Dreptul Mediului Si Ariilor Protejate

Diverse2

Dreptul Mediului Si Ariilor Protejate

Byadmin ianuarie 1, 2024

DREPTUL MEDIULUI ȘI ARIILOR PROTEJATE

CUPRINS

Cursul Dreptul Mediului și Ariilor protejate, ofera studentilor o sursa utila de formare si informare în vederea utilizării corecte a disciplinei Dreptul Mediului și Ariilor protejate , analiza diverselor aspecte ale disciplinei sus-menționate ca și în aceea a pregătirii corecte a propriului demers didactic la disciplina Dreptul Mediului și Ariilor protejate.

Obiectivele cursului

Cerințe preliminare

Resurse și mijloace de lucru

Structura cursului

Durata medie de studiu individual

Evaluarea

LEGISLAȚIE COMUNITARĂ-ASPECTE INTRODUCTIVE

Cuprins

1.1. Principalele obiective ale unitatii de invatare nr.1 UI 1

1.2 Noțiuni introductive

1.3. Test de autoevaluare 1.1

1.4 Cele mai importante organizații internaționale

1.5. Test de autoevaluare 1.2

1.6.Rezumat

1.7.Bibliografia Unitatii de învățare Nr.1

ELEMENTE DE DREPT INTERNAȚIONAL ȘI COMUNITAR AL MEDIULUI

Cuprins

2.1. Principalele obiective ale unitatii de invatare nr.2 UI 2

2.2 Aspecte introductive

2.3 Testul de evaluare 1

2.4 Bazele „constituționale” ale reglementărilor UE

2.5 Test de autoevaluare 2

2.6. Unele domenii de reglementare ale dreptului mediului al UE

2.7 Test de autoevaluare 3

2.8 Rezumat

2.9.Bibliografia Unitatii de invatare Nr.2

OBIECTIVELE ȘI INDICATORII DEZVOLTĂRII DURABILE

Cuprins

3.1. Principalele obiective ale unitatii de invatare nr.3 UI 3

3.2 Obiectivele și indicatorii dezvoltării durabile

3.3 Testul de evaluare 1

Marile necunoscute ale fenomenului de schimbare a climei

3.5 Testul de evaluare 2

3.6 Rezumat

Este timpul pentru intocmirea Temei de control (T.C. 1) conform calendarului disciplinei

T.C.1. – Rolul individual în lupta împotriva fenomenului , data predarii conform calendarului disciplinei

3.7 Bibliografia Unitatii de invatare Nr.3

DREPTUL PROTEJĂRII NATURII ȘI A PATRIMONIULUI CULTURAL

Cuprins

4.1. Principalele obiective ale unitatii de invatare nr.4 UI 4

4.2 . Diferitele culturi ale precauției

4.3. Test de autoevaluare 4.1

4.4 . Școlile precauției

4.5. Test de autoevaluare 4.2

4.6 Protecția patrimoniului cultural

4.7 Test de autoevaluare 4.3

4.8.Rezumat

4.9 Bibliografia Unitatii de invatare Nr.4

ARIILE ȘI MONUMENTELE NATURALE PROTEJATE ÎN ROMÂNIA

Cuprins

5.1. Principalele obiective ale unitatii de invatare nr.5 UI 5

5.2 Ariile și monumentele naturale protejate în România

5.3 Testul de evaluare 1

5.4 Situatia ariilor naturale protejate si a monumentelor naturii

5.5 Testul de evaluare 2

Flora si fauna salbatica

5.7 Testul de evaluare 3

5.8. Rezumat

5.9.Bibliografia Unitatii de invatare Nr.5

GENEZA PRINCIPIILOR DREPTULUI MEDIULUI

Cuprins

6.1. Principalele obiective ale unitatii de invatare nr.6 UI 6

6.2 Geneza principiilor dreptului mediului

6.3 Testul de evaluare 1

6.4 Principiile dreptului mediului azi

6.5 Testul de evaluare 2

6.6 Principiul precauției

6.7 Testul de evaluare 3

6.8. Rezumat

6.9.Bibliografia Unitatii de invatare Nr.6

RĂSPUNDEREA INTERNAȚIONALĂ PENTRU DAUNE ADUSE MEDIULUI

Cuprins

7.1. Principalele obiective ale unitatii de invatare nr.7 UI 7

7.2 Noțiunea de răspundere în dreptul mediului

7.3. Test de autoevaluare 7.1

7.4 Particularitățile răspunderii în dreptul mediului

7.5. Test de autoevaluare 7.2

7.6 Formele răspunderii juridice pentru daune ecologice

7.7. Test de autoevaluare 7.3

7.8.Rezumat

Este timpul pentru intocmirea Temei de control (T.C. 2) conform calendarului disciplinei

T.C.2. Mijloace juridice de protecție a factorilor de mediu în legislația europeană

7.9 Bibliografia Unitatii de invatare Nr. 7

RISCURI TEHNOLOGICE VERSUS RISCURI NATURALE

Cuprins

8.1. Principalele obiective ale unitatii de invatare nr.8 UI 8

8.2 Noțiuni introductive

8.3 Testul de evaluare 1

8.4 Hazarde antropice și tehnologice

8.5 Test de autoevaluare 2

8.6 Rezumat

8.7.Bibliografia Unității de învățare Nr.8

DREPTUL APEI

Cuprins

9.1. Principalele obiective ale unitatii de invatare nr.9 UI 9

9.2 Noțiuni introductive

9.3. Test de autoevaluare 9.1

9.4 Poluarea apei

9.5. Test de autoevaluare 9.2

9.6.Rezumat

Este timpul pentru intocmirea Temei de control (T.C. 3) conform calendarului disciplinei

T.C.3. Insuficiența apei în lume

9.7.Bibliografia Unitatii de invatare Nr.9

PROTECȚIA APELOR PE PLAN INTERN ȘI INTERNAȚIONAL

Cuprins

10.1 Principalele obiective ale unitatii de invatare nr.10 UI 10

10.2 Protecția apelor pe plan intern și internațional

10.3 Testul de evaluare 1

10.4 Rezumat

10.5.Bibliografia Unitatii de invatare Nr.10

BIBLIOGRAFIE

BERCA Mihai, Ecologie generală și protecția mediului, Editura CERES, București, 2000

Borza Al. (1929) – Problema protecțiunii naturii în România, Întâiul Congres al Naturaliștilor din România, Cluj

BONNEFOUS Édouard, L’homme ou la nature?, Éditions J’ai Lu, Librairie Hachette, Paris, 1970

Boșcaiu N. (1979) – Integrarea fitocenotică și constituirea rezervațiilor botanice, în Ocrot. Nat. Și a med. înconj. T. 23, nr.2, Ed. Academiei R.S. România, București

Botnariuc N. (1989) – Genofondul și problemele ocrotirii lui, Ed. Științifică și Enciclopedică, București

Botnariuc N., Boșcaiu N., Toniuc N. (1979) – Parcurile naționale, pădurea și ocrotirea naturii, în Rev. Păd. 3

Botnariuc N., Toniuc N. (1986) – Parcurile naționale în concepția Strategiei Mondiale a Conservării naturii, în Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător, t. 30, nr.2, Ed. Academiei României, București

Bran Florina (1997) – Ecoturism, Editura Economică, București

BUERGENTHAL Thomas, Dreptul internațional al drepturilor omului, Editura ALL, București, 1966

CLOȘCĂ Ionel, Dreptul internațional și interzicerea armelor de nimicire în masă, Editura Militară ; București, 1992

CONSTANTINESCU N.N., Dileme ale tranziției la economia de piață, Editura AGER-Economistul, București , 1992

Doniță N. (1981) – Probleme privind conservarea ecofondului în România, în Prognoza și reconstrucția ecologică, Academia R.S. România, Filiala Cluj-Napoca, Subcomisia Om și biosferă, Cluj-Napoca

DUCULESCU Victor, Protecția juridică a drepturilor omului: mijloace interne și internaționale, Editura Lumina Lex, București, 1998

DUȚU Mircea, Dreptul Internațional și comunitar al mediului, Editura Economică, București , 1995

ECOBESCU Nicolae, DUCULESCU Victor, Drepturile și obligațiile fundamentale ale statelor, Editura Politică, București, 1976.

