Dreptul Omului LA Un Mediu Inconjurator Sanatos

DREPTUL OMULUI LA UN MEDIU ÎNCONJURĂTOR SĂNĂTOS

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I.PREOCUPĂRI INTERNAȚIONALE PRIVIND MEDIUL

DREPTUL OMULUI LA UN MEDIU ÎNCOJURĂTOR SĂNĂTOS

NECESITATEA PROTEJĂRII MEDIULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

PREOCUPĂRI INTERNAȚIONALE PRIVIND PROTEJAREA MEDIULUI

ORGANIZAȚII MONDIALE

CAPITOLUL II.PREOCUPĂRI INTERNE PRIVIND MEDIUL

PREOCUPĂRI INTERNE IN PROTEJAREA MEDIULUI

SCURT ISTORIC AL PROTEJĂRII MEDIULUI ÎN ȚARA NOASTRĂ (LEGI

PREOCUPĂRI ACTUALE

CAPITOLUL III.MONITORIZAREA MEDIULUI

STUDIU PRIVIND CALITATEA AERULUI IN JUDEȚUL PRAHOVA

PREZENTARE REȚEA DE MONITORIZARE A AERULUI CONFORM STANDARDELOR

UNIUNII EUROPENE

AMPLASAREA STAȚIILOR DE MONITORIZARE A CALITAȚII AERULUI DIN MUNICIPIUL PLOIEȘTI

DESCRIEREA FIZICO GEOGRAFICA A JUDEȚULUI PRAHOVA

DESCRIEREA SITUAȚIEI PRIVIND REZULTATELE STAȚIILOR DE MONITORIZARE

IDENTIFICAREA SI VALIDAREA REZULTATELOR

MĂSURI SI RESPONSABILITAȚI

RECOMANDĂRI ȘI INBUNĂTĂȚIRII

Dreptul omului la mediu inconjurător sănătos

INTRODUCERE

Drepturile omului și ale cetățeanului au preocupat societatea de la primele sale începuturi.

Așa cum este în general cunoscut, pe parcursul timpului, instituția drepturilor omului a cunoscut un îndelungat – proces de cristalizare, înfățișându-se tot mai mult ca o instituție deosebit de completă, ce ține atât de ordinea juridică internă, cât și de cea internațională. Reflectând un anumit standard, deja câștigat, de protecție internațională a drepturilor și libertăților ce aparțin ființelor umane, ea definește și însumează totodată un ansamblu de drepturi, libertăți și obligații ale oamenilor-unii față de alții, ale statelor de a apăra și promova aceste drepturi, precum și ale întregii comunități internaționale de a veghea la respectarea lor, intervenind în acele situații în care drepturile omului ar fi încălcate. Cuprinzând atât principii cât și mecanisme și proceduri ce țin de ordinea juridică internă, dar și de cea internațională, instituția drepturilor omului prezintă un caracter bivalent, fiind în același timp o instituție de drept intern, integrată normelor constituționale, dar și o instituție de drept internațional ce sugerează trăsăturile unui principiu juridic ce se apleacă direct în relațiile dintre statele suverane.

Largul interes de care se bucură astăzi problematica drepturilor omului se constituie într-o recunoaștere de netăgăduit a complexității și originalității acestei instituții, dar și a faptului că fără aceste drepturi nu se poate înfăptui în zilele noastre o societate democratică și nici realiza, pe plan extern, cadrul juridic normal indispensabil colaborării națiunilor.

Referindu-ne la “catalogul” drepturilor omului, vom observa cu ușurința că o examinare comparativa a prevederilor înscrise în diverse constituții relevă acceptarea generală a unui număr de drepturi consacrate de documentele internaționale, care se regăsesc în formulări mai mult sau mai puțin apropiate. Remarcăm astfel egalitatea cetățenilor fără nici un fel de discriminare, dreptul la viată, prezumția de nevinovăție, libertatea cuvântului, a întrunirilor, libertățile electorale etc.

Trebuie sesizat faptul că între constituțiile diferitelor țări există deosebiri atât în ceea ce privește situarea problematicii drepturilor omului în contextul general al prevederilor constituționale, ordinea în care sunt enunțate drepturile și îndatoririle, precum și formulările ce sunt adoptate cu privire la definirea anumitor tipuri de drepturi.

Trecând peste aceste deosebiri, trebuie relevat un aspect cu privire la înscrierea drepturilor omului în diverse constituții naționale este acela referitor la primatul dreptului internațional. În acest sens sunt demne de a fi semnalate mențiunile exprese pe care unele constituții le fac cu privire la Declarația Universala a Drepturilor Omului și alte documente internaționale, ca și precizarea că în ipoteza unor situații conflictuale între reglementările interne si normele de drept internațional privind protecția drepturilor omului, acestea din urma vor avea prioritate.

Consacrarea propriu-zisă a drepturilor omului ca valori-cadru ale raportului individ-societate, în toate statele lumii, respectiv ca imperativ al comunității mondiale, s-a produs după cel de-al doilea război mondial, odată cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, în lumina prevederilor fundamentale cuprinse în acest important document, conținutul concret al drepturilor omului a fost redefinit, completat și precizat prin reglementările interne ale statelor. De altfel, în cadrul statal reapare individul în situația sa socială exactă, problematica drepturilor omului fiind adusă de la nivelul abstract, la realitatea socială concretă.

Reglementările internaționale în materie vizează doar anumite valori fundamentale (egalitatea, libertatea, munca, demnitatea etc.) cărora li se caută promovarea într-o formă juridică, la nivel internațional. În stadiul actual de dezvoltare a umanității, aceste valori sunt operaționalizate normativ în ordinea internă a statelor, dobândind protecția necesară în cadrul și în limitele firești ale suveranității de stat.

În dreptul internațional, până în prezent nu a fost adoptată o definiție a drepturilor omului. În documentele O.N.U. referitoare la drepturile omului și libertățile fundamentale se precizează însă că “prin ele se asigură omului condiții de viata, de natura să-i permită să-și dezvolte pe deplin calitățile sale intelectuale, ale conștiinței sale și să-și satisfacă cerințele spirituale.”

Considerăm însă că cea mai interesantă și completă definiție este cea care consideră drepturile omului ca fiind acele prerogative conferite de dreptul intern și recunoscute de dreptul internațional fiecărui individ, în raporturile sale cu colectivitatea și cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale și care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane esențiale și a unor aspirații legitime, în contextul economico-social, politic , cultural și istoric ale unei anumite societăți.

Instituția drepturilor omului cunoaște o dezvoltare continuă, prin adoptarea unui număr important de tratate și alte documente internaționale. Ca urmare acestui fapt, mai recent se apreciază apariția și conturarea unui “drept internațional al drepturilor omului”, parte integrantă a dreptului internațional public, format din ansamblul de principii și norme care guvernează cooperarea statelor în ceea ce privește promovarea drepturilor omului.

Este cunoscut că în dreptul pozitiv și în știința dreptului nu se poate vorbi despre protecție fără a se avea în vedere sistemul de sancțiuni, precum și posibilitatea pe care o are orice persoană de a se adresa justiției și de a obține condamnarea persoanelor culpabile și obligarea acestora la măsuri recuperatorii.

În consecință, apreciem că protecția drepturilor omului poate fi considerată un concept cuprinzător, care presupune un ansamblu de măsuri sociale, economice, politice, juridice, naționale și internaționale, care au ca obiect recunoașterea , dezvoltarea și încurajarea promovării respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limba sau religie, precum și asigurarea apărării acestor drepturi în fața instanțelor jurisdicționale naționale și internaționale.

Pretutindeni în lume, din ce în ce mai insistent, se impun acțiunile în sprijinul protecției mediului înconjurător, aceasta fiind una din preocupările contemporane prioritare.

Problema protecției mediului a fost mai întâi, sub diferite forme, o problemă de drept intern. Realitatea faptului că poluarea nu are frontiere, a făcut ca lupta de combatere a ei să fie un factor de colaborare între state și în același timp un factor al păcii. În 1981 la a 15-a Adunare Generală a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii și a Resurselor sale, într-o rezoluție cu privire la conservare și la pace se declară că: ”pacea este o condiție indispensabilă a conservării naturii în aceeași măsură în care conservarea contribuie ea însăși la pace, grație utilizării ecologice a resurselor.

Sarcina cea mai importantă ce stă azi în fața omeniri este dezarmarea generală, deoarece, printre altele, războaiele și cursa înarmărilor constituie prin ele însele o sursă dintre cele mai serioase de degradare pentru ansamblul mediului înconjurător, armele nucleare și celelalte arme de distrugere în masă.

Menținerea păcii este indispensabilă pentru a obține o mai bună calitate a vieții, un mediu înconjurător sănătos, productiv.

DREPTUL LA MEDIUL ÎNCONJURĂTOR SĂNĂTOS

Înțeles ca un ecosistem complex în strânsă interacțiune cu natura, omul reprezintă valoarea supremă ce trebuie ocrotită. Sub acest aspect, este necesară recunoașterea unanimă și garantarea dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos și echilibrat.

Dreptul la mediu, ca un drept fundamental al omului, constituie obiectul unor divergențe doctrinare, deși o serie de state (printre care și România ) fie că au trecut peste aceste divergențe creând sisteme normative de protejare mediului, fie au consimțit doar faptul că acest “drept” are o recunoaștere juridică statală. În doctrină se consideră că există un “drept de mediu” , dar nu ca un drept subiectiv individual ci ca un drept de “solidaritate”, așa cum este de exemplu, “dreptul la dezvoltare “, ca un drept colectiv, cu condiția ca exercitarea lui să fie posibilă pentru o singură persoană .

Majoritatea autorilor sunt de părere însă, că dreptul la mediu este un drept din categoria drepturilor din generația a treia, deci un drept colectiv, de solidaritate, precum dreptul la dezvoltare, la pace etc. Fundamentul său filozofic rezidă în teoria dreptului natural.

În legătură cu consacrarea internațională a dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos, Conferința ONU asupra mediului din 1972, îl formulează ca un prim principiu la Declarației asupra mediului având în vedere totodată și obligația societății de a conserva, apăra și îmbunătăți mediul pentru generațiile prezente și viitoare.

Tot astfel, art.24 din Carta Africană asupra drepturilor omului la un mediu sănătos, trebuie pornit de la noțiunea specifică de “mediu”, atât în sens larg – ca mediul întregii biosfere, având în vedere multitudinea dimensiunilor sale, cât și strict – reprezentat de mediul fizic imediat al individului(habitatul și împrejurările naturale).Pentru definirea expresiei de “mediu sănătos și echitabil”, la nivel internațional Declarația de la Stockholm din 1972, pomenește despre “mediu a cărui calitate să-i permită omului să trăiască în demnitate și bunăstare”.

În ceea ce privește cei doi termeni :”echilibrat” și “sănătos” luați separat în contextul noțiunii dreptului fundamental luat în discuție, în literatura juridică s-a arătat că au semnificații fundamentale. Astfel, termenul de “sănătos” se referă la un mediu nepoluant, propice dezvoltării fizice și intelectuale a omului. Totodată, el are și o dimensiune umană, urmărind apărarea integrității fizice și spirituale a acestuia. Cuvântul “echilibrat” indică dimensiunea naturală, ce se referă la un mediu ecologic rațional.

Dimensiunea individuală a cestui drept, implică dreptul fiecărui individ la: prevenirea poluării, încetarea activității care are drept efect o poluare nocivă, repararea pagubei suferite de pe urma acestei poluări. Dimensiunea colectivă, implică obligația statelor de a coopera în vederea prevenirii și combaterii poluării, protejării mediului natural la nivel regional și internațional.

În afara nivelului individual și a celui colectiv de abordare a dreptului la un mediu sănătos, există și un al treilea nivel, cel al statului, ca titular al unui astfel de drept, în relațiile de cooperare regională și internațională.

Ca finalitate a dreptului internațional, dreptul la cooperare presupune concentrarea eforturilor tuturor statelor în scopul menținerii păcii, promovării dezvoltării, protejării calității mediului uman ca și în scopul respectării drepturilor omului și libertdiu ecologic rațional.

Dimensiunea individuală a cestui drept, implică dreptul fiecărui individ la: prevenirea poluării, încetarea activității care are drept efect o poluare nocivă, repararea pagubei suferite de pe urma acestei poluări. Dimensiunea colectivă, implică obligația statelor de a coopera în vederea prevenirii și combaterii poluării, protejării mediului natural la nivel regional și internațional.

În afara nivelului individual și a celui colectiv de abordare a dreptului la un mediu sănătos, există și un al treilea nivel, cel al statului, ca titular al unui astfel de drept, în relațiile de cooperare regională și internațională.

Ca finalitate a dreptului internațional, dreptul la cooperare presupune concentrarea eforturilor tuturor statelor în scopul menținerii păcii, promovării dezvoltării, protejării calității mediului uman ca și în scopul respectării drepturilor omului și libertăților sale fundamentale.

În cercetarea raportului cu celelalte drepturi noi sau cu cele clasice, conținutul dreptului la un mediu uman sănătos presupune și implică, în același timp, un adevăr axiomatic înscris în Preambulul Declarației de la Stockolm: ”Omul este, în același timp, creația și creatorul mediului său înconjurător, care-i asigură existența fizică și-i oferă posibilitatea unei dezvoltări intelectuale, morale, sociale și spirituale”.

Acest adevăr în contextul preocupărilor vizând problematica mediului uman, ca factor de corelare, există deja atât în negocierile pentru dezarmare (sub forma interrelației ”dezarmare- resurse –mediu”). În planul drepturilor omului și ale popoarelor acest factor comun se reflectă, de la cele clasice, consacrate(dreptul la viață, la existență etc.), la cele noi, afirmate (dreptul la pace și dezarmare, la dezvoltare, la patrimoniu comun etc.), în integrarea organică a valorilor mediului uman cu celelalte valori vitale ale oamenilor și ale omenirii.

Existența unui mediu sănătos și echilibrat devine astfel, un mijloc de apreciere în realizarea altor drepturi fundamentale ale ființei umane, drepturi ce sunt protejate și recunoscute ca fiind de interes comun al umanității.

În țara noastră, dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos este prevăzut în art.5 din Legea protecției mediului nr.137/1995, în care se arată că , “Statul recunoaște tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, garantând în acest scop:

a)accesul la informații care privesc calitatea mediului .

b)dreptul de a se asocia în organizațiile de apărare a calității mediului .

c)dreptul de a se consulta în vederea luării deciziilor privind politicile ,legislația cât și normele de mediu, inclusiv prin planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism .

d)dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul unor asociații, autorităților administrative sau judecătorești în vederea preveniri sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect

e)dreptul la despăgubire in cazul unor prejudicii suferite.

În același timp, Legea prevede (art.6) că “Protecția mediului constituie o obligație a autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice”

În Constituția României, în cadrul drepturilor social- economice și culturale este reglementat “dreptul la un nivel de trai decent” care cuprinde dreptul cetățeanului la condiții rezonabile de viață care să-i asigure atât lui cât și familiei, un trai civilizat. Acest drept are un conținut complex, cuprinzând: dreptul la hrană, îmbrăcăminte, locuință, deci la condiții rezonabile de existență. Premisa fundamentală pentru realizarea tuturor acestor drepturi este însă, asigurarea unui mediu sănătos, deși acest drept nu este consacrat în mod expres.

NECESITATEA PROTEJĂRII MEDIULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

1.DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN DOMENIUL PROTEJĂRII MEDIULUI

Societatea noastră de consum produce tone de deșeuri sub forma produselor industriale, a obiectelor uzate și îmbătrânite, ambalaje, materii prime agricole, etc.

Unitatea Europeană și statele membre au adoptat în ultimii 25 de ani peste 200 de directive ce vizează atât îmbunătățirea calității apei și aerului cât și metodelor de eliminare a deșeurilor precum și controlarea riscurilor industriale și protecția naturii.

Metodele urmărite au fost însă mai mult corective decât preventive. În decembrie 1992,Comunitatea Europeană și-a schimbat politica de mediu, prin adoptarea unui program de acțiuni numit “ Către o dezvoltare durabilă”. Acest program nu se mai ocupă strict numai de protecția mediului, și abordează această problemă în contextul mai larg al viitorului model de creștere economică. El se bazează pe ideea că nu putem solicita la nesfârșit mediul acestei planete și nici nu putem abuza de el. Ca orice factor de producție, mediul are și el o valoare și un preț, ce trebuie recunoscute și luate în calcul ca atare.

Raportul “Către o dezvoltare durabilă” preia astfel tema centrală a Conferinței ONU pentru mediu și dezvoltare din 1992 expusă în Agenda 21. Amândouă documentele stabilesc obiective pentru a atinge scheme de dezvoltare economică și socială durabile.

