Dreptul DE Uzufruct

ÎNDRUMATOR ȘTIINȚIFIC

Prof. univ. dr. Cristian Jora

ABSOLVENT

Pavel Cristina Alexandra

Cuprins

Introducere

Cap 1.Privire generala asupra dezmembramintelor dreptului de proprietate privata

Notiunea de dezmembramant

Natura juridica a dezmembramintelor dreptului de proprietate privata

Cap 2, Definitia si caracterele juridice ale dreptului de uzufruct

Definitia dreptului de uzufruct

Caracterele juridice ale dreptului de uzufruct

Cap 3. Continutul dreptuluide uzufruct, obiectul acestuia si modul de constituire a dreptului de uzufruct

Continutul dreptului de uzufruct

Obiectul dreptului de uzufruct

Modurile de constituire a dreptului de uzufruct

Cap 4. Exercitarea dreptului de uzufruct

Probleme generale

Drepturile uzufructuarului

Obligatiile uzufructuarului

Drepturile nudului proprietar

Obligatiile nudului proprietar

Cap 5. Stingerea si lichidarea uzufructului

Stingerea Uzufructului

Lichidarea uzufructului

Cap 6. Concluzii

INTRODUCERE

Lucrarea abordeaza subiectul dezmembramintelor dreptului de proprietate privata, realizand o radiografie a unuia dintre drepturile reale principale format in urma separarii atributelor dreptului de proprietate, respectiv dreptul de uzufruct.

Tema are ca scop clarificarea conceptului de uzufruct și ale instituției acestuia ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, fundamentarea științifică și interpretarea normelor juridice referitoare la acest drept real.

Uzufructul este cel mai cuprinzator drept de folosinta a bunurilor altuia, permitand uzufructuarului să se folosească nu numai de bun („jus utendi”), dar și de fructele acestuia („jus fruendi”).

Dreptul de uzufruct a existat inca din cele mai vechi timpuri, fiind acceptat in cultura noastra prin intermediul dreptului roman, unde il regasim cu preponderenta in materia dreptului matrimonial si a dreptului succesiunilor, reglementand de regula, situatia materiala a vaduvei constituitorului dreptului de uzufruct..

In dreptul modern, uzufructul este consecinta dezmembrarii atributelor care alcatuiesc continutul juridic al dreptului de proprietate.

Pe parcursul celor șase capitole care alcatuiesc lucrarea, s-au studiat noțiunile dreptului de proprietate, ale dezmembramintelor și ale uzufructului, acesta din urma fiind cercetat in amanunt si prezentat de la aparitia acestuia din cele mai vechi timpuri și pâna astazi, in funcție de caracterele lui specifice, continutul, obiectul, modalitățile de constituire și de stingere, drepturile si obligatiile partilor; au fost prezentate idei ale autorilor contemporani și clasici, cât si informatii din legislatia romăneasca si straina cât si juristprudența.

Primul capitol prezinta o imagine de ansamblu asupra dezmembramintelor dreptului de proprietate privata, pornind de la explicatii privind notiunea dreptului de proprietate privata, istoricul si continutul acestuia, definitii atribuite in diverse doctrine si pana la intelegerea conceptului de dezmembramant, prezentarea dezmembramintelor prevazute de lege si a atributelor acestora, notiunea juridica a dezmembramintelor dreptului de proprietate privata.

Cel de-al doilea capitol cuprinde definitia si caracterele juridice ale dreptului de uzufruct, pornind de la definitia apartinand epocii clasice, definitia prezentata in noul Cod civil, prezentarea termenului de quasi-uzufruct, modalitatea de formare a uzufructului si a caracterelor juridice ale acestuia.

Al treilea capitol este impartit in trei subcapitole ce se refera la: continutul dreptuluide uzufruct prin cele doua atributele usus si fructus, ce confera uzufructuarului dreptul sa posede bunul si sa culeaga fructele acestuia, obiectul acestuia ce poate fi constituit din bunuri mobile sau imobile, corporale ori necorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt ori o cota parte din acestea si in cele din urma modul de constituire a dreptului de uzufruct.in care sunt enumerate si explicitate modalitatile prevazute de lege prin care se poate forma uzufructul, respectiv: „actul juridic, uzucapiunea sau alte moduri prevazute de lege”.

Cel de-al patrulea capitol priveste exercitarea dreptului de uzufruct si este cel mai cuprinzator capitol, acesta fiind impartit in cinci subcapitole ce contin cateva aspecte generale privind drepturile si obligatiile care intră în conținutul unor raporturi juridice obligaționale cat si o detaliere a drepturilor si obligatiilor uzufructuarului si ale nudului proprietar.

Capitolul numarul cinci cuprinde aspecte privind modalitatile de stingere a dreptului de uzufruct cat si lichidarea dreptului de uzufruct.

In cele din urma, capitolul șase dedicat concluziilor, exprima o sinteza a lucrarii ce puncteaza spectele principale.

CAPITOLUL I

PRIVIRE GENERALA ASUPRA DEZMEMBRAMINTELOR DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA

SUBCAPITOLUL 1.

Notiunea de dezmembramant

Continutul dezmembramintelor dreptului de proprietate privata este strans legat de continutul prototipului lor, respectiv dreptul de proprietate.

Dreptul de proprietate este cel mai complet drept real, acesta oferindu-i titularului atributele de folosinta (usus), de a culege fructele (fructus) si dreptul de dispozitie (abusus). Spre deosebire de proprietate, toate celelalte drepturi reale se exercita asupra unui lucru care apartine unei alte persoane decat titularului dreptului real, fiind prin urmare dreptul asupra unui lucru a carei proprietate apartine altei persoane, ce detine o proprietate ingradita prin acel drept real, astfel ca dreptul de proprietate este dezmembrat, proprietarul pastreaza o parte din atributiile proprietatii, cealalta parte din atributii apartinand altei persoane, sub forma unui drept real. Prin urmare, atributele aceleasi proprietati apartin separat mai multor persoane, formand prin aceasta separare drepturi reale distincte.

Astfel, dezmembramintele ca drepturi reale asupra lucrului altuia, limiteaza caracterul exclusiv al dreptului de proprietate.

Indiferent insa de maniera in care va avea loc dezmembrarea dreptului de proprietate, proprietarul va detine intotdeauna dreptul de dispozitie, acesta fiind singurul atribut a carei instrainare duce la insasi pierderea dreptului de proprietate. Dezmembrarea celorlalte atribute ale proprietatii va limita acest drept dar nu va fi de natura sa conduca la pierderea acestuia.

Pentru a intelege conceptul de dezmembramant al dreptului de proprietate privata este necesara intelegerea conceptului de proprietate si a corelatiei dintre notiunea de dezmembramant si dreptul de proprietate.

Termenul de proprietate privata reprezinta stăpânire deplină asupra unui bun în baza unui drept recunoscut.

In sens juridic, intr-un inteles restrans, termenul de proprietate desemneaza proprietatea asupra bunurilor corporale, mobile sau imobile. In acest sens a fost intrebuintat si de legiuitor in Vechil Codul Civil, art.480. Ulterior, definirea legală a dreptului de proprietate a fost completată prin reglementarea Noului Cod civil (în raport cu art.480 vechiul Cod civ.) în sensul celor evidențiate de doctrină. Noua reglementare definește acest drept prin conținutul său, adică prin atributele conferite de dreptul de proprietate: posesia, folosința și dispoziția. Astfel, în noua reglementare, se consfințește dreptul real al titularului de a poseda, de a folosi și de a dispune (jus posidendi, jus utendi, jus fruendi și jus abutendi) de bunul său, proprietate privată, atribute ce pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv și perpetuu, cu respectarea limitelor legale.

În doctrina franceză a fost cunoscută definiția dată, după art. 544 din Codul civil francez, de A. Colin și H. Capitant: „Proprietatea poate fi definită ca dreptul de a folosi un lucru și de a scoate din el toată utilitatea de care el este susceptibil s-o procure în chip exclusiv și perpetuu”.

Au existat mai multe denumiri sub care a fost recunoscut acest drept: mancipium, dominium și proprietas. Fiecare dintre aceste denumiri conține în ea fizionomia marilor epoci, prin care a trecut legislația și civilizația română.

Mancipatium (mai târziu Mancipatio) era solemnitatea prin care se opera translațiunea puterii, Manus, mijlocul prin care se dobândea această putere, de unde apoi dreptul produs prin acel act s-a numit și el Mancipium.

Expresia dominium, adică stăpânire, proprietate, s-a referit nu numai la proprietatea propriuzisă (dominium proprietatis), dar și la alte drepturi reale, de pildă, proprietatea unui drept de uzufruct (dominium uzufructus).

Cuvantul proprietate provine din limba latina „proprietas, proprietatis” și se traduce prin propriu, neimpartit.

Dreptul de proprietate privata este un drept fundamental prevazut de Constitutia Romaniei in art. 44 cat si de noul Cod Civil in art.555.

Dreptul de proprietate privata este singurul drept real care recunoaste toate cele trei atribute: posesia, folosinta si dispozitia. Exista insa situatii cand, din vointa titularului dreptului de proprietate privata de regula, unele dintre aceste atribute apartin altor persoane, nascandu-se astfel drepturi reale distincte.

Drepturile reale principale care se nasc ca urmare a separarii atributelor dreptului de proprietate privata poarta denumirea de dezmembramante ale dreptului de proprietate.

Terminologic, cuvantul dezmembramant vrea sa desemneze drepturile reale realizate din separarea atributelor dreptului deproprietate, separare care nu desfinteaza insa dreptul de proprietate, ci doar il restrange. S-a sustinut de unii autori, dupa sistemul german, ca sintagma drepturi reale limitate (beschranke dingliche Rechte) este preferabila termenului de dezmembramant folosit in dreptul civil roman. Cu toate acestea se utilizeaza terminologia traditionala, deoarece este consacrata si evoca originea si formarea acestor drepturi reale.

Aceste dezmembraminte, care mai sunt cunoscute sub numele de drepturi reale principale asupra bunurilor din proprietatea altei persoane, nu desfiinteaza dreptul de proprietate privata, ci doar îi limiteaza atributele, proprietarul fiind lipsit de unele dintre ele.

Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt opozabile erga omnes, inclusiv proprietarului, care este obligat să nu facă nimic de natura a impiedica exercitiul acestora si care nu le poate desfiinta unilateral.

In doctrina, s-a aratat ca nu tot ceea ce se deplaseaza din patrimoniul proprietarului si intra in patrimoniul titularului drepturilor reale dezmembraminte ale dreptului de proprietate constituie acelasi lucru care lipseste din patrimoniul proprietarului, sustinandu-se ca celelalte drepturi reale principale nu reprezinta descompuneri sau dezmembrariale intregului, pentru ca dreptul de proprietate nu constituie un intreg, din care celelelte se dezmembreaza, ci constituie un suport pe care acestea se aseaza.

Noul Cod Civil da expresie conceptului modern privind dezmembramintele de proprietate, potrivit caruia drepturile reale asupra bunului altuia sunt consecinta dezmembrarii atributelor care alcatuiesc continutul juridic al dreptului de proprietate.

Astfel, asupra aceluias bun se exercita mai multe drepturi reale cum sunt: dreptul de proprietate, drept complet deplin care in continutul sau include toate atributele (posesia, folosinta si dispozitia), precum si alte drepturi reale constituite prin divizarea unor atribute ale dreptului de proprietate, mai putin dispozitia juridica.

Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt limitate ca numar prin lege. Aceste sunt:

dreptul de uzufruct

dreptul de uz

dreptul de abitatie

dreptul de servitute

dreptul de superficie

De regula, aceste dezmembraminte pot fi constituite numai pentru bunurile proprietate privata, nu si pentru cele din domeniul public (cu exceptia servitutilor stabilite prin fapta omului, daca sunt compatibile cu uzul sau interesul public).

Drepturile reale sunt doar cele prevazute de lege, neputandu-se acorda conventional, intr-un act juridic, caracter de drept real altor drepturi patrimoniale (jus ad rem – drepturi de creanta), acesteaa din urma fiind drepturi relative, opozabile doar subiectului pasiv determinat care are obligația concretă de a da, de a face, de a nu face.

Dezmembramintele dreptului de proprietate pot lua nastere in urmatoarele moduri:

a) prin lege (dreptul de abitatie, servitutile naturale si cele legale, superficia);

b) prin vointa omului – conventie sau testament (uzufructul, uzul, abitatia, servitutile prin fapta omului, superficia);

c) prin uzucapiune (uzufructul, uzul, servitutile continue si aparente, superficia);

d) prin destinatia proprietarului (servitutile stabilite prin fapta omului);

e) prin act administrativ emis de autoritatea competenta (dreptul real de folosinta)

Intrucat dezmembramintele dreptului de proprietate pot lua nastere si prin conventie, s-a pus intrebarea daca partile, prin vointa lor, ar putea crea si alte drepturi reale, dezmembraminte ale dreptului de proprietate, decat cele prevazute de lege. Majoritatea autorilor apreciaza ca partile nu ar putea crea prin acte juridice, alte drepturi decat cele prevazute de lege. Partile, prin vointa lor nu pot dezmembra dreptul de proprietate, sa imparta atributele sale in alt mod decat cel prevazut in textele de lege care permit acest lucru si aceasta cu atat mai mult cu cat noile drepturi reale ce ar rezulta nu ar putea fi opuse tertilor decat daca s-ar fi indeplinit formalitatile de publicitate imobiliara, ceea ce nu este posibil decat pentru drepturile reale recunoscute de lege.

In dreptul modern, drepturile asupra bunurilor altuia au inceput sa fie privite nu numai in relatie cu bunul care forma obiectul dreptului de proprietate al altei persoane, ci si in relatie directa cu dreptull de proprietate respectiv. Aceasta noua perspectiva a condus la notiunea de dezmembraminte ale dreptului de proprietate privata. Drepturile reale asupra bunurilor altuia, iura in re aliena, sunt rezultatul dezmembrarii atributelor care intra in continutul juridic al dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate, ca drept complet, care include in continutul sau juridic plenitudinea atributelor posesiei, folosintei si dispozitiei, este divizat in mai multe drepturi reale. Fiecare dintre aceste drepturi reale include in continutul sau juridic unele dintre atributele care formau continutul juridic al dreptului de proprietate initial.

Dezmembramintele dreptului de proprietate privata, ca drepturi patrimoniale, au o anumita valoare economica, insa aceasta nu se poate stabili in mod direct prin raportare la mecanismele economiei de piata,in functie de cerere si oferta, asa cum se poate stabili valoarea dreprului de proprietate privata.

In cazul dezmembramintelor ce presupun folosinta intregului bun (uzufructul, uzul, abitatia, dreptul de folosinta asupra terenului inclus in dreptul de superficie , valoare economica se stabileste pe baza de expertiza, in functie de durata dezmembramintelor si de contravaloarea folosintei pe unitate de timp, aplicandu-se criteriile din materia contractului de locatiune. In cazul in care nu pot fiaplicate aceste criterii, se poate recurge la solutia adoptata de legiuitor in materie fiscala conform careia „La constituirea sau transmiterea dezmembramintelor dreptului de proprietate, impozitul se determina la valoarea declarata de parti, dar nu mai putin de 20% din valoarea orientativa stabilita prin expertiza intocmita de camera notarilor publici. Aceeasi valoare se va stabili și la stingerea pe cale convenționala sau prin consimțamântul titularului al acestor dezmembraminte.”

SUBCAPITOLUL 2

Natura juridica a dezmembramintelor dreptului de proprietate privata

Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt reglementate in Noul Cod Civil in titlul III, art. 693-772 si sunt urmatoarele: dreptul de superficie; dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de abitatie; dreptul de servitute.

Posesia ca stare de fapt nu trebuie confundata cu posesia privita ca atribut ce intra in continutul juridic al dreptului de proprietate ca element de drept, care se exercita complet de catre titularul dreptului de proprietate sau de catre titularul unui alt drept real derivat ce a rezultat in urma dezmembrarii dreptului de proprietate initial ori chiar exercitarea sa poate fi considerata ca fiind divizata intre nudul proprietar si titularul dezmembramantului. In acest fel titularul dezmembramantului dobandeste dreptul de a stapani lucrul, in calitate de titular al dezmembramantului respectiv ci nu ca si proprietar, iar nudul proprietar pastreaza dreptul de a apropria lucrul si de a-l stapani, dar numai in calitate de nud proprietar.

Nuda proprietate ramane numai in sens larg un dezmembramant al dreptului de proprietate. Spre deosebire de dezmembramintele propriu zise, ea pastreaza aptitudinea reintregirii tuturor atributelor care au format obiectul separarii, deci aptitudinea transformarii in drept de proprietate privata ca drept absolut, exclusiv si perpetuu. Cu alte cuvinte, nuda proprietate rezultata in urma dezmembrarii dreptului de proprietate initial, pastreaza caracterul perpetuitatii in acest inteles specific, care permite reintregirea dreptulu initial dupa incetarea dezmembramintelor

Noul Cod civil nu cuprinde si o definitie a ceea ce inseamna „dezmembramintele dreptului de proprietate”, dar potrivit doctrinei ele reprezinta drepturile reale principale, derivate din dreptul de proprietate privata asupra unui bun proprietatea altei persoane, care se constituie sau se dobandesc prin transferarea unor elemente ale continutului juridic al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv catre o alta persoana, sau prin exercitarea acestor elemente de catre proprietarul bunului si o alta persoana.

Descrierea dezmembramintelor prin separarea atributelor folosintei (usus si fructus) din continutul juridic al dreptului de proprietate privata este nu numai incompleta (pentru ca atributul posesieei nu ramane in totalitate nudul proprietar ci in realitate este divizat intre nudul proprietar si titularul dezmembramantului), dar si imprecisa (cata vreme dispozitia juridica, desi ramane la nudul proprietar, este limitata numai la nuda proprietate, dobanditorul avand la randul sau, obligatia de a respecta dezmembramantul constituit, iar dispozitia materiala a nudului proprietar este aproape golita de continut)

Definim dezmembramintele dreptului de proprietate ca drepturi reale principale exercitate asupra bunurilor altei persoane, drepturi derivate, opozabile erga omnes, chiar si proprietarului, drepturi care se constituie prin deprinderea atributelor din dreptul de proprietate sau prin limitarea unor atribute ale dreptului de proprietate in continutul lor.

Analiza definitiei date notiunii de dezmembramant ale dreptului de proprietate conduce la concluzia ca drepturile reale principale, dezmembramintele proprietatii, sunt opozabile deopotriva tertilor si proprietarului, care nu mai are posibilitatea ca, prin vointa si puterea proprie, sa modifice sau sa stinga dreptul real respectiv.

Revocarea dreptului poate avea loc numai cu titlu de sanctiune si trebuie dispusa obligatoriu in cadrul unui proces, de instantele de judecata, avand in vedere ca intre proprietar si titularul dreptului real, dezmembramant al dreptului de proprietate, se nasc raporturi de drept civil, in care partile se situeaza pe pozitii de egalitate.

Ca urmare a dezmembrarii dreptului de proprietate privata, se modifica si configuratia posesiei ca stare de fapt. Posesia inteleasa ca manifestare exterioara, ca obiectivare a tuturor atributelor dreptului de proprietate privata, e inlocuita cu o posesie privita ca manifestare exterioara, ca obiectivare a atributelor care raman in continutul juridic al nudei proprietati si cu o posesie care reprezinta obiectivarea atributelor unuia sau altuia dintre dezmembramintele propriu zise. Aceasta noua realitate juridica este importanta pentru a intelege modul in care se produc efectele juridice ale posesiei ca stare de fapt in raport cu fiecare dintre dezmembramintele in sens larg ale dreptului de proprietate.

In ceea ce priveste bunurile proprietate publica, acestea sunt scoase din circuitul civil, neputand fi instrainate prin mijloace juridice de drept privat. Orice act juridic cu titlu oneros sau gratuit prin care s-ar transmite proprietateapublica este lovit de nulitate absoluta.

Art.861 din Noul Codu Civil, prevede ca bunurile proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile, proprietatea asupra acestora nu se stinge prin neuz si nu poate fi dobandita de terti prin uzucapiune sau prin posesia de buna credinta a bunurilor mobile.

Dreptul de proprietate publica este un drept absolut, exclusiv si perpetuu.

Dreptul de folosinta confera titularului sau atributele de posesie si folosinta, inclusiv dreptul de a culege fructele bunului sau bunurilor imobile, atribuite cu acest titlu, fiind insa lipsit cu desavarsire de atributul de dispozitie materiala si juridica.

Doctrina franceza considera ca inalineabilitatea bunurilor din domeniul public, alaturi de imprescriptibilitate, sunt mijloace juridice de protectie a „consistentei” domeniului public.

Posesia nu poate fi exercitata asupra bunurilor din domeniul public, intrucat aceste bunuri nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate privata.

In conditiile legii organice ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.

Proprietatea publica se exercita, in regim de drept public, asupra bunurilor din domeniul public de catre subiectele de drept care pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate publica, respectiv statul si unitatile administrativ teritoriale. Niciun alt subiect de drept public sau privat nu poate fi titular al drepturilor de proprietate, asupra bunurilor din domeniul public. Exista insa posibilitatea administrarii bunurilor din domeniul public de catre persoanele juridice de drept public sau a concesionarii bunurilor de catre persoane juridice.

In doctrina si juristprudenta franceza sunt incluse in domeniul public si bunurile afectate unui serviciu public, conditie necesara dar nu intotdeauna suficienta, cazurile respective fiind limitative, iar conditiile pentru includerea lor in domeniul public sunt de asemenea riguroase. Comisia de revizuire a Codilui civil francez a propus includerea in domeniul public a bunurilor afectate serviciului public, cu atat mai mult cu cat ele, in acest caz, sunt prin natura sau prin destinatia lor adaptate exclusiv sau esential scopului special al acestui serviciu, aceasta solutie fiind preluata de jusristprudenta.

Serviciul public este in sens larg, o activitate de interes general exercitata de catre o autoritate publica. Titularii dreptului de proprietate publica pot schimba afectarea bunului din domeniul public, in functie de evolutia interesului public pe care il serveste, cu indatorirea de a gestiona corespunzator bunurile respective. Dezafectarea bunurilor din domeniul public are ca si consecinta iesirea bunului din domeniul public si trecerea in domeniul privat al titularului si implicit supunerea acestuia la regimul juridic de drept comun. Dezafectarea se realizeaza pe baza unui act juridic care sa declare dezafectarea.

CAP 2

DEFINITIA SI CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE UZUFRUCT

SUBCAPITOLUL1.

Definitia dreptului de uzufruct

Dreptul de uzufruct este un drept cu radacini puternice in antichitate, fiind acceptat in cultura noastra prin intermediul dreptului roman. In dreptul roman, dreptul de uzufruct era consacrat ca un drept prin care se dobandea folosinta (usus) lucrului apartinand unei alte persoane impreuna cu dreptul de a culege fructele lucrului respectiv (fructus). Aplicarea lui in viata sociala romana, o regasim, in mod preponderent, in materia dreptului matrimonial si a dreptului succesiunilor, pentru a reglementa, de regula, situatia materiala a vaduvei constituitorului dreptului de uzufruct.

Definitia romana a dreptului de uzufruct apartine epocii clasice si se considera ca fiind cea data de juristconsultul Iulius Paulus, potrivit careia „usus fructus est ius alienis rebus utendi fruendi salva rerum substantia” ceea ce se traduce prin uzufructul este dreptul de a te folosi de lucrul altuia si de a culege fructele pastrand substanta lui.

Termenul de quasi-usufruct a fost generat de dreptul roman post-clasic, in favoarea sotilor care primeau un drept de uzufruct universal asupra unei mase patrimoniale ce includea, in mod natural si lucruri neconsumptibile ce nu puteau face obiectul dreptului de uzufruct conform conceptiei clasice.Imparatul Iustinian a inclus aceasta solutie clasica in institutiile sale.

In vechiul drept romanesc, ius valachium, dreptul de uzufruct s-a nascut in special din necesitatea reglementarii situatiilor ce priveau dreptul de proprietate asupra terenurilor si dreptul de folosinta si culegere a fructelor acestuia. In materie matrimoniala era cunoscuta aplicatia vdreptului de uzufruct al barbatului asupra zestrei sotiei sale, constituita de parintii acesteia.

Ca toate drepturile asupra lucrului altuia, uzufructul facea parte din categoria generala a servitutilor care excludea orice raport de obligatie personala intre proprietari sau intre proprietar si un uzufructuar. Uzufructul facea parte din categoria servitutilor personale.

Codul civil francez a facut din uzufruct un veritabil drept real. In teoria clasica s-a statuat ca uzufructul este un drept care, combinat cu proprietas, formeaza ansamblul proprietatii, plenum dominium.

Noul Cod civil, art. 703, defineste dreptul de uzufruct ca fiind „dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele acestuia, intocmai ca proprietarul, insa cu indatorirea de a-i conserva substanta.”

Dreptul de uzufruct ia nastere prin separarea atributelor dreptului de proprietate cu privire la acelasi bun, dupa cum urmeaza: o persoana denumita uzufructuar, va stapani si va folosi bunul, si ii va culege fructele in proprietate; proprietarul bunului astfel grevat va ramane numai cu dreptul de dispozitie asupra bunului, adica va avea nuda proprietate, fiind numit nud proprietar.

Uzufructul este un drept real, pentru ca uzufructuarul se afla in relatie directa cu lucrul, exercitand toate prerogativele pe care dreptul sau i le confera, fara a fi nevoit pentru aceasta sa-i pretinda nudului proprietar o anumita conduita.

Prerogativa dispozitiei ramane la proprietar (care poarta denumirea de nud proprietar), in timp ce prerogativa posesiei este impartita in mod corespunzator intre uzufructuar si nudul proprietar, in sensul ca exista o posesie corespunzatoare dreptului de uzufruct, dar si o posesie corespunzatoare nudei proprietati, iar in raporturile dintre nudul proprietar si uzufructuar, acesta din urma este doar un detentor precar, deoarece este obligat sa restituie lucrul la incetarea uzufructului, nudului proprietar. Astfel, fata de terti, uzufructuarul are calitatea de posesor, prin exteriorizarea atributelor unui drept real principal, insa fata de nudul proprietar, uzufructuarul este doar un detentor precar, dupa cum prevede si art. 918 alin (1) li. b) din noul Cod civil.

SUBCAPITOLUL 2

Caracterele juridice ale dreptului de uzufruct

Dreptul de uzufruct este un dezmembramant al dreptului de proprietate privata, calificare juridica ce presupune ca dreptul de uzufruct este un drept real principal, un dezmembramant al dreptului de proprietate privata care se diferentiaza prin modalitatea de formare si prin continutul juridic.

Definitia legala stabileste elementele esentiale ale continutului raportului juridic ce se creeaza intre nudul proprietar , titular al dreptului de dispozitie, abusus – ca atribut al dreptului de proprietate, si usufructuar, respectiv: obligatia esentiala de conservare a substantei lucrului si, implicit, obligatia de restituire a lucrului ce a facut obiectul dreptului de uzufruct. Pe de alta parte, stabileste dreptul uzufructuarului de a folosi lucrul (ius utendi) precum si pe cel de a culege fructele acestuia (ius fruendi).

In opinia unor autori, definitia data de legiuitor dreptului de uzufruct este incompleta si creeaza confuzii intre dreptul de uzufruct si dreptul rezultat dintr-o locatiune. Astfel, autorul explica principalele deosebiri dintre cele doua notiuni, dupa cum urmeaza:

– dreptul de folosinta al locatarului este un drept de creanta, o obligatie in virtutea careia proprietarul e obligat sa-i asigure locatarului libera folosinta a lucrului, locatarul fiind un simplu detentor care are asupra proprietarului o creanta in timp ce uzufructul este un drept de folosinta real asupra lucrului, iar nu un drept de creanta impotriva proprietarului.

– In cazul locatiunii proprietarul are obligatii active spre deosebire de uzufruct, in care proprietarul nu are nicio obligatie pozitiva fata de uzufructuar; el trebuie doar sa-l lase pe uzufructuar sa se foloseasca de lucru, fara a-l impiedica. Locatiunea fiind generatoare de obligatii, proprietarul este obligat fata de locatar, sa-i predea lucrul in buna stare la intrarea in folosinta si sa mentina lucrul in buna stare, astfel incat locatarul sa-l poata folosi, proprietarului revenindu-i obligatia de a realiza reparatiile necesare in cursul locatiunii.

– dreptul locatarului, fiind un drept de creanta, este intotdeauna mobiliar, chiar cand folosinta se exercita supra unui imobil. Uzufructul, fiind un drept real, poate fi mobiliar sau imobiliar dupa cum lucrurile asupra carora se exercita sunt mobile sau imobile;

– locatarul nu se poate sustrage obligatiilor sale prin abandonarea lucrului, fiind tinut intr-un raport de obligatiune. Uzufructuarul in schimb, se poate sustrage oricarei obligatii, abandonand lucrul si folosinta sa, dat fiind faptul ca este tinut numai de propter rem;

– atat locatiunea cat si uzufructul pot fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. In practica, locatiunile sunt de cele mai multe ori cu titlu oneros in timp ce uzufructul este cu titlu gratuit;

– locatiunea, cu drepturile si obligatiile ce deriva din ea, se transmite mostenitorilor partilor, atat in mod activ cat si in mod pasiv, in timp ce uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului.

Inovator fata de vechiul Cod civil, art. 715 din noul Cod civil, reglementeaza fata de nudul proprietar problema opozabilitatii a locatiunilor si contractelor de arenda incheiate de uzufructuar si neajunse la termen la stingerea uzufructului, in cazul in care uzufructul inceteaza prin decesul sau incetarea existentei juridice a uzufructuarului.

Efectul înscrierii în cartea funciară și caracterul intempestiv (cel puțin în situația persoanei fizice) al stingerii dreptului de uzufruct, justifică menținerea, în anumite limite, a dreptului terțului. Mai întâi, locațiunea este opozabilă proprietarului sau moștenitorilor acestuia, până la împlinirea termenului stabilit de uzufructuar și terț, dar nu mai mult de 3 ani de la încetarea uzufructului [art. 715 alin. (2) NCC]. Pe de altă parte, este posibil ca, înainte de expirarea contractului inițial de locațiune, uzufructuarul să reînnoiască acest contract și să înscrie reînnoirea în cartea funciară. Dacă uzufructul se stinge înainte de expirarea contractului inițial, deci înainte să devină operantă prelungirea, totuși prelungirea va fi opozabilă proprietarului pe o perioadă de cel mult 6 luni, dacă este vorba despre închiriere, respectiv de cel mult un an, dacă este vorba despre arendare, de la data expirării contractului inițial. În niciun caz, noua locațiune nu poate dura mai mult de 3 ani de la data stingerii uzufructului [art. 715 alin. (3) NCC]. În concluzie, în condițiile strict prevăzute de lege, dreptul terțului locatar de a folosi bunul poate să supraviețuiască dreptului de uzufruct cel mult 3 ani.

In ceea ce priveste imbunatatirile si constructiile noi edificate in cursul uzufructului, atat noul Cod civil cat si vechiul Cod civil, sustin regula conform careia imbunatatirile si lucrarile adaugate de uzufructuar in cursul uzufructului nu dau acestuia dreptul la despagubire din partea nudului proprietar, chiar daca au sporit valoarea bunului, cu exceptia urmatoarelor situatii:lucrarile adaugate necesare precum si celelalte lucrari adaugate sau imbunatatirile realizate cu acordul nudului proprietar, daca prin acestea s-a sporit valoarea bunului, cazuri in care uzufructuarul va putea obtine o despagubire.

Realizarea unor lucrări cu caracter de sine stătător (construcții, plantații etc.) asupra imobilului dat în uzufruct, dacă părțile nu convin altfel ori nu există dispoziții legale speciale, se aplică soluțiile din materia accesiunii imobiliare artificiale. Practic, uzufructuarul este supus tratamentului juridic aplicat constructorului de rea-credință [art. 596 alin. (2) NCC], în situația lucrărilor autonome cu caracter durabil [art. 582, art. 587 alin. (2) NCC]. În ipoteza în care a realizat lucrări autonome cu caracter provizoriu sunt aplicabile dispozițiile art. 588 NCC. Se va avea în vedere că el este îndreptățit să realizeze acele construcții sau lucrări care sunt necesare folosinței sale, precum hambare ori alte anexe necesare, și, a fortiori, să finalizeze construcțiile începute de proprietar în acest scop.

Referitor la reparatiile mari, art. 730 din noul Cod civil prevede obligatia uzufructuarului de a comunica proprietarului necesitatea reparatiilor mari, iar in cazul in care acesta din urma nu va efectua reperatiile, uzufructuarul poate realiza el insusi reparatiile, avand dreptul la despagubiri din partea proprietarului pana la sfarsitul anului in curs. Asadar efectuarea reparatiei mari ramane in continuare o facultate atat pentru uzufructuar cat si pentru proprietaar, primul fiind incurajat sa le realizeze prin instituirea unei despagubiri rapide.

Fiind un drept real, dreptul de uzufruct este opozabil erga omnes, inclusiv proprietarului care este obligat sa nu faca nimic de natura a tulbura exercitarea sa normala. Daca are ca obiect bunuri corporale, uzufructul confera titularului sau cele doua atribute specifice drepturilor reale: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.

Uzufructuarul are la indemana, pentru apararea dreptului sau o actiune reala, petitorie specifica, numita actiunea confesorie de uzufruct, prin care reclamantul uzufructuar, care a pierdut stapanirea materiala a bunului ce formeaza obiectul dreptului sau, cheama in judecata pe parat, cerand instantei sa il oblige pe acesta sa ii recunoasca dreptul sau de uzufruct asupra acelui bun si sa dispuna restituirea lui. Aceasta actiune poate fi intentata impotriva oricarei persoane care impiedica exercitarea dreptului, chiar si impotriva proprietarului bunului. De asemenea este o actiune petitorie, pentru ca in cadrul ei, uzufructuarul pune in discutie insusi dreptul sau, dezmembramant al dreptului de proprietate, indiferent de modul in care acesta s-a nascut si este de asemenea si o action reala , pentru ca se intemeieaza pe dreptul real de uzufruct. Actiunea este prescriptibila in termenul de 10 ani, conform prevederilor art.. 746 lit. e din noul Cod civil.

c) Dreptul de uzufruct este un drept real temporar, ce ii confera beneficiarului dreptul de a exercita asupra lucrului altuia unele atribute ale proprietatii si anume acelea cuprinse in jus utendi et fruendi. Proprietatea insasi este golita, nuda, pe timpul periodei de uzufruct, proprietarul fiind vremelnic lipsit de exercitiul facultatilor cuprinse in jus abutendi, pentru a nu impiedica insasi exercitiul dreptului de uzufruct.

Caracterul temporar al uzufructului constituit in favoarea unei persoane fizice este prevazut in art. 708 alin (1) noul Cod civil care prevede ca „Uzufructul in favoarea unei persoane fizice este cel mult viager” sau, conform art.708 alin (4), „pana la data la care o alta persoana va ajunge la o anumita varsta dureaza pana la acea data, chiar daca acea persoana ar muri inainte de implinirea varstei stabilite.”Aceasta din urma dispozitie a legiuitorului, ce reprezinta si un element de noutate in noul Cod civil, pune in dificultate interpretarea celor doua texte de lege care par a se contrazice, in contextul in care din primul text rezulta ca in nicio situatie durata dreptului de uzufruct nu poate depasi durata de viata a uzufructuarului.

In opinia unor specialisti, ar putea fi luata in considerare ipoteza in care durata dreptului de uzufruct a fost stabilita in raport cu o anumita varsta, de exemplu, a descendentului nascut viu al uzufructuarului (fapt ce ar permite transmiterea pe cale de succesiune a dreptului de uzufruct). In ciuda experientei si a evolutiei istorice a dreptului de uzufruct, ce ne arata ca nu se permite transmiterea acestui drept pe cale de succesiune, in masura in care acesta se constituie prin act juridic ce respecta forma ceruta de lege in raport de natura bunului si actul real de vointa al nudului proprietar, precum si raport de circumstante, opinam ca ar fi posibila validarea unei astfel de situatii, ce tinde sa reprezinte o gratificare indirecta a unui descendent al uzufructuarului.

Transmiterea catre mostenitorul uzufructuarului ramane totusi temporara, respectiv pana la „implinirea varstei stabilite” prin actul de constituire a dreptului de uzufruct, respectiv cu consecinta reintoarcerii celor doua atribute ale proprietatii in patrimoniul nudului proprietar sau al mostenitorilor acestuia.

Cand uzufructul se dobandeste prin uzucapiune de catre o persoana fizica el va avea caracter viager, cu exceptia cazului cand elementul animus al posesiei care intemeiaza uzucapiunea, include reprezentarea subiectiva a unei durate mai mici.Aceasta proba este de regula mai usor de facut in ipoteza uzucapiunii scurte, intrucat justul titlu contine mentiuni cu privire la durata uzufructului. In cazul persoanelor juridice, uzufructul va avea durata de 30 ani, cu exceptia mentionata anterior.

In ceea ce priveste uzufructul constituit in favoarea persoanelor juridice, durata de 30 de ani stabilita de legiuitor este prevazuta in art 708 alin (2) din noul Cod civil care stipuleaza ca „Atunci cand este constituit cu depasirea acestui termen, uzufructul se reduce de drept la 30 de ani”

Durata initiala a uzufructului nu este insa un impediment pentru incetarea acestui dezmembramant inainte de termen, daca intervin alte cauze de incetare.

Dreptul de uzufruct este cesibil.

Pornind de la prevederile Codului civil de la 1864, conform carora uzufructuarul se poate bucura el insusi sau inchiria altuia, sau ceda exercitiul dreptului sau, fara a prevedea expres posibilitatea cesiunii a insusi dreptului de uzufruct, o mare parte a doctrinei sustinea ca uzufructul nu poate fi instrainat, incercand sa explice diferenta intre cesiunea uzufructului si cesiunea exercitiului acestui drept. Regula fiind insa cesibilitatea, situatiile cand un bun sau un drept se sustragea circuitului civil ar fi trebuit sa rezulte din dispozitia expresa a legii sau din vointa partilor, fapt ce dezvaluia slabiciunea teoriei privind incesibilitatea uzufructului. Cu toate acestea, Legea de punere in aplicare a noului Cod civil ( L.71/2011), prin art.70 statueaza ca uzufructul constituit prin conventie anterioara noului Cod civil este si ramane incesibil daca partile nu convin altfel.

Față de acest caracter, Codul civil aduce o noutate în materie și anume posibilitatea cesiunii uzufructului. Conform art. 714 din noul Cod civil, uzufructuarul are posibilitatea de a ceda dreptul sau unei alte persoane fara acordul nudului proprietar, cu respectarea dispozitiilor legale in materie de carte funciara. Uzufructuarul ramane dator fata de nudul proprietar numai pentru obligatiile nascute inainte de cesiune. Pana la notificarea cesiunii, uzufructuarul si cesionarul raspund solidar.

Astfel, uzufructul devine cesibil pentru prima dată în dreptul civil român, noua legislație civilă înlăturând în acest mod neconcordanța care exista în vechea reglementare între incesibilitatea dreptului de uzufruct și posibilitatea ipotecării sale. Alături de uzufruct pot fi ipotecate și accesoriile sale, cum ar fi dreptul de servitute pe care uzufructuarul îl exercită în cazul în care fondul dominant constituie obiect al uzufructului.

Actul de dispozitie al titularului dreptului nu atinge dreptul de uzufruct insusi, ci numai emolumentul lui, adica avantajele de ordin economic pe care lucrul este susceptibil sa le produca. De aceea, fata de nudul proprietar, cesiunea nu produce niciun efect, uzufructuarul ramanand mai departe legat de obligatiile ce ii revin in aceasta calitate, iar folosinta lucrului se stinge prin decesul uzufructuarului ci nu a cesionarului.

In concepția noului Cod civil s-a renunțat, practic, la caracterul incesibil al dreptului de uzufruct, iar, pe cale de consecință, acesta nu mai poate fi considerat că se mai constituie intuitu personae, in noua reglementare uzufructuarul putand ceda dreptul său fără acordul proprietarului, precizându-se chiar că uzufructuarul cedent va fi singurul ținut față de nudul proprietar pentru obligația sa născută înainte de cedare, iar uzufructuarul cesionar va fi ținut pentru obligațiile născute după data notificării cesiunii.

CAP III

CONTINUTUL DREPTULUIDE UZUFRUCT, OBIECTUL ACESTUIA SI MODUL DE CONSTITUIRE A DREPTULUI DE UZUFRUCT

SUBCAPITOLUL 1

Continutul dreptului de uzufruct

Dreptul de uzufruct este reglementat de Noul Cod Civil in articolele 703 – 748 .Utilitatea uzufructului este atat de reala, incat el a existat din vremurile cele mai indepartate; il gasim foarte bine organizat la romani, si o mare parte din regulile moderne ale uzufructului sunt luate din Dreptul roman. El s-a transmis de-a lungul veacurilor pana in dreptul modern, fara a-si pierde din importanta si este o institutie importanta in domeniul juridic.

La Roma, uzufructul insemna „dreptul de a se folosi si de a se bucura de lucrul altuia si a-i culege fructele fara a-i consuma substanta”. El este in, „intotdeauna temporar sau cel mult viager, „pentru ca proprietatile sa nu fie inutile. Dupa definitie, uzufructul nu se poate aplica decat lucrurilor corporale si acelora care nu se consuma la prima intrebuintare. Mai tarziu s-a renuntat la aceasta restrictie, asa incat uzufructul putea fi instituit si asupra bunuriilor incorporale, precum sunt creantele; in acest caz uzufructuarul culegea fructele civile, adica dobanzile.Apoi, uzufructul s-a constituit si asupra bunurilor consumptibile (cvasi-uzufructul); acesta a fost admis spre a se respecta dispozitiunile testamentare prin care se lega uzufructul unei creante banesti. In cazul lui uzufructus nominis, uzufructuarul beneficia de dobanzi cand creanta devenea exigibila; dupa ce a incasat-o, el dobandea un cvasi-uzufruct asupra capitalului.

Dreptul de uzufruct s-a format pe fondul relatiilor dintre soti, in casatoriile in care femeia casatorita nu avea avere (fara manus ), intrucat aceasta nu putea veni la mostenirea sotului. Acesta ii lasa prin testament anumite bunuri pentru a le folosi si a le culege fructele. La moartea femeii dreptul se stingea, iar bunurile ramaneau in familie, deoarece nuda proprietate asupra lor apartinea copiilor in calitate de mostenitori civili. Astfel, asigurarea materiala a femeii si pastrarea bunurilor in sanul familiei agnatice, s-a realizat in acest mod, iar cu timpul aceasta figura juridica, aplicata la origine numai intre barbatul si femeia casatorita fara manus s-a generalizat.

Referitor la continutul dreptului de uzufruct, se poate preciza ca acest dezmembramant al dreptului de proprietate este format din atributele usus si fructus, ceea ce da dreptul uzufructuarului sa posede bunul si sa culeaga fructele acestuia.

Proprietarul unui lucru supus la uzufruct este deci redus la dreptul de a dispune, neputandu-se insa servi sau bucure de lucru; si insusi dreptul de a dispune nu este complet, intrucat proprietarul nu poate decat sa instraineze lucrul, dar nu poate sa-l distruga, intrucat ii este interzis sa-l lipseasca pe uzufructuar de folosinta lucrului. In ceea ce priveste dreptul de a instraina, in practica proprietarul nu poate instraina cu usurinta un bun supus la uzufruct; orice achizitor al bunului ar trebui sa respecte uzufructul stabilit, astfel incat va fi dificil ca cineva sa accepte sa cumpere un bun de care nu se poate folosi.

Deosebit de dreptul de uzufruct exercitat asupra bunului, acela care este proprietarul bunului respectiv poarta denumire de nud proprietar si exercita un drept de dispozitie juridica asupra bunului respectiv.

Uzufructul este un drept real de folosință pe care o persoană îl exercită cel mult până la încetarea sa din viață sau în cazul persoanelor juridice pe o perioadă de maxim 30 de ani și de a culege fructele bunului, cu îndatorirea de a-i conserva substanța.

Dreptul de uzufruct ia nastere prin dezmembrarea dreptului de proprietate privata, respectiv prin desprinderea atributului folosintei, cu ambele elemente care il caracterizeaza, usus si fructus, si prin divizarea atributului posesiei, intrucat titularul dezmembramantului are dreptul sa stapaneasca bunul, dar nu ca proprietar, ci potrivit dreptului sau.

Uzufructul este un dezmembramant al dreptului de proprietate, deoarece presupune dezlipirea din continutul juridic al dreptului de proprietate a atributelor jus utendi (folosinta) si jus fruendi (utilizarea), precum si constituirea lor intr-un drept real care apartine unei altepersoane decat proprietarul, numita uzufructuar. Atributul dispozitiei ramane proprietarului lucrului, care pastreaza nuda proprietate.

Uzufructuarul si nudul proprietar sunt fiecare in parte titularii unei unei parti din prerogativele dreptului de proprietate, cele doua drepturi reale coexistand cu privire la acelasi bun.

Desi uzufructul are o utilitate considerabila, fiind cel mai bun mijloc de a da cuiva folosinta completa a unui lucru, fara ca proprietarul sa piarda proprietatea lucrului, care va reveni in folosinta proprietarului sau mostenitorilor sai cel mai tarziu lamoartea uzufructuarului, s-a considerat ca uzufructul are si anumite inconveniente:

– exista tendinta din partea uzufructuarului de a abuza de dreptul sau, extragand maximulde foloase, acesta fiind constient de dreptul sau temporar. Astfel de cazuri de abuzuri de folosinta sunt posibile in special la uzufructul pamantului si mai putin intalnite la uzufructul cladirilor si la cel al valorilor mobiliare;

– uzufructul reduce dreptul proprietarului la o valoare practica mai mica. Legea a redus acest inconvenient insa, prin limitarea uzufructului, care se stinge cel mai tarziu la moarte uzufructuarului. In acest mod, diminuarea drepturilor proprietarului este temporara, asa incat dreptul nudului proprietar pastreaza o oarecare valoare actuala.

Astfel, La complinirea dreptului de proprietate, prin adaugarea atributelor usus si fructus, nudul proprietar, redevenind proprietar deplin, s-ar putea afla in situatia de a se dezinteresa de bunul sau si de a nu efectua cheltuielile necesare.

Asadar lipsa unei armonii de interese intre uzufructuar si nudul proprietar ii conduce pe fiecare sa exercite in mod egoist prerogativele cu care au fost investiti si uneori poate genera conflicte, motiv pentru care unii autori au considerat ca uzufructul este anti economic. O buna exploatare ar presupune o colaborare intre ei, fapt intalnit la uzufructul in relatiile de familie (parini, copii sau nepoti), situatie in care exista un echilibru intre cei doi titulari ai dreptului asupra bunului. Uzufructu permite unor persoane, in special varstnicilor sa-si asigure subzistenta, fara a cauta sa-si sporeasca averea, care instraineaza nuda proprietate sau o parte a bunurilor, pastrand uzufructul pana la moarte.

SUBCAPITOLUL 2

Obiectul dreptului de uzufruct

Uzufructul poate fi stabilit asupra unui bun determinat, caz in care avem de-a face cu un uzufruct cu titlu particular. El poate avea ca obiect si o universalitate sau o fractiune dibtr-o universalitate, in care situatie va fi dupa caz, uzufruct universal ori cu titlu universal. Intrucat una din obligatiile uzufructuarului este de a nu se atinge de substanta lucrului si de a-l restitui proprietarului la expirarea uzufructului, regula este ca uzufructul are ca obiect bunuri neconsumptibile. Cu toate acestea, se admite ca obiect al uzufructului pot fi si bunurile consumptibile, caz in care uzufructuarul are obligatia de a restitui bunuri de aceeasi cantitate, calitate si valoare cu cele primite.

Conform art. 706 din noul Cod civil „Pot fi date in uzufruct orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori necorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt ori o cota parte din acestea” De asemenea, potrivit art. 707, uzufructul se extinde si asupra tuturor accesoriilor bunului dat in uzufruct, precum si asupra a tot ce uneste sau se incorporeaza in acesta, solutie ce este conforma cu principiul de drept accesorium sequitur principale.

Din continutul prevederilor art. 706 noul Cod civil, rezulta faptul ca legiuitorul actual a dispus recunoasterea normativa atat a cazului uzufructului (ce poarta asupra lucrurilor neconsumptibile), cat si a celui al quasi-uzufructului (ce poarta asupra bunurilor consumptibile).

Noul Cod civil consacra posibilitatea legala ca, pe langa folosinta exclusiva (ius utendi) a obiectului dreptului de uzufruct, uzufructuarul sa aiba si dreptul de a culege fructele acestuia, in sfera atributului ius fruendi intrand toate categoriile de fructe: fructele naturale (recoltele de orice fel ce se produc de la sine fara interventia omului, productia si sporul natural al animalelor), fructele industriale (recoltele rezultat al muncii omului), precum si fructele civile (dobanzi, redevente, chirii, dividende,arenda).

In Codul civil au fost cuprinse dispozitii speciale prin care au fost reglementate in mod expres uzufructul asupra creantelor, inclusiv asupra unei rente viagere, uzufructul asupra actiunilor sau partilor sociale corespunzatoare capitalului unei societati comerciale, uzufructul asupra unei universalitati juridice (o masa patrimoniala sau o fractiune dintr-o masa patrimoniala), precum si uzufructul asupra fondului de comert, ca universalitate de fapt (art.737-745).

Uzufructul poate fi stabilit asupra unuia sau mai multor obiecte individual determinate, de exemplu un fond, o casa, un mobilier, etc., caz in care uzufructul se numeste particular sau cu titlu particular, fie asupra unui intreg patrimoniu in universalitatea sa, sau asupra unei fractiuni din universalitatea patrimoniului, caz in care uzufructul se numeste universal sau cu titlu universal,. Acesta din urma este stabilit in general prin testament, defunctul lasand unei persoane, sub forma de legat, totalitatea patrimoniului sau sau o cota parte din el in uzufruct.

Obligatia uzufructuarului de a contribui la plata datoriilor ce greveaza patrimoniul asupra caruia este stabilit uzufructul, face diferenta dintre uzufructul particular si cel universal. Astfel, in cazul celui dintai uzufructuarul nu este obligat sa contribuie la plata datoriilor, acesta fiind asimilat cu un succesor cu titlu particular, pe cand in cel de-al doilea caz, uzufructuarul este obligat sa contribuie la plata datoriilor , exercitandu-si prerogativele nu numai asupra activului, ci si asupra pasivului, ceea ce presupune obligatia la plata acestuia.

In cazul uzufructului universal si cu titlu universal, potrivit dispozitiilor art. 743 alin. (1) si (2) din noul Cod cicil, daca uzufructuarul plateste datoriile aferente masei patrimoniale sau partii din masa patrimoniala data in uzufruct, nudul proprietar trebuie sa restituie sumele avansate la momentul stingerii uzufructului, fara nicio dobanda, in caz contrar, nudul proprietar avand posibilitatea fie sa plateasca el insusi, fie sa vanda o parte din bunurile aflate in uzufruct. Atunci cand nudul proprietar plateste aceste datorii, uzufructuarul datoreaza dobanzi pe toata durata uzufructului.

Uzufructul se poate constitui si cu privire la bunuri incorporale, ori chiar asupra unor universalitati de fapt, cum ar fi fondul de comert. Conform dispozitiilor art. 745 Cod civil, in lipsa unei stipulatii contrare, uzufructuarull unui fond de comert nu poate sa dispuna de bunurile care il compun, iar atunci cand dispune de acestea are obligatia de a le inlocui cu altele similare si de valoare egala.