GEORGESCU George, Reforma economică și dezvoltarea durabilă, Editura Economică, București, 1995

Ghincea Mioara (2003) – Valorificarea turistică a ariilor protejate. Studiu de caz: Parcul Național Domogled-Valea Cernei, în Comunicări de geografie, vol. ,Editura Universității din București

Glăvan V. (2003) – Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Ed. Economică, București

Grolleau H. (1988) – Patrimoine rural et tourisme dans la CEE, DGT (Tourisme), TER

IANCU Gheorghe, Drepturile fundamentale și protecția mediului, Regia Autonomă “Monitorul Oficial”, București, 1998

Iacob M. (1976) – Necesitatea ocrotirii cadrului ecologic al patrimoniului cultural național, în Ocrotirea nat. Și a med. înconj., nr.2

Manea Gabriela (2003) – Naturalitate și antropizare în Parcul Natural Porțile de Fier, Ed. Universității din București

MANOLACHE Octavian, Drept comunitar, Editura ALL, București, 1996

MARINESCU Daniela, Dreptul mediului înconjurător, Casa de editură și presă “Șansa”, București, 1993

MIHĂILĂ Marian, Elemente de drept internațional public și privat, Editura ALL BECK, București, 2001

MIHAILA Marian , Protecția juridică a drepturilor omului, Editura VIS Print, București, 2001

MIHAILA Marian, Andrițoi Claudia, Libertatea de gândire, conștiință și religie în dreptul internațional, Editura „Eftimie Murgu”, Reșița, 2005

MIHAILA Marian, Stan Dan, Suciu Carmen, Tratat de drept internațional public, Vol. III, Editura BREN-V.I.S.PRINT, București, 2006

MIHAILA Marian, Andrițoi Claudia, Protecția juridică a drepturilor omului, între întrebări și răspunsuri, Editura „Eftimie Murgu”, Reșița, 2006

MIHAILA Marian, Dreptul administrativ al Uniunii Europene. Provocări și limite, Editura BREN-V.I.S.PRINT; București 2007.

MIHĂILĂ Marian, SUCIU Carmen, STAN Dan, Drept instituțional comunitar, Editura Lumina Lex, București , 2002

MIHĂILĂ Marian, Andrițoi Claudia, Protecția juridică a drepturilor omului, Editura „Eftimie Murgu”, Reșița, 2009

MIHĂILĂ Marian, Andrițoi Claudia, Drepturile omului și strategii antidiscriminatorii, Editura „Eftimie Murgu”, Reșița, 2009

Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M. (1992) – Rezervații și monumente ale naturii din România, Ed. Scaiul, București14. Muja S. (1994) – Dezvoltarea spațiilor verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în România, Ed. CERES, București

MURARU Ioan, Drept constituțional și instituții politice, Editura Actami, București, 1995

Neacșu P., Apostolache-Stoicescu Z. (1982) – Dicționar de ecologie, Ed. Științifică și Enciclopedică, București

NGUYEN QUOC Dinh, Droit international public, Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1977

OKITA Saburo, Cu fața spre secolul 21, Editura AGER –Economistul, București, 1992

Pătrășcoiu N. (1980) – Rezervațiile și parcurile naționale în actualitate și perspectivă, Rev. Păd. Nr. 5

Pătroescu Maria.și alții (2000) – Zone și arii protejate în municipiul București, A.U.Timișoara, Geografie, vol. 9 – 10.

Pârvu C. (1983) – Plante și animale ocrotite în România, Ed. Științifică și Enciclopedică, București

PELT Jean Marie, L’Homme ré-naturé, Editions DU SEUL, Paris, 1977

Pop e., Sălăgeanu N. (1965) – Monumente ale naturii din România, Ed. Meridiane, București

Primack R., Pătroescu Maria, Rozilowicz L., Iojă C. (2002) – Conservarea diversității biologice, Ed. Tehnică, București

Resmeriță I. (1983) – Conservarea dinamică a naturii, Ed. Științifică și Enciclopedică, București

Richez G. (1991) – Parcs nationaux et tourisme en Europe, Editions L´ Harmattan, Paris

SION Ion Grigore, Ecologie și drept internațional, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990

Stugren B.(1988) – Ocrotirea naturii. Tradiții, actualitate, perspective, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

TOFFLER Alvin, Raport despre ECO-SPASM,Editura ANTET, Oradea, 1999

von WEIZSÄCKER Karl Friedrich, Justice sociale, Paix politique, Préservation de la nature, Éditions du Cerf, Paris, 1986

*** Santé de l’Homme et Environnement, Éditions Sang de la terre, Paris, 1988

*** Situația națiunilor. Surse de insecuritate, Editura LICORNA, București, 1999

*** Europa 2000. Contribuții la dezbaterile despre destinul Europei, Editura InterGraf, Reșița, 1999

ANEXA 1

Test de autoevaluare 1.1

Definiți noțiunea de organizație internațională și precizați elementele definitorii.

Organizația internațională este o asociație de state suverane care urmăresc realizarea unui scop comun, constituită printr-un tratat, dotată cu un statut, cu organe proprii, care are o personalitate juridică de cea a statelor membre.

Elementele definitorii ale unei organizații internaționale sunt:

este o asociație liberă de state;

tratatul de constituire reprezintă de cele mai multe ori statutul organizației;

are organe proprii permanente și organe cu întruniri periodice;

are personalitate juridică specializată și limitată, ceea ce îi asigură o autonomie funcțională;

reprezintă un instrument de cooperare internațională.

Precizați criteriile de clasificare ale organizațiilor internaționale.

După deschiderea lor avem:

cu vocație universală (de exemplu Organizația Națiunilor Unite – ONU);

cu vocație regională (Liga Arabă, Organizația Unității Africane);

cu vocație subregională (Caribbean Community – Caricom).

În funcție de competența lor:

cu competență generală (ONU);

cu competență specială (OPEC).

După calitatea membrilor:

guvernamentale (NATO);

non-guvernamentale (Greenpeace).

În funcție de posibilitatea de aderare:

deschise (ONU);

închise (în general cele mil cele militare).

După obiect:

economice (CEFTA);

politice (Consiliul Europei);

militare (NATO);

comerciale (WTO).

În funcție de modul de transfer ale unor atribuții de suveranitate:

de cooperare clasică (în care se respectă deplina egalitate suverană a statelor – drept de veto);

supranaționale (cedarea unor drepturi suverane în favoarea organizației).

