Dreptul la Informare în Reglementarea Regimului Primar

Dreptul la informare în reglementarea regimului primar.

CUPRINS

Introducere

Notiunea de regim primar imperativ

Consacrarea legislativa a regimului primar imperativ în cadrul actualului Cod Civil

Regimului primar imperativ în reglementarea actuala

Rolul de protectie al dispozitiilor cuprinse in cadrul regimului primar

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Dreptul familiei s-a constituit ca ramura de drept si subramura a stiintei dreptului ulterior datei intrarii în vigoare a Codului familiei. Reglementarile privind persoanele si relatiile de familie au fost tratate initial în Codul civil din 1864 (în vigoare anterior regimului comunist) în Cartea I „Despre persoane” (art. 6-126 si respectiv, art. 127-460).

Nu exista o definitie universala a efectelor casatoriei. Aceasta deoarece drepturile si obligatiile dintre soti sunt foarte variate in diferite sisteme de drept si continutul lor este variabil in diferite epoci. Casatoria este o institutie care reflecta mai mult decat altele specificul, traditia, conceptia religioasa , morala sau particularitatea etnografica din fiecare tara. Pe de alta parte, in acest domeniu intra efecte foarte eterogene, patrimoniale si nepatrimoniale. In sfarsit, o lunga perioada de timp, un val de tacere a acoperit relatiile personale dintre soti, care s-a considerat ca sunt reglementate mai degraba de norme morale sau religioase decat de norme juridice.

De aceea, domeniul de aplicare a acestora este definit fie prin enumerarea efectelor casatoriei, fie considerandu-se ca apartin acestui domeniu toate consecintele de ordin juridic la care da nastere casatoria, cu exceptia regimului matrimonial.

Imaginar, efectele casatoriei nu mai prezintă interes juridic prin disparitia sau reducerea importantei unor institutii care au facut in mod traditional obiect al practicii si doctrinei in aceasta materie (puterea maritala, incapacitatea femeii maritate, domiciliul legal al femeii maritate, ipoteca legala a femeii maritate, efectele casatoriei cu privire la cetatenia sau numele femeii etc.), precum si prin consacrarea, in cele mai multe dintre legislatiile moderne, a principiului egalitatii dintre barbat si femeie.

Îîn afara regimului comunitatii legale de bunuri (unicul regim matrimonial posibil în reglementarea anterioara a Codului civil din 1864), actuala reglementare permite sotilor sa aleaga, încheind o conventie matrimoniala, între regimul comunitatii conventionale de bunuri si regimul separatiei de bunuri. În prezent, regimul comunitatii legale de bunuri este un regim matrimonial supletiv, aplicabil în ipoteza în care sotii nu au încheiat o convenție matrimoniala prin care sa opteze pentru un alt regim matrimonial.

Indiferent de regimul matrimonial ales, un regim legal sau unul conventional, exista o suma de reguli care sa permita functionarea casatoriei si în cazul în care sotii se înteleg, dar mai ales sa asigure organizarea casatoriei în situatia în care apar neîntelegeri între soti.

Astfel, se poate retine ca ideea de libertate a acordurilor matrimoniale trebuie percepută adecvat contextului a carei parte este: fiecare casatorie are un regim matrimonial, fie conventional, fie legal si, indifferent de regim, fiecarei casatorii îi sunt aplicabile setul de norme imperative ale statutului (regimului) primar

Notiuni de regim imperative

Indiferent de regimul matrimonial ales de soti, Noul Cod Civil prevede un set de norme imperative aplicabile oricaruia dintre cele trei regimuri, de la care sotii nu pot deroga. Acest set de norme este cunoscut si sub denumirea de „regim primar imperativ”. Aceste reguli sunt menite sa reglementeze relatiile esentiale ale casatoriei.

Imposibilitatea exceptării de la prezentele norme este redata prin art. 312 alin (2), care prevede faptul că, „indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozitiile prezentei sectiuni, daca prin lege nu se prevede altfel”. Rezulta din formularea legiutorului ca exista totusi anumite situatii in care sotii ar putea dispune in afara prevederilor legale.

Regimul primar imperativ are rolul de a asigura „o interdependenta a patrimoniilor sotiilor , o minima independenta economico-sociala a sotilor”.

Trebuie retinut faptul ca regimul primar imperativ nu este un regim matrimonial care sa aiba capacitatea de a orândui casatoria din punct de vedere pecuniar. Normele sale se completeaza cu cele prevazute de regimul matrimonial, fie el legal sau conventional care reglementeaza o relatie de casatorie.

