Dreptul LA Mostenire AL Rudelor DE Cuius Ului

DREPTUL LA MOȘTENIRE AL RUDELOR DE CUIUS-ULUI

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. DREPTUL LA MOSTENIRE SI EVOLUTIA SA ISTORICA

Secțiunea I. Dreptul la mostenirea legala

§1. Dreptul constituțional la moștenire

§2. Dreptul la moștenire în lumina Convenției europene a

Drepturilor Omului

Secțiunea a II-a. Evoluția istorică

§1. Reglementarea dreptului la moștenire în Constituțiile României

CAPITOLUL II. RUDENIA

CAPITOLUL III. PRINCIPIILE GENERALE ALE MOSTENIRII LEGALE

CAPITOLUL IV. MOSTENIREA PRIN REPREZENTARE SUCCESORALA

CAPITOLUL V. CLASELE DE MOSTENITORI LEGALI

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Capitolul I

Dreptul la moștenire legală în dreptul român și evoluția sa istorică

Secțiunea I

Dreptul la moștenire legală in viziunea actuala

§1. Noțiunea de moștenire legală

Mostenirea legala comporta doua acceptiuni in functie de perspectiva din care aceasta notiune este privita. Privita din punct de vedere al mostenitorilor, mostenirea legala este un mod de dobandire a dreptului de proprietate de catre anumite persoane expres prevazute de lege, in ordinea si in cotele prevazute de lege. Privita dintr-o alta perspectiva, respectiv din punct de vedere al defunctului, mostenirea legala este un mod de transmitere a dreptului de proprietate, o transmitere care opereaza ex lege, adica se transmite catre persoanele, in ordinea si in cotele stabilite de lege.

Institutia mostenirii este un corolar necesar al dreptului de proprietate. Intre proprietate si mostenire exista o stransa legatura, insa aceste institutii nu se identifica. Atfel, stransa legatura dintre proprietate si mostenire presupune o relatie reciproca intre acestea: dreptul de proprietate constituie fundamentul mostenirii, iar mostenirea reprezinta, la randul sau, un mod de dobandire a dreptului de proprietate.

In dreptul roman, mostenirea legala reprezinta regula, mostenirea testamentara fiind exceptia. Aceasta viziune este una de traditie in dreptul romanesc, preferinta pentru mostenirea legala fiind fundamentata pe conceptia existentei unei obligatii a defunctului fata de familia sa si pe imperativul respectarii rezervei succesorale, chiar impotriva vointei defunctului.

In cadrul devolutiunii legale, transmiterea patrimoniului succesoral catre mostenitori are loc prin efectul legii. Transmiterea are loc catre una sau mai multe persoane. Spre deosebire de succesiunea testamentara, succesiunea legala se intemeiaza pe raporturile de rudenie care exista intre defunct si persoana care il mosteneste. Desigur, nu exista niciun impediment ca si in cazul succesiunii testamentare, beneficiarul testamentului sa fie o ruda a defunctului, astfel incat, uneori, acelasi mostenitor poate cumula atat calitatea de mostenitor legal, cat si pe cea de mostenitor testamentar.

§2. Persoanele carora le este atribuita mostenirea legala

Dupa cum era și normal a se întâmpla, Codul civil român atribuie moștenirea legală familiei defunctului. Ratiunea acestor dispozitii consta in faptul ca legiuitorul roman a tinut seama de existenta unei legaturi speciale intre om si familia sa, legatura care se materializeaza si pe plan succesoral, intrucat familia omnia est. Aceasta legatura de sentimente si de interese, mostenirea fiind posibilitatea ce se recunoaste individului de a-si indrepta, dupa moarte, bunurile ce sunt proprietatea sa, catre acei ce-i sunt dragi, sau fata de care este legat de anumite interese ori obloigatiuni (pag. 16 curs de drept civil succesiuni anul 3 licenta mihai rarincescu)

Familia se bazeaza pe sistemul de rudenie si are la baza casatoria. Familia este totalitatea persoanelor unite intre ele printr-o legatura de rudenie, de sange sau de alianta. Intr-un alt sens, prin familie se intelege totalitatea persoanelor ce descind una din alta sau care deriva din acelasi sambure familial.

Ordinea ierarhica a rudelor o gasim aratata in Codul civil, dar nu este una si aceeasi in toate materiile de acest fel. Pentru a arata importanta acestei afirmatii, ca rudenia nu este una si vesnica in sistemul nostru legislativ, trebuie sa consideram punctul de vedere al drepturilor patrimoniale, pecuniare, care deriva din rudenie si alianta. Daca la prima vedere, dreptul familiei pare a fi un drept personal, prosopopeic, cand il examinam mai de aproape constatam ca el are consecinte si in ordinea economica. Relatiunile de familie influenteaza si sfera patrimoniului, caci legiuitorul considera ca intre membrii unei familii exista un fel de asociatiune de bunuri.

Drepturile unei persoane nu dispar cu odata moartea sa, personalitatea acesteia nu se pierde la moarte, ci se transmite mostenitorilor hereditas sustinet personam defuncti.

În lipsa testamentului, iar în ceea ce privește rezerva succesorală, chiar dacă există testament, legea cheamă la moștenire rudele defunctului și pe soțul supraviețuitor al acestuia. În lipsa rudelor si/sau a sotului supravietuitor ori in cazul in care acestia nu vor ori nu pot sa mosteneasca, succesiunea este atribuită comunei, orașului sau municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii ori statului, în cazul în care bunurile se aflau în străinătate la momentul deschiderii moștenirii.

În ceea ce privește moștenirile vacante și imobilele aflate în străinătate la momentul deschiderii moștenirii, acestea vor fi atribuite statului roman daca evident ele au o legătură cu Romania. Deși tema nu face obiectul de studiu al dreptului internațional privat român, trebuie să menționăm faptul ca legiuitorul român a reglementat acest aspect printr-o normă materială de aplicație imediată, respectiv art. 553 alin. (3) C.civ. Reglementarea acestei dispozitii printr-o norma de aplicatie imediata este o chestiune foarte importanta intrucat prin acest tip de norma legiuitorul roman inlatura un eventual conflict de legi prin care s-ar fi putut ajunge la o solutie contrara, respectiv la situatia in care mostenirile vacante si imobilele care au o legatura cu Romania, sa fie atribuite unui alt stat (spre exemplu, statului in care imobilele se afla la momentul deschiderii mostenirii). Legiuitorul roman considera mostenirile vacante si imobilele aflate in strainatate drept o chestiune de maxima importanta si, prin urmare, a reglementat aceasta chestiune printr-o norma materiala directa, norma ce se aplica cu prioritate fata de normele conflictuale.

În ceea ce privește bunurile mobile aflate în străinătate, se vor aplica regulile prevazute de dreptul international privat roman.

§3.Coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara

In dreptul roman, coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara era imposibila, aceasta imposibilitate fiind transata prin principiul nemo partim testatus partim intestatus decedere potest. Acest principiu nu a supravietuit odata cu adoptarea Codului civil, astfel incat atat vechiul Cod civil, cat si actualul Cod civil prevad expres posibilitatea coexistentei mostenirii legale cu cea testamentara.

Posibilitatea coexistentei mostenirii legale cu cele testamentare se evidentiaza mai ales in situatia in care exista mostenitori rezervatari care isi exprima dorinta de a mosteni o cota-parte din mostenire care li se cuvine in calitatea lor de succesori. Astfel, acestia vor mosteni rezerva succesorala in calitate de mostenitori legali, iar restul devolutiunii succesorale va fi testamentara, daca defunctulul a instituit un testament.

Desi este cea mai des intalnita situatie, nu trebuie sa credem ca doar in cazul existentei unor mostenitori rezervatari care isi exprima dorinta de a mosteni, poate coexista mostenirea legala cu cea testamentara. O alta situatie apare in cazul in care defunctul a instituit legate cu titlu particular ori legate cu titlu universal care nu epuizeaza intreaga mostenire.

Secțiunea a II-a

Evoluția istorică a dreptului la mostenire legala

§1. Reglementarea dreptului la moștenire în Constituțiile României

A. Constitutiunea din 1866

Prima constitutie a Romaniei, Constitutia din 1866, nu a reglementat in „TITLUL II. Despre drepturile Romanilor” nicio dispozitie referitoare la dreptul la mostenire. O mentiune referitoare in mod indirect la mostenire era prevazuta in art. 17 care dispunea faptul ca nicio lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor, iar art. 19 ca “proprietatea de ori-ce natura, precum si tote creantele asupra Statului, sunt sacre si neviolabile.” De asemenea, prin art. 11 se mentiona faptul ca strainilor aflati pe teritoriul Romaniei le este protejata averea.

B. Constitutiunea din 1923 si Constitutiunea din 1938

Constitutia din 1923, precum si cea din 1938 preiau art. 11 din Constitutia din 1866 mot-a-mot, reglementandu-l in art. 9, respectiv art. 27 teza a 3-a. Asadar, odata cu primele schimbari ale constitutiei romane nu s-a adus nicio schimbare in materia succesorala in sensul introducerii unui text expres care sa garanteze dreptul la mostenire.

Indirect, art. 15 din Constitutia din 1923 ocrotea dreptul la mostenire in sensul ca nu se permitea confiscarea averilor. Constitutia din 1938 nu a mai reluat art. 15 din Constitutia anterioara care nu permitea infiintarea pedepsei confiscarii averilor. In schimb, Constitutia din 1938 garanta proprietatea de orice natura.

C. Constitutia Republicii Populare Romane

Prima constitutie a Romaniei care a reglementat expres garantarea dreptului la mostenire a fost Constitutia din 1948. Aceasta prevedea in art. 8 faptul ca “Proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt recunoscute si garantate prin lege […].”. Aceasta dispozitie care garanta dreptul la mostenire era inclusa in “TITLUL II. Structura social-economica”, ci nu in “TITLUL III. Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor”. Asadar, desi dreptul la mosteire parea si pare la prima vedere un drept personal, acest drept are puternice consecinte in plan social si economic, motiv pentru care acel articol a fost instituit in “TITLUL II. Structura social-economica”.