Test de autoevaluare 1.2.

Prezentați principiile Consiliului Europei.

• Apărarea și întărirea democrației pluraliste;

• Garantarea drepturilor și libertăților omului;

• Stabilirea unor soluții comune pentru problemele sociale;

• Punerea în valoare a identității culturale europene.

Structura OSCE.

• Conferințele Șefilor de state sau de Guverne;

• Consiliul Ministerial, organ de conducere și decizie; se reunește la nivelul miniștrilor de externe;

• Consiliul permanent, însărcinat cu realizarea consultărilor și deciziilor politice;

• Forumul de cooperare în domeniul securității care negociază probleme privind controlul armamentelor și măsuri de creștere a încrederii și securității;

• Președintele în exercițiu, are responsabilitatea generală pentru acțiunile executive;

• Secretariatul, prin secretarul general, este implicat în toate aspectele funcționării OSCE;

• Adunarea Parlamentară, specifică organizațiilor europene.

La acestea se adaugă: Înaltul Comisariat pentru Minoritățile Naționale, Centrul pentru prevenirea conflictelor, Biroul pentru instituții democratice și drepturile omului.

Care sunt principiile O.N.U.?

Potrivit art. 2 din Cartă pentru realizarea scopurilor organi-zației, O.N.U. și membrii săi vor acționa în conformitate cu următoarele principii:

• egalitatea suverană a tuturor membrilor;

• îndeplinirea cu bună credință a obligațiilor asumate prin Cartă;

• rezolvarea diferendelor internaționale prin mijloace pașnice;

• abținerea în relațiile lor internaționale de a recurge la amenințarea cu forța sau la folosirea forței (neagresiunea);

• egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul lor de a-și hotărâ soarta;

• neintervenția (neamestecul) în chestiuni aparținând în mod esențial competenței interne a unui stat.

Test de autoevaluare 2.1

Care este scopul reglementărilor juridice privind protecția mediului în cadrul U.E.?

În cadrul U.E., scopul reglementărilor juridice privind protecția mediului este de a pune în concordanță, de a armoniza reglementările diferitelor domenii al căror obiectiv principal coincide cu necesitățile integrării economice. Pentru aceasta nu este necesar ca reglementările să cuprindă în aceeași măsură toate domeniile sectoriale ale mediului. De aceea, nu putem vorbi de un drept comunitar al protecției mediului ca de un sistem de sine stătător ci doar de o activitate comună de legiferare în domeniul protecției mediului. Această activitate de legiferare este stimulată de anumite principii, directive și politici ca și de experiența dobândită.

Test de autoevaluare 2.2

Ce principii a introdus Convenția de la Maastricht din 1992 ?

Convenția de la Maastricht din 1992 a introdus două principii, două cerințe teoretice, și anume principiul precauției (precuationery principle) respectiv al celei cu grad înalt de protecția mediului. Articolul 130R evidențiază deci patru principii: principiul prevenirii de o importanță de prim ordin, intervenția la sursa poluării, ca o completare la primul principiu, principiul poluatorul plătește, ca să folosim o formulă mai veche, și ca o ultimă problemă de bază, principiul integrării considerațiilor ecologice în toate politicile comunitare.

Prezentați Articolul 130T.

”Măsurile comune de protecție acceptate în baza articolului 130S nu exclud posibilitatea ca statul membru să mențină sau să introducă măsuri mai severe față de cele cuprinse în convenție”.

Conform acestei formulări, măsurile întreprinse de Comunitate nu frustează statul membru de a adopta măsuri asemănătoare, (când comunitatea a întreprins deja o măsură anume) sau chiar măsuri noi (când comunitatea nu a adoptat nici o măsură). Trebuie avut în vedere că la interpretarea unui text se va ține cont de întregul context al tratatului precum și de faptul că, respectând principiul proporționalității, măsurile întreprinse de un membru pot fi mai aspre și nicidecum nu pot conține prevederi mai blânde față de cele acceptate în cadrul comunității

Test de autoevaluare 2.3

Care este clasificarea reglementărilor comunitare ale protecției mediului?

• reglementări generale cu o importanță în politica de mediu;

• reglementări privind siguranța nucleară și materialele radioactive;

• reglementări privind protecția și gospodărirea apelor;

• reglementări privind protecția calității aerului și cele privind poluarea atmosferei;

• reglementări privind prejudiciile poluării fonice;

• reglementări privind materialele chimice, riscul industrial și biotehnologic;

• reglementări privind protecția naturii.

Cum se poate realiza păstrarea, menținerea și refacerea biotopilor și locurilor de existență?

Păstrarea, menținerea și refacerea biotopilor și locurilor de existență se pot realiza, în primul rând, prin mijloace ca:

a) crearea unor zone, spații protejate;

b) menținerea și îngrijirea, atât în interiorul cât și în exteriorul spațiilor protejate, conform necesităților locurilor de existență.

c) refacerea biotopilor distruși;

d)înființarea biotopilor.

3. Care sunt modalitățile de deversare a materialelor poluante în ape?

Deversarea materialelor poluante în ape este reglementată de Uniunea Europeană prin două modalități:

– Metoda Standardelor de Emisie Uniforme (Unform Emmision Standards) sau cu o altă denumire valori limită (limit value), care stabilește cantitatea maximă a materialelor poluante ce pot fi introduse în apă.

– Standardele de calitate a mediului (Environmental Quality Standards) stabilesc, în schimb, care este valoarea maximă a concentrației substanțelor poluante ce nu poate fi depășită în apa receptoare.

Test de autoevaluare 3.1

Ce este dezvoltarea durabilă?

Conceptul de dezvoltare durabilă, a fost definit prin 1987 ca „o dezvoltare care satisface nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi”.

Care sunt obiectivele Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă?

• Orizont 2013: Încorporarea organica a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României;

• Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile;

• Orizont 2030: Apropierea semnificativa a Romaniei de nivelul mediu din acel an al tarilor UE.

Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu și lung, o creștere economică ridicată și, în consecință, o reducere substanțiala a decalajelor economico-sociale dintre România și celelalte state membre ale UE.

Test de autoevaluare 3.2

Marile necunoscute ale fenomenului de schimbare a climei.

Cele mai mari necunoscute sunt legate de efectele pe care le va avea încălzirea Terei asupra sănătății, agriculturii, resurselor de apă, pădurilor și vieții sălbatice. În special, atunci când e vorba despre cum va fi afectata o regiune anume. Fiindcă oamenii de știință pot spune mai multe despre ce se întâmplă la scara mare (temperatura medie globala, media precipitațiilor și a nivelului mării) dar mult mai puțin despre ce se întâmpla la nivel local cu temperatura, fenomenele de vreme, umezeala în sol s.a. Aceasta pentru ca modelele climatice sunt slab echipate la aceasta data pentru a simula schimbările la scara mica. Intre marile necunoscute se numără efectul încălzirii climei asupra circulației oceanice, în particular asupra Curentului Golfului, asupra fenomenului El NINO, a ciclonilor tropicali și a fenomenelor de vreme extrema. Cercetările nu au avansat așa încât să răspundă clar la aceste întrebări. De aceea aici, în domeniul efectelor încălzirii climei, este locul cel mai potrivit pentru speculații și scenarii apocaliptice.

Care sunt obiectivele Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă SNDD?