Consacrarea legislativa a regimului primar imperativ în cadrul actualului Cod Civil

Regimul primar imperativ este consacrat în cadrul Titlului II- Casatoria, Capitolului VI – Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor, Sectiunea 1 – Dispozitii comune, Paragraful 1. – Despre regimul matrimonial în general (art. 312-320), Paragraful 2.- Locuinta familiei (art.321-324), Paragraful 3. – Cheltuielile casatoriei (art.325-328).

Având în vedere ca regimul primar imperativ este destinat sa asigure organizarea si functionarea „minima” a casatoriei, legiuitorul a înteles sa reglementeze acest regim, cu anumite derogari, prin norme de ordine publica, statuând în cuprinsul art. 312, alin. (2) din Codul civil: „Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozitiile prezentei sectiuni, daca prin lege nu se prevede altfel.”

În ceea ce priveste aplicarea legii civile în timp în aceasta materie, de la 1 octombrie 2011 dispozitiile imperative ale regimului primar se aplica tuturor persoanelor casatorite, indiferent de data la care au încheiat casatoria si indiferent de regimul matrimonial ales de soți.

Regimului primar imperativ în reglementarea actuala

În continutul regimului primar imperativ Codul civil include aspectele referitoare la extinderea puterilor unuia dintre soti prin exercitarea drepturilor celuilalt sot si cele privind actele de dispozitie care pun în pericol grav interesele familiei, regimul juridic al locuintei familiei, aspectele legate de independenta economica si sociala a fiecaruia, suportarea cheltuielilor casatoriei.

Spre deosebire de reglementarea anterioara a Codului familiei, care consacra prezumtia mandatului tacit reciproc dintre soti, actualul Cod civil consacra mandatul conventional(art. 314), prin care unul dintre soti îl poate reprezenta pe celalalt în exercitarea drepturilor pe care acesta din urma le are potrivit regimului matrimonial.

În ciuda faptului că art. 314 are o redactare clară și concisă, exprimând esența institutiei mandatului convențional dintre soti, acest text de lege, singur, nu poate răspunde tuturor problemelor ce s-ar putea ivi în practică în legătură cu acest mandat. Pentru a putea identifica soluțiile cele mai juste pentru o serie de spete deocamdată ipotetice, până se vor pune în concret în aplicare noile dispoziții legale, când acest tip de mandat va putea fi exercitat și în fapt, va fi necesar să ne raportăm la alte articole de lege, la principiile fundamentale ale dreptului civil, precum și, în limita posibilității la doctrină.

Astfel mandatul dintre soti va fi valabil dacă este dat în oricare dintre aceste forme, dar obiectul mandatului convențional este unul specific numai raporturilor dintre soți, și anume, așa cum dispune art. 314, soțul mandant împuternicește pe celălalt soț „să îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial”.

O alta noutate în aceasta materie, pe lânga mandatul conventional, Codul civil consacra în cuprinsul art. 315 si mandatul judiciar (art. 315), atribuit de instanta de tutela la solicitarea unuia dintre soti, în ipoteza în care celalalt este în imposibilitatea de a-si manifesta vointa, instanta urmând a stabili conditiile, limitele si perioada în care poate fi exercitat acest mandat. Instanta de tutela nu va putea institui un mandat general si pe durata nedeterminata, deoarece astfel s-ar înlatura însasi aplicarea regimului matrimonial. Mandatul judiciar înceteaza când sotul reprezentat nu se mai afla în situatia care a condus la instituirea lui, chiar daca perioada lui de valabilitate nu a expirat, ori atunci când este numit un tutore ori un curator.

O alt element al regimului primar îl constituie independența patrimoniala a sotilor, Codul civil statuând ca fiecare sot poate încheia orice acte juridice cu celalalt sau cu terte persoane, daca prin lege nu se specifica altfel.

Art. 317 – „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soț poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soț sau cu terțe persoane”.

Aliniatele 2 și 3 ale acestui articol prezintă un caracter de noutate legislativă, inspirate fiind din codul civil francez. Acestea consacră o autonomie patrimonială a soților în raporturile de drept bancar, în ceea ce privește depozitele bancare și alte operațiuni în legătură cu acestea, de asemenea, indiferent de regimul matrimonial aplicabil.

Art. 317 – „(2) Fiecare soț poate să facă singur, fără consimțământul celuilalt, depozite bancare, precum și orice alte operațiuni în legătură cu acestea;

(3) În raport cu instituția de credit, soțul titular al contului are, chiar și după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel”.