D. Constitutia Republicii Populare Romane din 1952

Constitutia din 1952 prevedea in mod expres ca dreptul la mostenire este ocrotit de lege. Asadar, art. 12 care facea parte din “Capitolul I Oranduirea sociala” dispunea ca “Dreptul de proprietate personala a cetatenilor Republicii Populare Romane asupra veniturilor si economiilor provenite din munca, asupra casei de locuit si gospodariei auxiliare pe langa casa, asupra obiectelor casnice si de uz personal, cat si dreptul de mostenire asupra proprietatii personale a cetatenilor sunt ocrotite de lege.”

E. Constitutia din 1965

Schimbarea adusa de Constitutia din 1965 a fost in sensul ca se dispunea, printr-un text separat care se referea doar la dreptul la mostenire, ca acest dreptul la mostenire este ocrotit de lege. Dispozitia era parte integranta din “TITLUL II. Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor”.

F. Constitutia din 1991

Constitutia din 1991 aduce o schimbare fata de Constitutia comunista de la 1965. Astfel, Constitutia din 1991 prevedea in art. 42 faptul ca dreptul la mostenire este garantat. Acest articol ramane actual si dupa modificarea Constitutie din anul 2003, insa textul a devenit, dupa modificare, art. 46.

In comparatie cu Constitutia din 1965, legiuitorul de la 1991 modifica formularea in sensul ca dreptul este garantat, nu ocrotit cum se facea vorbire anterior. Aceasta diferenta este importanta intrucat notiunea de drept garantat se refera la faptul ca acest drept le este asigurat mostenitorilor, chiar prin Legea fundamentala. In schimb, prin notiunea de drept ocrotit, se intelegea un drept protejat, un drept aparat. Notiunea de drept garantat este mult mai larga, cuprinzand-o si pe aceea de drept ocrotit, constitutia actuala ocrotind dreptul la mostenire si in acelasi timp asigurand prin norme imperative faptul ca acest drept se va transmite mostenitorilor, adica garanteaza transmiterea.

Dupa modificarea adusa Constitutiei in anul 2003, reglementeaza expresa a garantarii dreptului la mostenire s-a pastrat, singura modificaat mostenitorilor, chiar prin Legea fundamentala. In schimb, prin notiunea de drept ocrotit, se intelegea un drept protejat, un drept aparat. Notiunea de drept garantat este mult mai larga, cuprinzand-o si pe aceea de drept ocrotit, constitutia actuala ocrotind dreptul la mostenire si in acelasi timp asigurand prin norme imperative faptul ca acest drept se va transmite mostenitorilor, adica garanteaza transmiterea.

Dupa modificarea adusa Constitutiei in anul 2003, reglementeaza expresa a garantarii dreptului la mostenire s-a pastrat, singura modificare fiind numeroatarea articolelor (textul a devenit art. 46).

Prin garantarea mostenirii se intelege o aparare, o aparare a insasi existentei dreptului la mostenire, impotriva oricarei atingeri pe care statul sau autoritatile publice ar putea sa i-o aduca, inclusiv prin adoptarea unor acte normative care sa il inlature din peisajul juridic, astfel incat „averile particulare sa fie nivelate, daca nu chiar nimice, pe aceasta cale”.

Dispozitiile art. 46 nu disting intre mostenirea legala si mostenirea testamentara, astfel ca potrivit adagiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemas, trebuie sa intelegem faptul ca articolul in discutie garanteaza dreptul la mostenire in intregul sau, deci atat dreptul la mostenire legala, cat si dreptul la mostenire testamentara.

In doctrina se mentioneaza faptul ca art. 46 din Legea fundamentala protejeaza atat atitudinea generala si abstracta a oricarei persoane de a dobandi in viitor o mostenire, precum dreptul la o mostenire deja existenta. Acesti autori analizeaza aceste doua domenii de protectie dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza.

In primul rand, protejarea dreptului de mostenire presupune garantarea aptitudinii generale si abstracte a unei persoane de a se bucura, in continutul capacitatii sale de folosinta, de dreptul la mostenire. Art. 46 garanteaza dreptul la mostenire in general, iar nu dreptul la mostenire determinata valoric. Principiul constitutional invocat consacra intangibilitatea dreptului la mostenire si interzice lipsirea de plano de un atare drept, dar nu interzice diminuarea emolumentului de care poate beneficia succesibilul prin valorificarea dreptului sau la mostenire. In acest sens, Curtea Constitutionala a decis faptul ca mostenitorii acceptanti ab initio urmeaza sa vina in concurs cu mostenitorii care beneficiaza de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 suportand o diminuare corespunzatoare a emolumentului mostenirii, nu semnifica o incalcare a principiului constitutional al garantarii dreptului la mostenire pentru prima categorie de succesibili (Decizia Curtii Constitutionale nr. 84/2005)

Legea fundamentala protejeaza vocatia succesorala generala, a tuturor celor chemati la mostenire, potrivit legii, in cazul mostenirii legale, dar numai in sensul in care trebuie sa existe intotdeauna subiecte de drept – altele decat statul – care sa aiba dreptul la mostenire, deoarece altfel ar disparea insusi acest drept. In acelasi timp insa, legiuitorul poate interveni, modificand aceasta vocatie prin restrangerea sau largirea cercului persoanelor chemate la mostenire, ceea ce poate avea ca efect cresterea valorii culese din mostenire sau, dimpotriva, scaderea acesteia. Asa s-a intamplat spre exemplu prin adoptarea Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor cand emolumentul mostenirii dobandite de clasele de succesori reglementate de Codul civil a scazut ca urmare a chemarii la succesiune a sotului supravietuitor si a consacrarii dreptului sau asupra imobilelor si obiectelor gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta, iar Curtea a constatat ca aceste dispozitii nu incalca art. 46 deoarece „nu aduc atingere dreptului la mostenire. In temeiul acestui drept, orice persoana poate dobandi pe cale succesorala, in conditiile legii, orice bun. Sotul surpavietuitor vine in concurs cu orice clasa chemata la mostenire si are dreptul la o parte din mostenire a carei intindere variaza in functie de clasa de mostenitori legali cu care vine in concurs.” (Decizia Curtii Constitutionale nr. 237/2006).

Pe langa protectia adusa dreptului la mostenire in general, art. 46 protejeaza, de asemenea, si dreptul la mostenire deja existent. Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr. 530/2005 ca „garantia pe care o instituite art. 46 din legea fundamentala se refera la drepturi de mostenire legal existente„. Asadar, textul ocroteste si vocatia succesorala concreta. Vocatia succesorala concreta se analizeaza dupa momentul deschiderii mostenirii, moment in care se cunoaste, in mod concret, persoanele care vor culege efectiv mostenirea. Odata deschisa succesiunea prin moarte problema protectiei dreptului la mostenire se pune numai pana la momentul acceptarii mostenirii, adica in perioada in care poate fi exercitat dreptul de optiune succesorala deoarece dupa momentul acceptarii succesiunii, nu se mai pune problema protectiei dreptului la mostenire, ci a dreptului de proprietate, dobandit prin mostenire. Asadar, protectia art. 46 se intinde si aupra vocatiei succesorale concrete, respectiv, a dreptului de optiune succesorala (componenta esentiala a dreptului la mostenire, care consolideaza sau – dimpotriva – inlatura retroactiv transmisiunea succesorala de la defunct la mostenitor). Intr-adevar, absenta unei protectii constitutionale a dreptului de optiune succesorala, dreptul la mostenire insusi s-ar vedea golit de continut. Drept urmare, legiuitorul trebuie sa asigure conditiile procedurale rezonabile si accesibile pentru ca subiectele de drept sa dobandeasca efectiv mostenirea, ceea ce in prezent se realizeaza prin Legea nr. 36/1995 care reglementeaza procedura succesorala notariala prin art Codul civil care reglementeaza acceptarea si repudierea mostenirii.

In concluzie, garantand dreptul la mostenire, art. 46 interzice practic orice masura legislativa care sa aduca atingere existentei si impune legiuitorului sa adopte masuri apte sa asigure exercitarea sa, odata nascut. Asadar, art. 46 protejeaza aptitudinea generala si abstracta a oricarei persoane de a dobandit o mostenire si garanteaza dreptul la o mostenire deja existenta.

Din jurisprudenta Curtii Constitutionale rezulta ca dreptul la mostenire este garantat in conditiile legii („legea este aceea care stabileste formele de mostenire – Decizia Curtii Constitutionale nr. 269/2002) precizare care nu exista in art. 46. Asa fiind, orice reglementare legala care prevede conditiile in care se naste si se exercita dreptul la mostenire este constitutional, atata timp cat nu atenteaza la insasi fiinta dreptului, adica nu elimina chiar dreptul la mostenire in sine.

§2. Dreptul la moștenire în legislația anterioară noului Cod civil

In trecut, bunurile succesorale se transmiteau fie pe cale legală, fie pe cale testamentară, asa cum se intampla si in zilele noastre.

În cadrul mostenirii legale, copiii legitimi si adoptivi (atât băietii cât si fetele) aveau o vocatie succesorală egală asupra bunurilor de bastină (ocine, dedine) sau care au fost cumpărate de părintii lor decedati. Copiii naturali veneau numai la mostenirea mamei lor. Copilul vitreg avea aceleasi drepturi de mostenire ca si cel din cadrul familiei, dar numai la succesiunea părintelui bun, nu si la mostenirea sotului acestuia.