Programul comunitar permite definirea principalelor axe ale politicii în domeniul protecției mediului și al dezvoltării economice pentru următoarele decenii, în sectoare cheie precum :industrie, energie , transporturi, agricultură și turism.

Pe viitor, toate politicile comunitare vot avea o dimensiune ecologică. Proiectele de lege privind agricultura, transporturile, etc. vor fi evaluate în funcție de impactul lor asupra mediului, înainte de a fi trimise spre aprobare.

Strategia comunitară se bazează pe următoarele principii fundamentale:

– parteneriatul între guverne, industrii și consumatori

– împărțirea responsabilității între protagoniștii dezvoltării

– stabilirea unor standarde minime în materie de protecția mediului, dar care pot fi depășite de statele membre ce o doresc

– stimularea fiscală sau economică pentru produsele și serviciile ce protejează mediul

– necesitatea informării și a educării publicului

– sprijinirea cercetării-dezvoltării în materie de mediu

Concret programul comunitar urmărește:

– raționalizare utilizării resurselor , producând mai puțin și utilizând cu mai multă eficiență ceea ce se produce

– refolosirea și reciclarea, în special a produselor bazate pe resurse epuizabile.

Aspectul cel mai novator al programului comunitar este ecotaxa, care urmează a se apleca gazelor pe bază de carbon și energiei, în vederea reducerii emanațiilor de CO2 și a creșterii randamentului energetic. Această taxă ar putea fi de 10$ SUA pe barilul de petrol sau echivalentul lui energetic. Ecotaxa va fi introdusă progresiv, începând cu 3% SUA în primul an, pentru ca mai apoi să se mai adauge câte un dolar în fiecare din următorii 7 ani.

Cele trei direcții ale dezvoltării durabile sunt:

– viața și sănătatea omului să fie în atenția tuturor deciziilor statului

– o concordanță reală între economie și protecția mediului

– protejarea atuurilor oferite de spațiu

Viața și sănătatea omului ,în atenția permanentă a deciziilor statului

Această axiomă degajă trei obiective majore:

– necesitatea elaborării unor acte normative, în plan intern și a încheierii unor convenții, în plan internațional, pentru protejarea populației actuale a globului, dar și a celor 10 sau 12 miliarde de locuitori, cât se estimează să aibă planeta în secolul viitor

– grija față de sănătatea omului

– grija pentru calitatea vieții.

Realizarea unor decizii care să aibă efect pe termen lung:

– sănătatea omului să fie, în permanență, în atenția tuturor

– participarea societății civile, în mod cotidian, la construcția dezvoltării durabile.

În cursul acestui secol, îmbunătățirea condițiilor de trai a jucat un rol major în mărirea duratei de viață a omului. Politicile statelor pentru prezervarea mediului și păstrarea sănătății omului, au dus la micșorarea impactului negativ al factorilor de mediu cu sănătatea omului.

Evaluarea și prevenirea factorilor de mediu care influențează sănătatea, trebuie integrate într-un program de acțiune în favoarea sănătății.

Concordanța reală între economie și protecția mediului.

Dezvoltarea durabilă, trebuie să țină seama de capacitățile de producție, de bogățiile naturale care sunt limitate și de modul acestora de a fi exploatate.

Strategia economiei durabile, presupune:

– îmbunătățirea tehnologilor de explorare și exploatare a resurselor naturale

– crearea unor noi activități și adoptarea acelora care folosesc resurse pe cale de dispariție sau neregenerabile

– să se țină cont, în activitatea economică de faptul că poluarea, în general schimbările climatice, sunt generate și de circulația vehiculelor, activitatea industrială, agricultura, activitățile vieții cotidiene(efectul de seră datorat emisiilor de gaze, se face din ce în ce mai simțit)

– lupta împotriva șomajului este indisociabil legată de dezvoltarea durabilă

– dezvoltarea eco-industriei: apariția unor ramuri noi privind gestionarea apelor, depozitarea deșeurilor , industria reciclării

– apariția ecoproducției (în industria grea, industria alimentară, textilă) și a unui nou mod de consum

– un nou concept în economia agricolă și chiar o preocupare mai mare pentru întreținerea și protejarea peisajelor, promovarea turismului “verde”(fără a se aduce prejudicii naturii și pentru întreținerea mediului)

– crearea unui cadru juridic adecvat și a unei fiscalități propice (norme juridice corespunzătoare, aplicare principiului “poluatorul plătește, simplificarea reglementărilor interne și internaționale9

– crearea unei agriculturi durabile care să nu mai antreneze pagube produse naturii (dejectarea provenită din creșterea intensivă a porcilor și a păsărilor, poluarea apelor, eroziunea și contaminarea solului, apariția deșertificării, distrugerea peisajelor)

– gestionarea eficientă a pădurilor care să asigure o triplă funcție: de protecție, de producție și de turism

– agricultura durabilă trebuie percepută în trei dimensiuni: din punct de vedere economic (viabilitatea economică a exploatărilor agricole rămâne o axă dominantă) din punct de vedere al mediului (perenitatea resurselor naturale rămân o preocupare fundamentală) și din punct e vedere social

promovarea unei dinamici economice și sociale a turismului

C. Atuurile spațiului

Pentru a realiza o dezvoltare durabilă trebuie regândite: spațiile urbane, rurale, adaptate transporturilor. Aceste noi preocupări permit reconvertirea unor sectoare economice ajunse la saturație și să se preîntâmpine degradarea sănătății și a ecosistemelor.

O localitate durabilă este o localitate care este capabilă să se transforme, să se adapteze la noile cerințe sociale, culturale și economice. Două principii indisolubile, al diversității și al echității permit evoluția către o transformare armonioasă a vieții în societate.

În acest sens, biodiversitatea are o valoare ecologică, economică estetică, ștințifică și culturală. Interesul pentru habitatul fiecărei specii de plante și animale, buna funcționare a ecosistemelor și respectul pentru toate formele de viață, reprezintă principalul obiectiv al conservării vieții omului. Biodiversitatea oferă resurse pentru industrie, agricultură, turism. Ea constituie o măsură de securitate în caz de expansiune a unor maladii sau a schimbărilor de climă. Prezervarea biodiversității reprezint o garanție a adaptabilității biologice.

Dezvoltarea durabilă este o afacere a tuturor. Realizarea dezvoltării durabile informează, motivează și implică , în viața de zi cu zi, pe fiecare membru al societății.

În concluzie dezvoltarea durabilă vizează:

– accesul la un nivel suficient de dezvoltare economică, care să asigure bunăstarea omului

– reducerea diferențelor sociale și a celor culturale

– gestionarea corectă a resurselor naturale

– protejarea mediului

Dezvoltarea durabilă reprezintă o șansă și totodată, o necesitate.

2.PREOCUPĂRI INTERNAȚIONALE PRIVIND PROTEJAREA MEDIULUI

CONFERINȚA DE LA STOCKHOLM

Conferința de la Stockholm a fost organizată de un comitet special compus din reprezentanții a 27 de state, însărcinați să consilieze Secretariatul General al ONU. Reuniunea în sine s-a ținut între 4 și 16 iunie 1972; ea a adunat circa 600 de persoane aparținând delegațiilor a 113 state reprezentanți ai majorității marilor organizații interguvernamentale, 700 de observatori trimiși de 400 de organizații non-guvernamentale, personalități invitați cu titlul de observatori și cca. 1500 de ziariști. Aceasta subliniază importanța dată evenimentului și , prin el, protecția mediului.

La finele discuțiilor, Conferința a aprobat în ședința plenar un foarte mare număr de texte și – în special – o declarație asupra mediului, adoptată cu aclamații, o amplă rezoluție asupra dispozițiilor instrucționale și financiare recomandate de ONU și 109 recomandări formând un plan de acțiune, recomandări grupate în 3 categorii :

– I evaluarea mediului (analiză, cercetare, supraveghere și schimb de informații)

– II gestiunea mediului(protejarea mediului în așezările umane și a resurselor naturale)

– III măsuri de susținere(informarea și educarea publicului și formarea de specialiști)

Declarația de la Stockholm – de fapt titlul oficial este Declarația Conferinței ONU asupra mediului comportă un preambul expus în 7 puncte, urmat de 26 de principii. Preambulul pleacă de la constatarea că omul este concomitent creație și creator al mediului său; elementul natural și cel creat de om sunt indispensabile pentru bunăstarea sa și pentru manifestarea plenară a drepturilor sale fundamentale, înțelegând prin aceasta dreptul la viață.

Principiile care compun a doua parte a Declarației traduc într-un limbaj mai concret conceptele afirmate în preambul. Totodată, conotațiile politice nu sunt absente. Primul principiu furnizează dovada: afirmă dreptul fundamental al omului la libertate, egalitate și la condițiile de viață satisfăcătoare într-un mediu a cărui calitate să-i permită să trăiască în demnitate și bunăstare; el afirmă că omul are, de asemenea, datoria de a proteja și ameliora mediul și să sfârșească prin a condamna apartheid-ul, segregația și discriminarea rasială și formele colonialiste sau de altă natură de opresiune și dominație străină. În ciuda acestui conglomerat de idei neinspirat alăturate, o concepție fundamentală apare cu claritate: este locul în care protejarea mediului se apropie de protejarea drepturilor omului.

Principiile de la 2 la 7 ale Declarației constituie pe plan general esența rezultatelor de la Stockholm. Ele proclamă că resursele naturale ale globului nu sunt numai petrolul și mineralele, ci și aerul, apa, solul, flora și fauna, precum și eșantioane reprezentative ale ecosistemelor naturale și trebuie protejate în interesul generațiilor prezente și viitoare.

Principiile 8-25 ale Declarației tratează punerea în practică a protejării mediului. Patru dintre ele privesc în special situația țărilor în curs de dezvoltare.

Din punct de vedere internațional ultima grupă de principii (21-26) se consacră cooperării internaționale și are un interes cu totul special. Principiul 21 este la ora actuală unanim recunoscut ca expresie a unei reguli devenite fundamentul dreptului internațional al mediului.

„Conform cartei ONU și principiilor de drept internațional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse conform propriilor politici de mediu și au datoria de a face în așa fel ca activitățile exercitate în limitele jurisdicției lor sau sub controlul lor să nu cauzeze pagube mediului altor state sau în regiuni care nu aparțin nici unei jurisdicții naționale”.

Statele trebuie să coopereze pentru a proteja și ameliora mediul și să vegheze ca organizațiile să joace un rol coordonator, eficient și dinamic în acest domeniu (principiile 22-25). În fine, ultimul principiu condamnă armele nucleare și toate celelalte mijloace de distrugere în masă.

Din punct de vedere juridic, Declarația nu are o forță obligatorie, nici chiar pentru statele semnatare, deoarece nu este un tratat internațional. Totuși, se exprimă voința politică comună a statelor de a evidenția existența unei probleme noi în dreptul internațional, se consolidează necesitatea preocupărilor în materie și se identifică principalele categorii de aspecte care, la vremea respectivă și în mare măsură și astăzi, constituie obiect de preocupare.

CONFERINȚA DE LA RIO

Conferința Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea desfășurată între 3-14 iunie la Rio de Janeiro a reunit 145 de președinți, prin-miniștri sau vice-președinți, fiind socotită drept cea mai amplă reuniune la nivel înalt din secolul nostru. Această conferință trebuia să realizeze conform intenției organizatorilor un nou consens internațional asupra unor teme de interes mondial, precum: protecția atmosferei (folosirea energiei, schimbările climatice, diminuarea stratului de ozon, contaminarea atmosferică transfrontalieră), protecția resurselor terestre, conservarea diversității biologice, protecția resurselor de apă dulce, protecția oamenilor, mărilor și zonelor de coastă, gestiunea rațională din punct de vedere ecologic a biotehnologiilor, deșeurilor de produse și deșeurilor toxice, creșterea calității vieții și a sănătății umane, ameliorarea condițiilor de viață și de muncă ale săracilor, eradicarea sărăciei și oprirea degradării mediului.

Rezultatele acestei reuniuni s-a exprimat în adoptarea unor documente precum: Declarația de la Rio de Janeiro asupra mediului și dezvoltării, Agenda 21, Conferința asupra biodiversității, Acordul asupra climei.

Declarația de la Rio deși nu are forță juridică obligatorie, reprezintă rezultatul unei soluții de compromis între țările industrializate si Grupul celor 77 ( care cuprinde astăzi 128 de membri ) al țărilor în curs de dezvoltare. Declarația de la Rio, sub raportul structurii și obiectivelor sale, este în mare parte, asemănătoare cu cea de la Stockholm, consacrând drepturile și responsabilitățile ce revin statelor în raport cu protecția mediului pe care le enunță sub formă de principii:

I. Un prim grup de principii se referă la obligația protecției mediului ca o condiție a dezvoltări:

1.dreptul suveran al statelor de a-și exploata propriile resurse naturale fără a prejudicia mediul altor state.

2.principiul poluatorul plătește conform căruia cel ce poluează trebuie să suporte costul depoluării.

3. principiul prevenirii degradării mediului conform căruia orice investiție trebuie însoțită de un studiu de impact.

II. Principii cu caracter social: principiul dezvoltării durabile conform căruia dezvoltarea prezentă nu trebuie să afecteze posibilitățile de dezvoltare ale generațiilor viitoare.

III. Se referă la obligația statelor de a-și modifica strategiile economice, având în vedere necesitatea protecției mediului. Obligații:

1.obligația notificării rapide și operative a oricărui accident ecologic sau catastrofă naturală.

2.obligația statelor de a elabora o legislație națională ce va cuprinde dispoziții privind stabilirea răspunderii pentru prejudicii.

IV. Se referă la cooperarea statelor în domeniul protecției mediului :

1.principiul responsabilității sporite a statelor avansate în asigurarea dezvoltării durabile,

2.rezolvarea pașnică a diferendelor dintre state.

În cadrul Reuniunii de la Rio de Janeiro a fost adoptat și planul de acțiune intitulat Agenda XXI. Acest document este calificat drept cel mai politic și cel mai complex din punct de vedere tehnic, realizat de ONU în domeniul ecologic.

Ca o inovație , Agenda XXI aduce instituirea unei responsabilități globale pentru ONU și organismele din sistemul său față de abordarea și soluționarea problemelor mediului. Ea recomandă colaborarea ONU cu celelalte organisme internaționale, organizații internaționale și cu statele (privite individual) pentru protecția mediului.

Planul de acțiune adoptat în cadrul Reuniunii de la Rio de Janeiro consacră o nouă concepție asupra aplicării unei dezvoltări compatibile cu prezervarea mediului ambiant.

În ceea ce privește conținutul documentului, prevederile sale sunt grupate în jurul a patru probleme tematice:

– dimensiunile sociale și economice;

– conservarea și managementul resurselor pentru dezvoltare;

– creșterea rolului colectivităților și institutelor;

– mijloace de ducere la îndeplinire a măsurilor stabilite.

Planul promovează concepția unei dezvoltări durabile, adică aceea care semnifică maximul și cea mai bună valorificare a biosferei de către actualele generații , care să ofere cele mai mari beneficii, în condițiile prezervării potențialului său, pentru a oferi aceleași beneficii generațiilor viitoare.

CONFERINȚA DE LA JOHANNESBURG

Are loc în perioada 26.08 – 04.09.2002, unde au participat aproape toți șefii de state și de guverne.

Summitul se finalizează prin adoptarea „Angajamentului de la Johannesburg” asupra dezvoltării durabile.

Aici se stabilesc cei 3 piloni inseparabili ai dezvoltării durabile:

A) protecția mediului ambiant

B) dezvoltarea socială

C) dezvoltarea economică

La acest summit se reafirmă principiile Conferinței de la Rio dorindu-se implementarea integrală a Agendei 21

Obiectivele summit-ului:

1.reducerea impactului calamităților naturale asupra mediului și asupra organizării socio-economice mondiale prin consolidarea cooperării internaționale prin utilizarea unor tehnologii sănătoase ca și prin continuarea punerii la punct a unor sisteme de preavertizare.

2.protejarea și refacerea integrității ecosistemului Terrei, cu precădere a păstrării biodiversității, cea care este răspunzătoare de continuarea oricărei forme de viață pe pământ

3.rezolvarea problemei deficitului energetic, care afectează statele în curs de dezvoltare

4.asigurarea securității alimentare a tuturor ființelor umane

5.se va acorda o atenție deosebită nevoilor de dezvoltare

6.accesul la sursele de apă potabile și la serviciile de salubritate, la cele de energie, la cele medicale, asigurarea necesarului de hrană să fie realizate pentru asigurarea nevoilor de bază ale demnității umane

7.sectorul privat să funcționeze într-un cadru normativ transparent și stabil.