Asadar, în prezent sotii pot încheia între ei contracte de vânzare-cumparare, donatii, contracte de schimb, de împrumut, etc.

De asemenea, fiecare sot poate face singur, fara acordul celuilalt sot, depozite bancare, precum si orice alte operatiuni în legatura cu acestea. În raporturile stabilite cu institutia bancara sotul titular al contului are, chiar si dupa desfacerea sau încetarea casatoriei, dreptul de a se folosi de fondurile depuse, daca prin hotarâre judecatoreasca executorie nu s-a decis altfel

Opusul independenței patrimoniale a soților este reglementat în art. 318, NCC, și anume dreptul la informare al fiecărui soț cu privire la bunurile, veniturile și îndatoririle sale.

Refuzul abuziv al unuia dintre soți de a informa celălalt soț poate fi cenzurat de instanța de tutelă, în cazul în care soțul reclamant justifică un interes legitim și nu acționează în spirit șicanatoriu.

Art. 318 – „(1) Fiecare soț poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile și datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanțe

Tertii pot refuza sa furnizeze informatiile solicitate atunci când au obligatia pastrarii secretului professional și de tutelă”.

Ca o masura de protectie, care sa diminueze aceasta prevedere apartinând de regimurile de separatie, oricare dintre soti îi poate solicita celuilalt sa îl informeze cu privire la bunurile, veniturile și datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instantei de tutela,care îl poate obliga pe soțul celui care a sesizat-o sau pe orice tert sa furnizeze informatiile cerute si sa depuna în acest sens probele necesare.

Regimul primar imperativ are anumite caractere juridice rezultate din insasi statutul sau si care, in acelasi timp, ii determina si definesc respectivul statut.

1. Are întâetate inaintea oricaror alte prevederi legale sau conventionale, indiferent de regimul matrimonial concret ales de parti si indiferent de prevederile conventiei lor matrimoniale. Se poate spune prin urmare ca regimul primar imperativ este un efect legal al casatoriei, dispozitiile sale neputand fi infrante decat acolo unde legea permite acest lucru.

2. Este comun pentru toate cele trei regimuri matrimoniale admise in legislatia noastra, atat pentru cel legal al comunitatii de bunuri cat si pentru cele conventionale.

3. Este obligatoriu ca si regula generala, situatiile in care partile pot deroga de la prevedrile sale fiind de stricta interpretare si reprezentand de fapt exceptii de la regula imperativitatii.

Independenta profesionala a sotilor implica dreptul fiecaruia dintre ei de a exercita o profesie, posibilitatea schimbarii profesiei si dreptul de a renunta la exercitarea unei profesii prin demisie, independent de vointa celuilalt, chiar daca prin aceasta renuntare sotul respective ar afecta interesele familiei.

În legatura cu libertatea fiecarui sot de a exercita o profesie,în doctrina s-a ridicat problema solutiilor pe care le-ar putea avea sotul prejudiciat moral sau material prin exercitarea unei profesii nepotrivite de catre celalalt sot, precizându-se ca o astfel de situatie s-ar putea rezolva prin acordul sotilor, prin apel la mediere, sau, în ultima instanta, prin solutia judiciara a divortului.

Ca o ultima noutate în materia cheltuielilor casatoriei, Codul civil consacra, în cuprinsul art. 328, dreptul sotului care a participat eîn mod real la activitatea profesionala a celuilalt, de a obtine o compensatie, în masura îmbogatirii acestuia din urmă (aflându-ne în prezenta unei îmbogatiri fara just temei), daca participarea sa a depasit limitele obligatiei de sprijin material si ale obligatiei de a contribui la cheltuielile casatoriei.

Consideram, alaturi de alti autori ca aceasta compensatie se poate obtine prin întelegerea sotilor sau pe cale judiciara (în timpul casatoriei), ori, prin partaj (în cazul divortului).

Rolul de protectie al dispozitiilor cuprinse in cadrul regimului primar.

Rolul de protectie al dispozitiilor cuprinse in cadrul regimului primar este indeplinit prin doua tipuri de prevederi legale:

unele dintre acestea sunt valabile in cazul desfasurarii normale a vietii de familie,

iar altele aplicabile în situatii limita, de criza conjugala.

Din prima categorie fac parte, in principal, normele privind protectia locuintei familiei si aportul sotilor la cheltuielile casatoriei, dar si unele reguli minimale de functionare a laturii patrimoniale a vietii de familie, referitoare la aplicarea regimului matrimonial, mandatul conventional, independenta patrimoniala a sotilor, dreptul acestora la informare si conventia matrimoniala.