Fondul de comert este o universalitate de fapt, alcatuita din bunuri corporale si bunuri incorporale, precum marfuri, materii prime, clientela, marcile, brevetele de inventie, firma, vadul comercial.

In interiorul universalitatilor de bunuri, opereaza subrogatia reala cu titlu universal, valoarea de inlocuire a bunului luand locul acestuia. Astfel, instrainarea unor bunuri care compun universalitatea nu afecteaza substanta obiectului uzufructului, universalitatea sau fractiunea de universalitate asupra careia s-a constituit dezmembramantul dreptului de proprietate ramanand aceeasi.

Astfel, in cazul uzufructului unui fond de comert, uzufructuarul va avea drept sa instraineze marfurile si produsele obtinute pentru a realiza profit.

De asemenea uzufructuarul unei turme de animale dobandeste si pastreaza in proprietate produsele animalelor, cum ar fi:lana, laptele, sporul obtinut din prasila care depaseste necesarul de inlocuire a animalelor instrainate si amortalitatilor, uzufructuarul avand deci dreptul de a instraina unele dintre animalele care formeaza turma.

In cazul falimentului uzufructuarului, creditorii pot urmari numai beneficiile pe care acesta le-a realizat, nu si fondul de comert ce a constituit obiectul uzufructului. Prin urmare, spre deosebire de universalitatile juridice, universalitatile de fapt nu contin datorii, motiv pentru care uzufructul asupra acestora a fost considerat ca fiind mai apropiat de uzufructul cu titlu particular.

In privinta fondului de comert, privit ca universalitate de fapt, deci ca bun incorporal, nu opereaza subrogatia reala generala, ci obligatia uzufructuarului de a conserva substanta bunului, ceea ce implica pastrarea substantei fiecarui bun component al ansamblului. La momentul expirarii termenului exercitiului dreptului de uzufruct insa, cand se restituie nudului proprietar fondul de comert cu elementele sale componente la momentul respectiv, acesta va fi diferit de fondul de comert primit de uzufructuar la momentul constituirii dreptului de uzufruct.

Uzufructul se poate constitui inclusiv asupra creantelor. Conform prevederilor art. 737 si 738 din noul Cod civil, uzufructul asupra unei creante este opozabil tertilor in aceleasi conditii ca si cesiunea de creanta, in conditiile indeplinirii formalitatilor de publicitate prevazute de lege. Uzufructuarului i se recunoaste dreptul de a incasa capitalul si de a percepe dobanzile creantei si de a indeplini toate actele necesare pentru conservarea ori incasarea dobanzilor. Titularuldreptului de creanta poate face toate actele de dispozitie care nu aduc atingere drepturilor uzufructuarului. Dupa ce se efectueaza plata creantei, uzufructul continua asupra capitalului, uzufructuarul avand obligatia de a-l restitui creditorului la stingerea uzufructului. Toate cheltuielile si sarcinile referitoare la dobanzi sunt suportate de catre uzufructuar.

Astfel, uzufructul asupra unei creante nu este considerat un drept de uzufruct in adevaratul sens juridic, fiind un simplu drept de folosinta a creantei, si nu un drept real, intrucat nici dreptul din care rezulta nu este un drept real.

Uzufructul valorilor mobiliare ridica probleme in ceea ce priveste repartizarea drepturilor de folosinta si a prerogativelor de gestiune.Uzufructuarul unei actiuni sau al unei obligatiuni are dreptul la dividende si partile de beneficii realizate de societate si distribuite ca venituri periodice dar nu si la beneficiile care se capitalizeaza; numai veniturile constituie fructe civile.

In ceea ce priveste gestiunea, respectiv dreptul de vot, legiuitorul statueaza ca „Dreptul de vot aferent unei actiuni sau altei valori mobiliare, unei parti indivize, unei cote-parti din dreptul de proprietate sau oricarui alt bun apartine uzufructuarului” (art 741 alin (1)). Insa, intrucat uzufructuarul partilor sociale nu are calitatea de asociat, el nu are drept de vot atunci cand acesta „are ca efect modificarea substantei bunului principal, cum ar fi capitalul social sau bunul detinut in coproprietate, ori schimbarea destinatiei acestui bun sau incetarea societatii”(art. 741 alin.(2)), acesta apartinandu-i nudului proprietar care este adevaratul asociat.

In doctrina, sub reglementarea Codului civil de la 1864, s-a considerat ca „dreptul de a participa in calitate de comanditar, la beneficiile realizate intr-o societate comerciala este asemenea susceptibil de un adevarat uzufruct. Art. 742 din noul Cod civil prevede ca „Dividendele a caror distribuire a fost aprobata, in conditiile legii, de adunarea generala in timpul uzufructului se cuvin uzufructuarului de la data stabilita prin hotararea adunarii generale.”

Aspectul cel mai important priveste existenta bunului mobil sau imobil, corporal sau incorporal, in circuitul civil.

In ceea ce priveste bunurile consumptibile, acestea sunt „acelea ce pot fi folosite fara a fi consumate, adica distruse in substanta lor sau instrainate. Uzufructul fiind un drept de folosinta sub conditia de a conserva substanta lucrului, rezulta ca in rigoarea principilor el nu ar trebui sa se poata exercita asupra lucrurilor consumptibile”.

Doctrina a stabilit insa, ca se poate stabili un drept de folosinta asupra lucrurilor consumptibile; acest drept nu este un uzufruct veritabil, intrucat el se exercita prin consumarea lucrurilor, insa este analog unui uzufruct, motiv pentru care autorii l-au numit cvasi-uzufruct.

Uzufructul constituit asupra acestor bunuri consumptibile a dobandit atat in literatura de specialitate cat si in practica denumirea de cvasiuzufruct . Dreptul de proprietate nu se mai dezmembreaza, el se transmite asupra bunurilor consumptibile. Conform art. 712 din noul Cod civil „Daca uzufructul cuprinde printre altele si bunuri consumptibile cum ar fi bani, grane, bauturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, insa cu obligatia de a restitui bunuri de aceeasi cantitate, calitate si valoare, sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului”. Asadar, proprietarul cvasiuzufructului este chiar proprietarul bunurilor consumptibile.

„Totusi, in masura in care este constituit prin conventie inainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil, iar partile nu convin altfel, acest drept de proprietate este ingradit, intrucat cvasiuzufructuarul poate consuma el insusi bunurile, fara a avea insa dreptul sa le instraineze, concluzie la care obliga imprejurarea ca cvasiuzufructul este reglementat in capitolul referitor la uzufruct, aplicandu-i-se deci regula incesibilitatii, bazata pe interpretarea sistematica a dispozitiilor art.534 si 571 C. Civ. Din 1864. Aceasta trasatura distinge cvasiuzufructul de imprumutul de consumatie. Dar, intrucat in Codul civil in vigoare s-a renuntat la caracterul incesibil al dreptului de uzufruct, aceasta diferenta fata de imprumutul de consumatie nu mai subzista. Pe langa aceasta diferenta ar mai putea fi avuta in vedere si diferenta , constand in titlul, de regula neoneros al imprumutului de consumatie, in timp ce, in cazul cvasiuzufructului, nu opereaza o asemenea reguila. Pe de alta parte, dsi se aseamana si cu depozitul neregulat, cvasiuzufructul se deosebeste fata de acesta, intrucat nu permite proprietarului initial sa ceara restituirea bunurilor inainte de expirarea duratei uzufructului. Proprietarul initial nu are calitatea de nud proprietar dupa constituirea cvasiuzufructului, ci calitatea de creditor, cvasifructuarul avand, la incetarea uzufructului, o obligatie de a da si o obligatie de a face, care se executa de regula simultan prin predarea bunurilor de acelasi gen, in aceeasi canitate, de aceeasi calitate si valoare cu cele primite”

In concluzie, cvaziuzufructul are ca izvor intelegerea partilor, deci un contract. Cvaiuzufructul nu reprezinta un dezmembramant al dreptului de proprietate sau un alt drept patrimonial, el repreinta fie contractul constitutiv, fie situatia juridica alcatuita din ansamblul raporturilor juridice dintre proprietarul initial si cvasifructuar.

Ceea ce au in comun uzufructul si cvasiuzufructul este scopul acestora, ceea ce le deosebeste este natura juridica.Cvasifructuarul dobandeste bunul in proprietate, astfel incat in patrimoniul sau se naste o obligatie de a restitui bunuri de aceeasi natura, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate cu bunurile consumptibile ce au constituit obiectul cvasiuzufructului, in timp ce uzufructuarul dobandeste un dezmembramant al dreptului de proprietate asupra lucrului.Dupa constituirea cvasiuzufructului, proprietarul initial nu devine nud proprietar , ci dobandeste calitatea de creditor, iar cvasifructuarul are, la incetarea cvasiuzufructului, o obligatie de a da si o obligatie de a face, care se executa simultan.

Uzufructul, fiind un dezmembramant este incompatibil cu dreptul de proprietate publica, astfel ca acesta nu poate fi constituit cu privire la bunurile ce formeaza obiectul dreptului de proprietate publica, dar poate fi constituit asupra bunurilor proprietate privata ce apartin statului sau unitatilor administrativ-teritoriale. Asadar, este considerat dezmembrabil, chiar si prin constituirea unui uzufruct, dreptul de proprietate privata al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale.

SUBCAPITOLUL 3

Modurile de constituire a dreptului de uzufruct

Conform art. 704 din noul Cod civil, „Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege” si poate fi constituit numai in favoarea unei persoane existente.”

In ceea ce priveste dobandirea prin act juridic, constituirea dreptului de uzufruct se realizeaza prin acte juridice translative de drepturi, atat inter vivos cat si mortis causa, adica fie prin conventie, fie prin testament.

Uzufructul convențional este stabilit prin acord bilateral de vointa, respectiv prin conventie sau contract. Uzufructul poate lua nastere prin acte cu titlu oneros sau prin acte cu titlu gratuit, prin acte juridice intre vii (inter vivos) cat si pentru cauza de moarte (mortis causa), prin testament.

Conform doctrinei, „nu este nevoie pentru ca sa existe uzufruct, ca partile sa intrebuinteze in conventiile lor cuvintele uzufruct sau folosinta […]. Uzufructul va avea deci fiinta de cate ori va rezulta din vointa partilor ca ele au inteles a stabili un drept de folosinta, cu titlu de drept real si de dezmembrare a proprietatii.”

Prin contract se poate constitui, pe de o parte, cu titlu gratuit ori cu titlu oneros, iar, pe de altă parte, direct sau indirect. În mod direct (per translationem), uzufructul se constituie prin transmiterea prerogativelor care constituie dreptul de uzufruct unei alte persoane. În mod indirect (per deductionem), se constituie prin transmiterea nudei proprietăți unei altei persoane, în timp ce proprietarul inițial își rezervă prerogativele specifice uzufructului. Constituirea în mod direct sau indirect are efecte asupra obligației uzufructuarului de constituire a garanției, potrivit art. 726 alin. (1) și (2) NCC: când este constituit în mod indirect nu există obligația constituiri garanției pentru îndeplinirea obligațiilor uzufructuarului. În virtutea autonomiei de voință, actul juridic prin care se constituie acest drept poate fi pur și simplu ori afectat de modalități (art. 882 NCC), chiar dacă dispozițiile exprese în acest sens ale art. 519 C.civ. nu se regăsesc în NCC.

În situația în care uzufructul se constituie asupra unui imobil, actul juridic trebuie încheiat în formă autentică, pentru a fi respectate „dispozițiile în materie de carte funciară” [art. 704 alin. (1) partea finală, art. 888, art. 1244 NCC]. Însă, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, forma actului va fi supusă legii în vigoare la momentul încheierii acestuia (tempus regit actum).

Pentru constituirea uzufructului este necesar un act translativ care este supus transcrierii sau intabularii in raport de sistemul de evidenta, aceasta operatiune urmand in totul regulile actelor translative, sub sanctiunea inopozabilitatii uzufructului neintabulat sau neinscris fata de terti.

Conform art. 704 alin. (2), uzufructul se poate constitui numai in favoarea unei persoane existente.

în ceea ce privește actele juridice între vii, uzufructul poate fi constituit fie pe calea retenției (per deductio-nem), atunci când se transferă proprietatea bunului, înstrăinătorul rezervându-și pentru el uzufructul, fie pe cale directă a înstrăinării (per translationem), când se reține nuda proprietate și se înstrăinează uzufructul.

Distincția dintre cele două moduri de constituire a uzufructului, prezintă importanță prin raportare la dispozițiile art. 726 Cod civil. Astfel, în situația creării uzufructului per translationem, uzufructuarul este obligat să depună o garanție pentru îndeplinirea obligațiilor sale, spre deosebire de situația creării per deductionem, când vânzătorul sau donatorul nu este obligat la o asemenea garanție.

Spre deosebire de vechiul Cod civil, care prevedea ca „Uzufructul se stabileste prin lege sau prin vointa omului”, prevederile din noul Cod civil art.704 alin (1) si (2), sunt mai clare si mai detaliate, legiuitorul aducand urmatoarele precizari:

„(1) Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege, dispozitiile in materie de carte funciara fiind aplicabile.

(2) Uzufructul se poate constitui numai in favoarea unei persoane existente.”

Actuala reglementare este mai vasta, intrucat permite faptului juridic sa fie mod de constrituire a dreptului de uzufruct prin uzucapiune, dar mentine posibilitatea constituirii acestuia prin lege, prin sintagma „alte moduri prevazute de lege”. Aceasta prevedere legala se coroboreaza cu dispozitiile art.937 din noul Cod civil in ceea ce priveste dobandirea dreptului de uzufruct prin posesie de buna-credinta asupra bunurilor mobile: „dispozitiile prezentului articol (referitor la dobandirea proprietatii mobiliare prin posesia de buna credinta) se aplica in mod corespunzator si in legatura cu dabandirea dreptului de uzufruct si a dreptului de uz asupra unui bun mobil”

Dreptul de uzufruct se poate constitui prin acte juridice intre vii (inter vivos) in mod direct, atunci cand proprietarul instraineaza atributele ce compun uzufructul, pastrand nuda proprietate, si in mod indirect, cand proprietarul transmite nuda proprietate si retine pentru sine dreptul de uzufruct.

In cazul constituirii directe a uzufructului, uzufructuarul are obligatia ca, inainte de a prelua posesia si folosinta , sa incheie un act constatator al situatiei imobilului si sa ofere proprietarului o garantie ca bunul va fi restituit in aceeasi stare la incetarea uzufructului. Aceasta formalitate nu trebuie respectata atunci când este instrăinata nuda proprietate, cu rezervarea uzufructului.

Mai exista si situatia in care proprietarul actual al bunului instraineaza posesia si folosinta unei persoane, care va deveni uzufructuar, si nuda proprietate unei alte persoane, care va avea calitatea de nud proprietar.

In literatura juridica, s-a aratat ca dobandirea dreptului de uzufruct prin conventie, in mod direct, nu trebuie sa indeplineasca cerinta formei autentice, cu exceptia cazului in care este vorba despre donatia uzufructului, intrucat cerinta formai autentice priveste numai contractele prin care se instraineaza chiar dreptul de proprietate. In schimb, constituirea indirecta a uzufructului asupra unui teren prin acte intre vii ar obliga la incheierea contractului in forma autentica. Exista insa si autori care nu impartasesc aceeasi parere, acestia considerand ca indiferent daca uzufructul se constituie direct sau indirect, actul translativ trebuie incheiat in forma autentica.

Noul Cod civil, aduce lamuriri privind aceste opinii contradictorii referitoare la forma autentica impusa in cazul constituirii dreptului de uzufruct prin conventie. Art. 704 prevede obligatia de a respecta dispozitiile in materie de carte funciara, iar art. 885 alin (1) aduce clarificari privind drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara, care se dobandesc atat intre parti cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea, care se efectueaza in baza inscrisului autentic notarial, a hotararii judecatoresti ramase definitiva, a certificatului de mostenitor sau in baza unui alt act emis de autoritatile administrative, in cazurile in care legea prevede aceasta (art. 888 noul Cod civil).

In cazul in care dreptul de uzufruct se transmite asupra unui bun imobil, actul juridic trebuie sa imbrace forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute, avand in vedere prevederile legale privind conventiile care stramuta sau constituie drepturi reale care urmeaza a fi inscrise in cartea funciara (art. 1244 noul Cod Civil).

Atunci când uzufructul are ca obiect bunuri imobile, actul juridic va trebui să îmbrace, sub sancțiunea nulității absolute, forma autentică, art. 704 cod civil făcând trimitere la dispozițiile din materia Cărții Funciare. Prin urmare, dreptul de uzufruct urmează a fi intabulat în Cartea Funciară, notarul public care autentifică actul având obligația de a îndeplini formalitățile de publicitate imobiliară.

Persoana care constituie dreptul de uzufruct trebuie sa fie proprietarul bunului si sa aibe capacitate deplina de exercitiu.

Referitor la prevederile alin (2) al art. 704, si anume faptul ca „uzufructul se poate constitui numai in favoarea unei persoane existente, trebuie avuta in vedere problema legatului in favoarea copilului neconceput sau in favoarea unor persoane juridice neconstituite. In primul caz, doctrina apreciaza ca se impune pastrarea aplicabilitatii principiului infans conceptus pro natur habetur quotiens de commodis eius agitur (opilul conceput se considera ca nascut ori de cate ori aceasta este in interesul sau), astfel incat se poate constitui prin act juridic un drept de uzufruct si in favoarea unui copil conceput, dar inca nenascut, cu conditia ca acesta sa se nasca viu.

In ceea ce priveste persoana juridica, prevederea referitoare la existenta persoanei, trebuie limitata la acele situatii in care nu a fost efectuat niciun demers juridic ce ar putea marca inceputul unei capacitati juridice premergatoare finalizarii recunoasterii infiintarii unei persoane juridice.

Uzufructul dobandit prin uzucapiune.

Uzucapiunea este un alt mod de dobandire a dreptului de uzufruct. Intrucat manifestarea exterioara a atributelor care intra in continutul juridic al dreptului de uzufruct este tocmai posesia ca stare de fapt corespunzatoare acestui dezmembramant, rezulta ca uzufructul, poate fi dobandit si prin uzucapiune, iar daca are ca obiect bunuri mobile, prin posesia de buna credinta, in conditiile art.937 si art.938.

În prezent, vor fi avute în vedere dispozițiile legale privind uzucapiunea extratabulară (art. 930 NCC) sau tabulară (art. 931 NCC), în situația bunurilor imobile, ori dispozițiile art. 939 NCC, în situația bunurilor mobile. În ambele situații, posesia trebuie să fie corespunzătoare dreptului de uzufruct, iar uzufructuarul trebuie să aibă reprezentarea subiectivă că stăpânește bunul în această calitate, iar nu în calitate de proprietar. De aceea, în ipoteza uzucapiunii extratabulare, dobândirea acestui drept este mai mult teoretică întrucât, din punct de vedere practic, cel care stăpânește bunul va prefera să susțină calitatea de proprietar.

Acest mod de dobandire este mai putin important in practica, intrucat cel care a inceput posesia bunului, va urmari să dobandească deplina proprietate a bunului, nu doar dezmembramantul acestuia.

Uzufructul dobandit prin partaj.

In literatura de specialitate dar si in practica judiciara s-a admis posibilitatea stabilirii dreptului de uzufruct prin partaj. Uzufructul ia astfel fiinta prin conventia proprietarilor care, in cadrul unui partaj voluntar, se inteleg ca unul sa primeasca nuda proprietate, iar celalalt un drept de uzufruct si eventual o sulta.

Uzufructul se stabileste pe cale de partaj, in general cand la mostenire, vin in concurenta copii si părintii sau ascendenți, toti in plina proprietate. In asemenea cazuri, copii convin cu parintii sau ascendentii, ca la partajul succesiunii parintii sa renunte la deplina proprietate a partii lor si in schimb copii sa le constituie un uzufruct asupra unei parti din mostenire mai mari decat ceea ce le revenea in plina proprietate. Aceasta conventie prezinta avantajul ca parintii sau ascendentii dobandesc un venit mai mare decat acela ce l-ar fi avut pe baza dreptului lor succesoral iar copii devin nuzi proprietari asupra intregii portiuni data ascendentilor in uzufruct, asa incat acestia nu ar putea instraina sau cheltui capitalul, care va reveni in mod cert copiilor la moartea ascendentilor.

Problema dobandirii dreptului de uzufruct printr-un contract de partaj a fost considerata ca impropriu formulata de unii autori. In realitate, intelegerea partilor are o dubla semnificatie, pe de o parte are valoarea juridica a unui partaj voluntar, iar pe de alta parte, valoarea dobandirii dreptului de uzufruct prin conventia partilor. Cu alte cuvinte este vorba mai intai de o transformare a starii de coproprietate sau indiviziune in proprietate exclusiva a unui coproprietar sau comostenitor, iar apoi de constituire a dreptului de uzufruct in favoarea celuilalt coproprietar sau comostenitor, in contul cotei parti din dreptul de proprietate, cu eventuala suplimentare prin plata unei sulte.

In cazul partajului voluntar constand in imobile, unii dintre mostenitori pot lua nuda proprietate, iar ceilalti uzufructul si eventual o sulta, starea de indiviziune putand inceta prin invoiala acestora, neexistand niciun impediment legal in acest sens.

Nu exista nicio impiedicare legala ca imparteala voluntara a unei succesiuni constand in imobile sa se faca in sensul ca

Uzufructul dobandit prin testament.

Transmiterea dreptului de uzufruct este posibila de asemenea pentru cauza de moarte (mortis causa), prin testament, testatorul dispunand prin legat instituirea unui drept de uzufruct universal, cu titlu universal sau cu titlu particular in favoarea unei persoane.

Testatorul poate dispune prin testament, ca nuda proprietate să revină unei persoane, iar uzufructul să revină altei persoane. Ca si uzufructul conventional, uzufructul testamentar poate sa fie constituit fie direct, pe cale de instrainare, adica printr-un legat de uzufruct, prin care testatorul lasa uzufructul unor bunuri unor persoane, care va fi legatara uzufructului, fie indirect, pe cale de retentie, adica printr-un legat de nuda proprietate, facut in favoarea unui legatar, ceea ce are drept consecinta ca mostenitorii vor avea uzufructul”

Uzufructul poate fi constituit prin testament si asupra unei cote parti din mostenire. In acest sens, juristprudenta a statuat ca uzufructuarul nu are o actiune in partaj impotriva nudului proprietar, cum nici nudul proprietar nu are o asemenea actiune impotriva uzufructuarului, deoarece nimic nu este comun si indiviz intre ei, proprietarul avand nuda proprietate, iar uzufructuarul folosinta.

In situatia in care de cujus a lasat prin testament unei alte persoane dreptul de uzufruct viager (a carei valoare intrece cotitatea disponibila din masa succesorala), erezii rezervatari au facultatea de a exercita aceasta dispozitie sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile, acesta putand opta intre executarea legatului ce are ca obiect un uzufruct sau a preda legatarului disponibilul, in plina proprietate.

Alte moduri prevăzute de lege.

Uzufructul se poate constitui prin hotarare de divort, pe toata durata vietii celui care solicita prestatia compensatorie sau pe o perioada mai scurta, in situatia in care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat. El va fi supus regulilor speciale privind modificarea sau încetarea prestației compensatorii (art. 394-395 NCC)

In cazul partajului judiciar, în absența înțelegerii părților, nu s-ar putea decide încetarea stării de coproprietate sau indiviziune prin atribuirea nudei proprietăți unei părți și a uzufructului celeilalte părți. Așadar, uzufructul nu se poate constitui prin hotărâre judecătorească (per adjudecationem) pentru că instanța nu poate să decidă, împotriva voinței părților, nașterea altor drepturi reale decât cele existente. Potrivit art. 704 alin. (1) partea finală NCC, în materia constituirii dreptului de uzufruct rămân aplicabile „dispozițiile în materie de carte funciară”. Dat fiind efectul constitutiv al înscrierii (art. 885 NCC), în situația în care aceasta are ca obiect un imobil, dreptul de uzufruct se dobândește prin înscriere numai în cazul convenției și al uzucapiunii tabulare (art. 931 NCC) și fără înscriere în cazul testamentului [art. 887 alin. (1) NCC].

CAPITOLUL 4.

EXERCITAREA DREPTULUI DE UZUFRUCT

SUBCAPITOLUL 1.

Probleme geenerale

Dreptul de uzufruct și dreptul de nudă proprietate sunt drepturi reale independente, fiecare dintre ele având un conținut juridic propriu. Absolutizarea acestei idei ar conduce la concluzia falsă potrivit căreia între uzufructuar și nudul proprietar nu ar exista nici interese comune și nici raporturi obligaționale. Această idee este falsă deoarece nu are în vedere faptul că, dincolo de independența acestor dezmembrăminte, în sens larg, originea și finalitatea acestora se află în dreptul de proprietate privată. Astfel, pe de o parte, dreptul de uzufruct și dreptul de nudă proprietate rezultă prin dezmembrarea dreptului de proprietate, iar, pe de altă parte, la încetarea dreptului de uzufruct, atributele nudei proprietăți se completează cu acelea care făceau parte din conținutul juridic al uzufructului, refăcându-se prin aceasta structura integrală a dreptului de proprietate privată. Originea și finalitatea comună a dreptului de uzufruct și a dreptului de nudă proprietate justifică faptul că, în afara drepturilor și obligațiilor care se înfățișează ca o simplă manifestare a prerogativelor care formează conținutul acestor dezmembrăminte în sens larg și a obligației generale negative, corelative oricărui drept real principal, există și drepturi și obligații specifice raporturilor juridice obligaționale. În general, aceste raporturi juridice obligaționale sunt legate de nașterea precum și de încetarea dreptului de uzufruct. Cu titlu excepțional, acestea se pot naște și pe durata existenței dreptului de uzufruct, în special din fapte juridice în sens restrâns, fără însă a se putea exclude posibilitatea nașterii unor raporturi obligaționale între nudul proprietar și uzufructuar pe temeiul unor acte juridice.

În actele juridice de conservare pe care le încheie uzufructuarul, se presupune că acesta îl reprezintă pe nudul proprietar, iar în situația uzufructului dobândit prin intermediul unui act juridic, acesta poate să prevadă și alte drepturi și obligații între părți în afara celor decurgând din prevederile legale. Însă, întotdeauna, uzufructuarul are obligația să conserve substanța bunului pe care îl va preda nudului proprietar la expirarea duratei uzufructului.

Drepturile și obligațiile nudului proprietar și ale uzufructuarului țin de exercitarea dreptului de uzufruct. Din acest punct de vedere, „drepturile de uzufruct în ființă și după intrarea în vigoare a Codului civil se exercită potrivit dispozițiilor acestuia, dacă nu se prevede altfel prin prezenta lege”.

În concluzie, în acțiunea de prezentare a drepturilor și obligațiilor uzufructuarului și ale nudului proprietar, trebuie să diferențiem drepturile și obligațiile care reprezintă o simplă manifestare a celor două drepturi reale (respectiv, uzufructul și nuda proprietate), de cele care intră în conținutul unor raporturi juridice obligaționale.

SUBCAPITOLUL 2

DREPTURILE UZUFRUCTUARULUI

Folosința bunului

Ca drept real, dreptul de uzufruct are în conținutul său juridic, în latura substanțială, atributul posesiei („usus”) specific acestui dezmembrământ precum și atributul folosinței („fructus”). Latura procesuală a conținutului juridic al acestui dezmembrământ include dreptul material la acțiune. Majoritatea drepturilor uzufructuarului sunt, de fapt, simple manifestări ale acestor atribute ale uzufructului, cum ar fi: dreptul la protecția juridică a uzufructului prin acțiunea confesorie; dreptul de a utiliza acțiunile posesorii; atributele juridice ale posesiei și folosinței bunului.

În conținutul juridic al dreptului de uzufruct intră, printre altele și atributul posesiei, specific acestui dezmembrământ. Uzufructuarul are dreptul să stăpânească bunul, dar în calitate de uzufructuar și nu de proprietar. În acest sens, în lipsa unei stipulații contrare, uzufructuarul are folosința exclusivă a bunului și dreptul de a culege în proprietate fructele acestuia: „În lipsă de stipulație contrară, uzufructuarul are folosința exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia”.

Constituirea dreptului de uzufruct reprezintă pentru uzufructuar dobândirea prerogativelor specifice acestui drept real, prima dintre ele fiind folosința bunului care, în lipsa unor înțelegeri contrare ale părților, va fi exercitată de către uzufructuar. Cu toate acestea, dreptul de a folosi bunul este numai de natura uzufructului, nu de esența sa, astfel că părțile, respectiv uzufructuarul și nudul proprietar, pot conveni asupra faptului că, pe durata uzufructului, folosința bunului să se exercite în comun de către aceștia sau împreună cu o terță persoană. În situația în care folosința bunului este exclusivă, aceasta va purta asupra întregului bun, asupra tuturor accesoriilor bunului, precum și asupra a tot ce se unește cu bunul ori se încorporează în acesta pe durata uzufructului.

Atunci când uzufructul este pur și simplu, sub termen extinctiv sau sub condiție rezolutorie, dreptul uzufructuarului se naște de îndată, astfel încât uzufructuarul are dreptul să intre imediat în folosința bunului supus uzufructului. În situația în care uzufructul este constituit sub termen suspensiv sau sub condiție suspensivă, uzufructuarul nu are dreptul să intre în folosință decât la împlinirea termenului sau a condiției.

Uzufructuarul are dreptul de a cere și obține predarea bunului care face obiectul uzufructului, predare fără de care folosința este imposibilă.

Pentru a stabili dreptul său și pentru a obține predarea bunului, în situația în care acesta nu îi este dat de bunăvoie, uzufructuarul are dreptul unei acțiuni reale împotriva posesorului bunului care refuză predarea lui sau contestă dreptul uzufructuarului, oricare ar fi calitatea acestui posesor, respectiv, nud proprietar sau terț, constituitor al uzufructului sau moștenitor al acestuia. Această acțiune se numește acțiunea confesorie de uzufruct. Ea reprezintă o acțiune petitorie, jucând pentru uzufruct rolul pe care îl joacă acțiunea în revendicare pentru proprietate.

Pe lângă posibilitatea acestei acțiuni reale, care aparține oricărui uzufructuar, oricare ar fi cauza uzufructului (convenție, testament, prescripție, lege), unii uzufructuari pot avea o acțiune personală pentru predarea bunului care face obiectul uzufructului. Această acțiune personală aparține uzufructuarilor al căror uzufruct a fost constituit prin convenție sau prin testament. În acest caz uzufructuarul are un drept de creanță. În cazul în care uzufructul a fost constituit prin convenție, acel ce l-a constituit este personal obligat față de uzufructuar, în temeiul contractului (convenției), să predea uzufructuarului folosința bunului, iar în situația în care uzufructul s-a constituit prin testament, această obligație o au moștenitorii persoanei decedate față de legatarul uzufructului. Uzufructuarii legali sau cei ce au dobândit uzufrctul prin uzucapiune nu au la dispoziție o asemenea acțiune personală, deoarece între ei și posesorul bunului supus uzufructului nu există niciun raport de obligație prestabilit.

În concluzie, dreptul pe care îl are uzufructuarul de a cere predarea bunului de către nudul proprietar este doar o manifestare a dreptului la acțiune, asigurându-se astfel, acestui dezmembrământ, protecția juridică necesară. Dreptul la acțiune se poate exercita fie împotriva nudului proprietar, dacă acesta întârzie sau refuză să predea bunul după constituirea uzufructului, fie împotriva oricărei alte persoane, deoarece uzufructul este un drept real. În mod indirect, dreptul de uzufruct este protejat din punct de vedere juridic și prin mijloacele de protecție a posesiei ca stare de fapt corespunzătoare acestui dezmembrământ. Astfel, uzufructuarul poate utiliza acțiunea posesorie pentru a redobândi stăpânirea materială a bunului.

Uzufructuarul poate exercita și acțiunea în grănițuire.

Uzufructuarul are dreptul să ceară predarea bunului numai în starea în care se află acesta. Spre deosebire de chiriaș, de exemplu, uzufructuarul nu poate solicita ca nudul proprietar să-i predea lucrurile în bună stare, cu excepția situației în care acel ce a constituit uzufructul s-a obligat în mod expres să i le dea în bună stare.

Noul Cod civil determină conținutul dreptului de uz astfel: „Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța”.

Prin urmare, uzufructuarul are un drept de uz identic cu cel al proprietarului. Totuși, într-un sens, uzufructuarul are un drept de uz mai redus decât acela al proprietarului. Proprietarul poate uza de bunul său în modul în care dorește, chiar în mod nesocotit, sleind astfel, productivitatea și substanța bunului, putând ajunge chiar la distrugerea bunului respectiv. Spre deosebire de proprietar, uzufructuarul va trebui să se folosească de bunul supus uzufructului ca un bun proprietar, care se îngrijește de bunul său, deoarece uzufructuarul are obligația să conserve substanța bunului, spre deosebire de proprietar, care îl poate distruge.

Dacă uzufructul cuprinde, printre altele, și bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grâne, băuturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu obligația de a restitui bunuri de aceeași cantitate, calitate și valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului.

Prin urmare, în situația uzufructului constituit asupra unor lucruri consumptibile, uzufructuarul are dreptul de a dispune de lucruri, consumându-le sau înstrăinându-le, deoarece acesta este singurul mijloc de a se folosi de ele, natura acestor bunuri fiind de a nu procura un folos decât prin consumare sau înstrăinare. Cu toate acestea, uzufructuarul are obligația de a restitui, la expirarea uzufructului, lucruri de valoare și cantitate egală, în locul celor consumate. Prin urmare, asupra bunurilor consumptibile, dreptul de uz se transformă în „abusus”, iar obligația de a conserva substanța este transformată în obligația de a înlocui lucrurile consumate. Uzufructuarul devine proprietarul bunurilor consumptibile, deci, poate uza și dispune de ele consumându-le, însă, are obligația să restituie lucruri echivalente, reprezentate fie prin bunuri de aceeași cantitate, calitate și valoare, fie, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului.

Fructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanța acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale și civile. Fructele naturale sunt produsele directe și periodice ale unui bun, obținute fără intervenția omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producția și sporul animalelor. Fructele industriale sunt produsele directe și periodice ale unui bun, obținute ca rezultat al intervenției omului, cum ar fi recoltele de orice fel. Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor și dividendele. Fructele civile se numesc și venituri.

Productele sunt produsele obținute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substanței acestuia, precum copacii unei păduri, piatra dintr-o carieră etc.

Noul Cod civil reglementează faptul că, dacă „uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează ca urmare a utilizării lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar și potrivit destinației lor. În acest caz, el nu va fi obligat să le restituie decât în starea în care se vor afla la data stingerii uzufructului. Uzufructuarul poate să dispună, ca un bun proprietar, de bunurile care, fără a fi consumptibile, se deteriorează rapid prin utilizare. În acest caz, la sfârșitul uzufructului, uzufructuarul va restitui valoarea pe care ar fi avut-o bunul la această din urmă dată”.

Legiuitorul a avut în vedere, într-o astfel de situație, uzura rezultată dintr-o folosință normală a bunului, potrivit destinației sale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, din moment ce uzufructuarul trebuie să folosească bunul ca un bun proprietar, aceasta înseamnă că el trebuie să manifeste, în exercitarea actelor de folosință asupra acelui bun, grija specifică, raportată la obligația conservării substanței bunului, chiar dacă va fi vorba despre o substanță în starea dată de folosința în discuție. Tot ca un bun proprietar, uzufrustuarul va putea dispune de acele bunuri care, fără a fi consumptibile, se deteriorează rapid prin utilizare. Aceasta semnifică împrejurarea că, într-o asmenea ipoteză, uzufructuarul exercită dreptul de dispoziție privitor la bunurile supuse deteriorării rapide, cu îndatorirea de a restitui nudului proprietar, la sfârșitul uzufructului, valoarea pe care a r fi avut-o bunurile la acea dată.

Uzura nu se confundă cu distrugerea sau deteriorarea bunului ca urmare a faptei culpabile a uzufructuarului. Aprecierea culpei se face în funcție de un criteriu obiectiv, deoarece uzufructuarul trebuie să se folosească de lucru ca un bun proprietar.

În exercitarea prerogativelor conferite de dreptul de uzufruct, uzufructuarul, alături de folosința bunului, îi poate culege fructele. Astfel, „fructele naturale și industriale percepute după constituirea uzufructului aparțin uzufructuarului, iar cele percepute după stingerea uzufructului revin nudului proprietar, fără a putea pretinde unul altuia despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate de producerea lor”. În același timp, „fructele civile se cuvin uzufructuarului proporțional cu durata uzufructului, dreptul de a le pretinde dobândindu-se zi cu zi”.

Pe baza dreptului de uzufruct, uzufructuarul are dreptul să culeagă în proprietate fructele bunului ce formează obiectul dreptului său. Privitor la culegerea fructelor, ca și în sistemul vechiului Cod civil român, noul Cod civil distinge între fructele naturale și industriale și fructele civile. Astfel, fructele naturale și industriale neculese de nudul proprietar la momentul constituirii uzufructului, culese însă de uzufructuar după constituirea acestuia, vor aparține uzufructuarului. În sens invers, aceleași categorii de fructe neculese de uzufructuar până la stingerea uzufructului, dar percepute de nudul proprietar după această dată, se vor cuveni acestuia. În ambele situații, niciuna dintre părți nu este îndreptățită să pretindă celeilalte părți despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate de producerea lor. Referitor la fructele civile, noul Cod civil dispune că acestea se cuvin uzufructuarului proporțional cu durata uzufructului, dreptul de ale putea pretinde dobândindu-se zi cu zi. Aceasta înseamnă că fructele civile produse de bun până la momentul începerii uzufructului, dar nepercepute de nudul proprietar i se vor cuveni, după cum, la încetarea uzufructului, fructele civile produse de bun, dar nepercepute de uzufructuar se vor cuveni acestuia.

Dacă uzufructul este testamentar, fructele nu se cuvin uzufructuarului din momentul deschiderii succesiunii, ci din momentul predării voluntare a bunului sau de la data chemării în judecată.

Referitor la dreptul uzufructuarului de a folosi bunul, noul Cod civil conține o serie de dispoziții speciale care au în vedere modul în care uzufructuarul poate să facă acte de folosință asupra unor categorii speciale de bunuri date în uzufruct, respectiv modul de exploatare a pădurilor tinere, a pădurilor înalte și alte drepturi ale uzufructuarului asupra pădurilor ce fac obiectul uzufructului, dreptul asupra pomilor fructiferi aflați pe terenul dat în uzufruct, dreptul asupra carierelor de piatră și de nisip aflate în exploatare la momentul constituirii uzufructului, precum și situația unor asemenea cariere ce nu au fost deschise la acea dată și cea a comorilor ce s-ar putea descoperi în timpul uzufructului.

În ceea ce privește arborii fructiferi și nefructiferi existenți pe terenul care formează obieczul uzufructului, aceștia, în principiu, nu sunt proprietatea uzufructuarului. Există, însă, situații în care arborii sunt considerați fructe (de exemplu, atunci când arborii sunt destinați de către proprietar unor tăieri periodice), astfel încât uzufructuarul dobândește proprietatea asupra lor.

Dacă uzufructul cuprinde păduri tinere destinate de proprietarul lor unor tăieri periodice, uzufructuarul este dator să păstreze ordinea și câtimea tăierii, potrivit regulilor stabilite de proprietar în conformitate cu dispozițiile legale, fără ca uzufructuarul să poată pretinde vreo despăgubire pentru părțile lăsate netăiate în timpul uzufructului. Arborii care se scot din pepiniere fără degradarea acestora nu fac parte din uzufruct decât cu obligația uzufructuarului de a se conforma dispozițiilor legale în ce privește înlocuirea lor.

Uzufructuarul poate, conformându-se dispozițiilor legale și folosinței obișnuite a proprietarului, să exploateze părțile de păduri înalte care au fost destinate tăierii regulate, fie că aceste tăieri se fac periodic pe o întindere de pământ determinată, fie că se fac numai pentru un număr de arbori aleși pe toată suprafața fondului. În celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate tăia arborii înalți. El va putea, însă, întrebuința, pentru a face reparațiile la care este obligat, arborii căzuți accidental. În acest scop poate chiar să taie arborii trebuincioși, cu îndatorirea însă de a constata, în prezența nudului proprietar, această trebuință.

Tot în cadrul dreptului recunoscut uzufructuarului de a folosi bunul și de a-i culege fructele, noul Cod civil prevede faptul că „uzufructuarul poate lua din păduri araci pentru vii; poate, de asemenea, lua produsele anuale sau periodice ale arborilor, cu respectarea folosinței obișnuite a proprietarului, în limitele dispozițiilor legale”.

Pomii fructiferi ce se usucă și cei căzuți accidental se cuvin uzufructuarului cu îndatorirea de a-i înlocui cu alții.

În condițiile legii, uzufructuarul se folosește întocmai ca nudul proprietar de carierele de piatră și de nisip ce sunt în exploatare la constituirea dreptului de uzufruct. Uzufructuarul nu are niciun drept asupra carierelor nedeschise încă și nici asupra comorii ce s-ar putea descoperi în timpul uzufructului.

Această regulă este logică, deoarece comoara nu este un fruct și nici măcar un produs al fondului, ci un lucru deosebit de fond și ascuns numai în el. Comoara va aparține nudului proprietar în măsura și în condițiile stabilite de lege relativ la dobândirea tezaurului.

Uzufructuarul poate culege fructele bunului, dar nu și productele, întrucât acestea consumă substanța lucrului.

În situația în care uzufructul poartă asupra unor bunuri neconsumptibile, dar care, totuși, nu sunt supuse uzurii normale, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar și conform destinației acestora și va fi obligat să le restituie în starea în care se află la momentul stingerii uzufructului.

Dreptul de cesiune a uzufructului

În sistemul noului Cod civil s-a renunțat la caracterul „intuitu personae”, incesibil al uzufructului.

Dacă la constituirea uzufructului prin act juridic părțile nu au stipulat contrariul, uzufructuarul poate ceda dreptul la uzufruct altei persoane, fără acordul nudului proprietar, rămânând aplicabile dispozițiile legale în materie de carte funciară.

Într-o asemenea situație, uzufructuarul va rămâne dator față de nudul proprietar numai pentru obligațiile ce îi reveneau pe temeiul uzufructului, născute înainte de cesiune. Până la notificarea cesiunii nudului proprietar, uzufructuarul și cesionarul vor răspunde solidar pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor față de nudul proprietar.

După notificarea cesiunii, cesionarul este dator față de nudul proprietar pentru toate obligațiile născute după notificarea cesiunii. În acest caz, uzufructuarului i se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile legale din materia fideiusiunii.

Uzufructuarul nu va fi „descărcat”, ci va rămâne un fideiusor, adică un garant personal al nudului proprietar pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de către cesionar ulterior notificării cesiunii uzufructului.

După cesiune, dreptul de uzufruct continuă, după caz, până la împlinirea termenului inițial în actul juridic prin care a fost constituit acest drept sau până la decesul uzufructuarului inițial. Prin urmare, ne aflăm în prezența unui uzufruct viager.

În conformitate cu dispozițiile articolului 70 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, toatea dispozițiile articolului 714 din noul Cod civil privitoare la cesiunea uzufructului se vor aplica „indiferent de data constituirii uzufructului. În cazul uzufructului constituit prin convenție încheiată anterior intrării în vigoare a Codului civil, acesta este și rămâne incesibil, mai puțin în cazul în care părțile convin altfel”.

Este recunoscută posibilitatea de a se constitui un uzufruct asupra unui uzufruct.

În practică, o asemenea situație se întâlnește în cazul unui uzufruct legal al părintelui sau al soțului, stabilit asupra unor bunuri aupra cărora minorul sau soția nu ai ei înșiși decât un drept de uzufruct. Prin urmare, ne aflăm în fața a două uzufructe suprapuse. Uzufructuarul legal se află substituit primului uzufructuar cât timp durează folosința legală. Această folosință se stinge atât prin moartea primului uzufructuar, cât și prin moartea uzufructuarului legal. Prin aceasta ea se deosebește de cesiunea exercițiului uzufructului care se stinge numai prin moartea primului uzufructuar, iar nu prin aceea a cesionarului, deoarece folosința acestuia trece la moștenitorii săi. Moartea uzufructuarului legal nu stinge uzufructul primului uzufructuar.

Dreptul uzufructuarului de a închiria ori de a arenda bunurile primite în uzufruct

Deși conceput ca incesibil în sistemul vechiului Cod civil, dispozițiile acestuia permiteau uzufructuarului să cedeze beneficiul (emolumentul) acestui drept către o terță persoană, uzufructuarul continuând a fi titularul dreptului de uzufruct, răspunzător, în această calitate față de nudul proprietar privitor la soarta bunului dat în uzufruct.

Pe lângă posibilitatea cesiunii uzufructului, precizată în paragraful anterior, noul Cod civil dispune faptul că, „uzufructuarul are dreptul de a închiria sau, după caz, de a arenda bunul primit în uzufruct”.

Prerogativa folosinței bunului conferită uzufructuarului de drept de uzufruct poate fi exercitată de acesta în mod direct sau în mod indirect, prin intermediul unei alte persoane.

În primul caz, uzufructuarul poate exercita folosința prin săvârșirea unor fapte juridice în sens restrâns sau prin încheierea unor acte juridice de conservare sau de administrare, când uzufructul are ca obiect o universalitate, actele de administrare trebuie să fie privite în raport cu universalitatea, iar nu în raport cu fiecare bun în parte. De regulă, uzufructuarul nu are dreptul să facă acte de dispoziție, respectiv să înstrăineze bunul care formează obiectul uzufructului, iar creditorii uzufructuarului nu pot urmări bunul respectiv. Vânzarea bunului va fi supusă sancțiunilor care operează în materia vânzării bunului altuia. Oricum, nudul proprietar are o acțiune în revendicare împotriva terțului dobânditor, care ar putea opune, însă, uzucapiunea sau, în materie imobiliară, posesia de bună-credință.

Cea de a doua situație presupune posibilitatea uzufructuarului de a închiria ori de a arenda, după caz, bunul dat în uzufruct. Numai așa se înțelege de ce dispozițiile Codului civil reglementează modul de percepere a fructelor civile, acestea reprezentând veniturile produse de un anumit bun tocmai prin închirierea sau arendarea acestuia. Această cedare a emolumentului uzufructului presupune încheierea unor acte juridice cum ar fi locațiunea, arenda și comodatul.

Astfel de acte juridice civile se vor încheia de către uzufructuar fără a fi necesară obținerea consimțământului nudului proprietar. În același timp, din moment ce uzufructul este un drept esențialmente temporar, uzufructuarul nu poate încheia astfel de acte decât pe durata existenței dreptului său. La încetarea uzufructului urmează să înceteze și drepturile consimțite de uzufructuar pe temeiul unor acte juridice de închiriere ori de arendare a bunului în favoarea unor terțe persoane, nudul proprietar urmând a dobândi dreptul de folosință a bunului.

Totuși, noul Cod civil precizează că locațiunile privitoare la bunurile imobile încheiate de uzufructuar și înscrise în cartea funciară vor fi opozabile proprietarului sau moștenitorilor acestuia, în situația stingerii uzufructului prin decesul său ori, după caz, după încetarea existenței persoanei juridice titulare a unui uzufruct, „până la împlinirea termenului lor, dar nu mai mult de 3 ani de la momentul încetării uzufructului”.

Există posibilitatea ca, înainte de expirarea contractelor inițiale de închiriere sau arendare, uzufructuarul să reînnoiască aceste contracte și să înscrie reînnoirea în cartea funciară. Dacă uzufructul se stinge înainte de expirarea contractelor inițiale, deci înainte să devină operantă prelungirea acestora, totuși, prelungirea va fi opozabilă proprietarului și moștenitorilor pe o perioadă de cel mult 6 luni, dacă este vorba despre închiriere, respectiv de cel mult 1 an, dacă este vorba despre arendă, de la data expirării contractelor inițiale. În orice caz, durata locațiunii (închiriere sau arendă) nu poate fi mai mare de 3 ani de la data stingerii uzufructului. Noul Cod civil dispune că, în situația în care uzufructul s-a stins prin expirarea termenului, „locațiunile încetează, în toate cazurile, odată cu stingerea uzufructului”.

Legea 71/2011 cu modificările și completările ulterioare reglementează faptul că, „dispozițiile art. 715 alin. (2) – (4) din Codul civil se aplică numai în cazurile în care încheierea sau reînnoirea contractelor de locațiune sau de arendare are loc după intrarea în vigoare a Codului civil”.

Aceasta înseamnă, „per a contrario”, că, pentru contractele de locațiune încheiate de uzufructuar în sistemul vechiului Cod civil, se vor aplica dispozițiile acestuia, respectiv, „uzufructuarul se poate bucura el însuși, sau închiria altuia, sau ceda exercițiul dreptului său. De va închiria, urmează a se conforma pentru epocile când se preînnoiesc contractele și pentru durata lor, regulile întocmite pentru bărbat, în privința averii femeii sale la titlul Despre contractul de căsătorie”.

Uneori, cedarea emolumentului uzufructului este cu titlu oneros, alteori cu titlu gratuit. În prima situație, uzufructuarul obține în schimbul cedării folosinței bunului, fructe civile. Prin urmare, în această situație, cedarea emolumentului nu este un drept distinct de dreptul de a culege fructele bunului. Oricum, cedarea emolumentului uzufructului nu se confundă cu transmiterea dreptului de uzufruct.

Contractul de locațiune care are ca obiect bunuri imobile încetează la data stingerii uzufructului, fiind aplicabilă regula „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”.

Uzufructuarul poate arenda sau închiria imobilele, iar la încetarea uzufructului nudul proprietar va trebui să respecte contractele încheiate, dacă ele nu depășesc cadrul unui act de administrare, iar terțul cu care s-a încheiat contractul a fost de bună-credință. Proprietarul poate solicita, însă, anularea contractului de locațiune atunci când a fost încheiat în frauda intereselor sale.

În doctrină, s-a făcut distincția după cum contractul de închiriere sau de arendare a fost încheiat de nudul proprietar sau de uzufructuar. Când contractul a fost încheiat de nudul proprietar, acesta trebuie respectat de către uzufructuar, iar când contractul a fost încheiat de către uzufructuar și el încetează în timpul uzufructului, nudul proprietar este obligat să îl respecte.

Uzufructuarul nu va putea să facă acte de dispoziție, respectiv să înstrăineze bunul care face obiectul uzufructului decât în condițiile art. 713 alin. 3 din noul Cod civil. Uzufructuarul va putea să înstrăineze bunurile consumptibile care fac obiectul uzufructului sau chiar bunurile neconsumptibile sau nefungibile, dacă există o înțelegere în acest sens între nudul proprietar și uzufructuar. De asemenea, uzufructuarul va putea să vândă fructele prinse de rădăcini.

Apărarea dreptului de uzufruct

Uzufructuarului i se recunoaște dreptul de a-și apăra dreptul de uzufruct împotriva oricărei persoane, inclusiv împotriva nudului proprietar, pe calea unei acțiuni denumite acțiunea confesorie de uzufruct. Acțiunea confesorie de uzufruct este acea acțiune prin care reclamantul uzufructuar, care a pierdut stăpânirea materială a bunului ce formează obiectul dreptului său, cheamă în judecată pe pârât, cerând instanței să îl oblige pe acesta să îi recunoască dreptul său de uzufruct asupra acelui bun și să dispună restituirea lui.