• Energia curată, orizont 2013, 2020, 2030

• Obiectiv general: Prevenirea schimbărilor climatice prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și a efectelor negative ale acestora asupra societății și mediului.

• Transportul durabil, orizont 2013, 2020, 2030

• Obiectiv general: Asigurarea ca sistemele de transport să satisfacă nevoile economice, sociale și de mediu ale societății, reducând, în același timp, la minimum impactul lor nedorit asupra economiei, societății și mediului.

• Producție si consum durabile, orizont 2013, 2020, 2030

• Obiectiv general: Promovarea unor practici de consum nerisipitoare și producție eficienta si nepoluanta.

• Conservarea și gestionarea resurselor naturale, orizont 2013,

• 2020, 2030 Obiectiv general: Îmbunătățirea gestionării resurselor naturale și evitarea exploatării lor excesive, recunoașterea valorii serviciilor furnizate de ecosisteme.

• Sănătatea publică, orizont 2013, 2020, 2030

• Obiectiv general: Promovarea unor servicii medicale de calitate în condiții de egalitate și îmbunătățirea protecției împotriva amenințărilor la adresa sănătății.

• Educație și formare profesională, orizont 2013, 2020, 2030

• Obiectivul general: UE nu prevede obiective cantitative sau calitative precise. Detalierea obiectivelor țintă pe orizonturi de timp se face pe baza priorităților naționale, în congruență cu documentele și practicile curente ale UE.

• Cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, inovarea, orizont 2013, 2020, 2030

• Orizont 2013:

Trei obiective strategice:

Crearea de cunoștințe prin obținerea unor rezultate științifice și tehnologice de vârf, creșterea vizibilității internaționale a cercetării românești și transferul rezultatelor în economie și societate, ameliorarea substanțială, calitativă și cantitativă, a performanței capitalului uman din cercetare, inclusiv prin dezvoltarea unor poli de excelență;

Creșterea competitivității economiei românești prin promovarea inovării cu impact efectiv la nivelul operatorilor economici, accelerarea transferului tehnologic, deplasarea accentului spre exerciții de rezolvare a problemelor complexe cu aplicabilitate directă, stimularea parteneriatelor cu firmele din sectoarele producției și serviciilor pe baze competitive, crearea de centre de competență și platforme tehnologice;

Creșterea calității sociale a cercetării prin generarea de soluții conceptuale și tehnologice cu impact direct în elaborarea și implementarea politicilor publice și corelarea acestora în special în domenii precum sănătatea publică, protecția mediului, infrastructura, amenajarea teritoriului și gestionarea durabilă a resurselor naționale pe baze eco-responsabile. Obiective specifice, unele cu ținte numerice:

Creșterea performanței prin plasarea cercetării din România în grupul primelor 35 de țări în privința aparițiilor în publicațiile indexate ISI (locul 48 în 1995-2005), creșterea de 10 ori a numărului de brevete EPO la un milion de locuitori (1,72 în 2003 față de media UE de 137), triplarea numărului de brevete OSIM față de 2006 și creșterea ponderii brevetelor high-tech, dublarea ponderii firmelor inovative (19% în 2002-2004);

Dezvoltarea resurselor sistemului prin triplarea numărului de cercetători, concomitent cu descreșterea mediei de vârstă sub 40 de ani, asigurarea unui număr mediu anual de 2.000 burse doctorale, o pondere de 50% de doctori și doctoranzi în totalul cercetătorilor, creșterea atractivității carierei de cercetător și aplicarea unor criterii de performanță în promovarea profesională, atragerea în instituțiile de cercetare sau în proiecte realizate în România a unor cercetători de valoare sau de perspectivă din străinătate sau din rândul diasporei științifice românești, facilitarea accesului la infrastructuri de cercetare performante în țară și în străinătate, în special în UE;

Antrenarea sectorului privat prin creșterea cheltuielilor private pentru cercetare-dezvoltare la 1,5% din PIB, stimularea mediului privat pentru asimilarea rezultatelor cercetării în producția de bunuri și servicii, dezvoltarea parteneriatelor public-privat în știință și tehnologie și a interfețelor specializate între cerere și ofertă, simplificarea accesului firmelor inovative la schemele de cofinanțare în colaborare cu cercetarea din universități și instituțiile publice;

Creșterea capacității instituționale prin reducerea fragmentării actuale a sistemului și încurajarea participării la rețele de cercetare pe plan național și internațional, afirmarea instituțiilor de învățământ și cercetare românești ca actori pe piața internațională a cunoașterii și ca parteneri viabili ai firmelor, profesionalizarea managementului cercetării, evaluarea independentă, preferabil internațională, a performanței cercetării cu finanțare publică, consolidarea rolului științei în societate prin promovarea eticii și egalității de șanse precum și a comunicării și dialogului știință-societate;

Extinderea cooperării internaționale prin participarea la programe și proiecte transfrontaliere și inițierea altora noi, o mai bună prezență a României în organismele reprezentative la nivel european și internațional, încurajarea participării diasporei științifice românești la proiecte realizate în România și la evaluarea proiectelor, programelor și politicilor publice relevante.

Orizont 2020: Se are în vedere perfecționarea, în continuare, a cadrului legislativ, regulatoriu și instituțional, dezvoltarea interfeței cu firmele inovative și promovarea cofinanțării cu capitalul privat. Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare-inovare în universități și unități specializate se vor ridica la cel puțin 3% din PIB.

Pentru a cuantifica si a avea o imagine corecta a dezvoltarii durabile, se impune dezvoltarea unui sistem informational statistic în acest domeniu.

Abordarea unui sistem de indicatori care sa ajute la monitorizarea dezvoltarii durabile a tarii noastre, trebuie sa porneasca de la obiectivele si tintele prevazute în Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila, în Strategia de dezvoltare a României “Orizont 2025” si alte documente programatice adoptate la nivel national si sa fie în concordanta cu Strategia de Dezvoltare Durabila a UE adoptata în anul 2001 la Göteborg.

Test de autoevaluare 4.1

Prezentați diferitele concepții referitoare la forța normativă a principiului.

Printre teoriile ce insistă asupra necesității ca puterile publice să ia în considerare principiul precauției și să-l transforme într-un instrument de decizie există numerose concepții contradictorii asupra locului și mai ales forței de constrângere care trebui să-i revină: simplu ghid pentru unii, principiul trebuie să devină un veritabil cadru constrângător pentru acțiunea politică și socială conform susținătorilor săi celor mai convinși. Dominique Bourg și Jean-Louis Schlegel definesc astfel trei etape ce marchează introducere mai mult sau mai puțin avansată a unei cercetări referitoare la precauție în sfera publică , raționament care poate fi extins asupra factorilor de decizie privați.

« Abordarea de precauție », versiunea cea mai suplă, considerată ca fiind idealistă, nu necesită o normă juridică de constrângere. Ea ridică principiul precauției la rangul de fir director conceput ca o etică de acțiune menită să inspire și apoi să ghideze acțiunea guvernelor și legiuitorilor , și în sens mai larg, a decidenților. Guvernele, ca și decidenții privați, nu sunt în nici un fel constrânși să aplice acest principiu. Presiunea cetățenilor este în acest cadru unicul instrument de control capabil să exercite o influență suficientă. Această presiune poate să se dovedească totuși puternică, în măsura în care imaginea puterilor publice, ca și cea a întreprinderilor, este o garanție a perenității și supraviețuirii acestora .