De la împărtirea egală a mostenirii pământului între fete si băieti în Tara Românească exista un privilegiu al băietilor. Cu toate acestea, tăranii au evitat îndepărtarea fetelor de la mostenirea pământului prin procedura înfrătirii care, în mod simbolic, considerau fetele ca fiind băieti. Legea recunostea si sotului supravietuitor un drept de mostenire în concurs cu copiii. Astfel, în cadrul mostenirii legale existau următoarele clase de mostenitori:

1. mostenitorii legitimi,

2. descendenti,

3. ascendenti si

4. colaterali;

Evoluția dreptului de moștenire a fost direct și continuu influențată de dreptul de proprietate și indirect de dreptul familiei. În acest context, dreptul de moștenire a cunoscut întâia consacrare în dreptul roman.

Capitolul II

Rudenia

Desi rudenia face obiectul de studiu al dreptului familiei, aceasta notiune este indisolubil legata si de disciplina "Drept civil. Succesiuni si liberalitati". Pentru a intelege cat mai bine modul in care rudele defunctului vin la mostenire, trebuie initial sa avem in vedere care sunt aceste persoane, cum devin ele rude cu defunctul s.a.m.d. In cele ce urmeaza, vom analiza pe scurt institutia rudeniei.

In trecut, legatura de rudenie era o legatura simbolica, ci nu o legatura biologica constienta, legatura ii cuprindea doar pe cei care se considerau ca descind din acelasi totem.

Secțiunea I

Notiunea de rudenie

Notiunea de rudenie trebuie inteleasa ca un ansamblul de legaturi de inrudire dintre anumite persoane. Asadar, notiunea de rudenie este o legatura consacrata si reglementata de lege intre doua sau mai multe persoane.

Rudenia poate fi definita ca o apropiere biologica sau spirituala, socialmente recunoscuta, intre diferite persoane. Caracterul socialmente recunoscut al relatiilor de rudenie se vadeste in faptul ca trasatura lor esentiala este mai curand conventionala decat biologica, reflectand adesea viziunea despre lume a unui grup uman. Genul proxim este "o legatura intre persoane", iar diferenta specifica este o "descendenta comuna", reala sau imaginara.

Codul civil nu defineste notiunea de rudenie, ci doar felurile acesteia.

Secțiunea a II-a

Felurile rudeniei

In functie de sursa rudeniei, Codul civil face distinctia in art. 405 intre rudenia fireasca si rudenia civila.

§1. Rudenia fireasca

Rudenia fireasca se intemeiaza pe faptul nasterii. Rudenia fireasca sau bazata pe legaturi de sange. Sirul de persoane intre care exista rudenie se numeste "linia de rudenie". Aceasta linie de rudenie se poate prezenta sub doua forme:

a) rudenia fireasca in linie dreapta, bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana (bunic, tata fiu nepot). Aceasta uneste persoanele care descind undele din altele, fie in mod nemijlocit (copii-parinti), fie in mod mijlocit (nepoti-bunici). Rudenia este in linie dreapta poate fi ascendenta (de la stranepot spre strabunic) sau descendenta (de la strabunic spre stranepot). Rudele in linie dreapta sunt chemate la mostenire fara limita in grad.

b) rudenia fireasca in linie colaterala, bazata pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun are aceeasi sursa, si anume filiatia. Filiatia este din casatorie sau din afara casatoriei nu are nicio relevanta in ceea ce priveste existenta rudeniei firesti. Tot astfel, nu se face nicio diferenta dupa cum persoana s-a nascut pe cale naturala sau printr-un procedeu medical de reproducere cu tert donator. Rudele in linie colaterala sunt chemate la mostenire numai pana la gradul al IV-lea inclusiv.

§2. Rudenia civila

Rudenia civila sau rudenia prin adoptie este o legatura care rezulta din adoptie. Rudenia civila, spre deosebire de rudenia fireasca, nu este un dat, o legatura obiectiva ci, mai curand, o fictiune a legii cladita pe operatiunea juridica a adoptiei. Odata ce adoptia a fost incuviintata, rudenia civila se va stabili precum rudenia fireasca, adica atat in linie directa, cat si in linie colaterala.

§3. Rudenia prin alianta

Rudenia prin alianta sau afinitatea este acea legatura care se stabileste intre un sot si rudele celuilalt sot. Aceasta rudenie nu prezinta interes pentru tema discutata.

§4. Rudenia din casatorie ori din afara casatoriei

In cazul in care conceptia sau nasterea unei persoane, temei al rudeniei, se situeaza in cadrul parintilor sai, filiatia este din casatorie, iar rudenia bazata pe aceasta filiatie se numeste rudenie din casatorie. In cazul in care atat conceptia, cat si nasterea unei persoane intervin fara ca parintii acesteia sa fie casatoriti, filiatia este din afara casatoriei, iar rudenia bazata pe aceasta filiatie este o rudenie din casatorie. Asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, dreptul civil roman acorda aceeasi ocrotire rudeniei din casatorie, cat si aceleia din afara casatoriei.

Secțiunea a III-a

Gradul de rudenie

Stabilirea gradului e necesara mai ales din necesitati juridice. Din punct de vedere juridic, legatura rudeniei prezinta interes numai in masura in care legea ii recunoaste efecte juridice, care se produc numai in masura in care aceasta este stabilita in conditiile prevazute de lege. Aceste mentionari sunt importante intrucat rudenia prezinta interes deoarece prin dovedirea rudeniei se urmaresc interese patrimoniale.

§1. Notiunea de grad de rudenie

Prin grad de rudenie se intelege cat de apropiate sau cat de departate sunt anumite legaturi de rudenie. Pentru stabilirea gradelor de rudenie se ia in considerare numarul nasterilor intervenite, dar in mod diferit pentru rudenia in linie dreapta si cea in linie colaterala.

§2. Stabilirea gradului de rudenie pentru rudenia in linie dreapta

Pentru rudenia in linie dreapta, gradul de rudenie se stabileste dupa numarul nasterilor, adica numarul generatiilor ce separa doua persoane, fiecare dintre ele constituind un grad. In acest fel, copiii si parintii rude de gradul intai, nepotii si bunicii sunt rude de gradul al doilea s.a.m.d.

§3. Stabilirea gradului de rudenie pentru rudenia colaterala

Pentru rudenia colaterala la stabilirea gradului se au in vedere tot nasterile, dar este vorba de nasterile intervenite intre doua persoane care se considera rude si un stramos comun. Asadar, gradul de rudenie in linie colaterala se determina porninndu-se de la o anumita ruda catre ascendentul comun, stabilindu-se numarul nasterilor, apoi se coboara de la ascendetul comun spre cealalta ruda, stabilindu-se numarul nasterilor. In rudenia colaterala nu exista niciodata rude de gradul intai deoarece ascendentul comun este luat automat in calcul. Astfel, fratii sunt rude de gradul al doilea, nepotii de frate sau sora sunt rude de gradul al treilea s.a.m.d.

Capitolul III

Principiile generale ale mostenirii legale

După cum știm, moștenirea legală presupune chemarea la moștenire a rudelor defunctului, în ordinea și în cotele determinate de către lege, alături de soțul supraviețuitor al defunctului, iar în lipsa acestora, comuna, orașul, municipiul sau statul, după caz.

Legiuitorul folosește doua mijloace tehnice (clasa si gradul) pentru a evita ca moștenirea să fie împărțită tuturor celor care au vocație legală generală la aceasta. Aceasta este și soluția justă întrucât s-ar ajunge în unele situații, în care numărul moștenitorilor cu vocație generală este mare, ca o moștenire să fie fărâmițată atât de tare încâ fiecărui moștenitor să îi revină o cotă neînsemnată din moștenire. Așadar, prin aceste mijloace tehnice, legiuitorul îi determină pe acei moștenitori care vor culege efectiv moștenirea ori o parte din aceasta.

Secțiunea I

Conditiile mostenirii legale

Conditiile mostenirii legale nu trebuie a fi confundate cu principiile generale ale devolutiunii legale intrucat mostenirea legala este o notiune diferita de devolutiunea legala. Prin devolutiunea legala se intelege determinarea persoanelor chemate in temeiul legii sa mosteneasca patrimoniul de cuius-ului. Vom prezenta, pe scurt, care sunt aceste conditii.

Pentru a putea veni efectiv la mostenire, o persoana trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii cumulative:

A. Sa aiba capacitate succesorala

Prin capacitate succesorala se intelege existenta persoanei la data deschiderii mostenirii. Astfel, au capacitate succesorala la mostenirea legala persoanele fizice care sunt in viata la data deschiderii mosteniri. Aceste persoane cu capacitate succesorala pot fi chiar si persoane disparute ori persoane concepute, dar nenascute la data deschiderii mostenirii.

Persoanele juridice nu pot avea capacitate succesorala la o mostenire legala decat la o mostenire testamentara.

B. Sa aiba vocatie succesorala legala concreta

Vocatie succesorala legala generala o au anumite persoane expres prevazute de lege. Aceste persoane au doar o posibilitate de a veni la mostenire, nu inseamna ca acestea vor veni efectiv la mostenire. Asadar, pentru a avea vocatie succesorala legala generala, persoana respectiva trebuie sa fie sot supravietuitor al defunctului sau sa fie ruda cu defunctul.

Aceasta conditie prevede, in general, care sunt persoanele care au vocatie la mostenire (este vorba despre o posibilitate de a culege mostenirea), insa pentru a veni efectiv la mostenirea legala persoana trebuie sa aiba o vocatie concrenta, determinata prin devolutiunea succesorala legala. Asadar, pentru a veni efectiv la mostenire, persoana respectiva trebuie sa aiba vocatie legala concreta, ceea ce inseamna ca in primul rand trebuie sa aiba vocatie generala, ulterior trebuie sa indeplineasca si o alta conditie, si anume sa nu fie inlaturata de la mostenire de catre o alta persoana chemata de lege in rang preferabil.