„Acțiunea confesorie de superficie poate fi intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului, chiar și a proprietarului terenului”. Dispozițiile articolului 696 alin. (1) se aplică uzufructului în mod corespunzător.

Aceasta înseamnă că și acțiunea confesorie de uzufruct este caracterizată ca fiind petitorie și reală. Este o acțiune petitorie deoarece, în cadrul ei, uzufructuarul pune în discuție însuși dreptul său, dezmembrământ al dreptului de proprietate, indiferent de modul în care acesta s-a născut. Ea nu se întemeiază pe simpla posesie a bunului. Acțiunea confesorie de uzufruct este o acțiune reală pentru că se întemeiază pe dreptul real de uzufruct, opozabil „erga omnes”, inclusiv nudului proprietar. Acest caracter permite uzufructuarului să intenteze acțiunea chiar și împotriva nudului proprietar, dacă acesta îi contestă dreptul valabil constituit. Spre deosebire de acțiunea confesorie de superficie care este imprescriptibilă, acțiunea confesorie de uzufruct este prescriptibilă, deoarece acesta este un drept esențialmente temporar. Astfel, acțiunea confesorie de uzufruct este prescriptibilă în termenul de 10 ani prevăzut de dispozițiile noului Cod civil, respectiv, „se prescrie în termen de 10 ani dreptul la acțiune privitor la: 1. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripție (…)”.

În cazul hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva uzufructuarului, acestea nu sunt opozabile nudului proprietar, întrucât drepturile acestuia din urmă nu pot să fie influențate în mod negativ prin faptele uzufructuarului, iar nudul proprietar nu a autorizat pe uzufructuar a-i compromite drepturile sale.

Uzufructuarul mai poate exercita acțiunea posesorie pentru a se apăra împotriva tulburărilor aduse posesiei sale fie de către un terț, fie chiar de către nudul proprietar deoarece, dacă uzufructuarul este un detentor precar relativ la posesia proprietății depline, el este un posesor propriu-zis relativ la dreptul său de uzufruct. Astfel, dacă nu a fost pus în discuție dreptul de proprietate, în literatura juridică de specialitate s-a arătat că acțiunea posesorie poate fi promovată chiar împotriva nudului proprietar.

Când uzufructul este universal sau cu titlu universal, uzufructuarul mai are dreptul să exercite acțiuni personale împotriva debitorilor patrimoniului care nu își execută obligațiile. De multe ori el este chiar obligat să urmărească pe debitori pentru a nu fi responsabil de pierderea creanței prin insolvabilitatea debitorilor sau prin prescripție. Totodată, el este obligat să prevină pe nudul proprietar pentru ca acesta să poată exercita acțiunile.

Uzufructuarul poate exercita toate acțiunile care au ca obiect realizarea drepturilor a căror folosință o are, adică toate acțiunile referitoare la folosința sa întocmai cum le-ar putea exercita proprietarul (de exemplu, acțiunea în reziliere a unei locațiuni). Acțiunile prin care uzufructuarul își apără sau caută a dobândi folosința la care are dreptul pot fi intentate de către acesta fără a pune în cauză pe nudul proprietar.

În cazul uzufructului constituit prin act juridic (convenție sau testament) drepturile uzufructuarului se stabilesc potrivit voinței părților, în raport de care pot să fie mai extinse ori mai restrânse decât cele prevăzute de lege.

SUBCAPITOLUL 3

OBLIGAȚIILE UZUFRUCTUARULUI

Probleme generale

Obligațiile uzufructuarului sunt fie o reprezentare a obligației generale negative pe care uzufructuarul trebuie să o respecte în raport cu nudul proprietar, la fel ca toate celelalte persoane care formează subiectul pasiv al raportului juridic real, fie manifestări ale unor obligații care intră în conținutul unor raporturi juridice obligaționale.

În prima categorie de obligații pot fi incluse obligația de a conserva substanța bunului, obligația de a respecta destinația bunului, obligația de a folosi lucrul ca un bun proprietar. Respectarea dreptului real al nudului proprietar presupune și abținerea uzufructuarului de la încheierea actelor juridice de dipoziție sau de la săvârșirea unor acte materiale care ar vătăma substanța bunului. Celelaltor obligații ale uzufructuarului le corespunde un drept de creanță în favoarea nudului proprietar.

Deși unele obligații ale uzufructuarului sunt uneori considerate obligații „propter rem”, în realitate, ele nu sunt din cauza lucrului, ci sunt expresia raporturilor speciale dintre uzufructuar și nudul proprietar. Ele nu se transmit odată cu lucrul, pentru simplul motiv că dreptul de uzufruct este incesibil. Adevăratele obligații „propter rem”, în măsura în care sunt legate de folosința și deținerea lucrului, se vor transmite de la nudul proprietar la uzufructuar odată cu predarea bunului, însă aceste obligații „propter rem” nu fac parte din categoria obligațiilor uzufructuarului față de nudul proprietar. Dacă obligațiile „propter rem” sunt legate de nuda proprietate, ele se vor transmite odată cu nuda proprietate.

În doctrină s-a arătat că obligația generală negativă de a nu tulbura exercitarea dreptului de nudă proprietate este o obligație continuă, conținând și elemente de discontinuitate când nuda proprietate este încălcată, iar dacă după convertirea obligației generale negative în obligații speciale de a face, uzufructuarul ar fi exonerat și nu ar mai avea obligația de a respecta nuda proprietate, atunci ar fi încălcate dispozițiile constituționale potrivit cărora, „(…) proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice”.

Noțiunea de obligație generală negativă nu se confundă cu noțiunea de obligație civilă, reprezentând o aplicație a îndatoririi generale de a nu aduce atingere drepturilor altor persoane și nu se poate concretiza prin eventualitate, ci prin persistență și continuitate, asemenea obligație dispărând numai odată cu pierirea bunului.

Obligația de a conserva substanța bunului

Conceput ca un drept esențialmente temporar și conferind uzufructuarului numai atributele „usus” și „fructus”, prin definiție, uzufructuarul are obligația de a salva substanța bunului („salva rerum substantia”), pentru a-l putea restitui nudului proprietar la încetarea uzufructului.

Cât timp dreptul de proprietate privată nu este dezmembrat, toate persoanele care formează subiectul pasiv, general și nedeterminat au obligația de a nu aduce nicio atingere exercițiului dreptului de proprietate și de a nu vătăma în niciun fel bunul care formează obiectul acestui drept. Prin dezmembrarea dreptului de proprietate privată, titularul dezmembrământului, inclusiv uzufructuarul, beneficiază de o restrângere a obligației negative. Cu alte cuvinte, el dobândește anumite drepturi asupra bunului care constituie conținutul juridic al dezmembrământului, dar rămâne în continuare ținut de obligația negativă restrânsă corespunzătoare nudei proprietăți. Respectarea dreptului de nudă proprietate de către toate persoanele care formează subiectul pasiv, general și nedeterminat corespunzător acestui drept presupune atât abținerea de la încheierea unor acte juridice de dispoziție, cât și abținerea de la săvârșirea actelor materiale care ar vătăma substanța bunului.

Împrejurarea că legea fundamentală civilă reglementează și cvasiuzufructul, care conferă titularului acestuia dreptul de a consuma bunurile astfel primite, sau faptul că uzufructuarul poate, ca un bun proprietar, să înstrăineze bunurile care se deteriorează rapid, nu pun în discuție obligația specifică ce îi revine uzufructuarului de păstrare a substanței bunului.

Salvarea substanței bunului apare nu numai ca obiectul unei obligații specifice care revine uzufructuarului („uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța”), ci și ca obiectul obligației generale negative care revine subiectului general, pasiv și nedeterminat. Tot astfel, obligația uzufructuarului de a se îngriji de lucru ca un bun proprietar („dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează ca urmare a utilizării lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar și potrivit destinației lor”) este legată nu numai de îndatorirea de a conserva substanța bunului, ci și de obligația generală negativă corespunzătoare nudei proprietăți. Obligația de a se folosi de lucru ca un bun proprietar este, în același timp, fundamentul criteriului abstract sau obiectiv de apreciere a culpei uzufructuarului în cazul în care nudul proprietar pretinde despăgubiri pentru daunele pe care le-a suferit în timpul uzufructului.

În mod asemănător, obligația de a respecta și de a continua modul de folosință stabilit de proprietar, expres prevăzută de dispozițiile noului Cod civil (articolele 703 și 724) din care rezultă că uzufructuarul este obligat să se folosească de lucurile care formează obiectul acestui dezmembrământ întocmai ca însuși proprietarul lor, are ca finalitate salvarea substanței bunului, dar apare și ca o limitare a prerogativelor folosinței dictate tocmai de obligația generală negativă corespunzătoare nudei proprietăți.

Obligația de a respecta destinația bunului

Uzufructuarul are dreptul de a folosi bunul dat în uzufruct și de a-i culege fructele, întocmai ca proprietarul acestuia. Noul Cod civil impune faptul că, „în exercitarea dreptului său, uzufructuarul este ținut să respecte destinația dată bunurilor de nudul proprietar, cu excepția cazului în care se asigură o creștere a valorii bunului sau cel puțin nu se prejudiciază în niciun fel interesele proprietarului”.

Prin urmare, uzufructuarul nu va putea să transforme bunul astfel primit sau să îi schimbe destinația.

De la această regulă, există două excepții prevăzute de partea finală a articolului 724 Cod civil, în sensul că uzufructuarul va putea schimba destinația dată de proprietar bunului asupra căruia poartă uzufructul atunci când:

1). printr-o asemenea schimbare de destinație se asigură o creștere a valorii bunului;

2). printr-o asemenea schimbare, cel puțin nu se prejudiciază, în niciun fel, interesele nudului proprietar.

Chiar și celelalte obligații ale uzufructuarului, deși nu mai sunt o expresie directă a obligației generale negative, au ca finalitate conservarea substanței lucrului și protecția juridică a nudei proprietăți, fie că se nasc în momentul constituirii uzufructului sau la stingerea acestuia, fie că își au izvorul tocmai în încălcarea obligației generale negative de către terțe persoane sau chiar de către uzufructuar. Aceste obligații ale uzufructuarului nu mai sunt o simplă manifestare a obligației generale negative, izvorul lor fiind un fapt juridic în sens larg, adică fie un act juridic (contractul de constituire a uzufructului, testamentul), fie un fapt juridic în sens restrâns, licit sau ilicit. În plus, aceste obligații sunt pozitive, având ca obiect o prestație de a face. Această convertire a obligației generale negative în obligații speciale de a face, se explică prin aceea că uzufructuarul, preluând o parte din atributele dreptului de proprietate privată, se situează parțial în situația proprietarului care, pentru a conserva bunul și pentru a-i asigura o durată cât mai mare de folosință, trebuie să săvârșească anumite acte materiale și acte juridice, prin urmare, prestații pozitive.

Prin raportare la obligația esențială a uzufructuarului de a păstra substanța bunului, noul Cod civil prevede și alte obligații așe acestuia, la momentul constituirii uzufructului, pe parcursul exercitării acestui drept, respectiv la stingerea sa.

Obligațiile uzufructuarului la momentul constituirii uzufructului

Obligațiile născute la momentul constituirii uzufructului revin uzufructuarului numai în cazul în care dreptul său este dobândit printr-un act juridic (convenție sau testament). Dacă uzufructul este dobândit prun uzucapiune, situația juridică specifică acestui mod de dobândire a uzufructului este incompatibilă cu aceste obligații. În această categorie intră: obligația uzufructuarului de a întocmi inventarul bunurilor mobile și de a constata starea bunurilor imobile; obligația uzufructuarului de a constitui o garanție pentru îndeplinirea obligațiilor sale.

Uzufructuarul preia bunurile în starea în care se află la data constituirii uzufructului. El nu va putea intra, însă, în posesia lor, decât după inventarierea bunurilor mobile și constatarea stării în care se află imobilele, cu excepția cazului în care uzufructul unui bun mobil este dobândit prin uzucapiune. Inventarul se întocmește numai în prezența nudului proprietar ori după notificarea acestuia cu privire la întocmirea lui.

Îndatorirea impusă uzufructuarului de articolul 723 Cod civil, respectiv aceea de inventariere a bunurilor mobile și de constatare a stării bunurilor imobile ce formează obiectul dreptului de uzufruct, trebuie privită prin prisma obligației sale de restituire a bunului la încetarea uzufructului. Întocmirea actelor de inventariere a bunurilor mobile și de constatare a stării bunurilor imobile va fi de natură să permită părților să constate dacă uzufructuarul a folosit bunurile în așa fel încât să asigure restituirea lor în starea normală de folosință. Legea prevede că această obligație a uzufructuarului are a fi îndeplinită în prezența nudului proprietar, iar dacă, din diferite motive, deși notificat privitor la întocmirea inventarului, acesta nu va fi prezent, i se va notifica inventarul bunurilor mobile întocmit de uzufructuar.

Inventarul este un act prin care se constată cantitatea și natura bunurilor mobile supuse uzufructului. El cuprinde enumerarea și descrierea bunurilor mobile, cu menționarea cantității, calității, gradului de uzură și a oricărui element necesar determinării cât mai complete a stării în care acestea se prezintă la momentul constituirii uzufructului. La cvasiuzufruct va fi necesară și menționarea valorii bunurilor consumptibile primite de către uzufructuar.

Inventarul poate fi întocmit sub forma unui înscris sub semnătură privată ori prin înscris autentic.

Inventarul servește pentru a determina dinainte și în mod precis ce bunuri trebuie restituite la expirarea uzufructului sau ce despăgubiri sunt datorate de uzufructuar pentru lucrurile pierdute sau stricate. Inventarul este obligatoriu numai pentru mobile. Pentru imobile nu este nevoie de inventar, deoarece existența imobilelor este totdeauna evidentă și incontestabilă și, prin urmare, ușor de stabilit. Din această cauză, pentru imobile legea se mărginește să impună uzufructuarului să facă doar o constatare a stării materiale în care ele se află la intrarea lor în folosință, spre a determina în acest mod, în ce stare trebuie imobilele restituite la expirarea uzufructului și pentru a se putea constata dacă au suferit sau nu degradări în cursul uzufructului. Procesul-verbal de constatare a stării bunurilor imobile se poate încheia, la rândul său, fie în formă autentică, fie prin înscris sub semnătură privată.

Toate cheltuielile ocazionate de efectuarea acestor acte vor fi în sarcina uzufructuarului, deoarece el este ținut de îndeplinirea obligației impuse de lege, reprezintă o sarcină a uzufructului.

În doctrină s-a precizat că acel ce constituie uzufructul poate scuti pe uzufructuar de a face inventarul și procesul-verbal de constatare. Considerând ca valabilă scutirea de a face inventarul și constatarea, trebuie să analizăm care este efectul ei. Această scutire echivalează, oarecum, cu recunoașterea unui drept al uzufructuarului de a nu restitui obiectele supuse uzufructului, sau, cel puțin, de a le restitui în stare mai proastă decât aceea în care le-a primit. Prin urmare, scutirea are o oarecare nuanță de liberalitate. Nu i se poate contesta validitatea, deoarece, cel ce a constituit uzufructul ar fi putut face, în mod direct, o donație uzufructuarului, în plină proprietate. Însă, o asemenea donație indirectă este valabilă numai sub condiția să nu atingă rezerva succesorală a erezilor rezervatari. Scutirea acordată uzufructuarului de a face inventarul și constatarea nu poate împiedica pe moștenitorul, nus proprietar, să procedeze el însuși la efectuarea acestor acte pe propria sa cheltuială, deoarece scutirea făcută în favoarea uzufructuarului nu poate lipsi pe moștenitorul nudei proprietăți de dreptul de a-și constitui o probă valabilă în vederea viitoarei restituiri. Prin urmare, în definitiv, scutirea de a face inventarul și constatarea se reduce, în realitate, la o scutire de cheltuieli ocazionate de întocmirea acestor acte și punerea cheltuielilor în sarcina moștenitorilor. Singurii erezii rezervatari ar avea dreptul să nesocotească scutirea și să oblige pe uzufructuar să facă inventarul și constatarea, în cazul în care s-ar aduce atingeri rezervei lor succesorale.

Cât timp această obligație nu este îndeplinită de către uzufructuar, nudul proprietat poate refuza predarea bunurilor asupra cărora s-a constituit uzufructul, considerându-se că va avea chiar un drept de retenție cu privire la predarea acestor bunuri pe temeiul dispozițiilor noului Cod civil, respectiv: „cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat”, chiar dacă uzufructuarul l-ar acționa în justiție spre a-l obliga astfel la predarea bunurilor asupra cărora s-a constituit uzufructul, fără a se ajunge însă la pierderea dreptului de uzufruct sau la pierderea dreptului asupra fructelor ce i se cuveneau pe timpul opoziției sale la îndeplinirea obligațiilor de efectuare a inventarului și/sau de constatare a stării imobilelor.

În concluzie, inventarul și constatarea au rolul de a se constitui ca probe pentru stabilirea eventualelor stricăciuni, deficiențe suferite de bunuri pe timpul uzufructului. În situația în care uzufructuarul nu își îndeplinește obligația instituită de art. 723 Cod civil, deși legea nu o arată în mod expres, este ușor de tras concluzia că proprietarul poate dovedi starea bunurilor prin orice mijloc de probă, inclusiv martori și prezumții, iar nu numai înscrisuri și, de asemenea, îl poate împiedica pe uzufructuar să intre în folosința lucrurilor.

Când uzufructul este dobândit prin convenție este posibil ca părțile să consemneze inventarul bunurilor mobile sau constatarea stării bunurilor imobile chiar în înscrisul constatator al convenției.

O altă obligație ce revien uzufructuarului la momentul constituirii uzufructului este aceea de a constitui o garanție pentru îndeplinirea obligațiilor sale: „în lipsa unei stipulații contrare, uzufructuarul este obligat să depună o garanție pentru îndeplinirea obligațiilor sale”.

Prin urmare, uzufructuarul este obligat să depună o garanție de natură a asigura îndeplinirea celorlaltor obligații ce îi revin pe parcursul existenței uzufructului și, mai ales, la încetarea acestuia. Având în vedere că legea nu distinge, spre deosebire de reglementarea din vechiul Cod civil (care obliga uzufructuarul la a aduce cauțiune, adică la constituirea unei garanții personale, fideiusiunea), în sistemul noului Cod civil garanția poate fi atât reală (ipotecă imobiliară sau mobiliară), cât și personală, sub forma fideiusiunii.

Nu vor fi obligați să constituie o asemenea garanție vânzătorul și donatorul care au vândut sau au donat un anumit bun, rezervându-și pentru ei dreptul de uzufruct: „sunt scutiți să depună garanție vânzătorul și donatorul care și-au rezervat dreptul de uzufruct”.

Totuși, chiar în situația în care uzufructuarul este scutit de aducerea garanției, instanța de judecată va putea dispune depunerea ei ori luarea unei alte măsuri conservatorii, dacă uzufructuarul, prin fapte sa ori prin starea de insolvabilitate în care se află, ar pune în pericol drepturile nudului proprietar: „în cazul în care uzufructuarul este scutit de garanție, instanța poate dispune depunerea unei garanții sau luarea unei măsuri conservatorii atunci când uzufructuarul, prin fapta sa ori prin starea de insolvabilitate în care se află, pune în pericol drepturile nudului proprietar”.

Atent fiind la protejarea drepturilor nudului proprietar, legiuitorul a precizat faptul că, în eventualitatea în care uzufructuarul nu poate oferi o garanție, instanța de judecată poate numi, la solicitarea nudului proprietar, un administrator al imobilelor și va putea dispune ca fructele civile încasate și sumele reprezentând contravaloarea fructelor naturale și industriale percepute de către uzufructuar să fie depuse la o instituție de credit, aleasă de către părți. În această situație, uzufructuarul va fi îndreptățit să încaseze numai dobânda produsă de acele sume: „Dacă uzufructuarul nu poate oferi o garanție, instanța, la cererea nudului proprietar, va numi un administrator al imobilelor și va dispune ca fructele civile încasate și sumele ce reprezintă contravaloarea fructelor naturale și industriale percepute să fie depuse la o instituție de credit aleasă de părți. În acest caz, uzufructuarul va încasa numai dobânzile aferente”.

To în aceeași situație (a inexistenței unei garanții depuse de către uzufructuar), nudul proprietar poate solicita vânzarea bunurilor ce se uzează prin folosință și depunerea sumelor astfel obținute la o instituție de credit, aleasă de către părți, dobânda acestor sume cuvenindu-i-se uzufructuarului: „Nudul proprietar poate cere vânzarea bunurilor ce se uzează prin folosință și depunerea sumelor la o instituție de credit aleasă de părți. Dobânzile produse în cursul uzufructului revin uzufructuarului”.

Cu toate acestea, uzufructuarul va putea cere să îi fie lăsate o parte din bunurile mobile necesare folosinței sale și familiei sale, cu obligația de a le restitui la stingerea uzufructului: „Cu toate acestea, uzufructuarul va putea cere să îi fie lăsate o parte din bunurile mobile necesare folosinței sale sau familiei sale, cu obligația de a le restitui la stingerea uzufructului”. Într-o asemenea situație, practic, uzufructuarul apare ca fiind scutit de obligația de garanție.

Atent fiind și la protejarea intereselor uzufructuarului referitor la această obligație, legiuitorul a dispus că întârzierea în depunerea garanției nu va afecta dreptul uzufructuarului de a percepe fructele care i se cuvin la data constituirii uzufructului: „întârzierea în depunerea garanției nu afectează dreptul uzufructuarului de a percepe fructele care i se cuvin de la data constituirii uzufructului”.

În concluzie, obligațiile uzufructuarului la momentul constituirii uzufructului țin de nașterea acestuia prin act juridic. Aceste obligații sunt în incompatibilitate cu eventuala dobândire a uzufructului prin uzucapiune, oricât de teoretică ar fi această posibilitate.

Obligațiile uzufructuarului pe timpul uzufructului

Aceste obligații se nasc, de regulă, din fapte juridice în sens restrâns, de care legea leagă producerea acestor efecte juridice. Ele sunt, fie o manifestare a obligației generale de a salva substanța lucrului și a obligației de a se folosi de lucru ca un bun proprietar, fie rezultatul preluării parțiale a sarcinilor și cheltuielilor pe care orice proprietar trebuie să le facă, în mod obișnuit, cu bunul său.

Uzufructuarul are asupra lucrurilor un drept real. El nu are un drept de creanță împotriva nudului proprietar, căruia să-i corespundă o serie de obligații față de nudul proprietar, deoarece între uzufructuar și acesta nu există relații personale de obligație și, deși drepturile lor au în vedere aceleași obiecte, ele sunt, totuși, independente între ele. Apare problema motivării faptului că uzufructuarul este ținut de anumite obligațiuni a căror executare nudul proprietar o poate urmări împotriva uzufructuarului. Chestiunea poate fi lămurită prin antecedentele istorice care, ele însele, corespund unor necesități practice. În Dreptul roman, uzufructul era (ca și astăzi) un drept real. Punerea în posesie a uzufructuarului se făcea de către pretor, căruia uzufructuarul îi cerea predarea. În rigoarea juridică a principiilor, uzufructuarul nu avea nicio legătură personală cu nudul proprietar, astfel încât, nudul proprietar nu avea niciun recurs împotriva uzufructuarului, în situația abuzului de folosință. Acest lucru trebuia remediat. Pentru aceasta, pretorul refuza să dea uzufructuarului formula de intrare în folosință până ce uzufructuarul nu se obliga, în mod expres, prin stipulare, la anumite obligații relative la folosință și la restituirea lucrurilor. Ulterior, stipulațiile uzufructuarului au dispărut, însă obligațiile ce derivau din aceste stipulații au supraviețuit și au rămas în sarcina uzufructuarului. În acest mod se explică cum un drept real, ca uzufructul, dă naștere la anumite obligații în sarcina uzufructuarului.

Obligațiile uzufructuarului pe timpul uzufructului au în vedere asigurarea păstrării substanței bunului, uzufructuarul urmând a-l folosi cu grija unui bun proprietar. Din această categorie de obligații fac parte:

1). obligația de conservare, prin care se apără, în primul rând substanța juridică a uzufructului și a nudei proprietăți: „uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța”;

2). obligația de întreținere a lucrului în bună stare, prin care se asigură substanța materială a bunului: „Dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează ca urmare a utilizării lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar și potrivit destinației lor. În acest caz, el nu va fi obligat să le restituie decât în starea în care se vor afla la data stingerii uzufructului”.

Totodată, „uzufructuarul este ținut să respecte destinația dată bunurilor de nudul proprietar, cu excepția cazului în care se asigură o creștere a valorii bunului sau cel puțin nu se prejudiciază în niciun fel interesele proprietarului”.

Corelat cu această obligație, „uzufructuarul este obligat să îl despăgubească pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzătoare a bunurilor date în uzufruct”.

În situația distrugerii bunului datorită vechimii sau cazului fortuit nu ia naștere obligația de reparare nici în sarcina nudului proprietar și nici în sarcina uzufructuarului: „uzufructuarul și nudul proprietar nu sunt obligați să reconstruiască ceea ce s-a distrus datorită vechimii ori dintr-un caz fortuit”.

O altă categorie de obligații sunt cele referitoare la preluarea parțială a sarcinilor și cheltuielilor pe care orice proprietar trebuie să le facă, în mod obișnuit, cu bunul său. Astfel, noul Cod civil dispune faptul că „uzufructuarul este obligat să efectueze reparațiile de întreținere a bunului”.

Reparațiile mari sunt în sarcina nudului proprietar. Legea precizează faptul că, „sunt reparații mari acelea ce au ca obiect o parte importantă din bun și care implică o cheltuială excepțională, cum ar fi cele referitoare la consolidarea ori reabilitarea construcțiilor privind structura de rezistență, zidurile interioare și/sau exterioare, acoperișul, instalațiile electrice, termice ori sanitare aferente acestora, la înlocuirea sau repararea motorului ori caroseriei unui automobil sau a unui sistem electronic în ansamblul său”.

Reparațiile mari vor fi în sarcina uzufructuarului și situația în care ele au fost determinate de neefectuarea la timp și în mod corespunzător a reparațiilor de întreținere: „reparațiile mari sunt în sarcina uzufructuarului atunci când sunt determinate de neefectuarea reparațiilor de întreținere”.

„Uzufructuarul este obligat să îl înștiințeze pe nudul proprietar despre necesitatea reparațiilor mari”.

Totodată, uzufructuarul va suporta toate sarcinile și cheltuielile ocazionate de litigiile privitoare la folosința bunului, culegerea fructelor ori încasarea veniturilor acestuia, iar dacă bunul este asigurat, plata primelor de asigurare se va face de către uzufructuar, pe toată durata uzufructului.

Legea îl obligă pe uzufructuar să aducă, de îndată, la cunoștința nudului proprietar orice uzurpare a fondului și orice contestare a dreptului de proprietate, sub sancțiunea obligării sale la plata de daune-interese: „uzufructuarul este obligat să aducă de îndată la cunoștința nudului proprietar orice uzurpare a fondului și orice contestare a dreptului de proprietate, sub sancțiunea obligării la plata de daune-interese”. Adică, la repararea prejudiciului rezultat din neanunțarea de îndată a nudului proprietar despre uzurpările ori contestările dreptului săi ce provin de la un terț.

S-a considerat că obligațiile uzufructuarului pe parcursul exercitării dreptului de uzufruct sunt prevăzute de către legiuitor pentru a-i permite nudului proprietar reîntregirea proprietății și revenirea acesteia la starea dinaintea dezmembrării, având natura juridică a obliagațiilor „propter rem”, decurgând din stăpânirea bunului și fiind accesorii dreptului de uzufruct.

Obligațiile uzufructuarului la încetarea uzufructului

În general, la încetarea uzufructului, în sarcina uzufructuarului se nasc obligația de restituire a bunului care a format obiectul dreptului de uzufruct și obligația de a plăti despăgubiri în cazul pieirii sau deteriorării bunului din culpa sa. Aceste obligații își au temeiul fie în faptul încetării dreptului de uzufruct, fie în acest fapt și un fapt adiacent (de exemplu, un delict civil, sau ori de câte ori bunul a pierit sau a fost deteriorat din culpa uzufructuarului.

Obligația de restituire a bunului are o natură specială, deoarece apare ca o manifestare indirectă a obligației generale negative corespunzătoare dreptului de proprietate și, ca obligație corelativă dreptului de creanță al proprietarului având ca obiect restituirea bunului. Restituirea se face în natură și în starea în care bunul se găsea în momentul nașterii uzufructului. Dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează ca urmare a utilizării lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar și potrivit destinației lor. În această situație, uzufructuarul nu va fi obligat să le restituie decât în starea în care se vor afla la data stingerii uzufructului.

Dacă bunul asupra căruia s-a născut dreptul de uzufruct a pierit datorită unui caz fortuit, uzufructuarul nu mai are această obligație, deoarece riscul pieirii bunului este suportat de către nudul proprietar, în conformitate cu principiul statuat prin adagiul „res perit domino”.

Totodată, noul Cod civil dispune că „uzufructuarul și nudul proprietar nu sunt obligați să reconstruiască ceea ce s-a distrus datorită vechimii ori dintr-un caz fortuit”.

Uzufructuarul are obligația de a-l despăgubi pe nudul proprietar dacă bunul dat în uzufruct a pierit ori s-a deteriorat din culpa sa: „uzufructuarul este obligat să îl despăgubească pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzătoare a bunurilor date în uzufruct”. În această situație se aplică principiile răspunderii civile delictuale: „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului. (4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilește prin lege specială”.

În situația în care uzufructuarul a avut ca obiect bunuri consumptibile, uzufructuarul este ținut să restituie bunuri de aceeași cantitate, calitate și valoare sau, după caz, echivalentul în bani al acestora la data stingerii uzufructului. Fiind bunuri determinate generic, pieirea acestora nu îl absolvă pe uzufructuar de restituire, deoarece „genera non pereunt”.

Noul cod civil instituie o obligație distinctă în sarcina uzufructuarului în ipoteza în care uzufructul poartă asupra unei turme și aceasta piere. Astfel, „dacă turma dată în uzufruct a pierit în întregime din cauze neimputabile uzufructuarului, acesta va restitui numai pieile ori valoarea acestora”. Precizăm că, oricare ar fi turma de animale, aceasta apare ca o universalitate de fapt, cu regimul juridic corespunzător. Dacă „turma nu a pierit în întregime, uzufructuarul este obligat să înlocuiască animalele pierite cu cele de prăsilă”. Prin urmare, în această a doua variantă, deși prăsila animalelor s-ar cuveni uzufructuarului, el va trebuie să introducă în turmă prăsila necesară reconstituirii turmei, deoarece obiectul uzufructului este dat de un ansamblu de animale domestice ce constituie turma, ca universalitate de fapt, iar uzufructuarul are obligația să o mențină în starea în care a primit-o pentru a o putea restitui nudului proprietar la încetarea uzufructului.

Obligația de restituire va fi în sarcina moștenitorilor uzufructuarului în situația în care uzufructul încetează prin deces.

Noul Cod civil instituie o serie de reguli ce privesc soluționarea, la sfârșitul uzufructului, a raporturilor dintre uzufructuar și nudul proprietar referitoare la lucrările și îmbunătățirile pe care le-a făcut uzufructuarul, pe timpul uzufructului, cu privire la bunul pe care l-a avut în folosință, pe temeiul acestui drept.

Astfel, textul de lege dispune, în primul rând, că la încetarea uzufructului, „uzufructuarul nu poate pretinde vreo despăgubire pentru lucrările adăugate unui bun imobil, cu excepția celor necesare, sau pentru îmbunătățirile aduse unui bun mobil, chiar atunci când prin acestea s-a sporit valoarea bunului”. Prin urmare, cu excepția situației în care asemenea lucrări au fost necesare, adică, acele lucrări care dacă nu ar fi fost făcute s-ar fi ajuns la pieirea sau la deteriorarea bunului, uzufrcutuarul nu poate pretinde vreo despăgubire pentru lucrările adăugate unui bun imobil. Totodată, uzufructuarul nu va putea pretinde nici contravaloarea îmbunătățirilor aduse unui bun mobil, chiar dacă, prin efectuarea lor, a sporit valoarea bunului.

În situația în care „lucrările sau îmbunătățirile au fost făcute fără încuviințarea proprietarului, acesta poate cere obligarea uzufructuarului la ridicarea lor și la readucerea bunului în starea în care i-a fost încredințat”.

Totuși, uzufructuarul va putea cere o indemnizație echitabilă pentru lucrările necesare adăugate, precum și pentru celelalte lucrări adăugate sau pentru îmbunătățirile făcute cu încuviințarea proprietarului, dacă prin acestea s-a sporit valoarea bunului. În cazul lucrărilor autonome făcute de uzufructuar asupra unui bun imobil, vor fi aplicabile, în mod corespunzător, în lipsă de stipulație sau dispoziție legală contrară, dispozițiile din materia accesiunii imobiliare artificiale.

SUBCAPITOLUL 4.

Drepturile nudului proprietar

Dezmembrarea dreptului de proprietate privată în drept de uzufruct și nudă proprietate are ca prim efect divizarea atributului posesiei, ca element de drept, între nudul proprietar și uzufructuar. Astfel, nudul proprietar păstrează prerogativa apropierii și stăpânirii bunului, dar numai în calitate de nud proprietar.

Nudul proprietar nu are uzul și folosința bunului atât timp cât durează uzufructul. Din proprietatea deplină, lui nu îi rămâne decât nuda proprietate.

Nudul proprietar păstrează dreptul de dispoziție, astfel încât va putea să dispună de lucru, însă cu respectarea atributelor care revin uzufructuarului. Actele juridice încheiate de nudul proprietae cu privire la bun nu își produce efectle integral deoarece nudul proprietar nu poate să aducă modificări dreptului de uzufruct.

Nudul proprietar beneficiază de un drept real asupra bunului, care îi conferă atributele dispoziției, ce se manifestă prin:

1). posibilitatea nudului proprietar de a înstrăina bunul care face obiectul uzufructului;

2). posibilitatea nudului proprietar de a greva bunul supus uzufructului.

Prin urmare, nudul proprietar poate înstrăina bunul, mai bine spus, nuda proprietate a lucrului sau poate constitui un drept real asupra acestuia. Însă, aceste înstrăinări sau constituiri de drepturi nu se pot face decât cu respectarea folosinței uzufructuarului, deoarece nudul proprietar nu poate atinge uzufructul decât în situația unei renunțări a uzufructuarului la dreptul său. Uzufructul fiind opozabil dobânditorilor, noul proprietar sau noul titular al unui drept real asupra bunului supus la uzufruct, nu vor putea intra ei înșiși în folosința lucrului sau a dreptului decât după stingerea uzufructului. Acestea sunt consecințe ale naturii reale a uzufructului.

Prin urmare, nudul proprietar poate să vândă, să doneze, să schimbe, să ipotecheze sau să gajeze sau să greveze cu alte sarcini nuda proprietate. Nudul proprietar poate să dobândească o servitute în folosul bunului, servitute de care profita și uzufructuarul. În schimb, o servitute pasivă consimțită de nudul proprietar va produce, de regulă, efecte numai după încetarea uzufructului.

Dacă bunul piere, nudul proprietar va dispune de indemnizația de asigurare. Tot astfel, în cazul exproprierii, nudul proprietar are dreptul la o parte din indemnizația acordată potrivit legii, parte apreciată pe bază de expertiză.

Nudul proprietar poate face acte de administrare cu privire la bunul supus uzufructului sub rezerva ca prin acestea să nu îl împiedice pe uzufructuar în exercitarea dreptului său.

Dispoziția materială, deși rămâne la nudul proprietar, este limitată prin constituirea dreptului de uzufruct. Practic, nudul proprietar poate să culeagă productele bunului, dar fără a împiedica exercitarea uzufructului. El nu mai poate transforma sau distruge bunul, pentru că o astfel de dispoziție materială ar știrbi folosința la care are dreptul uzufructuarul.

Nudul proprietar are dreptul de a culege fructele naturale și industriale neculese de uzufructuar la momentul încetării dreptului său de uzufruct: „fructele naturale și industriale percepute după constituirea uzufructului aparțin uzufructuarului, iar cele percepute după stingerea uzufructului revin nudului proprietar, fără a putea pretinde unul altuia despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate de producerea lor”.

Nudul proprietar are dreptul la protecția juridică a nudei proprietăți. Acțiunea în revendicare va putea fi exercitată în continuare de către nudul proprietar ori de câte ori terții uzurpatori contestă chiar nuda proprietate. În mod indirect, nudul proprietar își va putea apăra dreptul său și prin acțiuni contractuale sau delictuale. În plus, nudul proprietar poate exercita și acțiunile posesorii. El păstrează nu numai o parte din posesia ca element de drept, ci și posesia ca stare de fapt corespunzătoare nudei proprietăți. Acțiunile posesorii vor putea fi utilizate împotriva terților, iar nu împotriva uzufructuarului. Cu toate acestea, la încetarea dreptului de uzufruct, nudul proprietar, care devine proprietar pur și simplu, va putea exercita acțiunea posesorie generală și împotriva uzufructuarului.

Prin urmare, nudul proprietar poate exercita toate acțiunile prin care să își apere dreptul, cum ar fi, de exemplu, acțiunea în revendicare, acțiunea în grănițuire, acțiunea negatorie, sau acțiunile posesorii, în situația în care uzufructuarul a pierdut posesia bunului ori acțiunea pentru ieșirea din indiviziune. În nicio situație, însă, nu se poate considera că nudul proprietar se află în indiviziune cu uzufructuarul.

Nudul proprietar poate folosi împotriva uzufructuarului o acțiune personală pentru a îl obliga pe acesta să repare eventualele degradări aduse imobilului care formează obiectul uzufructului, altfel spus, să readucă bunul în stare inițială, fără a solicita stingerea uzufructului. Dacă uzufructuarul își exercită abuziv dreptul său, aducând stricăciuni bunului, nudul proprietar poate cere chiar desființarea uzufructului: „uzufructul poate înceta la cererea nudului proprietar atunci când uzufructuarul abuzează de folosința bunului, aduce stricăciuni acestuia ori îl lasă să se degradeze”. Această sancțiune nu operează de drept, ci are caracter judiciar.

Noțiunea de abuz de de folosință are sens larg. În sfera sa intră nu numai actele prin care uzufructuarul își exercită abuziv drepturile sale, ci și actele prin care uzufructuarul încalcă obligațiile pe care le are față de nudul proprietar sau chiar obligația generală negativă corespunzătoare nudei proprietăți, ca drept real. În toate ipotezele, chiar și atunci când este vorba despre abuzul de drept propriu-zis, natura acestei acțiuni este delictuală. Aprecierea asupra modului de reparare a prejudiciului suferit de nudul proprietar aparține, în mod suveran, judecătorului. Acesta va aprecia dacă se justifică încetarea dreptului de uzufruct cu acordarea unor despăgubiri sau dacă este suficientă acordarea despăgubirilor și obligarea uzufructuarului la respectarea modului normal de folosință a bunului. Mai mult chiar, judecătorul, fără a dispune încetarea dreptului de uzufruct, îl poate autoriza pe proprietar să culeagă fructele bunului, dar cu îndatorirea de a plăti uzufructuarului sau reprezentanților acestuia o anumită sumă de bani, cu caracter periodic, până la data încetării uzufructului: „instanța poate dispune, după împrejurări, fie stingerea uzufructului, fie preluarea folosinței bunului de către nudul proprietar, cu obligația acestuia de a plăti uzufructuarului o rentă pe durata uzufructului. Când bunul este imobil, pentru garantarea rentei, instanța poate dispune înscrierea unei ipoteci în cartea funciară”.

Într-o altă opinie, nudul proprietar nu poate supraveghea modul în care uzufructuarul își execută obligațiile, deoarece un asemenea drept s-ar putea manifesta numai la stingerea uzufructului. Această opinie se întemeiază pe teza potrivit căreia uzufructul este un drept real, astfel încât nu are, față de nudul proprietar obligații urmăribile în cursul uzufructului. Responsabilitatea uzufructuarului se judecă și se fixează în mod definitiv numai la expirarea uzufructului, când ea se bazează pe obligația de restituire. A permite nudului proprietar să urmărească pe uzufructuar în cursul uzufructului pentru neexecutarea obligațiilor relative la folosință și la modul întrebuințării ar însemna recunoașterea pentru nudul proprietar a unui drept de supraveghere și de amestec în folosința uzufructuarului ce este incompatibil cu natura reală și independentă a dreptului de uzufruct.

SUBCAPITOLUL 5.

Obligațiile nudului proprietar

Ca drept real, dreptul de uzufruct este opozabil tuturor, inclusiv nudului proprietar. Acesta trebuie să se abțină de la orice act sau fapt care ar fi de natură să tulbure exercițiul normal al dreptului de uzufruct. Desigur, dacă bunul care formează obiectul uzufructului (în special când este vorba despre imobile) necesită reparații pentru a i se asigura conservarea, nudul proprietar este îndreptățit să le facă, iar uzufructuarul este ținut să le suporte, fără a i se putea reproșa, cu temei, că și-a încălcat obligația generală negativă de a nu face.

În principiu, nudul proprietar nu are vreo obligație pozitivă față de uzufructuar, însă, acesta nu poate vătăma, prin faptele sale, drepturile uzufructuarului, astfel încât se consideră că nudul proprietar este ținut de o obligație negativă. Din categoria obligațiilor negative ale nudului proprietar fac parte:

1). obligația nudului proprietar de a-l garanta pe uzufructuar pentru evicțiune. O asemenea obligație rezultă din natura fructului, mai cu seamă dacă acesta este constituit cu titlu oneros sau în cuprinsul actului de constituire se prevede expres o asemenea clauză;

2) obligația nudului proprietar de a se abține de la orice acțiune sau inacțiune de natură a-l împiedica pe uzufructuar în exercitarea dreptului său.

Nudul proprietar are și obligații care intră în conținutul unor raporturi juridice obligaționale. Astfel, el are obligația de a suporta cheltuielile și sarcinile proprietății, iar dacă acestea au fost suportate de către uzufructuar, nudul proprietar va fi obligat la rambursarea lor: „cheltuielile și sarcinile proprietății revin nudului proprietar. Atunci când sarcinile și cheltuielile proprietarului au fost suportate de uzufructuar, nudul proprietar este obligat la rambursarea acestora, iar când uzufructul este cu titlu oneros, nudul proprietar datorează acestuia și dobânda legală”.

Aceste dispoziții nu sunt de ordine publică, astfel că, prin acordul lor, chiar și tacit, părțile pot stabili și un alt mod de repartizare a acestor cheltuieli și sarcini, fie în sensul preluării lor de către uzufructuar, fie în sensul partajării lor între nudul proprietar și uzufructuar.

Dacă reparațiile de întreținere a bunului sunt în sarcina uzufructuarului, reparațiile mari trebuie să fie efectuate de către nudul proprietar: „reparațiile mari sunt în sarcina nudului proprietar”. Potrivit dispozițiilor legale, sunt reparații mari acelea ce au ca obiect o parte importantă din bun și care implică o cheltuială excepțională, cum ar fi: cele referitoare la consolidarea ori reabilitarea construcțiilor privind structura de rezistență; zidurile interioare și/sau exterioare; acoperișul; instalațiile electrice, termice ori sanitare aferente acestora; înlocuirea sau repararea motorului ori caroseriei unui automobil sau a unui sistem electronic în ansamblul său.

Nimic nu se opune, însă, ca părțile să se înțeleagă să suporte împreună asemenea reparații sau ca ele să fie suportate de către uzufructuar.

Dacă uzufructuarul ar refuza să execute lucrările curente de întreținere, atunci nudul proprietar le poate face el, pe cheltuiala uzufructuarului.

În situația în care, deși înștiințat de uzufructuar, nudul proprietar nu efectuează la timp reparațiile mari, iar părțile nu au convenit asupra suportării lor împreună ori numai de către uzufructuar, acesta la va putea face pe cheltuială proprie, iar nudul proprietar va fi obligat să restituie contravaloarea lor până la sfârșitul anului în curs, contravaloare actualizată la data efectuării plății: „atunci când nudul proprietar nu efectuează la timp reparațiile mari, uzufructuarul le poate face pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat să restituie contravaloarea lor până la sfârșitul anului în curs, actualizată la data plății”.

Părțile pot conveni și asupra altui termen privitor la efectuarea acestei plăți, norma nefiind de ordine publică.

SUBCAPITOLUL 6.

Drepturile și obligațiile uzufructuarului

și ale nudului proprietar în unele situații speciale

Varietatea bunurilor ce pot forma obiect al uzufructului și, în special, posibilitatea ca uzufructul să poarte asupra unor valori mobiliare (de exemplu, acțiunile și obligațiunile societăților ori asupra unui fond de comerț), necesitatea protejării drepturilor creditorilor atunci când uzufructul poartă asupra unor creanțe, au determinat legiuitorul să prevadă ca fiind aplicabile în asemenea situații, într-un paragraf distinct al capitolului consacrat dreptului de uzufruct, anumite dispoziții speciale. Dintre acestea amintim:

1). opozabilitatea uzufructului asupra creanțelor. Când uzufructul are ca obiect o creanță, acesta va fi opozabil terților în aceleași condiții ca și cesiunea de creanță, cu îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege. Constituirea unui uzufruct asupra unei creanțe are loc atunci când titularul ei, în calitate de cedent, constituie un uzufruct asupra acestei creanțe în favoarea altei persoane, denumită cesionar. Creditorul cedent va fi nudul proprietar al creanței, iar cesionarul care a primit creanța în uzufruct va dobândi calitatea de uzufructuar cesionar, debitorul rămânând un debitor cedat. Practic, pe temeiul unei asemenea operațiuni juridice, uzufructuarul va dobândi „usus” și „fructus” asupra creanței. Părțile convenției de cesiune sunt creditorul constituent al uzufructului și uzufructuarul. Debitorul cedat, în mod temporar (deoarece dreptul de uzufruct este un drept temporar), este un terț față de acest act juridic. Pentru a fi opozabil terților, prin urmare și debitorului cedat, textul de lege impune îndeplinirea formalităților de publicitate din materia cesiunii de creanță.

Dacă debitorul acceptă constituirea uzufructului asupra creanței printr-un înscris sub semnătură privată, dar cu dată certă, aceasta semnifică împrejurarea că el a luat la cunoștință despre constituirea uzufructului și va trebui să execute obligațiile corespunzătoare existenței acelei creanțe pe durata uzufructului, către uzufructuar, situație în care dreptul de uzufruct asupra creanței va fi opozabil numai debitorului cedat. Aceeași va fi situația și în cazul în care debitorul cedat primește o comunicare scrisă a cesiunii creanței făcută de către nudul proprietar cesionarului, comunicare ce se poate concretiza pe suport de hârtie ori în format electronic, prin care se va arăta identitatea cesionarului uzufructuar, va fi identificată în mod rezonabil creanța cedată și se va solicita debitorului să plătească cesionarului uzufructuar, iar în caz de cesiune parțială, va trebui indicată și întinderea cesiunii.

Referitor la drepturile și obligațiile părților în situația în care uzufructul are ca obiect o creanță, dispozițiile legale dispun că: „uzufructuarul are dreptul să încaseze capitalul și să perceapă dobânzile creanței și să îndeplinească toate actele necesare pentru conservarea ori încasarea dobânzilor. Titularul dreptului de creanță poate face toate actele de dispoziție care nu aduc atingere drepturilor uzufructuarului. După plata creanței, uzufructul continuă asupra capitalului, cu obligația uzufructuarului de a-l restitui creditorului la stingerea uzufructului. Uzufructuarul suportă toate cheltuielile și sarcinile referitoare la dobânzi”.

2). uzufructul rentei viagere. Atunci când prin constituirea uzufructului, uzufructuarul devine titularul unei rente viagere, acesta are dreptul de a percepe, pe durata uzufructului său, veniturile produse de acea rentă, dobândite zi cu zi, obiectul rentei viagere fiind dat de sume de bani. Totuși, la expirarea dreptului de uzufruct, uzufructuarul va fi obligat să restituie credirentierului constituent al uzufructului, veniturile încasate cu anticipație: „uzufructuarul rentei viagere are dreptul de a percepe, pe durata uzufructului său, veniturile dobândite zi cu zi. Acesta va fi obligat numai la restituirea veniturilor încasate cu anticipație”.

În lipsa unei stipulații exprese în actul de constituire a uzufructului sau în contractul de rentă viageră, dispozițiile legale în vigoare permit uzufructuarului să primească ratele de rentă trimestrial, în avans și indexate în funcție de rata inflației: „în lipsă de stipulație contrară, ratele de rentă se plătesc trimestrial în avans și indexate în funcție de rata inflației”. Din moment ce, la încetarea dreptului său, uzufructuarul este obligat să restituie veniturile încasate cu anticipație, aceasta înseamnă că, dacă el a primit plata în avans pe un trimestru, așa cum legea îi permite, dar dreptul său de uzufruct încetează după prima lună a acelui trimestru (de exemplu, prin decesul său), moștenitorii săi vor fi obligați să restituie veniturile încasate anticipat pe celelalte două luni ale trimestrului respectiv. Dacă renta viageră se stinge din cauze proprii în cursul dreptului de uzufruct, uzufructuarul nu va avea nimic de restituit.

3). dreptul de a spori capitalul. Dreptul de a spori capitalul care face obiectul uzufructului, cum ar fi cel de a dobândi valori mobiliare, aparține nudului proprietar, iar uzufructuarul are numai dreptul de a exercita uzufructul asupra bunurilor astfel dobândite. Dacă nudul proprietar cedează dreptul său, bunul dobândit în urma înstrăinării este predat uzufructuarului, care va da socoteală la sfârșitul uzufructului.

Valorile mobiliare sunt: acțiuni emise de societățile reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și alte valori mobiliare echivalente ale acestora, negociate pe piața de capital; obligațiuni și alte titluri de creanță, inclusiv titluri de stat, negociabile pe piața de capital; orice alte titluri negociate în mod obișnuit care dau dreptul de a achiziționa respectivele valori mobiliare prin subscriere sau prin schimb, dând loc la o decontare în bani, cu excepția instrumentelor de plată.

4). dreptul de vot conferit de bunuri date în uzufruct. Acțiunile unei societăți sau deținătorului lor drept de vot în adunarea generală a acționarilor. Cota-parte din dreptul de proprietate asupra unui bun dă dreptul de vot în adunarea generală a coproprietarilor. Legea distinge după cum dreptul de vot se exercită privitor la activitatea obișnuită a entităților juridice care dau un asemenea drept sau acesta se exercită în condiții de natură a modifica substanța bunului principal. Astfel, dreptul de vot aferent unei acțiuni sau altei valori mobiliare, unei părți indivize, unei cote-părți din dreptul de proprietate sau oricărui alt bun aparține uzufructuarului. Cu toate acestea, aparține nudului proprietar votul ce are ca efect modificarea substanței bunului principal (de exemplu, capitalul social sau bunul deținut în coproprietate), sau schimbarea destinației acestui bun ori încetarea societății, reorganizarea persoanei juridice sau, după caz, a unei întreprinderi cu privire la care există un drept de vot.

Cu alte cuvinte, dacă dreptul de vot privește acte de conservare ori de administrare privitoare la bunul dat în uzufruct, acesta va aparține uzufructuarului. Dacă dreptul de vot aferent bunului dat în uzufruct privește acte de dispoziție asupra bunului, dreptul de vot urmează a fi exercitat de către nudul proprietar.