2.2.ORGANIZAȚII MONDIALE

A. Organizații mondiale cu caracter general

Organizația Națiunilor Unite, singura organizație internațională cu vocație universală, la ora actuală, a fost creată în urma Conferinței de la San Francisco, din 26 iunie 1945, când a fost semnată Carta organizației. Carta a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945, dată la care omenirea sărbătorește în fiecare an Ziua Națiunilor Unite”

ONU, prin intermediul organismelor din sistemul său, are rolul principal în vederea protejării mediului.

O.N.U. s-a interesat de problemele de mediu începând cu 1968, an crucial pentru acest domeniu nou. În cursul acestui an, Consiliul Economic și Social a recomandat reuniunea unei Conferințe mondiale asupra mediului, recomandare preluată de Adunarea Generală pe 3 decembrie 1868. Astfel s-a reunit Conferința de la Stockholm în iunie 1972. Din punct de vedere al instituțiilor, această importanță nu a fost mai mică, pentru că sub recomandarea conferinței pe care Adunarea Generală a adoptat-o, dispozițiile financiare și instituționale creând, propriul său organ subsidiar, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu. Acesta este format din:

1.CONSILIU DE ADMINISTRAȚIE format din 58 de membri, care prezintă un raport anual Adunării Generale a ONU prin intermediul Consiliului Economic și social(ECOSOC)

2.SECRETARIATUL: organ centralizator de acțiune și de coordonare în materie de mediu. Are sediul la NAIROBY

3.BIROURI REGIONALE: deschise la Geneva, la Bangkok, mai mult birouri în Mexic4. 4.BIROURI DE LEGĂTURĂ: New York și Washington

5.UNITĂȚI SPECIALIZATE: Paris, Atena, Lima

6.SECRETARIATE însărcinate cu gestionarea Convențiilor provenite de la P.N.U.E

Finanțarea P.N.U.E provine pe de o parte din bugetul ONU pentru funcționarea P.N.U.E , iar, pe de altă parte, pentru ducerea la îndeplinire a activității specifice dintr-un fond pentru mediu (creat de ONU) la care participă toate statele pe bază de voluntariat.

P.N.U.E își desfășoară activitatea în 4 etape succesive:

– culegerea de informații referitoare la problemele mediului și studierea posibilității găsirii unei soluții

– definirea obiectivelor și a strategiilor de punere în practică a acțiunilor care trebuie întreprinse de P.N.U.E

– alegerea activităților care vor primi bani de la fondul pentru mediu

– elaborarea programelor respective

Domeniile de acțiune ale P.N.U.E pot fi definite ca formând șase grupe, între care, bineînțeles există legături uneori strânse:

– așezămintele omenești și sănătatea omului

– protecția ecosistemelor terestre

– protecția apelor, mărilor și oceanelor

– prevenirea catastrofelor naturale

– încurajarea dezvoltării economice a statelor fără a deteriora mediul înconjurător

Pentru toate aceste domenii de acțiune, P.N.U.E. a întreprins o mulțime de proiecte. Bineînțeles, majoritatea dintre ele nu privesc dreptul mediului, sau, cel puțin nu în mod direct. Regrupând câteva din acțiunile cele mai importante asupra celor trei capitole ale Planului de la Stockholm- evaluarea, gestiunea și măsurile de susținere – se poate oferi tabloul următor.

În ceea de privește prima din cele trei, Conferința de la Stockholm a dat numele de Planul Virgie al evaluării mondiale a mediului. Acest termen înglobează supravegherea continuă, cercetarea, schimbul de informații și examenul de fapte raportat mediului. Programul comportă coordonarea instalațiilor și a serviciilor naționale, a căror finanțare este internațională, fără ca să fie creat un cadru instituțional bine definit pentru regruparea acestor activități. Supravegherea și schimbul de informații intervin în cadrul “Sistemului Mondial de Supraveghere continuă a Mediului”(General Enviroment Monitoring Sistem:G.E.M.S.)dotat u un centru de activitate. Principalele sarcini cuvenite organizaților care participă la Planul Virgie sunt supravegherea de resurse care se pot reînnoi (în colaborare cu Comisia economică a Națiunilor Unite pentru Africa) supravegherea relativă a climatului (rețea constituită cu Organizația Meteorologică Mondială), supravegherea în domeniul sănătății (asigurată cu Organizația Mondială a Sănătății, la fel ca și în ceea ce privește calitatea aerului, ca a oceanelor și studiul ciclului mondial biogeochimic al cărbunelui, cu niște organisme specializate).O bază de date asupra resurselor mondiale concepută pentru a putea furniza informații concrete factorilor de decizie(G.R.L.D.) a fost instituită în cadrul Planului Virgie: ea trebuie să transforme datele despre mediu în informații concrete.

Un sistem internațional de informații asupra mediului a fost înființat(INFOTERRA) El pune în raport așezămintele naționale și internaționale, și experții trimițând înapoi utilizatorii la resursele de informații care conving dar și de timp recent, furnizându-le informații de fond: documente stabilite de către membrii rețelei compuse din 129 țări și din 13 organisme ale Națiunilor Unite. De la crearea sa, INFOTERRA a primit mai mult de 50 000 de cereri provenind din toate regiunile din lume.

Organizații mondiale specializate

U.N.E.S.C.O

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și cultură pare destul de îndepărtată de considerațiile privind mediul. Cu toate acestea ea a întreprins studiul interacțiunilor între om și biosfera sa lansând programul M.A.B.(Man and Biosphera) din 1970 în cadrul căruia se studiază impactul activităților omenești asupra diferitelor medii sau conservarea zonelor naturale și a resurselor genetice pe care le conțin.

U.N.E.S.C.O a elaborat de asemenea două mari convenții : Convenția de la Ramsar referitoare la zonele umede de importanță internațională, din 2 februarie 1971 și Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, adoptat de Conferința generală în a 17+a sesiune a sa, șa Paris, 16 noiembrie 1972. La 11 decembrie 1987, 288 bunuri erau înscrise pe lista patrimoniului mondial prevăzută de Convenție, 100 de state ratificând-o pe aceasta din urmă.

Organizația pentru Alimentație și Agricultură(F.A.O.)

Conform statului său, semnat la 16 octombrie 1945, F.A.O. a primit ca misiune să crească nivelul de nutriție și randamentul producției de hrană și să amelioreze condiția populații rurale. Era deci normal ca ea să se fi interesat de conservarea resurselor naturale.

Pe de altă parte organizația nu a intervenit des cu titlul principal în acțiuni internaționale relative la protecția mediului. În plus putem menționa redactarea și proclamarea unei declarații de principii în octombrie 1981, Carta mondială a pământului.

Pe de altă parte F.A.O. favorizează dezvoltarea integrală a agriculturii, înțelegând în mod notabil supravegherea solului, inventarul resurselor de apă, dezvoltarea bazinelor hidrografice, punerea în practică a unor sisteme de exploatare agricolă adaptate în mod particular.

Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.)

Este evident că principala preocupare a O.M.S. , instituție a cărei carte de constituire a fost semnată la 22 iulie 1946 este cooperarea internațională în interesul sănătății omenirii. În virtutea articolului 2 al constituirii sale, O.M.S. are în particular ca sarcină să caute să suprime bolile epidemice, endemice și altele, să amelioreze locuința, asanarea, timpul liber.

Organizația Meteorologică Mondială(O.M.M.)

Creată prin Convenția de la Washington din 11 octombrie 1947, O.M.M. are ca scop să stabilească rețele de observații și sisteme de schimb rapid de informații meteorologice, să normalizeze observațiile, să încurajeze aplicațiile științei meteorologice – în mod special previziunea și modificările de vreme-și, în sfârșit, să încurajeze și să coordoneze cercetarea. Este clar că aceste activități pot să privească în mod direct mediul, permițând în particular, observarea poluării și studiul propagării ei, studiul problemei diminuării stratului de ozon stratosferic, cel al efectului de seră, examinarea și previziunea catastrofelor naturale (secete, tornade, grindină)

În ansamblu O.M.M. este în mod particular utilată pentru a asigura supravegherea globală a planetei. De asemenea , ea a participat activ la crearea sistemului mondial de supraveghere continuă a mediului (G.E.M.S.) și a rețelei sale “veghere meteorologică mondială”.

Agenția Internațională pentru Energie Atomică(A.I.E.A.)

Agenția a fost creată prin Convenția de la New York din 26 octombrie 1956. Cea mai mare parte a statelor lumii- circa 120 – sunt membre ale acesteia. Obiectivele sale sunt înainte de toate de a grăbi și a crește “contribuția energiei atomice în privința păcii, a sănătății și prosperității în lumea întreagă. ”Totodată, printre funcțiile ei figurează și sarcina de a stabili sau a adopta norme de securitate destinate să protejeze sănătatea și să reducă la minim pericolele la care sunt expuse persoanele și bunurile.

Agenția a adoptat norme de siguranță nucleară și Coduri de bună practicare propuse tuturor țărilor membre. În 1961, ea a publicat un regulament de transport a materiilor radioactive care a fost de mai multe ori revizuit și în 1984 s-au stabilit Directive asupra aranjamentelor a căror concluzie o propunea statelor membre privind asistența mutuală de urgență radiologică.

Accidentul nuclear de la Cernobâl din 26 aprilie 1986 a subliniat importanța cooperării internaționale în acest domeniu și cea a Agenției Internaționale a Energiei Atomice în particular. Statele au cerut Agenției să examineze situația creată de accident și să furnizeze cadrul necesar pentru elaborarea unei reglementări internaționale în prevederea accidentelor viitoare, având implicații internaționale. Astfel, s-au elaborat două proiecte de convenție la o conferință ținută la Viena din 21 iulie până la 15 august de experții guvernamentali ai 62 de state membre ale Agenției și de reprezentanți a 10 organizații internaționale, unul asupra notificării rapide a unui accident nuclear altul asupra asistenței în caz de accident nuclear sau în situația de urgență radiologică. Proiectele au fost adoptate după aceea de către Conferința Generală a A.I.E.A. reunită în sesiune extraordinară, la 26 septembrie 1986. Cele două Convenții au intrat în vigoare cu o rapiditate neobișnuită.

Organizația maritimă internațională(O.M.I.)

La origine numită Organizația Maritimă Consultativă Internațională (O.M.C.I.) în virtutea statului său semnat la 6 martie 1948, O.M.I. trebuie să asigure cooperarea internațională în domeniul reglementării și uzanțelor guvernamentale tratând chestiuni tehnice de toate felurile care interesează navigația comercială internațională, primind misiunea de a examina toate chestiunile relative la navigația maritimă, ea a consacrat în cursul ultimelor decenii o parte considerabilă a activităților sale, problemei poluării oceanelor. La inițiativa sa au fost încheiate marile convenții internaționale mondiale privind lupta împotriva poluării mediului marin, ca cea din 1954 privind poluarea cu hidrocarburi, cea din 1972 privind imersiunea deșeurilor provenite de la nave, adoptate la Londra, oraș în care este instalată Organizația.

C. Organizații mondiale interguvernamentale

Această trecere în revistă a activităților diverselor organizații din “familia Națiunilor Unite” nu este deloc exhaustivă: am putea cita alte instituții ale căror funcții pot privi aspecte specifice la protecției mediului.

Astfel, este notabilă Organizația Internațională a Muncii (O.I.M.O.) ale cărei activități în elementul securității muncitorilor și a prevederii bolilor profesionale ating probleme de mediu sau Organizația Aviației Civile Internaționale(O.A.C.I.) care adoptă reguli în privința zgomotului și a gazelor de eșapament ale avioanelor. Este locul să amintim în orice caz că programarea activităților instituțiilor dependente de “familia Națiunilor Unite” se face la scara întregului sistem al Națiunilor Unite. Bineînțeles, ea este încredințata P.N.U.E.-ului.

D. Organizații nonguvernamentale

A)Uniunea Internațională pentru conservarea naturii și resurselor (U.I.C.N.)

Creată în 1948 la Fontainebleau la inițiativa Guvernului Francez, U.I.C.N. are particularitatea de a fi oficial o organizație nonguvernamentală din care fac parte, în afară de asociații de conservare, state și organizații de drept public. În septembrie 1987 U.I.C.N. era compusă din 59 state suverane, 125 organisme de drept public (universități, instituții de cercetate) și din 387 organizații nonguvenamentale din care 357 naționale și 30 internaționale. În total 117 țări sunt reprezentate fie prin organismele lor oficiale fie altfel. Obiectivele uniunii sunt evaluarea stării resurselor naturale care se pot reînnoi și evoluția sa, încurajarea și pregătirea de măsuri de conservare, propaganda pentru a trezi conștiința problemelor de conservare și informarea membrilor U.I.C.N. și a diferitelor rețele care colaborează cu uniunea . Printre sarcinile atribuite organismului se poate aminti rolul consultativ pe lângă guverne și diferite instituții în materie de conservare, strângerea de informații și difuzarea lor printre membrii și rețele afiliate, de propus guvernului elaborarea de măsuri de conservare, un suport tehnic tratatelor ce se vor încheia sau deja sau încheiat în acest domeniu și încurajarea cercetării noilor tehnici relative la conservare ca și al transferului și aplicării la nivel local al acestor tehnici.

B)World Wildlife Fund (W.W.F.)

Această organizație non-guvernamentală cu caracter internațional este bine cunoscută în această lume întreagă datorită emblemei sale, marele panda, specie rară în mod particular atrăgătoare din cauza asemănării cu un mare urs de pluș.

W.W.F. a fost oficial creată în septembrie 1961 ca fundație privată de drept elvețian având sediul social la Morges. Din 1979, sediul W.W.F. se află la Gland lângă Geneva, nu fără raportare cu cel al U.I.C.N., partenera sa constantă. În afara organelor obișnuite în materie- Consiliul de administrație, Comitetul executiv, Directorul general- W.W.F. are particularitatea de a cuprinde un “Consiliu internațional” compus din reprezentanți ai organizațiilor naționale. Efectivele acestora joacă un rol eminent în activitățile W.W.F.-ului mod notabil în colectarea de fonduri pentru conservare. Există actualmente 23, în mod principal, în țări industrializate, dar și în India, Malaezia și în Pakistan,

Una din principalele activități ale W.W.F. este finanțarea de operații de conservare în lumea întreagă. În 1985 din fondurile alocate diferitelor operații: 32% erau afectate pădurilor tropicale, 2% zonelor umede, 15% savanelor, 8% mediului marin, 5% deșerturilor. O parte din operații se face în colaborare cu alte organizații, în particular interguvernementale precum Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, Consiliul Europei, Organizația Mondială a Sănătății. Pe de altă parte, principalele partenere ale W.W.F. sunt organizații internaționale nonguvernamentale și în primul rând Uniunea Internațională pentru conservarea Naturii și resurselor sale(U.I.C.N.)

3.PREOCUPĂRI INTERNE IN PROTEJAREA MEDIULUI

3.1.SCURT ISTORIC AL PROTEJĂRII MEDIULUI ÎN ȚARA NOASTRĂ (LEGI)

Încă din secolul al XIV-lea apare instituția „Braniștei” ce reprezintă rezervație de pădure unde erau interzise, în vederea conservării, doborârea arborilor, pășunatul, vânătoarea și pescuitul, fără autorizarea expresă a proprietarului.

În secolul al XVIII-lea, pare primul Cod Silvic românesc intitulat “Orânduiala de Pădure 1786” în Bucovina, apoi “Anaforava pentru codru, dumbrăvi, lunci”-1794.

În secolul al XIX-lea, apar primele studii și cercetări privind flora și fauna din Munții Rodnei. Tot în acest secol apar și primele grădini botanice, la Cluj și la București, dar apar și primele reglementări juridice, astfel:

– în 1872- prima lege a vânătorii

– în 1874- legea asupra serviciului sanitar

– în 1896- legea privind pescuitul

În vederea ocrotirii unor zone, datorită valorilor peisagistice (Munții Bucegi, Valea Prahovei), având în vedere protecția unor specii de păsări și protecția unor specii de plante.

La începutul secolului XX se afirmă un puternic curent de opinie împotriva despăduririlor abuzive, împotriva degradării bogățiilor naturale.

În 1930 e adoptată prima lege privind protejarea monumentelor naturii. În 1935 este înființat Parcul Național Retezat.

Ca acte normative adoptate în această perioadă amintim:

– Hotărârea privind amplasarea și proiectarea întreprinderilor industriale și zootehnice emisă în anul 1967

– legea gospodăririi apelor 1972

– legea protecției mediului înconjurător 1973

– legea 137 din anul 1995

-ordonanta de urgenta nr.195 din 22 decembrie 2005 privind protectia mediului

3.2.PREOCUPĂRI ACTUALE

După 1989, prin hotărârea guvernului din 1990 au fost înființate Inspectoratele pentru Protecția Mediului Înconjurător. În anul 1992 a fost înființat Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului. În anul 2000 acesta se transformă în Ministerul Apelor și Protecției Mediului.