Mai trebuie mentionat faptul ca aceasta vocatie legala generala este reciproca in cazul rudelor, adica daca o persoana are vocatie generala la mostenirea unei persoane, si aceasta persoana din urma are vocatie generala la mostenirea primei persoane ori daca o persoana nu are vocatie generala la mostenirea alteia, nici aceasta din urma nu are vocatie generala la mostenirea primeia. Este vorba doar de vocatie generala, ci nu o vocatie concreta intrucat vocatia lor concreta va depinde de ordinea in care a survenit decesul lor sau al uneia dintre ele.

C. Sa nu fie nedemna

Nedemnitate succesorala este decaderea mostenitorului, legal sau testamentar, din dreptul de a culege o mostenire determinata, inclusiv din dreptul de a culege rezerva la care ar fi fost indrituit din aceasta mostenire, deoarece s-a facut vinovat de o fapta grava fata de cel care lasa mostenirea sau fata de un succesibil al acestuia.

Nedemnitatea se prezinta sub forma unei pedepse civile, prevazute de lege impotriva succesibilului nevrednic care s-a facut vinovat de anumite fapte. Excluderea nedemnului de la succesiune isi are funamentul in regulile morale, care se opun ca o persoana, vinovata de fapte grave fata de o alta, sa fie chemata la mostenirea acesteia din urma.

D. Sa nu fie dezmostenita

Conditia negativa de a nu fi dezmostenit se impune doar in cazul in care mostenitorii nu sunt mostenitori rezervatari intrucat, prin dezmostenire, mostenitorii legali care sunt si mostenitori rezervatari vor culege rezerva succesorala chiar daca acestia au fost dezmosteniti. In schimb, mostenitorii nerezervatari vor fi inlaturati de la mostenire.

Dezmostenirea este o dispozitie prevazuta in testamentul intocmit de catre defunct, prin care acesta ii inlatura de la mostenire, in tot sau in parte, pe unul sau mai multi dintre mostenitorii sai legali.

Prin exheredare, mostenitorul legal pierde doar vocatia concreta la mostenire, insa nu si titlul de mostenitor, astfel incat exheredatul poate cere in instanta nulitatea dispozitiei testamentare prin care acesta a fost dezmostenit.

In concluzie, daca aceste conditii sunt indeplinite in mod cumulativ, persoana respectiva are dreptul de a culege mostenirea. Aceste persoane au un drept de a culege mostenirea, ci nu o obligatie intrucat "nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire" potrivit art. 1106 C.civ. (nemo invitus heres). Daca mostenitorul renunta la mostenire, prin aceasta renuntare este desfiintat cu efect retroactiv titlul de mostenitor, fiind considerat ca nu a fost niciodata mostenitor. (art. 1121 C.civ.)

Sectiunea a II-a

Principiile generale ale devoluțiunii legale

Asa cum am mentionat si anterior, devolutiunea legala nu trebuie confundata cu mostenirea legala. Devolutiunea legala din dreptul roman se inspira din dreptul roman, fiind edificata pe principiul traditional al legaturii de sange ce exista intre membrii aceleiasi familii.

Mostenirea legala si devolutiunea legala nu se confunda deoarece prin mostenirea legala se transmite patrimoniul defunctului in temeiul legii, nu in temeiul vointei defunctului (cum se intampla in cazul mostenirii testamentare), iar prin devolutiunea legala se stabilesc persoanele care au vocatie la mostenirea defunctului, ordinea in care acestia vin la mostenire si cotele din mostenire care le revin.

Devolutiunea legala a mostenirii este supusa urmatoarelor principii, principii care trebuie respectate in ordinea enuntata:

I..Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali

II. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa

III. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire

A. Principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali

Pentru a evita ajungerea la soluția despre care vorbeam anterior, respectiv faramitarea mostenirii, legiuitorul a instiuit o ordine de preferință în culegerea acestia de către rudele defunctului. Primul criteriu îl constituie venirea la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali. Dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza, de regula, o clasa mai apropiata o va inlatura de la mostenire pe o clasa mai indepartata.

§1. Notiunea de clasa de mostenitori

Prin clasă de moștenitori se înțelege o categorie de rude care au vocație succesorală legală generală, categorie care în mod colectiv exclude sau este exclusă de către o altă categorie, chiar dacă rudele din categoria exclusă ar fi în grad de rudenie mai apropiat față de defunct decât rudele din categoria chemată la moștenire. Din aceasta definiție reiese faptul că pentru a veni efectiv la moștenire, o persoana trebuie inițial să faca parte din clasa cea mai apropiata cu defunctul, ulterior având importanță gradul de rudenie pe care persoana respectivă îl are cu defunctul. Asadar, legiuitorul da propritate claselor de mostenitori legali, ulterior tinandu-se seama de gradul de rudenie pe care il are fiecare mostenitor din respectiva clasa. Altfel spus, în cadrul unui „conflict” dintre „clasa de moștenitori” și „gradul de rudenie”, are „câștig de cauză” clasa de moștenitori.

§2. Ordinea claselor de moștenitori și persoanele care fac parte din aceste clase

Codul civil prevede existența a patru clase de moștenitori, stabilind în mod expres prin art. 964 alin. (1) ordinea în care aceste clase de moștenitori vin la succesiune. Soțul supraviețuitor nu face parte din niciuna dintre aceste clase deoarece nu este rudă cu defunctul, el fiind chemat la moștenire în concurs cu fiecare dintre clasele de mostenitori legali. Soțul supraviețuitor nu înlătură și, de asemenea, nici nu este înlăturat de la moștenire de către niciuna dintre clase. Rațiunea din spatele stabilirii unei asemenea ordini de către legiuitor constă în apropierea sau afecțiunea de cuius-ului față de cei chemați de lege la moștenire.

Așadar, ordinea de preferință este urmatoarea:

1. Clasa I de moștenitori legali

2. Clasa a II-a de moștenitori legali

3. Clasa a III-a de moștenitori legali

4. Clasa a IV-a de moștenitori legali

Întrucât aprofundarea acestor noțiuni vor face obiectul unui capitol distinct, ne rezumăm doar la o prezentare succintă a persoanelor care fac parte din aceste clase. În cadrul clasei I de moștenitori legali sau clasa descendenților în linie directă se vor regăsi copiii, nepoții, strănepoții, răstrănepoții ș.a.m.d. de cuius-ului. Părinții defunctului, în calitatea lor de ascendenți privilegiați, precum și frații, surorile defunctului și descendenții lor pană la gradul al IV-lea inclusiv, în calitatea lor de colaterali privilegiați, fac partea din clasa a II-a de moștenitori legali. Clasa a III-a de moștenitori legali îi cuprinde pe bunicii, străbunicii, răstrăbunicii ș.a.m.d defunctului, în calitatea lor de ascendenți ordinari. În ultima clasă de moștenitori, clasa colateralilor ordinari, îi întâlnim pe unchii, mătușiile (inclusiv pe unchii și mătușiile mari), precum și pe verii primari ai de cuius-ului.

Dupa cum se poate lesne observa, legiutiorul a grupat în aceste clase și în această ordine, rudele cele mai apropiate de defunct, astfel încât să vină la moștenirea acestuia acele rude care au o apropiere sentimentală față de defunct, apropiere bazata pe afectiunea pe care acestia in mod firesc ar trebui sa si-o poarte.

§3. O persoana face parte din mai multe clase de mostenitori in acelasi timp ori poate avea calitatea de ruda si calitatea de sot supravietuitor in acelasi timp

Dupa cum este și firesc, de regulă, o rudă a defunctului poate face parte doar dintr-o singură clasă de moștenitori legali. Or, din moment ce Codul civil dă dreptul rudelor în linie colaterală de gradul al patrulea să se căsătorească între ele, daca exista motive temeinice si daca obtin autorizatia instantei de tutela in a carei circumscriptie isi are domiciliul cel care cere incuviintarea (art. 274), apare si posibilitatea ca o persoana sa faca parte, in acelasi timp, din doua clase de mostenitori legali. Exempli gratia, copilul nascut din casatoria incheiata intre nepotul de fiu al defunctului (clasa I) si nepotul de frate al defunctului (clasa a II-a). In aceasta ipoteza, copilul nascut in asemenea circumstante poate invoca drept temei al chemarii la mostenire calitatea sa de stranepot (ruda din clasa I) pentru a inlatura de la mostenire rudele din clasa a II-a. Asadar, el are un drept de optiune in acest sens.

De asemenea, o alta situatie de acest gen apare atunci cand sotul supravietuitor este in acelasi timp si ruda cu defunctul. Codul civil permite casatoria intre verii primari. In aceasta situatie, in doctrina s-au conturat cel putin doua opinii. O prima opinie sustine ca cele doua calitati de ruda si de sot supravietuitor nu pot fi invocate cumulativ deoarece in oricare dintre cele doua calitati, sotul supravietuitor poate mosteni numai in nume propriu, eventual prin retransmitere, iar nu si prin reprezentare succesorala. O alta opinie sustine contrariul, in sensul ca cele doua calitati pot fi invocate cumulativ, persoana respectiva putand sa dobandeasca o parte a patrimoniului succesoral in calitate de sot supravietuitor si o parte in calitate de var primar al defunctului.

Trebuie să reținem că nu are importanță gradul de rudenie, căci se poate întâmpla, să zicem, ca cel care a decedat să lase un strănepot, rudă de gradul al treilea, care, fiind în clasa I, înlătură pe cei din clasa a doua – de pildă, părinții, care sunt rude de gradul intai. Ceea ce este important este dacă succesibilul face parte dintr-o clasă prioritară sau nu. Dacă nu sunt moștenitori din clasa I, moștenesc cei din clasa a II-a (îi înlătură pe cei din clasele III și IV). Dacă nu sunt în primele două clase, vin cei din clasa a III-a și așa mai departe.

§4. Posibilitatea ca două clase de moștenitori să vină la moștenire în același timp

Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali sufera anumite nuantari, le numim nuantari intrucat ele nu pot fi considerate veritabile exceptii. Desi principiul prevede ca exista o anumita ordine a claselor de mostenitori legali in care acestia vor veni la mostenire este posibil ca la o mostenire sa vina concomitent rude din doua clase diferite.