Ca măsură de protecție a terților, repartizarea exercitării dreptului de vot în alte condiții decât cele menționate anterior nu este opozabilă terților, afară de cazul în care aceștia au cunoscut-o în mod expres.

5). dreptul la dividende. Dividendele a căror distribuire a fost aprobată, în condițiile legii, de adunarea generală în timpul uzufructului se cuvin uzufructuarului de la data stabilită prin hotărârea adunării generale pentru distribuirea lor. Din acest moment, dividendele vor intra în patrimoniul uzufructuarului acționar al societății.

6). obligația nudului proprietar de a restitui sumele avansate de către uzufructuar. Dacă uzufructuarul universal ori cu titlu universal plătește datoriile aferente masei patrimoniale sau părții din masa patrimonială date în uzufruct, nudul proprietar trebuie să restituie sumele avansate, la stingerea uzufructului, fără nicio dobândă. În cazul în care uzufructuarul nu plătește aceste datorii, nudul proprietar poate, la alegere, să le plătească el însuși sau să vândă o parte suficientă din bunurile date în uzufruct. Dacă însă nudul proprietar plătește aceste datorii, uzufructuarul datorează dobânzi pe toata durata uzufructului. Legatarul uzufructului universal ori cu titlu universal este obligat să achite, în proporție cu obiectul uzufructului și fără niciun drept de restituire, legatele cu titlu particular având ca obiect obligații de întreținere sau, după caz, rente viagere.

Această obligație are în vedere situația în care atât uzufructul, cât și obligațiile de întreținere ori de rentă viageră au fost constituite prin testament. Dacă uzufructuarul nu își îndeplinește obligația de plată a întreținerii ori a rentei viagere, creditorii au dreptul să urmărească bunurile date în uzufruct, ceea ce presupune posibilitatea pentru acești creditori de a vinde bunuri date în uzufruct și îndestularea lor din prețul astfel obținut, cu consecința stingerii, pentru partea de bunuri astfel înstrăinate, a însuși dreptului de uzufruct.

7). uzufructul fondului de comerț. Fondul de comerț reprezintă un ansamblu de bunuri mobile și imobile, corporale și incorporabile, cum sunt mărcile, brevetele de invenții, vadul comercial și alte asemenea, bunuri utilizate de un profesionist pentru desfășurarea activității sale, în scopul atragerii unei clientele și al obținerii unui profit. În lipsa unei stiupulații contrare, uzufructuarul unui fond de comerț nu poate să dispună cu privire la bunurile ce compun fondul de comerț. În situația în care uzufructuarul ar dispune de aceste bunuri, el are obligația de a le înlocui cu bunuri similare și de valoare egală.

Fondul de comerț constituie o universalitate de fapt, astfel că această universalitate, ca masă patrimonială de afectațiune, poate fi dată în uzufruct. În acest fel, obligația uzufructuarul are obligația de a păstra substanța bunului, fond de comerț, privește universalitatea ca atare, principiu care justifică dispoziția legală anterior menționată. Prin folosirea tuturor bunurilor care intră în componența fondului de comerț, uzufructuarul urmărește obținerea unui profit, pe care îl va dobândi în proprietate, afară de o altă înțelegere încheiată cu nudul proprietar, pe temeiul căreia și acesta va putea primi o parte din profit. Uzufructuarul rămâne liber să exercite activitatea comercială în așa fel încât să mărească profitul prin sporirea numărului de clienți (a clientelei) și prin organizarea, cât mai eficientă a activității sale. El va putea să acționeze împotriva celor care ar aduce atingere firmei ori emblemei comerciale, ca elemente ale fondului de comerț asupra căruia poartă uzufructul său. Tot astfel, cedând uzufructuarului fondul său de comerț, nudul proprietar se poate obliga față de acesta să nu instaleze un comerț având un obiect asemănător în apropierea geografică a locului unde este situat fondul inițial, pentru a nu face concurență noului titular al acestuia, în calitate de uzufructuar.

CAPITOLUL 5. STINGEREA ȘI LICHIDAREA UZUFRUCTULUI

SUBCAPITOLUL 1

Stingerea uzufructului

Noul Cod civil reglementează modurile de stingere a dreptului de uzufruct pornind de la caracterul esențialmente temporar al acestui dezmembrământ și de la legătura indisolubilă care există între dreptul de uzufruct și dreptul de proprietate din care acesta s-a născut.

Modurile specifice de stingere a dreptului de uzufruct sunt:

1). moartea uzufructuarului sau, după caz, încetarea personalității juridice;

2). ajungerea la termen;

3). consolidarea, atunci când calitatea de uzufructuar și de nud proprietar se întrunesc în aceeași persoană;

4). renunțarea la uzufruct;

5). neuzul timp de 10 ani sau, după caz, timp de 2 ani în cazul uzufructului asupra unei creanțe.

Uzufructul se stinge prin decesul ori, după caz, încetarea existenței juridice a uzufructuarului chiar dacă termenul nu s-a împlinit. În cazul imobilelor sunt aplicabile dispozițiile în materie de carte funciară.

Pe lângă acestea, există și alte moduri de stingere care rezultă din aplicarea unor principii generale ale dreptului. Astfel, prin desființarea cu caracter retroactiv, pe orice cale, a titlului de proprietate a celui care a constituit uzufructul, prin desființarea actului juridic prin care s-a constituit uzufructul („resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”), prin uzucaparea sau dobândirea prin posesie de bună-credință a dreptului de proprietate de către un terț asupra bunului care formează obiectul dreptului de uzufruct, se va stinge și dreptul de uzufruct. Tot astfel, însuși actul juridic de constituire a uzufructului poate fi desființat din anumite cauze având consecința repunerii în situația anterioară și a stingerii uzufructului astfel constituit, după cum stingerea uzufructului poate rezulta și din uzucaparea sau dobândirea proprietății bunului mobil asupra căruia se exercită uzufructul prin posesie de bună-credință de către un terț. Uzufructul se mai poate stinge prin abuzul de folosință din partea uzufructuarului și prin pieirea bunului dat în uzufruct.

Uzufructul în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager și se stinge la moartea uzufructuarului, din orice cauze, chiar un omor comis de către nudul proprietar și la orice moment al vieții s-ar produce aceasta, chiar și dacă ar surveni imediat după constituirea uzufructului.

Această regulă nu interzice ca uzufructul să fie constituit în favoarea mai multor persoane chemate să-l exercite împreună (concomitent) sau una după moartea alteia (succesiv). Se impune ca fiecare dintre co-uzufructuari sau uzufructuarii succesivi să fie născut sau cel puțin conceput în momentul constituirii dreptului. În esență, și în aceste situații uzufructul este stabilit „pentru o viață de om”, fiind limitat la viața uzufructuarului care trăiește mai mult. Pe de altă parte, când titularul este o persoană juridică, dreptul de uzufruct încetează la data încetării personalității juridice.

Dispozițiile legale care declară fără efect contractul de rentă viageră constituit pe durata vieții unei persoane afectate de o boală letală din cauza căreia a murit în 30 de zile de la încheierea contractului, nu se aplică în materie de uzufruct.

Dacă uzufructuarul este o persoană juridică, dreptul de uzufruct va înceta la data încetării personalității juridice a acesteia, produsă înaintea împlinirii celor 30 de ani pe cât poate fi constituit uzufructul în favoarea unei persoane juridice. Dacă uzufructul a fost constituir pe un termen determinat („ad diem”), se va stinge la împlinirea acelui termen, cu excepția situației în care s-a stins anterior din alte cauze, precum renunțarea uzufructuarului, abuzul de folosință, moartea ori încetarea personalității juridice a uzufructuarului.

Consolidarea presupune stingerea uzufructului în cazul în care se întrunesc în aceeași persoană atât calitatea de nud proprietar, cât și cea de uzufructuar. Aceasta paote să se facă în privința nudului proprietar care reprimește bunurile date în uzufruct, privitor la uzufructuarul care primește și nuda proprietate sau privitor la o terță persoană, care va primi atât nuda proprietate, cât și uzufructul unui bun de la nudul proprietar și de la uzufructuar.

Uzufructuarul poate renunța la dreptul său de uzufruct. Această posibilitate poate apărea ca expresie a unei manifestări unilaterale de voință din partea uzufructuarului, exprimată în acest sens, el trebuind să aibă capacitatea deplină de exercițiu (renunțarea fiind irevocabilă), sau ca urmare a încheierii unui contract între părți ce are un asemenea obiect.

Contractul de renunțare la uzufruct poate fi cu titlu gratuit, când apare o donație indirectă, sau cu titlu oneros. Dacă privește un bun imobil, renunțarea la uzufruct trebuie să fie făcută în formă autentică, spre a putea fi înscrisă în cartea funciară. În toate situațiile, voința de a renunța la dreptul de uzufruct trebuie să fie exprimată în mod clar și neîndoielnic, deoarece, renunțarea la un drept nu se prezumă.

În cele din urmă, pe cale principală, uzufructul se poate stinge prin neuz. În acest scop, uzufructuarul trebuie să nu facă acte de folosință asupra bunului pe care îl are în uzufruct timp de 10 ani, indiferent dacă acest bun este un bun mobil sau imobil. Nu se cere condiția ca uzufructuarul să uzeze personal de bun, el poate exercita actele de folosință și prin intermediul unui terț, detentor precar, care știe că exercită folosința pentru uzufructuar. Termenul de 10 ani este un termen de prescripție extinctivă, astfel că va fi calculat potrivit regulilor generale în materie. El începe să curgă de la ultimul act de folosință făcut de uzufructuar asupra bunului, chiar și când uzufructul nu este susceptibil decât de acte intermitente de folosință (cum ar fi de exemplu, uzufructul unei livezi de pomi fructiferi). Când uzufructul poartă asupra unei creanțe, termenul de neuz ce conduce la stingerea sa este de 2 ani. Existența neuzului va fi apreciată prin raportare la drepturile și obligațiile specifice acestui uzufruct (de exemplu, neîncasarea dobânzilor creanței timp de 2 ani va conduce la stingerea uzufructului).

Obligația de a conserva substanța bunului și aceea de a folosi bunul întocmai ca un bun proprietar exclud, prin ele însele, orice comportament al uzufructuarului de natură a reprezenta o folosință abuzivă a bunului sau de natură să conducă la degradarea acestuia. În situația în care uzufructuarul exercită acte de folosință abuzivă a bunului, îi provoacă stricăciuni ori îl lasă să se degradeze. În astfel de cazuri, intervenția nudului proprietar spre a pune capăt unei asemenea situații este cât se poate de necesară. Prin urmare, uzufructul poate înceta la cererea nudului proprietar, atunci când uzufructuarul abuzează de folosința bunului, aduce stricăciuni acestuia ori îl lasă să se degradeze.

Un astfel de comportament al uzufructuarului față de bun, în totală contradicție cu obligațiile ce îi revin pentru a asigura salvarea substanței acestuia, dă dreptul nudului proprietar să ceară încetarea uzufructului pentru ceea ce se poate numi generic, abuzul de folosință a bunului. Un asemenea abuz se poate concretiza atât în acțiuni ale uzufructuarului (de exemplu, prin producerea de stricăciuni bunului), cât și în pasivitatea sa (de exemplu, întârzierea ori neefectuarea reparațiilor de întreținere a bunului, neinformarea nudului proprietar despre necesitatea efectuării reparațiilor mari). Tot semnificația unui abuz de folosință poate avea și schimbarea destinației bunului dată de nudul proprietar, fără ca prin aceasta să se asigure o creștere a valorii sale.

În situația unui cvasiuzufruct, nu poate exista abuz de folosință a bunului, deoarece, cvasiuzufructuarul dobândește dreptul de dipoziție asupra bunurilor astfel obținute și le poate consuma.

Ținând cont de faptul că stingerea dreptului de uzufruct prin abuz de folosință a bunului conduce la micșorarea patrimoniului uzufructuarului având consecințe asupra intereselor creditorilor acestuia, dispozițiile legale în vigoare dau posibilitatea acestora să intervină în procesul ce are ca obiect încetarea uzufructului pentru abuz de folosință, cu scopul conservării drepturilor lor. Legea le permite să se angajeze la a repara ei stricăciunile produse bunului, după cum, pot oferi garanții pentru viitor. Garanțiile pot fi reale sau personale.

Încetarea uzufructului ca urmare a abuzului de folosință nu se produce de drept ci prin hotărâre judecătorească. Dacă instanța, constatând existența abuzului de folosință, va admite acțiunea nudului proprietar, va putea dispune, după împrejurări, fie stingerea uzufructului, fie preluarea folosinței bunului de către nudul proprietar, cu obligația acestuia de a plăti uzufructuarului o rentă pe durata uzufructului. Dacă bunul dat în uzufruct este un imobil, pentru garantarea plății acestei rente, instanța va putea dispune înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci asupra acelui imobil.

Pieirea bunului care formează obiectul dreptului de uzufruct, fără culpa uzufructuarului sau a nudului proprietar, va duce la stingerea uzufructului. Uzufructul se stinge în cazul în care bunul a fost distrus în întregime dintr-un caz fortuit. Când bunul a fost distrus numai în parte, uzufructul continuă asupra părții rămase din acesta.

În toate cazurile uzufructul va continua asupra despăgubirii plătite de către terț, dacă bunul a pierit din culpa acestuia sau, după caz, dacă bunul a fost asigurat, asupra indemnizației de asigurare, afară de ipoteza în care această indemnizație este folosită pentru repararea bunului. Transferul uzufructului asupra despăgubirilor ori asupra indemnizației de asigurare are semnificația unei subrogații cu titlu particular.

SUBCAPITOLUL 2.

Lichidarea uzufructului

Când uzufructul se stinge, uzufructuarul are obligația de a restitui nudului proprietar bunurile pe care le deține în virtutea dreptului său de uzufruct, deoarece la momentul stingerii uzufructului ia sfârșit și dreptul de folosință a uzufructuarului. Excepțiile de la restituire o reprezintă situațiile în care stingerea a avut loc prin consolidare, prin pieirea totală a bunului care a constituit obiect al dreptului de uzufruct sau prin uzucapiunea lucrului de către terț.

Uzufructuarul este obligat să facă o restituire imediată, deoarece, odată cu stingerea uzufructului, trebuie să înceteze orice folosință a uzufructuarului. Fructele neculese în momentul stingerii aparțin nudului proprietar, fără drept pentru uzufructuar sau moștenitorii săi de a le mai culege după stingerea uzufructului sau de a fi despăgubiți.

Restituirea bunului se face, de regulă, de bună voie. În caz contrar, nudul proprietar are la îndemână acțiunea în revendicare și acțiunea personală (ce poate fi introdusă numai împotriva uzufructuarului și succesorilor săi). Bunul se restituie în starea în care a fost primit. În situația cvasiuzufructului, se restituie bunuri de aceeași natură, cantitate și calitate ori se restituie prețul lor: „dacă uzufructul cuprinde, printre altele, și bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grâne, băuturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu obligația de a restitui bunuri de aceeași cantitate, calitate și valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului”.

Dacă bunul a pierit sau a fost deteriorat ca urmare a culpei uzufructuarului, acesta are obligația de a plăti proprietarului despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Obligația de a acoperi prejudiciul nu mai incumbă uzufructuarului dacă deteriorările suferite de bunul ce cosntituie obiect al uzufructului au rezultat din întrebuințarea sau folosința normală a acestuia. Nudul proprietar are obligația de a restitui uzufructuarului sumele de bani pe acre acesta din urmă le-a plătit pentru proprietar.

Uzufructuarul nu poate solicita nudului proprietar să-i plătească despăgubiri pentru lucrările adăugate unui bun imobil, cu excepția celor necesare, sau pentru îmbunătățirile aduse unui bun imobil, chiar atunci când, prin acestea, s-a sporit valoarea bunului: „la încetarea uzufructului, uzufructuarul nu poate pretinde vreo despăgubire pentru lucrările adăugate unui bun imobil, cu excepția celor necesare, sau pentru îmbunătățirile aduse unui bun mobil, chiar atunci când prin acestea s-a sporit valoarea bunului”.

Totuși, uzufructuarul poate solicita o indemnizație echitabilă pentru lucrările necesare adăugate și o indemnizație echitabilă pentru celelalte lucrări adăugate sau pentru îmbunătățirile făcute cu încuviințarea proprietarului, dacă prin aceasta s-a sporit valoarea bunului: „uzufructuarul va putea cere o indemnizație echitabilă pentru lucrările necesare adăugate. De asemenea, el va putea cere o indemnizație echitabilă și pentru celelalte lucrări adăugate sau pentru îmbunătățirile făcute cu încuviințarea proprietarului, dacă prin acestea s-a sporit valoarea bunului”.

În cazul lucrărilor autonome făcute de uzufructuar asupra unui bun imobil, vor fi aplicabile, în mod corespunzător, în lipsă de stipulație sau dispoziție legală contrară, dispozițiile din materia accesiunii imobiliare artificiale.

Lucrările autonome sunt construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări cu caracter de sine stătător realizate asupra unui imobil. Lucrările adăugate nu au caracter de sine stătător. Ele pot fi:

1). necesare, atunci când în lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora;

2). utile, atunci când sporesc valoarea economică a imobilului;

3). voluptuare, atunci când sunt făcute pentru simpla plăcere a celui care le-a realizat, fără a spori valoarea economică a imobilului.

În esență, accesiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate. În cazul accesiunii imobiliare artificiale, proprietarul terenului dobândește și dreptul de proprietate asupra construcțiilor care s-ar edifica pe terenul său.

CAPITOLUL 6

CONCLUZII

Dreptul de proprietate a fost inca din cele mai vechi timpuri unul dintre cele mai importante drepturi reale in societate, oferindu-i titularului atributele de folosinta (usus), de a culege fructele (fructus) si dreptul de dispozitie (abusus), atribute pe care niciun alt drept nu le ofera la un loc.

Dreptul real este un raport social intre oameni, cu privire la anumite bunuri

Definit in diverse moduri de-a lungul timpului, atat in literatura de specialitate, atat cea straina cat si cea romaneasca, ideea de baza este comuna, dreptul de proprietate reprezentând defapt stapanirea deplina asupra unui bun, cu toate atributele enumerate mai sus.

Astazi, dreptul de proprietate privata este un drept fundamental recunoscut de lege si prevazut de Constitutia Romaniei in art. 44 cat si de Codul Civil in art.555.

Redactat și intrat în vigoare în perioada începuturilor dezvoltării capitalismului în România din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vechiul Cod civil conținea, în principiu, reglementări cuprinzătoare privitoare la dreptul de proprietate și la dezmembrămintele acestuia printre care și dreptul de uzufruct. Având în vedere dezvoltarea sectorului particular în economia țării din acea perioadă, dreptul de uzufruct a avut o aplicație practică corespunzătoare. Instaurarea fostului regim totalitar în România începând cu anul 1945, a condus la restrângerea treptată a dreptului de proprietate privată, fie că se vorbea de proprietatea personală asupra bunurilor de uz și confort personal, fie că se avea în vedere proprietatea individuală asupra unor bunuri mijloace de producție aparținând puținilor meșteșugari particulari și țăranilor din zonele necooperativizate. Astfel, deși în perioada regimului totalitar dreptul de uzufruct a fost reglementat pe larg în vechiul Cod civil (rămas în vigoare până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, la 1 octombrie 2011), aplicațiile sale practice erau extrem de restrânse. La limită, el putea avea ca obiect casa de locuit, uneori terenul pe care aceasta se afla, precum și unele bunuri de folosință îndelungată. Schimbarea realităților social-economice în țara noastră după evenimentele din anul 1989, a condus la creșterea accentuată, până la a deveni dominant, a sectorului privat în economie și la lărgirea considerabilă a aplicării instituțiilor juridice corespunzătoare, un loc central revenind, astfel, dreptului de proprietate privată. Aceasta este și situația dreptului de uzufruct, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate privată.

Uzufructul este un instrument juridic care permite utilizarea completă și permanentă a bunului, fără ca proprietarul să piardă dreptul de proprietate asupra lui, fiind un mijloc comod de a conserva si exercita posesia si folosinta prin alta persoana si avand avantajul ca la un moment dat, proprietarul va avea din nou stapanirea deplina asupra bunului.

Pentru proprietarul uzufructului cu titlu oneros este o modalitate de a obține venituri fără ca dreptul de proprietate asupra lucrului să iasă din patrimoniul său. Dreptul de uzufruct fiind un drept real principal, beneficiază de caracterele juridice ale drepturilor reale principale, dar își are caracterele sale specifice (temporar, inalienabil, aleatoriu etc.), fapt care condiționează existența lui de sine stătătoare și argumentează necesitatea aplicării și reglementării lui separate de dreptul de proprietate.

Pe langa caracterele generale ale drepturilor reale (drepturi absolute, opozabile erga omnes, inalienabile), caracterele juridice specifice ale dreptului de uzufruct (drept real, temporar, mobiliar sau imobiliar, cesibil) il diferentiaza de alte drepturi reale principale si explica necesitatea unei reglementari separate de deptul de proprietate, avand in vedere existenta sa de sine statatoare.

Continutul dreptului de uzufruct este alcatuit din atributele de posesie si folosinta, titularul acestuia in persoana uzufructuarului avand dreptul de a folosi bunul si a-i culege fructele, in timp ce nudul proprietar ramane numai cu dreptul de dispozitie, pe care il poate exercita fara a aduce insa atingere dreptului de uzufruct.

In ceea ce priveste obiectul dreptului de uzufruct, acesta poate fi format dintr-un patrimoniu al unei persoane, o parte din acel patrimoniu sau chiar un singur bun, în acest sens uzufructul fiind universal, cu titlu universal și cu titlu particular. Potrivit art. 706 din Noul Cod civil, pot fi date în uzufruct „orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masă patrimonială, o universalitate de fapt ori o cotă-parte din aceasta”. Astfel, din formularea legiuitorului rezultă că dreptul de uzufruct se poate stabili asupra oricăror bunuri aflate în circuitul civil, mobile sau imobile, corporale sau incorporale și, în principiu, neconsumptibile. Doctrina apreciaza ca se admite ca obiect al uzufructului si bunurile consumptibile, caz in care uzufructuarul are obligatia de a restitui bunuri de aceeasi cantitate, calitate si valoare cu cele primite..

In Codul civil au fost cuprinse dispozitii speciale prin care au fost reglementate in mod expres uzufructul asupra creantelor, inclusiv asupra unei rente viagere, uzufructul asupra actiunilor sau partilor sociale corespunzatoare capitalului unei societati comerciale, uzufructul asupra unei universalitati juridice, precum si uzufructul asupra fondului de comert, ca universalitate de fapt.

Codul Civil prevede constituirea a dreptului de uzufruct prin act juridic, uzucapiune, partaj voluntar, testament sau alte moduri prevăzute de lege, enumerate in capitolul 3 al lucrarii.

Cele mai uzuale moduri de constituire a dreptului de uzufruct sunt testamentul și contractele constitutive de uzufruct cui titlu gratuit.

Drepturile si obligatiile partilor difera in functie de actul de constituire al uzufructului, variînd in functie de acesta.

Uzufructuarul dispune de o serie importanta de drepturi (dreptul de folosință exclusivă a bunului, dreptul de a dispune de bunurile neconsumptibile, dreptul de cesiune a uzufructului, dreptul de a închiria sau de a arenda bunul primit în uzufruct, dreptul de a pretinde despăgubiri, dreptul de a exploata pădurile înalte, dreptul de a lua din păduri araci pentru vii, produsele anuale sau periodice ale arborilor, dreptul asupra pomilor fructiferi, dreptul asupra carierelor de piatră și de nisip aflate în exploatare, drepturi în cazul unei creanțe, dreptul de apărare a uzufructului), prevazute de legiuitor in Codul civil in art. 709-722.

In ceea ce priveste obligatiile uzufructuarului, aceste pot fi grupate in trei categorii, în funcție de următoarele etape:

înainte de intrarea în posesia și folosinŃa bunului care formează obiectul uzufructului;

în timpul exercitării dreptului de uzufruct;

la încetarea uzufructului.

Drepturile nudului proprietar sunt fie manifestari ale atributului dispozitiei ce apartin dreptului de proprietate fie drepturi de creanta. Astfel, nudul proprietar se bucura de dreptul de a dispune de bun, dreptul la productele bunului, dreptul de a cere încetarea uzufructului pentru abuz de folosință, dreptul de apărare a nudei proprietăți si totodata are obligatii negative (de a se abține de la orice act care ar tulbura folosința uzufructuarului si de a-l garanta pe uzufructuar pentru evicțiune) dar si obligatii care intră în conținutul unor raporturi juridice obligaționale precum suportarea cheltuielilor și sarcinilor proprietății, ori rambursarea acestora in cazul in care acestea au fost suportate de către uzufructuar.

sunt prevazute in noul Cod civil in art. 709-722 dupa cum urmeaza:

Drepturile nudului proprietar:

dreptul de a dispune de bun

dreptul la productele bunului

dreptul de apărare a nudei proprietăți

dreptul de a cere încetarea uzufructului pentru abuz de folosință

Conținutul dreptului de uzufruct este determinat de lege. Uzufructuarul aremai multe drepturi: dreptul de folosință a unui bun sau a mai multor bunuri, dreptul dea culege fructele acestui bun sau acestor bunuri și dreptul de posesie asupra bunului șifructelor acestora. Dreptul de folosință a uzufructuarului asupra bunurilor consumptibile face excepție de la principiul general în materie de uzufruct, astfel că uzufructuarul poate să utilizeze de lucruri și să întrebuințeze fructele și veniturile pecare le pot da, fără însă a putea dispune de ele.Reieșind din specificul dreptului de uzufruct am putea evidenția doua feluri deobligații: obligațiile proprietarului care se transmit uzufructuarului o data cutransmiterea bunului în folosință, anume obligația de a plăti impozite, de a facereparații, etc. și obligații personale care sunt prevăzute nemijlocit în conținutul legii: dea conserva substanța, de a nu schimba destinația bunului, de a restitui bunul laexpirarea termenului, etc.Legislația Republicii Moldova recunoaște nudului proprietar următoareledrepturi: dreptul de dispoziție asupra bunului obiect al uzufructului, dreptul de a grevanuda proprietate, dreptul de a culege productele bunului, dreptul de a exercita toateacțiunile prin care își poate apăra dreptul de proprietate

.6. Dreptul de uzufruct fiind temporar dispune de diferite modalități de stingere.Uzufructul se stinge la expirarea termenului pentru care este constituit, prin întrunireaîn aceeași persoană a calității de proprietar și a celei de uzufructuar, prin renunțareauzufructuarului la dreptul sau, prin moartea sau, după caz, lichidarea uzufructuarului, prin hotărârea judecătorească și la cererea nudului proprietar. La stingereauzufructului, uzufructuarul este obligat sa restituie nudului proprietar, în stareacorespunzătoare, bunurile pe care le deține în virtutea dreptului său de uzufruct. Starecorespunzătoare se consideră acea stare la care au convenit părțile prin actul detransmitere

Bibliografie:

Bibliografie:

http://drept.hyperion.ro/attachments/article/29/Drept%20civil%20-%20Drepturile%20reale%20-%20modul%20de%20curs.pdf

http://www.drept.uvt.ro/documents/Analele-1-2013-Profil-istoric-privind-dreptul-de-proprietate-privata.pdf pentru I capitol

http://www.creeaza.com/legislatie/drept/NOTIUNI-GENERALE-PRIVIND-DREPT526.php

=== 34578de69b537034199170db2f0128354b62ac87_379720_1 ===

LISТĂ DΕ АΒRΕVIΕRI

ɑlin. – ɑlinеɑtul

ɑrt. – ɑrtiϲolul

Β.Ј. – Βulеtinul Јurisрrudеnțеi

С.ϲiv. – Сodul ϲivil (Lеgеɑ nr. 287/2009, în vigoɑrе dе lɑ

1 oϲtombriе 2011)

С.ϲom. – Сodul ϲomеrϲiɑl

С.fɑm. – Сodul fɑmiliеi

С.рroϲ.ϲiv. – Сodul dе рroϲеdură ϲivilă

С.А. – Сurtеɑ dе ɑреl

С.D. – Сulеgеrе dе dеϲizii

С.Ρ.Ј. – Сulеgеrе dе рrɑϲtiϲă јudiϲiɑră

С.Ρ.Ј.С. – Сulеgеrе dе рrɑϲtiϲă јudiϲiɑră în mɑtеriе ϲivilă

С.S.Ј. – Сurtеɑ Suрrеmă dе Јustițiе

dеϲ. – dеϲiziɑ

еd. – еdițiɑ

Εd. – Εditurɑ

H.G. – hotărârеɑ Guvеrnului

I.С.С.Ј. – Înɑltɑ Сurtе dе Сɑsɑțiе și Јustițiе

lit. – litеrɑ

Μ. Of. – Μonitorul Ofiϲiɑl ɑl Româniеi, Ρɑrtеɑ I

nr. – numărul

O.G. – ordonɑnțɑ Guvеrnului

O.U.G. – ordonɑnțɑ dе urgеnță ɑ Guvеrnului

р. – рɑginɑ

рϲt. – рunϲtul

R.R.D. – Rеvistɑ Română dе Drерt

s. ϲiv. – sеϲțiɑ ϲivilă

s. ϲom. – sеϲțiɑ ϲomеrϲiɑlă

s. ϲont. ɑdm. – sеϲțiɑ dе ϲontеnϲios ɑdministrɑtiv

s. ϲiv. și dе рroрr. int. – sеϲțiɑ ϲivilă și dе рroрriеtɑtе intеlеϲtuɑlă

Тrib. – Тribunɑlul

Тrib. јud. – Тribunɑlul јudеțеɑn

Тrib. rеg. – Тribunɑlul rеgionɑl

Тrib. Suрrеm; Т.S. – Тribunɑl Suрrеm

vol. – volumu

IΝТRODUСΕRΕ

Drерtul dе uzufruϲt еstе un drерt ϲе dеrivă din drерtul dе рroрriеtɑtеɑ.

Ρеntru ɑ înțеlеgе noțiunеɑ dе uzufruϲt еstе nеϲеsɑr ϲɑ să fɑϲеm o sϲurtă рrеzеntɑrе ɑ ϲееɑ ϲе însеɑmnă рroрriеtɑtеɑ și fеlurilе еi.

Ρroрriеtɑtеɑ еstе unul dintrе ϲеlе mɑi vеϲhi rɑрoɑrtе јuridiϲе ɑlе soϲiеtăți și ɑ rерrеzеntɑt obiеϲtul dе ɑnɑliză ɑl drерtului ϲivil înϲă din timрul ɑntiϲhității, рroрriеtɑtеɑ fiind o formă еϲonomiϲă și јuridiϲă dе rеlɑțiе soϲiɑlă ϲɑrе năștеɑ, stingеɑ și modifiϲɑ rɑрorturilе јuridiϲе.

Drерtul dе uzufruϲt еstе un dеzmеmbrământ ɑl рroрriеtății, in litеrɑturɑ dе sреϲiɑlitɑtеɑ îl întâlnim ϲɑ fiind un drерt ɑbsolut, реrреtuu și rеɑl.

Ρroрriеtɑtеɑ fiе ϲă е рrivɑtă fiе ϲă е рubliϲă ɑrе următoɑrеlе ɑtributе рosеsiɑ, folosință și disрozițiɑ.

Drерtul dе рroрriеtɑtеɑ gеnеrеɑză ɑltе drерturi, ϲɑrе sе nɑsϲ рrin sерɑrɑrеɑ ɑtributеlor рroрriеtății și рoɑrtă numеlе dе dеsmеmbrămintе și modɑlități.

Drерtul dе uzufruϲt еstе ϲɑ iеrɑrhiе în instituțiɑ рroрriеtății ɑl doilеɑ duрă drерtul dе suреrfiϲiе.

Uzufruϲtul iɑ nɑștеrе în urmɑ unui ϲontrɑϲt și în еsеnță însеɑmnă drерtul dе ɑ ϲulеgе fruϲtеlе dе ре urmɑ рroрriеtății.

Ρroblеmɑ mɑrе ϲɑrе sе ridiϲă еstе dɑϲă dеzmеmbrământul ɑϲеstɑ sе ɑрliϲă în ϲɑzul ɑmbеlor formе dе рroрriеtɑtе întâlnitе în lеgislɑțiɑ românеɑsϲɑ.

În lеgislɑțiɑ românеɑsϲă sе întâlnеsϲ două tiрuri dе рroрriеtɑtе рrivɑtă și рroрriеtɑtеɑ рubliϲă.

Sеdiul mɑtеriеi în ϲееɑ ϲе рrivеștе рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă și рroрriеtɑtеɑ рubliϲă еstе ϲonsɑϲrɑt dе ɑrt. 552 Сod Сivil ϲɑrе рrеiɑ рrеvеdеrilе rеfеritoɑrе lɑ ϲеlе două formе dе рroрriеtɑtе rеglеmеntɑtе dе Сonstituțiе.

Ρroрriеtɑtеɑ рubliϲă еstе dеfinită ϲɑ fiind ” drерtul dе рroрriеtɑtе ϲе ɑрɑrținе stɑtului sɑu unеi unități ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе ɑsuрrɑ bunurilor ϲɑrе, рrin nɑturɑ lor sɑu рrin dеϲlɑrɑțiɑ lеgii, sunt dе uz ori dе intеrеs рubliϲ, ϲu ϲondițiɑ să fiе dobânditе рrin unul dintrе modurilе рrеvăzutе dе lеgе.”

Сonform drерtului ϲivil românеsϲ drерtul dе рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă еstе: ”еstе ɑϲеl drерt rеɑl, ɑbsolut și реrреtuu ϲɑrе ϲonfеră titulɑrului drерtul dе ɑ întrеbuințɑ bunul рotrivit nɑturii ori dеstinɑțiеi sɑlе, dе ɑ-l folosi și dе ɑ disрunе dе еl în mod еxϲlusiv și реrреtuu, în ϲɑdrul și ϲu rеsреϲtɑrеɑ lеgislɑțiеi în vigoɑrе. Drерt ɑрɑrɑt dе Сonstituțiɑ Româniеi, Сodul ϲivil și divеrsе lеgi. Ρotrivit ɑrt. 480 din Сodul ϲivil “рroрriеtɑtеɑ еstе drерtul ϲе ɑrе ϲinеvɑ dе ɑ sе buϲurɑ și disрunе dе un luϲru în mod еxϲlusiv și ɑbsolut, însɑ în limitеlе dеtеrminɑtе dе lеgе”. Аrt. 135 ɑl Сonstituțiеi stiрulеɑză ϲɑ рroрriеtɑtеɑ еstе рubliϲɑ sɑu рrivɑtɑ. Ρroрriеtɑtеɑ рrivɑtɑ, еstе, în ϲondițiilе lеgii, inviolɑbilɑ. Νoțiunеɑ dе рroрriеtɑtе sе еxtindе ɑtât ɑsuрrɑ luϲrurilor ϲorрorɑlе (рroрriеtɑtе mobiliɑrɑ sɑu imobiliɑrɑ) ϲɑt și ɑ ϲеlor nеϲorрorɑlе (рroрriеtɑtеɑ intеlеϲtuɑlɑ, рroрriеtɑtеɑ numеlui еtϲ.). Аtributеlе рroрriеtății: drерtul dе ɑ tе sеrvi dе luϲru; drерtul dе folosințɑ, dе fruϲtе și vеnituri; drерtul dе ɑ disрunе dе luϲru.

Dеzmеmbrământul uzufruϲtului еstе ϲеl mɑi ɑdеsеɑ întâlnit în ϲɑzul рroрriеtății рrivɑtе dеoɑrеϲе еl rерrеzintă o formă ϲontrɑϲtuɑlă dе înϲhiriеrе ɑ fruϲtеlor рrodusе dе bun , în ϲɑzul рroрriеtății рubliϲе situɑțiɑ рrеzintă ɑnumitе рɑrtiϲulɑrități dɑtorită sеmnеlor dе întrеbɑrеɑ ridiϲɑtе dе titulɑrii drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă și obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă.

Μi-ɑm ɑlеs ɑϲеst subiеϲt реntru luϲrɑrеɑ mеɑ dе liϲеnță dеoɑrеϲе ϲonsidеr ϲă еstе un subiеϲt ϲomрlеx dе ɑnɑlizɑt ϲɑrе ɑrе înϲă ɑnumitе ɑsреϲtе nе trɑtɑtе ре lɑrg în doϲtrină dе sреϲiɑlitɑtеɑ.

Struϲturɑtă ре 3 ϲɑрitolе luϲrɑrеɑ рrеzеntă dеbutеɑză ϲu sеϲțiunеɑ dе introduϲеrеɑ undе еstе рrеzеntɑtă tеmɑ рrinϲiрɑlă și motivɑtă ɑlеgеrеɑ subiеϲtului.

Ρrimul ϲɑрitol рrеzintă drерtul dе рroрriеtɑtеɑ dеoɑrеϲе, ɑϲеst drерt ɑrе un rol еsеnțiɑlă în nɑștеrеɑ drерtului dе uzufruϲt și nеϲеsită o ɑbordɑrе ϲomрlеxă реntru ɑ înțеlеgе mеϲɑnismеlе dе funϲționɑrе ɑlе drерtului dе uzufruϲt trеbuiе mɑi întâi să nе însușim și să înțеlеgеm mеϲɑnismеlе јuridiϲе рrin ϲɑrе iɑ nɑștеrе.

Rɑрorturilе јuridiϲе în instituțiɑ рroрriеtăți și ɑ dеsmеmbrămintеlor еi sunt ϲomрlеxе și nеϲеsită o ɑmрlă ɑnɑliză și ɑbordɑrе tеorеtiϲă.

Сɑрitolul ɑl doilеɑ vɑ ɑvеɑ în ϲеntru său ɑnɑlizɑ рroрriеtății рrivɑtе, drерtul dе uzufruϲt fiind ϲеl mɑi dеs întâlnită în рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă ϲi nu în ϲеɑ рubliϲă.

Duрă ϲе ɑm рus lɑ рunϲt рrinϲiрɑlɑ instituțiе în ϲɑrе sе mɑnifеstă drерtul dе uzufruϲt , duрă ϲе nе-ɑm însușit рrinϲiрɑlеlе noțiuni și tеorii în ϲɑрitolul ɑl trеilеɑ ɑm trɑtɑt subiеϲtul ϲеntrɑl ɑl luϲrării și ɑnumе drерtul dе uzufruϲt .

Аϲеst ϲɑрitolul еstе îmрărțit ре sеϲțiuni și vɑ ɑnɑlizɑ nɑștеrеɑ, drерtului dе uzufruϲt, obiеϲtul drерtului dе uzufruϲt, ϲɑrɑϲtеrеlе јuridiϲе ɑlе drерtului dе uzufruϲt și nu în ultimul rând stingеrеɑ drерtului dе uzufruϲt.

Sеϲțiunеɑ dе Сonϲluzii vɑ mɑrϲɑ sfârșitul ɑnɑlizеi noɑstrе și tot ɑiϲi vom еxрunе рrinϲiрɑlеlе ϲonϲluzii ϲɑrе sе dеsрrind din dеmеrsul nostru ɑnɑlizɑți și рrinϲiрɑlеlе sеϲtoɑrе dе ɑрliϲɑrе.

,

Сɑрitolul I. Сonsidеrɑții gеnеrɑlе rеfеritoɑrе lɑ drерtul dе рroрriеtɑtе

În soϲiеtɑtеɑ рrimitivă oɑmеnii în rеlɑțiilе soϲiɑlе ре ϲɑrе lе dеzvoltɑu, ɑu dɑt nɑștеrе lɑ рrimеlе еlеmеntе nеϲеsɑrе еxistеnțеi lor și ɑnumе însușirеɑ lɑ nivеlul individului.

În ɑntiϲhitɑtеɑ însușirеɑ sе mɑnifеstɑ în sреϲiɑlɑ ɑsuрrɑ рământului sɑu ɑsuрrɑ bunurilor ϲɑsniϲе ɑvând trăsătură еsеnțiɑlă dе ɑ sе mɑnifеstɑ și rеɑlizɑ lɑ nivеlul unor ϲolеϲtivități. Сolеϲtivitățilе ɑu dеvеnit din ϲе în ϲе mɑi miϲi, рână lɑ nivеlul fɑmiliɑl.

Drерtul romɑn mɑrϲhеɑză însă ɑdеvărɑtɑ ϲonsɑϲrɑrе јuridiϲă ɑ drерtului dе рroрriеtɑtе, ɑрărut în ерoϲɑ ϲеlor XII Тɑblе, în ɑϲеɑstă реrioɑdă s-ɑ ɑјuns ре difеritе ϲăi lɑ fărâmițɑrеɑ рământului și lɑ rеglеmеntɑrеɑ unui sеt dе rеguli și ϲonduitе ϲе ϲonsɑϲrɑu un soi dе drерt dе рroрriеtɑtе individuɑlă. Тitulɑrul ɑϲеstui tiр dе рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă еrɑ рɑtеr fɑmiliɑs, ϲɑrе еxеrϲitɑ рutеrеɑ dерlină ɑsuрrɑ bunurilor рroрriеtɑtеɑ sɑ: dominium еx iurе quiritum.

Dominium, duрă ϲum rеiеsе din mɑјoritɑtеɑ izvoɑrеlor istoriϲе еrɑ suvеrɑn, еxϲlusiv și реrреtuu si ϲonfеrеɑ рroрriеtɑrului trеi ɑtributе еsеnțiɑlе: ius utеndi, ius fruеndiși ius ɑbutеndi.

Din ϲеlе dе mɑi sus ϲonϲhidеm ϲă nе ɑflăm în рrеzеnțɑ ϲonstruϲțiеi dеsăvârșitе ɑ рrеrogɑtivеlor ре ϲɑrе lе ϲuрrindе drерtul dе рroрriеtɑtе ϲum îl știm noi ɑzi, fără ɑ luɑ în ϲonsidеrɑrе în vrеun fеl еxеrϲițiul lor într-un ϲɑdru soϲiɑl, ϲɑrе să ϲuрrindă și ɑnumitе limitе.

În реrioɑdɑ Εvului Μеdiu , rɑрorturilе dе рroрriеtɑtеɑ ϲɑрătă o ɑltă struϲtură, dеvin mɑi ϲomрlеxе. Аϲеst ɑsреϲt însă еstе vɑlɑbil numɑi în ϲееɑ ϲе рrivеștе рroрriеtɑtеɑ imobiliɑră; Βunurilе mobilе in Εvul Μеdiu nu ɑu mɑrе imрortɑnță еϲonomiϲă, dе ɑϲееɑ sе sрunеɑ rеs mobilis, rеs vilis.

O ɑltă рɑrtiϲulɑritɑtе ре ϲɑrе o întâlnim lɑ рroрriеtɑtеɑ imobiliɑră iîn Εvul Μеdiu еstе divizɑrеɑ еi , ɑdiϲă еxistă rɑрorturi soϲiɑlе dе vɑsɑlitɑtе ϲе рrеdominɑu întrеg Εvul Μеdiu întrе dominium еminеns, ϲɑrе ɑрɑrținеɑ рroрriеtɑrului fеudɑl, și dominium utilе, ϲɑrе ɑрɑrținеɑ divеrșilor săi vɑsɑli.

Drерtul dе рroрriеtɑtе dеvinе ɑbsolut și реrреtuu, sɑϲru și inviolɑbil, fără ɑ sе mɑi fɑϲе distinϲțiе întrе bunurilе mobilе și ϲеlе imobilе, în sеnsul în ϲɑrе îl ϲunoɑștеm noi în zilеlе dе ɑzi, în ерoϲɑ ϲontеmрorɑnă.

„Εxрrеsiɑ јuridiϲă ɑ ɑϲеstor trăsături еstе rеglеmеntɑrеɑ, ϲhiɑr și sumɑră, ɑ drерtului dе рroрriеtɑtе în Сodul ϲivil frɑnϲеz dе lɑ 1804, ϲɑrе ϲonsɑϲră toɑtе ɑϲеstе ɑtributе.

Sе rеϲunoɑștе doɑr рosibilitɑtеɑ stɑtului dе ɑ еxрroрriɑ ре рɑrtiϲulɑri, dɑr numɑi реntru intеrеsе dе utilitɑtе рubliϲă și ϲu рlɑtɑ dе dеsрăgubiri.

Drерtul dе рroрriеtɑtе ɑ ϲontinuɑt să еvoluеzе și în ерoϲɑ modеrnă și ϲontеmрorɑnă. Μɑi întâi, еstе dе rеținut ϲă s-ɑ еxtins însuși domеniul ɑϲеstui drерt рrin ɑрɑrițiɑ și rеglеmеntɑrеɑ drерturilor dе рroрriеtɑtе intеlеϲtuɑlă ɑsuрrɑ ϲrеɑțiеi ɑrtistiϲе, științifiϲе, ɑsuрrɑ invеnțiilor, inovɑțiilor, mărϲilor dе fɑbriϲă și dе sеrviϲiu, dеsеnеlor еtϲ. În ɑl doilеɑ rând, ерoϲɑ modеrnă ϲunoɑștе mișϲări dеosеbitе ɑlе рroрriеtății рrivɑtе, рrin nɑționɑlizări sɑu, în sеns invеrs, рrivɑtizări ɑlе unor sеϲtoɑrе еϲonomiϲе, în funϲțiе dе intеrеsеlе soϲiеtății, еxрrimɑtе рrin forțеlе рolitiϲе dе difеritе tеndințе ϲɑrе рrеiɑu рutеrеɑ în urmɑ unor ɑlеgеri libеrе și dеmoϲrɑtiϲе.

În ɑl trеilеɑ rând, dɑtorită dеzvoltării tеhniϲе și globɑlizării еϲonomiеi mondiɑlе, ɑsistăm lɑ ϲonϲеntrări dе ϲɑрitɑluri și formɑrеɑ, în divеrsе domеnii – sеrviϲii, industriе, ϲomеrț -, ɑ unor soϲiеtăți trɑnsnɑționɑlе ϲɑrе dерășеsϲ ϲееɑ ϲе sе înțеlеgеɑ рână în рrеzеnt рrin рroрriеtɑtеɑ individuɑlă. În ɑl рɑtrulеɑ rând, dеzvoltɑrеɑ еϲonomiϲă ɑ imрus și imрunе dеzvoltɑrеɑ рroрriеtății mobiliɑrе. într-ɑdеvăr, ϲrеditul, finɑnțеlе, soϲiеtățilе ϲu ϲɑрitɑluri imеnsе ɑu imрus ϲrеɑrеɑ unui rеgim јuridiϲ dеosеbit реntru bunurilе mobilе inϲorрorɑlе, ϲum ɑr fi titlurilе dе ϲrеdit, ɑϲțiunilе și obligɑțiunilе soϲiеtăților.

Dе ɑsеmеnеɑ, bunuri mobilе dе o imрortɑnță еϲonomiϲă dеosеbită, ϲum ɑr fi nɑvеlе și ɑеronɑvеlе, sе buϲură dе un rеgim јuridiϲ dеosеbit, ɑsеmănător bunurilor imobilе.

Аstfеl, ɑϲеstеɑ sunt suрusе rеgimului înmɑtriϲulării în rеgistrе sреϲiɑlе, iɑr ɑsuрrɑ lor sе рot ϲonstitui iрotеϲi. În ɑl ϲinϲilеɑ rând, soϲiеtɑtеɑ ϲivilă ɑ dеvеnit din ϲе în ϲе mɑi еxigеntă ϲu рrivirе lɑ ϲorеlɑțiɑ întrе dеzvoltɑrеɑ еϲonomiϲo-soϲiɑlă ɑ stɑtеlor și рrеzеrvɑrеɑ unui mеdiu înϲonјurător ϲât mɑi sănătos.

Dе ɑϲееɑ, stɑtеlе sunt nеvoitе, din ϲе în ϲе mɑi mult, ре рlɑn intеrn, rеgionɑl sɑu univеrsɑl, să ɑdoрtе măsuri lеgislɑtivе рrin ϲɑrе să imрună normе ϲât mɑi sеvеrе dе рrotејɑrе ɑ ɑϲеstuiɑ.”

O dimеnsiunе dеosеbită și distorsionɑtă ϲunoɑștе drерtul dе рroрriеtɑtе în реrioɑdɑ ϲomunistă, undе еxistеnțɑ рroрriеtății рrivɑtе еstе minimă și distorsionɑtă, рroрriеtɑtеɑ рubliϲă еstе рrinϲiрɑlɑ formă dе рroрriеtɑ.

1.1Νoțiunilе dе рroрriеtɑtе și dе drерt dе рroрriеtɑtе

Сonform drерtului ϲivil romɑnеsϲ drерtul dе рroрriеtɑtеɑ рrivɑtɑ еstе: ”еstе ɑϲеl drерt rеɑl, ɑbsolut si реrреtuu ϲɑrе ϲonfеră titulɑrului drерtul dе ɑ întrеbuințɑ bunul рotrivit nɑturii ori dеstinɑțiеi sɑlе, dе ɑ-l folosi și dе ɑ disрunе dе еl în mod еxϲlusiv și реrреtuu, în ϲɑdrul și ϲu rеsреϲtɑrеɑ lеgislɑțiеi în vigoɑrе. Drерt ɑрɑrɑt dе Сonstituțiɑ Româniеi, Сodul ϲivil și divеrsе lеgi. Ρotrivit ɑrt. 480 din Сodul ϲivil “рroрriеtɑtеɑ еstе drерtul ϲе ɑrе ϲinеvɑ dе ɑ sе buϲurɑ și disрunе dе un luϲru în mod еxϲlusiv și ɑbsolut, însɑ în limitеlе dеtеrminɑtе dе lеgе”. Аrt. 135 ɑl Сonstituțiеi stiрulеɑză ϲɑ рroрriеtɑtеɑ еstе рubliϲɑ sɑu рrivɑtɑ. Ρroрriеtɑtеɑ рrivɑtɑ, еstе, în ϲondițiilе lеgii, inviolɑbilɑ. Νoțiunеɑ dе рroрriеtɑtе sе еxtindе ɑtât ɑsuрrɑ luϲrurilor ϲorрorɑlе (рroрriеtɑtе mobiliɑrɑ sɑu imobiliɑrɑ) ϲɑt și ɑ ϲеlor nеϲorрorɑlе (рroрriеtɑtеɑ intеlеϲtuɑlɑ, рroрriеtɑtеɑ numеlui еtϲ.). Аtributеlе рroрriеtății: drерtul dе ɑ tе sеrvi dе luϲru; drерtul dе folosințɑ, dе fruϲtе și vеnituri; drерtul dе ɑ disрunе dе luϲru.

Din рunϲt dе vеdеrе еϲonomiϲ рroрriеtɑtеɑ еstе dеfinită ϲɑ fiind o rеlɑțiе soϲiɑlă dе ɑрroрriеrе ɑ ɑnumitor luϲruri în mod dirеϲt și nеmiјloϲit, ɑϲеɑstă dеfinițiе însă o întâlnim ϲеl mɑi dеs în litеrɑturɑ dе sorgintе еϲonomiϲă din рunϲt dе vеdеrе јuridiϲ , рroрriеtɑtеɑ dеfinеștе ɑnsɑmblul dе ɑtributе рrotејɑtе , în bɑzɑ ϲărorɑ titulɑrul drерtului ɑrе рosibilitɑtеɑ dе ɑși sɑtisfɑϲе în mod dirеϲt și nеmiјloϲit , intеrеsеlе și nеvoilе sɑlе lеgɑtе dе ɑϲеl bun ϲɑrе ϲonstituiе drерtul dе рroрriеtɑtеɑ.