Atribuțiile MAPM:

1.elaborarea de studii, prognoze și strategii de dezvoltare pentru protecția sistemelor ecologice, silviculturii, gospodăririi apelor și în domeniiul protecției nucleare

2.elaborarea de propuneri legislative

3.coordonarea activității de reconstrucție ecologică

4.evaluarea impactului acțiunilor economico-sociale asupra mediului

5.asigură cooperarea internațională, regională și globală

6.coordonează rețeaua de arii protejate

7.coordonează programul de cercetare în domeniul ecologiei și protecției mediului

8.asigură respectarea reglementărilor legate de mediu

9.promovează cooperarea cu ONG-uri în domeniul protecției mediului

Strategia națională în domeniul protejării mediului se face simțită prin ordonanta de urgenta nr.195/2005 privind protectia mediului în care sunt elaborate principiile și elementele strategice în scopul unei dezvoltări durabile.

Principiile din ordonanta de urgenta nr.195/2005:

-principiul precauției în luarea deciziei;

-principiul acțiunii preventive;

-principiul reținerii poluanților la sursă;

-principiul "poluatorul plătește";

-principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului

biogeografic natural;

-utilizarea durabilă a resurselor naturale;

-principiul integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale;

Elementele strategice cuprinse în această ordonanta sunt:

-adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerințelor politicii de mediu;

-corelarea planificării de amenajare a teritoriului și urbanism cu cea de mediu;

-efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor și programelor care pot

avea efect semnificativ asupra mediului;

-evaluarea impactului asupra mediului în faza inițială a proiectelor cu impact

semnificativ asupra mediului;

-introducerea și utilizarea pârghiilor și instrumentelor economice stimulative sau

coercitive;

-rezolvarea, pe niveluri de competență, a problemelor de mediu, în funcție de

amploarea acestora;

-promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene și

internaționale în domeniu;

-stabilirea și urmărirea realizării programelor pentru conformare;

-crearea sistemului național de monitorizare integrată a calității mediului;

-recunoașterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea

etichetei ecologice;

-menținerea și ameliorarea calității mediului;

-reabilitarea zonelor afectate de poluare;

-încurajarea implementării sistemelor de management și audit de mediu;

-promovarea cercetării fundamentale și aplicative în domeniul protecției mediului;

-educarea și conștientizarea publicului, precum și participarea acestuia în procesul

de elaborare și aplicare a deciziilor privind mediul;

-dezvoltarea rețelei naționale de arii protejate pentru menținerea stării

favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de floră și faună sălbatică

ca parte integrantă a rețelei ecologice europene-Natura 2000;

-aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilității și etichetării organismelor

modificate genetic;

-înlăturarea cu prioritate a poluanților care periclitează nemijlocit și grav sănătatea

oamenilor.

-prevenirea și controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici

disponibile pentru activitățile cu impact semnificativ asupra mediului;

Prin aceasta ordonanta la nivelul fiecărei agenții regionale pentru protecția mediului se organizează un Comitet regional pentru protecția mediului.

Componența Comitetului regional este următoarea:

-un reprezentant al autorității publice centrale pentru protecția mediului;

-un reprezentant al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului;

-un reprezentant al agenției regionale pentru protecția mediului;

-un reprezentant al agențiilor județene pentru protecția mediului din regiunea

respectivă, desemnat de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului;

-un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectivă al Gărzii

Naționale de Mediu;

-un reprezentant desemnat de autoritatea publică centrală în domeniul finanțelor

publice, din cadrul unui județ din regiunea respectivă;

-un reprezentant al autorității publice în domeniul sănătății, din regiunea

respectivă;

-un reprezentant al autorității publice centrale din domeniul agriculturii, pădurilor și

dezvoltării rurale, din regiunea respectiva;

-un prefect din regiunea respectivă, nominalizat de autoritatea publică centrală în

domeniul administrației publice;

-un președinte de consiliu județean, nominalizat de președinții consiliilor județene

din regiunea respectivă;

-un reprezentant al Direcției Apelor din regiunea respectivă;

-un reprezentant al operatorilor din regiunea respectivă, desemnat de agenția

regională pentru protecția mediului;

-un reprezentant al autorității publice centrale în domeniul transporturilor,

construcțiilor și turismului;

-un reprezentant ales de organizațiile neguvernamentale cu sediul în regiunea

respectivă.

Garda de mediu se înființează în temeiul art.35 din Constituție și a art. nr.65 din legea 137 din 1995. Garda de mediu este un corp de control ecologic, cu statut special care se organizează și funcționează în cadrul Autorității Centrale pentru Protecția Mediului, al Inspectoratelor de Protecția Mediului Județene respectiv a Municipiului București și în cadrul administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării.

Structura organizatorică:

-Inspectoratul General al Gărzii de Mediu- constituit la nivelul MAPM

-Comisariatele Județene și Comisariatul Municipiului București

-Comisariatul Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării

-Comisariatul General al Gărzi de Mediu funcționează în cadrul MAPM

-Comisariatele Județene funcționează în cadrul Inspectoratelor de Protecția Mediului Județene.

Comisariatul General are rolul de a organiza, îndruma și controla activitatea unităților teritoriale și de a desfășura activități de prevenire și sancționare a contravențiilor sau de sesizare a organelor de urmărire penală în cazul infracțiunilor din domeniul protecției mediului. Comisariatul General e condus de un Comisar General numit și revocat de ministrul Apelor și Protecției Mediului iar unitățile teritoriale sunt conduse de comisari șefi.

Atribuțiile Gărzii de Mediu:

– Garda de Mediu controlează instalațiile cu impact major asupra elementelor componente ale mediului

– execută controale tehnice la toți agenții economici

– urmărește realizarea investițiilor din domeniul protecției mediului în toate fazele de execuție a acestora, având acces la documentația necesară

– participă la intervențiile pentru eliminarea și diminuarea efectelor poluărilor asupra factorilor de mediu, precum și pentru prevenirea poluărilor accidentale

– acționează, în condițiile legii, pentru obținerea de informații și date de la agenții economici în vederea cunoașterii, prevenirii și combaterii fenomenului infracțional în domeniul protejării mediului

– controlează și constată încălcările prevederilor actelor normative și aplică sancțiuni contravenționale prevăzute de acestea

– colaborează cu unitățile de poliție și jandarmerie pentru constatarea faptelor de deteriorare a mediului

– urmărește și controlează aplicarea de persoanele fizice si juridice a reglementărilor privind gestionarea deșeurilor și recuperarea materialelor reciclabile

– cooperează pe bază de protocol cu toate autoritățile cărora le-au fost stabilite potrivit legii atribuții referitoare la protejarea mediului

-conlucrează, în caz de accidente ecologice cu efecte transfrontaliere, cu structuri de profil din alte state.

În cadrul Poliției Române a fost creat un compartiment specializat în prevenirea și descoperirea infracțiunilor contra mediului și acest compartiment este inclus formațiunii de Poliție Economico-Financiară. Compartimentul a fost înființat prin ordin al ministrului de Interne la 15.04.2001.

Structura compartimentului: la nivelul posturilor de poliție, a sectoarelor din capitală, municipii, orașe, au fost create birouri în care lucrează ofițeri și subofițeri de poliție economică sub îndrumarea și controlul șefului serviciului.

La nivelul Direcției Poliției Economico-Financiară, compartimentul funcționează în cadrul serviciului pentru Prevenirea și Combaterea Criminalității din sectoarele de industrie și are în componența sa 5 ofițeri și un subofițer.

Atribuțiile structurilor specializate din cadrul poliției pentru prevenirea și descoperirea infracțiunilor contra mediului:

– supraveghează la respectarea dispozițiilor legale privind protecția mediului

– aplică sancțiuni contravenționale și efectuează cercetări cu caracter penal în cazurile pe care le are în mod expres în competență

– analizează evoluția situației operative la nivel național și elaborează proiecte de dispoziții ale IGP pentru eficientizarea mediului

– organizează și desfășoară activități informativ-operative pentru prevenirea și descoperirea încălcărilor legii privind protecția mediului

– desfășoară activități de control, îndrumare și sprijin pentru unitățile teritoriale de poliție pe această linie de muncă

– organizează, coordonează și execută activități și acțiuni concrete atât la nivelul țării precum și a anumitor sectoare economice pentru depistarea încălcărilor legii în domeniul protecției mediului și pentru luarea măsurilor reparatorii ca urmare a efectelor actelor de poluare sau de dezastru ecologic

– formulează propuneri de acte normative și face observații asupra altor proiecte legislative în domeniul protecției mediului

– întocmește material de analiză și sinteză cu privire la cauzele ce generează fapte de nerespectare a normelor privind protecția mediului

– participă la pregătirea profesională de profil a polițiștilor prin întocmirea de materiale de învățământ și prin popularizarea experienței pozitive

– participă la întruniri, conferințe, simpozioane sau la alte manifestări de specialitate pe plan intern și internațional.

Infracțiunile de mediu sunt specificate în Codul Penal, ordonanta de urgenta nr.195/2005 privind protectia mediului și în alte acte normative.

Infracțiunile cuprinse în Codul Penal pot fi săvârșite prin următoarele mijloace și metode:

– infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apă, dacă este dăunătoare oamenilor, animalelor sau plantelor

– producerea, deținerea sau orice altă operație privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante sau toxice fără drept

– efectuarea oricăror operațiuni de import de deșeuri ori de reziduuri de orice natură sau alte mărfuri periculoase pentru sănătatea populației si pentru mediul înconjurător

– introducerea în orice mod sau tranzitarea acestor deșeuri și reziduuri pe teritoriul României, fără respectarea dispozițiilor legale

– fabricarea, prelucrarea, deținerea, transportul, folosirea sau orice operație privind circulația materialelor explozive ori radioactive fără drept

– cultivarea în scop de prelucrare a plantelor ce conțin substanțe stupefiante sau toxice ori experimentarea produselor și substanțelor toxice, fără drept.

Infracțiunile reglementate de ordonanta de urgenta nr.195/2005 pot fi comise prin următoarele metode și mijloace:

– aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenție în caz de accident nuclear

– refuzul intervenției în cazul poluării accidentale a apelor și a zonelor de coastă

– omisiunea de a raporta prompt orice accident major

– incinerarea deșeurilor periculoase în instalații neomologare

– amenajarea fără autorizații de depozite subterane sau la suprafață pentru deșeurile periculoase

– fabricarea, livrarea sau utilizarea substanțelor periculoase și a pesticidelor neautorizate

– nerespectarea interdicțiilor în legătură cu utilizarea de terenuri agricole, de pesticide sau îngrășeminte chimice

– provocarea datorită nesupravegherii surselor de radiații ionizante a contaminării mediului

– omisiunea de a raporta prompt contaminarea mediului

– ascunderea sau difuzarea de funcționarii publici de informații false în legătură cu calitatea mediului și sănătatea umană

– provocarea cu știință de poluare prin evacuare sau scufundare în apele naturale, direct de pe nave sau de pe platforme plutitoare a unor substanțe sau deșeuri periculoase

– neluarea măsurilor de limitare a impactului asupra mediului atunci când se produce o poluare cu substanțe poluante.

Județul Prahova este unul dintre cele mai dezvoltate județe ale României. Potențialul său economic este dat de resursele locale, tradiția și experiența de durată în majoritatea sectoarelor.

Calitatea aerului în județul Prahova este caracterizată în funcție de dinamica indicatorilor statistici de calitate a aerului și evoluția lor în timp.

Acesta este unul din motivele pentru care a fost transpusă în legislația românească Directiva Consiliului nr. 96/62/CE și directivele fiice (Directiva Consiliului nr.1999/30/CE privind valorile limită pentru SO2, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie și Pb în aerul atmosferic, Directiva Consiliului nr. 2000/69/CE privind valorile limită pentru benzen și monoxid de carbon în aerul înconjurător și Directiva Consiliului nr. 2002/3/CE privind poluarea aerului cu ozon). Acest lucru a fost realizat prin Ordinul Ministerului Mediului nr. 592/2002.

Valori limită, valori țintă, marja de toleranță, perioade de

mediere(Conf OM 592-2002)

În Uniunea Europeană există valori unitare limită pentru indicatorii monitorizați și care vizează calitatea aerului. Prin directivele menționate este stabilit faptul că trebuie luate măsuri, pentru reducerea concentrațiilor de emisii care pun în pericol sănătatea oamenilor.

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Evaluarea calității aerului, bazată pe metode și criterii comune cu cele ale Uniunii Europene, în vederea menținerii calității aerului înconjurător acolo unde aceasta este bună și îmbunătățirii în alte cazuri cazuri, are la bază Directiva 96/62/CE a Consiliului privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător și directivele fiice (Directiva 1999/30/CE a Consiliului privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător, Directiva 2000/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind valorile limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul înconjurător și Directiva 2002/3/CE a Parlamentului European și Consiliului privind ozonul din aerul înconjurător).

Directiva 96/62/CE a Consiliului privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător și directivele fiice stabilesc ținte în ceea ce priveste calitatea aerului, cu scopul de a evita sau reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului, a poluanților atmosferici.

Transpunerea Directivei cadru 96/62/CE s-a realizat în România prin adoptarea urmatoarelor acte legislative:

O.U.G. nr. 243/2000 privind protecția atmosferei (M.Of. nr. 63/06.12.2000), modificată și aprobată prin Legea nr. 655/2001(M.Of.. nr. 773/4.12.2001);

H.G. nr. 586/2004 (M.Of.nr.398/03.05.2004) privind înființarea și organizarea Sistemului Integrat de Evaluare și Gestionare a Calității Aerului (SNEGICA).

H.G. nr. 543/2004 (M.Of.nr.393/04.05.2004) privind elaborarea și punerea în aplicare a planurilor și programelor de gestionare a calității aerului;

H.G. nr. 731/2004 (M.Of.nr.496/02.06.2004) privind aprobarea Strategiei Naționale pentru Protecția Atmosferei;

H.G. nr. 738/2004 (M.Of.nr.476/27.05.2004) privind aprobarea Planului Național de Acțiune pentru Protecția Atmosferei;

Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor și clasificarea aglomerărilor și zonelor pentru evaluarea calității aerului în România (M. Of. nr. 739/09.10.2002)

Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 35/2007 privind aprobarea metodologiei de elaborare și punere în aplicare a planurilor și programelor de gestionare a calității aerului.

Ordinul ministrului apelor și protecției mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag și a criteriilor și metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxid de azot și oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10, PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon și ozonului în aerul înconjurător (M.Of. nr. 765/21.10.2002).

Aglomerarea Ploiesti (Municipiul Ploiesti și comunele limitrofe) a fost aleasă, alături de alte mari aglomerări din țară, pentru realizarea unei rețele automate de monitorizare a calității aerului conform cerințelor UE. Rețeaua constă in 6 stații de monitorizare on-line a calității aerului în Aglomerarea Ploiesti. Aceste stații automate de monitorizare a calitatii aerului funcționeaza, începând cu luna noiembrie anul 2007

Fig. nr.1. Stație de monitorizare automată a calității aerului

Un obiectiv deosebit de important al Directivei cadru 96/62/CE îl reprezintă obligativitatea de obținere a informației adecvate privind calitatea aerului înconjurător și asigurarea că, această informație a fost pusă la dispoziția publicului. În acest sens pe lângă site-ul www.calitateaer.ro unde se regăsesc măsurările realizate de întreaga rețea de monitorizare a calității aerului la nivel național, publicul poate urmări rezultatele determinărilor pe cele patru panouri informaționale, doua exterioare, amplasate în Municipiul Ploiesti – Piața Victoriei, respectiv Comuna Brazi – Primarie si doua interioare in incinta Agentiei pentru Protecția Mediului Prahova respectiv in primaria Comunei Blejoi.

Conform prevederilor HG. nr. 543/2004 în cazul apariției unei depășiri a valorilor limită și/sau valorilor țintă ale unuia și/sau mai multor poluanți în aerul înconjurător se stabilesc măsurile/acțiunile care se vor desfășura pe o perioadă de maximum 5 ani, în vederea încadrării in limitele legislatiei in vigoare.

Metodologia de elaborare și punere în aplicare a programelor de gestionare a calității aerului a fost stabilită prin Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăriri Apelor nr. 35/2007.

Valorile limită și perioadele de mediere pentru poluanții dioxid de sulf (SO2), dioxid de azot (NO2), oxizi de azot (NOx), pulberi în suspensie (PM10 și PM2,5), plumb, monoxid de carbon (CO), precum și valorile țintă și perioada de mediere pentru ozon (O3) au fost stabilite prin Ordinul MAPM nr. 592/2002.

Programul integrat de gestionare a calității aerului cuprinde: descrierea situației în care apar depășirile, analiza cauzelor, observarea tendințelor precum și măsurile/acțiunile propuse.