Aceasta posibilititate de a veni la mostenire concomitent rude din clase diferite este prevazuta in mod expres de Codul civil, care dispune prin art. 964 alin. (2) ca in urma dezmostenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiata nu poate culege intreaga mostenire, atunci partea ramasa se atribuie rudelor din clasa subsecventa care indeplinesc conditiile legale pentru a mosteni.

Posibilitatea ca două clase de moștenitori să vină la moștenire în același timp este o chestiune dezbătută în doctrina de specialitate, neexistând o soluție unitară în acest sens.

Un punct de vedere ar fi că este posibilă venirea la moștenire a două clase de moștenitori legali, însă acest lucru este posibil doar în cazul unei dezmoșteniri directe. Autorii argumentează soluția tot prin interpretarea art. 964 alin. (2) susținand faptul că dispoziția menționata se aplică atât în situația în care cel exheredat este moștenitor rezervatar, cât și în situația în care acesta este un moștenitor nerezervatar.

Cum și acest punct de vedere nu este unanim, mai trebuie menționat faptul că alti autori, deși acceptă posibilitatea ca două clase de moștenitori să vină la moștenire în același timp, ei consideră ca acest lucru se poate întâmpla doar în situația în care cel dezmoștenit este rezervatar. Autorii susțin faptul că prin interpretarea textului nu se poate ajunge la situația în care moștenitorul exheredat să culeagă întreaga moștenire, el având fie dreptul la rezerva succesorală, dacă este moștenitor rezervatar, fie va fi exheredat total daca nu este moștenitor rezervatar. Totuși, acești autori admit faptul că testatorul îi poate dezmoșteni pe succesorii săi legali și parțial (pe cei care au dreptul la rezervă sau pe cei care urmează să primească mai puțin decât cota lor legală de moștenire).

O soluție contradictorie vine din partea prof. univ. dr. Dan Chirică. Acesta susține faptul că nu pot veni la mostenire concomitent două clase, ci numai una, avand loc o instituire indirectă de legatar, căci în măsura în care a fost dezmoștenit fiul spre exemplu, implicit (tacit) a fost instituit părintele, de pildă, care este moștenitor în clasa a II-a. Acesta isi argumenteaza solutia precizand in faptul ca art. 964 alin. (2) C.civ. nu mentioneaza cu ce titlu vor moșteni rudele defunctului din clasele subsecvente, asadar nu exista dispoziție expresă in acest sens.

B. Principiul proximității gradului de rudenie între moștenitorii de aceeași clasă

§1. Gradul de rudenie

Așa cum îi spune si numele, principiul proximitatii gradului de rudenie (proximior excludit remotiorem) ii departajează pe moștenitorii defunctului care fac parte din aceeași clasă, alegând ca moștenitori efectivi pe cei care au o legatură mai apropiata cu defunctul. Asadar, acest principiu functioneaza in cadrul aceleiasi clase de mostenitori legali, departajandu-i in functie de un alt criteriu tehnico-juridic.

Asa cum am mentionat si anterior, legiuitorul foloseste cele doua criterii tehnico-juridice (clasa de mostenitori si gradul de rudenie) pentru a determina vocatia concreta la mostenire a rudelor. Primul criteriu, criteriul clasei de mostenitori a fost prezentat anterior in baza principiului chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali.

Ordinea in care rudele din aceeasi clasa sunt chemate la mostenire este determinata de gradul de rudenie, intelegandu-se prin grad intervalul ce desparte doua nasteri sau generatii. Reamintim ca prin gradul de rudenie in linie dreapta se stabileste dupa numarul nasterilor care despart doua rude, inar in linie colaterala se numara nasterile urcand de la una dintre rude pana la ascendentul lor comun si coborand apoi de la acesta pana la cealalta ruda.

Potrivit acestui principiu, rudele din fiecare clasa de mostenitori sunt impartite pe grade, iar rudele din gradul cel mai apropiat cu defunctului le va inlatura de la mostenire pe rudele de grad mai indepartat.

§2. Excepții de la principiul proximitatii

Intrucat nu exista regula fara exceptii (nulla regula sine exceptione), de la regula chemării la moștenire a rudelor din aceeași clasă în funcție de gradul cel mai apropiat de defunct există și anumite excepții.

O primă excepție se întălnește în interiorul clasei a II-a de mostenitori legali, clasa din care fac parte parintii defunctului (ascendenti privilegiati) si fratii/surorile si descendentii acestora (colaterali privilegiati). Desi parintii defunctului sunt intr-un grad mai apropiat de defunct (gradul I), acestia nu ii inlatura de la mostenire pe fratii, respectiv surorile defunctului ori descendentii acestora, ci vin impreuna la mostenire.

O alta exceptie este determinata de reprezentarea succesorala. Prin reprezentare succesorala un mostenitor legal sau mai multi mostenitori legali de un grad mai indepartat (reprezentant) urca, in virtutea legii, in gradul, locul si drepturile ascendentului sau (reprezentat) pentru a culege partea de mostenire care i s-ar fi cuvenit acestuia, daca nu ar fi fost nedemn fata de defunct sau decedat la data deschiderii mosteniri. Exempli gratia, daca defunctul ar fi avut doi copii dintre care unul a predecedat lasand in urma sa un copil (nepot de fiu cu defunctul); aplicand principiul proximitatii gradului de rudenie, nepotul de fiu (gradul al doilea) al defunctului ar fi fost inlaturat de la mostenire de catre celalalt fiu al defunctului (gradul intai) care este in grad mai apropiat cu defunctul. Aplicand institutia reprezentarii in exemplul dat, nepotul de fiu va urca in gradul, locul si drepturile parintelui sau predecedat, si va culege partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit ascendentului sau daca era in viata la data deschiderii mostenirii.

Institutia reprezentarii succesorale inlatura anumite consecinte injuste pe care le produc principiul proximitatii gradului de rudenie, precum si principiul egalitatii intre rudele de acelasi grad. De acest principiu din urma ne vom ocupa in cele ce urmeaza. Asadar, prin reprezentarea succesorala se asigura egalitatea intre tulpini.

C. Principiul egalitătii intre rudele din aceeasi clasă si de acelasi grad chemate la mostenire

§1. Reglementarea principiului egalitatii

Principiul egalită?ii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad este reglementat de art. 964 alin. (4) din Codul civil. Potrivit acestui principiu, rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad care vin efectiv la mostenire, vor fi tratate egal, indiferent de criterii precum varsta, sex ori alte asemenea. Asadar, intre acestea mostenirea se va imparti in mod egal.

§2. Exceptii de la principiul egalitatii

Si de la aceasta regula a egalitatii exista anumite exceptii.

O prima exceptie apare in caz de reprezentare succesorala. Asa cum am mentionat anterior, prin reprezentare succesorala reprezentantul urca in gradul, ordinea si drepturile reprezentatului. In cadrul reprezentarii succesorale, mostenirea se imparte pe tulpina, nu pe capete, adica in functie de numarul lor. Asadar, exceptia de la principiul egalitatii apare atunci cand vin la mostenire rude din acelasi grad prin reprezentare succesorala. Rolul primordial al reprezentarii succesorale este de a asigura egalitatea intre tulpini.

Asa cum am mentionat si anterior, menirea institutiei reprezentarii succesorale este de a inlatura anumite consecinte injuste ale principiilor proximitatii si egalitatii. In ceea ce priveste acest din urma principiu, pentru a intelege mai bine situatia care putea aparea in cazul in care se aplica principiul egalitatii, vom da un exemplu. Asadar, exempli gratia, daca defunctul ar fi avut doi copii care i-ar fi precedat, primul copil lasand in urma un copil (nepot de fiu cu defunctul), iar al doilea copil lasand in urma doi copii (nepoti de fiu cu defunctul); daca s-as aplica principiul egalitatii, mostenirea trebuia sa se imparta intre cei trei nepoti de fiu ai defunctului in mod egal, respectiv fiecare sa primeasca o cota de 1/3 din mostenire. Insa, acestia venind la mostenire prin reprezentare succesorala, mostenirea nu se va imparti pe tulpini, nepotul de fiu singur la parinti primind jumatate din mostenire, iar cealalta jumatate impartindu-se intre ceilalti doi nepoti de fiu. In schimb, intre acestia doi din urma, mostenirea se va imparti in mod egal, aplicandu-se principiul egalitatii intre rudele de acelasi grad.

O alta exceptie apare in situatia in care la mostenire sunt chemati frati/surori ori descendentii acestora proveniti din parinti diferiti. Intre acestia, mostenirea nu se va imparti in mod egal, ci impartirea va avea loc pe linii, respectiv linia materna (dimidia maternis) si linia paterna (dimidia paternis). Insa, in cadrul fiecarei linii, principiul egalitatii este respectat, adica fratii pe aceeasi linie vor beneficia de o cota-parte egala din mostenire. In acest caz, fratii si surorile atat dupa tata, cat si dupa mama vor avea dreptul la o cota succesorala mai mare decat aceea ce se cuvine fratilor si surorilor dupa tata sau numai dupa mama, desi ei apartin aceleiasi clase si sunt si rude de acelasi grad.

O aparenta exceptie ar fi in cadrul clasei a II-a in care parintii pe de-o parte si fratii/surorile ori descendentii acestora pe de alta parte, nu vor culege o cota-parte egala din mostenire, ci cota fixata de lege. Desi in doctrina se prevede ca aceasta ar fi o exceptie de la principiul egalitatii, aceasta nu este o veritabila exceptie de la principiul egalitatii intrucat parintii si fratii/surorile ori descendentii acestora sunt rude de grad diferit. De asemenea, sotul supraviețuitor va culege o cota fixa stabilita de lege in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs. In situatia concursului intre sotul supravietuitor si rudele defunctului nu are cum sa opereze principiul egalitatii intrucat acest principiu opereaza intre rude, iar sotul nu este ruda cu defunctul.

