea impotriva inculpatului si a partii responsabile civilmente, aceasta constituire poate avea loc oricand pe durata urmaririi penale, iar in fata instantei de judecata pana la inceperea cercetariilor judiciare

Din oficiu de procuror sau instanta de judecata atunci cand partea vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu deplina sau o persoana pusa sub interdictie

Si in aceasta modalitate actiunea civila poate fi pusa in miscare in tot cursul urmaririi penale respectiv in fata primei instante pana la inceperea cercetarilor judecatoresti

Dupa punerea in miscare a actiunii civile, persoana indreptatita sa o exercite poate solicita:

Obligarea inculpatului si partii responsabile civilmente la repararea prejudiciului

Propunerea de probe pentru dovedirea prejudiciului

Dovezi privind intinderea si felul prejudiciului

Actiunea civila se rezolva:

De instanta penala, ca regula, prin aceeasi sentinta prin care se rezolva si actiunea penala

Modalitatiile de rezolvare a actiunii civile:

Instanta admite actiunea si obliga inculpatul sau partea responsabila civilmente la acoperirea prejudiciului cauzat sau dupa caz dispune anularea unei actiuni juridice si repunerea in situatia anterioara

Admiterea actiunii poate fi dispusa in totul sau in parte

Instanta dispune respingerea actiunii dupa caz:

Ca nefondata, inadmisibila

De a lasa nerezolvata actiunea civila in urmatoarele cazuri:

Lipseste plangerea penala prealabila, autorizarea sau sesizarea ogranelor competente ori o alta conditie ceruta de lege pentru punerea in miscare a actiunii penale sau atunci cand exista autoritate de lucru judecat

Aceeasi nerezolvare a actiunii civile este prevazuta si atunci cand instanta constata, achitand inculpatul ca fapta pentru care a fost trimis in judecata nu este prevazuta de legea penala

In cazul admiterii actiunii civile, punerea in executare a dispozitiilor civile din hotararea judiciara penala se face potrivit dispozitiilor legii civile

Competenta in materie procesual penala

Competenta poate fi definita ca fiind ansamblul atributiilor, prerogativelor si functiilor prevazute de lege in sarcina organelor judiciare in vederea desfasurarii procesului penal

In raport de categoria fiecarui organ judiciar si de natura comuna sau speciala a cauzelor penale atribuite de lege spre solutionarea organelor judiciare

Formele competentei organelor judiciare se determina in primul rand pe baza atributiilor si functiilor prevazute de lege in sarcina acestora. In acest sens, se stabilesc formele fundamentale ale competentei

In al 2-lea rand formele competentei au in vedere criteriul referitor la categoria fiecarui organ judiciar precum si natura comuna sau speciala a cauzelor penale atribuite de lege organelor judiciare spre solutionare, iar in raport de acest criteriu se stabilesc formele subsidiare de competente care sunt alaturate formelor fundamentale ale competentei

Formele fundamentale:

In procesul penal sunt 3:

Competenta functionala

Competenta materiala

Competenta teritoriala

Competenta Functionala ( Rationae oficii) – contureaza categoriile de activitati pe care le desfasoara potrivit legii cu anumite organe judiciare in cadrul competentei sale generale

In temeiul acestei forme, organele judiciare sunt investite sa desfasoare anumite activitati procesual penale, fie ca au caracter comun organelor dintr-o anumita categorie fie ca au caracter specializat, specific doar unui anumit organ judiciar.

Ex: DNA – are o competenta fundamentala in care includ atributii comune oricarui organ de urmarire penala dar si o specializare cu privire la activitatea de urmarire privind anumite infractiuni pentru care a si fost creat

Competenta materiala ( Rationae materii) – este determinat de natura si gravitatea infractiunii supuse procesului penal

Aceasta competenta departajeaza pe linie verticala organele judiciare si stabilesc care dintre aceste organe judiciare avand grade diferite potrivit asezarii lor in sistemul judiciar, pot instrumenta anumite categorii de cauze

Ex: – potrivit acestei competente materiala, Tribunalul judeca in prima instanta anumite infractiuni iar judecatoriile au in competenta alte categorii de infractiuni

Competenta teritoriala ( Rationae loci) – fiecare instanta judecatoreasca si fiecare organ de urmarire penala are o circumstanta teritoriala in care isi exercita atributiile legale