Prin ordin al Prefectului județului Prahova, la propunerea Agenției pentru Protecția Mediului Prahova, s-a înființat, la nivel județean Comisia Tehnică pentru elaborarea Programelor de gestionare a calității aerului. Comisia Tehnică are în componența sa reprezentanți ai tuturor autorităților și instituțiilor cu atribuții în elaborarea și punerea în aplicare a programelor de gestionare a calității aerului.

În vederea elaborării programului integrat de gestionare a calității aerului, Agenția pentru Protecția Mediului Prahova a avut obligația să identifice sursa/sursele care au generat concentrații pentru unul sau mai mulți poluanți mai mari decat valorile limită și/sau valorile țintă, să stabilească măsurile care trebuie luate și, ulterior, să monitorizeze implementarea acestora și atingerea obiectivelor stabilite prin programul de gestionare, să informeze publicul prin inițierea unor dezbateri publice legate de elaborarea programului integrat de gestionare a calității aerului, și în final să publice pe pagina proprie de internet versiunea finală a programulului integrat de gestionare a calității aerului în vederea accesului publicului la informația de mediu.

Programul integrat de gestionare a calității aerului în aglomerarea Ploiesti, vizează Municipiul Ploiesti și a fost întocmit din cauza depășirilor valorilor limită pentru indicatorii PM10 ,NO2, SO2 si O3

Agenția pentru Protecția Mediului Prahova colaborează, pe bază de protocol, cu autorități ai căror reprezentanți fac parte din Comisia Tehnică, cu scopul de a impune măsurile stabilite prin programul de gestionare a calității aerului, precum și de a monitoriza implementarea acestora.

Rețeaua de monitorizare a calității aerului în aglomerarea Ploiești este alcătuită din șase stații automate de a calității aerului, care permit, prin aparatura cu care au fost dotate, a on-line a următorilor poluanți: NOx, SO2, CO, compuși organici volatili, pulberi în suspensie PM10, O3.

Fig. 2. Amplasarea stațiilor de monitorizare a calității aerului din

Municipiul Ploiesti

Stațiile de monitorizare a calității aerului din Aglomerarea Ploiesti au urmatoarele caracteristici:

Stațiile PH-1 (APM sediu) și PH-5 (B-dul București) sunt stații care monitorizează impactul traficului asupra mediului. Poluanții monitorizați sunt cei specifici activității de transport, și anume SO2, NO, NO2, NOx, CO, metale (din PM10), PM10, Benzen, Toluen, O-xilen, Etilbenzen, m, p – xilen.

Stațiile PH- 4 (Primăria Brazi) și PH – 6 (M. Bravu) sunt stații care evidențiază influența emisiilor din zona industrială asupra nivelului de poluare. Poluanți monitorizați sunt SO2, NO, NO2, NOx, CO, O3, PM10, Benzen, Toluen, O-xilen, Etilbenzen, m, p – xilen (PH-4), respectiv SO2, NO, NO2, NOx, CO, O3, metale (din PM10), PM10 (PH-6).

Stația PH-2 (Pța Victoriei) stație de fond urban, a fost amplasată în zonă rezidențială, la distanță de surse de emisii locale. Poluanți monitorizați: SO2, NO, NO2, NOx, CO, O3, PM10, metale (din PM10), Benzen, Toluen, O-xilen, Etilbenzen, m, p – xilen.

Stația PH-3 (Primăria Blejoi) stație de fond suburban, evalueaza influenta "asezarilor urmane" asupra calitatii aerului. Poluanți monitorizați: SO2, NO, NO2, NOx, CO, O3, PM10, metale (din PM10), Benzen, Toluen, O-xilen, Etilbenzen, m, p – xilen

Stabilirea programului de măsuri pentru indicatorii PM10 ,NO2, SO2 si O3 în aglomerarea Ploiesti s-a făcut luând în considerare: industria (zonele industriale din Judetul Prahova), activitățile de construcții, traficul (circulația rutieră intensă din Ploiesti) precum și alte surse.

Programului integrat de gestionare a calității aerului pentru indicatorii PM10 ,NO2, SO2 si O3 în Municipiul Ploiesti a fost elaborat pe baza măsurătorilor efectuate de Agentia pentru Protectia Mediului Prahova în anul 2008-2009 la stațiile automate de monitorizare a calitatii aerului si a modelarii dispersiei conform inventarelor de emisii pentru anii 2007 si 2008.

CAPITOLUL II

Descrierea fizico-geografică a județului Prahova

Județul Prahova se află situat la sud de curbura Munților Carpați , ocupă o suprafață de 4.716 km2 ( reprezentând 2% din teritoriul țării) și are o populație de peste 856.961 locuitori.

Fig.3.Pozitionarea judetului Prahova in cadrul Regiunii 3 Sud Muntenia

Ca unitate administrativă, județul Prahova se incadreaza în Regiunea 3 Sud Muntenia. Suprafata totala a regiunii este de 34,453 km2 (14.54% din suprafata totala a Romaniei).Aceasta cuprinde 7 judete: Arges, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Teleorman cu 15 municipii, 28 orase , 481 comune cu 1,552 sate. Regiunea este localizata în Sud – estul Europei si în Sudul României. Teritoriul Regiunii are trei forme de relief, care se succed de la Nord catre Sud avand intre ele o diferenta de inaltime de 2,500 m. Structura formelor de relief : 70,7 % câmpie, 19,8 % deal, 9,5 % munte.

La nord, județul Prahova se învecinează cu județul Brașov, la est cu județul Buzau, la vest cu județul Dâmbovița, iar la sud cu județele Ilfov și Ialomița.

Județul este străbătut în lung de meridianul 260, care trece prin Ploiești și comuna Măneciu, și de paralela 450, care intersectează localitațile Filipeștii de Pădure și orașul Mizil. Cele doua linii geografice se întretaie pe raza comunei Blejoi. Dacă în ceea ce privește suprafața, judetul Prahova se claseaza în grupa județelor mici ale țării, numărul mare de locuitori a condus la o densitate dublă față de media pe țară, respectiv aproximativ 182 de locuitori pe kilometru pătrat, densitate în creștere față de anii precedenți ( 2002-176 locuitori pe kilometru patrat). Conform datelor obținute in urma recensamântului populației, structura administrativă a județului cuprinde 103 localități, din care 14 orașe (din care 2 Municipii), 86 de comune și 405 sate.

Structura populației ocupate este urmatoarea: 116.000 persoane lucrează în industrie, 86.200 persoane în agricultură, 17.300 în construcții și 22.200 în servicii.

Municipiul Ploiești, este resedinta judetului Prahova cu o suprafata de aproximativ 60 km2 fiind amplasat in apropierea regiunii viticole Dealul Mare -Valea Calugareasca si avand acces direct la Valea Prahovei. Municipiul Ploiești, este situat la 60 km nord de Bucuresti pe coordonatele de 25° 2' 48" longitudine estică și 44°56'24" latitudine nordică.

Fig. 4. Harta Municipiului Ploiesti

Clima

Clima județului este temperat continentală, flora și fauna reflectând varietatea reliefului, fiind împărțite în trei grupe ce depind de altitudine: alpină, subalpină și silvo-stepă, fiecare având frumusețea și bogăția proprie.

Temperatura medie anuala este de 10.50 C, iar valoriile minime si maxime inregistrate au fost -300 C si respectiv 430C la 19 iulie 2007. Anul 2007 fiind dealtfel un an excesiv de secetos si cu temperaturi foarte ridicate pe termen lung.

Orasul se afla sub influenta predominanta a vanturilor de NE(40%) si de SE(23%), cu o viteza medie cu 2,8m/s. In medie sunt 9 zile pe an cu vant cu viteza de peste 10m/s si numai 2 zile pe an cu vant de peste 16m/s.

Lipsa curenților de aer (starea de calm atmosferic – viteze medii ale vantului sub valoarea de 1.5m/s), au amplificat cresterea valorilor indicatorului PM10.

De asemenea inversiunile de temperatură care influențează pregnant temperatura aerului, se semnalează în toate lunile sezonului rece, în condițiile invaziei de aer polar sau arctic, când se formează o „cupolă” sub care poluanții, stopați în ascensiune, se concentrează progresiv. La un gradient normal al temperaturii aerului (răcirea treptată pe măsură ce crește altitudinea), gazele și pulberile au o evoluție ascendentă și sunt supuse unei diluări accentuate. În cazul inversiunilor termice, straturile de aer mai rece, blocate sub cele de aer cald, împiedică formarea curenților de convecție (ascendenți) și blochează noxele emanate, acestea dispersându-se pe orizontală sa, în situații de calm atmosferic, scurgându-se lent spre punctele mai joase, unde formează acumulări mari Aceste inversiuni favorizează fenomenul de poluare prin pulberi.

Regimul temperaturilor

Dispunerea în trepte a reliefului joacă rolul principal în conturarea tipurilor de climă ce apar în județul Prahova. Un alt factor important este orientarea generală spre sud a întregului relief: munții din nord totodată joacă rolul de barieră în calea unor influențe legate de circulația generală a atmosferei. În aceste condiții apar următoarele tipuri de climă: climatul de munte, de deal si de câmpie.

Tabelul nr. 1

Temperatura medie lunara si anuala (gr. C)

01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 anual

2008 -2.6 2.0 7.5 12.1 16.4 21.4 22.6 24.5 16.4 12.1 5.2 2.4 11.7

2009 0.0 2.0 5.4 12.2 17.1 20.9 23.3 22.4 18.2 11.5 7.1 1.2 11.8

Regimul precipitațiilor

Precipitațiile, atât cele sub forma lichidă, cât și cele sub formă de zăpadă, joacă un rol important în purificarea atmosferei, prin aducerea la sol a elementelor în suspensie și prin dizolvarea unei părți din gaze.Precipitațiile au o influență pozitivă asupra capacității de filtrare a noxelor de către vegetație și asupra rezistenței la poluare a acesteia.

Prin reacția oxizilor de sulf și a altor substanțe cu apa din precipitații, inclusiv ceața, rezultă acizi foarte agresivi care pot participa la formarea ploilor acide.

În anul 2008, cantitatea anuală de precipitații înregistrată la stația meteorologică din Ploiestii a fost de 591.6 l/m2 cu o valoare maxima in luna aprilie de 89.9 l/m2 si o minima in luna febroarie de 6.2 l/m2.

Precipitațiile medii anuale(2009) sunt de cca. 600 l/m2, cu maxime în luna iunie de cca 193.7l/m2 și minime de cca 13.5 l/m2(luna aprilie).

O mare parte din cantitatea de precipitații cade în timpul verii fapt care ar putea contribui la purificarea aerului și la spalarea pulberilor poluante depuse pe plante,dar această acțiune benefică ste mult diminuată de structura ploilor, de multe ori sub formă de averse alternant cu intervale mari de secetă.

De asemenea, precipitațiile mai reduse din timpul iernii, coroborate cu calmul atmosferic și inversiunile termice, frecvente în această perioadă, contribuie la menținerea unui nivel ridicat al poluării atmosferei.

Cantități de precipitații- lunare și anuale Tabelul nr. 2

Regimul eolian

În condițiile geografice cunoscute ale Municipiului Ploiești, orografia locală nu introduce modificări esențiale în “câmpul vântului”, nu interpune în calea vânturilor dominante obstacole orografice care să producă reorientări, canalizări aeriene și nici nu oferă condiții suficiente pentru formarea brizelor.

Direcția predominantă a vântului și intensitatea medie a vântului sunt prezentate în tabelele de mai jos.

Un factor important în depoluarea locală prin transportul aerian al poluanților îl reprezintă curenții convectivi ascendenți. Formarea și intensificarea accentuată a acestora în timpul zilei, vara, este favorizată de valorile scăzute ale nebulozității, de însorirea și încălzirea puternică a solului și în final de realizarea unei stratificări termice instabile, (gradienți termici verticali foarte mari) și a transportului convectiv al poluanților.

Frecventa pe directii ( numar de cazuri )

Tabelul nr. 3

N NE E SE S SV V NV Calm

2008 280 294 197 56 96 161 145 78 153

2009 293 276 149 76 100 183 182 63 142

Viteza medie pe directii ( m/s ) Viteza. med. lunara

Tabelul nr. 4

2008 1.6 1.9 2.2 1.9 1.8 2.3 2.3 1.8 1.8

2009 1.5 1.8 2.3 1.8 1.7 2.2 2.0 1.4 1.7

Tabelul nr. 5

Viteza maxima lunara ( m/s )

Lunile

01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 anual

2008 8 10 17 13 6 7 7 7 6 7 10 7 17

2009 7 7 8 6 6 10 7 9 5 7 6 7 10

Regimul Nebulozității

Nebulozitatea atmosferică, influențează repartiția și regimul celorlalte elemente climatice, cum ar fi durata reală de strălucire a soarelui, bilanțul radiativ și termic, umezeala relativă a aerului, precipitațiile atmosferice ș.a.

Lunile cu nebulozitate accentuată sunt cele din sezonul rece când se ating valori medii de 7,2-7,5 zecimi de boltă.Cea mai mică valoare a nebulozității se inregistrează în luna august pentru anul 2008 și în luna iulie pentru anul 2009.

Nebulozitatea totală prezintă la nivel anual, în zona luată în studiu urmîtoarele valori:

Tabelul nr. 6

Nebulozitate ( zecimi de boltă )

totala 7.2 5.4 5.5 7.5 5.6 4.7 4.4 2.5 6.1 4.3 6.2 7.2 5.6

2008

inf 6.0 4.0 3.7 5.6 4.0 3.6 3.4 2.0 5.0 2.9 5.5 6.0 4.3

totala 6.3 7.5 7.0 4.6 5.5 5.2 4.2 4.4 5.2 6.4 6.0 8.0 5.9

2009

inf. 5.7 6.2 5.3 2.8 4.2 3.8 3.4 3.4 3.5 5.5 5.1 7.0 4.7

Topografia

Relieful județului este variat și dispus armonios în formă de amfiteatru, împărțit în mod egal în munți, dealuri și câmpii. Între cel mai înalt punct -vârful Omu (2505m) -și cel mai coborât – în zona de vărsare a Prahovei (70 m)- este o diferență de nivel de 2435 m. Situat pe pantele sudice ale Carpaților, aproape de curbura acestora, județul Prahova este caracterizat de diferite forme de relief – munți 26,2 % (Vf. Omu – 2505 m), dealuri 36,5 % și câmpii 37,3%.

Municipiul Ploiesti fiind situat la baza acestui amfiteatru si inconjurat de dealuri este astfel influentat negativ din punct de vedere al dispersiei poluantilor Relieful, în cazul Municipiului Ploiesti, datorită spațiului restrâns și a mișcării reduse a curenților de aer a împiedicat dispersarea poluanților pe o suprafață mai mare și deci diluarea lor.

In figura 5 se observa pozitionarea Municipiului Ploiesti din punct de vedere geografic cat si influenta zonei montane care blochează tranzitul maselor de aer spre sud favorizand vanturile foarte slabe(0-1m/s) și calmul atmosferic.

Date demografice și organizare administrativ teritorială

Concentrările urbane

*Densitatea s-a calculată cu populația stabilă din mediu urban la 1 iulie 2008

Așezări urbane și rurale

Tipul de receptori care necesită protecție în zona afectată

Tipul de receptori care sunt influentati de poluarea cu PM10 si necesita protectie este reprezentat de populatia din zona, respectiv populatia Municipiului Ploiesti.

Dimensiunea particulelor este direct legată de potențialul de a cauza efecte. O problema importantă o reprezintă particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 micrometri (PM10 și PM2,5) Particulele din fracția PM10 sunt considerate particule inhalabile, care trec prin nas și gât, iar particulele din fracția PM2,5 pătrund în alveolele pulmonare provocand inflamații și intoxicări. Pot fi afectate în special persoanele cu boli cardiovasculare și respiratorii, copii, vârstnicii și astmaticii. Poluarea cu pulberi înrăutățește simptomele astmului, respectiv provoacă tuse, dureri în piept și dificultăți respiratorii.

Conform datelor statistice obtinute de la Directia de Sanatate Publica Prahova, situatia starii de sanatatea populatiei Municipiului Ploiesti este cea prezentata in tabelul si graficul de mai jos:

INDICATORI DE SANATATE Judetul PRAHOVA

Tabelul nr. 7

Tabelul nr. 8

Fig.6.Morbiditate specifica (posibil in relatie cu poluarea aerului) 2005,2006,2007,2008,

in orasul Ploiesti

Fig.7 Mortalitatea prin afectiuni respiratorii-tabel comparativ jud. Prahova-oras Ploiesti(pt.2005,2006,2007,2008,2009)

Județul Prahova are 14 orașe, dintre care două municipii, Ploiești și Câmpina, și 90 comune, urbanizarea județului fiind de 52,4%. Conform datelor de statistica a populatiei, se constata o regresie a populatiei urbane, fara a exista insa tendinta migratiei acesteia catre mediul rural. Astfel, luand ca reper anul 2000, se constata ca populatia Municipiului Ploiesti a scazut de la 249.054 locuitori la 230.240 locuitori (la 1 iulie 2007).