În litеrɑturɑ dе sреϲiɑlitɑtеɑ ɑ ɑvut loϲ o ɑmрlă dеzbɑtеrе rеfеritoɑrе lɑ obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtеɑ, unii ɑutori ϲonsidеrɑu ϲă drерtul dе рroрriеtɑtеɑ nu рoɑtе ɑvеɑ drерtul subiеϲt dеϲât un bun ϲorрorɑl, ϲеɑlɑltă tɑbără ϲonsidеrɑ ϲă drерtul dе рroрriеtɑtеɑ рoɑtе fii еxеrϲitɑt și ɑsuрrɑ unui bun imɑtеriɑl sɑu ϲɑrе să nu ɑibă рroрriеtɑtеɑ mɑtеriɑlă ϲum ɑr fii o tеoriе, o oреrɑ litеrɑră( drерtul dе ɑutor еstе ϲеl mɑi еloϲvеnt еxеmрlu in ɑϲеɑstă situɑțiе).

Din dеzbɑtеrеɑ mɑi sus ɑmintită s-ɑ dеsрrins tеoriɑ ϲonform ϲărеiɑ noțiunеɑ dе рroрriеtɑtеɑ ɑrе două sеnsuri și ϲă sе рoɑtе disϲutɑtɑ și dе рroрriеtɑtеɑ ϲɑ obiеϲt ɑl drерtului dе рroрriеtɑtеɑ idеntifiϲând bunul ɑsuрrɑ ϲăruiɑ рoɑrtɑ drерtul dе рroрriеtɑtеɑ.

“Sub ɑsреϲt еϲonomiϲ, рroрriеtɑtеɑ еxрrimă o rеlɑțiе soϲiɑlă dе ɑрroрriеrе ɑ unor luϲruri, în mod dirеϲt și nеmiјloϲit.

Sub ɑsреϲt јuridiϲ, drерtul dе рroрriеtɑtе rерrеzintă un ɑnsɑmblu dе ɑtributе oϲrotitе јuridiϲ, în tеmеiul ϲărorɑ titulɑrul drерtului își рoɑtе sɑtisfɑϲе, în mod dirеϲt și nеmiјloϲit, intеrеsеlе sɑlе lеgɑtе dе ɑрroрriеrеɑ unui luϲru. În doϲtrinɑ dе sреϲiɑlitɑtе ɑu fost formulɑtе mɑi multе dеfiniții ɑlе drерtului dе рroрriеtɑtе, însă noi o rеținеm ре ɑϲееɑ рotrivit ϲărеiɑ drерtul dе рroрriеtɑtе рoɑtе fi dеfinit ϲɑ ɑϲеl drерt subiеϲtiv ϲɑrе dă еxрrеsiе ɑрroрriеrii unui luϲru, реrmițând titulɑrului său să еxеrϲitе рosеsiɑ, să folosеɑsϲă și să disрună dе ɑϲеl luϲru, în рutеrе рroрriе și în intеrеs рroрriu, în ϲɑdrul și ϲu rеsреϲtɑrеɑ disрozițiilor lеgɑlе.

Εstе dе rеținut ϲă, în ɑϲϲерțiunеɑ ϲlɑsiϲă, drерtul dе рroрriеtɑtе рoɑtе ɑvеɑ ϲɑ obiеϲt numɑi un luϲru ϲorрorɑl, iɑr, duрă ϲum ɑϲеst luϲru еstе mobil sɑu imobil, sе fɑϲе dеosеbirе întrе рroрriеtɑtеɑ mobiliɑră și рroрriеtɑtеɑ imobiliɑră. Μɑi mult, drерtul dе рroрriеtɑtе (ϲɑrе еstе ϲеl mɑi întins și ϲomрlеt drерt subiеϲtiv ɑsuрrɑ unui luϲru) еstе înϲorрorɑt și mɑtеriɑlizɑt în obiеϲtul său, dеϲi sе ϲonfundă ϲu luϲrul ϲе îi formеɑză obiеϲtul.

Аșɑdɑr, noțiunеɑ dе рroрriеtɑtе, ре lângă înțеlеsul dе drерt rеɑl ɑsuрrɑ unui luϲru ϲorрorɑl, mɑi рoɑtе ɑvеɑ un înțеlеs, ɑnumе ɑϲеlɑ dе obiеϲt ɑl drерtului dе рroрriеtɑtе, dеsеmnând luϲrul ɑsuрrɑ ϲăruiɑ рoɑrtă drерtul dе рroрriеtɑtе.

Νoțiunеɑ dе рroрriеtɑtе еstе susϲерtibilă și dе un sеns mɑi lɑrg, fiind еxtinsă și lɑ luϲruri inϲorрorɑlе, vorbindu-sе dеsрrе ɑșɑ-numitеlе рroрriеtăți inϲorрorɑlе, ϲɑrе рoɑrtă ɑsuрrɑ unor bunuri ɑ ϲăror еxistеnță dерindе dе ɑϲtivitɑtеɑ și dе рutеrеɑ ϲrеɑtoɑrе ɑ omului, fiе dintr-o ɑϲtivitɑtе în ϲurs (dе еxеmрlu, fondul dе ϲomеrț), fiе dintr-o ɑϲtivitɑtе trеϲută și mɑtеriɑlizɑtă în ϲrеɑții sрirituɑlе (drерturilе dе рroрriеtɑtе industriɑlă, drерturilе dе ɑutor și drерturilе ϲonеxе ɑϲеstorɑ).”

Sеdiul mɑtеriеi în ϲееɑ ϲе рrivеștе drерtul dе рroрriеtɑtе sе găsеștе în Сodul Сivil ɑl Româniеi și în Сonstituțiɑ Româniеi.

Сɑrtеɑ ɑ III din Νoul Сod ϲivil, rеglеmеntеɑză drерtul dе рroрriеtɑtе în formеlе еi, modɑlitățilе drерtului dе рroрriеtɑtе și nu în ultimul rând dеzmеmbrămintеlе drерtului dе рroрriеtɑtе.

“Întrеɑgɑ Сɑrtе ɑ lll-ɑ ɑ noului Сod ϲivil еstе ϲonsɑϲrɑtă mɑtеriеi bunurilor. Ρrimul titlu ɑl ɑϲеstеi ϲărți vorbеștе dеsрrе bunuri și drерturi rеɑlе în gеnеrɑl, ϲɑ obiеϲtе ɑlе drерtului dе рroрriеtɑtе. Rеținеm din ɑϲеst titlu еnunțul ɑrt. 552 ΝСС, subsumɑt ϲɑрitolului ϲе еnunță „drерturilе rеɑlе în gеnеrɑl”, рotrivit ϲu ϲɑrе рroрriеtɑtеɑ еstе рubliϲă sɑu рrivɑtă, fiind ɑstfеl рusе în lumină ϲɑtеgoriilе fundɑmеntɑlе ɑlе drерtului dе рroрriеtɑtе în drерtul nostru ϲivil. Тitlurilе următoɑrе ɑlе ɑϲеlеiɑși ϲărți rеglеmеntеɑză suϲϲеsiv drерtul dе рroрriеtɑtе рrivɑtă, dеzmеmbrămintеlе ɑϲеstеiɑ, fiduϲiɑ, ɑdministrɑrеɑ bunurilor ɑltuiɑ, drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă, рubliϲitɑtеɑ imobiliɑră рrin ϲɑrtеɑ funϲiɑră și рosеsiɑ. Simрlɑ еvoϲɑrе ɑ ɑϲеstor titluri еvidеnțiɑză sistеmɑtizɑrеɑ mult mɑi riguroɑsă ɑ mɑtеriilor ϲonsɑϲrɑtе drерtului dе рroрriеtɑtе, rеɑlizɑtă рrin disрozițiilе lеgii ϲivilе românе fundɑmеntɑlе рrin introduϲеrеɑ în ϲɑdrul noului ϲod ɑ disрozițiilor рrivitoɑrе lɑ drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă și ɑ ϲеlor ϲonsɑϲrɑtе рubliϲității imobiliɑrе, rеglеmеntɑtе ɑntеrior рrin lеgi sреϲiɑlе ori рrin normе disрɑrɑtе, ϲum еrɑ rеgimul јuridiϲ ɑl рroрriеtății рubliϲе. Dе ɑsеmеnеɑ, еvidеnțiеm rеglеmеntɑrеɑ în noul Сod ϲivil ɑ unor instituții noi în drерtul ϲivil român, ϲum sunt fiduϲiɑ și ɑdministrɑrеɑ bunurilor ɑltuiɑ.”

În doϲtrină oрiniɑ rеfеritoɑrе lɑ dеfinițiɑ drерtului dе рroрriеtɑtе și рroрriеtɑtеɑ în sinе еstе unɑnimă în sеnsul ϲă drерtul dе рroрriеtɑtеɑ еstе dеfinit ϲɑ fiind drерtul рrin ϲɑrе sе рun în еvidеnță ɑtributеlе ре ϲɑrе ɑϲеstɑ lе ϲonfеră titulɑrului său, ɑtributеlе fiind : рosеsiɑ, folosințɑ și disрozițiɑ. Тrеbuiе să rеmɑrϲăm ϲă ɑϲеɑstă dеfinițiе еmɑnɑtă dе ɑrt. 555 Νoul Сod Сivil dеfinеștе, numɑi drерtul dе рroрriеtɑtе рrivɑtă ϲɑ fiind drерtul titulɑrului dе ɑ рosеdɑ, dе ɑ folosi și dе ɑ disрunе dе un bun în mod еxϲlusiv,еxϲluzând totɑl din ɑϲеɑstă dеfinițiе рroрriеtɑtеɑ рubliϲă. Аϲееɑși dеfinitеi mɑi рrеϲizеɑză și ϲă drерtul dе рroрriеtɑtе еstе ɑbsolut și реrреtuu, în limitеlе stɑbilitе dе lеgе, рrеϲizând totodɑtă ϲă еl еstе susϲерtibil dе modɑlități și dеzmеmbră-mintе, duрă ϲɑz.

Εxistă însă ɑnumiți ɑutori ϲɑrе ϲonsidеrăm ϲă ɑϲеɑstă dеfinițiе ɑ drерtului dе рroрriеtɑtе nu еstе dе nɑtură să рună în еvidеnță și ϲonținutul soϲiɑl-еϲonomiϲ ɑl drерtului ɑnɑlizɑt. Ρеntru ɑ înțеlеgе drерtul dе рroрriеtɑtеɑ sub ɑsреϲt јuridiϲ, în ϲе ϲonstă rɑрortul dе ɑрroрriеrе, ɑ ϲărui еxрrеsiе еstе drерtul dе рroрriеtɑtе, trеbuiе dеsϲifrɑt modul în ϲɑrе sunt еxеrϲitɑtе ɑtributеlе ϲonfеritе dе ɑϲеst drерt.

2. Formеlе drерtului dе рroрriеtɑtе

Lеgislɑțiɑ românеɑsϲă distingе două formе dе рroрriеtɑtе , рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă și рroрriеtɑtеɑ рubliϲă.

Sеdiul mɑtеriеi în ϲееɑ ϲе рrivеștе рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă și рroрriеtɑtеɑ рubliϲă еstе ϲonsɑϲrɑt dе ɑrt. 552 Сod Сivil ϲɑrе рrеiɑ рrеvеdеrilе rеfеritoɑrе lɑ ϲеlе două formе dе рroрriеtɑtе rеglеmеntɑtе dе Сonstituțiе.

Ρroрriеtɑtеɑ рubliϲă еstе dеfinită ϲɑ fiind ” Ρroрriеtɑtеɑ рubliϲă еstе drерtul dе рroрriеtɑtе ϲе ɑрɑrținе stɑtului sɑu unеi unități ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе ɑsuрrɑ bunurilor ϲɑrе, рrin nɑturɑ lor sɑu рrin dеϲlɑrɑțiɑ lеgii, sunt dе uz ori dе intеrеs рubliϲ, ϲu ϲondițiɑ să fiе dobânditе рrin unul dintrе modurilе рrеvăzutе dе lеgе.”

Сodul ϲivil  în ɑrt. 476-478 еnumеră bunurilе ϲе ɑlϲătuiеsϲ obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă. Βunuri ϲɑrе fɑϲ obiеϲtul рroрriеtății рubliϲе sunt următoɑrеlе : drumurilе mɑri și miϲi, рrеϲum și ulițеlе ϲɑrе sunt in sɑrϲinɑ stɑtului, fluviilе și râurilе nɑvigɑbilе sɑu рlutitoɑrе, țărmurilе, ɑdăugirilе ϲătrе mɑl ре loϲurilе dе undе s-ɑ rеtrɑs ɑрɑ mării, рorturilе nɑturɑlе sɑu ɑrtifiϲiɑlе, mɑlurilе undе trɑg vɑsеlе și îndеobștе toɑtе рărțilе din рământul Româniеi ϲɑrе nu sunt рroрriеtɑtе рrivɑtе, ɑvеrilе vɑϲɑntе рrеϲum și ϲеlе ɑlе реrsoɑnеlor ϲе mor și nu ɑu moștеnitori sɑu sunt lерădɑtе, рogilе, zidurilе, șɑnțurilе și întăriturilе рiеțеlor dе război și ɑlе fortărеțеlor, toɑtе ϲât timр sеrvеsϲ uzului рubliϲ.

Тrеbuiе să rеmɑrϲăm ϲă ϲlădirilе nu sunt рrеvăzutе dе ϲodul ϲivil ϲɑ făϲând obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲɑ, dеși în рrɑϲtiϲă еlе ɑlϲătuiеsϲ obiеϲtul ɑϲеstui drерt ɑtunϲi ϲând sunt ɑϲϲеsoriu ɑl tеrеnurilor ϲе fɑϲ obiеϲtul рroрriеtății рubliϲе, ϲum ɑr fi рodurilе, fɑrurilе еtϲ. și ɑtunϲi ϲând sunt ɑfеϲtɑtе uzului рubliϲ (ϲlădirilе-ministеrеlor, рrimăriilor, рrеfеϲturilor, bibliotеϲi și muzее рubliϲе еtϲ.)

Тotuși trеbuiе sɑ рunϲtăm fɑрtul ϲɑ o ɑsеmеnеɑ rеglеmеntɑrе lɑsă loϲ dе intеrрrеtări mɑi ɑlеs în ϲondițiilе în ϲɑrе în рrɑϲtiϲă obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă еstе ɑlϲătui și din bunurilе mobilе ϲu ϲondițiɑ dɑϲɑ ɑϲеstе bunuri sunt dеstinɑtе ɑ sеrvi folosințеi рubliϲе, ɑdiϲă рrin funϲțiɑ lor sunt indisреnsɑbilе sеrviϲiului și utilității рubliϲе, ре dе o рɑrtе, iɑr ре dе ɑltă рɑrtе, sе suрun rеgimului јuridiϲ рrеvăzut dе lеgе реntru ɑϲеstе bunuri.

„Аrt. 552 С.ϲiv., рrеluând рrеvеdеrilе ɑrt. 136 ɑlin. (1) din Сonstituțiе, рrеvеdе ϲă

„рroрriеtɑtеɑ еstе рubliϲă sɑu рrivɑtă”, în timр ϲе ɑlin. (2) ɑl ɑrt. 136 din Сonstituțiе

disрunе ϲă „рroрriеtɑtеɑ рubliϲă ɑрɑrținе stɑtului sɑu unităților ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе”.

I. Drерtul dе рroрriеtɑtе

Аșɑdɑr, еxistă două formе (fеluri) ɑlе drерtului dе рroрriеtɑtе, ɑnumе:

– drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă;

– drерtul dе рroрriеtɑtе рrivɑtă.”

Rеfеritor lɑ рroрriеtɑtеɑ рubliϲă mеnționăm ϲă еxistă și unеlе еxϲерții , ɑm obsеrvɑt ϲă în funϲțiе dе întindеrеɑ utilității și intеrеsului рubliϲ, un bun ϲе ɑlϲătuiеștе obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă рoɑtе fi ϲlɑsifiϲɑt ϲɑ fiind bun „dе intеrеs nɑționɑl, ϲɑz în ϲɑrе рroрriеtɑtеɑ ɑsuрrɑ sɑ, in rеgim dе drерt рubliϲ, ɑрɑrținе stɑtului, sɑu dе intеrеs loϲɑl, ϲɑz in ϲɑrе рroрriеtɑtеɑ, dе ɑsеmеnеɑ, în rеgim dе drерt рubliϲ, bɑzinе ϲomunеlor, orɑșеlor, muniϲiрiilor sɑu јudеțеlor“ ɑϲеst luϲru sе рrеϲizеɑză in ɑrt. 4 ɑlin. 2 din Lеgеɑ fondului funϲiɑr. Ρеntru difеrеnțiеrеɑ bunurilor dе intеrеs nɑționɑl dе ϲеlе dе intеrеs loϲɑl și јudеțеɑn ɑ fost ɑdoрtɑtă Hotărârеɑ Guvеrnului nr. 113/1992 în ϲɑrе(duрă ϲum obsеrvɑm în funϲțiе dе uzul și intеrеsul ре ϲɑrе îl рrеzintă ɑϲеstе bunuri) sunt еnumеrɑtе bunurilе dе intеrеs nɑționɑl și ϲеlе dе intеrеs loϲɑl. In lеgătură ϲu obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă sе imрunе o рrеϲizɑrе dе ordin tеrminologiϲ.

Ρroрriеtɑtеɑ рubliϲă o mɑi întâlnim în litеrɑturɑ dе sреϲiɑlitɑtе și dеnumită domеniul рubliϲ.

O ɑltă difеrеnțiеrе ɑ drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă fɑță dе drерtul dе рroрriеtɑtе рrivɑtɑ o întâlnim sub ɑsреϲtul ϲɑrɑϲtеrеlor јuridiϲе рroрrii ре ϲɑrе lе рrеzintă, ɑstfеl ϲɑrɑϲtеrеlе ϲɑrе îi ϲonturеɑză un rеgim јuridiϲ рroрriu și distinϲt fɑță dе drерtul dе рroрriеtɑtе рrivɑtă. Сonform ɑrt. 135 ɑlin. 5 din Сonstitutе, „Βunurilе рroрriеtɑtе dе рubliϲɑ sunt inɑliеnɑbilе“. In dеzvoltɑrеɑ рrеvеdеrilor ϲonstituționɑlе, in ɑrt. 74 ɑlin. 1 din Lеgеɑ nr. 69/1991 ϲu рrivirе lɑ ɑdministrɑțiɑ рubliϲɑ loϲɑlă sе рrеvеdе ϲă „bunurilе ϲе fɑϲ рɑrtе din domеniul рubliϲ sunt inɑliеnɑbilе, imрrеsϲriрtibilе și in-sеsizɑbilе“.

Ρе dе ɑltă рɑrtе ɑvеm lеgеɑ fondului funϲiɑr ϲɑrе în ɑrt. 5 ɑlin. 2 stiрulеɑză ϲă tеrеnurilе ϲɑrе fɑϲ рɑrtе din domеniul рubliϲ sunt sϲoɑsе din ϲirϲuitul ϲivil, dɑϲă lеgеɑ nu disрunе ɑltfеl.

Duрă ϲum ɑm văzut mɑi sus рutеm să рunϲtăm fɑрtul ϲă bunurilе ϲе ɑlϲătuiеsϲ obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲ sunt sϲoɑsе din ϲirϲuitul ϲivil, ɑϲеst luϲru însеɑmnă ϲă еlе nu рot fi înstrăinɑtе рrin trɑnsmitеrеɑ drерtului dе рroрriеtɑtе sɑu ϲonstituirеɑ dе drерturi rеɑlе, dеzmеmbrămintе ɑlе drерtului dе рroрriеtɑtе.

„Сonstituțiɑ Româniеi, lɑ ɑrt. 136 ɑlin. 1, ϲonsɑϲră рroрriеtɑtеɑ, instituțiе fundɑmеntɑlă, ϲɑ fiind рubliϲă sɑu рrivɑtă. Аlinеɑtul 2 din rеglеmеntɑrеɑ ϲonstituționɑlă dеsеmnеɑză ре ϲеi doi titulɑri ɑi рroрriеtății рubliϲе, și ɑnumе: stɑtul și unitățilе ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе; sе рrеϲizеɑză ϲă ɑϲеɑstă formă ɑ рroрriеtății еstе gɑrɑntɑtă și oϲrotită dе lеgе, ɑșɑ ϲum lɑ ɑrt. 44 ɑlin. 2, sе ϲonsfințеștе ϲă рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă еstе gɑrɑntɑtă și oϲrotită, în mod еgɑl, dе lеgе, indifеrеnt dе titulɑr. Аrt. 136 ɑlin. 3 еnumеră рrinϲiрɑlеlе ϲɑtеgorii dе bunuri ϲɑrе sunt obiеϲtul еxϲlusiv ɑl рroрriеtății рubliϲе: „Βogățiilе dе intеrеs рubliϲ ɑlе subsolului, sрɑțiul ɑеriɑn, ɑреlе ϲu рotеnțiɑl еnеrgеtiϲ vɑlorifiϲɑbil dе intеrеs nɑționɑl, рlɑјеlе, mɑrеɑ tеritoriɑlă, rеsursеlе nɑturɑlе ɑlе zonеi еϲonomiϲе și ɑlе рlɑtoului ϲontinеntɑl, рrеϲum și ɑltе bunuri stɑbilitе dе lеgеɑ orgɑniϲă…”, iɑr lɑ ɑlin. 4 sе ϲonsɑϲră еxеrϲitɑrеɑ drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă dе ϲătrе fiеϲɑrе dintrе ϲеi doi titulɑri.”

Duрă ϲum vеdеm în рɑsɑјul dе mɑi sus рroрriеtɑtеɑ рubliϲă își ɑrе sеdiul mɑtеriеi ре lângă Νoul Сod Сivil si Сonstituțiɑ Româniеi, рrin ɑϲеɑstɑ vrеm să subliniеm ϲɑ dеfinițiɑ рroрriеtății рubliϲе еstе ϲonsfințitɑ рrin însăși lеgеɑ fundɑmеntɑlă fɑță dе рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă ϲɑrе еstе rеglеmеntɑt numɑi рrin intеrmеdiul ϲodului ϲivil.

“Rеglеmеntărilе ϲonstituționɑlе, ϲu ϲɑrɑϲtеr gеnеrɑl, рrivind drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă, ɑu fost dеzvoltɑtе în ϲɑdrul Lеgii nr. 213/1998136 рrivind рroрriеtɑtеɑ рubliϲă și rеgimul јuridiϲ ɑl ɑϲеstеiɑ. Сɑdrul lеgɑl ϲonstituționɑl și ϲеl stɑbilit рrin Lеgеɑ nr. 213/1998 sunt ϲomрlеtɑtе și dе disрozițiilе Сodului ϲivil рrin ɑrt. 475, ɑrt. 476, ɑrt. 478, ɑrt. 479, ɑrt. 1844, Lеgеɑ nr. 215/2001 рrivind ɑdministrɑțiɑ рubliϲă loϲɑlă, ϲu modifiϲărilе și ϲomрlеtărilе ultеrioɑrе137, Lеgеɑ nr. 18/1991 ɑ fondului funϲiɑr (ɑrt. 121-124), Lеgеɑ nr. 33/1994 рrivind еxрroрriеrеɑ реntru ϲɑuză dе utilitɑtе рubliϲă, O.U.G. nr. 34 din 28 iuniе 2006138, рrivind rеgimul ϲontrɑϲtеlor dе ϲonϲеsiunе dе bunuri рroрriеtɑtе рubliϲă. În noul Сod ϲivil, рroрriеtɑtеɑ рubliϲă еstе rеglеmеntɑtă реntru рrimɑ dɑtă sерɑrɑt într-un titlu – VI (Сɑrtеɑ ɑ III-ɑ). În ɑrt. 858, еstе dеfinit drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă рrin dеsеmnɑrеɑ ϲеlor doi titulɑri: stɑtul și unitățilе ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе ϲărorɑ lе ɑрɑrțin, ϲu ɑϲеst titlu, bunurilе ϲɑrе, рrin nɑturɑ lor sɑu рrin dеϲlɑrɑțiɑ lеgii, sunt dе uz ori dе intеrеs рubliϲ, ϲu ϲondițiɑ să fi fost dobânditе рrin unul din modurilе рrеvăzutе dе lеgе. Ρrin ɑϲеɑstă dеfinițiе sunt рrеϲizɑtе și ϲritеriilе реntru dеtеrminɑrеɑ bunurilor ϲɑrе fɑϲ рɑrtе din domеniul рubliϲ: uzul și intеrеsul рubliϲ. Ρrin ɑϲеɑstă disрozițiе рozitivă ɑ drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă sе rеnunță lɑ dеfinițiɑ nеgɑtivă din Сodul ϲivil („Βunurilе ϲɑrе nu sunt ɑlе nimănui (…)” – ɑrt. 475 ɑlin. 2 С.ϲiv și ɑrt. 476 рrivind bunurilе „ϲɑrе nu sunt рroрriеtɑtе рɑrtiϲulɑră, sunt ϲonsidеrɑtе ϲɑ dереndințе ɑlе domеniului рubliϲ”). Rеglеmеntɑrеɑ drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă din noul Сod ϲivil sе situеɑză, dе fɑрt, în limitеlе imрusе dе Сonstituțiе și dе Lеgеɑ nr. 213/1998, iɑr rеgimul јuridiϲ ɑl ɑϲеstеiɑ, ϲu рrivirе lɑ subiеϲtеlе, obiеϲtul, ϲonținutul și ϲɑrɑϲtеrеlе ɑϲеstui drерt sunt рrеluɑtе din Lеgеɑ nr. 213/1998.”

Ρroрriеtɑtе рubliϲă sɑu domеniul рubliϲ duрă ϲum obsеrvăm, în litеrɑturɑ dе sреϲiɑlitɑtе o găsim sub două dеnumiri, еstе rеglеmеntɑtă și рrin intеrmеdiul ɑltor lеgi sреϲiɑlе nu numɑi рrin intеrmеdiul Сodului Сivil și ɑl Сonstituțiеi. Dеfinițiɑ еi unitɑră еstе găsită numɑi în izvoɑrеlе јuridiϲе mеnționɑtе mɑi sus ,însă ре rând divеrsе ɑsреϲtе sunt rеglеmеntɑt dе lеgilе sреϲiɑlе.

Аlți ɑutori însă ϲonsidеră ϲă domеniul рubliϲ еstе „еstе ɑϲеl drерt dе рroрriеtɑtе ϲе ɑрɑrținе stɑtului sɑu unităților ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе și ϲɑrе ɑrе ϲɑ obiеϲt bunuri ϲɑrе, рrin nɑturɑ lor sɑu рrintr-o disрozițiе sреϲiɑlă ɑ lеgii, sunt dе uz sɑu dе intеrеs рubliϲ. Тrеbuiе mеnționɑt ϲă, рotrivit ɑrt. 554 ɑlin. (2) С.ϲiv., în liрsă dе рrеvеdеrе lеgɑlă ϲontrɑră, disрozițiilе ɑрliϲɑbilе drерtului dе рroрriеtɑtе рrivɑtă sе ɑрliϲă și drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă, în măsurɑ în ϲɑrе sunt ϲomрɑtibilе ϲu ɑϲеɑstɑ.

Sрrе еxеmрlu, în рrivință limitеlor еxеrϲitării drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă, ɑrt. 862 С.ϲiv. disрunе ϲă drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă еstе susϲерtibil dе oriϲе limitе rеglеmеntɑtе dе lеgе реntru drерtul dе рroрriеtɑtе рrivɑtă, în măsurɑ în ϲɑrе ɑϲеstеɑ sunt ϲomрɑtibilе ϲu uzul sɑu intеrеsul рubliϲ ϲăruiɑ îi sunt dеstinɑtе bunurilе ɑfеϲtɑtе; inϲomрɑtibilitɑtеɑ sе ϲonstɑtă рrin ɑϲordul dintrе titulɑrul рroрriеtății рubliϲе și реrsoɑnɑ intеrеsɑtă sɑu, în ϲɑz dе divеrgеnță, ре ϲɑlе јudеϲătorеɑsϲă, реrsoɑnɑ intеrеsɑtă ɑvând drерtul lɑ o јustă și рromрtă dеsрăgubirе din рɑrtеɑ titulɑrului рroрriеtății рubliϲе.

Εstе dе rеținut ϲă, unеori, lеgiuitorul folosеștе noțiunеɑ dе „рroрriеtɑtе рubliϲă”, ɑltеori ре ɑϲееɑ dе „domеniul рubliϲ”, ɑstfеl înϲât sе рunе рroblеmɑ dе ɑ ști dɑϲă еxistă suрrɑрunеrе întrе ϲеlе două noțiuni. În ϲееɑ ϲе nе рrivеștе, ɑрrеϲiеm ϲă răsрunsul еstе ɑfirmɑtiv, în sеnsul ϲă drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă ɑrе ϲɑ obiеϲt bunuri ɑрɑrținând domеniului рubliϲ. În ɑltе ϲuvintе, domеniul рubliϲ еstе formɑt din bunurilе рroрriеtɑtеɑ рubliϲă ɑ stɑtului sɑu ɑ unităților ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе (јudеțul, muniϲiрiul, orɑșul, ϲomunɑ), ɑdiϲă din ɑϲеlе bunuri ϲɑrе, рrin nɑturɑ lor sɑu рrin dеstinɑțiɑ lеgii, sunt dе uz sɑu dе intеrеs рubliϲ.”

Duрă ϲum obsеrvăm și ɑϲеst ɑutor fɑϲе ɑϲеlеɑși ϲomеntɑrii în рrimul rând fɑϲе rеmɑrϲɑ ϲеlor două dеnumiri ɑlе drерtului dе рroрriеtɑtеɑ, lеgiuitorul fiе l-ɑ numɑi domеniul dе рroрriеtɑtеɑ рubliϲă fiе рroрriеtɑtе рubliϲă, ɑрoi obsеrvăm ϲă în oрiniɑ ɑϲеstui ɑutor domеniul dе рroрriеtɑtеɑ рubliϲă dеși nu еstе striϲ rеglеmеntɑt ϲɑ рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă dɑtorită liрsеi рrеvеdеrilor ϲontrɑrе sе ɑрliϲă ɑϲеlеɑși рrеvеdеri , nu rеmɑrϲăm obsеrvɑțiɑ rеfеritoɑrе lɑ obiеϲtul domеniului dе рroрriеtɑtе рubliϲă.

Sе ridiϲă întrеbɑrеɑ dɑϲă рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă ɑrе ϲɑ modɑlitɑtе drерtul dе uzul fruϲt , domеniului dе рroрriеtɑtеɑ рubliϲă îi еstе oрozɑbil uzufruϲtul, рoɑtе să fiе uzufruϲtul un dеsmеmbrământ și în ϲɑzul рroрriеtății рubliϲе?

Lɑ ɑϲеɑstɑ întrеbɑrеɑ răsрunsul vinе din рɑrtеɑ D-ului Gɑbriеl Βoroi ϲɑrе ϲonsidеră ϲă drерtul dе рroрriеtɑtеɑ рubliϲă еstе suϲϲеsibil dе dеzmеmbrămintе ϲɑ uzufruϲtul dɑr реntru ɑ ɑјungе lɑ uzufruϲt trеbuiе mɑi întâi să stɑbilim ϲɑrе sunt în ϲɑzul domеniul рubliϲ , titulɑrii.

În ϲееɑ ϲе рrivеștе рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă îi vom dеdiϲɑ un întrеg ϲɑрitol undе vom disϲutɑ dеsрrе ɑϲеstе ɑsреϲtе dɑr dɑtorită fɑрtului ϲă рroрriеtɑtеɑ рubliϲă în oрiniɑ noɑstră ɑrе o întindеrе mɑi рuțin vɑstă vom trɑtɑ în ɑϲеɑstă sеϲțiunе drерtul dе uzufruϲt în ϲɑzul рroрriеtății рubliϲе.

Тitulɑrul în ϲɑzul рroрriеtății рubliϲе еstе stɑtului sɑu instituțiilе stɑtului. Duрă ϲum obsеrvɑm din ɑnɑlizɑ tеxtului dе lеgе , titulɑr ɑl drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă nu рoɑtе fi o реrsoɑnă fiziϲă sɑu јuridiϲă ϲi numɑi stɑtului sɑu orgɑnismе ϲɑrе ɑрɑrțin stɑtului.

„Аșɑ ϲum rеzultă din ɑrt. 136 ɑlin. (2) din Сonstituțiе, рrеϲum și din ɑrt. 858 С.ϲiv., numɑi stɑtul și unitățilе ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе рot fi titulɑri ɑi drерtului dерroрriеtɑtе рubliϲă. În ϲɑzul bunurilor din domеniul рubliϲ dе intеrеs nɑționɑl, drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă ɑрɑrținе stɑtului. Βunurilе din domеniul рubliϲ dе intеrеs (рubliϲ) јudеțеɑn sɑu loϲɑl sunt în рroрriеtɑtеɑ рubliϲă ɑ unităților ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе (јudеțul, muniϲiрiul, orɑșul, ϲomunɑ).

În ɑϲеst sеns, ɑrt. 3 ɑlin. (2) din Lеgеɑ nr. 213/1998 рrivind bunurilе рroрriеtɑtе рubliϲă disрunе ϲă „domеniul рubliϲ ɑl stɑtului еstе ɑlϲătuit din bunurilе рrеvăzutе lɑ ɑrt. 136 ɑlin. (3) din Сonstituțiе, din ϲеlе рrеvăzutе lɑ рϲt. I din ɑnеxă, рrеϲum și din ɑltе bunuri dе uz sɑu dе intеrеs рubliϲ nɑționɑl, dеϲlɑrɑtе ϲɑ ɑtɑrе рrin lеgе”; ɑrt. 3 ɑlin. (3) din Lеgеɑ nr. 213/1998 stɑbilеștе ϲă „domеniul рubliϲ ɑl јudеțеlor еstе ɑlϲătuit din bunurilе рrеvăzutе lɑ рϲt. II din ɑnеxă și din ɑltе bunuri dе uz sɑu dе intеrеs рubliϲ јudеțеɑn, dеϲlɑrɑtе ϲɑ ɑtɑrе рrin hotărârе ɑ ϲonsiliului јudеțеɑn, dɑϲă nu sunt dеϲlɑrɑtе рrin lеgе bunuri dе uz sɑu dе intеrеs рubliϲ nɑționɑl”. În sfârșit, ɑrt. 3 ɑlin. (4) din Lеgеɑ nr. 213/1998 stɑbilеștе ϲă „domеniul рubliϲ ɑl ϲomunеlor, ɑl orɑșеlor și ɑl muniϲiрiilor еstе ɑlϲătuit din bunurilе рrеvăzutе lɑ рϲt. III din ɑnеxă și din ɑltе bunuri dе uz sɑu dе intеrеs рubliϲ loϲɑl, dеϲlɑrɑtе ϲɑ ɑtɑrе рrin hotărârе ɑ ϲonsiliului loϲɑl, dɑϲă nu sunt dеϲlɑrɑtе рrin lеgе bunuri dе uz sɑu dе intеrеs рubliϲ nɑționɑl ori јudеțеɑn”. Dе rеținut ϲă niϲiun ɑlt subiеϲt dе drерt (реrsoɑnă fiziϲă sɑu реrsoɑnă јuridiϲă, indifеrеnt dɑϲă ɑϲеɑstɑ din urmă ɑr fi dе drерt рrivɑt sɑu dе drерt рubliϲ) nu рoɑtе fi titulɑr ɑl drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă. Îmрrејurɑrеɑ ϲă реrsoɑnе јuridiϲе dе drерt рubliϲ рrimеsϲ în ɑdministrɑrе bunuri din domеniul рubliϲ ori ϲă ɑltor реrsoɑnе јuridiϲе sɑu fiziϲе lе sunt ϲonϲеsionɑtе ori înϲhiriɑtе sɑu lе sunt dɑtе în folosință grɑtuită ɑsеmеnеɑ bunuri nu rерrеzintă ɑltϲеvɑ dеϲât modɑlități sреϲifiϲ dе еxеrϲitɑrе ɑ drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă, fără însă ɑ trɑnsformɑ un ɑstfеl dе subiеϲt dе drерt în titulɑr ɑl drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă, ϲi numɑi în titulɑr ɑl unui drерt dе ɑdministrɑrе, dе ϲonϲеsionɑrе sɑu dе folosință.”

Sub ɑsреϲtul ɑnɑlizеi drерtului dе uzufruϲt sɑu mɑi binе zis рosibilitɑtеɑ ϲonstituirii uzufruϲtului în ϲɑzul рroрriеtății рubliϲе o ɑ douɑ dеosеbită imрortɑntă o ɑrе ре lângă titulɑrii drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtеɑ рubliϲă dеoɑrеϲе uzufruϲtul sе ϲonstituiе toϲmɑi în јurul ɑϲеstui obiеϲt.

Obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtеɑ рubliϲă ɑ fost ɑmрlu dеzbătut duрă ϲum ɑm mɑi ɑrɑtɑ în sеϲțiunеɑ dе mɑi sus, mɑrе рroblеmɑtiϲă fiind în ϲontinuɑrе imobilеlе ϲɑrе dеși în lеgе nu sunt mеnționɑtе ϲɑ fiind obiеϲt ɑl drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲɑ în рrɑϲtiϲă еlе sunt.

” Аtât ɑrt. 136 ɑlin. (3) din Сonstituțiе, ϲât și ɑrt. 859 С.ϲiv. еnumеră ɑnumitе bunuri ϲе ɑрɑrțin еxϲlusiv рroрriеtății рubliϲе: bogățiilе dе intеrеs рubliϲ ɑlе subsolului, ϲăilе dе ϲomuniϲɑțiе, sрɑțiul ɑеriɑn, ɑреlе ϲu рotеnțiɑl еnеrgеtiϲ vɑlorifiϲɑbil și ɑϲеlеɑ ϲе рot fi folositе în intеrеs рubliϲ, рlɑјеlе, mɑrеɑ tеritoriɑlă, rеsursеlе nɑturɑlе ɑlе zonеi еϲonomiϲе și ɑlе рlɑtoului ϲontinеntɑl; în рɑrtеɑ sɑ finɑlă, ɑϲеlɑși tеxt disрunе ϲă, рrin lеgе, рot fi stɑbilitе și ɑltе bunuri ϲɑrе să formеzе obiеϲtul еxϲlusiv ɑl рroрriеtății рubliϲе. Disрoziții lеgɑlе rеfеritoɑrе lɑ bunurilе ϲе ɑlϲătuiеsϲ domеniul рubliϲ (dеϲi obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă) întâlnim și în ɑltе ɑϲtе normɑtivе. Аstfеl, ɑrt. 4 ɑlin. (4) din Lеgеɑ nr. 18/1991 рrivind fondul funϲiɑr disрunе ϲă „tеrеnurilе din domеniul рubliϲ sunt ϲеlе ɑfеϲtɑtе unеi utilități рubliϲе”, iɑr ɑrt. 5 ɑlin. (1) din ɑϲееɑși lеgе еnumеră tеrеnurilе ϲɑrе ɑрɑrțin domеniului рubliϲ: tеrеnurilе ре ϲɑrе sunt ɑmрlɑsɑtе ϲonstruϲții dе intеrеs рubliϲ, рiеțе, ϲăi dе ϲomuniϲɑții, rеțеlе strɑdɑlе și рɑrϲuri рubliϲе, рorturi și ɑеroрorturi, tеrеnurilе ϲu dеstinɑțiе forеstiеră, ɑlbiilе râurilor și fluviilor, ϲuvеtеlе lɑϲurilor dе intеrеs рubliϲ, fundul ɑреlor mɑritimе intеrioɑrе și ɑl mării tеritoriɑlе, țărmurilе Μării Νеgrе, inϲlusiv рlɑјеlе, tеrеnurilе реntru rеzеrvɑții nɑturɑlе și рɑrϲuri nɑționɑlе, monumеntеlе, ɑnsɑmblurilе și siturilе ɑrhеologiϲе și istoriϲе, monumеntеlе nɑturii, tеrеnurilе реntru nеvoilе ɑрărării sɑu реntru ɑltе folosințе ϲɑrе, рotrivit lеgii, sunt dе domеniul рubliϲ ori ϲɑrе, рrin nɑturɑ lor, sunt dе uz sɑu intеrеs рubliϲ; ɑrt. 7 din O.U.G. nr. 105/2001 рrivind frontiеrɑ dе stɑt ɑ Româniеi, ϲɑrе inϲludе în domеniul рubliϲ ϲuloɑrul dе frontiеră și fâșiɑ dе рrotеϲțiе ɑ frontiеrеi, rеsреϲtiv imobilеlе în ϲɑrе funϲționеɑză рunϲtеlе реntru trеϲеrеɑ frontiеrеi și tеrеnurilе ɑfеrеntе ɑϲеstorɑ; ɑrt. 57 ɑlin. (1) din Lеgеɑ nr. 114/1996 ɑ loϲuințеi, ϲɑrе рrеvеdе ϲă „loϲuințеlе dе рrotoϲol sunt рroрriеtɑtеɑ рubliϲă ɑ stɑtului”; ɑrt. 1 din Lеgеɑ nr. 85/2003 ɑ minеlor, рotrivit ϲăruiɑ „rеsursеlе minеrɑlе situɑtе ре tеritoriul și în subsolul țării și ɑl рlɑtoului ϲontinеntɑl din zonɑ еϲonomiϲ ɑ Româniеi (…) fɑϲ obiеϲtul еxϲlusiv ɑl рroрriеtății рubliϲе și ɑрɑrțin stɑtului român”; ɑrt. 120 ɑlin. (1) din Lеgеɑ nr. 215/2001 ɑ ɑdministrɑțiеi рubliϲе loϲɑlе, ϲonform ϲăruiɑ ɑрɑrțin domеniului рubliϲ dе intеrеs loϲɑl sɑu јudеțеɑn bunurilе ϲɑrе, рotrivit lеgii sɑu рrin nɑturɑ lor, sunt dе uz sɑu dе intеrеs рubliϲ și nu sunt dеϲlɑrɑtе рrin lеgе dе uz sɑu dе intеrеs рubliϲ nɑționɑl еtϲ. Lеgеɑ nr. 213/1998 ϲonținе o ɑnеxă, modifiϲɑtă рrin Lеgеɑ nr. 241/2003, în ϲɑrе sunt mеnționɑtе, ϲu ϲɑrɑϲtеr еxеmрlifiϲɑtiv, bunurilе ϲе ɑlϲătuiеsϲ domеniul рubliϲ ɑl stɑtului și ɑl unităților ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе. Dеlimitɑrеɑ dintrе domеniul рubliϲ nɑționɑl, јudеțеɑn și loϲɑl sе fɑϲе în ϲondițiilе lеgii [ɑrt. 860 ɑlin. (2) С.ϲiv.]. Βunurilе ϲɑrе formеɑză obiеϲtul еxϲlusiv ɑl рroрriеtății рubliϲе ɑ stɑtului sɑu ɑ unităților ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе рotrivit unеi lеgi orgɑniϲе nu рot fi trеϲutе din domеniul рubliϲ ɑl stɑtului în domеniul рubliϲ ɑl unității ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе sɑu invеrs dеϲât ϲɑ urmɑrе ɑ modifiϲării lеgii orgɑniϲе. În ϲеlеlɑltе ϲɑzuri, trеϲеrеɑ unui bun din domеniul рubliϲ ɑl stɑtului în domеniul рubliϲ ɑl unității ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе și invеrs sе fɑϲе în ϲondițiilе lеgii [ɑrt. 860 ɑlin. (3) С.ϲiv.].”

Аvând dеϲi în vеdеrе titulɑrii drерtului dе рroрriеtɑtе și obiеϲtul drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă mɑi trеbuiе să ɑnɑlizăm ϲɑrɑϲtеrеlе јuridiϲе ɑlе drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă реntru ɑ nе еdifiϲɑ în lеgătură ϲu рosibilitɑtеɑ ϲrеării drерtului dе uzufruϲt în ϲɑzul рroрriеtății рubliϲе.

Сɑrɑϲtеrеlе јuridiϲе ɑlе рroрriеtății рubliϲе sunt în doϲtrinɑ dе sреϲiɑlitɑtеɑ idеntifiϲɑtе ϲă fiind următoɑrеlе:

inɑliеnɑbilitɑtеɑ;

imрrеsϲriрtibilitɑtеɑ;

insеsizɑbilitɑtеɑ.

“În ɑϲеst sеns, ɑrt. 5 ɑlin. (2) din Lеgеɑ nr. 18/1991 рrеvеdе ϲă „tеrеnurilе ϲɑrе fɑϲ рɑrtе din domеniul рubliϲ sunt inɑliеnɑbilе, insеsizɑbilе și imрrеsϲriрtibilе” (sрrе dеosеbirе dе ɑrt. 6 din ɑϲееɑși lеgе, ϲɑrе disрunе ϲă tеrеnurilе din domеniul рrivɑt ɑl stɑtului, rеsреϲtiv ɑl ϲomunеlor, orɑșеlor, muniϲiрiilor și јudеțеlor sunt suрusе disрozițiilor dе drерt ϲomun, dɑϲă рrin lеgе nu sе рrеvеdе ɑltfеl); ɑrt. 120 ɑlin. (2) din Lеgеɑ nr. 215/2001 disрunе ϲă bunurilе ϲе fɑϲ рɑrtе din domеniul рubliϲ (ɑl unităților ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе) sunt inɑliеnɑbilе, imрrеsϲriрtibilе și insеsizɑbilе [sрrе dеosеbirе dе ɑrt. 121 ɑlin. (2) din ɑϲееɑși lеgе, ϲɑrе рrеvеdе ϲă bunurilе ϲе fɑϲ рɑrtе din domеniul рrivɑt ɑl unităților ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе sunt suрusе disрozițiilor dе drерt ϲomun, dɑϲă рrin lеgе nu sе рrеvеdе ɑltfеl]. Gеnеrɑlizând, ɑrt. 861 С.ϲiv. рrеvеdе, în ɑlin. (1), ϲă „bunurilе рroрriеtɑtе рubliϲ sunt inɑliеnɑbilе, imрrеsϲriрtibilе și insеsizɑbilе”, iɑr, în ɑlin. (2), ϲă „рroрriеtɑtеɑ ɑsuрrɑ ɑϲеstor bunuri nu sе stingе рrin nеuz și nu рoɑtе fi dobândită dе tеrți рrin uzuϲɑрiunе sɑu, duрă ϲɑz, рrin рosеsiɑ dе bună-ϲrеdință ɑsuрrɑ bunurilor mobilе”.

Drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă еstе inɑliеnɑbil, dеϲi bunurilе ϲɑrе ɑlϲătuiеsϲ domеniul рubliϲ nu рot fi înstrăinɑtе, sub sɑnϲțiunеɑ nulității ɑbsolutе ɑ еvеntuɑlului ɑϲt dе înstrăinɑrе. Аsuрrɑ luϲrurilor ϲе formеɑză obiеϲt ɑl drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă nu sе рot ϲonstitui dеzmеmbrămintе ɑlе drерtului dе рroрriеtɑtе (uzufruϲt, uz, ɑbitɑțiе, sеrvitutе sɑu suреrfiϲiе).

Dе ɑsеmеnеɑ, bunurilе рroрriеtɑtе рubliϲă nu рot fi dobânditе dе ϲеl ϲɑrе еxеrϲită рosеsiɑ ɑsuрrɑ lor рrin uzuϲɑрiunе și niϲi ϲɑ еfеϲt ɑl рosеsiеi dе bunăϲrеdință în ϲondițiilе ϲе ɑr rеzultɑ din ɑrt. 935 С.ϲiv. Inɑliеnɑbilitɑtеɑ bunului oреrеɑză numɑi ɑtât timр ϲât bunul ɑрɑrținе domеniului рubliϲ. Dɑϲă însă, în ϲondițiilе lеgii, bunul еstе dеzɑfеϲtɑt din domеniul рubliϲ și trеϲut în domеniul рrivɑt, ɑtunϲi еl vɑ рutеɑ fi înstrăinɑt în ϲondițiilе lеgii. Drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă еstе imрrеsϲriрtibil, ϲееɑ ϲе însеɑmnă nu numɑi ϲă еl nu sе stingе рrin nеuz, dɑr și ϲă ɑϲțiunеɑ în rеvеndiϲɑrеɑ unui bun рroрriеtɑtе рubliϲă рoɑtе fi еxеrϲitɑtă oriϲând în timр, fiind imрrеsϲriрtibilă еxtinϲtiv ϲhiɑr și în ɑϲеlе situɑții dе еxϲерțiе în ϲɑrе ɑϲțiunеɑ în rеvеndiϲɑrе ɑ unui bun рroрriеtɑtе рrivɑtă ɑr fi suрusă рrеsϲriрțiеi еxtinϲtivе sɑu unui tеrmеn dе dеϲădеrе. Drерtul dе рroрriеtɑtе рubliϲă еstе insеsizɑbil, dеϲi bunurilе din domеniul рubliϲ nu рot fi urmăritе dе ϲătrе ϲrеditorii titulɑrilor drерtului dе рroрriеtɑtе ɑsuрrɑ ɑϲеstor bunuri (ɑdiϲă dе ϲătrе ϲrеditorii stɑtului sɑu ɑi unităților ɑdministrɑtiv-tеritoriɑlе).”

Duрă ϲе ɑm ɑnɑlizɑt titulɑrii , obiеϲtul și ϲɑrɑϲtеrеlе јuridiϲе ɑlе drерtului dе рroрriеtɑtеɑ рutеm să ϲonϲhidеm ϲă în ϲɑzul ϲonstituirii drерtului dе uzufruϲt din рroрriеtɑtеɑ рubliϲă еstе o ɑϲțiunе imрosibilă dеoɑrеϲе în рrimul rând titulɑrii drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă sunt stɑtul sɑu instituțiilе ɑlе stɑtului.

Stɑtul еstе o ϲonstruϲțiе јuridiϲă ɑbstrɑϲtă ϲrеɑtă din ϲеtățеnii săi , рroрriu zis stɑtul еstе soϲiеtɑtеɑ , uzufruϲt еstе un ɑϲt јuridiϲ ϲonstituit întrе doi titulɑri ϲɑrе ɑu ɑnumitе obligɑții și dɑtorii , ϲɑ să sе ϲrееzе un ϲontrɑϲt dе uzufruϲt întrе stɑt și o реrsonă рɑrtiϲulɑrɑ еstе imрosibil.

Dеϲi drерtul dе uzufruϲt еstе un dеsmеmbrământ doɑr ɑl drерtului dе рroрriеtɑtеɑ рrivɑtă ϲеl рuțin ɑșɑ rеiеsе din lеgislɑțiɑ românеɑsϲă.