Etapă superioară a luării în considerare a principiului precauției în sfera publică. « principiul juridic de precauției » permite aducerea în fața justiției a statelor care nu ar adopta măsuri de precauție ce s-ar impune într-un anumit context . Această recunoaștere formală poate de asemenea să privească actorii privații, cu scopul da a-i responsabiliza mai ales prin amenințarea cu un atac în justiție. Ei vor fi în acest caz constrânși să aprofundeze faza prospectivă care precede adoptarea și punerea în aplicare a unui proiect, și să asigure o monitorizare pe durata realizării sale, ceea ce va declanșa o acțiune chibzuită și un grad superior de transparență în fiecare etapă. Apar totuși numeroase dificultăți practice, mai ales, așa cum am văzut anterior, din cauza impreciziilor care înconjoară natura principiului de precauție și domeniile pe care le acoperă, precum și din punct de vedere al evaluării cunoștințelor disponibile și al evoluției acestora.

Principiul precauției poate în fine să devină un veritabil « cadru de acțiune politică », care presupune controlul statului asupra evoluției tehnicilor și punerea în aplicare la toate nivelele procesului de decizie. O astfel de abordare presupune, în funcție de autori, o punere de acord a oamenilor de știință și a populației pentru a atinge un consens în jurul necesității de a adopta mai multă prudență în toate acțiunile de politică publică. Este însă greu de determinat în mod concret o rată de acceptabilitate a riscurilor, din cauza complexității aprecierii lor, întărită de eventualele divergențe între experți , ca și de opoziția și presiunile numeroaselor grupuri de interese economice sau civice.

Devenit un adevărat leitmotiv al revendicărilor cetățenești, principiul precauției este azi plebiscitat. Concepția sa cea mai extensivă, mai liniștitoare în aparență pentru cetățenii care nu îi cântăresc uneori toate consecințele, pare cea mai concordantă cu cererea de securitate actuală. Este important într-adevăr să ne ferim de banalizarea juridicizării principiul precauției care decurge de aici, căci ea declanșează din mai multe perspective o veritabilă revoluție în statul de drept.

Implicațiile și gradul de constrângere al unui principiu de precauție duce la controverse.

Definiția principiului de precauție și a conturilor aplicăriilor sale fac obiectul de interpretări diverse. Nicolas Sadeleer observă două tipuri de atitudini neexclusive una cu cealaltă: o “atitudine normativă”, vizând a propune o definiție a principiului, care ilustrează în general o tradiție “franceză”, mai degrabă moralizantă , și o “ viziune pozitivă sau pozitivistă”, care caută să degajeze referințe și practici comune plecând de la textele mizand principiul. Diferitele tradiții juridice, economice și politice stârnesc egal grade diverse ale percepției principiului și obligații pe care le antrenează.

Test de autoevaluare 4.2

Prezentați școala prudențială.

Căutând să concretizeze principiul de precauție sub o formă aplicabilă actorilor publici și privati ”de atunci deciziile lor prezintă riscuri potențiale sau adeverite” , Philippe Kourlsky amintește că precauție ca și prevenirea este fiica prudenței. Este vorba deci de a reflecta la împortanța și consecințele actelor sale și de a adopta dispoziții adaptate pentru a evita de a cauza pagube aproapelui sau colectivității. În sensul clasic definit de Aristotel prudența era considerată ca o virtute intelectuală dispunând de alegerea unui criterui de acțiuni în contextul unei priceperi (științe) despre ceea ce este bun sau rău pentru om . Mobilizată în circumstanțele date, această prudență clasică era în revanșa straină noțiunii de calcul de consecințe.

Mult mai ușor luat în considerare într-un cadru democratic aceasta apropiere nu cuprinde deci o precauție fără concesii la cel mai mic indiciu de risc cum îl impune concepția catastrofistă. Apropierea de meritul de a defini un principiu de acțiune care apare realist. Cu toate acestea ea nu leagă principiul de precauție unui cadru de aplicare fixă și constransă, și induce în consecință o relativă confuzie în ceea ce privește căile și mijloacele de a concretiza principiul.

Test de autoevaluare 4.3

Ce este monumentul?

Monumentul reprezintă o construcție sau o parte din construcție, împreună cu instalațiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum și lucrări artistice comemorative, funerare și de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice remarcabile din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau tehnic.

Care sunt bunurile imobile ce sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice?

Potrivit art. 8 din Legea nr. 422/2001 actualizată, bunurile imobile ce sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice sunt definite: monumentele istorice care prin valoarea lor sunt reprezentative pe plan național pentru patrimoniul cultural, inclusiv monumentele istorice care sunt declarate de valoare universală, fac parte din grupa A, iar monumentele istorice care prin valoarea lor sunt reprezentative pentru patrimoniul cultural pe plan local se înscriu în grupa B. Lista Monumentelor Istorice este întocmită de Institutul Național al Monumentelor Istorice și este avizată de Comisia Națională a Monumentelor Istorice și, după caz, de Comisia Națională de Arheologie.

Care sunt elementele ce constituie patrimoniul național cultural?

marile vestigii ale istoriei și civilizației făcute de-a lungul milenilor pe teritoriul României;

creațiile literar-artistice, științifice și tehnice a căror valoare a fost consacrată de-a lungul timpului;

valorile ce aparțin tezaurului cultural universal existent pe teritoriul tării noastre.

Patrimoniul cultural național poate fi îmbogățit și completat permanent prin atragerea de noi bunuri literar-artistice, științifice, tehnice, care au o valoare deosebită și care au fost create și se vor crea în societatea românească.

Test de autoevaluare 5.1

Care este urmarea aderării României la Conventia pentru Diversitatea Biologica (Rio)?

Ca urmare a faptului ca Romania a aderat la Conventia pentru Diversitatea Biologica (Rio), in 1996 s-a realizat cu asistenta financiara a Bancii Mondiale "Strategia nationala si planul de actiune pentru conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor sale in Romania" care planifica pe termen scurt, mediu si lung activitatile care trebuiesc intreprinse in Romania. Din pacate aceasta strategie nu s-a bazat pe o evaluare facuta recent pentru capitalul natural al Romaniei, singurele informatii mai recente fiind date de un studiu terminat in 1994 privind Ecoregiunile Romaniei, care clasifica functie de tipul solului si covorul vegetal principalele regiuni ale tarii, fiind identificate astfel 22 de Ecoregiuni.

Definiți ariile de protecție specială avifaunistică.

Ariile de protectie speciala avifaunistica sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, mentine si acolo unde este cazul de a readuce intr-o stare de conservare favorabila habitatele specifice desemnate pentru protectia speciilor de pasari migratoare salbatice, mai ales a celor mentionate in anexele 3 si 4 ale Legii.

Test de autoevaluare 5.2

Care sunt ariile protejate cu structuri de administrare constituite?

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii

Parcul National Retezat

Parcul National Piatra Craiului

Prezentați trofeele de vânat.

Romania ocupa unul din locurile de frunte, in lume, in ceea ce priveste trofeele de vanat recoltate pe fondurile de vanatoare din tara noastra, detinand altfel recordurile mondiale pentru trofeul de urs (craniu si blana) si capra neagra (16 trofee din primele 20 sunt recoltate in Romania).