CAPITOLUL

Descrierea situației existente

În acest capitol se prezintă informații tehnice legate de structura rețelei de monitorizare a calității aerului și caracteristicile stațiilor de monitorizare, metodele și tehnicile utilizate pentru evaluarea calității aerului, precum și detalii asupra datelor statistice privind calitatea aerului.

3.1. Structura rețelei de monitorizare

Prescurtare – PH

Tipul de rețea: la nivel național

Timpul de referinta (GMT+2)

Responsabilul retelei : Ing. Mateescu Cornelia – Sef serv. M.B.D.R. – A.P.M. Prahova

Componența rețelei:

3.2. Informații generale cu privire la stații

A. STATIE DE TRAFIC

Denumirea statiei: Ploiesti 1

Codul statiei: PH 1

Denumirea arealului/zonei din care face parte stația: zonă de trafic urban

Tipul zonei: (zona sub 100 m)

Tipul stației: de trafic

Responsabilul stației: Ing. Valentina Andronache, ing.A.Spiridon

Denumirea și adresa institutiei tehnice responsabile cu întreținerea stației: S.C. ORION EUROPE S.R.L. BUCURESTI – Orion Italia, Via A. Volta n.25/B-35030 Veggiano (PD), tel. 049 9006911, fax. 049 9006939, e-mail: [anonimizat]

Organisme sau programe cărora le sunt raportate datele : ANPM Bucuresti

3.2.1. Aria de reprezentativitate

3.2.2. Coordonatele geografice (longitudine și latitudine, măsurate în grade, minute și secunde).

N: 44o56’17’’

E: 25o59’43’’

3.2.3. Altitudinea: 150 m

3.2.4. Poluanții măsurați: SO2, NO, NO2, NOX, CO, Benzen, Toluen, o-m-p-xilen, etilbenzen, PM10 (on-line prin metoda nefelometrica si metoda gravimetrică).

3.2.5. Parametrii meteorologici masurati – stația nu este prevăzută cu stație meteo

3.2.6. Alte informații relevante: direcția predominantă a vântului este NE, distanța până la cele mai apropiate obstacole este de 10m, înălțimea celor mai apropiate obstacole (blocuri in cazul de fata) este de 25m.

3.2.7. Mediul înconjurător local/morfologia peisajului

3.2.7.1. Tipul zonei: urbană

3.2.7.2. Caracterizarea zonei: rezidentiala

Principalele surse de emisie aflate în apropierea stației

– instalații de ardere neindustriale(Centralele termice de apartament din blocurile din zonă)

– trafic rutier intens

3.2.8. Caracterizarea traficului:

Străzi canion: cu volum mare de trafic (> 10.000 vehicule/zi)

Altele: Statia de trafic se află la cca 100 m de o intersecție mare( str. Gheorghe Grigore Cantacuzino si Soseaua Vestului)

3.2.9. Informații privind tehnicile de măsurare

3.2.9.1. Echipament:

– denumire: Analizor CO model ME 9830 B; metoda de referință: fotometrie cu radiație IR nedispersivă, EN 14626;

– denumire: Analizor SO2 model ME 9850 B; metoda de referință: fluorescentă în UV, EN 14212;

– denumire: Analizor NOx model ME 9841 B; metoda de referință: chemiluminiscența, EN 14211;

– denumire: Analizor VOC/-2000; metoda de referinta: detector cu fotoionizare PID, EN 14662-1;

– denumire: Prelevator PM10 model TECORA; metoda de referință: măsuratori gravimetrice, EN 12341;

– denumire: Analizor PM10 on-line LSPM 10 , metoda de referință: măsurători on-line, EN 12341/98

3.2.9.2. Caracteristici de prelevare:

– localizarea punctului de prelevare: Municipiul Ploiesti str. Gheorghe Grigore Cantacuzino, langa sediul APM Prahova

– înălțimea punctului de prelevare: 3 m

– lungimea liniei de prelevare: 2 m

– timpul de prelevare: 24 h din 24 h

3.2.9.3. Calibrare:

– tip: automat și manual

– metoda: calibrare cu tub de permeație, calibrare cu gaz de referință.

– frecvența: zilnic, lunar sau de câte ori este necesar.

B. STATIE DE TRAFIC

Denumirea statiei: Ploiesti 5

Codul statiei: PH 5

Denumirea arealului/zonei din care face parte stația: zonă de trafic urban

Tipul zonei (zona sub 100 m)

Tipul stației: de trafic

Responsabilul stației :Ing. Valentina Andronache, ing.A.Spiridon

Denumirea și adresa institutiei tehnice responsabile cu întreținerea stației: S.C. ORION EUROPE S.R.L. BUCURESTI – Orion Italia, Via A. Volta n.25/B-35030 Veggiano (PD), tel. 049 9006911, fax. 049 9006939, e-mail: [anonimizat]

Organisme sau programe cărora le sunt raportate datele : ANPM Bucuresti

3.2.1. Aria de reprezentativitate

3.2.2. Coordonatele geografice (longitudine și latitudine, măsurate în grade, minute și secunde).

N: 44o55’20’’

E: 26o02’03’’

3.2.3. Altitudinea: 150 m

3.2.4. Poluanții măsurați: SO2, NO, NO2, NOX, CO, Benzen, Toluen, o-m-p-xilen, etilbenzen, PM10 (on-line prin metoda nefelometrica, metoda gravimetrică).

3.2.5. Parametrii meteorologici masurati – stația nu este prevăzută cu stație meteo

3.2.6. Alte informații relevante: direcția predominantă a vântului NE, distanța până la cele mai apropiate obstacole 10m, înălțimea celor mai apropiate obstacole blocuri 25m.

3.2.7. Mediul înconjurător local/morfologia peisajului

3.2.7.1. Tipul zonei: urbană

3.2.7.2. Caracterizarea zonei: comercială,rezidentiala

Principalele surse de emisie aflate în apropierea stației

– instalații de ardere neindustriale(Centralele termice de apartament din blocurile din zonă)

– trafic rutier intens

3.2.8. Caracterizarea traficului

Străzi canion: cu volum mare de trafic (> 10.000 vehicule/zi)

Altele:

3.2.9. Informații privind tehnicile de măsurare

3.2.9.1. Echipament:

– denumire: Analizor CO model ME 9830 B; metoda de referință: fotometrie cu radiație IR nedispersivă, EN 14626;

– denumire: Analizor SO2 model ME 9850 B; metoda de referință: fluorescentă în UV, EN 14212;

– denumire: Analizor NOx model ME 9841 B; metoda de referință: chemiluminiscența, EN 14211;

– denumire: Analizor VOC/-2000; metoda de referinta: detector cu fotoionizare PID, EN 14662-1;

– denumire: Prelevator PM10 model TECORA; metoda de referință: măsuratori gravimetrice, EN 12341;

– denumire: Analizor PM10 on-line LSPM 10 , metoda de referință: măsurători on-line, EN 12341/98

3.2.9.2. Caracteristici de prelevare:

– localizarea punctului de prelevare: Municipiul Ploiesti, str. Bulevardul Bucuresti

– înălțimea punctului de prelevare: 3 m

– lungimea liniei de prelevare: 2 m

– timpul de prelevare: 24 h din 24 h

3.2.9.3. Calibrare:

– tip: automat și manual

– metoda: calibrare cu tub de permeație, calibrare cu gaz de referință.

– frecvența: zilnic, lunar sau de câte ori este necesar.

C. STAȚIA DE FOND URBAN

Denumirea stației: Ploiesti 2

Codul statiei: PH 2

Denumirea arealului/zonei din care face parte stația: zonă comercială urbană, cu trafic.

Tipul zonei (zona peste 100 m)

Tipul statiei: fond urban

Responsabilul stației: Ing. Valentina Andronache, ing.A.Spiridon

Denumirea și adresa instituției tehnice responsabile cu întreținerea stației: S.C. ORION EUROPE S.R.L. BUCURESTI – Orion Italia, Via A. Volta n.25/B-35030 Veggiano (PD), tel. 049 9006911, fax. 049 9006939, e-mail: [anonimizat]

Organisme sau programe cărora le sunt raportate datele: ANPM Bucuresti

3.2.1. Aria de reprezentativitate

3.2.2. Coordonatele geografice (longitudine și latitudine, măsurate în grade, minute și secunde).

N: 44o56’21’’

E: 26o01’33’’

3.2.3. Altitudinea: 150 m

3.2.4. Poluanții măsurați: SO2, NO, NO2, NOX, benzen, toluen, o-m-p xilen, etilbenzen, PM10 on-line.

3.2.5. Parametrii meteorologici măsurați: temperatura, viteza vântului, direcția vântului, umiditatea relativă, presiunea atmosferică, radiația solară, precipitații.

3.2.6. Alte informatii relevante: direcția predominantă a vântului este NE, distanța până la cel mai apropiat obstacol (clădire) 10m, înălțimea celor mai apropiate obstacole 20m.

3.2.7. Mediul înconjurător local/morfologia peisajului

3.2.7.1. Tipul zonei: urbană

3.2.7.2. Caracterizarea zonei: rezidențială și comercială

Principalele surse de emisie aflate în apropierea stației

– instalații de ardere neindustriale

– arderi în industria de prelucrare

– procese de producție

– utilizarea solvenților

– trafic rutier

– alte surse mobile

3.2.8. Caracterizarea traficului

Străzi înguste: volum moderat de trafic (intre 2.000 și 10.000 vehicule/zi)

Altele: stația se află la 30 m distanță față de o importantă arteră de circulatie și este înconjurată pe patru părți de străzi mici aflate la distanțe cuprinse între 50 și 300 m.

3.2.9. Informații privind tehnicile de măsurare

3.2.9.1. Echipament.

denumire: Analizor SO2 model ME 9850 B; metoda de referință: fluorescenta în UV, EN 14212;

denumire: Analizor NOx model ME 9841 B; metoda de referinta: chemiluminiscenta, EN 14211;

denumire: Analizor VOC/-2000; metoda de referință: detector cu fotoionizare PID, EN 14662-1;

denumire: Analizor PM10 on-line LSPM10 , metoda de referință: măsurători on-line, EN 12341/98

denumire: Prelevator PM10 model TECORA; metoda de referință: măsurători gravimetrice, EN 12341;

3.2.9.2. Caracteristici de prelevare

– localizarea punctului de prelevare: Municipiul Ploiesti, Piata Victoriei

– înălțimea punctului de prelevare: 3 m

– lungimea liniei de prelevare: 2 m

– timpul de prelevare: 24 h din 24 h

3.2.9.3. Calibrare:

– tip: automat și manual

– metoda: calibrare cu tub de permeatie, calibrare cu gaz de referință

– frecvența: zilnic, lunar și de câte ori este necesar

D. STAȚIA DE FOND SUBURBAN

Denumirea statiei: Ploiesti 3 Blejoi

Codul stației: PH 3

Denumirea arealului/zonei: zona rezidențială

Tipul zonei :(zona peste 100 m)

Tipul stației: fond suburban

Responsabilul stației: Ing. Valentina Andronache, ing.A.Spiridon

Denumirea și adresa institutiei tehnice responsabile cu întretinerea statiei: S.C. ORION EUROPE S.R.L. BUCURESTI – Orion Italia, Via A. Volta n.25/B-35030 Veggiano (PD), tel. 049 9006911, fax. 049 9006939, e-mail: [anonimizat]

Organisme sau programe carora le sunt raportate datele: ANPM Bucuresti

3.2.1. Aria de reprezentativitate

3.2.2. Coordonatele geografice (longitudine și latitudine, măsurate în grade, minute și secunde).

N: 44o59’03’’

E: 26o00’54’’

3.2.3. Altitudinea: 150 m

3.2.4. Poluanții măsurați: SO2, NO, NO2, NOx, CO, PM10 on-line, O3

3.2.5. Parametrii meteorologici măsurați – temperatura, viteza vântului, direcția vântului, umiditatea relativă, presiunea atmosferică, radiația solară, precipitații

3.2.6. Alte informații relevante: direcția predominantă a vântului este NE, distanța până la cele mai apropiate obstacole case 10 m, înălțimea celor mai apropiate obstacole 10 m

3.2.7. Mediul local/morfologia peisajului

3.2.7.1. Tipul zonei: suburbană

3.2.7.2. Caracterizarea zonei: rezidențială

Principalele surse de emisie aflate în apropierea statiei

– arderi în industria de transformare și pentru producerea de energie electrică și termică

– instalații de ardere neindustriale

– arderi în industria de prelucrare

– procese de producție

– prelucrarea si distribuția combustibililor fosili

– utilizarea solvenților

– trafic rutier

– alte surse mobile

– tratarea și eliminarea deșeurilor

– agricultura

3.2.8. Caracterizarea traficului

3.2.8.1. Străzi largi: volum mare de trafic (> 10.000 vehicule/zi)

Altele: intersectie la 250 m, stație de distribuție carburanți la 250m. Stația se află lângă o arteră importantă de circulație.

3.2.9. Informații privind tehnicile de măsurare

3.2.9.1. Echipament

denumire: Analizor CO model ME 9830 B; metoda de referință: fotometrie cu radiație IR nedispersivă, EN 14626;

denumire: Analizor SO2 model ME 9850 B; metoda de referință: fluorescenta în UV, EN 14212;

denumire: Analizor NOx model ME 9841 B; metoda de referință: chemiluminiscenta, EN 14211;

denumire: Analizor O3 model ME 9810 B; metoda de referință: fotometrie în UV, EN 14625;

denumire: Prelevator PM10 model TECORA; metoda de referinta : masuratori gravimetrice, EN 12341;

3.2.9.2. Caracteristici de prelevare:

– localizarea punctului de prelevare: Comuna Blejoi, in curtea Primariei Blejoi

– înălțimea punctului de prelevare: 3 m

– lungimea liniei de prelevare: 2 m

– timpul de prelevare: 24 h din 24 h

3.2.9.3. Calibrare:

– tip: automat și manual

– metoda: calibrare cu tub de permeație, calibrare cu gaz de referință

– frecvența: zilnic, lunar sau de câte ori este necesar

E. STAȚIA DE TIP INDUSTRIAL 2

Denumirea stației: Ploiesti 4 Brazi

Codul statiei: PH 4

Denumirea arealului/zonei: zona rezidențială , in apropierea platformei industriale Brazi

Tipul zonei: (zona peste 100 m)

Tipul stației: Industrial

Responsabilul stației: Ing. Valentina Andronache, ing.A.Spiridon

Denumirea și adresa institutiei tehnice responsabile cu întretinerea stației: S.C. ORION EUROPE S.R.L. BUCURESTI – Orion Italia, Via A. Volta n.25/B-35030 Veggiano (PD), tel. 049 9006911, fax. 049 9006939, e-mail: [anonimizat]

Organisme sau programe cărora le sunt raportate datele: ANPM Bucuresti

3.2.1. Aria de reprezentativitate

3.2.2. Coordonatele geografice (longitudine și latitudine, măsurate în grade, minute și secunde).

N: 44o50’57’’

E: 26o01’21’’

3.2.3. Altitudinea: 150 m

3.2.4. Poluanții măsurați: SO2, NO, NO2, NOx, CO, Benzen, Toluen, o-m-p-xilen, Etilbenzen, PM10 metoda gravimetrică, O3.

3.2.5. Parametrii meteorologici măsurați – temperatura, viteza vântului, direcția vântului, umiditatea relativă, presiunea atmosferică, radiația solară, precipitații

3.2.6. Alte informații relevante: direcția predominantă a vântului NE distanța până la cele mai apropiate obstacole (case) 10 m, înălțimea celor mai apropiate obstacole (case) 8 m.

3.2.7 Mediul local/morfologia peisajului

3.2.7.1. Tipul zonei: urbană

3.2.7.2. Caracterizarea zonei: rezidențială

Principalele surse de emisie aflate în apropierea stației

– arderi în industria de transformare și pentru producerea de energie electrică și termică

– instalații de ardere neindustriale

– prelucrarea si distribuția combustibililor fosili

– arderi în industria de prelucrare

– procese de producție

– trafic rutier

– alte surse mobile

3.2.8. Caracterizarea traficului

3.2.8.1. Străzi largi: volum moderat de trafic (intre 2.000 și 10.000 vehicule/zi)

Altele: stația se află lângă o intersecție mică 5 m.