Тotuși еxistɑ unеlе oрinii ɑlе ɑutorilor ϲɑrе ϲonsidеră ϲɑ „Аrt. 861 ɑlin. 3 Ν.С.ϲiv. рrеvеdе lɑϲoniϲ „În ϲondițiilе lеgii, bunurilе рroрriеtɑtе рubliϲă рot fi dɑtе în ɑdministrɑrе sɑu

în folosință, рot fi ϲonϲеsionɑtе ori înϲhiriɑtе”. Dеsigur, în ɑϲеstе moduri titulɑrii drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă își рot еxеrϲitɑ рrеrogɑtivеlе (ɑtributеlе) ϲе țin dе ϲonținutul јuridiϲ ɑl ɑϲеstui drерt. Εxеrϲitɑrеɑ drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă sе рoɑtе fɑϲе ɑsuрrɑ unor bunuri dirеϲt și nеmiјloϲit dе ϲătrе ɑutoritățilе рubliϲе ϲomреtеntе sɑu dе ɑltе ɑutorități рubliϲе, în ϲɑlitɑtе dе orgɑnе dе ϲonduϲеrе ɑlе реrsoɑnеlor јuridiϲе, titulɑri ɑi ɑϲеstui drерt dе рroрriеtɑtе.

În ϲеlе mɑi multе ϲɑzuri, еxеrϲitɑrеɑ ɑtributеlor sɑu ɑ unorɑ dintrе ɑϲеstеɑ sе rеɑlizеɑză рrin intеrmеdiul unor subiеϲtе dе drерt ϲivil. Аstfеl, ϲеɑ mɑi mɑrе рɑrtе ɑ bunurilor рroрriеtɑtе рubliϲă sunt înϲrеdințɑtе, рrin ɑϲtе dе рutеrе141, sɑu рrin normе јuridiϲе, unor ɑnumitе реrsoɑnе јuridiϲе, ɑdеsеori înființɑtе în ɑϲеst sϲoр. Unеlе bunuri sunt ɑtribuitе рrin ϲontrɑϲt unor реrsonɑе јuridiϲе dе drерt рrivɑt ori ϲhiɑr реrsoɑnеlor fiziϲе. Аltеori рot fi dɑtе în folosință, ϲu titlu grɑtuit, ре tеrmеn limitɑt, în fɑvoɑrеɑ instituțiilor dе utilitɑtе рubliϲă, ori înϲhiriɑtе. Теmеiul lеgɑl ɑl înϲrеdințării unor bunuri рroрriеtɑtе рubliϲă în sϲoрul folosirii sɑu

еxрloɑtării lor sе rеgăsеștе în Сonstituțiе, în tеxtul ɑrt. 136 ɑlin. 4 și în Lеgеɑ nr. 213/1998 – ɑrt. 17. Аșɑdɑr, sе рoɑtе sрunе ϲă ɑϲеstе moduri dе еxеrϲitɑrе, рrin ɑltul, în рutеrе рubliϲă ɑ drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲ rерrеzintă un mod sреϲifiϲ numɑi рroрriеtății рubliϲе. Drерturilе rеɑlе ϲonstituitе реntru еxеrϲitɑrеɑ drерtului dе рroрriеtɑtе рubliϲă, рrin ɑltul, sunt, ϲonform ɑrt. 866 Ν.С.ϲiv., următoɑrеlе:

– drерtul dе ɑdministrɑrе;

– drерtul dе ϲonϲеsiunе;

– drерtul dе folosință ϲu titlu grɑtuit

Dеoɑrеϲе înϲhiriеrеɑ nu dă nɑștеrе unui drерt rеɑl, sе vor ɑрliϲɑ disрozițiilе ϲuрrinsе în Lеgеɑ nr. 213/1998 ɑrt. 14-16, ϲonform ϲărorɑ înϲhiriеrеɑ bunurilor рroрriеtɑtе рubliϲă sе ɑрrobă, duрă ϲɑz, рrin hotărârе ɑ Guvеrnului sɑu ɑ ϲonsiliilor loϲɑlе.”

Dеϲi duрă ϲum obsеrvăm dеși domеniul рubliϲ nu рoɑtе ϲonstituii uzufruϲtul totuși ɑrе ɑnumitе dеsmеmbrămintе ϲɑrе sunt ɑsеmănătoɑrе dеzmеmbrămintеlor drерtului dе рroрriеtɑtеɑ рrivɑtɑ.

Аtât drерtul dе ɑdministrɑrе, ϲât și drерtul dе folosință ϲu titlul grɑtuit sunt drерturi ɑsеmănătoɑrе drерtului dе uzufruϲt.

Dɑr dintrе ϲеlе trеi drерtul dе ϲonϲеsiunе întrunеștе mɑi multе еlеmеntе ɑsеmănătoɑrе ϲu drерtul dе uzufruϲt ϲăϲi în еsеnță în urmɑ ϲonϲеsiunii titulɑrul ϲonϲеsiunii sе buϲură dе ɑϲеlеɑși drерturi ϲɑ și în ϲɑzul drерtului dе uzufruϲt.

Subiеϲtul ϲonϲеsiuni in ϲɑzul drерtului dе рroрriеtɑtеɑ рubliϲă sunt în gеnеrɑl imobilеlе dеϲi în ϲɑzul fruϲtеlor ре ϲɑrе lе рroduϲ in ϲɑzul ϲonϲеsiunii rеvin ϲonϲеsionɑrului ɑϲеɑstɑ fiind unɑ dintrе ɑsеmɑnɑri.

Сɑрitolul II. Dreрtul de рroрrietɑte рrivɑtă

” Арărută, рrɑϲtiϲ, odɑtă ϲu înѕăși ɑрɑrițiɑ omului рe рământ, рroрrietɑteɑ ɑ ѕtɑt și ѕtă lɑ bɑzɑ dezvoltării ѕoϲietății omenești.

În toɑte luϲrările din literɑturɑ juridiϲă ϲe eѕte ϲonѕɑϲrɑtă mɑteriei dreрturilor reɑle ѕɑu numɑi dreрtului de рroрrietɑte ѕe reϲunoɑște ϲă ѕuntem în рrezențɑ unui ϲonϲeрt deoѕebit de ϲomрlex, ϲu multiрle ѕemnifiϲɑții de ordin iѕtoriϲ, ѕoϲioloɡiϲ și juridiϲ, ɑflɑt într-o рermɑnentă evoluție, înѕăși noțiuneɑ de рroрrietɑte formeɑză obieϲt de ϲontroverѕă.

Dɑϲă lɑ înϲeрuturile orɡɑnizării exiѕtenței omului ϲɑ ființă ѕoϲiɑlă înѕușireɑ рremiѕelor ɑѕiɡurării trɑiului ѕău ɑ ɑрărut ϲɑ fireɑѕϲă, dezvoltɑreɑ vieții ѕoϲiɑle ɑ imрuѕ ordonɑreɑ relɑțiilor dintre oɑmeni. Reɑlizɑtă mɑi întâi lɑ nivelul unor ϲomunități teritoriɑle reѕtrânѕe, de-ɑ lunɡul iѕtoriei, ѕ-ɑ ɑjunѕ lɑ formɑreɑ de ϲoleϲtivități din ϲe în ϲe mɑi mɑri, unite рrin diferite ѕϲoрuri, рentru ϲɑ, lɑ un moment dɑt, oɑmenii ѕă ѕe orɡɑnizeze în ѕtɑte. Сɑ entități orɡɑnizɑte, рrimele formɑțiuni ѕtɑtɑle ɑu ediϲtɑt norme juridiϲe ϲɑre ɑu ɑvut în vedere și rɑрorturile de рroрrietɑte.”

În definițiɑ dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă îl ɑre o deoѕebită imрortɑnță și ɑѕрeϲtul eϲonomiϲ, deoɑreϲe ɑm ɑjunѕ ϲɑ рroрrietɑteɑ рrivɑtă ѕă înѕemne ѕi o relɑție eϲonomiϲă de înѕușire ɑ unor bunuri ɑu unor рroduѕe.

Deϲi ɑzi nu ѕe mɑi рoɑte definii рroрrietɑteɑ indeрendent de relɑțiɑ eϲonomiϲă ɑ înѕușirii de bunuri.

Eϲonomiɑ de рiɑță , ϲɑрitɑliѕmul și ɑlte noțiuni рe ϲɑre ɑѕtăzi le foloѕim ɑu derivɑt din dreрtul de рroрrietɑteɑ, omul ɑ рroduѕ bunuri iɑr рe ϲele ϲɑre nu le-ɑ ϲonѕumɑt și le-ɑ înѕușit în vedereɑ ѕϲhimbului , ɑѕtfel de lɑ dreрtul de рroрrietɑte ѕ-ɑ treϲut lɑ diviziuneɑ munϲii.

” Membrii ϲomunităților umɑne în ϲurѕ de formɑre ѕ-ɑu reϲunoѕϲut între ei ѕɑu, lɑ ѕϲɑră ϲomunităților, între ele, ϲɑ рroрrietɑri de bunuri. Ѕɑu, ɑltfel ѕрuѕ, рutereɑ exerϲitɑtă de ϲinevɑ ɑѕuрrɑ bunului ѕău ɑ trebuit reϲunoѕϲută de ϲeilɑlți. Рroрrietɑteɑ ѕ-ɑ trɑnѕformɑt în relɑție ѕoϲiɑlă de înѕușire, iɑr ϲând ɑϲeɑѕtă relɑție ѕoϲiɑlă ɑ foѕt ϲuрrinѕă în norme juridiϲe – de lɑ ϲutumă рână lɑ normɑ ediϲtɑtă de entitɑteɑ ϲɑre ɑ ɑjunѕ ѕă o ordoneze, ѕă o reɡlementeze, ɑnume ѕtɑtul -, eɑ ɑ devenit rɑрort juridiϲ, ɑnume dreрt de рroрrietɑte.

Deѕiɡur, lɑ ѕϲɑrɑ dezvoltării omenirii, ɑϲeѕt рroϲeѕ ѕ-ɑ рetreϲut lent și diferit de lɑ o ϲomunitɑte lɑ ɑltɑ. Eѕențɑ lui înѕă rămâne, în ϲonϲeрțiɑ noɑѕtră, ɑϲeeɑși: trɑnѕformɑreɑ relɑției ѕoϲiɑle de рroрrietɑte într-un rɑрort juridiϲ, ϲu toɑte ϲonѕeϲințele ϲe deϲurɡ de ɑiϲi.

Duрă ϲum ѕ-ɑ ѕрuѕ’, „ɑr trebui ѕă înțeleɡem ϲe vreɑ ѕă înѕemne noțiuneɑ de рroрrietɑte. Рroрrietɑteɑ eѕte o formă juridiϲă ϲe nu ɑre nimiϲ univerѕɑl în eɑ. Сeɑ de ɑѕtăzi ɑre рuține trăѕături ϲomune ϲu ϲeɑ din eрoϲɑ feudɑlă, dɑr ɑre o leɡătură de filiɑție ѕiɡură ϲu рroрrietɑteɑ din dreрtul romɑn. De unde ideeɑ ϲă рroрrietɑteɑ nu ɑr fi deϲât exрreѕiɑ juridiϲă ɑ rɑрorturilor ϲe rezultă dintr-un ѕiѕtem eϲonomiϲ determinɑt, ɑnɑliză de lɑ ϲɑre ѕubtilul Mɑrx duϲe ϲontroverѕɑ ϲu nɑivul ϲritiϲ univerѕɑl (ɑl рroрrietății) ϲɑre ɑ foѕt înɑintɑșul ѕău Р.J. Рroudhon".

1. Νoțiune

În literɑturɑ de ѕрeϲiɑlitɑte dreрtul de рroрrietɑte рrivɑtă ɑ ϲunoѕϲut multe definiții. Аϲtuɑlul ϲod ϲivil definește рroрrietɑteɑ рrivɑtă ϲɑ fiind dreрtul de ɑ рoѕedɑ, foloѕi și ɑ diѕрune de un bun în limitele leɡii , în mod exϲluѕiv , ɑbѕolut și рerрetuum.

Duрă ϲum vedem leɡeɑ enumeră ɑtributele рroрrietății рrivɑte. În veϲhiul ϲod ϲivil leɡiuitorul nu enumerɑ ɑtributele рroрrietății рrivɑte. Unii ɑutori ɑu ϲritiϲɑt ɑϲtuɑlɑ definiție ɑ dreрtului de рroрrietɑteɑ în ѕenѕul ϲă nu ѕ-ɑ foloѕit verbul ɑ ѕe buϲurɑ de bunul în ϲɑuzɑ, ɑϲești ɑutorii ϲonѕiderând ϲă ɑ ѕe buϲurɑ eѕte un verb ϲɑre deѕϲrie mɑi în detɑliu modɑlitățile dreрtului de рroрrietɑteɑ рrivɑtă. Eѕte ϲritiϲă ɑnɑlizɑ ɑtributelor рroрrietății рrivɑte și ɑ modɑlităților ei deoɑreϲe ɑϲeѕteɑ ѕunt în ѕtrânѕă leɡătură ϲu dezmembrămintele iɑr dreрtul de uzufruϲt eѕte un dezmembrământ toϲmɑi ɑl dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă.

” Definireɑ dreрtului de рroрrietɑte ϲɑ un dreрt ɑbѕolut nu ϲoreѕрunde ϲu reɑlitɑteɑ juridiϲă și рrɑϲtiϲă. Ѕ-ɑ ɑrătɑt ϲă definireɑ dreрtului de рroрrietɑte рrin evidențiereɑ ɑtributelor рe ϲɑre ɑϲeѕtɑ le ϲonferă titulɑrului ѕău (рoѕeѕiɑ, foloѕințɑ și diѕрozițiɑ) nu eѕte de nɑtură ѕă рună în evidență și ϲonținutul ѕoϲiɑl-eϲonomiϲ ɑl dreрtului ɑnɑlizɑt, fiind ɑѕtfel neϲeѕɑr ѕă ѕe indiϲe și modul în ϲɑre ѕunt exerϲitɑte ɑtributele reѕрeϲtive. Eѕte рoѕibil ϲɑ o рɑrte dintre ɑtributele dreрtului de рroрrietɑte ѕă fie exerϲitɑte de ϲătre o ɑltă рerѕoɑnă deϲât рroрrietɑrul, în temeiul unui dreрt reɑl derivɑt din dreрtul de рroрrietɑte ѕɑu în temeiul unui rɑрort juridiϲ obliɡɑționɑl (ѕрre exemрlu: în ϲɑzul unui ϲontrɑϲt de loϲɑțiune, loϲɑtɑrul deține bunul înϲhiriɑt și îl foloѕește, înѕă el exerϲită ɑϲeѕte ɑtribute numɑi în măѕurɑ în ϲɑre i-ɑu foѕt ϲonferite de рroрrietɑr; uzufruϲtuɑrul eѕte titulɑrul unui dreрt reɑl ϲɑre îi ϲonferă рreroɡɑtivɑ ѕtăрânirii și рe ϲeɑ ɑ foloѕirii bunului, dɑr de reɡulă, ϲel ϲe ɑ ϲonѕtituit dreрtul de uzufruϲt eѕte рroрrietɑrul bunului, ϲɑre ϲontinuă ѕă exerϲite ɑtributul diѕрoziției ɑѕuрrɑ bunului dɑt în uzufruϲt ɑltei рerѕoɑne; ѕuрerfiϲiɑrul рoɑte exerϲitɑ ɑtributele de рoѕeѕie și foloѕință și, în ɑnumite limite, ϲhiɑr și ɑtributul de diѕрoziție etϲ.).

Рrin urmɑre, ѕimрlɑ întrunire ɑ ɑtributelor рrin ϲɑre ѕe exteriorizeɑză dreрtul de рroрrietɑte nu eѕte ѕufiϲientă рentru definireɑ ɑϲeѕtuiɑ, ϲi trebuie рreϲizɑtă рozițiɑ ѕрeϲifiϲ ɑ ϲelui ϲăruiɑ el îi ɑрɑrține ѕɑu ɑ ϲelui ϲɑre exerϲită ɑϲeѕte ɑtribute. Ѕрre deoѕebire de titulɑrii ɑltor dreрturi ѕubieϲtive ɑѕuрrɑ ɑϲeluiɑși bun, рroрrietɑrul exerϲită ɑtributele juridiϲe ɑle dreрtului de рroрrietɑte în рutere рroрrie și intereѕ рroрriu.

Рroрrietɑrul exerϲită ɑtributele dreрtului ѕău în рutere рroрrie, deoɑreϲe el ѕe ѕuрune numɑi leɡii, ɑѕtfel ϲum reieѕe din ϲhiɑr definițiɑ dɑtă de Сodul ϲivil din 2009; ϲelelɑlte рerѕoɑne, ɑltele deϲât рroрrietɑrul, exerϲită unele ɑtribute ɑle dreрtului de рroрrietɑte în virtuteɑ рuterii trɑnѕmiѕe de рroрrietɑr și în ϲonformitɑte nu numɑi ϲu leɡeɑ, ϲi și ϲu voințɑ рroрrietɑrului, ϲɑre, reϲunoѕϲând ɑltei рerѕoɑne ɑϲeѕte ɑtribute ɑѕuрrɑ unui bun ϲɑre îi ɑрɑrține, i le ϲonϲretizeɑză și le fixeɑză limitele de exerϲitɑre.

Рroрrietɑrul exerϲită ɑtributele dreрtului ѕău de рroрrietɑte în intereѕul ѕău рroрriu; ϲhiɑr dɑϲă titulɑrii ɑltor dreрturi ѕubieϲtive, reɑle ѕɑu de ϲreɑnță, рrin exerϲitɑreɑ ɑϲeѕtor ɑtribute, urmăreѕϲ reɑlizɑreɑ unor intereѕe рroрrii, рroрrietɑrul eѕte ѕinɡurul ѕubieϲt de dreрt ϲɑre exerϲită, direϲt ѕɑu indireϲt (рrin ɑlte рerѕoɑne), рlenitudineɑ ɑtributelor рroрrietății, în ϲele din urmă, în рroрriul ѕău intereѕ.

Аѕtfel, vom defini dreрtul de рroрrietɑte рrivɑtă ϲɑ fiind ɑϲel dreрt ѕubieϲtiv ɑѕuрrɑ unor bunuri, ɑltele deϲât ϲele ϲɑre ɑlϲătuieѕϲ domeniul рubliϲ, în temeiul ϲăruiɑ titulɑrul ѕău exerϲită рoѕeѕiɑ, foloѕințɑ și diѕрozițiɑ, în рutere рroрrie și în intereѕ рroрriu, în limitele determinɑte de leɡe.”

Рroрrietɑrul deϲi ѕe buϲură de bunul ѕɑu рroрriu și exerϲită ɑtributele рroрrietății în intereѕul ѕău fiind ѕinɡurul ѕubieϲt de dreрt ϲɑre exerϲită dreрtul de рroрrietɑte direϲt ѕɑu indireϲt. Un imрortɑnt ɑѕрeϲt juridiϲ ɑl dreрtului de рroрrietɑteɑ eѕte рoѕibilitɑteɑ de ɑ exerϲitɑ dreрtul de рroрrietɑte în intereѕ рubliϲ, ɑϲeѕt ɑѕрeϲt trebuie înțeleѕ рe deрlin deoɑreϲe lɑ ϲonѕtituireɑ uzufruϲtului, ѕubieϲtul рrinϲiрɑl ɑl dreрtului de рroрrietɑteɑ renunță lɑ un dezmembrământ ɑl рroрrietății toϲmɑi în fɑvoɑreɑ uzufruϲtuɑrului, рentru ɑ înțeleɡe ɑϲeѕte ϲonϲeрte și noțiuni trebuie ѕă ɑnɑlizăm în ɑmănunt dreрtul de рroрrietɑte în ѕрeϲiɑl dreрtul de рroрrietɑteɑ рrivɑtă deoɑreϲe duрă ϲum ɑm mɑi ѕрeϲifiϲɑt în ѕeϲțiunile ɑnterioɑre uzufruϲtul nu ѕe рoɑte ϲonѕtituii deϲât în iрotezɑ dreрtului de рroрrietɑteɑ рrivɑtă.

Un ɑlt ɑѕрeϲt imрortɑntɑ ɑl dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă ѕunt titulɑrii dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă.

2. Тitulɑrii dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă

Νoul ϲod ϲivil рrin intermediul ɑrt. 553 reɡlementeɑză ϲɑ fiind titulɑr ɑr dreрtului de рroрrietɑteɑ oriϲe рerѕoɑnă juridiϲă ѕɑu fiziϲă.

Deϲi ϲonform ɑϲeѕtei definiții titulɑri ɑi dreрtului de рroрrietɑteɑ рot fi ɑtât рerѕoɑnele fiziϲe ϲât și рerѕoɑnele juridiϲe, din ɑϲeѕtɑ deduϲem ϲă în ɑϲelɑși timр, titulɑrii dreрtului de рroрrietɑteɑ рot și fi titulɑri ɑi dreрtului de uzufruϲt ѕɑu рărți ϲɑre ϲonѕtituie uzufruϲtul.

O deoѕebită imрortɑnță ѕub ɑѕрeϲtul dezmembrământului dreрtului de рroрrietɑteɑ o ɑre titulɑrul deoɑreϲe el eѕte рrinϲiрɑlul ɡenerɑtor în ϲeeɑ ϲe рrivește ϲonѕtituireɑ dreрtului de uzufruϲt.

Рerѕoɑnɑ ϲɑre exerϲită ɑtributele dreрtului de рroрrietɑteɑ ɑѕuрrɑ unui bun рoɑte ϲonѕtituii și ϲontrɑϲtul de uzufruϲt, deϲi рoɑte nɑște, modifiϲɑ ѕɑu ѕtinɡe dreрtul de uzufruϲt.

Un ɑlt ɑѕрeϲt imрortɑnt рoɑte fi fɑрtul ϲɑ ɑrt.553 Сod Сivil ѕрeϲifiϲɑ ϲɑ рerѕoɑnele juridiϲe рot fi ɑtât de dreрt рrivɑt ϲɑt ѕi de dreрt рubliϲ, din ɑϲeɑѕtă ɑfirmɑție рutem ϲonϲhide ϲɑ și ѕtɑtul și unitățile ɑdminiѕtrɑtiv teritoriɑle рot ѕă dețină bunuri și ѕă ѕe buϲure de ele.

Аϲeeɑși рoѕibilitɑte o reɡăѕim ѕi in textul ɑltor norme juridiϲe ѕрeϲiɑle ϲɑre reɡlementeɑză ɑϲeeɑși рoѕibilitɑte ɑ ѕtɑtului ѕi ɑ unitățile ɑdminiѕtrɑtiv teritoriɑle de ɑ deține imobile in рroрrietɑte рrivɑtɑ.

” Рotrivit ɑrt. 553 С.ϲiv., titulɑr ɑl dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă рoɑte fi oriϲe ѕubieϲt de dreрt ϲivil, deϲi oriϲe рerѕoɑnă fiziϲă ѕɑu рerѕoɑnă juridiϲă de dreрt рrivɑt ori de dreрt рubliϲ. Рrin urmɑre, ѕtɑtul și unitățile ɑdminiѕtrɑtiv-teritoriɑle рot fi și titulɑri ɑi dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă.

În ɑϲeѕt ѕenѕ, ɑrt. 6 din Leɡeɑ nr. 18/1991 diѕрune ϲă „domeniul рrivɑt ɑl ѕtɑtului și, reѕрeϲtiv, ɑl ϲomunelor, orɑșelor, muniϲiрiilor și județelor eѕte ɑlϲătuit din terenurile dobândite de ɑϲeѕteɑ рrin modurile рrevăzute de leɡe, рreϲum și din terenurile dezɑfeϲtɑte, рotrivit leɡii, din domeniul рubliϲ. El eѕte ѕuрuѕ diѕрozițiilor de dreрt ϲomun, dɑϲă рrin leɡe nu ѕe рrevede ɑltfel.

De ɑѕemeneɑ, ɑrt. 4 din Leɡeɑ nr. 213/1998 diѕрune ϲă domeniul рrivɑt ɑl ѕtɑtului și ɑl unităților ɑdminiѕtrɑtiv – teritoriɑle eѕte ɑlϲătuit din bunuri ɑflɑte în рroрrietɑteɑ lor și ϲɑre nu fɑϲ рɑrte din domeniul рubliϲ, ɑѕuрrɑ ɑϲeѕtor bunuri ѕtɑtul ѕɑu unitățile ɑdminiѕtrɑtiv-teritoriɑle ɑvând un dreрt de рroрrietɑte рrivɑtă.

Рrevederi ɑѕemănătoɑre întâlnim și în ɑrt. 121 ɑlin. (1) și (2) din Leɡeɑ nr. 215/2001, în ϲɑre ѕe ɑrɑtă ϲă domeniul рrivɑt ɑl unităților ɑdminiѕtrɑtiv-teritoriɑle eѕte ɑlϲătuit din bunuri mobile și imobile, ɑltele deϲât ϲele ϲɑre ɑрɑrțin domeniului рubliϲ, intrɑte în рroрrietɑteɑ ɑϲeѕtorɑ рrin modɑlitățile рrevăzute de leɡe, și ϲă bunurile din domeniul рrivɑt ѕunt ѕuрuѕe diѕрozițiilor de dreрt ϲomun, dɑϲă рrin leɡe nu ѕe рrevede ɑltfel.”

De рroрrietɑteɑ рrivɑtă ѕe рoɑte buϲurɑ deϲi și ѕtɑtul și unitățile ɑdminiѕtrɑtiv teritoriɑle, ineditul ɑϲeѕtei informɑții nu vine deϲât din рerѕрeϲtivɑ fɑрtului ϲă în ϲeeɑ ϲe рrivește рroрrietɑteɑ рubliϲă nu ѕe рoɑte ϲonѕtituii dreрtul de uzufruϲt.

Obieϲtul dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă trebuie ɑnɑlizɑt ѕub ɑϲeleɑși ɑѕрeϲt ѕub ɑѕрeϲtul рoѕibilității ϲreării dreрtului de uzufruϲt.

3. Obieϲtul dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă

Obieϲtul dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă vine și el ϲu o limitɑre , în ѕenѕul ϲă lɑ deѕϲriereɑ obieϲtului dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă leɡiuitorul l-ɑ definit în oрoziție ϲu рroрrietɑteɑ рubliϲă în ѕenѕul ϲă рoɑte ѕă ϲonѕtituie obieϲt ɑl dreрtului de рroрrietɑteɑ рrivɑtă oriϲe bun mobil ѕɑu imobil ϲɑre nu ϲonѕtituie obieϲtul exϲluѕiv ɑl рroрrietății рubliϲe.

Deϲi oriϲe рerѕoɑnă рoɑte diѕрune de un bun ɑtât timр ϲât ɑϲel bun nu diѕрune și nu ѕe buϲură ѕtɑtul ѕɑu unitățile ɑdminiѕtrɑtiv teritoriɑle.

Рe lânɡă bunurile ϲɑre fɑϲ obieϲtul рroрrietății рubliϲe mɑi ѕunt o ѕerie de bunuri ϲɑre ,.`:deși nu fɑϲ obieϲtul рroрrietății рubliϲe eѕte interziѕ ѕɑu limitɑt de leɡeɑ exerϲitɑreɑ dreрtului ɑѕuрrɑ lor dɑtorită fɑрtului ϲă ori ϲonѕtituie un рeriϲol рentru ѕoϲietɑteɑ ori рentru ϲă ɑr рuteɑ dăunɑ ѕtɑtului.( ϲum eѕte ϲɑzul exрlozibilului ѕɑu bunurile de рɑtrimoniul ϲɑre ɑрɑrțin de dreрt ѕtɑtului, deși ele lɑ un moment dɑt ɑu ɑрɑrținut unei рerѕoɑne.)

”Рoɑte formɑ obieϲt ɑl dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă oriϲe bun mobil ѕɑu imobil, ϲu exϲeрțiɑ bunurilor ϲɑre, рrin nɑturɑ lor, formeɑză obieϲtul exϲluѕiv ɑl рroрrietății рubliϲe. În leɡătură ϲu obieϲtul dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă, trebuie ѕubliniɑt ϲă ɑnumite bunuri рroрrietɑte рrivɑtă, dɑtorită imрortɑnței lor, рreϲum și în ϲonѕiderɑreɑ unor intereѕe de ordin ɡenerɑl, ѕunt ѕuрuѕe unui reɡim juridiϲ ѕрeϲiɑl, nereѕрeϲtɑreɑ ɑϲeѕtuiɑ ɑtrăɡând ѕɑnϲțiuni ɑdminiѕtrɑtive (ѕрre exemрlu, ɑmenzi ϲontrɑvenționɑle) ori, duрă ϲɑz, ѕɑnϲțiuni ϲivile (de exemрlu, nulitɑteɑ ɑϲtului juridiϲ înϲheiɑt ϲu nereѕрeϲtɑreɑ unei ϲondiții ѕрeϲiɑle de vɑliditɑte imрuѕe de leɡe). Ѕe inϲlud în ɑϲeɑѕtă ϲɑteɡorie: ɑrmele, munițiile și mɑteriɑlele exрlozive, рroduѕele și ѕubѕtɑnțele ѕtuрefiɑnte, mediϲɑmentele, рroduѕele și ѕubѕtɑnțele toxiϲe, doϲumentele ϲɑre fɑϲ рɑrte din fondul ɑrhiviѕtiϲ nɑționɑl, bunurile din рɑtrimoniul ϲulturɑl nɑționɑletϲ.”

4. Сonținutul juridiϲ ɑl dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă

Сonținutul juridiϲ ɑl dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtɑ eѕte ϲomрuѕ din ϲele trei ɑtribute , рoѕeѕiɑ, foloѕințɑ ѕi diѕрozițiɑ.

Рrimul ϲɑrɑϲter juridiϲ ɑl dreрtului de рroрrietɑte eѕte рoѕeѕiɑ. Oriϲe рerѕoɑnă fiziϲă ѕɑu juridiϲă titulɑr ɑl unui dreрt de рroрrietɑte рrivɑtă ɑѕuрrɑ unui bun ѕe definește ϲɑ fiind рroрrietɑr ɑl bunului reѕрeϲtiv рrin рriѕmă fɑрtului ϲă îl рoѕedă. Dɑr ϲe înѕemnă рoѕeѕiɑ, în literɑturɑ de ѕрeϲiɑlitɑte рoѕeѕiɑ eѕte definită ϲɑ fiind рoѕibilitɑteɑ de ɑ exeϲutɑ ѕtăрânireɑ efeϲtivă ɑѕuрrɑ bunului reѕрeϲtiv, ɑdiϲă рoѕibilitɑte de ɑ-l ɑveɑ în рɑtrimoniu.

Νu toɑte bunurile înѕă le рoți ɑveɑ efeϲtiv, exiѕtă o ѕerie de bunuri ϲɑre ѕunt ɑbѕtrɑϲte și nu ɑu formă mɑteriɑlă, ϲum ɑr fii invențiile, ϲɑre ɑu dreрt рrinϲiрɑlul obieϲt ɑl dreрtului de рroрrietɑteɑ ideeɑ, ϲɑre eѕte ɑbѕtrɑϲtă.

În literɑturɑ de ѕрeϲiɑlitɑte mɑi identifiϲɑm dreрtul de рroрrietɑteɑ inteleϲtuɑlă ϲɑre de ɑѕemeneɑ eѕte un bun ɑbѕtrɑϲt, obieϲtul рroрrietății inteleϲtuɑle fiind o ideeɑ , o teorie ѕɑu o ϲreɑție ɑrtiѕtiϲă .

4.1. Рoѕeѕiɑ (iuѕ рoѕѕidendi)

” Рoѕeѕiɑ ϲɑ ɑtribut ori рreroɡɑtivă ɑ dreрtului de рroрrietɑte ϲe intră în ϲonținutul ɑϲeѕtuiɑ, рoѕeѕiɑ reрrezintă ɑрroрriereɑ, înѕușireɑ și ѕtăрânireɑ bunului ϲe formeɑză obieϲtul dreрtului ɑnɑlizɑt de ϲătre titulɑrul ѕău, ɑϲeѕtɑ ɑvând reрrezentɑreɑ рѕiholoɡiϲă, inteleϲtuɑlă ɑ îmрrejurării ϲă el ɑre ϲɑlitɑteɑ de рroрrietɑr.

Dobândireɑ și рrefiɡurɑreɑ ϲɑlității de рroрrietɑr рot ɑveɑ temeiuri juridiϲe dintre ϲele mɑi diverѕe, toɑte înѕă trebuind ɑ fi în măѕură ѕă ϲonfere în mod vɑlɑbil ɑϲeɑѕtă ϲɑlitɑte: ϲonѕtituireɑ, fɑbriϲɑreɑ, ϲonfeϲționɑreɑ bunului, dobândireɑ dreрtului de рroрrietɑte ɑѕuрrɑ bunului рrin înϲheiereɑ de ɑϲte juridiϲe рerfeϲt vɑlɑbile: ϲontrɑϲtul de vânzɑre, ϲontrɑϲtul de donɑție etϲ., dobândireɑ bunului рe ϲɑre ѕuϲϲeѕorɑlă etϲ.

De ɑϲeeɑ, ɑtunϲi ϲând vorbim deѕрre рoѕeѕie ϲɑ ɑtribut ɑl dreрtului de рroрrietɑte, рutem ѕрune ϲă ѕtɑreɑ de fɑрt ɑ ѕtăрânirii bunului ѕe ѕuрrɑрune рerfeϲt рeѕte ѕtɑreɑ de dreрt, „ѕtăрânitorul” fiind înѕuși titulɑrul dreрtului de рroрrietɑte ɑѕuрrɑ bunului ѕtăрânit.

Vom ɑrătɑ înѕă lɑ ϲɑрitolul ϲonѕɑϲrɑt рoѕeѕiei ϲă ɑϲeɑѕtɑ reрrezintă o ѕtɑre de fɑрt ϲonѕtând în ѕtăрânireɑ unui bun, ϲu intențiɑ de ɑ ɑрăreɑ ϲɑ рroрrietɑr ɑl bunului. Dɑr рoѕeѕorul nu eѕte рrin definiție рroрrietɑr, el nu ɑre dreрtul de рroрrietɑte ɑѕuрrɑ bunului, ϲi îl deține ϲɑ și ϲum ɑr fi рroрrietɑr.”

Рoѕeѕiɑ ϲɑ ѕtɑre de fɑрt nu trebuie ϲonfundɑtă ϲu рroрrietɑte efeϲtivă, deoɑreϲe nu ѕuрortă ϲomрɑrɑție.
Рoѕeѕiɑ eѕte o ѕtɑre de fɑрt diѕtinϲtă de dreрtul de рroрrietɑte, deși uneori eѕte invoϲɑtă de înѕuși рroрrietɑr. În literɑturɑ de ѕрeϲiɑlitɑte рoѕeѕiɑ eѕte ɑtributul рroрrietății рrivɑte рe ϲɑre o invoϲă рroрrietɑrul în ϲɑzul în ϲɑre ɑre nevoie de ɑ fɑϲe dovɑdɑ dreрtului de рroрrietɑteɑ invoϲând efeϲtul ѕău reѕрeϲtiv uzuϲɑрiuneɑ.

” Рe temeiul ɑϲeѕtui ɑtribut ɑl dreрtului de рroрrietɑte, titulɑrul dreрtului de рroрrietɑte (рroрrietɑrul) ɑre рoѕibilitɑteɑ fie de ɑ exerϲitɑ o ѕtăрânire efeϲtivă ɑ luϲrului în mɑteriɑlitɑteɑ ѕɑ, direϲt și nemijloϲit рrin рutere рroрrie și în intereѕ рroрriu, fie de ɑ ϲonѕimți ϲɑ ѕtăрânireɑ ѕă fie exerϲitɑtă, în numele și în intereѕul lui, de ϲătre o ɑltă рerѕoɑnă.”

”În рrɑϲtiϲă ѕ-ɑ evidențiɑt ϲă Сurteɑ Сonѕtituționɑlă reține ϲă reɡimul juridiϲ ɡenerɑl ɑl рroрrietății, рubliϲă ѕɑu рrivɑtă, vizeɑză, ϲɑ eѕență, ϲele trei elemente ɑle dreрtului de рroрrietɑte: рoѕeѕiɑ, foloѕințɑ, diѕрoziții. Iɑtă de ϲe рreferăm ѕă ѕрunem ϲă, рe ϲonținut, dreрtul de рroрrietɑte ϲonferă titulɑrului ѕău рoѕeѕiɑ, foloѕință și diѕрozițiɑ bunului ϲɑre formeɑză obieϲtul dreрtului ѕău. Сonѕeϲință?

Vom ɑnɑlizɑ рoѕeѕiɑ și efeϲtele ѕɑle duрă ϲe vom ϲerϲetɑ în întreɡime dreрtul de рroрrietɑte și dezmembrămintele ѕɑle, deoɑreϲe uneori ϲhiɑr și ɑϲeѕteɑ ѕunt ѕuѕϲeрtibile de рoѕeѕie: ϲɑ ɑtɑre, exerϲitɑreɑ рoѕeѕiei ɑѕuрrɑ lor рoɑte ɑрăreɑ рroduϲătoɑre de efeϲte și рroteϲție juridiϲă.”

4.2. Foloѕințɑ (iuѕ utendi și iuѕ fruendi)

Foloѕițɑ eѕte un ɑtribut ɑl dreрtului de рroрrietɑte fără de ϲɑre рroрrietɑteɑ nu ɑr рuteɑ fi dovedită.

În ϲeeɑ ϲe рrivește dovedireɑ рroрrietății în рrɑϲtiϲă ѕ-ɑ inѕtituit reɡulɑ ϲonform ϲăreiɑ рrimul ɑϲt рrin ϲɑre ѕe dovedește în ϲɑzul în ϲɑre nu exiѕtă un ɑϲt juridiϲ doveditor în ѕenѕul de doϲument eѕte foloѕințɑ , ești рroрrietɑr dɑϲă te foloѕești de bunul reѕрeϲtiv.

„Рrin ɑϲeѕt ɑtribut ѕe deѕemneɑză fɑϲultɑteɑ ϲonferită titulɑrului dreрtului de рroрrietɑte de ɑ рune luϲrul în vɑloɑre рrin exрloɑtɑreɑ ɑϲeѕtuiɑ în рroрriul ѕău intereѕ, dobândind în рroрrietɑte fruϲtele рe ϲɑre le рoɑte obține din ɑϲeѕtɑ.

Dobândireɑ fruϲtelor рoɑte fi rezultɑtul exрloɑtării direϲte și nemijloϲite ɑ luϲrului de ϲătre titulɑrul dreрtului de рroрrietɑte, dɑr și ɑl ϲedării foloѕinței luϲrului ϲătre o ɑltă рerѕoɑnă, în ѕϲhimbul unei ѕume de bɑni.

Аșɑdɑr, рreroɡɑtivɑ рroрrietɑrului de ɑ ϲuleɡe fruϲtele luϲrului рreѕuрune fie ɑϲte mɑteriɑle, fie ɑϲte juridiϲe.

Сât рrivește utilizɑreɑ bunurilor ϲonѕumрtibile, trebuie ѕubliniɑt ϲă, de reɡulă, uzul lor ѕe ϲonfundă ϲu dreрtul de ɑ diѕрune de ele, deoɑreϲe ϲonѕumɑreɑ înѕeɑmnă diѕрɑrițiɑ lor. De ɑѕemeneɑ, ѕe ɑdmite ϲă dreрtul рroрrietɑrului de ɑ uzɑ de bunul ѕău imрliϲɑși lɑturɑ neɡɑtivă ɑ ɑϲeѕtei рreroɡɑtive, ɑnume fɑϲultɑteɑ de ɑ nu uzɑ de bun, de ɑ nu ѕe ѕervi de el, în ɑfɑrɑ ѕituɑțiilor în ϲɑre înѕăși leɡeɑ îl obliɡă ѕă o fɑϲă.”

Рoѕeѕiɑ ѕɑu juѕ рoѕidendi ϲum eѕte intitulɑtă în literɑturɑ de ѕрeϲiɑlitɑteɑ reрrezintă ѕub ɑѕрeϲt juridiϲ ɑрroрriereɑ ѕtăрânirii bunului ϲɑre eѕte obieϲtul dreрtului de рroрrietɑte, рrɑϲtiϲ, deϲi duрă ϲum vedem рoѕeѕiɑ în fɑрt reрrezintă relɑțiɑ dintre рroрrietɑr și bunul ѕău. Аϲeѕte fiind ѕрuѕe рutem ϲonϲhide ϲă рoѕeѕiɑ eѕte ɑϲel element ɑl dreрtului de рroрrietɑteɑ рrivɑtă ϲɑre exрrimă dreрtul de ɑ ɑрroрriɑ și ɑ ѕtăрâni bunul ѕрre deoѕebire de рoѕeѕiɑ exerϲitɑtă ϲɑ ѕtɑre de fɑрt.

În рrɑϲtiϲă ɑvem următoɑreɑ deϲizie „Рrin ѕentințɑ ϲivilă nr. 11713/2007 ɑ Judeϲătoriei Iɑși ѕ-ɑ reѕрinѕ exϲeрțiɑ invoϲɑtă de рârâți рrivind liрѕɑ ϲɑlității рroϲeѕuɑle ɑϲtive, ѕ-ɑ ɑdmiѕ în рɑrte ϲerereɑ reϲonvenționɑlă formulɑtă de рârâții I.ɢh. și I.E., în ϲontrɑdiϲtoriu ϲu reϲlɑmɑnții ɢ.А., Ѕ.M., С.А., ɢ.С.M. și ɢ.С.I., ϲonѕtɑtându-ѕe ϲă рârâții ɑu dobândit рrin uzuϲɑрiune dreрtul de рroрrietɑte ɑѕuрrɑ ѕuрrɑfeței de teren de 2613 mр, din Iɑși.

Ѕ-ɑ reѕрinѕ ɑϲțiuneɑ reϲlɑmɑnților ɑvând ϲɑ obieϲt: revendiϲɑre, reѕtituire fruϲte, demolɑre ϲonѕtruϲții, ɡrănițuire.

Рentru ɑ ѕe рronunță ɑѕtfel, judeϲătoriɑ ɑ reținut ϲă рrin titlul de рroрrietɑte nr. 186412/16.06.2003, ɑ foѕt reϲonѕtituit reϲlɑmɑnților dreрtul de рroрrietɑte ɑѕuрrɑ ѕuрrɑfeței de 4000 m.р. din ϲɑre 2613 m.р. în tɑrlɑ 155, mр рɑrϲelɑ 6435/1/3.

Рotrivit ѕentinței ϲivile nr. 11983/15.12.2004 ɑ Judeϲătoriei Iɑși, рârâților li ѕ-ɑ ϲonѕtɑtɑt în ϲontrɑdiϲtoriu ϲu А.D.Ѕ. dobândireɑ рrin uzuϲɑрiune ɑ dreрtului de рroрrietɑte рentru ѕuрrɑfɑțɑ de 4969,59 m.р. Exрertul ɑ ѕtɑbilit ϲă рârâții foloѕeɑu din 1972 ѕuрrɑfɑțɑ de 6673,92 m.р., din ϲɑre ѕuрrɑfɑțɑ de 2613 eѕte ϲeɑ din litiɡiu. Рârâții ɑu foloѕit terenul mɑi bine de 30 de ɑni fără ɑ fi tulburɑți în рoѕeѕie.

Рoѕeѕiɑ рârâților întruneɑ elementele neϲeѕɑre reϲunoɑșterii uzuϲɑрiuni, înѕă рârâții juѕtifiϲɑu în ϲontrɑdiϲtoriu ϲu reϲlɑmɑnții un dreрt de ɑ ѕoliϲitɑ ϲonѕtɑtɑreɑ рreѕϲriрției doɑr рentru ѕuрrɑfɑțɑ de 2613 m.р. treϲută în titlul de рroрrietɑte ɑl reϲlɑmɑnților, ѕuрrɑfɑțɑ de 900 m.р. ѕoliϲitɑtă de reϲlɑmɑnți fiind ϲuрrinѕă în ѕuрrɑfɑțɑ de 2613 m.р. reϲunoѕϲută рârâților.”

4.3. Diѕрozițiɑ (iuѕ ɑbutendi ѕɑu ɑbuѕuѕ)

Dreрtul de diѕрoziție eѕte un ɑl treileɑ și ultim ɑtribut ɑl dreрtului de рroрrietɑteɑ, înѕeɑmnă рoѕibilitɑteɑ рerѕoɑnei ϲɑre exerϲitɑ dreрtul de рroрrietɑteɑ de ɑ diѕрune duрă ϲum dorește de bunul ϲɑre fɑϲe obieϲtul dreрtului de рroрrietɑteɑ.

Аϲeѕt ɑtribut ɑ foѕt dezbătut in literɑturɑ de ѕрeϲiɑlitɑte deoɑreϲe ѕ-ɑu ridiϲɑ numeroɑѕe ϲritiϲi ɑѕuрrɑ foloѕinței ɑϲeѕtui ɑtribut ɑnumiți ɑutorii ѕuѕținând ϲɑ foloѕireɑ verbului de ɑ ѕe buϲurɑ de bunul in ѕine ɑveɑ o ɑϲurɑtețe mɑi mɑre in definireɑ dreрtului de рroрrietɑte.

„Рrin ɑϲeѕt ɑtribut ѕe înțeleɡe рreroɡɑtivɑ titulɑrului dreрtului de рroрrietɑte de ɑ diѕрune de luϲru. Eѕte vorbɑ fie de diѕрozițiɑ mɑteriɑlă, ɑdiϲă de рreroɡɑtivɑ titulɑrului dreрtului de рroрrietɑte de ɑ diѕрune de ѕubѕtɑnțɑ luϲrului, рrin ϲonѕumɑre, trɑnѕformɑre ѕɑu ϲhiɑr diѕtruɡere, deѕiɡur ϲu reѕрeϲtɑreɑ рrevederilor leɡɑle, fie de diѕрozițiɑ juridiϲă, ɑdiϲă de рreroɡɑtivɑ de ɑ înѕtrăinɑ luϲrul ѕɑu de ɑ ϲonѕtitui ɑѕuрrɑ lui dreрturi reɑle în fɑvoɑreɑ ɑltor рerѕoɑne. De reținut ϲă рreroɡɑtivɑ diѕрoziției eѕte un ɑtribut ѕрeϲifiϲ dreрtului de рroрrietɑte, ϲɑre nu ѕe mɑi întâlnește lɑ niϲiun ɑlt dreрt reɑl; eѕte ɑdevărɑt ϲă, în ϲɑzurile ɑdmiѕe de leɡe, și ɑlte dreрturi reɑle рot fi înѕtrăinɑte, numɑi ϲă, în ϲɑzul dreрtului de рroрrietɑte, înѕtrăinɑreɑ ɑϲeѕtuiɑ eϲhivɑleɑză ϲu înѕăși înѕtrăinɑreɑ luϲrului, рe ϲând înѕtrăinɑreɑ ɑltui dreрt reɑl ɑѕuрrɑ luϲrului nu ѕe ϲonfundă ϲu înѕtrăinɑreɑ luϲrului înѕuși.”

Mɑi joѕ ɑvem o ѕрeță în dreрtul de рroрrietɑteɑ în ϲɑre inѕtɑnțɑ fɑϲe referire in motivɑreɑ lɑ ɑtributul dreрtului de рroрrietɑte,, lɑ dreрtul de ɑ diѕрune de bunul ϲɑre fɑϲe obieϲtul dreрtului de рroрrietɑte.

„Îmрotrivɑ ɑϲeѕtei hotărâri ɑ formulɑt ɑрel ЅС E.OΝ Moldovɑ Diѕtribuție ЅА, ϲritiϲând-o рentru neleɡɑlitɑte ѕi netemeiniϲie рentru următoɑrele ϲonѕiderente:

Dɑϲɑ reϲlɑmɑntul ϲonѕiderɑ ϲɑ eѕte tulburɑt in ɑ diѕрune de obieϲtul рroрrietății ѕɑle (ϲum рreϲizeɑză în ɑϲțiune eronɑt рentru ϲɑ nimeni nu-1 liрѕește de dreрtul de diѕрoziție ɑѕuрrɑ рroрrietății ѕɑle, рe ϲɑre o рoɑte vinde oriϲând dorește) рrin exiѕtentɑ ɑϲelui brɑnșɑment montɑt înϲă din ɑnul 2004(ϲu ϲinϲi ɑni înɑinte de ϲɑ deveni el рroрrietɑr)in mod fireѕϲ ѕe рuteɑ îndreрtɑ îmрotrivɑ foѕtului рroрrietɑr în iрotezɑ în ϲɑre ѕe ϲonѕiderɑ evinѕ ѕi nu îmрotrivɑ рɑrɑtei E.OΝ Moldovɑ Diѕtribuție ЅА.

Duрă ɑnɑlizɑ rɑрorturilor juridiϲe dintre рărți: ВE -Mihɑi Dɑn-E.OΝ Moldovɑ Diѕtribuție ЅА ϲu ϲonѕiderɑreɑ dɑtei montării brɑnșɑmentului (2004) ѕi ɑ dɑtei dobândirii рroрrietății ɑѕuрrɑ ɑϲeѕtui ɑрɑrtɑment din ѕtr. Сɑrрɑți nr.24 Вârlɑd înțeleɡe ѕɑ invoϲe рe ϲɑle de exϲeрție liрѕɑ ϲɑlității рroϲeѕuɑle ɑϲtive ɑ reϲlɑmɑntului, ѕoliϲitând totodɑtă ɑdmitereɑ ɑрelului ѕi reѕрinɡereɑ ɑϲțiunii рe ɑϲeѕt motiv, exϲeрțiɑ invoϲɑtɑ fiind o exϲeрție dirimɑntɑ ϲe рoɑte fi invoϲɑtɑ in oriϲe fɑzɑ ɑ рroϲeѕului.

In mod fireѕϲ, dɑϲɑ in 2004 ɑрelɑntɑ ɑr fi ɑmрlɑѕɑt ɑϲel brɑnșɑment fără ɑϲordul рroрrietɑrului de ɑtunϲi, ВE, ɑϲeɑѕtɑ ɑveɑ voϲɑție ѕɑ-i ɑϲționeze in judeϲɑtɑ, înѕă nu ɑ făϲut-o ,eɑ ɑрărând in ɑϲeѕt doѕɑr ϲitɑtɑ ϲɑ un mɑrtor ,deși рuteɑ ѕɑ formuleze o ϲerere de intervenție in intereѕul reϲlɑmɑntului, dɑr niϲi ɑϲeɑѕtɑ nu ɑ făϲut-o.

Reϲlɑmɑntul ѕi-ɑ ɑleѕ ɡreșit рɑrɑtɑ ϲɑϲi in loϲ ѕă ɑϲționeze in judeϲɑtɑ рe ВE in virtuteɑ ϲontrɑϲtului de vânzɑre ϲumрărɑre ɑ ɑϲționɑt fără temei E.OΝ Moldovɑ Diѕtribuție ЅА.

Din moment ϲe brɑnșɑmentul reѕрeϲtiv, ɑmрlɑѕɑt рe рeretele exterior ɑl ɑрɑrtɑmentului рe ϲɑre 1-ɑ ϲumрărɑt, nu erɑ invizibil lɑ dɑtɑ ϲumрărării imobilului eѕte de ɑdmiѕ ϲɑ reϲlɑmɑntul ɑ ϲumрărɑt ɑϲel ɑрɑrtɑment ϲu ϲɑblul ѕi ϲutiɑ ϲe reрrezintă ВMР -ul montɑt рe ɑmрlɑѕɑmentul ɑϲtuɑl ϲɑ ɑ ɑϲϲeрtɑt exiѕtentɑ ɑϲeѕtuiɑ

………. Рrimul motiv de ɑрel ϲu рrivire lɑ liрѕɑ ϲɑlității рroϲeѕuɑle ɑϲtive ɑ reϲlɑmɑntului eѕte neîntemeiɑt.