Trofee remarcabile au fost recoltate, de-a lungul anilor, in Romania, si la speciile de cervide (caprior, cerb comun si cerb lopatar), mistret, precum si la rapitoare (lup, ras, pisica salbatica).

In Romania se afla in derulare programe privind reintroducerea, in cadrul arealului lor natural, de specii de vanat care au disparut din fauna cinegetica in decursul timpului, cum ar fi zimbrul, castorul si marmota alpina, rezultatele fiind notabile.

Test de autoevaluare 5.3

Care sunt proiectele pentru care s-a obținut suport financiar prin intemediul programului LIFE?P

Prin intermediul programului LIFE (L’Instrument Finnancier pour l’Environnement) al Comunitatii Europene s-a obtinut suport financiar pentru urmatoarele proiecte:

 Conservarea unei paduri euro-siberiene cu stejar (Quercus robur);

 Conservarea habitatelor in Parcul National Bucegi;

 Actiuni complexe pentru protectia si dezvoltarea patrimoniului natural al Muntilor Apuseni.

Ce sunt considerate a fi ariile protejate?

Ariile protejate sunt considerate adesea insule naturale intr-un ocean al dezvoltarii, astfel cu cat acestea au o suprafata mai mare cu atat ele sunt mai protejate de presiunile exterioare.

Test de autoevaluare 6.1

Care este clasificarea principiilor pe plan intern?

principii de bază, precum:

 principiul potrivit căruia protecția mediului trebuie să constituie un element al politicii economice și sociale a statului;

 principiul exercitării de către stat a dreptului suveran de a exploata resursele naturale, astfel încât să nu aducă prejudicii altor state;

 principiul priorității și bunăstării populației în comparație cu alte scopuri de folosire a resurselor naturale ale mediului;

 principiul apărării factorilor naturali de mediu prin folosirea rațională a resurselor în funcție de nevoi și pentru asigurarea dezvoltării durabile;

 principiul prevenirii riscurilor ecologice și a producerii daunelor în mediu;

 principiul conservării diversității biologice;

• principii decizionale, cum ar fi:

 principiul interzicerii poluării;

 principiul participării publicului la elaborarea și aplicarea deciziilor;

 principiul ”poluatorul plătește”.

2. Prezentați care sunt principiile enunțate în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2005.

a) principiul integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale;

b) principiul precauției în luarea deciziei;

c) principiul acțiunii preventive;

d) principiul reținerii poluanților la sursă;

e) principiul "poluatorul plătește";

f) principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;

h) informarea și participarea publicului la luarea deciziilor, precum și accesul la justiție în probleme de mediu;

i) dezvoltarea colaborării internaționale pentru protecția mediului.

Test de autoevaluare 6.2

Prezentați Principiul precauției în luarea deciziei.

Acest principiu este consacrat ca atare prin art. 3 lit. b, din O.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului. El ar trebui să-și găsească aplicarea în acele situații în care consecințele deciziilor și acțiunilor nu pot fi cunoscute, total sau parțial, dinainte, iar absența certitudinii științifice nu poate constitui un pretext pentru neglijarea luării unor măsuri potrivite în vederea prevenirii atingerilor grave și inevitabile aduse mediului. Cu alte cuvinte, în adoptarea deciziilor trebuie să se manifeste precauție, prudență și o maximă vigilență care să elimine pe cât posibil, orice risc de degradare a mediului. Precauția reclamă deci ca măsurile de protecție a mediului să fie adoptate, chiar dacă nici o pagubă nu se prefigurează la orizontul apropiat. Acest principiu a apărut ca o recunoaștere a incertitudinilor care afectează studiile de impact și de gestiune a resurselor și care pot afecta viitorul prin luarea de decizii ireversibile. Altfel spus, trebuie evitată aceea situație care ar impune următorul pas și anume aplicarea unei măsuri de prevenire. De reținut că, în practică, acest principiu inversează sarcina efectuării probei. Ea revine acum celui care susține că activitatea sa nu are ori nu va avea nici o repercusiune negativă asupra mediului și îi va reveni până când acumularea de date științifice va proba că între acțiunea sa și degradarea mediului (nu)există o relație de la cauză la efecte.

Care sunt elementele ce trebuie avute în vederea răspunderii juridice în cazul principiului "poluatorul plătește"?

prejudiciul material efectiv produs;

cheltuielile justificate în raport cu prejudiciul;

nerealizarea eventualului profit;

prejudiciul integrității fizice și a sănătății;

paguba produsă mediului care, în raport de lipsa altor elemente, se apreciază în funcție de cheltuielile restabilirii aproximative a stării mediului dinaintea producerii poluării.

Test de autoevaluare 6.3

Care este importanța Conferinței de la Stokholm?

– A atras atenția opiniei publice mondiale, politicienilor și șefilor stat că omul este, deopotrivă, creația și creatorul mediului său; elementul natural și cel pe care omul însuși l-a creat sunt indispensabile bunăstării și exercitării depline a drepturilor și libertăților sale fundamentale.

– A abordat protecția mediului într-o manieră globală.

– A pus bazele și a creat cadrul unui sistem instituțional mondial pentru protecția mediului în cadrul ONU. S-a înființat, astfel, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu și s-au elaborat proiecte având ca obiective supravegherea gradului de poluare a oceanului planetar, de degradare a solului, de defrișare a pădurilor etc., precum și realizarea de studii interdisciplinare care au evidențiat riscurile degradării ireversibile a mediului și necesitatea corelării creșterii economice cu protecția mediului.

– Sub impulsul său, ceea de a XXVII sesiune a Adunării Generale a ONU a adoptat o serie de hotărâri, dintre care: Hotărârea Adunării Generale a ONU privind obligația statelor de a colabora în domeniul protecției mediului (2995/XXVII); Hotărârea Adunării Generale privind responsabilitatea statelor în domeniul protecției mediului (2996/XXVII); Hotărârea privind cadrul instituțional al activităților privind protecția mediului (2997/XXVII); Hotărârea privind instrumentele juridice ale cooperării în domeniul protecției mediului, adică despre dreptul internațional al mediului (2998/XXVII).

2. Prezentați Declarația asupra conservării și exploatării pădurilor.

Deși s-ar fi dorit ca aceasta să fie o convenție, a rămas doar la nivel de declarație de principii, întrucât nu s-a putut realiza un acord între statele participante.

Cea de a treia Conferință mondială a ONU asupra mediului a avut loc la Johanesburg (26 august-4 septembrie 2002) și a fost dedicată dezvoltării durabile, având pe ordinea de zi următoarele teme: apa și sistemul de salubritate publică, energia, sănătatea, agricultura și managementul ecosistemelor. Cu această ocazie, au fost adoptate două documente: Declarația de la Johanesburg și Planul de implementare a sarcinilor socio-economice și de mediu. Declarația cuprinde angajamentul statelor semnatare de a promova și consolida principiile de bază ale dezvoltării durabile: dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului la nivel local, național, regional și global.

În Declarație se afirmă că eradicarea sărăciei, protecția și managementul resurselor naturale pentru asigurarea dezvoltării economice și sociale constituie obiective și cerințe esențiale ale dezvoltării durabile și, de aceea, statele semnatare se angajează să lupte împotriva tuturor factorilor care împiedică această dezvoltare.

Toate aceste inițiative adoptate în plan internațional în domeniul protecției mediului înconjurător au avut marele merit de a contura metode globale de abordare și soluționare a problemelor legate de mediu și a crea organisme internaționale însărcinate cu această problemă.