Concluzionand, constatam ca Noul Cod civil preia toate regulile si exceptiile prevazute si de Vechiul Cod civil in ceea ce priveste devolutionea legala a mostenirii.

Capitolul IV

Aplicarea principiilor in cadrul fiecarei clase de mostenitori legali

Secțiunea I: Clasa întâi de moștenitori legali: descendenții

§1. Noțiunea de descendent

Prima categorie de rude pe care legea o cheama la mostenire este cea a descendentilor.

Codul civil califica expres notiunea de “descendent”, prevazand in art. 975 alin. (1) ca desecendentii sunt copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la nesfarsit. Intrucat Codul civil nu face nicio distinctie, in notiunea de descendent intra si aceia din casatorie, din afara casatoriei, din casatorii diferite ori chiar din adoptie. Asadar, Codul civil nu face nicio distinctie intre copiii defunctului, pe criterii de sex, de ordinea nasterii, de faptul ca provin din casatorie ori din afara casatoriei si alte asemenea criterii.

§2. Copiii din afara casatoriei

Cum am mentionat si anterior, Codul civil nu mai face o discriminare intre copiii din casatoriei si cei din afara casatoriei asa cum se intampla in dreptul roman primitiv, cand copilul din afara casatoriei nu il mostenea pe tatal sau deoarece dreptul de succesiune era o consecinta a rudeniei civile care izvora numai din casatorie sau din adoptie; potrivit Legii celor XII Table, el nu mostenea nici pe masa sa, caci nu era agnat cu aceasta.

In dreptul bizantin, cognatia nu mai dadea nastere la drepturi succesorale reciproce intre mama si copilul din afara casatoriei decat daca filiatia acestuia nu era privita ca fiind culpabila. In consecinta, dreptul de mostenire era recunoscut copilului nascut din persoane necasatorite si care nu erau rude, insa era refuzat copilului nascut dintr-un adulter sau dintr-un incest.

In Tara Romaneasca, atat Manualul juridic al lui Mihai Fotino, cat si cel al lui Andronache Doinici sau Legiuirea Caragea (Tara Romaneasca, 1818) refuzau copilului din afara casatoriei dreptul la mostenire tatalui. In schimb, Codul Calimach (Moldova, 1817) acorda copilului din afara casatoriei a treia parte din avere fata de descendentii legitimi, o jumatate fata de ascendentii sau colateralii privilegiati si doua treimi in celelalte cazuri. Copiii incestuosi si adulterini nu aveau insa drept decat la alimente pana la 16 ani fetele si 18 baietii.

In forma sa initiala, Codul civil de la 1864 facea distinctia in ceea ce priveste drepturile copilului din afara casatoriei intre mostenirile lasate de mama si rudele acesteia si cele lasate de tata, chemarea succesorala nefiind recunoscuta copilului decat in primul caz. Asadar, fata de mama si rudele acesteia, copilul din afara casatoriei se bucura de deplinaatea drepturilor succesorale. In schimb, fata de tata, copilul din afara casatoriei nu se bucura de niciun drept la mostenire, chiar daca filiatia sa a fost stabilita.

Prin modificarea adusa Codului civil prin Legea nr. 445 din 10 iulie 1943 privitoare la copilul din afara casatoriei s-a admis ca stabilirea paternitatii din afara casatoriei si in alte cazuri. Aceasta lege deosebea doua categorii de copii din afara casatoriei.

In primul rand se facea vorbire despre acei copiii care, in cazurile limitativ enumerate de lege, isi stabileau filiatia paterna impotriva vointei tatalui, pe cale judecatoreasca. Acestia aveau doar dreptul la intretinere pana la o anumita varsta

In al doilea rand, existau copiii care erau recunoscuti in mod voluntar de tatal lor. Acestia se bucurau de dreptul la mostenire insa doar cu anumite restrictii: erau rude doar cu tatal lor, nu si cu rudele acestuia; in concurs cu descendentii din casatorie ai tatalui ei nu aveau drept decat la jumatate din ceea ce li s-ar fi cuvenit daca ar fi fost copii din casatorie; daca erau recunoscuti in timpul casatoriei tatalui lor cu o alta femeie decat mama, recunoasterea lor nu era opozabila sotiei si copiilor nascuti din acea casatorie sau legitimati prin efectul ei. In acest din urma caz, sotul si copiii din casatorie sau cei legitimati prin efectul ei excludeau de la mostenire pe cel din afara casatoriei; copiii adulterini si incestuosi nu puteai fi valabil recunoscuti si, prin urmare, erau inlaturati de la mostenirea; numai copiii nascuti in afara casatoriei din parinti crestini puteau fi voluntar recunoscuti de catre tatal lor.

In noul Cod civil, descendentii defunctului din afara casatoriei vor putea culege mostenirea cu conditia ca filiatia sa fie stabilita potrivit legii.

§3. Copiii adoptati

Prin adoptie, copilul adoptat dobandeste aceleasi drepturi pe care le are copilul din casatorie. Adoptia va produce efecte doar daca scopul incheierii acesteia este de a asigura protectia intereselor personale nepatrimoniale si patrimoniale ale copiilor lipsiti de ocrotire parinteasca sau, dupa caz, de ocrotire corespunzatoare.

Desi in legislatia actuala, adoptia nu poate fi decat cu efecte depline, in trecut, adoptia putea fi si cu efecte restranse. Adoptiile incheiate in baza art. 75-78 din Codul familiei raman guvernate de respectiva lege potrivit principiului tempus regit actum.

In cazul adoptiei cu efecte depline, adoptatul devine ruda atat cu adoptatorul, cat si cu rudele adoptatorului incetand orice legatura de rudenie intre adoptat si rudele sale firesti. Exista si o exceptie in cazul in care unul dintre soti adopta cu efecte depline copilul copilul firesc al celuilalt sot, situatie in care legaturile de rudenie intre adoptat si rudele sale firesti nu inceteaza. In schimb, in cazul adoptiei cu efecte restranse, adoptatul devine ruda doar cu adoptatorul, consecinta fiind faptul ca adoptatul nu va avea vocatie generala decat la mostenirea adoptatorului sau, insa nu si la mostenirea rudelor adoptatorului deoarece nu este ruda cu acestea. In schimb, adoptatul va avea vocatie generala la mostenirea rudelor sale firesti.

§2. Dreptul la mostenire al descendentilor

Potrivit principiului chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali, clasa descendentilor va avea prioritate in a fi chemata la mostenire in detrimentul celorlalte clase de mostenitori legali. Asadar, clasa descendentilor fiind prima clasa de mostenitori legali, va inlatura de la mostenire toate celelalte clase de mostenitori legali.

Potrivit principiului proximitatii gradului de rudenie, copiii defunctului, fiind rude de gradul intai, ii inlatura de la mostenire pe descendentii de grad inferior, venind la mostenire in urmatoarea ordine:

a) copiii defunctului

b) nepotii de fiu/fiica defunctului

c) stranepotii de fiu/fiica defunctului

d) rastranepotii de fiu/ fiica defunctului s.a.m.d pana la infinit.

In cazul in care sunt chemati la mostenire in nume propriu doi sai mai multi descendenti de acelasi grad, se va aplica principiul egalitatii, acestia primind o cota-parte egala din mostenire. Asa cum am mentionat si cand am analizat acest principiu, in cazul in care descendentii de gradele II, III si IV si urmatoarele vin la mostenire prin reprezentare succesorala, nu se va aplica principiul egalitatii, ci impartirea mostenirii se va face pe tulpini si sub tulplini. Principiul egalitatii nu este inlaturat in totalitate, el aplicandu-se intre ramurile din aceeasi tulpina. Descendentii mai indepartati in grad care nu pot veni la mostenire prin reprezentare, vor fi inlaturati de la mostenire.

Daca la mostenire este chemat si sotul supravietuitor, acestea va primi o cota fixa de ¼ din mostenirea lasata de defunct, iar restul de ¾ se va imparti intre descendenti.

In cadrul clasei I de mostenitori legali nu se aplica impartirea pe linii a mostenirii. Astfel, daca la mostenire vin copii ori descendenti ai acestora din ultima casatorie, din casatoria anterioara, din afara casatoriei sau din adoptie, nu exista diferentieri intre copiii defunctului ori intre descendentii acestora, aplicandu-se principiul egalitatii.

Concluzionand, la mostenire vor veni in calitatea lor de descendenti:

a) copii din casatorie si descendentii acestora

b) copiii din afara casatoriei cu filiatia stabilita in conditiile legii si descendentii acestora

c) coptii adoptati de defunct si descendentii acestora

d) copiii care iau nastere din reporucerea umana asistata cu tert donator

§3. Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al descendenților

Descendentii pot veni la mostenire in nume propriu si de regula si prin reprezentare succesorala. Cum am mentionat si anterior, copiii defunctului pot veni doar in nume propriu la mostenire, nu si prin reprezentare succesorala. Descendentii de gradul al doilea si urmatoarele vin, de regula, la mostenire prin reprezentare succesorala, acestia venind la mostenire in nume propriu doar in situatia in care autorul lor este dezmostenit de defunct sau ca urmare a renuntarii la mostenire a autorului lor ori in situatia in care autorul lor nu isi mainfesta optiunea succesorala in termenul de 1 an.

Descendentii sunt mostenitori rezervatari, ceea ce inseamna ca in cazul in care defunctul dispune prin liberalitati incalcand rezerva succesorala a descendentilor, la cererea acestora din urma, liberalitatile vor fi supuse reductiunii. Prin rezerva succesorala, potrivit art. 1087 C.civ. se intelege o parte din bunurile mostenirii la care mostenitorii rezervatari au dreptul in virtutea legii, chiar impotriva vointei defunctului, manifestata prin liberalitati ori dezmosteniri. Asadar, daca defunctul dispune de bunurile sale prin liberalitati excesive ori prin acestea este afectata rezerva succesorala, descendentii pot cere ca aceste liberalitati sa fie supuse reductiunii.