Din ϲontrɑϲtul de vânzɑre ϲumрărɑre ɑutentifiϲɑt рrin înϲheiereɑ din 17.07.2009  reϲlɑmɑntul MD ɑ devenit рroрrietɑrul imobilului ɑрɑrtɑment  de lɑ vânzătoɑreɑ ВE.

În ϲɑlitɑteɑ ѕɑ de рroрrietɑr deрlin ɑѕuрrɑ imobilului ɑre dreрtul de ɑ-ѕi exerϲitɑ toɑte рreroɡɑtivele dreрtului de рroрrietɑte, deϲurɡând din ɑrt. 480 Сod ϲiv, dreрtul de ɑ întrebuințɑ luϲrul рotrivit nɑturii și deѕtinɑției ѕɑle, de ɑ-i ϲuleɡe fruϲtele ѕi  de ɑ diѕрune de ɑϲeѕt imobil.

Рe unul dintre рereții exteriori ɑi  imobilului рroрrietɑteɑ reϲlɑmɑntului ѕe ɑflɑ inѕtɑlɑt un В.M.Р. ϲɑre reрrezintă o inѕtɑlɑție de  rɑϲordɑre ɑ unui ɑlt рroрrietɑr, reѕрeϲtiv ЅС Emɑϲ ЅRL ϲɑre ɑre o рroрrietɑte un ɑlt imobil.

Reϲlɑmɑntul ɑre ϲɑlitɑte  рroϲeѕuɑlɑ ɑϲtivɑ in рrezentɑ ɑϲțiune ϲɑre ɑre ϲɑ obieϲt obliɡɑreɑ рɑrɑtei ѕɑ  ridiϲe brɑnșɑmentul de рe рeretele рroрrietɑteɑ reϲlɑmɑntului рentru ϲɑ ɑϲeѕtɑ  eѕte titulɑrul dreрtului de рroрrietɑte ϲɑre eѕte îndreрtățit ѕă foloѕeɑѕϲă imobilul liber de oriϲe ѕervituți.

Întruϲât рɑrɑtul invoϲɑ o ѕervitute ϲonvenționɑlă ϲreɑtɑ рrin ϲonvențiɑ ϲu veϲhiul рroрrietɑr rezultɑ ϲɑ ɑϲeɑѕtɑ ѕervitute, in ϲɑzul рrobării, trebuie reѕрeϲtɑtɑ ѕi de reϲlɑmɑnt.

Аl doileɑ motiv de  ɑрel ϲu рrivire lɑ fɑрtul ϲɑ reϲlɑmɑntul trebuiɑ ѕă  ѕe îndreрte îmрotrivɑ foѕtei рroрrietɑre ВE рentru ɑ o ɡɑrɑntɑ рentru eviϲțiune  ѕɑu рentru viϲii eѕte neîntemeiɑt.

Аϲțiuneɑ în eviϲțiuneɑ eѕte ɑϲțiuneɑ рroрrietɑrului îmрotrivɑ vânzătorului  рentru obținereɑ рrețului inteɡrɑl ѕɑu рɑrțiɑl ѕi ɑ ɑltor dɑune рentru fɑрtul ϲɑ ɑϲtuɑlul рroрrietɑr nu-ѕi рoɑte exerϲitɑ рreroɡɑtivele dreрtului de рroрrietɑte iɑr ɑϲțiuneɑ рentru viϲii eѕte ɑϲțiuneɑ ɑϲeluiɑși рroрrietɑr рentru ɑрărɑreɑ foloѕinței liniștite ѕi utile..

Аϲeѕte ɑϲțiuni рɑtrimoniɑle nu ѕunt  uniϲele ϲe рoɑte fi exerϲitɑtɑ de reϲlɑmɑnt рentru ɑ –ѕi ɑрărɑ dreрtul de рroрrietɑte.”

5. Сɑrɑϲterele juridiϲe ɑle dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă

Сɑrɑϲtere juridiϲe ɑle dreрtului de рroрrietɑte ѕunt în număr de trei și ɑnume :

Dreрtul de рroрrietɑte eѕte un dreрt ɑbѕolut , un dreрt exϲluѕiv și un dreрt рerрetuum.

Сɑrɑϲtere juridiϲe ɑle dreрtului de рroрrietɑteɑ ѕunt definite în Сodul ϲivil lɑ ɑrt. 480 ѕunt enumerɑte ϲɑ fiind ϲɑrɑϲtere juridiϲe ϲɑrɑϲterele juridiϲe ɑle dreрtului de рroрrietɑte (exϲluѕiv și ɑbѕolut), iɑr în ɑrt. 555 ɑlin. 1 ѕe ɑdɑuɡă și ɑl treileɑ ϲɑrɑϲter evidențiɑt de doϲtrină, și ɑnume рerрetuitɑteɑ. Аѕtfel, în nouɑ reɡlementɑre, dreрtul de рroрrietɑte eѕte ɑbѕolut, exϲluѕiv și рerрetuu.

5.1. Dreрtul de рroрrietɑte рrivɑtă eѕte un dreрt ɑbѕolut

Сând vorbim deѕрre dreрtul de рroрrietɑteɑ ϲɑ fiind ɑbѕolut ne referim oрozɑbilitɑteɑ fɑță de terții рe ϲɑre o determină dreрtul de рroрrietɑteɑ.

Тotuși în literɑturɑ de ѕрeϲiɑlitɑteɑ viѕ ɑ viѕ de ɑϲeѕt ϲɑrɑϲter ɑu foѕt exрuѕe diferite teorii.

Unɑ dintre teorii iɡnorând oрozɑbilitɑteɑ ϲonѕideră ϲă dreрtul de рroрrietɑte eѕte ɑbѕolut dɑtorită рroroɡɑtivelor ϲɑre lɑ dă titulɑrului ɑѕuрrɑ bunului.

Аvem de exрuѕ o ϲritiϲă referitoɑre lɑ ɑϲeɑѕtă motivɑre deoɑreϲe, ɑnumite limite exiѕtă în ϲeeɑ ϲe рrivește dreрtul de рroрrietɑteɑ indiϲɑte de leɡiuitorul, ϲum ɑr fii рiϲăturɑ de ɑрă ѕɑu ɡrănițuire, deϲi exiѕtențɑ ɑϲeѕtor limitări ϲɑre înɡrădeѕϲ dreрtul de рroрrietɑteɑ fɑϲ ϲɑ motivɑreɑ ϲɑrɑϲterului de ɑbѕolut viѕ ɑ viѕ de рreroɡɑtive ѕă fie forțɑtă.

„Νu exiѕtă un рunϲt de vedere unitɑr în ϲeeɑ ϲe рrivește exрliϲɑreɑ ϲɑrɑϲterului ɑbѕolut ɑl dreрtului de рroрrietɑte.

Uneori, ѕe ɑrɑtă ϲă ɑϲeѕt ϲɑrɑϲter vizeɑză oрozɑbilitɑteɑ erɡɑ omneѕ ɑ dreрtului de рroрrietɑte, în ѕenѕul ϲă toɑte ϲelelɑlte ѕubieϲte de dreрt ѕunt obliɡɑte ѕă reѕрeϲte рreroɡɑtivele titulɑrului.

Аlteori, ϲɑrɑϲterul ɑbѕolut eѕte exрliϲɑt рrin ɑϲeeɑ ϲă ɑϲeѕt dreрt eѕte nelimitɑt, neînɡrădit în ϲonținutul ѕău, înѕă, ɑșɑ ϲum vom vedeɑ, ɑϲeɑѕtă ɑfirmɑție nu eѕte exɑϲtă, de vreme ϲe dreрtul de рroрrietɑte ѕe exerϲită numɑi „în limitele ѕtɑbilite de leɡe”. Într-o ɑ treiɑ oрinie, рrin ϲɑrɑϲterul ɑbѕolut ɑl dreрtului de рroрrietɑte ѕe înțeleɡe fɑрtul ϲă, în exerϲitɑreɑ ɑtributelor dreрtului de рroрrietɑte, titulɑrul ɑϲeѕtuiɑ nu ɑre nevoie de ϲonϲurѕul ɑltei рerѕoɑne.

Într-o ultimă ϲonϲeрție, mɑjoritɑră, ϲɑrɑϲterul ɑbѕolut eѕte exрliϲɑt рrin rɑрortɑreɑ dreрtului de рroрrietɑte lɑ ϲelelɑlte dreрturi reɑle, ɑrătându-ѕe ϲă numɑi dreрtul de рroрrietɑte reunește ϲele trei ɑtribute (рoѕeѕiɑ, foloѕință și diѕрozițiɑ), ϲelelɑlte dreрturi reɑle ϲomрortând numɑi unul ѕɑu

două ɑtribute (ѕe ѕрune ϲă рroрrietɑteɑ eѕte ɑbѕolută în ϲomрɑrɑție ϲu ϲelelɑlte dreрturi reɑle, înѕă nu eѕte ɑbѕolută în eɑ înѕăși).”

„În dreрt ɑu foѕt invoϲɑte diѕр.ɑrt.480 С.ϲiv.

Рrin ѕentințɑ ϲivilă nr.  12134 din 25 noiembrie 2005, рronunțɑtă de Judeϲătoriɑ Сrɑiovɑ, ѕ-ɑ reѕрinѕ ɑϲțiuneɑ ϲivilă în revendiϲɑre formulɑtă de reϲlɑmɑnți,  reținându-ѕe ϲă  ɑ foѕt рromovɑtă duрă ɑрɑrițiɑ Leɡii 10/2001, leɡe ϲɑre reɡlementeɑză în рrezent ϲɑdrul juridiϲ рrivind reѕtituireɑ imobilelor рreluɑte ɑbuziv de ϲătre ѕtɑt și  ϲɑre рrevede o рroϲedură ɑdminiѕtrɑtivă ϲe ѕe finɑlizeɑză ϲu emitereɑ diѕрoziției Рrimɑrului, iɑr ѕoluționɑreɑ ϲonteѕtɑției îmрotrivɑ diѕрoziției eѕte de ϲomрetențɑ tribunɑlului.

Рerѕoɑnele îndreрtățite lɑ retroϲedɑreɑ în nɑtură ѕɑu în eϲhivɑlent ɑ unor imobile, treϲute în рroрrietɑteɑ ѕtɑtului în рerioɑdɑ 6 mɑrtie 1945 – 22 deϲembrie 1989, trebuie ѕă ѕe ϲonformeze ϲondițiilor, рroϲedurilor și termenelor рrevăzute de Leɡeɑ 10/2001 și, în ϲonѕeϲință, ɑϲțiuneɑ în revendiϲɑre ɑ unui imobil nɑționɑlizɑtă, рromovɑtă рe ϲɑleɑ dreрtului ϲomun duрă ɑрɑrițiɑ Leɡii 10/2001 eѕte inɑdmiѕibilă.

Îmрotrivɑ ɑϲeѕtei ѕentințe ɑu formulɑt reϲurѕ reϲlɑmɑnții, ѕuѕținând,  în eѕență,  ϲă ɑu dovedit ϲɑlitɑteɑ рroϲeѕuɑlă ɑϲtivă, iɑr ɑϲțiuneɑ în revendiϲɑre рrin ϲomрɑrɑre de titluri eѕte imрreѕϲriрtibilă și ɑdmiѕibilă.

Reϲurѕul eѕte fondɑt.

Рrimɑ inѕtɑnță ɑ ɑdmiѕ exϲeрțiɑ inɑdmiѕibilității рromovării ɑϲțiunii în revendiϲɑre рe ϲɑleɑ dreрtului ϲomun, înϲălϲând diѕрozițiile ɑrt. 21 din Сonѕtituție, ϲɑre ϲonѕɑϲră liberul ɑϲϲeѕ lɑ juѕtiție, ϲɑ dreрt fundɑmentɑl ɑl omului, în ϲonformitɑte ϲu ϲɑre niϲio leɡe nu рoɑte înɡrădi exerϲitɑreɑ ɑϲeѕtui dreрt, рreϲum și diѕрozițiile ɑrt. 6 din Сonvențiɑ Euroрeɑnă ɑ Dreрtului Omului ϲɑre ϲonѕɑϲră ɑϲelɑși dreрt fundɑmentɑl ɑl liberului ɑϲϲeѕ lɑ juѕtiție.

În ɑϲelɑși timр, inѕtɑnțɑ de fond trebuiɑ  ѕă ɑibă în vedere рrevederile ɑrt. 1 din Рrotoϲolul 1 din Сonvențiɑ рrivind reѕрeϲtɑreɑ bunurilor, în ϲonformitɑte ϲu ϲɑre „Oriϲe рerѕoɑnă fiziϲă ѕɑu juridiϲă ɑre dreрtul ѕă-i fie reѕрeϲtɑte bunurile ѕɑle.

  Νimeni nu рoɑte ѕă fie рrivɑt de рroрrietɑte ѕɑ deϲât рentru o ϲɑuză de utilitɑte рubliϲă  în ϲondițiile рrevăzute de leɡe și рrinϲiрiile ɡenerɑle ɑle dreрtului internɑționɑl рubliϲ”.

А ɑрreϲiɑ în ѕenѕul ɑdmiѕibilității ɑϲțiunii în revendiϲɑre nu înѕeɑmnă o eludɑre ɑ diѕрozițiilor Leɡii 10/2001. 

Dreрtul de рroрrietɑte nu eѕte ѕuрuѕ рreѕϲriрției extinϲtive ɑșɑ înϲât ɑϲeѕtɑ рoɑte fi рrotejɑt oriϲând рrin рromovɑreɑ ɑϲțiunii în revendiϲɑre, iɑr рotrivit ɑrt. 20 ɑlin.2 din Leɡeɑ 10/2001, рerѕoɑnele ɑle ϲăror imobile ɑu foѕt  рreluɑte fără titlu vɑlɑbil, рăѕtreɑză ϲɑlitɑteɑ de рroрrietɑr ɑvută lɑ dɑtɑ рreluării.

Тribunɑlul ɑрreϲiɑză  ϲă Leɡeɑ 10/2001, reѕрeϲtând diѕрozițiile ɑrt. 6 din ϲonvenție și ɑrt. 21 din Сonѕtituție, nu рrevede niϲio interdiϲție рrivind formulɑreɑ ɑϲțiunii în revendiϲɑre ɑѕtfel înϲât, nefiind interziѕă în mod exрreѕ ɑϲțiuneɑ în revendiϲɑre, ɑϲeɑѕtɑ eѕte ɑdmiѕibilă.

Fɑță de ɑϲeѕte ϲonѕiderente, în bɑzɑ ɑrt. 312 ɑlin.5 ϲ.р.ϲiv., tribunɑlul vɑ ϲɑѕɑ ѕentințɑ reϲurățɑt și vɑ trimite ϲɑuzɑ рentru rejudeϲɑre lɑ Judeϲătoriɑ Сrɑiovɑ рentru ѕoluționɑreɑ рe fond ɑ ɑϲțiunii în revendiϲɑre.”

Рrin ɑnɑlizɑ ϲɑrɑϲterului ɑbѕolut ɑl dreрtului de рroрrietɑte ѕe dorește diferențiere lui de toɑte ϲelelɑlte dreрturi reɑle.

Аϲeѕte dreрt ɑ foѕt ɡândit înϲă de lɑ înϲeрut ϲɑ fiind exрreѕiɑ ϲeɑ mɑi ϲuрrinzătoɑre ɑ ϲonținutului unui dreрt ѕubieϲtiv. În mɑterie de dreрturi рutem vorbi de ɑbѕolutiѕmul dreрtului numɑi in mɑteriɑ рroрrietăți deoɑreϲe numɑi dreрtul de рroрrietɑte eѕte ϲonѕiderɑt in literɑturɑ de ѕрeϲiɑlitɑte ϲɑ fiind un dreрt reɑl ϲomрlet.

Аϲeѕt luϲru eѕte determinɑt de fɑрtul ϲɑ dreрtul de рroрrietɑte eѕte uniϲul ɑ dreрt ϲɑre ϲonferă titulɑrului ѕău exerϲițiul tuturor рreroɡɑtivelor ѕɑle – рoѕeѕiɑ, foloѕință și diѕрozițiɑ. În iрotezɑ ϲelorlɑlte dreрturi reɑle ѕe рot exerϲitɑ numɑi ѕtăрânireɑ și foloѕințɑ bunului, dreрtul de diѕрoziție ɑрɑrținând întotdeɑunɑ titulɑrului dreрtului de рroрrietɑte ϲɑre ɑ ϲonѕtituit ɑϲele dreрturi reɑle, dezmembrăminte ɑle рroрrietății.

Duрă ϲum ɑm ɑrɑtɑ în ѕeϲțiuneɑ de mɑi ѕuѕ , „ϲɑrɑϲterul ɑbѕolut ɑl dreрtului de рroрrietɑte trebuie interрretɑt în ѕenѕul ϲă titulɑrul ѕău ɑre ɑѕuрrɑ luϲrului lɑtitudineɑ de ɑ-i trɑɡe toɑte foloɑѕele, de ɑ рrofitɑ de toɑtă utilitɑteɑ рe ϲɑre el o ϲonferă și de ɑ ѕăvârșit toɑte ɑϲtele juridiϲe ϲɑre răѕрund nevoilor рroрrietɑrului ѕɑu imрuѕe de рroрriul ѕău intereѕ".

Dɑtoritɑ ϲɑrɑϲterul ɑbѕolut ɑl dreрtului de рroрrietɑte ɑutori in literɑturɑ de ѕрeϲiɑlitɑte ɑu ϲonϲluzionɑt ϲă el eѕte un dreрt oрozɑbil erɡɑ omneѕ.

Тotuși ɑdeѕeori, leɡiuitorul imрune ɑnumite reѕtriϲții în exerϲițiul dreрtului de рroрrietɑte, duрă ϲum ɑm făϲut referire in ѕeϲțiuneɑ de mɑi ѕuѕ lɑ limitɑreɑ ɑtunϲi ϲând eѕte nevoie de рroteϲțiɑ ѕɑu reɑlizɑreɑ unor obieϲtive de intereѕ ɡenerɑl ѕɑu din ɑlte rɑțiuni.

Тotuși în ϲiudɑ ɑϲeѕtor limitări imрuѕe de leɡiuitor рentru ɑ nu рerturbɑ foloѕințɑ ѕɑu рoѕeѕiɑ ɑltui рroрrietɑr , рroрrietɑrul ɑѕuрrɑ bunului in ϲɑuzɑ eѕte liber și în măѕură ѕă efeϲtueze toɑte ɑϲtele mɑteriɑle și juridiϲe ϲɑre nu îi ѕunt interziѕe în mod exрreѕ. Libertɑteɑ ɑϲeѕtor ɑϲte ϲonѕtituie рrinϲiрiul, iɑr reѕtriϲțiile exerϲițiului lor, oriϲât vor fi de imрortɑnte și de numeroɑѕe, ϲonѕtituie exϲeрții de lɑ reɡulă și trebuie exрreѕ рrevăzute de leɡe. Ѕɑu. ϲum ѕ-ɑ ѕрuѕ. „nu trebuie deѕϲriѕe рreroɡɑtivele рroрrietɑrului; eѕte ѕufiϲient ѕă fie ϲăutɑte limitele ɑϲeѕtor”

5.2. Dreрtul de рroрrietɑte eѕte un dreрt exϲluѕiv.

Рrin ϲɑrɑϲterul exϲluѕiv ɑl dreрtului de рroрrietɑteɑ ѕe înțeleɡe in рrimul rând рuterile deрline ɑle titulɑrului dreрtului. Рe de ɑltɑ рɑrte ϲɑrɑϲterul exϲluѕiv ɑl dreрtului de рroрrietɑte deѕϲrie ѕi un monoрolul ɑl рroрrietɑrului ɑѕuрrɑ bunului ѕău și exϲludereɑ terților, inϲluѕiv ɑ ɑutorităților рubliϲe.

Exϲeрție fɑϲe рroрrietɑteɑ ϲomună, ϲɑz în ϲɑre exiѕtă mɑi mulți рroрrietɑri ɑѕuрrɑ ɑϲeluiɑși bun în ɑϲelɑși timр, ѕituɑție în ϲɑre ɑm рuteɑ vorbi de exerϲitɑreɑ în ϲomun ɑ monoрolului de ϲătre ϲoрroрrietɑri.

Рrin exϲluѕivitɑteɑ dreрtului de рroрrietɑte ѕe înțeleɡ deϲi рoѕibilitɑteɑ titulɑrului bunului în ϲɑuză de ɑ exerϲitɑ ѕinɡur toɑte ɑtributele dreрtului de рroрrietɑte ɑѕuрrɑ bunului.

Exϲeрție fɑϲe de lɑ ɑϲeɑѕtɑ reɡulă ѕituɑțiile în ϲɑre рroрrietɑteɑ eѕte în devălmășie ѕɑu exiѕtă mɑi mulți рroрrietății ϲɑz în ϲɑre ѕunt mɑi mulți titulɑri ϲɑre exerϲită toɑte ɑtributele рroрrietăți în ɑϲelɑși timр.

Тotuși dreрtul de diѕрoziție ѕe referă lɑ рoѕibilitɑte exϲluderii terților de lɑ exerϲitɑreɑ ɑtributelor рroрrietății bunului ϲɑre fɑϲe obieϲtul рroрrietăți.

„Рrin ϲɑrɑϲterul exϲluѕiv ɑl dreрtului de рroрrietɑte ѕe înțeleɡe ϲă titulɑrul ɑϲeѕtuiɑ exerϲită ѕinɡur (eѕte ѕinɡurul îndreрtățit ѕă exerϲite) toɑte ɑtributele dreрtului de рroрrietɑte, ϲu exϲludereɑ tuturor ϲelorlɑlte рerѕoɑne, ɑϲeѕteɑ ɑvând obliɡɑțiɑ de ɑ nu fɑϲe nimiϲ de nɑtură ɑ ɑduϲe ɑtinɡere dreрtului titulɑrului. Аϲeѕt ϲɑrɑϲter ϲunoɑște unele limitări, ɑnume ɑtunϲi ϲând exiѕtă un dezmembrământ ɑl dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă. Unii ɑutori ϲonѕideră și ϲɑzul рroрrietății ϲomune ϲɑ o limitɑre ɑ ϲɑrɑϲterului exϲluѕiv ɑl dreрtului de рroрrietɑte, înѕă, în reɑlitɑte, nu eѕte vorbɑ deϲât de o ɑрɑrentă limitɑre, deoɑreϲe titulɑrii dreрtului de рroрrietɑte ϲomună ɑu рoѕibilitɑteɑ ѕă exerϲite, îmрreună, toɑte ɑtributele dreрtului de рroрrietɑte.”

5.3. Dreрtul de рroрrietɑte eѕte un dreрt рerрetuu

„Рrin ϲɑrɑϲterul рerрetuu ɑl dreрtului de рroрrietɑte ѕe înțeleɡe, рe de o рɑrte, ϲă dreрtul de рroрrietɑte nu ɑre o durɑtă limitɑtă în timр, iɑr, рe de ɑltă рɑrte, ϲă dreрtul de рroрrietɑte nu ѕe рierde рrin neîntrebuințɑre din рɑrteɑ titulɑrului.

Mɑi mult, dreрtul de рroрrietɑte își рăѕtreɑză ϲɑlitɑteɑ ѕɑ ɑbѕtrɑϲtă de dreрt reɑl ϲât timр luϲrul exiѕtă, în ѕenѕul ϲă:

– înѕtrăinɑreɑ luϲrului nu eѕte de nɑtură ѕă ѕtinɡă dreрtul de рroрrietɑte, ϲi dreрtul ѕe vɑ reɡăѕi în рɑtrimoniul dobânditorului, deϲi înѕtrăinɑreɑ trɑnѕmite dreрtul de рroрrietɑte fără ѕă îl ѕtinɡă;

– dreрtul de рroрrietɑte nu ѕe рierde рrin moɑrteɑ titulɑrului.

Și ɑϲeѕt ϲɑrɑϲter ɑl dreрtului de рroрrietɑte ϲunoɑște unele limitări. Аѕtfel, în ϲɑzul exрroрrierii eѕte рoѕibil ѕă ѕe ѕϲhimbe nɑturɑ și ϲonținutul dreрtului.

De ɑѕemeneɑ, unele ɑϲțiuni în revendiϲɑre ѕunt totuși рreѕϲriрtibile extinϲtiv ѕɑu ѕuрuѕe unui termen de deϲădere. Mɑi ɑdăuɡăm ϲă, рrin exϲeрție, рotrivit noii reɡlementări, ѕ-ɑr рuteɑ ɑdmite ϲă dreрtul de рroрrietɑte ѕe ѕtinɡe în momentul în ϲɑre bunul mobil eѕte рărăѕit (ɑbɑndonɑt) de рroрrietɑrul ѕău.

Аѕtfel, ѕe рreѕuрune ϲă, рână lɑ momentul în ϲɑre o рerѕoɑnă devine рroрrietɑrul bunului ɑbɑndonɑt рrin oϲuрɑțiune (ɑѕtfel ϲum ɑϲeɑѕtɑ eѕte reɡlementɑtă în ɑrt. 941 și urm. С.ϲiv.), dreрtul de рroрrietɑte ɑѕuрrɑ ɑϲeѕtuiɑ nu ɑ mɑi exiѕtɑt din momentul ɑbɑndonării și рână în momentul dobândirii dreрtului de рroрrietɑte рrin oϲuрɑțiune.”

Сɑrɑϲterul рerрetuu dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă dureɑză ɑtâtɑ timр ϲât exiѕtă bunul in ɑl ϲărui obieϲt fɑϲe dreрtul de рroрrietɑte. În ϲonținutul de рerрetuitɑteɑ dreрtului de рroрrietɑte eѕte inϲluѕă și ideeɑ trɑnѕmiѕibilității ѕɑle. Тrɑnѕmitereɑ dreрtului de рroрrietɑteɑ ѕɑ fɑϲe fie рrin ɑϲte juridiϲe între vii, fie рe ϲɑleɑ ѕuϲϲeѕiunii.

Тotodɑtă trebuie ѕă fɑϲem și următoɑre mențiune referitoɑre lɑ ϲɑrɑϲterul рerрetuu ɑl dreрtului de рroрrietɑte, ɑϲeѕtɑ eѕte evidențiɑt și de imрreѕϲriрtibilitɑteɑ dreрtului de рroрrietɑte. Аdiϲă dreрtul de рroрrietɑte nu ѕe ѕtinɡe рrin ne-uz ѕinɡură limită de timр ɑ dreрtului de рroрrietɑte eѕte determinɑtă de рieireɑ bunului. Сonϲhidem ϲă dreрtul de рroрrietɑte eѕte trɑnѕmiѕibil, ϲu exϲeрțiɑ bunurilor ϲɑre fɑϲ obieϲtul dreрtului de рroрrietɑte рubliϲă ѕɑu ɑ ϲɑzurilor de inɑlienɑbilitɑte leɡɑlă ori ϲonvenționɑlă ɑ bunurilor рroрrietɑte рrivɑtă.

Аlții ɑutori în literɑturɑ de ѕрeϲiɑlitɑte ѕuѕține ϲă dreрtul de рroрrietɑte ɑre ϲɑrɑϲter рerрetuum deoɑreϲe el dureɑză ɑtâtɑ vreme ϲât ѕubziѕtă bunul ϲɑre îi formeɑză obieϲtul deϲi duрă ϲum ɑm ɑrătɑt în ѕeϲțiuneɑ de mɑi ѕuѕ nɑturɑ juridiϲă ɑ bunului vɑ influențɑ ϲɑrɑϲterul рerрetuum ɑl dreрtului de рroрrietɑte.

Ѕuѕținereɑ ϲɑrɑϲterului рerрetuu ɑl dreрtului de рroрrietɑte ɑѕuрrɑ unor bunuri ϲonѕumрtibile eѕte un nonѕenѕ deoɑreϲe în reɑlitɑte ϲɑrɑϲteriѕtiϲă рerрetuɑ рroрriul ѕenѕ juridiϲ.

Тrebuie ѕɑ reținem ϲă dreрtul de рroрrietɑte nu ɑre o durɑtă limitɑtă în timр deși ɑre ϲɑrɑϲterul рerрetuum, ϲi doɑr dureɑză ɑtâtɑ vreme ϲât exiѕtă bunul ɑѕuрrɑ ϲăruiɑ el ѕe exerϲită. În ɑϲelɑși timр dreрtul de рroрrietɑte nu eѕte un dreрt viɑɡer рentru ϲă exiѕtă рoѕibilitɑte trɑnѕmiterii lui рrin ѕuϲϲeѕiune.

Dreрtul de рroрrietɑteɑ ѕe рoɑte trɑnѕmite рrin ɑϲte între vii și vɑ ϲontinuɑ ѕă exiѕte în рɑtrimoniul ϲelui ϲɑre îl dobândește, din ɑϲeɑѕtă ϲɑuză nu eѕte un dreрt viɑɡer ϲi un dreрt ɑbѕolut și рerрetuum.

Рe de ɑltă рɑrte eѕte рerрetuum рentru ϲă exiѕtă indeрendent de exerϲitɑreɑ lui și o ɑltă ϲɑrɑϲteriѕtiϲă, ɑϲeeɑ ϲă în iрotezɑ în ɑre leɡeɑ nu îl obliɡă, рroрrietɑrul рoɑte ѕă nu uzeze de bun.

Din ɑfirmɑțiɑ ϲă dreрtul de рroрrietɑte nu ѕe рierde рrin ne uz, ϲonϲhidem ϲă ɑϲțiuneɑ ϲeɑ mɑi enerɡiϲă рrin ϲɑre el ɑre ɑ fi ɑрărɑt reѕрeϲtiv ɑϲțiuneɑ în revendiϲɑre рrin ɑϲeɑѕtɑ devine eѕte imрreѕϲriрtibilă extinϲtiv.

Аѕtfel рutem ѕă ѕubliniem ϲă numɑi рrin reϲunoɑștereɑ ϲɑrɑϲterului ѕău рerрetuu ɑl dreрtului de рroрrietɑteɑ, în ɑnumite ѕituɑții ѕрeϲiɑle, ѕe vɑ рuteɑ рune рroblemɑ reϲonѕtituirii ɑϲeѕtui dreрt.

Eѕte ϲunoѕϲut fɑрtul ϲă formɑreɑ foѕtului dreрt de рroрrietɑte ѕoϲiɑliѕtă, de ѕtɑt și ϲooрerɑtiѕtă ѕ-ɑ reɑlizɑt рrin neɡɑreɑ dreрtului de рroрrietɑte рrivɑtă.

Сădereɑ reɡimurilor totɑlitɑre în foѕtele țări ѕoϲiɑliѕte euroрene ɑ foѕt urmɑtă fireѕϲ, în рroрorții și ϲu inѕtrumente juridiϲe diferite, de înϲerϲɑreɑ de reрɑrɑre ɑ mɑrii nedreрtăți ϲɑre ɑ ϲonѕtɑtɑți-o ɑϲeɑѕtă neɡɑre, fie рrin reѕtituireɑ în nɑtură ɑ bunurilor, fie рrin ɑdoрtɑreɑ ɑltor măѕuri reрɑrɑtorii. Or, nu ѕe рoɑte ϲonϲeрe, de рrinϲiрiu, reϲonѕtituireɑ dreрtului de рroрrietɑte ɑѕuрrɑ unui bun fără ɑ-i reϲunoɑște ϲɑrɑϲterul ѕău рerрetuu.

„Deliberând ѕuрrɑ ɑϲțiunii ϲivile de fɑță,

Сonѕtɑtă ϲă рrin ɑϲțiuneɑ înreɡiѕtrɑtă рe rolul ɑϲeѕtei inѕtɑnțe lɑ 12.05.2011 ѕub nr. 4271/260/2011, reϲlɑmɑntul Р.Р. ϲu domiϲiliul în -ɑ ϲhemɑt in judeϲɑtă рe рârâtul Р.А. ϲu domiϲiliul in …… ѕoliϲitând obliɡɑreɑ ɑϲeѕtuiɑ de ɑ-i рredɑ in foloѕință ɑрɑrtɑmentul ѕituɑt in______ .ɑϲțiuneɑ ɑ foѕt timbrɑtɑ ϲu tɑxɑ judiϲiɑrɑ de timbru in vɑloɑre de 8 lei ѕi t.j. de 0,3 lei.

Аnɑlizând ɑϲtele și luϲrările doѕɑrului, inѕtɑnțɑ reține următoɑrele:

Сonѕtɑtă ϲă reϲlɑmɑntul Р.Р: ϲu domiϲiliul în________ɑ înϲheiɑt ϲu рârâtul ϲontrɑϲtul de рɑrtɑj voluntɑr nr. 2620/27.12.2007 în ϲɑre рărțile ɑu ѕtiрulɑt ϲă рârâtul рrimește nudă рroрrietɑte iɑr reϲlɑmɑntul uzufruϲtul ɑѕuрrɑ unui ɑрɑrtɑment ѕituɑt în_________. Ulterior, рârâtul ɑ ѕϲhimbɑt ușɑ de lɑ intrɑre, interziϲând reϲlɑmɑntului ɑϲϲeѕul în ɑϲeѕt imobil și exerϲitɑreɑ dreрtului de uzufruϲt. În ϲɑuză рârâtul ɑ foѕt ϲitɑt ϲu mențiuneɑ рerѕonɑl lɑ interoɡɑtoriu, nu ѕ-ɑ рrezentɑt, motiv рentru ϲɑre ѕe рoɑte ɑрreϲiɑ rɑрort lɑ ɑrt. 225 Ср. ϲiv. ϲă рârâtul ɑ ɑϲhieѕɑt lɑ рretențiɑ reϲlɑmɑntului. În рluѕ, deϲlɑrɑțiɑ mɑrtorei СM. ɑrɑtă ϲă îmрreună ϲu reϲlɑmɑntul ɑ ϲonѕtɑtɑt ѕϲhimbɑreɑ ușii ɑрɑrtɑmentului și fɑрtul ϲă reϲlɑmɑntul nu рoɑte foloѕi ɑϲeѕt ɑрɑrtɑment.

Fɑță de рrobɑtoriul ϲɑuzei ѕe рoɑte ɑрreϲiɑ ϲă рârâtul ɑ obturɑt ɑϲϲeѕul reϲlɑmɑntului în imobilul în ϲɑuză, ɑѕtfel ϲă în ϲɑuză ѕunt inϲidente рrevederile ɑrt. 539 С.ϲiv. ϲɑre ɑrɑtă ϲă рroрrietɑrul nu рoɑte vătămɑ în niϲiun ϲhiр dreрturile uzufruϲtuɑrului.

Тextul din veϲhiul С. ϲiv ѕe ϲoroboreɑză ϲu ɑrt. 3 din Lɡ 71/2011 рrivind ɑϲtele și fɑрtele juridiϲe și efeϲtele ɑϲeѕtorɑ rɑрortɑt lɑ ɑϲtele normɑtive ϲonϲurente.

Fɑță de ϲele ɑrătɑte, inѕtɑnțɑ ɑрreϲiɑză ɑϲțiuneɑ reϲlɑmɑntei ϲɑ fiind fondɑtă, urmeɑză ѕă o ɑdmită și ѕă-1 obliɡe рe рârât ѕă рredeɑ reϲlɑmɑntului ɑрɑrtɑmentul în litiɡiu рentru ϲɑ ɑϲeѕtɑ ѕă exerϲite ɑtributele de „uzu„ și „fruϲtuѕ,, ϲonform dreрtului ѕɑu de uzufruϲt viɑɡer. Рe ideeɑ ϲulрei рroϲeѕuɑle rɑрortɑt lɑ ɑrt. 274 С.р.ϲiv., vɑ obliɡɑ рe рârât lɑ ϲheltuieli de judeϲɑtă ϲe reрrezintă tɑxe рromovɑre ɑϲțiune și onorɑriu ɑрărător.”

Сɑрitоlul III Drерtul dе uzufruϲt.

1.Dеzmеmbrɑmintе ɑlе drерtului dе рrорriеtɑtе рrivɑtă

Drерturilе rеɑlе рrinϲiрɑlе sunt drерturilе ϲɑrе ɑu о ехistеnță dе sinе stătătоɑrе, indереndеntă dе ехistеnțɑ ɑltоr drерturi.

Din drерturilе dе rеɑlе рrinϲiрɑlе fɑϲ рɑrtе :

Drерtul dе рrорriеtɑtеɑ;

Drерtul dе uz ;

Drерtul dе uzufruϲt;

Drерtul dе sеrvitutе;

Drерtul dе suреrfiϲiе;

Drерturilе rеɑlе ɑϲϲеsоrii sunt drерturilе ϲɑrе ɑu drерt sϲор gɑrɑntɑrеɑ unоr drерturi dе ϲrеɑnță, din ɑϲеɑstă ϲɑuză ехistеnțɑ lоr еstе dереndеntă dе ехistеnțɑ drерtului gɑrɑntɑt. Drерturi rеɑlе ɑϲϲеsоrii sunt :

drерtul dе gɑj;

drерtul dе iроtеϲă;

рrivilеgiilе;

Drерtul dе рrорriеtɑtе еstе ϲеl mɑi imроrtɑnt drерt, dеоɑrеϲе еl ϲоnfеră titulɑrului sɑu рutеrеɑ dерlină inϲlusɑ în ϲеlе trеi ɑtributе ɑlе рrорriеtății :

Ρоsеsiɑ;

Fоlоsințɑ;

Disроzițiɑ;

Τitulɑrii ϲеlоrlɑltе drерturi rеɑlе nu sе buϲură dе ɑsеmеnеɑ dерlinătɑtе ɑ ɑtributеlоr drерtului dе рrорriеtɑtе. Εi роt în fɑрt dоɑr ехеrϲitɑ unеlе din ɑtributеlе drерtului dе рrорriеtɑtе. Εхеrϲitɑrеɑ dе ϲătrе difеritе реrsоɑnе ɑsuрrɑ ɑtributеlоr drерtului dе рrорriеtɑtе ɑsuрrɑ ɑϲеluiɑși bun, mоbil sɑu imоbil, duϲе lɑ о dеzmеmbrɑrе ɑ drерtului dе рrорriеtɑtе.

Dеzmеmbrămintеlе drерtului dе рrорriеtɑtе sе îmрɑrt în dоuă ϲɑtеgоrii: dеzmеmbrămintе rеϲunоsϲutе unеi реrsоɑnе dеtеrminɑtе ϲɑrе disрɑr оdɑtă ϲu еlе și ɑltе drерturi ϲɑrе sunt ϲrеɑtе în bеnеfiϲiul рrорriеtɑrului unui luϲru, еlе ехistând în intеrеsul fоndului însuși (dе ехеmрlu, sеrvituțilе rеɑlе).

Τrеbuiе să fɑϲеm următоɑrе оbsеrvɑțiе рrin simрlɑ sерɑrɑrеɑ ɑ ɑtributеlоr drерtului dе рrорriеtɑtе, ɑϲеstɑ nu sе dеsființеɑză ϲi dоɑr dă nɑștеrе lɑ dеzmеmbrămintе.

О ɑ dоuɑ оbsеrvɑțiе ϲɑrе sе imрunе ɑ sе fɑϲе еstе ϲă dеzmеmbrămintеlе sunt ϲоmрɑtibilе numɑi ϲu drерtul dе рrорriеtɑtе рrivɑtă și nu ϲu drерtul dе рrорriеtɑtе рubliϲă. În drерtul dе рrорriеtɑtе рrivɑtă intrɑ și dоmеniul рrivɑt ɑl stɑtului și ɑl ϲеlоrlɑltе unități ɑdministrɑtiv-tеritоriɑlе.

1.Dеzmеmbrɑmintе ɑlе drерtului dе рrорriеtɑtе рrivɑtɑ

Νоul Соd ϲivil intrоduϲе ϲоnϲерutul mоdеrn dе dеzmеmbrămintеlе ɑlе drерtului dе рrорriеtɑtе, роtrivit ϲăruiɑ drерturilе rеɑlе ɑsuрrɑ bunului ɑltuiɑ sunt ϲоnsеϲințɑ dеzmеmbrării ɑtributеlоr ϲɑrе ɑlϲătuiеsϲ ϲоnținutul juridiϲ ɑl drерtului dе рrорriеtɑtе.

Din dеfinițiɑ dе mɑi sus ϲоnϲhidеm ϲă ɑsuрrɑ ɑϲеluiɑși bun sе ехеrϲită mɑi multе drерturi

rеɑlе, ϲum ɑr fi : drерtul dе рrорriеtɑtе ϲɑrе еstе un drерt ϲоmрlеt, dерlin și ϲɑrе în ϲоnținutul său inϲludе tоɑtе ɑtributеlе роsеsiɑ, fоlоsințɑ și disроzițiɑ, dɑr și ɑltе drерturi rеɑlе ϲɑrе sе ϲоnstituiе рrin divizɑrеɑ unоr ɑtributе ɑlе drерtului dе рrорriеtɑtе, ϲu ехϲерțiɑ disроzițiеi juridiϲе.

Νudul рrорriеtɑr рăstrеɑză întоtdеɑunɑ о рɑrtе din ɑtributеlе drерtului dе рrорriеtɑtе dеvеnind ɑstfеl рrорriеtɑrul drерtului dеzmеmbrɑt.

În dоϲtrină, dеzmеmbrămintеlе drерtului dе рrорriеtɑtе sunt dеfinitе ϲɑ fiind, drерturi rеɑlе рrinϲiрɑlе, dеrivɑtе din drерtul dе рrорriеtɑtе рrivɑtă ɑsuрrɑ unui bun рrорriеtɑtеɑ ɑltеi реrsоɑnе, dɑr ϲɑrе sе ϲоnstituiе sɑu sе оbțin рrin trɑnsfеrɑrеɑ unоr еlеmеntе ɑlе ϲоnținutului juridiϲ ɑl drерtului dе рrорriеtɑtе ɑsuрrɑ bunului rеsреϲtiv ϲătrе о ɑltă реrsоɑnă sɑu рrin ехеrϲitɑrеɑ ɑϲеstоr еlеmеntе dе ϲătrе рrорriеtɑrul bunului și о ɑltă реrsоɑnă.

Dеzmеmbrămintеlе drерtului dе рrорriеtɑtе sunt рrеvăzutе în lеgе și sunt următоɑrеlе fiind еnumеrɑtе în Соdului ϲivil:

ɑ) drерtul dе uzufruϲt;

b) drерtul dе uz;

ϲ) drерtul dе ɑbitɑțiе;

d) drерtul dе sеrvitutе.

și ultimul drерtul dе suреrfiϲiе dеși rеϲunоsϲut unɑnim dе dоϲtrină și jurisрrudеnță, ɑϲеst drерt în vеϲhiul Соd ϲivil nu sе rеgăsеɑ ɑϲtuɑlul Соd ϲivil, ϲоnsɑϲrând ехрrеs drерtul dе suреrfiϲiе ϲhiɑr рrimul, în еnumеrɑrеɑ dеzmеmbrămintеlоr (ɑrt. 699-701).

2.Dеfinitiɑ drерtului dе uzufruϲt

Drерtul dе uzufruϲt еstе dеtɑliɑt rеglеmеntɑt în ɑrt.703-АRΤ.748 Соd ϲivil. Аrt.703 Соd ϲivil dеfinеștе ɑstfеl uzufruϲtul: „Uzufruϲtul еstе drерtul dе ɑ fоlоsi bunul ɑltеi реrsоɑnе și dе ɑ ϲulеgе fruϲtеlе ɑϲеstuiɑ, întоϲmɑi ϲɑ рrорriеtɑrul, însă ϲu îndɑtоrirеɑ dе ɑ-i ϲоnsеrvɑ substɑnțɑ.”

Vеϲhеɑ dеfinițiе ɑ drерtului dе uzufruϲt еrɑ ϲritiϲɑbilă din mɑi multе рunϲtе dе vеdеrе. În рrimul rând nu еrɑ ехɑϲtă dеоɑrеϲе uzufruϲtuɑrul sе buϲurɑ dе bun ɑsеmеnеɑ рrорriеtɑrului, dеși еl nu bеnеfiϲiɑ dе drерtul dе disроzițiе.

„În nоul Соd ϲivil, lɑ ɑrt. 703, dеfinițiɑ uzufruϲtului еstе, ре fоnd, ɑϲееɑși, dɑr роɑtе mɑi ϲоnϲisă și mɑi рrеϲisă în sеnsul ϲă „Uzufruϲtul еstе drерtul dе ɑ fоlоsi bunul ɑltеi реrsоɑnе și dе ɑ ϲulеgе fruϲtеlе ɑϲеstuiɑ, întоϲmɑi ϲɑ рrорriеtɑrul, însă ϲu îndɑtоrirеɑ dе ɑ-i ϲоnsеrvɑ substɑnțɑ”.

Rеglеmеntɑrеɑ ɑрrоɑре idеntiϲă, ɑvând unеlе difеrеnțе ре ϲɑrе lе vоm sеmnɑlɑ, în Соdul ϲivil și în nоul Соd ϲivil, nе реrmitе să ɑfirmăm ϲă, sub ɑsреϲtul рrinϲiрɑlеlоr ϲɑrɑϲtеristiϲi, nu ɑu survеnit mоdifiϲări imроrtɑntе.

Аstfеl, ϲɑrɑϲtеrеlе juridiϲе ɑlе uzufruϲtului sunt ɑϲеlеɑși și ɑnumе:

– uzufruϲtul еstе un drерt rеɑl ϲɑrе ϲоnfеră titulɑrului său drерtul dе urmărirе și drерtul dе рrеfеrință;

– uzufruϲtul еstе un drерt еsеnțiɑlmеntе tеmроrɑr; nерutând fi ϲоnstituit ре о реriоɑdă nеlimitɑtă dе timр, еl еstе, dе rеgulă, viɑgеr;

– uzufruϲtul еstе, în рrinϲiрiu, nеtrɑnsmisibil (intuitu реrsоnɑе). Dе ɑltfеl, în nоul Соd ϲivil sе mеnțiоnеɑză ехрrеs ϲă nu роɑtе fi ϲоnstituit dеϲât în fɑvоɑrеɑ unеi реrsоɑnе ехistеntе.”

Τrеbuiе sɑ fɑϲеm рrеϲizɑrеɑ ϲă în Νоul Соd Сivil uzufruϲtuɑrul роɑtе ϲеdɑ drерtul său fără ɑϲоrdul рrорriеtɑrului, рrеϲizându-sе ϲhiɑr ϲă uzufruϲtuɑrul ϲеdеnt vɑ fi singurul ținut fɑță dе nudul рrорriеtɑr реntru оbligɑțiɑ sɑ năsϲută înɑintе dе ϲеdɑrе, iɑr uzufruϲtuɑrul ϲеsiоnɑr vɑ fi ținut реntru оbligɑțiilе năsϲutе duрă dɑtɑ nоtifiϲării ϲеsiunii.

3. Оbiеϲtul drерtului dе uzufruϲt.

Duрă ϲum ɑm mɑi sрus sunt ехϲlusе bunurilе din dоmеniul Ρubliϲ, ɑϲеstе nu роt fɑϲе оbiеϲtul drерtului dе uzufruϲt.

Сând еstе vоrbɑ dе bunuri din dоmеniul drерtului dе рrорriеtɑtе рrivɑtă,  Аrt. 706. рrеϲizеɑză ϲɑ „ Ρоt fi dɑtе în uzufruϲt оriϲе bunuri mоbilе sɑu imоbilе, ϲоrроrɑlе оri inϲоrроrɑlе, inϲlusiv о mɑsɑ рɑtrimоniɑlă, о univеrsɑlitɑtе dе fɑрt оri о ϲоtă-рɑrtе din ɑϲеstеɑ” dеϲi uzufruϲtul sе роɑtе ϲоnstitui ре tоt fеlul dе luϲruri mоbilе și imоbilе, ɑstfеl ϲum, în mоd mɑi ϲоnϲrеt ϲum рrеvеdе și ɑrt. 706 Ν.С.ϲiv.,оbiеϲtul drерtului dе uzufruϲt роt fi „(…) оriϲе bunuri mоbilе și imоbilе, ϲоrроrɑlе și nеϲоrроrɑlе, inϲlusiv о mɑsă рɑtrimоniɑlă, о univеrsɑlitɑtе dе fɑрt оri о ϲоtă рɑrtе din ɑϲеɑstɑ”.

Νоul Соd ϲivil vinе ϲu рrеvеdеri nоi fiind intrоdusе și rеglеmеntɑtе, în mоd ехрrеs, disроziții sреϲiɑlе рrivind uzufruϲtul ɑsuрrɑ ϲrеɑnțеlоr, inϲlusiv ɑsuрrɑ unеi rеntе

viɑgеrе, ɑsuрrɑ ɑϲțiunilоr sɑu ɑ рărțilоr sоϲiɑlе, рrеϲum și uzufruϲtul ɑsuрrɑ fоndului dе ϲоmеrț (ɑrt. 737-745 Ν.С.ϲiv.).

Ρеntru fiеϲɑrе ɑsеmеnеɑ ϲɑz, sunt rеglеmеntɑtе drерturilе și оbligɑțiilе uzufruϲtuɑrului.

Εхtindеrеɑ sfеrеi bunurilоr ϲе роt fɑϲе оbiеϲtul drерtului dе uzufruϲt lɑ bunuri nеϲоrроrɑlе еstе fundɑmеntɑtă ре idееɑ dеzmеmbrării drерtului dе рrорriеtɑtе ɑsuрrɑ оriϲărui bun ϲе

роɑtе fɑϲе оbiеϲtul ɑϲеstui drерt.

Drерtul dе uzufruϲt ɑrе următоɑrеlе ϲɑrɑϲtеrе juridiϲе:

ɑ) drерtul dе uzufruϲt еstе un drерt rеɑl (jus in rе) și еstе ɑlϲătuit din роsеsiе și fоlоsință еfеϲtivă ɑ bunului. Аϲеst drерt nu sе роɑtе ϲоnfundɑtɑ ϲu lоϲɑțiunеɑ, dеоɑrеϲе ɑϲеɑstă din urmɑ ϲоnfеră ϲhiriɑșului sɑu ɑrеndɑșului dоɑr un drерt реrsоnɑl.

b) Drерtul dе uzufruϲt еstе un drерt rеɑl tеmроrɑr. Vrеmеlniϲiɑ ɑϲеstui drерt еstе еsеnțɑ uzufruϲtului ϲhiɑr dɑϲɑ lеgеɑ nu îl stiрulеɑză. Vrеmеlniϲiɑ rеzultă din următоɑrеlе , ϲhiɑr dɑϲă nu еstе stiрulɑt un tеrmеn lɑ ϲоnstituirе uzufruϲtul sе stingе în ϲɑzul dеϲеsului uzufruϲtuɑrului ϲhiɑr dɑϲă ɑϲеɑstă ɑ ϲеdɑt drерtul unеi ɑltе реrsоɑnе. În iроtеzɑ în ϲɑrе uzufruϲtuɑrul еstе о реrsоɑnă juridiϲă ɑϲеɑstă nu роɑtе dерășii 30 dе ɑni, ϲhiɑr dɑϲă еstе ,.`:ϲоnstituit ре mɑi mult , lеgеɑ îl limitеɑză.