Test de autoevaluare 7.1

Ce presupune răspunderea juridică în dreptul mediului?

În dreptul mediului noțiunea de răspundere juridică are un sens mult mai larg, mai cuprinzător. Răspunderea juridică în această materie vizează nu numai sancționarea celor care se fac vinovați de poluarea factorilor de mediu sau a celor care, deși nu deteriorează prin acțiunea lor mediul, încalcă legislația de mediu, dar și luarea și respectarea de către persoanele sau organele de stat, instituțiile publice sau private a tuturor măsurilor care contribuie la asigurarea condițiilor optime în care se desfășoară toate activitățile economice și sociale astfel încât riscul de poluare să fie minim.

Ce rol are legislația în vederea protecției factorilor de mediu ?

Rolul pe care trebuie să-l joace legislația în vederea protecției factorilor de mediu este în primul rând unul preventiv. Oamenii, agenții economici, organismele guvernamentale și neguvernamentale trebuie să adopte o conduită care să asigure, să garanteze un mediu sănătos și să evite pe cât posibil acțiunile cu risc de poluare. Așa cum se cunoaște, este mult mai ușor și mai puțin costisitor să se prevină producerea unui prejudiciu decât repararea lui, ca să nu mai vorbim că de multe ori este imposibilă readucerea factorilor de mediu în starea inițială, la parametrii normali.

3. Care este caracterul pe care normele de dreptul mediului trebuie să îl aibă?

Normele de dreptul mediului trebuie să aibă și caracter reparator. Ele trebuie să cuprindă și dispoziții care să facă posibilă repararea prejudiciilor cauzate prin poluare mediului și oamenilor. In acest sens, de mare utilitate, ca o garanție a reparării prejudiciilor aduse mediului o reprezintă diversele fonduri ce se constituie – anticipat – pentru ameliorarea diverșilor factori de mediu. Menționăm în acest sens: fondul național de mediu, fondul de ameliorare a fondului funciar, fondul apelor, fondul de protecție a vânatului, fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, primele de împădurire. și, de asemenea, diversele sisteme de asigurare care funcționează în această materie.

Test de autoevaluare 7.2

1. Cui îi revin cele mai multe atribuțiuni în scopul protecției mediului?

Cele mai multe atribuțiuni în scopul protecției mediului revin, în mod firesc, Ministerului Apelor și Protecției Mediului, care este autoritatea centrală pentru protecția mediului, și pe plan local Agențiilor teritoriale pentru protecția mediului.

Test de autoevaluare 7.3

1. În ce condiții se face recurgerea la fondurile de asigurări și la îndemnizații ?

Recurgerea la fondurile de asigurări și la îndemnizații poate fi o soluție de viitor în condiții în care:

– autorul faptei prejudiciabile a desfășurat o activitate licită, socialmente utilă, iar dispunerea încetării activității pe viitor ar avea consecințe sociale și economice cu mult mai costisitoare decât repararea prejudiciului;

– fapta prejudiciabilă a survenit în condițiile respectării cadrului legal de desfășurare a activității, diferit de autorizațiile eliberate;

– mecanismul îndemnizării sau asigurării să nu devină mijloc exonerator de răspundere, ci stimulent în reducerea daunelor aduse mediului.

2. Care este baza juridică a responsabilității în cazul răspunderii internaționale pentru daune ecologice?

În cazul răspunderii internaționale pentru daune ecologice, baza juridică a responsabilității constă, de regulă, în culpa imputabilă statului autor al poluării transfrontaliere. Pe plan internațional se evită de cele mai multe ori a se recunoaște și aplica răspunderea fără culpă a statelor în cauză, recurgându-se de preferință la o serie de subterfugii juridice (de pildă, se apelează la regula echității).

Test de autoevaluare 8.1

Clasificați riscurile.

Riscuri naturale (hazardele naturale): cutremure și erupții vulcanice; riscuri geomorfologice (alunecări de teren, tasări etc.); riscuri climatice (furtuni, secetă, inundații etc.); riscuri cosmice (asteroizi, comete etc.); riscuri biologice (invazii de lacuste, epidemii etc.).

Riscuri de securitate fizica: furt; sabotaj si incendiere; șantaj, extorcare.

Riscuri politice: naționalizarea și expropierea; modificarea legislației; conflicte militare etc.

Riscuri financiare si economice: cursul valutar; inflația; fraude financiare, escrocare; întârzieri la plata etc.

Riscuri informatice: viruși, viermi, troieni; intruziune neautorizată; furt de date etc.

Riscuri tehnologice si industriale: explozii; radiații; scăpări de substanțe toxice; accidente de muncă etc.

Definiți hazardele.

Riscuri naturale (hazardele) sunt manifestări extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundațiile, secetele, care au o influență directă asupra vieții fiecărei persoane, asupra societîții și a mediului înconjurător, în ansamblu. Cunoașterea acestor fenomene permite luarea unor măsuri adecvate pentru limitarea efectelor – pierderi de vieți omenești, pagube materiale și distrugeri ale mediului – și pentru reconstrucția regiunilor afectate. Hazardele naturale pot fi clasificate în funcție de diferite criterii, cum ar fi: modul de formare (geneza), durata de manifestare, arealul afectat etc.

Care sunt tipurile de hazarde naturale?

În funcție de geneză, hazardele naturale se diferențiază în: hazarde endogene și hazarde exogene ( hazarde geomorfologice, hazarde climatice, hazarde hidrologice, hazarde biologice naturale, hazarde oceanografice, hazarde biofizice și hazarde astrofizice).

Test de autoevaluare 8.2

Ce sunt hazardele comerciale?

Hazardele comerciale sunt legate de comerțul cu produse sau deșeuri toxice radioactive. Deșeurile trebuie să fie transportate până la amplasamentul final, ceea ce poate implica trasee lungi parcurse pe căi rutiere, ferate sau maritime. Rutele parcurse de deșeurile toxice sunt rareori făcute publice. Încărcăturile sunt transportate cu trenuri sau camioane noaptea, atunci când șoselele și căile ferate nu sunt aglomerate.

Care sunt atributele hazardelor?

Hazardele se caracterzează print-o serie de atribute care le conturează dimensiunea spațios-temporală și energetică:

• magnitudinea – depășirea unui anumit prag de acceptabilitate, a unei limite valorice dincolo de care pot apărea prejudicii aduse omuluisau bunurilor sale duce la apariția fenomenelor extreme;

• frecvența reprezintă gradul de repetabilitate al unui eveniment de o magnitudine dată;

• viteza de manifestare – intervalul dintre primul moment al manifestării unui hazard și momentul său maxim;

• temporalitatea – însușirea evenimentelor pe o linie continuă de la cele aleatoare la cele periodice.

Test de autoevaluare 9.1

Cum se clasifică apele după origine?

După origine, apele potabile îmbuteliate se clasifică astfel:

• apa de fântână care este apă ce provine dintr-un acvifer în urma forării stratului/stratelor permeabile sau prin altă metodă;

• apa arteziană este apa ce provine dintr-un izvor sau dintr-un acvifer sub presiune, deschis prin foraje (o apă subterană cu extindere locală/regională situată din punct de vedere litologic în roci permeabile sau semipermeabile), iar nivelul apei de izvor este deasupra nivelului superior al acviferului

Denumirea apelor potabile.