Descendentii sunt mostenitori sezinari, ceea ce inseamna ca ei vor putea intra in sapanirea mostenirii fara a fi necesara indeplinirea unor verificari sau formalitati prealabile. Asadar, descendentii, pana la atestarea calitatii de mostenitori facuta prin certificatul de mostenitor sau prin hotarare judecatoreasca, dobandesc de drept stapanirea de fapt a mostenirii defunctului, fara a fi necesara indeplinirea anumitor formalitati. Sezina ofera si dreptul de a administra patrimoniul succesoral si de a exercita drepturile si actiunile defunctului. Sezina confera descendentilor legitimitatea stapanirii mostenirii de la momentul la care succesiunea a fost deschisa, respectiv de la momentul mortii.

Descendentii sunt obligati sa raporteze donatiile primite de la de cuius, daca acestea nu au fost facute cu scutire de raport. Potrivit art. 1146 C.civ., raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei sotul supravietuitor si descendentii defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenirea legala de a readuce la mostenire bunurile care le-au fost donate fara scutire de raport de catre cel care lasa mostenirea. Acestia sunt obligati la raport numai daca ar fi avut vocatie concreta la mostenirea defunctului in cazul in care s-ar fi deschis mostenirea la data donatiei.

Daca la mostenirea defunctului vin mai multi descendenti ai acestuia, impreuna cu sotul supravietuitor, acestia au unii fata de altii obligatia de raport, adica vor aduce la masa succesorala donatiile pe care le-au primit de la defunct.

Renuntarea la mostenire are drept consecinta inlaturarea, in principiu, a obligatiei descendentilor de a raporta donatiile primite de la defunct.

Secțiunea a II-a: Clasa a doua de moștenitori legali: ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați

In situatia in care nu sunt exista rude din clasa I ori in urma dezmostenirii sau nedemnitatii acestea au cules doar rezerva succesorala ori renunta la mostenire, vor fi chemate pentru a culege mostenirea rudele din clasa a II-a de mostenitori legali.

Clasa a II-a mai este numita si clasa ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati intrucat acestia sunt preferati in detrimentul altor ascendenti si colaterali, respectiv ascendentii ordinari si colateralii ordinari. Clasa a doua este o clasa mixta in sensul ca aici intra doua categorii de rude.

A. Ascendenții privilegiați

§1. Noțiunea de ascendenți privilegiați

Codul civil califica expres notiunea de “ascendent privilegiat”, prevazand in art. 976 alin. (1) ca ascendentii privilegiati sunt tatal si mama defunctului. Parintii sunt chemati la mostenire indiferent daca defunctul s-a nascut din casatorie, din afara casatoriei ori daca acesta este adoptat.

Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii, insa ea poate fi stabilita si prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca (art. 976). In schimb filiatia fata de tatal din casatorie se stabileste prin efectul prezumtiei de paternitate, iar in cazul tatalui din afara casatoriei filiatia se stabileste prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca.

§2. Problema vocației succesorale în anumite situații

Vocatia succesorala a parintilor la mostenirea copilului nascut dintr-o casatorie declarata nula sau anulata

Solutia acestei probleme este rezolvata chiar de Codul civil care prevede in art. 305 alin. (1) faptul ca nulitatea casatoriei nu are niciun efect in privinta copiilor, care pastreaza situatia de copii din casatorie. Asadar, parintii vor avea vocatie la mostenirea copilului lor nascut dintr-o casatorie nula ori anulata. Mai mult, alin. (2) al art. mentionat anterior prevede faptul ca drepturile (in cazul nostru, dreptul la mostenire) si obligatiile dintre parinti si copii se aplica, prin asemanare, dispozitiile privitoare la divort. Dupa cum stim, divortul produce efecte ex nunc.

Vocația succesorală a tatălui din afara căsătoriei

Atata timp cat filiatia este stabilita fata de copil, fara nicio indoiala ca tatal din afara casatoriei poate sa il mosteneasca pe copil. In schimb, in cazul in care nu este stabilita filiatia la momentul decesului copilului, art. 415 alin. (3) C.civ. ii da posibilitatea tatalui de a-l recunoaste pe copil cu conditia ca acesta sa fi lasat descendenti firesti. Dupa cum o prevede expres si C.civ., "părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului și nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moștenire și la întreținere.".

Vocația succesorală a părinților firești în cazul adopției

Asa cum am mentionat si anterior, in cazul adoptiei cu efecte depline, adoptatul pierde orice legatura cu parintii sai firesti, el fiind asimilat copiilor firesti ai adoptatorului. Consecinta acestui fapt este ca in cazul adoptiei cu efecte depline, adoptatul nu va mai avea vocatie succesorala generala la mostenirea parintilor firesti, ci doar la mostenirea parintilor (sau parintelui) adoptatori. Singura exceptie de la aceasta regula apare atunci cand un sot adopta cu efecte depline copilul firesc al celuilalt sot, caz in care legaturile dintre copil si parintele sau firesc se mentin si in consecinta acesta are vocatie generala la mostenirea parintelui firesc.

In cazul adoptiei cu efecte restranse, vocatia succesorala a printilor firesti se mentine, asadar vor avea vocatie generala legala atat parintii firesti, cat si parintii adoptatori.

Vocația succesorală a adoptatorului

In cazul adoptiei cu efecte depline, lucrurile sunt clare. In schimb, in cazul adoptiei cu efecte restranse se naste problema daca adoptatorul are sau nu are vocatie generala la mostenirea adoptatului. Adoptatorul are vocatie deoarece in privinta raporturilor de rudenie dintre adoptator si adoptat nu exista deosebire intre felurile adoptiei.

Vocația succesorală a tertului donator

Reproducerea umana asistata medical cu tert donator nu determina nicio legatura de filiatie intre copilul nascut in aceste circumstante si tertul donator, astfel incat tertul donator nu are niciun drept asupra mostenirii lasate de copil, si nici invers.

§3. Dreptul la mostenire al ascendentilor privilegiati

Când la moștenire vin părinți, frați și surori, cotele de moștenire pe care le primesc aceștia diferă în funcție de faptul dacă la moștenire vin numai părinții sau numai frații și surorile sau descendenții lor, sau la moștenire vin și părinți și frați și surori.

Potrivit principiului chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali, clasa ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati va avea prioritate in a fi chemata la mostenire in detrimentul celorlalte clase subsecvente de mostenitori legali. Asadar, clasa descendentilor fiind a doua clasa de mostenitori legali, va inlatura de la mostenire clasa a III-a si clasa a IV-a de mostenitori legali.

Desi ascendentii privilegiati sunt in grad mai apropiat de defunct (gradul I), nu se va aplica principiului proximitatii gradului de rudenie, in sensul ca ascendentii privilegiati vor veni la mostenire in concurs cu colateralii privilegiati, si nu ii va inlatura pe acestia din urma.

Dacă vin la moștenire numai părinții, moștenirea se împarte pe capete, în părți egale, nefiind posibilă reprezentarea. Asadar, intre parinti se aplica principiul egalitatii rudelor de aceeasi clasa si de acelasi grad.

In situația în care ascendenții privilegiați vin la moștenire împreună cu frații și surorile defunctului, avem o derogare de la principiul conform căruia în cadrul aceleiași clase moștenirea se împarte pe capete. In acest caz nu se împarte pe capete, ci cei care sunt în grad de rudenie mai apropiat cu defunctul, adică părinții, nu îi înlătură de la moștenire pe frați și surori, care sunt rude de gradul al doilea, sau pe nepoți, care sunt rude de gradul al treilea sau pe strănepoți, care sunt rude de gradul al patrulea. Asadar ne aflăm într-o situație de excepție, iar cotele de moștenire diferă după cum la moștenire vine un singur părinte în concurs cu colateralii privilegiați, situație în care părintele care vine singur la moștenire primește un sfert, iar colateralii privilegiați, indiferent de numărul lor, primesc trei sferturi din moștenire. Când la moștenire vin ambii părinți și colaterali privilegiați, atunci parintii vor primi impreuna jumatate din mostenire, iar cealalta jumatate se va imparti intre colateralii privilegiati.

Atunci când soțul supraviețuitor vine în concurs cu unul sau cum ambii părinți ai defunctului, acesta primește jumatate din moștenire, iar părinții cealaltă jumătate. Dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs atât cu părinții, cât și cu colateralii privilegiați, soțul supravietuitor primște 1/3 din moștenire, părinții 1/3, iar colateralii privilegiați tot 1/3;

Dacă la moștenire vin frați și surori din părinți diferiți, moștenirea se împarte pe linii, după regulile prezentate anterior. Dacă este vorba despre frați consângeni, aceștia moștenesc numai în linia paternă, dacă este vorba de frați uterini, aceștia moștenesc numai în linia maternă, iar dacă vin frați buni la moștenire, aceștia moștenesc în ambele linii, deci frații buni vor beneficia de o cotă mai mare. Mai trebuie mentionat faptul că împărțirea pe linii a moștenirii operează doar în ipoteza în care efectiv vin la moștenire frați și surori din părinți diferiți, căci dacă, de pildă, la moștenirea celui decedat vine un frate consângen și este singurul moștenitor din clasa a doua, acesta înlătură toți moștenitorii din clasele subsecvente – aici nu se mai împarte moștenirea pe linii, ci se aplică principiul priorității clasei de moștenitori. Asadar, chiar consâgen fiind, acest frate al defunctului moștenește întreaga avere a defunctului.