ICCJ si parchetul de pe langa ICCJ – competente teritoriala este pe tot teritoriul Romaniei

Curtea de Apel si Parchetul de pe langa Curtea de Apel – competenta teritoriala este determinata de circumscriptia Curtii de Apel care se poate intinde pe 2 pana la 4 judete

Tribunalele beneficiaza de o competenta teritoriala limitata la teritoriul unui judet, aceeasi competenta o are si Parchetul de pe langa un Tribunal

Judecatoriile si Parchetele de pe langa ele, au competenta teritoriala a circumscriptiei pe care o determina arondarea potrivit legii a unui anumit numar de localitati, municipii, orase, comune

Competenta teritoriala este acea forma a competentei care ofera criteriul cu ajutorul caruia se detemina care dintre organele judiciare de acelasi grad este competent sa instrumenteze o anume cauza

Sub acest cuprins competenta teritoriala are 2 arii de referinta:

Pentru infractiunile savarsite in tara

Si cele savarsite in afara teritoriului national

Infractiunile savarsite in tara:

Competenta teritoriala se determina in functie de anumite criterii ordonate cronologic de Codul de Procedura:

Locul unde a fost savarsita infractiunea

Locul unde isi are comiciliul sau sediul social inculpatul / suspectul la data savarsirii faptei

Locul unde isi are domiciliul sau sediul social partea vatamata

Instrumentul urmaririi judiciare cauzei revine dupa caz organelor de urmarire sau instantei de judecata sesizate, potrivit acestor criterii, cand mai multe organe judiciare au fost sesizate concomitent sau succesiv pentru aceeasi fapta, competenta revine primului organ sesizat

Daca fapta a fost savarsita prin acte materiale pe teritoriul mai multor organe judiciare, oricare dintre acestea sunt competente sa solutioneze cauza, potrivit criteriilor mai sus aratate si criteriului subsidiar al organului mai intai sesizat

Infractiunile savarsite in afara teritoriul Romaniei

Regula este aceea conform caruia, competenta teritoriala apartine instantei de le locuinta suspectului / inculpatului

Daca suspectul / inculpatul nu locuieste in tara, iar fapta este de competenta judecatoriei, revine in competenta judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, competenta teritoriala

Iar daca dupa calitatea persoanei sau dupa materie, competenta revine unei alte instante decat Judecatoria , legea stabileste competenta teritoriala in favoarea celorlalte instante de judecata din Municipiul Bucuresti ( Tribunalul Bucuresti, Curtea de Apel Bucuresti sau ICCJ)

Daca infractiunea este savarsita pe o nava: Competenta revine instantei din portul in care a ancorat nava

Daca fapta este savarita pe o aeronava: Competenta revine instanta locului de aterizare a aeronavei

Daca fapta este savarsita pe o nava / aeronava, iar acestea nu ancoreaza intr-un port, respectiv, aeroport, pe teritoriul Romaniei, competenta se reglementeaza potrivit regulii prevazute pentru ipoteza in care suspectul / inculpatul nu locuieste in tara

Formele subsidiare de competenta sunt:

Competenta personala

Competenta speciala

Competenta exceptionala

Rationae Personae – acea forma a competentei care ofera criteriul legal potrivit caruia unele organe judiciare solutioneaza anumite cauze penala in raport de anumite calitati pe care le are faptuitorul la data savarsitii faptei

Ex: Curtea de Apel solutioneaza in prima instanta infractiunile savarsite de anumite persoane, datorita calitatii lor ( Judecatori, Notari, Procurori, Avocati )

ICCJ, are competenta exclusiva in prima instanta ( Deputati, Senatori, Ministri )

Competenta speciala – competenta unica si exclusiva pe care o au anumite organe judiciare de a rezolva cauze penale privind infractiunile ce aduc atingere unei anumite sfere de relatii sociale

Ex: Instantele maritime si fluviale care au competenta exclusiva de a intrumenta cauzele penale avand ca obiect infractiuni savarsite avand legatura si siguranta circulatiei maritime / fluviale

Competenta Exceptionala

Acea forma de competenta care are durata limitata in timp si este determinata de anumite stari exceptionale ( Starea de necesitate / razboi / calamitati )

Prorogarea ( extensia ) de competente

Prelungirea, extinderea competentei organelor judiciare asupra unor cauze care in mod normal revin altor organe judiciare