Sunt norme legale care tind sa asigure, pe de o parte, o limitare a independentei sotilor in scopul asigurarii conditiilor de interdependenta pe care viata de familie o presupune, iar pe de alta parte, o anumita autonomie a sotilor in relatiile dintre ei.

Avand in vedere tendintele individualiste care s-ar putea manifesta in cazul adoptarii unui regim matrimonial de separatie, sau cele de foarte accentuata interdependenta ce ar putea fi intalnite in familiile care aleg regimuri matrimoniale de comunitate, prin reglementarea unor norme imperative minimale se urmareste crearea unui echilibru in viata de familie si asigurarea egalitatii sotilor.

In ceea ce priveste raporturile sotilor cu tertii, rezultatul aplicarii normelor imperative specifice regimului primar este dubla: pe de o parte, de a impiedica situatia patrimoniala a sotilor sa franeze libertatea circuitului civil si autonomia lor juridica, iar pe de alta parte, sa previna afectarea casatoriei din cauza autonomiei sotilor.

Dreptul de dispozitie al sotilor cu privire la bunurile lor comune sau proprii poate fi afectat de dispozitiile regimului primar, in special cu privire la locuinta familiei si la bunurile care o mobileaza sau o decoreaza, in sensul ca toate actele de dispozitie cu privire la acestea sau chiar deplasarea din locuinta familiei a unor astfel de bunuri de catre unul dintre soti, chiar daca acesta este proprietar exclusiv, necesita consimtamantul scris al celuilalt sot.

Care este sanctiunea incalcarii acestei dispozitii?

Pentru actele incheiate fara respectarea conditiei acordului scris, sotul care nu si-a dat acordul la incheierea actului va putea sa ceara instantei de tutela nulitatea acestuia in termen de un an de la data la care a luat cunostinta de acesta, dar nu mai tarziu de un an de la data incetarii regimului matrimonial, în cazul în care locuinta familiei a fost inregistrată în cartea funciara ca având aceasta destinatie, ori tertul dobanditor a cunoscut, pe alta cale, calitatea de locuinta a familiei a imobilului respectiv. In lipsa înregistrăriii sau a informarii pe alta cale a tertului dobanditor, sotul neparticipant la incheierea actului poate obtine doar daune-interese de la celalalt sot.

Astfel, in cazul imobilului declarat locuinta a familiei bun individual al unuia dintre soți, este urmărit însuși dreptul de proprietate, în sensul ca soțul proprietar renunță, prin simplul fapt al acestei afectari, la o parte din privilegiile sale, el neputand dispune cu privire la acest bun fara acordul scris al soțului neproprietar [art. 322 alin. (1) NCC. Scopul acestei reglementari il constituie protectia mediului de viata al familiei impotriva unor acte nedorite care ar putea fi incheiate de unul dintre soti fara stirea sau fara acordul celuilalt. Se instituie astfel obligatia sotilor de a se consfatui in ceea ce priveste modul de administrare si gestionare a bunurilor care constituie mediul vietii lor cotidiene. In mod evident, natura dreptului de proprietate nu este afectată, instrainarea bunului care constituie locuinta familiei fiind doar supusă conditiei consimtamantului sotului neproprietar, contravaloarea obtinuta ramanand bun propriu al sotului proprietar exclusiv.

Regimul primar reglementat de noul Cod civil român nu se limitează la reglementarea unor norme legale imperative care sa guverneze funcționarea casatoriei în perioade normale, ci stabilește si unele mecanisme care se pot aplica in perioadele de criza conjugală.

Pentru astfel de situatii, legiuitorul roman confera instantei de tutela competenta de a interveni pentru rezolvarea problemelor ivite, punandu-i la dispozitie doua mecanisme distincte, constând in sprirea sau limitarea judiciara a puterilor unuia dintre soți.

Primul mecanism pus la indemana instantei de tutela pentru a interveni in situatiile in care unul dintre soti se afla in imposibilitatea de a-si exprima vointa il constituie asa-numitul „mandat judiciar”, reglementat de art. 315 NCC. Intr-o astfel de situatie, instanta poate incredinta celuilalt sot sa il reprezinte pe cel care este in imposibilitate de a-si manifesta vointa in exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Este vorba, asadar, despre o extindere a autoritatii sotului care solicita aceasta incuviintare, in forma unui mandat caruia instanta ii va stabili intotdeauna conditiile, limitele si perioada de valabilitate.