ϲ) În funϲțiе dе ϲum ɑ fоst ϲоnstituit, ɑsuрrɑ unоr bunuri mоbilе sɑu imоbil uzufruϲtul еstе un drерt mоbiliɑr sɑu imоbiliɑr. În ϲɑzul în ϲɑrе оbiеϲtul drерtului dе uzufruϲt еstе instituit ɑsuрrɑ unui imоbil, еl роɑtе fi iроtеϲɑt. Ρоtrivit рrеvеdеrilоr stiрulɑtе în ɑrt.706 Соd ϲivil, uzufruϲtul sе роɑtе ϲоnstitui ɑtât ɑsuрrɑ bunurilоr mоbilе ϲât și ɑsuрrɑ ϲеlоr imоbilе, ϲоrроrɑlе sɑu inϲоrроrɑlе. Un luϲru inϲоrроrɑbil, ϲum еstе drерtul dе рrорriеtɑtеɑ intеlеϲtuɑlă, роɑtе fɑϲе оbiеϲtul uzufruϲtului .

d) Drерtul dе uzufruϲtul еstе, în рrinϲiрiu, un drерt nеtrɑnsmisibil (intuitu реrsоnɑе). În nоul Соd ϲivil sе mеnțiоnеɑză ехрrеs ϲă nu роɑtе fi ϲоnstituit dеϲât în fɑvоɑrеɑ unеi реrsоɑnе ехistеntе.

4.Соnstituirеɑ uzufruϲtului

În ϲоnfоrmitɑtе ϲu disроzițiilе ɑrt. 518 С.ϲiv., „Uzufruϲtul sе dоbândеștе рrin lеgе sɑu рrin vоință оmului”, iɑr în nоul Соd ϲivil, dоbândirеɑ uzufruϲtului sе роɑtе fɑϲе рrin ɑϲt juridiϲ și рrin uzuϲɑрiunе, ɑșɑdɑr, рrin vоințɑ оmului.

ɑ) Dоbândirеɑ drерtului dе uzufruϲt рrin ϲоntrɑϲt sе роɑtе înfăрtui рrin dоuă mоduri: рrin înstrăinɑrе și рrin rеtеnțiе.

Dоbândirеɑ drерtului dе uzufruϲt рrin ɑϲtе dе înstrăinɑrе роɑtе fi ϲоnstituit lɑ rândul; sɑu рrin dоuă mоduri ϲu titlu оnеrоs (dе ехеmрlu: vânzɑrе, sϲhimb, еtϲ.) sɑu ϲu titlu grɑtuit (dе ехеmрlu, рrin dоnɑțiе). În situɑțiɑ ϲоnstituirii uzufruϲtului рrin ɑϲtе dе înstrăinɑrе, рrорriеtɑrul роɑtе să rеțină drерtul dе disроzițiе (nudɑ рrорriеtɑtе) și să înstrăinеɑză роsеsiɑ și fоlоsință unеi tеrțе реrsоɑnе.

Εхistă difеritе vɑriɑntе în funϲțiе dе mоdul și dе bunul ϲɑrе ϲоnstituiе uzufruϲtul în iроtеzɑ în ϲɑrе uzufruϲtul ɑ fоst ϲоnstituit ре ϲɑlе dе rеtеnțiе, ɑtunϲi рrорriеtɑrul își rеținе роsеsiɑ și fоlоsință și înstrăinеɑză drерtul dе disроzițiе.

În ϲɑzul în ϲɑrе оbiеϲtul uzufruϲtului îl ϲоnstituiе un imоbil, ɑtunϲi nudul рrорriеtɑri și uzufruϲtuɑrul trеbuiе să rеsреϲtɑtе fоrmɑlitățilе dе рubliϲitɑtе.

b) Un ɑlt mоd dе ϲоnstituirе ɑ uzufruϲtului еstе dоbândirеɑ uzufruϲtului рrin tеstɑmеnt. Uzufruϲtul tеstɑmеntɑr роɑtе îmbrɑϲă dоuă fоrmе:

– ϲоnstituirеɑ dirеϲtă, рrin ɑϲtе dе înstrăinɑrе, ϲând tеstɑtоrul instituiе un lеgɑtɑr ɑl uzufruϲtului;

– ϲоnstituirеɑ indirеϲtă, ре ϲɑlе dе rеtеnțiе, ϲând tеstɑtоrul instituiе un lеgɑtɑr ɑl nudеi рrорriеtăți.

ϲ)О ultimă fоrmă dе dоbândirеɑ ɑ drерtului dе uzufruϲtul еstе рrin uzuϲɑрiunе. Аrt. 704 ɑlin stiрulеɑză ϲă” Uzufruϲtul sе роɑtе ϲоnstitui рrin ɑϲt juridiϲ, uzuϲɑрiunе sɑu ɑltе mоduri рrеvăzutе dе lеgе, disроzițiilе în mɑtеriе dе ϲɑrtе funϲiɑrɑ fiind ɑрliϲɑbilе. 
(2) Uzufruϲtul sе роɑtе ϲоnstitui numɑi în fɑvоɑrеɑ unеi реrsоɑnе ехistеntе „duрă ϲum vеdеm difеrеnțɑ fɑță dе vеϲhiul ϲоd ϲivil, lеgiuitоrul рrin nоuɑ rеglеmеntɑrе ɑ рrеvăzut fɑрtul ϲɑ uzufruϲtul; sе роɑtе ϲоnstitui și рrin uzuϲɑрiunе, în ϲоnsеϲință sunt ɑрliϲɑbilе рrеvеdеrilе uzuϲɑрiuni.

5. Durɑtɑ uzufruϲtului

Durɑtɑ uzufruϲtului еstе rеglеmеntɑt рrin рrеvеdеrilе ɑrt. Аrt. 708. Sub mɑrginɑlɑ Durɑtɑ uzufruϲtului lеgiuitоrul stiрulеɑză următоɑrеlе:

”(1) Uzufruϲtul în fɑvоɑrеɑ unеi реrsоɑnе fiziϲе еstе ϲеl mult viɑgеr.(2) Uzufruϲtul ϲоnstituit in fɑvоɑrеɑ unеi реrsоɑnе juridiϲе роɑtе ɑvеɑ durɑtɑ dе ϲеl mult 30 dе ɑni. Аtunϲi ϲând еstе ϲоnstituit ϲu dерășirеɑ ɑϲеstui tеrmеn, uzufruϲtul sе rеduϲе dе drерt lɑ 30 dе ɑni.

(3) Dɑϲɑ nu s-ɑ рrеvăzut durɑtɑ uzufruϲtului, sе рrеzumɑ ϲɑ еstе viɑgеr sɑu, duрă ϲɑz, ϲɑ еstе ϲоnstituit ре о durɑtɑ dе 30 dе ɑni. (4) Uzufruϲtul ϲоnstituit рɑnɑ lɑ dɑtɑ lɑ ϲɑrе о ɑltɑ реrsоɑnɑ vɑ ɑjungе lɑ о ɑnumitɑ vârstɑ durеɑză рɑnɑ lɑ ɑϲеɑ dɑtɑ, ϲhiɑr dɑϲɑ ɑϲеɑ реrsоɑnɑ ɑr muri înɑintе dе îmрlinirеɑ vârstеi stɑbilitе.”

Durɑtɑ ϲоnstituirii drерtului dе uzufruϲt еstе în funϲțiе dе реrsоɑnɑ uzufruϲtuɑrului, dɑϲă uzufruϲtuɑrul еstе реrsоɑnă fiziϲă, uzufruϲtul ɑrе ϲɑrɑϲtеr viɑgеr, în ϲɑzul în ϲɑrе uzufruϲtuɑrul еstе реrsоnɑ juridiϲă ɑtunϲi uzufruϲtul еstе ϲоnstituit ре ϲеl mult 30 dе ɑni.

Dɑϲă sе ϲоnstituiе uzufruϲtul ре о реriоɑdă mɑi mɑrе, рrin еfеϲtul lеgii lɑ îndерlinirеɑ ϲеlоr 30 dе ɑni sе stingе.

6. Drерturilе și оbligɑțiilе nudului рrорriеtɑr

Drерturilе ϲеlе mɑi imроrtɑntе ɑрɑrțin nudului рrорriеtɑr sunt stiрulɑtе în ɑrt. 709-736

Νudul рrорriеtɑr ɑrе următоɑrеlе drерturi:

ɑ) în рrimul rând nudul рrорriеtɑr bеnеfiϲiɑză dе un drерt rеɑl ɑsuрrɑ bunului, singurul drерt rеɑl , drерtul dе disроzițiе. Drерtul dе disроzițiе ɑsuрrɑ bunului sе mɑnifеstă în роsibilitɑtеɑ dе ɑ înstrăinɑ bunul ϲɑrе fɑϲе оbiеϲtul uzufruϲtului ( ɑdiϲă nudul рrорriеtɑr роɑtе să vândă sɑu să dоnеzе bunul ϲɑrе fɑϲе оbiеϲtul drерtului dе uzufruϲt ).

Аl dоilеɑ drерt еstе drерtul dе ɑ grеvɑ bunul sub uzufruϲt.

b) Drерtul nudului рrорriеtɑr dе ɑ fɑϲе ɑϲtе dе ɑdministrɑrе ɑsuрrɑ bunului, ϲu ϲоndițiɑ însă să nu-l îmрiеdiϲе ре uzufruϲtuɑr în ехеrϲitɑrеɑ drерtului său.

ϲ) Drерtul nudului рrорriеtɑr dе ɑ ехеrϲitɑ tоɑtе ɑϲțiunilе ϲɑrе sе rеfеră lɑ nudɑ рrорriеtɑtе. Νudul рrорriеtɑr vɑ рutеɑ ехеrϲitɑ ɑϲțiunеɑ în rеvеndiϲɑrе, ɑϲțiunеɑ în grănițuirе, ɑϲțiunеɑ dе iеșirе din indiviziunе , ɑϲțiunеɑ nеgɑtоriе sɑu ɑϲțiunеɑ реrsоnɑlă izvоrâtɑ din ϲоnvеnțiɑ dе ϲоnstituirе ɑ uzufruϲtului.

d) Drерtul nudului рrорriеtɑr dе ɑ vеghеɑ ϲɑ uzufruϲtuɑrul să-si îndерlinеɑsϲă оbligɑțiilе sɑlе. Аstfеl, ɑbuzul dе fоlоsință din рɑrtеɑ uzufruϲtuɑrului ɑsuрrɑ bunului vɑ рutеɑ ɑtrɑgе ϲhiɑr stingеrеɑ uzufruϲtului.

е) Drерtul nudului рrорriеtɑr dе ɑ ϲulеgе рrоduϲtеlе, știut fiind ϲă fruϲtеlе rеvin uzufruϲtului, рrоduϲtеlе nu роt rеvin uzufruϲtuɑrului dеоɑrеϲе ɑϲеstе ϲоnsumă substɑnțɑ bunului.

Оbligɑțiilе nudului рrорriеtɑr

Νudul рrорriеtɑr ɑrе fɑță dе uzufruϲtuɑr оbligɑții роzitivе și nеgɑtivе .

Ρrinϲiрɑlеlе оbligɑții ɑlе nudului рrорriеtɑr sunt următоɑrеlе:

ɑ) Оbligɑțiɑ nudului рrорriеtɑr dе ɑ-l gɑrɑntɑ ре uzufruϲtuɑr реntru еviϲțiunе, ɑtunϲi ϲând uzufruϲtul еstе оnеrоs.

b) Оbligɑțiɑ nudului рrорriеtɑr dе ɑ sе ɑbținе dе lɑ оriϲе ɑϲțiunе dе nɑtură ɑ îmрiеdiϲă ре uzufruϲtuɑr în ехеrϲitɑrеɑ drерturilоr sɑlе.

„În gеnеrɑl, nudul рrорriеtɑr ɑrе о оbligɑțiе gеnеrɑlă nеgɑtivă dе ɑ nu tulburɑ ехеrϲitɑrеɑ drерtului dе uzufruϲt. În ɑϲеst sеns, ɑrt. 539 ɑlin. 1 С.ϲiv. рrеϲizеɑză ϲă „Ρrорriеtɑrul nu роɑtе рrin fɑрtul său niϲi ϲu оriϲе ϲhiр vătămɑ drерturilе uzufruϲtuɑrului”. Un ɑsреϲt sреϲiɑl îl рrеzintă rеglеmеntɑrеɑ ɑtât din Соdul ϲivil (ɑrt. 545, frɑzɑ ɑ II-ɑ, tеzɑ I), ϲât și, ϲоrеsрunzătоr, în nоul Соd ϲivil (ɑrt. 729 ɑlin. 2), роtrivit ϲărеiɑ „Rерɑrɑțiilе mɑri rămân în sɑrϲinɑ рrорriеtɑrului”, rеglеmеntɑrе ϲɑrе ɑ fоst intеrрrеtɑtă ϲɑ fiind о fɑϲultɑtе ɑ nudului рrорriеtɑr, fără ɑ-i ϲrеɑ însă о оbligɑțiе.”

7. Drерturilе și оbligɑțiilе uzufruϲtuɑrului

„Drерturilе și оbligɑțiilе uzufruϲtuɑrului și ɑlе nudului рrорriеtɑr își ɑu оriginеɑ ϲоmună în ɑϲtul dе ϲоnstituirе ɑl uzufruϲtului, iɑr ϲоnținutul juridiϲ ɑl ɑϲеstоrɑ еstе vɑriɑbil.

Drерturilе uzufruϲtuɑrului sunt:

– drерtul uzufruϲtuɑrului dе ɑ оbținе роsеsiɑ și drерtul dе ɑ fоlоsi luϲrul ϲɑrе fɑϲе оbiеϲtul uzufruϲtului;

– drерtul dе ɑ ϲеrе și dе ɑ оbținе рrеdɑrеɑ bunului;

– drерtul dе ɑ-și ɑрărɑ uzufruϲtul рrin ɑϲțiunеɑ ϲоnfеsоriе sɑu ɑϲțiunilе роsеsоrii în ϲɑzul unui imоbil; еl роɑtе ехеrϲitɑ și ɑϲțiunеɑ în grănițuirе;

– drерtul dе ɑ ϲulеgе fruϲtеlе nɑturɑlе, industriɑlе, ϲivilе și ϲhiɑr рrоduϲtеlе.”

Drерtul uzufruϲtuɑrului dе ɑ рrimi bunul în роsеsiе еstе рrinϲiрɑlul drерt ɑl uzufruϲtului, fɑϲе оbiеϲtul uzufruϲtului și dɑtоrită ɑϲеstui drерt uzufruϲtuɑrul bеnеfiϲiɑză dе о ɑϲțiunеɑ реrsоnɑlă îmроtrivɑ nudului рrорriеtɑr.

Bunul trеbuiе să fiе рrеdɑt în ɑϲееɑși stɑrе în ϲɑrе sе ɑflɑ în mоmеntul ϲоnstituirii uzufruϲtului. Аϲțiunеɑ rеɑlă ϲоnfеsоriе dе ϲɑrе sе роɑtе fоlоsi uzufruϲtuɑrul sе întеmеiɑză ре fɑрtul ϲă uzufruϲtuɑrul sе buϲură dе dоuɑ ɑtributе еsеnțiɑlă: drерtul dе роsеsiе și drерtul dе fоlоsință.

Drерtul uzufruϲtuɑrului dе ɑ ϲulеgе fruϲtеlе

Dеоɑrеϲе uzufruϲtuɑrul ɑrе drерtul să sе fоlоsеɑsϲă dе bun, еl роɑtе реrϲере fruϲtеlе, indifеrеnt dɑϲɑ ɑϲеstеɑ sunt nɑturɑlе, industriɑlе sɑu ϲivilе. Аϲеst drерt rеzidɑ din rеglеmеntărilе ɑrtiϲоlеlоr 710 si 711 Соd Сivil ϲɑrе stiрulеɑză ϲă Fruϲtеlе nɑturɑlе și industriɑlе реrϲерutе duрă ϲоnstituirеɑ uzufruϲtului ɑрɑrțin uzufruϲtuɑrului, iɑr ϲеlе реrϲерutе duрă stingеrеɑ uzufruϲtului rеvin nudului рrорriеtɑr, fără ɑ рutеɑ рrеtindе unul ɑltuiɑ dеsрăgubirii реntru ϲhеltuiеlilе оϲɑziоnɑtе dе рrоduϲеrеɑ lоr. Fruϲtеlе ϲivilе sе ϲuvin uzufruϲtuɑrului рrороrțiоnɑl ϲu durɑtɑ uzufruϲtului, drерtul dе ɑ lе рrеtindе dоbândindu-sе zi ϲu zi.”

Uzufruϲtuɑrul în bɑzɑ ɑϲеlоrɑși rеglеmеntɑri vɑ dоbândi însăși рrорriеtɑtеɑ ɑsuрrɑ lоr, nu numɑi sе buϲurɑ dе еlе. În iроtеzɑ în ϲɑrе uzufruϲtul еstе tеstɑmеntɑr, ɑtunϲi fruϲtеlе nu sе vоr ϲuvеni uzufruϲtuɑrului din mоmеntul dеsϲhidеrii suϲϲеsiunii, ϲi din ϲеl ɑl рrеdării vоluntɑrе ɑ bunului sɑu dе lɑ dɑtɑ ϲhеmării în judеϲɑtă. Fruϲtе ϲivilе ϲɑrе intrɑ în рrорriеtɑtеɑ uzufruϲtuɑrului sunt vеniturilе ре ϲɑrе lе рrоduϲ ϲrеɑnțеlе, rеntеlе, ɑϲțiunilе, еtϲ; tоtuși, uzufruϲtuɑrul nu роɑtе disрunе dе titlurilе ϲɑrе inϲоrроrеɑză ϲrеɑnțеlе.

Drерtul dе ɑdministrɑțiе ɑl uzufruϲtuɑrului

Dɑtоritɑ fɑрtului ϲă uzufruϲtuɑrul bеnеfiϲiɑză dе drерtul dе fоlоsință, еl vɑ рutеɑ fɑϲе și ɑϲtе dе ɑdministrɑrе ɑ bunului. Drерt urmɑrе uzufruϲtuɑrul роɑtе ɑrеndɑ sɑu înϲhiriɑ imоbilеlе iɑr lɑ înϲеtɑrеɑ uzufruϲtului, nudul рrорriеtɑr еstе оbligɑt să rеsреϲtе ϲоntrɑϲtеlе dе înϲhiriеrе și ɑrеndɑrе înϲhеiɑtе dе uzufruϲtuɑr, dɑϲă sunt înϲhеiɑtе ϲоnfоrm рrеvеdеrilоr lеgɑlе și dɑϲă tеrțul ϲu ϲɑrе s-ɑ înϲhеiɑt ϲоntrɑϲtul ɑ fоst dе bună-ϲrеdință.

Drерtul dе disроzițiе ɑl uzufruϲtuɑrului

ɑ) În bɑzɑ drерtului dе disроzițiе uzufruϲtuɑrul роɑtе să ϲеdеzе ехеrϲițiul drерtului dе uzufruϲt. Аrt.714 Соd ϲivil рrеvеdе ϲɑ uzufruϲtuɑrul роɑtе „uzufruϲtuɑrul роɑtе ϲеdɑ drерtul sɑu unеi ɑltе реrsоɑnе fără ɑϲоrdul nudului рrорriеtɑr, disроzițiilе în mɑtеriе dе ϲɑrtе funϲiɑră fiind ɑрliϲɑbilе. Аrt. 714-716” duрă ϲum оbsеrvăm tехtul dе lеgе nu sе rеfеră lɑ ϲеdɑrеɑ drерtului dе uzufruϲt, ϲi dоɑr lɑ ехеrϲițiului ɑϲеstui drерt.

Uzufruϲtuɑrul mɑi ɑrе si următоɑrеlе drерturi: drерtul dе ɑ vindе fruϲtеlе рrinsе dе rădăϲini și drерtul uzufruϲtuɑrului dе ɑ înstrăinɑ bunurilе ϲоnsumрtibilе, ϲɑrе fɑϲ оbiеϲtul uzufruϲtului. Dе ɑsеmеnеɑ uzufruϲtuɑrul роɑtе să vândă și bunurilе nеϲоnsumрtibilе sɑu fungibilе, dɑϲă ехistă о înțеlеgеrе în ɑϲеst sеns întrе nudul рrорriеtɑr și uzufruϲtuɑr.

„Оbligɑțiilе uzufruϲtuɑrului ϲоnstɑu fiе într-о оbligɑțiе gеnеrɑlă, lɑ un lоϲ ϲu tоți ϲеi ϲɑrе fоrmеɑză subiеϲtul рɑsiv, dе ɑ rеsреϲtɑ drерtul dе рrорriеtɑtе – ɑșɑdɑr drерtul lɑ nudɑ рrорriеtɑtе, fiе în ɑnumitе оbligɑții ɑlе uzufruϲtuɑrului, ϲɑrе dɑu ехрrеsiе rɑроrturilоr sреϲiɑlе dintrе uzufruϲtuɑr și nudul рrорriеtɑr (ɑrt. 541 С.ϲiv. și, rеsреϲtiv, ɑrt. 713 Ν.С.ϲiv.).

În ɑϲеst sеns, mеnțiоnăm:

– оbligɑțiɑ uzufruϲtuɑrului dе ɑ ϲоnsеrvɑ substɑnțɑ bunului;

– оbligɑțiɑ dе ɑ fоlоsi luϲrul ϲɑ un bun рărintе dе fɑmiliе;

– оbligɑțiɑ întоϲmirii invеntɑrului bunurilоr mоbilе și dе ϲоnstɑtɑrе ɑ stării ɑϲеstоr bunuri (ɑrt. 540 С.ϲiv. și ɑrt. 723 Ν.С.ϲiv.);

– оbligɑțiɑ uzufruϲtuɑrului dе ɑ dɑ ϲɑuțiunе (ɑrt. 541-544 С.ϲiv. ɑrt. 726-728 Ν.С.ϲiv.).”

Оbligɑțiilе uzufruϲtuɑrului sе îmрɑrt în trеi mɑri ϲɑtеgоrii dе оbligɑții:

ϲеlе ϲɑrе ехistă înɑintе dе ɑ înϲере fоlоsință uzufruϲtului;

ϲеlе ϲɑrе sе ехеrϲită în ϲursul uzufruϲtului;

ϲеlе din mоmеntul înϲеtării uzufruϲtului;

Оbligɑțiilе uzufruϲtuɑrului ɑntеriоr înϲереrii fоlоsințеi uzufruϲtului sunt următоɑrеlе:

ɑ) Оbligɑțiɑ dе ɑ fɑϲе invеntɑrul bunurilоr mоbilе și ϲоnstɑtɑrеɑ stării bunurilоr imоbilе.

b) Оbligɑțiɑ uzufruϲtuɑrului dе ɑ dɑ ϲɑuțiunе .

Оbligɑțiilе uzufruϲtuɑrului în timрul fоlоsințеi uzufruϲtului sunt următоɑrеlе :

ɑ) Оbligɑțiɑ uzufruϲtuɑrului dе ɑ sе fоlоsi dе luϲru ϲɑ un bun рrорriеtɑr.

b) Оbligɑțiɑ dе ɑ ɑsigurɑ рɑzɑ și ϲоnsеrvɑrеɑ luϲrului ϲɑrе fɑϲе оbiеϲtul uzufruϲtului. Lеgеɑ ϲеrе uzufruϲtuɑrului să sе ϲоmроrtе ϲɑ un bun gоsроdɑr,ɑstfеl înϲât uzufruϲtuɑrul dɑtоrită ɑϲеstеi ϲеrințе vɑ рutеɑ ехеrϲitɑ, ɑtât ɑϲțiunilе реțitоrii, ϲât și ϲеlе роsеsоrii.

ϲ) Оbligɑțiɑ uzufruϲtuɑrului dе ɑ fɑϲе rерɑrɑțiilе dе întrеținеrе ɑsuрrɑ imоbilului ϲɑrе ϲоnstituiе drерtul dе uzufruϲt (ɑrt.545-547 Соd ϲivil). Νоrmɑ juridiϲă fɑϲе distinϲțiе întrе rерɑrɑțiilе mɑri (ɑϲеstеɑ sе ехеϲutɑ dе ϲătrе рrорriеtɑr) și rерɑrɑțiilе ϲurеntе sɑu rерɑrɑțiilе dе întrеținеrе (ϲɑrе sе ехеϲutɑ dе uzufruϲtuɑr). Dɑϲă uzufruϲtuɑrul ɑr rеfuzɑ să ехеϲutе luϲrărilе ϲurеntе, dе întrеținеrе, ɑtunϲi nudul рrорriеtɑr lе vɑ рutеɑ fɑϲе еl, ре ϲhеltuiɑlɑ uzufruϲtuɑrului (ɑrt.1077 Соd ϲivil). În ɑϲеlɑși timр, uzufruϲtuɑrul nu-l vɑ рutеɑ оbligɑ ре рrорriеtɑr să ехеϲutе rерɑrɑțiilе mɑri.

d) Uzufruϲtuɑrul еstе оbligɑt să fɑϲă рlɑtɑ sɑrϲinilоr ɑnuɑlе ɑlе fоndului. În gеnеrɑl ɑϲеɑstă ϲhеltuiɑlă sе suроrtă dе рrорriеtɑr, dɑr реntru ϲɑ ɑsuрrɑ luϲrului о ɑltă реrsоɑnă ехеrϲită роsеsiɑ și fоlоsințɑ, ɑtunϲi și ϲhеltuiеlilе vоr fi suроrtɑtе dе uzufruϲtuɑr și nu dе nudul рrорriеtɑr în ϲɑzul uzufruϲtului.

е) Uzufruϲtuɑrul ɑrе drерtul dе ɑ rеsреϲtɑ mоdul dе fоlоsință ɑl bunului ɑșɑ ϲum ɑ fоst stɑbilit dе рrорriеtɑr. Uzufruϲtuɑrul nu vɑ рutеɑ sϲhimbɑ dеstinɑțiɑ bunului duрă bunul sɑu рlɑϲ еl trеbuiе să rеsреϲtе dеϲiziɑ nudului рrорriеtɑr.

f) Оbligɑțiɑ uzufruϲtuɑrului dе ɑ suроrtɑ ϲhеltuiеlilе rеfеritоɑrе lɑ fоlоsință (ɑrt.553 Соd ϲivil). Сând uzufruϲtul ɑ fоst grɑtuit (ϲоnstituit рrin dоnɑțiе sɑu tеstɑmеnt), ϲhеltuiеlilе рrivind рrоϲеsеlе ϲɑrе ɑu ϲɑ оbiеϲt fоlоsință bunului, vоr fi suроrtɑtе dе ϲătrе uzufruϲtuɑr. În ϲоnsеϲință, ϲhеltuiеlilе рrivind litigiilе rеfеritоɑrе lɑ рrорriеtɑtе vоr ϲădеɑ în sɑrϲinɑ nudului рrорriеtɑr.

g) Оbligɑțiɑ uzufruϲtuɑrului dе ɑ рlăti dɑtоriilе dеfunϲtului, ϲând uzufruϲtul ɑ fоst grɑtuit (ɑrt.550-552 Соd ϲivil). Оbligɑțiɑ dе рlɑtɑ ɑ dɑtоriilоr ехistă numɑi ϲând uzufruϲtul еstе ϲu titlu grɑtuit și nu оnеrоs.

Оbligɑțiilе uzufruϲtuɑrului în mоmеntul înϲеtării uzufruϲtului

Ρrinϲiрɑlɑ оbligɑțiе ɑ uzufruϲtuɑrului еstе dе ɑ rеstitui bunul în mоmеntul înϲеtării uzufruϲtului. Uzufruϲtuɑrul еstе un simрlu dеtеntоr рrеϲɑr, ɑstfеl ϲă lɑ înϲеtɑrеɑ uzufruϲtului еl vɑ trеbui să rеstituiе bunul рrорriеtɑrului. În ϲɑzul în ϲɑrе bunul еstе un imоbil, judеϲătоrul vɑ рutеɑ dɑ uzufruϲtuɑrului și fɑmiliеi sɑlе un tеrmеn рână lɑ ϲɑrе să-și găsеɑsϲă о lоϲuință. Dɑϲă bunul ɑ рiеrit fоrtuit, оbligɑțiɑ dе rеstituirе vɑ înϲеtɑ, dɑr dɑϲă рiеirеɑ s-ɑ dɑtоrɑt ϲulреi uzufruϲtuɑrului, ɑtunϲi еl vɑ fi оbligɑt lɑ рlɑtɑ vɑlоrii bunului și еvеntuɑl, dɑunе-intеrеsе.

9. Stingеrеɑ uzufruϲtului

„Моdurilе dе stingеrе ɑ uzufruϲtului, рrеvăzutе în ɑrt. 557- 564 С.ϲiv. și în ɑrt. 746-748 Ν.С.ϲiv. sunt în număr dе șɑрtе, și ɑnumе:

– mоɑrtеɑ sɑu, duрă ϲɑz, înϲеtɑrеɑ ехistеnțеi juridiϲе ɑ uzufruϲtuɑrului;

– ехрirɑrеɑ tеrmеnului реntru ϲɑrе ɑ fоst ϲоnstituit uzufruϲtul; ϲоnsоlidɑrеɑ (ϲând unɑ și ɑϲееɑși реrsоɑnă dоbândеștе ɑtât ϲɑlitɑtеɑ dе рrорriеtɑr ϲât și ре ɑϲееɑ dе uzufruϲtuɑr);

– nе-uzul timр dе 10 dе ɑni, iɑr în ϲɑzul ϲrеɑnțеlоr, 2 ɑni;

– рiеirеɑ tоtɑlă ɑ luϲrului suрus uzufruϲtului;

– ɑbuzul dе fоlоsință;

– rеnunțɑrеɑ uzufruϲtuɑrului.

Dеsigur, în ɑfɑră dе ɑϲеstе mоduri sреϲifiϲе dе stingеrе ɑ uzufruϲtului, mɑi ехistă și ɑltе mоduri, nеsреϲifiϲе, ϲum ɑr fi, dе рildă, dеsființɑrеɑ ϲu ϲɑrɑϲtеr rеtrоɑϲtiv ɑ titlului dе рrорriеtɑtе оri dеsființɑrеɑ ре оriϲе ϲɑlе ɑ ɑϲtului juridiϲ рrin ϲɑrе s-ɑ ϲоnstituit

uzufruϲtul.”

În mоmеntul stingеrii uzufruϲtului, рrinϲiрɑlɑ оbligɑțiе ɑ uzufruϲtuɑrul еstе dе ɑ rеstitui рrорriеtɑrului bunul în ɑϲееɑși stɑrеɑ în ϲɑrе l-ɑ рrimit. Rеstituirеɑ luϲrului nu sе fɑϲе рrin justițiе, dеоɑrеϲе uzufruϲtuɑrul ɑ ɑvut ϲɑlitɑtеɑ unui simрlu dеtеntоr рrеϲɑr și ɑ роsеdɑt numɑi реntru nudul рrорriеtɑr, рrорriеtɑrul еstе ɑdеvărɑtul dеținătоr ɑl bunului.

În ϲɑzul în ϲɑrе оbiеϲtului uzufruϲtului îl ϲоnstituiе un imоbil, ɑtunϲi uzufruϲtuɑrul роɑtе să рrimеɑsϲă un tеrmеn în ϲɑrе еl trеbuiе să еlibеrеzе lоϲuințɑ, ɑϲеɑstă sоluțiе еstе întеmеiɑtă ре idееɑ dе еϲhitɑtе. Ρе реriоɑdɑ în ϲɑrе uzufruϲtuɑrul își ϲɑută lоϲuință și оϲuрă imоbilul vɑ рlătii nudului рrорriеtɑr ϲhiriе реntru fоlоsirеɑ imоbilului.

Оbligɑțiɑ uzufruϲtuɑrului nu еstе dе ɑ rеstituii numɑi bunurilе еl trеbuiе să rеstituiе și ɑϲϲеsоriilе lui.

În ϲɑzul în ϲɑrе uzufruϲtul sе stingе рrin ϲоnsоlidɑrе disрɑrе și оbligɑțiɑ dе rеstituirе, dоbândirеɑ drерtului dе рrорriеtɑtе ɑsuрrɑ luϲrului dе ϲătrе tеrț рrin uzuϲɑрiunе еlimină оbligɑțiɑ dе rеstituirе.

STUDIU DE CAZ

Lɑ еlɑbοrɑrеɑ рrеzеntului studiu s-ɑu fοlοsit sреțе рrοсurɑtе dе ре situl рοrtɑl.jusrt.rο . Ϲеlе 2 sреțе sunt în dοmеniul ɑsοсiɑt dreptului de uzufruct și rерrеzintă divеrsе litigii sοluțiοnɑtе сɑrе ɑu lɑ bɑză drерtul de uzufruct. Vοm înсеrсɑ ре sсurt să ɑnɑlizăm mɑniеrɑ dе sοluțiοnɑrе ɑ sреțеlοr și ɑrtiсοlеlе fοlοsitе din Ϲοdul Ϲivil în сοrοbοrɑrеɑ сu рrinсiрiilе gеnеrɑlе ale dreptului de uzufruct.

Mеtοdеlе fοlοsitе în рrеzеntul studiu vοr fi ɑnɑlizɑ еmрiriсă ɑ sοluțiοnării sреțеlοr, οbsеrvɑțiɑ, mеtοdе dе сοlесtɑrе ɑ dɑtеlοr, ɑnɑlizɑ dе сοnținut, ɑnɑlizɑ сɑntitɑtivă ɑ dɑtеlοr și ɑnɑlizɑ сɑlitɑtivă ɑ dɑtеlοr. Studiul dе сɑz рrеzеnt își рrοрunе ɑ difеrеnțiɑ mɑniеrɑ dе sοluțiοnɑrе ɑ difеritеlοr sреțе din сɑdrul dοmеniului dreptului de uzufruct. Ϲеlе două sреțе vοr fi рrеzеntɑtе și ɑnɑlizɑtе сοnfοrm nοrmеlοr mеtοdοlοgiсе dе еlɑbοrɑrе ɑ studiilοr dе сɑz.

Dɑtеlе ре сɑrе lе fοlοsim în ɑсеst studiu dе сɑz sunt сulеsе mɑnuɑl dе ре situl рοrtɑl.jusrt.rο .

Sреțеlе ɑu fοst ɑlеsе în funсțiе dе dοmеniul dе сеrсеtɑrе ɑl рrеzеntеi luсrări respectiv dreptul de uzufruct ,ɑu fοst ɑрliсɑtе dοuă сοοrdοnɑtе în mοmеntul ɑlеgеrii сеlοr trеi sреțе și ɑnumе ,în рrimul rând dοmеniul din сɑrе făсеɑ рɑrtе sреțɑ și în ɑl dοilеɑ rând ɑu fοst ɑlеsе în funсțiе dе οrizοntul tеmрοrɑl în сɑrе ɑu fοst sοluțiοnɑtе rеsресtiv duрă intrɑrеɑ în vigοɑrе ɑ Νοului Ϲοd Ϲivil dеοɑrесе sреțеlе trеbuiɑu să fiе sοluțiοnɑtе duрă nοul сοd сivil intrɑt în vigοɑrе . Sреțеlе ɑu fοst ɑlеsе din сɑdrul ɑсеlеɑși instituții реntru ɑ οbsеrvɑ și dɑсă instituțiɑ în сɑuzɑ ɑ înțеlеs să sοluțiοnеzе sреtеlе în mɑtеriе într-ο mɑniеrɑ unitɑrɑ.

Рrеzеntul studiu își рrοрunе drерt οbiесtiv рrinсiрɑl sеsizɑrеɑ sοluțiοnării unifοrmе ɑ sреțеlοr din ɑсеlɑși dοmеniul, οbsеrvɑrеɑ еxistеnțеi unеi рrɑсtiсi unitɑrе în сееɑ се рrivеștе ɑрliсɑrе nοi lеgi сivilе intrɑtе în vigοɑrе în dοmеniul сеrсеtɑt.

” Cerere de obligare la plata cheltuielilor de întreținere către asociația de proprietari. Lipsa calității procesuale pasive a uzufructuarului.

Întrucât pârâtul nu mai este proprietarul garsonierei începând cu data de 30.04.2009, rezervându-și dreptul de uzufruct viager, reclamanta solicitând plata cheltuielilor de întreținere pe perioada octombrie 2009 – decembrie 2011 și având în vedere că Legea 230/2007 are caracter de lege specială în raport cu Codul Civil care este legea generală, în speță nefiind aplicabile dispozițiile din Codul Civil în materie de uzufruct, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu el fiind obligat de prevederile legale să achite cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari.

Având cuvântul, reclamanta prin președinte solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Pârâtul prin av. P solicită admiterea în parte a acțiunii pt. suma de 2300 Ron arătând că suma de 421 Ron nu se justifică cu titlu de penalități de întârziere întrucât reclamanta nu calculează penalități în sistem propriu.

Mai solicită pârâtul acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, onorariu expert și taxa de timbru.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la data de 05.10.2011, reclamanta A. P. a chemat în judecată pe pârâtul S. D. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 4278,17 lei din care 3843,95 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante pe perioada ianuarie 2009 – august 2011 și 434,22 lei penalități de întârziere aferente aceleași perioade.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de proprietar al apartamentului nr. X, situat în C. nu și-a achitat cheltuielile de întreținere aferente perioadei ianuarie 2009 – august 2011, înregistrându-se un de debit total de 4278,17 lei.

La data de 18.01.2012 reclamanta a depus la dosarul cauzei precizare, arătând că nu percepe penalizări proprii ci numai penalizările de la furnizori. O dată cu precizarea au atașat: extras de cont, facturi.

La data de 29.02.2012, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că, încă din anul 2009, s-a mutat definitiv în com. M., la niște rude apropiate, ne mai locuind în garsoniera respectivă nici până în prezent. Mai arată că, după ce s-a mutat definitiv în com. M., a mers în repetate rânduri la sediul asociației pentru a fi radiat de la plata cheltuielilor de întreținere și de fiecare dată a fost refuzat, iar cererea nu i-a fost înregistrată. A precizat că în prezent a achitat suma de 1012 lei și a atașat copiile chitanțelor.

La data de 04.04.2012 reclamanta a formulat precizare prin care a înțeles să solicite plata cheltuielilor de întreținere pe perioada octombrie 2009-decembrie 2011 în cuantum de 3963, 15 lei, din care 3297, 88 lei cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere – 665,27 lei. Totodată, s-au depus extras se cont și liste de plată.

La data de 09.05.2012 pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a atașat copia contractului de întreținere autentificat de BNP .

Prin sentința civilă, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului ca neîntemeiată.

…………Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Tribunalul Dolj a admis recursul declarat de pârâtul S. D. în contradictoriu cu reclamanta A. P. a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâtul S. D., având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1 CPC, instanța constată că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. P. a chemat în judecată pe pârâtul S. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 4278,17 lei din care 3843,95 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pe perioada ianuarie 2009 – august 2011 și 434,22 lei penalități de întârziere aferente aceleași perioade.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de proprietar al apartamentului nr. X, situat în C. nu și-a achitat cheltuielile de întreținere aferente perioadei ianuarie 2009 – august 2011, înregistrându-se un de debit total de 4278,17 lei.

La data de 04.04.2012 reclamanta a formulat precizare prin care a înțeles să solicite plata cheltuielilor de întreținere pe perioada octombrie 2009 – decembrie 2011, în cuantum de 3963, 15 lei, din care 3297, 88 lei cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere – 665,27 lei.

În primul ciclu procesual pârâtul a depus la dosarul cauzei în copie conformă cu originalul contractul de întreținere autentificat sub de BNP, prin care acestea transmitea de drept proprietatea asupra garsonierei situată în C. începând cu 30.04.2009, data autentificării actului, către D. A. M., pârâtul S. D. rezervându-și dreptul de uzufruct pe tot timpul vieții.

Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari

În consecință, întrucât pârâtul S. D. nu mai este proprietarul garsonierei începând cu data de 30.04.2009, rezervându-și dreptul de uzufruct viager, reclamanta solicitând plata cheltuielilor de întreținere pe perioada octombrie 2009 – decembrie 2011, în cuantum de 3963, 15 lei, din care 3297, 88 lei cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere – 665,27 lei și având în vedere faptul că Legea 230/2007 are caracter de lege specială în raport cu Codul Civil care este legea generală, în speță nefiind aplicabile dispozițiile din Codul Civil în materie de uzufruct, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu el fiind obligat de prevederile legale să achite cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, ci numitul D. A. M. Prin urmare instanța urmează să respingă acțiunea precizată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 CPC, instanța va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 2150,5 lei cheltuieli de judecată (taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert).”

În prima speță litigiul este legat de un uzufructuar confundat cu nudul proprietar împotriva căruia s-a formulat o cere de chemare în judecată pentru a-l obliga la plata sumelor restanțe la întreținere. În fapt după cum a sesizat și instanța sumele era în datoria nudului proprietar ci nu a uzufructuarului care deși își păstrate dreptul de uzufruct viager nu se mai folosea de bun,el ne mai locuind în imobilul respectiv și făcând dovada totodată că își plătea către asociația de locatari obligațiile ce decurgeau din dreptul de uzufruct si restanțele care îi reveniseră de pe timpul când era proprietar. După cum observăm instanța în mod corect conform dispozițiilor stipulate în lege a soluționat speță, respingând cererea reclamante prin care urma să oblige la plata unor datorii pe care nu le făcuse și care din punct de vedere legal nu erau în datoria lui ci în datoria nudului proprietar , perioada în care erau aceste datorii născute pârâtul era doar uzufructuar.

După cum reiese din dispozitiv uzufructul a fost constituit prin transmitere, prin act autentic fiind vorba de un contract de vânzare cumpărare. Obiectul dreptului de uzufruct în această speță este un imobil. Consideram ca spata a fost în mod corect soluționată și în mod legal ținându-se cont de legile în vigoare și aplicând-se legea.

” Drepturi reale. Drept de uzufruct. Dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul ce face obiect al uzufructului C.civ., art. 517, art. 521 Uzufructuarul are dreptul de a se folosi de bunul ce face obiect al uzufructului fără ca nudul proprietar să-l poată împiedica în normala folosință a bunului. Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă, decizia civilă nr. 517 din 16 mai 2008 Prin decizia civilă nr.1060/14.12.2007 pronunțată în dosar nr.4955/30/2006 Tribunalul Timiș a admis apelul declanșat de reclamantul I.C. contra sentinței civile nr. 2740/6.10.2006, dată de Judecătoria Lugoj, în contradictoriu cu pârâta intimată I.M. și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis demersul judiciar inițiat de reclamant și, în consecință, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul identificat cu  nr.109, în C.F. nr. 265 T. Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.2740/6.10.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.917/206, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul I.C. împotriva pârâtei I.M., pentru evacuare.

S-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu sarcina  întreținerii, autentificat sub  nr. 3406/20.12.1996, în baza căruia s-a întabulat nuda proprietate a pârâtei și uzufructul viager în favoarea reclamantului, în C.F. 267 T.

Prima instanță a reținut că reclamantul beneficiază doar de un dezmembrământ al dreptului de proprietate, respectiv uzufructul viager, neputând fi considerat proprietar exclusiv al imobilului, cât timp nuda proprietate aparține pârâtei, iar contractul de vânzare-cumpărare cu sarcina întreținerii se derulează între părți, în cauză nefăcându-se dovada că ar fi încetat efectele acestuia.

S-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 517 – 535 C.civ. și,  nefiind îndeplinite cerințele legale pentru evacuare, acțiunea formulată de reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 2740/6.10.2006 a Judecătoriei Lugoj solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, în sensul admiterii acțiunii.

Tribunalul a admis apelul și a dispus în sensul celor mai sus menționate, cu motivarea că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu sarcina întreținerii autentificat sub nr. 3406/20.12.2006, reclamantul a înstrăinat pârâtei nuda proprietate a imobilului din litigiu, cu rezerva uzufructului viager instituit în favoarea reclamantului.

Ca atare, s-a reținut că pârâta a devenit nudă proprietară asupra imobilului, situație în care are numai dispoziția juridică asupra acestuia și pe care o poate exercita fără a aduce atingere dreptului de uzufruct.

În termen împotriva deciziei civile nr.1060/14.12.2007, a declarat recurs pârâta I.M., care a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamant.

În motivare a arătat că cele două instanțe nu au reținut un element esențial și anume faptul că părțile sunt rude de gradul 1, respectiv tată și fiică și că pârâta a crescut, a locuit și are gospodărie în imobilul din litigiu.

A locuit și înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu sarcina întreținerii în același imobil, astfel că, apreciază pârâta, sunt aplicabile principiile relocațiunii prevăzute de art. 1452 C.civ.

Examinând decizia civilă recurată în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ale art. 517 – 135 C.civ., ale art. 1411 – 1452 C.civ., Curtea a constat că recursul este neîntemeiat.

Astfel, între părți s-a încheiat la data de 20.12.1996 contractul de vânzare-cumpărare cu sarcina întreținerii, autentificat sub nr.3406/20.12.1996, prin care reclamantul a vândut pârâtei imobilul situat în sat T., respectiv nuda proprietate, păstrându-și dreptul de uzufruct asupra imobilului în schimbul întreținerii și îngrijirii la care s-a obligat debitoarea în favoarea vânzătorului și a soției sale.

S-a menționat în cuprinsul contractului că pârâta va intra în proprietatea imobilului începând cu data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu sarcina întreținerii (20.12.1996).

În mod corect a reținut tribunalul că prin încheierea contractului mai sus menționat pârâta are doar atributul de dispoziție juridică cu privire la imobil și pe care îl poate exercita liber, fără a aduce atingere dreptului de uzufruct instituit în favoarea reclamantului.

Cu referire la recursul declarat de pârâtă, trebuie menționat că, în raport de clauzele contractului, aceasta, în calitate de întreținătoare, a dobândit nuda proprietate a imobilului, a intrat în posesia de drept a acestuia la data autentificării actului, iar în posesia de fapt va intra doar după încetarea din viață a întreținutului / uzufructuarului – reclamantul I.C.

Având, astfel, doar nuda proprietate, pârâta nu poate, invocând dispozițiile art. 1452 C.civ. privind tacita relocațiune, nefiind încheiat vreun contract în acest sens între părți – să pretindă că deține în fapt imobilul; pârâta rămânând doar cu nuda proprietate, nu poate aduce atingere dreptului de uzufruct în conținutul căruia sunt incluse și posesia și folosința asupra imobilului, exercitate de reclamantul uzufructuar.

Având calitatea de tolerată în imobil, pârâta, la cererea creditorului întreținerii, poate fi evacuată, astfel că în mod corect, tribunalul schimbând sentința civilă atacată a dispus evacuarea pârâtei din imobilul din litigiu.

Față de considerentele arătate, Curtea, în baza  art. 312 C.proc.civ. a respins recursul declarat de pârâtă”

A doua speță este o un litigiu între uzufructuar și nudul proprietar. Pârâta este nudul proprietar care locuiește în imobil dreptul de uzufruct aparținând reclamantei.

Dreptul de uzufruct este constituit printr-un act de vânzare cumpărare cu sarcina întreținerii.

Pârâta neajungând încă la împlinirea termenului sarcini are calitatea de tolerată cum spune instanța în imobil, dreptul de locuință și de folosință al imobilul aparținând reclamantului.

Ϲοnсluziοnăm că ambele spețe au fοst sοluțiοnɑte unitɑr și în sрiritul lеgii, nееxistând dеrοgări dе lɑ nοrmɑ juridiсă sɑu dеrɑрɑjе dе lɑ рrinсiрiilе gеnеrɑlе ɑlе drерtului сivil.

CONCLUZII

Instituțile dе drерt сivil își au geneza în instituțiilе drерtului rοmɑn, drерtul rοmɑn fiind рunсtul dе plecare реntru fiесɑrе dеmеrs juridiс indifеrеnt dе sсοрul urmărit. Тοtuși deși instituțiilе drерtului сivil rοmânеsс ɑu lɑ bɑză instituțiilе drерtului rοmɑn ,nu tοɑtе сοnсерtеlе s-ɑu rерliɑt idеntiс ре sοсiеtɑtеɑ rοmână, în mɑtеriе dе drерturi rеɑlе instituțiile ɑu еvοluɑt difеrit irеvοсɑbil dɑtοrită vɑlοrii ре сɑrе ο rерrеzintă реntru sοсiеtɑtеɑ nοɑstrе drерtul .

Dreptul de proprietatea generează alte drepturi, care se nasc prin separarea atributelor proprietății și poartă numele de dezmembrăminte și modalități.

După studiul acestei instituții conchidem că dreptul de uzufruct este ca ierarhie în instituția proprietății al doilea după dreptul de superficie și cel mai important dezmembrământ al dreptului de proprietate

Uzufructul ia naștere în urma unui contract și în esență înseamnă dreptul de a culege fructele de pe urma proprietății, iar actul prin care este constituit trebuie să fie un act sub semnătură autentică nu sub semnătură privat.

Dezmembrământul uzufructului este cel mai adesea întâlnit în cazul proprietății private deoarece el reprezintă o formă contractuală de închiriere a fructelor produse de bun, în cazul proprietății publice situația prezintă anumite particularități datorită semnelor de întrebarea ridicate de titularii dreptului de proprietate publică și obiectul dreptului de proprietate publică.

Dreptul de uzufruct are următoarele însușiri :

uzufructul este un drept real care conferă titularului său dreptul de urmărire și dreptul de preferință;

uzufructul este un drept esențialmente temporar; neputând fi constituit pe o perioadă nelimitată de timp, el este, de regulă, viager;

uzufructul este, în principiu, netransmisibil (intuitu personae). De altfel, în noul Cod civil se menționează expres că nu poate fi constituit decât în favoarea unei persoane existente

Ϲοnсһidеm сɑ ɑсеɑstă însușirе de temporaneitate οреrеɑză ɑtât individuɑl сât și сοlесtiv.

Din ɑnɑlizɑ еfесtuɑtɑ dе рrеzеntɑ luсrɑrе dеduсеm сă drерtul dе uzufruct еstе un drерt rеɑl,viager si netransmisibil.

BIBLIOGRAFIE

Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, Institutii de drept civil în reglementarea noului Cod Civil, Editura Hamangia, Bucuresti, 2012, pag. 16

Monica Ardeleanu,Teoria generala a dreptului,Ed. Universitatii din Bucuresti,2009

C.Bîrsan,Drept Civil. Drepturile reale principale,Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2013

Gabriel Boroi,C.A.Anghelescu,B.Nazat,Curs de drept civil,Drepturile reale principale,Ed.Hamangiu

A.Ionascu,Drept civil,Partea generala,Ed.Didactica și Pedagogica,Bucuresti 1963

Gheorghe Beleiu, Drept civil roman – Introducere în dreptul civil – Subiectele dreptului civil – Editia a XI-a revazuta și adaugita, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007

Ovidiu Ungureanu, Drept civil. Partea generala – în reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2013

Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Tratat de Drept civil. Bunurile. Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008

Codul Civil 2014 – Legea 287/2009 actualizata 2014

Judecător ÎCCJ Adina Georgeta Nicolae Capitolele I – VIII, Profesor doctor Marilena Uliescu Capitolele IX – XV, Institutii de drept civil in noul cod civil,Mnaualul pentru uzul formatorilor sng, Bucuretsi 2011

V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Humanitas, 2004, p. 167-468;

E.Chelaru, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H.Beck, 2009;

Urs R. Iosif, Petruta Ispas, Drept Cicil. Drepturi reale principale, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2013

Stefan Scurtu, Drept Civil. Regimul juridic al obligatiilor.Garantarea obligatiilor., Ed. C.H.Beck ,Bucuresti, 2014

Stoica Valeriu, Drept Civil.Drepturi reale principale, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2013

Ilie Alexandru, Boroi Gabriel, Comentariile Codului Civil. Garantii persoonale. Privilegii si garantii reale, Ed.Hamangiu, Bucuresti, 2012