Situatii care impun prorogarea de competente:

Conexitatea

Indivizibilitatea

Chestiunile prealabile si schimbarea incadrarii juridice a calificarii legale

Chestiunile prealabile sunt probe de natura extrapenale ce se impun a fi rezolvate inainte de rezolvarea cauzei penale, dar care pot influenta solutia in cauza respectiva. Din acest motiv, instanta penala este competenta sa rezolve orice chestiune prealabila judecatii penale de care depinde justa solutionare a cauzei penale, chiar daca prin natura ei, chestiunea prealabila este de competenta unei instante civile de contencios administrativ

Schimbarea incadrarii juridice desemneaza posibilitatile organului judiciar inclusiv a instantei de judecata de a modifica incadrarea juridica data initial unei fapte penale intr-o alta prevedere legala mai usoara sau mai severa

Schimbarea calificarii legale reprezinta modificarea adusa de leguitor iar nu de catre organul judiciar prin care o anumita fapta prevazuta de o lege penala isi modifica sediul materiei sau dupa caz codificarea inclusiv unele elemente consitutive ale faptei. Ex: Reprezinta schimbarea calificarii legale a infractiunii, noua codificare a Codului Penal cu privire la infractiunile savarsite la regiuml circulatiei rutiere

Schimbarea incadrarii juridice a faptei nu atrage necompetenta instantei sesizate

Daca shimbarea incadrarii juridice are in vedere si schimbarea competentei materiale sau dupa calitatea persoanei, aceasta va avea ca efect si declinarea de competente catre instanta de grad superior

Schimbarea incadrarii juridice dispusa de grad superior intr-o infractiune de competenta unei instante de grad inferior, nu atrage si chimbarea competentei, adica declinarii competentei in favoarea acestei din urma instante

Schimbarea calificarii legale a faptei nu produce efectul de declinare de competente a instantei sesizate, cu exceptia cazului in care insasi legea schimbarii calificarii legale o dispune

Competenta in caz de indivizibilitate este acea situatie juridica in care legea prefera ca 2 sau mai multe fapte ori persoane, sau numai o fapta dar continand o multitudine de acte materiale sa se afle in competenta unei singure instante

Cazurile de indivizibilitate prevazute in Codul de Procedura sunt 3:

La savarsirea unei infractiuni au participat 2 sau mai multe persoane

2 sau mai multe fapte au fost savarsite prin aceleasi actiuni

In cazul infractiunii continuate precum si in alte cazuri cand 2 sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune

In toate aceste situatii organele de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la reunirea cauzelor si astfel isi extinde competenta asupra tuturor cauzelor reunite

In aceste cazuri competenta revine astfel:

Cand cauzele se afla in acelasi grad se reunesc in fata organelor de urmarire sau instantei de judecata mai intai investite

Cand cauzele se afla in fata unor organe judiciare ( Organe de urmarire sau Instanta ), avand grad diferit in raport de competenta materiala sau calitatea persoanei, cauzele se reunesc la organul sau instanta superioara in grad

Daca aceste cauze se afla unele in fata unei instante civile sau instante militare, reunirea se efectueaza in fata instantei civile

Daca instanta militara este superioara in grad instantei civile, reunirea se va face in fata instantei civile superioare in grad echivalent in grad cu instanta militara

Conflictul de competenta

Acele situatii cu caracter procesual cand fie 2 sau mai multe instanta sau organe de urmarire penala se declara deopotriva competente sa instrumenteze o cauza penala si se declara deopotriva ca nu au competenta legala pentru solutionarea cauzei

In prima ipoteza este intalnit conflictul pozitiv de competenta

A 2-a ipoteza este conflictul negativ de competenta

Rezolvarea conflictului de competenta se efectueaza dupa urmatoarea procedura:

Instanta sau Organele de Urmarire Penala, cel din urma implicat in conflict constata conflictul de competenta pozitiva sau negativa si trimite dosarul spre solutionarea conflictului de competenta astfel:

Daca in conflict sunt implicate 2 instante, conflictul se solutioneaza de instanta ierarhic superior in grad

Daca conflictul se iveste intre 2 organe de urmarire penala (parchete), atunci conflictul se solutioneaza de Parchetul superior celor intre care a intervenit conflictul