3.2.9. Informații privind tehnicile de măsurare

3.2.9.1. Echipament

denumire: Analizor CO model ME 9830 B; metoda de referință: fotometrie cu radiație IR nedispersivă, EN 14626;

denumire: Analizor SO2 model ME 9850 B; metoda de referință: fluorescenta în UV, EN 14212;

denumire: Analizor NOx model ME 9841 B; metoda de referință: chemiluminiscența, EN 14211;

denumire: Analizor O3 model ME 9810 B; metoda de referință: fotometrie în UV, EN 14625;

denumire: Prelevator PM10 model TECORA; metoda de referință: măsuratori neferometrice;

denumire: Analizor VOC/-2000; metoda de referință: detector cu fotoionizare PID, EN 14662-1;

3.2.9.2. Caracteristici de prelevare:

– localizarea punctului de prelevare: Comuna Brazi, str. Teilor, langa primarie

– înălțimea punctului de prelevare: 3 m

– lungimea liniei de prelevare: 2 m

– timpul de prelevare: 24 h din 24 h

3.2.9.3. Calibrare:

– tip: automat și manual

– metoda: calibrare cu tub de permeație, calibrare cu gaz de referință – frecvența: zilnic, lunar sau de câte ori este cazul.

F. STAȚIA DE TIP INDUSTRIAL 1

Denumirea stației: Ploiesti 6 Mihai Bravu

Codul statiei: PH 6

Denumirea arealului/zonei: zona rezidențială urbană, in apropierea platformei industriale din zona de est a Municipiului Ploiesti

Tipul zonei: (zona peste 100 m)

Tipul stației: fond urban

Responsabilul stației: Ing. Valentina Andronache, ing.A.Spiridon

Denumirea și adresa institutiei tehnice responsabile cu întretinerea stației: S.C. ORION EUROPE S.R.L. BUCURESTI – Orion Italia, Via A. Volta n.25/B-35030 Veggiano (PD), tel. 049 9006911, fax. 049 9006939, e-mail: [anonimizat]

Organisme sau programe cărora le sunt raportate datele: ANPM

3.2.1. Aria de reprezentativitate

3.2.2. Coordonatele geografice (longitudine și latitudine, măsurate în grade, minute și secunde).

N: 44o56’17’’

E: 26o02’42’’

3.2.3. Altitudinea: 150 m

3.2.4. Poluanții măsurați: SO2, NO, NO2, NOx, CO, Benzen, Toluen, o-m-p-xilen, Etilbenzen, PM10 metoda gravimetrică, O3.

3.2.5. Parametrii meteorologici măsurați – temperatura, viteza vântului, direcția vântului, umiditatea relativă, presiunea atmosferică, radiația solară, precipitații

3.2.6. Alte informații relevante: direcția predominantă a vântului NE distanța până la cele mai apropiate obstacole (case) 10 m, înălțimea celor mai apropiate obstacole (case) 8 m.

3.2.7 Mediul local/morfologia peisajului

3.2.7.1. Tipul zonei: urbană

3.2.7.2. Caracterizarea zonei: rezidențială

Principalele surse de emisie aflate în apropierea stației

-prelucrarea si distribuția combustibililor fosili

– instalații de ardere neindustriale

– arderi în industria de prelucrare

– procese de producție

– trafic rutier

– alte surse mobile

3.2.8. Caracterizarea traficului

3.2.8.1. Străzi largi: volum moderat de trafic (intre 2.000 și 10.000 vehicule/zi)

Altele: stația se află la 100 m de o intersecție moderata si la 30 m de o statie de carburanti

3.2.9. Informații privind tehnicile de măsurare

3.2.9.1. Echipament

denumire: Analizor CO model ME 9830 B; metoda de referință: fotometrie cu radiație IR nedispersivă, EN 14626;

denumire: Analizor SO2 model ME 9850 B; metoda de referință: fluorescenta în UV, EN 14212;

denumire: Analizor NOx model ME 9841 B; metoda de referință: chemiluminiscența, EN 14211;

denumire: Analizor O3 model ME 9810 B; metoda de referință: fotometrie în UV, EN 14625;

denumire: Prelevator PM10 model TECORA; metoda de referință: măsuratori neferometrice;

denumire: Analizor VOC/-2000; metoda de referință: detector cu fotoionizare PID, EN 14662-1;

3.2.9.2. Caracteristici de prelevare:

– localizarea punctului de prelevare: Municipiul Ploiesti, str. Mihai Bravu, langa benzinaria Lukoil, in zona platformei industriale SC Petrotel Lukoil

– înălțimea punctului de prelevare: 3 m

– lungimea liniei de prelevare: 2 m

– timpul de prelevare: 24 h din 24 h

3.2.9.3. Calibrare:

– tip: automat și manual

– metoda: calibrare cu tub de permeație, calibrare cu gaz de referință – frecvența: zilnic, lunar sau de câte ori este cazul.

3.3 Prezentarea datelor de monitorizare

Evaluarea concentrațiilor de poluanți în atmosferă în arealul Aglomerării Ploiești a luat in considerare emisiile de poluanți în aer provenite de la toate categoriile de surse din zonă. In anul 2007 au fost inserate în modelul de dispersie emisiile provenite de la 33 de agenți economici, întreprinderi totalizând un numar de 134 de coșuri In anul 2008 au fost inserate în modelul de dispersie emisiile provenite de la 29 de agenți economici – întreprinderi totalizând un numar de 127 de coșuri.

Tabelul nr. 9

Tabelul nr. 10

Analiza rezultatelor obținute prin modelarea dispersiei poluanților în atmosferă conduce la concluzia că principalele surse de poluare care generează depășiri ale valorilor limită pentru diferiți poluanți sunt asociate activităților industriale, casnice și de trafic astfel:

NOx/NO2 – surse industriale și surse de suprafață (încălzirea spațiilor)

SO2 – surse industriale

PM10 – trafic rutier și surse de suprafață (încălzirea spațiilor).

3.4.Concentrațiile de PM10 in anul 2007 modelare

3.4.1Concentrația medie anuală:

Valoarea limită a concentrației medii anuale a fost depașită pe arii extinse în municipiul Ploiești și în cateva comune din jurul municipiului Ploiești – în partea sudică și nord-estică (a se vedea încadrarea în liste).

3.4.2Concentrația maximă zilnică:

Valoarea limită a concentrației maxime zilnice a fost depașită pe arii extinse ce include municipiul Ploiești și majoritatea comunele din sud, est și nord. Aceste depășiri ale valorii limită se datorează îndeosebi surselor de suprafață cu înălțime de emisie joasă asociate activităților de încălzire rezidențială și contribuției surselor majore industriale de poluare localizate în partea sudică și estică a municipiului.

3.5.Concentrațiile de PM10 in anul 2008

3.5.1Concentrația medie anuală

Valoarea limită a concentrației medii anuale este depășită pe o arie extinsă care cuprinde întreg municipiul Ploiești și localități din apropierea municipiului Ploiești – în partea sudică, sud-vestică și nord-vestică (a se vedea încadrarea în liste).

Pragul superior de evaluare (PSE) și Pragul inferior de evaluare (PIE) sunt depășite pe întreaga arie de modelare, respectiv, pe întreaga arie a aglomerării Ploiești.

3.5.2Concentrația maximă zilnică

Valoarea limită a concentrației maxime zilnice este depășită pe arii extinse ce includ municipiul Ploiești și majoritatea localităților din est, sud, nord-vest și nord.

Pragul superior de evaluare (PSE) și Pragul inferior de evaluare (PIE) sunt depășite pe întreaga arie de modelare, respectiv, pe întreaga arie a aglomerării Ploiești.

Aceste depășiri ale valorii limită se datorează îndeosebi traficului rutier deosebit de intens și, într-o anumită măsură, surselor de suprafață cu înălțimi de emisie joase asociate activităților de încălzire a spațiilor.

3.6.Concentrațiile de SO2 in anul 2007

3.6.1Concentrația medie anuală:

Valoarea limită a concentrației medii anuale pentru protecția ecosistemelor a fost depașită pe o arie extinsă ce cuprinde municipiul Ploiești și localitățile din partea sudică, estică și sud-estică. Acest lucru se datorează distribuției concentrate in aceste arii a surselor industriale majore de poluare.

Pragul superior de evaluare (PSE) a fost depașit pe arii și mai extinse cuprinzând municipiul Ploiești, comunele din jurul acestuia, pe o suprafață mai mare de 75 % din aria de modelare.

Pragul inferior de evaluare (PIE) a fost depașit pe întreaga arie de modelare.

3.6.2.Concentrația maximă zilnică:

Valoarea limită a concentrației maxime zilnice a fost depașită pe o arie extinsă ce cuprinde sud-estul municipiului Ploiești și comunele din partea sudică și sud-estică a acestuia.

Pragul superior de evaluare (PSE) a fost depașit pe arii și mai extinse cuprinzând municipiul Ploiești, comunele din jurul acestuia mai puțin în extremitatea nordică, pe o suprafață mai mare de 50 % din aria de modelare.

Pragul inferior de evaluare (PIE) a fost depașit pe arii foarte extinse cuprinzând municipiul Ploiești, comunele din jurul acestuia, pe o suprafață mai mare de 75 % din aria de modelare.

3.6.3.Concentrația maximă orară

Valoarea limită a concentrației maxime orare a fost depașită pe o arie extinsă ce cuprinde sud-estul municipiului Ploiești și comunele din partea sudică și sud-estică a acestuia.

3.7. Concentrațiile de SO2 in anul 2008

3.7.1Concentrația medie anuală

Valoarea limită a concentrației medii anuale pentru protecția ecosistemelor este depășită pe o arie extinsă ce cuprinde integral partea centrală și de sud a municipiului Ploiești, precum și localitățile învecinate din partea estică, sudică și sud-vestică. Acest lucru se datorează concentrării în aceste arii a surselor industriale majore de poluare.

Pragul superior de evaluare (PSE) este depășit pe arii și mai extinse cuprinzând municipiul Ploiești, comunele din jurul acestuia, pe o suprafață mai mare de 60 % din aria de modelare.

Pragul inferior de evaluare (PIE) este depășit pe întreaga arie de modelare, respectiv, pe întreaga arie a aglomerării Ploiești.

3.7.2Concentrația maximă zilnică

Valoarea limită a concentrației maxime zilnice este depășită pe o arie din vecinătatea estică a municipiului Ploiești, precum și pe o arie restrânsă aflată la nord de comuna Brazi.

Pragul superior de evaluare (PSE) este depășit pe arii și mai extinse cuprinzând jumătatea de sud a municipiului Ploiești, perimetre aflate la est și la sud-est de acesta (localitățile Valea Călugărească și Berceni), precum și un perimetru situat la sud-vest care include parte din comunele Brazi și Bărcănești.

Pragul inferior de evaluare (PIE) este depășit pe o arie extinsă (circa 45 % din aria de modelare), cuprinzând municipiul Ploiești, orașul Valea Călugărească, precum și comunele din apropierea municipiului Ploiești.

În restul ariei de modelare și a aglomerării Ploiești, concentrațiile maxime zilnice se află sub PIE.

3.7.3.Concentrația maximă orară

Valoarea limită a concentrației maxime orare este depașită pe arii relativ restrânse ce includ estul municipiului Ploiești și zona localității Brazi în partea de sud a acestuia.

3.8Concentrațiile de NO2 in anul 2007

3.8.1Concentrația medie anuală:

Valoarea limită (care include și marja de toleranță – VL+MT) a concentrației medii anuale a fost depașită pe o arie retransă localizată în sudul municipiului Ploiești și în comunele Bărcănești și Brazi.

Pragul superior de evaluare (PSE) a fost depășit pe arii mai extinse din municipiul Ploiești în zona centrală și de sud, în comunele limitrofe din sud și est cât și de-a lungul drumurilor naționale spre București și Brașov (DN1).

Pragul inferior de evaluare (PIE) a fost depășit pe arii și mai extinse ce include municipiul Ploiești, comunele limitrofe din sud, nord, est și sud-est cât și de-a lungul drumurilor naționale spre București și Brașov (DN1).

3.8.2Concentrația maximă orară:

Valoarea limită (care include si marja de toleranta – VL+MT) a fost depașită în municipiul Ploiești în zona centrală și de sud-est, în comunele limitrofe din sud cât și de-a lungul drumurilor naționale spre București și Brașov (DN1).

Pragul superior de evaluare (PSE) a fost depășit pe arii și mai extinse cuprinzând municipiul Ploiești, comunele limitrofe din jurul acestuia și drumurile nationale spre, București, Brașov, Targoviște și Buzau.

Pragul inferior de evaluare (PIE) a fost depășit pe majoritatea ariei de modelare cuprinzând municipiul Ploiești, comunele limitrofe din jurul acestuia și drumurile naționale spre București, Brașov, Targoviște și Buzău.

3.9.Concentrațiile de NO2 in anul 2008

3.9.1Concentrația medie anuală

Valoarea limită (care include și marja de toleranță – VL+MT) a concentrației medii anuale este depășită pe o arie localizată în municipiul Ploiești și care cuprinde partea centrală și de nord.

Pragul superior de evaluare (PSE) este depășit pe o arie mai extinsă, incluzând aproape toată suprafața municipiului Ploiești.

Pragul inferior de evaluare (PIE) este depășit pe o arie și mai largă, care include atât municipiul Ploiești, cât și perimetre limitrofe acestuia, extinse în special spre sud-vest.

În restul ariei de modelare și a aglomerării Ploiești, concentrațiile medii anuale se află sub PIE.

3.9.2.Concentrația maximă orară

Valoarea limită (care include și marja de toleranță – VL+MT) este depășită pe suprafața municipiului Ploiești, precum și pe o arie adiacentă limitei de nord-est a orașului.

Pragul superior de evaluare (PSE) este depășit pe o arie și mai extinsă cuprinzând atât municipiul Ploiești, cât și perimetre situate în jurul acestuia. Pragul superior de evaluare este de asemenea, depășit, în centrul comunei Ciolpani.

Pragul inferior de evaluare (PIE) este depășit în municipiul Ploiești, în comunele limitrofe din jurul acestuia, precum și de-a lungul drumurilor naționale.

În restul ariei de modelare și a aglomerării Ploiești, concentrațiile maxime orare se află sub PIE.

Pentru fiecare stație de monitorizare in care s-au înregistrat în anul 2008 și 2009 depășiri ale numarului de valori limită/tinta (VL/VT) sau depășiri ale numarului de valori limită plus marja de toleranță (VL+MT) permise intr-un an se prezintă următoarele date:

Tabelul nr. 11 Prezentarea datelor de monitorizare

În cursul anilor 2008 si 2009, calitatea aerului din Municipiul Ploiesti a fost monitorizată, cu ajutorul stațiilor automate de monitorizare a calității aerului, prin măsurători de PM10 SO2 NO2 si O3 la stațiile de trafic, PH-1 (APM sediu) și PH-5 (B-dul București), stațiile de tip industrial PH- 4 (Primăria Brazi) și PH – 6 (M. Bravu) respectiv stațiile de fond urban si suburban PH-2 (Pța Victoriei) si PH-3 (Primăria Blejoi).

In tabelele cu numerele 11 si 12 sunt prezentati indicatorii care au depasit limita numarului admis intr-un an calendaristic pentru anii 2008 – 2009 precum si statiile care i-au monitorizat.

Tabelul nr. 12

Tabelul nr. 13

Evolutia indicatorilor analizati este reprezentata grafic si scoate in evidenta reducerea semnificativa a concentratiilor unor poluanti cum este dioxidul de sulf si dioxidul de azot in anii 2008 si 2009 comparativ cu anul 2007 lucru evident si din modelarea dispersiei prezentata anterior.

Dioxidul de sulf inregistreaza depasiri in anii 2008 si 2009 a valorilor limita zilnice respectiv 125 µg/m3, ambele in statia PH6 Mihai Bravu dar sub numarul permis de depasiri intr-un an iar dioxidul de azot nu a trecut de valoarea limita sau valoarea limita + marja de toleranta de 40 µg/m3 respectiv 45 µg/m3 mediata pe an.

Dupa cum se observa pulberile in suspensie fractia PM10 au depasit frecvent valoarea limita in perioada de mediere de 24h la toate cele sase statii dar numarul de 35 depasiri permise intr-un an a fost depasit in anul 2008 doar in statia PH6 Mihai Bravu iar in anul 2009 in statia PH1 A.P.M. Sediu.

Ozonul a avut in anul 2008 depasiri atat ale valorilor pragului de informare cat si a valorii tinta. Astfel valoarea pragului de informare de 180 µg/m3 a fost depasita in statiile PH-2 (Pța Victoriei) stație de fond urban, PH- 4 (Primăria Brazi) și PH – 6 (M. Bravu) ambele industriale dar nu s-a depasit aceasta valoare 3 ore consecutivcun este prevazut in OM 592/2002. Aceleasi statii au inregistrat valori de peste 120 µg/m3 ale valorii tinta de peste 25 de ori in anul respectiv.