Mandatul judiciar nu se poate acorda fara o limitare in timp, pentru ca astfel s-ar ajunge la o modificare a regimului matrimonial aplicabil, care nu este permisa de lege in aceasta forma. In momentul in care conditiile care au impus instituirea mandatului judiciar au disparut, ratiunea exercitarii sale nu mai exista, el fiind esentialmente temporar.

A doua situatie de criza familiala care poate necesita interventia instantei de tutela o constituie cea reglementata de art. 316 NCC si se refera la cazul in care unul dintre soti incheie acte juridice prin care pune in pericol grav interesele familiei. In astfel de situatii, in mod exceptional, instanta de tutela va putea sa limiteze temporar puterile sotului care incheie acte prejudiciabile pentru interesul familiei, conditionandu-i exercitarea dreptului de dispozitie cu privire la anumite bunuri de obtinerea consimtamantului expres al celuilalt sot (este vorba despre acte juridice care, potrivit regimului matrimonial aplicabil, ar putea fi incheiate fara consimtamantul celuilalt sot).

Aceasta masura va putea fi luata de instanta de tutela doar pentru o perioada determinate în timp, care va putea fi prelungită, fară însă a depăși doi ani.

Sanctiunea consta in faptul ca actele incheiate cu încalcarea unei astfel de hotarari judecatoresti sunt anulabile.

CONCLUZII

In concluzie, s-a retinut ca:

– Potrivit principiuluiautonomiei patrimoniale a sotilor, fiecare dintre acestia poate incheia orice acte juridice cu celalalt sot sau cu alte persoane, cu exceptia actelor in privinta carora exista prevederi contrare. Desigur, aceste acte trebuie sa respecte regulile specifice regimului matrimonial aplicabil.

– In ceea ce priveste locuinta familiei, legea impune necesitatea acordului scris al sotului neparticipant la incheierea actului, pentru orice acte de dispozitie referitoare la drepturile asupra acesteia sau prin care i-ar fi afectata folosinta, precum si pentru deplasarea din ea a bunurilor care o mobileaza sau o decoreaza, ori pentru actele de dispozitie cu privire la acestea.

– In cazurile de criza a casatoriei, instanta poate dispune restrangerea dreptului de dispozitie al unuia dintre soti pentru anumite bunuri pe o perioada determinata sau poate da mandat judiciar unuia dintre soti pentru a incheia singur anumite acte pentru care ar fi fost necesar consimtamantul celuilalt.

– Dispozitiile regimului primar trebuie aplicate intotdeauna in raport cu cele specifice regimului matrimonial aplicabil fiecarei casatorii, regimul primar fiind imperativ, fapt care confera prioritate dispozitiilor sale fata de cele specifice regimului matrimonial.

Bibliografie

Cartea I a Codului civil (art. 6-640) Reglementarea „vietii familiale” în Noul Cod CivilProf. univ. dr. ALEXANDRU-VIRGIL VOICU

Florian Emese, op.cit., p. 107

Consiliul Superior al Magistraturii Institutul Național al Magistraturii Această publicație a fost elaborată în cadrul proiectului „Asistență pentru consolidarea capacității instituționale în domeniul formării judecătorilor și procurorilor pentru aplicarea noilor coduri” Conferințele NOUL COD CIVIL

http://legeaz.net/dictionar-juridic/mandatul-conventional-intre-soti

http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/04/regimul-primar-imperativ.html, Daniela Negrila Stiri si sfaturi juridice. Teorie si practica in domeniul dreptului privat. Analiza si comentarii vizand textele noului cod civil.

D. Lupascu, C. M. Craciunescu, op.cit., p.135; M. Avram, C. Nicolescu, Regimuri matrimoniale, EdituraHamangiu, Bucuresti, 2010.

D. Lupascu, C. M. Craciunescu, op.

Cristiana-Mihaela Craciunescu, Dan Lupascu – „Regimul primar in reglementarea noului Cod civil roman”, in revista Pandectele Romane, nr. 5/2011, p. 64 si urm.; Dan Lupascu,

Cristiana MihaelaCraciunescu – „Dreptul familiei”, ed. Universul juridic, Bucuresti, 2011.

Marieta Avram, Cristina Nicolescu – „Regimuri matrimoniale”, Ed. Hamangiu, Bucuresti 2010, p. 113.

Cristiana-Mihaela Craciunescu – „Dreptul de dispozitie al sotilor asupra bunurilor ce le apartin, in diferite regimuri matrimoniale”, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 168

Noul Cod Civil

Curs Dreptul Familiei Lect.Univ dr.Lucia Irimescu , ed Hamangiu 2015

Emese Florian Dreptul Familiei ed a 4-a