In cazul in care ascendentii privilegiati sunt dezmosteniti, acestia fiind mostenitori rezervatari, acestia isi vor primi rezerva succesorala, iar restul se atribuie colateralilor privilegiati daca acestia exista ori claselor subsecvente care indeplinesc conditiile pentru a mosteni, in cazul in care nu exista colaterali privilegiati.

§4. Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al ascendentilor privilegiați

Ascendentii privilegiati pot veni la mostenire doar in nume propriu, nu si prin reprezentare succesorala.

Ascendentii privilegiati sunt mostenitori rezervatari, ceea ce inseamna ca in cazul in care defunctul dispune prin liberalitati incalcand rezerva succesorala a descendentilor, la cererea acestora din urma liberalitatile vor fi supuse reductiunii.

Ascendentii privilegiati sunt mostenitori sezinari, ceea ce inseamna ca ei vor putea intra in sapanirea mostenirii fara a fi necesara indeplinirea unor verificari sau formalitati prealabile.

Ascendentii privilegiati nu sunt obligati sa raporteze donatiile primite de la de cuius.

B. Colateralii privilegiati

§1. Notiunea de colaterali privilegiati

Codul civil califica expres notiunea de “colateral privilegiat”, prevazand in art. 976 alin. (2) ca colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului, precum si descendentii acestora, pana la al patrulea grad inclusiv.

Fratii si surorile defunctului si descendentii acestora pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie cu efecte depline. In cazul adoptiei cu efecte restranse, adoptatul si descendentii lui nu devin ruda cu rudele adoptatorului si, prin urmare, nici cu descendentii sai.

Relatiilor interpersonale dintre copii ce paratin aceleasiasi familii pornesc de la un anumit fundament biologic si apoi se consolideaza ca urmare a convieturii in microgrupul familial.

§2. Dreptul la mostenire al colateralilor privilegiati

Aplicand principiului chemarii la mostenire in ordinea proximitatii gradului de rudenie, colateralii privilegiati vor veni efectiv la mostenire in cazul in care nu exista rude din clasa I ori acestea nu pot sau nu vor sa mosteneasca.

Principiul egalitatii rudelor din aceeasi clasa si de acelasi grad nu se va aplica in cadrul clasei a II-a de mostenitori legali intrucat desi fratii si surorile defunctului sunt de gradul al doilea, acestia din urma nu vor fi indepartati de la mostenire de catre parintii defunctului care sunt rude de gradul intai. Este vorba despre o derogare de la principiul egalitatii. Insa, trebuie mentionat ca intre colateralii privilegiati, mostenirea se va imparti in mod egal, deci se va aplica principiul egalitatii daca este vorba de frati bun. In schimb, daca la mostenire vin frati sau surori din parinti diferiti, mostenirea se va imparti pe linii.

Impartirea pe linii a mostenirii este o modalitate speciala de impartire care se aplica in acele cazuri in care, in calitate de colaterali privilegiati, sunt chemati la mostenire frati si surori ai defunctului care nu sunt din aceiasi parinti. Astfel putem avea 3 categorii de frati:

frati buni (primari): fratii defunctului si dupa mama si dupa tata

frati consangvini (consangeni): fratii defunctului dupa tata

frati uterini: fratii defunctului dupa mama

In situatia in care la mostenire sunt chemati frati si surori facand parte din aceeasi categorie, intre acestia mostenirea se va imparti potrivit regulilor prezentate anterior. In schimb, daca la mostenire sunt chemati frati si surori din categorii deosebite, atunci mostenirea se imparte pe linii dupa cum urmeaza: se imparte in doua parti egale, corespunzatoare liniei materne si liniei paterne, ulterior jumatatea materna se imparte intre fratii uterini, iar cealalta jumatate se imparte intre fratii consangvini. Intrucat fratii buni sunt frati cu defunctul pe ambele linii, acesstia vor culege cate o cota-parte din fiecare linie (privilegiul dublei legaturi).

§3. Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al colateralilor privilegiati

Colateralii privilegiati pot veni la mostenire in nume propriu si de regula si prin reprezentare succesorala. Fratii si surorile defunctului pot veni doar in nume propriu la mostenire, nu si prin reprezentare succesorala.

Colateralii privilegiati nu sunt mostenitori rezervatari, asadar daca acestia vor fi dezmosteniti de catre defunct, nu vor putea culege nicio cota-parte din mostenire.

Colateralii privilegiati nu sunt mostenitori sezinari, ei nu ei vor putea intra in sapanirea mostenirii fara a fi necesara indeplinirea unor verificari sau formalitati prealabile. Acestia dobandesc sezina numai dupa ce le-a fost in prealabil eliberat certificatul de mostenitor de catre notarul public, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii mostenirii. Pana la momentul dobandirii sezinei, colateralii privilegiati nu pot intra in stapanirea de fapt si administrarea tuturor bunurilor succesorale si nici nu pot exercita drepturile si actiunile patrimoniale dobandite prin mostenire.

Colateralii privilegiati nu sunt obligati sa raporteze donatiile primite de la de cuius.

Sectiunea a III-a: Clasa a treia de mostenitori legali: ascendentii ordinari

§1. Notiunea de ascendenți ordinari

Codul civil nu mai prevede expres care sunt persoanele ce fac parte din clasa a III-a de mostenitori legali asa cum o facea in celelalte clase, ci prevede in mod generic ca acestia sunt rudele in linie drepata ascendenta ale defunctului, cu exceptia parintilor acestuia. In aceasta clasa de mostenitori legali ii regasim pe bunicii, strabunicii defunctului s.a.m.d. fara limita in grad.

Ascendentii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

§2. Dreptul de mostenire al ascendentilor ordinari

Aplicand principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali, constatam ca ascendentii ordinari vor culege mostenirea in cazul in care nu exista rude din clase superioare ori acestea nu vor sau nu pot sa vina efectiv la mostenire.

Potrivit principiului chemarii la mostenire a rudelor in ordinea proximitatii gradului de rudenie, constatam ca bunicii, fiind in gradul al doilea cu defunctul, ii vor inlatura de la mostenire pe strabunici care sunt rude de gradul al treilea cu defunctul s.a.m.d.

Intre ascendentii ordinari, mostenirea se va imparti in mod egal, potrivit principiului egalitatii.

Daca ascendentii ordinari vin la mostenire in concurs cu sotul supravietuitor al defunctului, acesta din urma va dobandit o cota-parte de 3/4 din mostenire, iar ascendentilor ordinari le va reveni restul de 1/4 din mostenire, cota-parte care se va imparti in mod egal intre acestia, in cazul in care sunt mai multi.

§3. Caracterele juridice ale dreptului la mo?tenire al ascenden?ilor ordinari

Ascendentii ordinari pot veni la mostenire doar in nume propriu. Ei nu sunt mostenitori rezervatari si nici mostenitori sezinari. Ascendentii ordinari nu sunt obligati sa raporteze donatiile primite de la de cuius.

Sectiunea a IV-a: Clasa a patra de mostenitori legali: colateralii ordinari

§1. No?iunea de colaterali ordinari

Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului pana la gradul al patrulea inclusiv, cu exceptia colateralilor privilegiati. Astfel, in cadrul clasei a IV-a de mostenitori legali ii intalnim pe unchii/matusile, verisorii primari, precumi si pe unchii/matusile mari ai defunctului.

Colateralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline.

§2. Impăriirea moștenirii intre colateralii ordinari

Colateralii ordinari vor veni efectiv la mostenire doar in situatia in care nu exista rude din celelalte trei clase de mostenitori legali, ori desi acestea exista, nu vor ori nu pot sa mosteneasca

Potrivit principiului chemarii la mostenire a rudelor in ordinea proximitatii gradului de rudenie, constatam ca unchii/matusile, fiind in gradul al treilea cu defunctul, ii vor inlatura de la mostenire pe verisorii primari ai defunctului, precum si pe unchii/matusile mari care sunt rude de gradul al patrulea cu defunctul. In schimb, verisorii primari si unchii/matusile mari vin la mostenire in concurs, ei fiind rude de acelasi grad (gradul al patrulea).

Intre colateralii ordinari, mostenirea se imparte in mod egal, asa cum o stabileste principiul egalitatii intre mostenitorii de aceeasi clasa si de acelasi grad.

§3. Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al colateralilor ordinari

Ascendentii ordinari pot veni la mostenire doar in nume propriu. Ei nu sunt mostenitori rezervatari si nici mostenitori sezinari. Ascendentii ordinari nu sunt obligati sa raporteze donatiile primite de la de cuius.

Bibliografie

Liviu Stanciulescu – Curs de drept civil. Succesiuni

Chirica Dan Tratat de drept civil. Succesiuni si Liberalitatile

UNPOR Evolutia notiunii de familie si influenta acesteia asupra ordinii succesorale legale

Soreata Maria Marieta Noutati legislative in materia succesiunilor introduse prin NCC

Plastara George Succesiuni si liberalitati

Birsan CEDO comentariu pe articole

Drept civil. Familia – Marieta avram

Rudenia – Tudor R popescu

Familia ca mediu socializator si educational – Razvan Alexandrei Otetea

Constitutiile Romane Texte. Note Prezentare comparativa Ioan Muraru Gheorghe Iancu Editura ACTAMI Bucuresti 2000

Bibliografie

Liviu Stanciulescu – Curs de drept civil. Succesiuni

Chirica Dan Tratat de drept civil. Succesiuni si Liberalitatile

UNPOR Evolutia notiunii de familie si influenta acesteia asupra ordinii succesorale legale

Soreata Maria Marieta Noutati legislative in materia succesiunilor introduse prin NCC

Plastara George Succesiuni si liberalitati

Birsan CEDO comentariu pe articole

Drept civil. Familia – Marieta avram

Rudenia – Tudor R popescu

Familia ca mediu socializator si educational – Razvan Alexandrei Otetea

Constitutiile Romane Texte. Note Prezentare comparativa Ioan Muraru Gheorghe Iancu Editura ACTAMI Bucuresti 2000