In anul 2009 doar statiile PH-3 (Primăria Blejoi) stație de fond suburban si PH – 6 (M. Bravu) industrial au scos in evidenta depasiri ale valorii tinta – 120 µg/m3.

Variatiile orare ale indicatorului O3 – valoarea tinta (VT) 120 µg/m3

Variatiile zilnice ale indicatorului SO2 – valoarea limita (VL) 125 µg/m3

Variatiile anuale ale indicatorului NO2 – valoarea limita + marja de toleranta (VL+MT) 45 µg/m3

Variatiile zilnice ale indicatorului PM10 – valoarea limita (VL) 50 µg/m3

Pulberile in suspensie, PM10 au fost determinate prin metoda gravimetrică in anul 2009, cu ajutorul celor 5 stații automate: PH-1 (APM sediu) și PH-5 (B-dul București) sunt stații care monitorizează impactul traficului asupra mediului, PH-2 (Pța Victoriei) stație de fond urban, Stația PH-3 (Primăria Blejoi) stație de fond suburban si PH – 6 (M. Bravu) statie de tip industrial. Rezultatele măsurătorilor pentru indicatorul PM10, obținute prin metoda gravimerică, sunt redate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr 14 Evoluția concentrațiilor de PM10 măsurate gravimetric cu ajutorul stațiilor automate de monitorizare, județul Prahova – anul 2009

Fig. Nr 8 Evoluția concentrațiilor de PM10 măsurate gravimetric(µg/m3) cu ajutorul stațiilor automate de monitorizare, județul Prahova – anul 2009

Prin determinări gravimetrice, pulberile în suspensie PM10 au înregistrat, în anul 2009, valori medii cuprinse între 13.77-50.59 µg/mc, comparativ cu valoarea limită prevăzută în Ord. 592/2002, 50 µg/mc.

CAPITOLUL IV

Identificarea și validarea depășirilor.

4.1 Validarea depășirilor

Agentia pentru Protectia Mediului Prahova administrează rețeaua formată din cele sase stații amplasate în Municipiul Ploiesti și efectuează și asigurarea calității, conform precizărilor transmise de Ministerul Mediului Padurilor, în colaborare cu Agenția Națională pentru Protecția Mediului și firma ORION, cea care a furnizat echipamentele care se află în dotarea stațiilor automate de monitorizare a calității aerului.

4.2. Identificarea depășirilor valorilor limită și/sau ale valorilor țintă s-a efectuat de către responsabilul pentru validarea datelor în colaborare cu responsabilul stației de monitorizare.

Rezultatul analizelor pentru depistarea cauzelor depasirilor au pus in evidenta in general influenta traficului si a activitatilor aditionale din imprejurimi.

– Depășiri ale valorilor limită cauzate de surse liniare (Trafic)

Situația parcului auto la nivelul județului Prahova

Situația mijloacelor de transport la nivelul județului Prahova pentru anul 2009, comparativ cu anul 2008, este prezentată în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 15 Evoluția numărului de autovehicule din județul Prahova

În anul 2009 creșterea numărului de autovehicule din judetul Prahova este evidentă. Numărul total de autovehicule a crescut, după cum se poate observa cu peste 62%. Cea mai mare creștere a cunoscut-o categoria Autoturisme benzina 1.4 l care a iregistrat o crestere de peste 100%

– Depășiri ale valorilor limită cauzate de surse fixe

Pentru analiza depășirilor înregistrate la stațiile industriale și de fond s-au folosit următoarele metode de analiză și validare:

analizarea listei principalelor surse de poluare a aerului din zona respectivă (agenți economici, etc)

inventarul emisiilor acestor surse (valoarea emisiilor totale, coșuri de dispersie existente, instalații de reținere a poluanților);

analiza datelor meteo, cu viteza și direcția predominantă a vântului pe perioada depășirii valorii limită și/sau a valorii țintă;

verificarea datelor de monitorizare a emisiilor pentru unitățile din zonă.

Lista agentilor economici cu aport semnificativ in emisiile de PM10 de pe raza Municipiului Ploiesti este:

4.3 Caracterizarea indicatorilor monitorizați

Pulberile PM10

Pulberile PM10 care sunt particule cu un diametru D<10 µm, pătrund prin gură și nas în plămâni, unde, în funcție de mărimea lor, sunt transportate până în bronhiile principale sau alveolele pulmonare. PM10 afectează sănătatea umană, determinând afecțiuni cum sunt cele de circulație și cele ale căilor respiratorii. Cele cu diametru de la 5-10 (PM10) la 2,5-5 (PM2,5) prezintă un risc mai mare de a pătrunde în alveolele pulmonare provocând inflamații și intoxicări.

Suspensiile (particulele peste 10 μm diametru mediu) au stabilitate mică și se depun mai ușor. Puterea de difuzie este redusă, nu pătrund în alveolele pulmonare, deci nu sunt periculoase. Scad luminozitatea, deci influențează negativ fotosinteza la plante, obturează ostiolele, dereglând respirația.Plantele cresc mici, frunzele se răsucesc, masa biologică scade. Uneori modifică pH-ul solului, cum este cazul la ciment. Intâlnind un obstacol vertical, praful este reținut și teoretic, numai aerul ocolește acel obstacol. In realitate este antrenată și o cantitate redusă de particule solide.

Pulberile de 0,1 – 10 μm diametru mediu au stabilitate mai mare și se depun în timp mai îndelungat, la distanță mai mare, uneori de 2 – 10 km (cenușa, negrul de fum).

Puterea de difuzie este mai mare, ajungând în alveolele pulmonare, deci devin toxice pentru organisme. Cele mai periculoase sunt cele de 0,2 – 2 μm, care se separă greu din aer.

Pulberile sub 0,1μm se depun foarte greu și difuzează foarte ușor. Nu sunt nocive pentru om. Depunerea se face după ciocnirea și aglomerarea lor.

Efecte asupra sănătății: toxicitatea pulberilor se datorează nu numai caracteristicilor fizico-chimice, dar și dimensiunilor acestora.

Acțiunea pulberilor asupra organismului uman depinde de natura substanței, concentrația în aer, solubilitatea în apă, timpul de expunere. După acțiunea toxică, pulberile se pot clasifica în:

– iritante, sau corozive, cum sunt: varul, oxizii de arsen, cromații, etc.;

– alergenice, ca: bumbacul, cânepa, lemnul, bicromații;

– cancerigene: compușii cu crom, arsen, materialele radioactive;

– cu acțiune toxică generală: Pb, As, Mn, Be, V, etc.;

– infectante: pulberile cu microbi, viruși, etc.

Pulberile inspirate se depun neuniform și neregulat pe căile respiratorii, în funcție de mărime, viteza aerului, durata de trecere, concentrația lor în aer, natura lor. Cele higroscopice sunt reținute în cantitate mai mare decât cele nehigroscopice. O parte din pulberile inspirate sunt eliminate imediat la expirație, sau în câteva ore. Pătrunderea în plămâni este zero pentru particulele de 10 μm, ce sunt reținute de la început și 100 % pentru particulele ≤ 1μm. Particulele sub 0,5μm difuzează cel mai ușor.

Imbolnăvirea cu particule de praf, sau de fum se numește pneumoconioză. Pesticidele și în special insecticidele poluează pe distanțe mai mari de 30 km față de locul de aplicare, fiind purtate de curenții de aer orizontali și verticali, ceea ce explică diferitele simptome de fitotoxicitate apărute la distanță.

Surse naturale: eroziunea rocilor și dispersia polenului.

Surse antropice: activitatea industrială, sistemul de încălzire a populației, centralele termoelectrice.

Traficul rutier contribuie prin pulberile produse de pneurile mașinilor la oprirea acestora și datorită arderilor incomplete.

Oxizii de azot NOx

Oxizii de azot NOx, la temperatura mediului ambiental sunt prezenți în formă gazoasă. NO( monoxidul de azot) este incolor și inodor. NO2 (doixidul de azot) are culoarea brun roșcat și un miros puternic, înecăcios.

Oxizii de azot pot provenii atât din surse naturale cât ți din surse antropice

Surse naturale: sursa principală – acțiunea bacteriilor la nivelul solului.

Surse antropice: încălzirea rezidențială și evacuările de gaze de eșapament de la motoarele vehiculelor în etapa de accelerație sau la viteze mari

Oxizii de azot nu produc iritații, dar distrug alveolele pulmonare, deci au toxicitate mult mai mare decât monoxidul de carbon. Dioxidul de azot este de patru ori mai toxic decât monoxidul. La o concentrație de peste 10 p.p.m. produc necroze foliare (decolare) la plante, iar la animale și oameni sensibilizează organismul față de agresivitatea germenilor microbieni.Contribuie la reducerea vizibilității pe șoselele aglomerate, prin formare de smog..

Efecte asupra sănătății: oxizii de azot sunt un amestec de gaze cu efect iritant pentru mucoasă care afectează aparatul respirator și diminuează capacitatea respiratorie (gradul de toxicitate al NO2 este de 4 ori mai mare decât cel al NO).

Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide și favorizează acumularea nitraților la nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental.

Dioxidul de sulf

Dioxidul de sulf afectează grav atât ființele umane (la concentrații de peste 5 ppm se produc afecțiuni respiratorii extrem de grave, iar prezența SO2 împreună cu negrul de fum generează anemii, tuberculoză și creșterea sensibilității la alți agenți patogeni), cât și flora (prin degradarea clorofilei, reducerea fotosintezei, reducerea ratei de creștere a plantelor). Efectele grave ale poluării cu SO2 se regăsesc la nivel global prin degradarea unor suprafețe întinse ocupate de păduri datorate în principal, ploilor acide sau acidifierii solului.

Efectele nocive ale dioxidului de sulf se datorează atât acțiunii sale specifice, de agent oxidant, posibilității sale de a reacționa cu apa, formând acid sulfuros, sau de a se oxida la trioxid de sulf în atmosferă. Trioxidul de sulf reacționează și el cu apa și formează acid sulfuric (în perioadele cu ceață sau în zilele foarte umede gradul de transformare poate atinge 15,7%).

Acțiunea nocivă a dioxidului de sulf este puternic amplificată prin sinergism cu NO2, praf, negru de fum și este cumulativă în timp, modul său de acțiune fiind atât cronic cât și acut, iar efectele sale pot fi atât localizate cât și generalizate.

Efectele dioxidului de sulf asupra mamiferelor și omului merg de la simpla iritare până la deces și tulburări genetice, acestea fiind studiate fie pe animale de experiență, fie pe subiecți voluntari, fie în urma unor accidente , la acestea din urmă contribuind, pe lângă SO2 și oxizii de azot, fumul, ceața, inversia termică și calmul atmosferei.

Dioxidul de sulf este reținut în proporție de 60-99% în căile respiratorii superioare, unde și acționează nociv (datorită marii sale solubilități în apă), pătrunderea în profunzimea aparatului respirator fiind posibilă prin adsorbția sa pe particule fine, în acest fel efectul său asupra unor funcții pulmonare fiind nu numai însumat, ci și multiplicat.

În funcție de concentrația dioxidului de sulf, de condițiile exterioare, de vârstă (copii și bătrânii sunt mult mai sensibili), de prezența altor boli (cardiovasculare), de condițiile de muncă și locuit, de existența unei stări personale favorizante (fumatul, alcoolismul), efectele se manifestă prin spasm faringian, constricții bronhiale (la nivelul canalelor alveolare și în bronhiolele terminale), leziuni ale parenchimului pulmonar, creșterea colinesterazei serice și a aspartat-aminotransferazei, creșterea numărului celulelor calciforme, pneumonie proliferantă, tuse, edem pulmonar, și în final chiar decesul .

Efectele dioxidului de sulf depind și de starea de sănătate a persoanelor expuse. Astfel, un subiect sănătos nu resimte nici un efect la o concentrație mai mică de 5 ppm, dar astmaticii au probleme de constricție a bronhiilor pornind de la o concentrație de 1 ppm.

Cercetările recente au arătat că dioxidul de sulf poate fi încriminat de apariția cancerului pulmonar, prin accelerarea formării radicalilor liberi în organism.

In aprecierea efectelor dioxidului de sulf asupra copiilor trebuie ținut cont nu numai de fragilitatea organismului lor ci și de faptul că, datorită taliei lor reduse, aceștia absorb de 2 – 3 ori mai mult aer poluat decât adultii.

Pentru prevenirea îmbolnăvirilor datorate dioxidului de sulf, valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane este de 125μg/mc aer , valoare care să nu fie depășită de peste 3 ori într-un an calendaristic, iar concentrația maximă admisibilă a SO2 în atmosfera zonei de muncă a fost limitată la 10mg/mc/15 min și 5 mg/mc/8 ore

Ozonul O3

Ozonul O3 este forma alotropică a oxigenului, având molecula formată din trei atomi.

Misiunea principala a ozonului in straturile superioare ale atmosferei este de a proteja Terra de razele ulrtavilolete ale soarelui. De-a lungul timpului viata vegetala de pe pamant s-a adaptat la un anumit nivel de radiatii UV. Sporirea cantitatii de radiatie poate provoca distrugerea treptata a lumii vii.

Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 pana la 48 km altitudine. Concentratia maxima de ozon de pana la 10 parti pe milion are loc in stratul de ozon. Asadar ozonul se formeaza prin actiunea razelor solare asupra oxigenului. Aceasta actiune are loc de cateva milioane de ani, dar compusii naturali de azot din atmosfera se pare ca au mentinut concentratia de ozon la un nivel stabil. In straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol distrugator, el ataca celulele plantelor prin inhibitia fotosintezei, intensifica procesele nocive ale smogului.

Ozonul troposferic este un puternic oxidant cu miros caracteristic, de culoare albăstruie și foarte toxic.În atmosferă, se poate forma pe cale naturală în urma descărcărilor electrice și subacțiunea razelor solare, iar artificial ca urmare a reacțiilor unor substanțe nocive, provenitedin sursele de poluare terestră.

Ozonul format în partea inferioară a troposferei este principalul poluant în orașele

industrializate. Ozonul troposferic se formează din oxizii de azot (in special dioxidul de azot ), compușii organici volatili – COV, monoxidul de carbon în prezența razelor solare, ca sursă de energie a reacțiilor chimice.

Ozonul stă la baza formării smogului (pe cale fotochimică) și are implicații grave

asupra stării de sănătate a oamenilor, fiind apreciat ca unul din cei mai agresivi poluanți –afectează aparatul respirator (dificultate respiratorie, reducerea funcțiilor plămânilor șiastm), irită ochii, provoacă congestii nazale, reduce rezistența la infecții etc; a sănătății șiproductivității plantelor, prin afectarea mecanismului de fotosinteză, de formare a frunzelorși de dezvoltare a plantelor.

Ozonul este principalul component al smogului fotochimic În timpul orelor de vârf înzonele urbane concentrația atmosferică de oxizi de azot și hidrocarburi crește rapid pemăsură ce aceste substanțe sunt emise de automobile sau de alte vehicule. În acelașitimp cantitatea de dioxid de azot din atmosferă scade datorită faptului că lumina solarădetermină descompunerea sa în oxid de azot și atomi de oxigen. Atomii de oxygen reacționează cu oxigenul molecular și formează ozonul. Pe măsură ce se apropie mijloculzilei, concentrația de ozon devine maximă, iar cea de oxid de azot minimă. Aceastăcombinație produce un nor toxic de culoare gălbuie cunoscut drept smog fotochimic.

CAPITOLUL V

Măsuri și responsabilități

5.1. Informarea autorităților responsabile

După evaluarea finală a datelor anuale, Agentia pentru Protectia Mediului Prahova informează obligatoriu atât Dispeceratul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, Laboratorul Național de Referință pentru Calitatea Aerului din cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, Garda Națională de Mediu, Instituția Prefectului Județului Prahova, precum și membrii Comisiei Tehnice, cu privire la depășirea valorilor limită și/sau a valorilor țintă dupa calendarul de mai jos:

Întrunirea Comisiei Tehnice

Tabelul nr. 16

5.2. Informarea publicului

Datele privind calitatea aerului, monitorizate de către Agentia pentru Protectia Mediului Prahova sunt prezentate publicului prin cele patru panouri informaționale, doua exterioare, amplasate în Municipiul Ploiesti – Piața Victoriei, respectiv Comuna Brazi – Primarie si doua interioare in incinta Agentiei pentru Protecția Mediului Prahova respectiv in primaria Comunei Blejoi.

Agentia pentru Protectia Mediului Prahova publică din oficiu pe pagina de web proprie, www.apmph.ro, informații privind valorile indicatorilor monitorizați în cadrul rapoartelor privind calitatea factorilor de mediu pentru județul Prahova, elaborate lunar și anual.