• apa potabilă – destinată consumului uman și poate proveni din orice sistem de aprovizionare cu apă;

• apa purificată – produsă prin distilare, deionizare, osmoză inversă sau alt procedeu adecvat care conduce la purificarea ei microbiologică;

• apa deionizată – produsă printr-un proces de deionizare;

• apa distilată – produsă prin proces de distilare;

• apa de osmoză inversă – produsă printr-un produs de osmoză inversă și care îndeplinește condițiile de calitate ale unei ape purificate microbiologic;

• apa spumoasă sau efervescentă – apa îmbuteliată care după tratare conține aceeași cantitate de dioxid de carbon ca sursa

Test de autoevaluare 9.2

Care sunt tipurile de poluare a apei?

. Există mai multe feluri de poluare a apelor, în funcție de substanțele dizolvate sau aflate în stare de dispunere. Să nu uităm că apa este cel mai bun solvent și dispersat existent în natură. Din acest punct de vedere, distingem:

• poluarea organică atunci când apele au fost perturbate cu deversări de substanțe organice aparținând dominant a câte 3 categorii: glucide, proteine, lipide.

Foarte poluantă este, din acest punct de vedere, industria de celuloză, dar și marile orașe, zootehnia și industria aluminiului. Atât în stațiile de epurare, cât și în emisfera naturală substanțele organice sunt descompuse biologic până la minerale, rezultând substanțe simple, din care ele își păstrează ef. toxic. Acestea sunt: fenoli, amine, amoniac, etc.;

• poluarea anorganică apare ca rezultat al degradării substanțelor, care provin din poluarea organică, dar și ca urmare a deversării unor industrii specifice ca fabricile de prelucrare anorganică (acid azotic, acid sulfuric, acid carbonic, săruri ale acestora);

• poluarea biologică se datorează prezenței microorganismelor patogene, care găsesc condiții favorabile în apele calde sau în apele poluate cu materiale organice.

Clasificați tipurile de poluare a apei.

• poluarea bazinului (prin produse ale eroziunii, produse chimice toxice provenind de pe ogoare, de pe șosele, prin spălarea sării din sol, prin irigări);

• poluarea albiei cursurilor de apă (ca urmare a introducerii compușilor organici și minerali provenind din sistemele de aducție a apei și din întreprinderile industriale);

• poluarea de origine termică (provocată de apele cu temperatură înaltă evacuate de termocentrale și intreprinderi industriale); acest tip de poluare, din ce în ce mai important, provoacă o scădere a conținutului de oxigen din apă, atât de necesar dezvoltării pisciculturii;

• poluarea hidrobiologică (provocată și din mai multe cauze, de exmplu, de constituirea, în momentul regularizării scurgerii, de întinderi de apă puțin adânci unde crește o vegetație abundentă);

Test de autoevaluare 10.1

Precizați problemele fundamentale în ceea ce privește protecția apelor.

În privința protecției apelor, apar două probleme fundamentale: asigurarea cantităților de apă necesare consumului de orice fel și luarea măsurilor corespunzătoare pentru respectarea calității științifice fundamentale a apelor.

Prezentați regimul juridic al apelor în România.

Conform prevederilor Constituției apele cu potențial energetic valorificabil, ce pot fi folosite în interes public, și marea teritorială fac obiectul exclusiv al proprietații publice, fiind astfel inalienabile.

Potrivit art.1 alin.2 din Legea apelor nr.107/1996, apele fac parte integrantă din patrimonial public.

Până acum, reglementările juridice privind apa nu au avut un caracter aleatoriu. De exemplu, în Codul Calimache (1817) și în Legiuirea Caragea (1818) apele au cunoscut o reglementare mai detaliată, în cadrul dreptului de proprietate, prin consacrarea Stăpânirii Statului asupra apelor. La fel și Codul civil din 1865 și Constituția din 1866 au conturat ideea de proprietate publică a apei.

O îmbunătățire juridică s-a facut în Constituția din 1923, care a extins sfera domeniului public al apei. La 27.06.1924 a fost adoptată prima lege specială în domeniu, Legea regimului apelor.

După 1944 o serie de reglementări au impus un nou regim utilizării și protecției apelor prin unele acte normative, precum: Legea apelor nr. 8/1974, Legea nr. 5/1989 privind gospodărirea națională, protecția și asigurarea calității apelor, Decretul 414 din 1979 privind valorile limită admisibile ale substanțelor poluante din apele uzate evacuate, Legea nr.5/1989 privind gospodărirea rațională a apelor.

În prezent sunt în vigoare Legea protecției mediului nr. 137/1995 , cu modificările și copmletările ulterioare și Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare.

Cum se realizează protecția Mării Negre?

Conform cu raportul de supraveghere GEF din 1992, Marea Neagră este considerată cea mai serios degradată mare a planetei.

Convenția de protejare a Marii Negre Impotriva Poluării , dezvoltată cu asistența UNEP, a fost semnată la București în 1992. Toate țările din regiune au ratificat Convenția, cu Protocoale adiționale, în următoarele 21 de luni-caz unic! Convenția de la București a intrat în vigoare în 1994 și reprezintă cadrul legal care concentrează prioritățile și principalele direcții ale activităților internționale în problemele de mediu ale bazinului Mării Negre, incluzând conservarea biodiversității.

O politică comună a țărilor din jurul Mării Negre, referitoare la protejarea și folosirea resurselor a fost formulată în Declarația de la Odesa. Ministerele Mediului din Bulgaria, Georgia, Rusia, România, Turcia și Ucraina au semnat acest document pe 7 aprilie 1993, la Odesa, în Ucraina. Declarația conține un orar rezonabil al acțiunilor care vizează unirea eforturilor tuturor sectoarelor societății pentru conservarea și protecția mediului Mării Negre. Declarația dezvoltă și detaliază ideile Convenției de la București, ținând cont și de deciziile Summit-ului pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro.

Pe 31 octombrie 1996, reprezentanții oficiali ai țărilor din zona Mării Negre au semnat Planul Strategic de Acțiune pentru Marea Neagră (în prezent 31 octombrie a devenit Ziua Mării Negre). Urmatorul pas principal a fost făcut de țările din zona Mării Negre în 2002 (iunie, Sofia, Bulgaria) când s-a semnat Protocolul referitor la Conservarea Biodiversității și a Peisajului.

În prezent țările riverane Mării Negre încearcă să elaboreze Planul Strategic de Acțiune pentru Protocolul privind Conservarea Biodiversității și a Peisajului, în sensul implementării Protocolului Biodiversității marine.

Importante acorduri internaționale încheiate în ultimul deceniu având drept obiect Dunărea și Marea Neagră, la care România face parte, se dovedesc a fi factori de coeziune și înțelegere între statele din regiunea noastră, dovedindu-se încă o dată în plus că problema apei în lume este una de interes mondial și pentru care omenirea începe să caute și să găsească soluții.

Cadrul juridic general al protecției Dunării împotriva poluării.

Cadrul juridic general al protecției Dunării împotriva poluării transfrontaliere este prezentat de trei grupe de norme internaționale : regulile și principiile privind poluările transfrontaliere, reglementările specifice care vizează cursurile de apă și lacurile internaționale, reglementările adoptate de către statele riverane în cadrul cooperării bilaterale și zonale.