Dreptul civil cuprinde în rețeaua deas ă a normelor sale [628530]
Capitolul I. Mo ștenirea ‐ reguli generale
Dreptul civil cuprinde „în rețeaua deas ă a normelor sale
întreaga via ță omeneasc ă. El începe prin a se pleca asupra leag ănului
copilului, pătrunzând chiar în tainele concep țiunii, se ocup ă de
logodn ă, organizeaz ă căsătoria, pentru a termina cu moartea și urm ă‐
rile asupra patrimoniului, adic ă cu succesiunea, denumit ă și mo ște‐
nire sau ereditate”1.
Dreptul patrimonial al familiei se compune din trei părți: regi ‐
mul matrimonial (ce reglementeaz ă raporturile pecuniare dintre so ți),
succesiunile (care reglementeaz ă consecin țele mor ții asupra patrimo ‐
niului defunctului) și liberalit ățile (actele prin care, în general, per ‐
soana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale)2.
Sec țiunea I. Definire, terminologie, reglementare
Potrivit art. 557 alin. 1 C. civ., „Dreptul de proprietate se poate
dobândi, în condi țiile legii, prin conven ție, prin mo ștenire legal ă sau
testamentar ă …” (s.n.).
Din dispozi țiile de mai sus, rezult ă că termenul de „succesiune”
poate fi înțeles în dou ă sensuri.
În sens larg, succesiunea este un mod de dobândire a proprie ‐
tății inter vivos (de exemplu, prin contracte sau prescrip ție achizitiv ă).
În sens restrâns (sensul său propriu) succesiunea „este transmi ‐
terea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai
multe persoane în fiin ță” (art. 953 C. civ.).
Din analiza defini ției de mai sus rezult ă că:
a) mo ștenirea este o transmisiune de patrimoniu;
b) obiectul transmisiunii este un patrimoniu (drepturi și obli ‐
ga ții luate împreun ă);
c) transmisiunea se face de la o persoan ă decedat ă, către una
sau mai multe persoane (fizice sau juridice);
1 A se vedea M. Eliescu, Curs de succesiuni , Editura Humanitas, Bucure ști,
1997, p. 13 (curs predat de autor la Facultatea de Drept din Bucure ști, în anul
universitar 1946 ‐1947).
2 A se vedea M. Grimaldi, Droit civil. Successions , Litec, Paris, 2001, p. 2.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
16d) persoana de la care se transmite mo ștenirea este numai o
persoan ă fizic ă, regulile care guverneaz ă mo ștenirea neputându ‐se
aplica în cazul încet ării existen ței unei persoane juridice (pentru care
opereaz ă reguli specifice);
e) persoanele care dobândesc mo ștenirea trebuie să fie în
fiin ță (să existe), neavând relevan ță dac ă sunt persoane fizice, per ‐
soane juridice sau statul.
Noul cod civil a adoptat termenul de „mo ștenire” (de exemplu,
„Mo ștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului
acesteia” ‐ art. 954 alin. 1 C. civ.), dar nu a renun țat nici la termenul
de „succesiune”1 (de exemplu, mo ștenirile vacante se constat ă prin
certificatul de „vacan ță succesoral ă” – art. 553 alin. 2 C. civ.). Mai rar,
în doctrin ă, în aceea și accep țiune se întâlne ște și termenul de
„ereditate”.
Putem admite că, în principiu, în materia dreptului de mo ște‐
nire, no țiunile de „mo ștenire” și „succesiune” sunt sinonime, folosi ‐
rea lor diferen țiat ă pe parcursul prezentei lucr ări fiind dictat ă exclusiv
din considerente de form ă.
Prin mo ștenire, în sensul său restrâns (mortis causa) se poate
înțelege: atât transmisiunea patrimoniului persoanei decedate, dar și
masa succesoral ă (patrimoniul succesoral)2.
În principal, persoanele care intereseaz ă dreptul de mo ștenire
sunt: persoana decedat ă (defunctul, al cărui patrimoniu se transmite)
și persoana (persoanele) care dobânde ște (dobândesc) patrimoniul
lăsat de defunct.
1 De și Noul cod civil trimite în special la „mo ștenire”, termenul de „succe ‐
siune” (lat. successio – înlocuire) este cel pu țin, la fel de uzitat, în domeniu; a se
vedea M. Eliescu, Mo ștenirea și devolu țiunea ei în dreptul R.S.R., Editura Academiei,
Bucure ști, 1966, p. 19. Opin ăm în favoarea termenului de „succesiune” consacrat în
doctrina na țional ă și european ă (dar și legisla ția nord ‐american ă, a se vedea Codul
civil din Québec).
2 A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral , Editura Actami, Bucure ști,
1999, p. 6. Aparent, s‐ar putea înțelege și că termenul de „succesiune” prive ște
numai mo ștenirea legal ă (ab intestat). Interpretarea nu poate fi reținut ă, printre
altele, deoarece îns ăși doctrina francez ă recunoa ște că „el (testamentul – s.n.) este,
prin esen ță, act succesoral, reglementat de dreptul de mo ștenire”; a se vedea
M. Grimaldi, op. cit., p. 3.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
17Defunctul (persoana despre a cărei mo ștenire este vorba) se
mai nume ște și „autor” (de exemplu, autorul comun al como șteni ‐
torilor), dar și de cuius, abreviere din formula dreptului roman „is de
cuius succesionis (rebus) agitur” (cel despre a cărui mo ștenire/bunuri
este vorba)1.
Persoanele care dobândesc patrimoniul defunctului se numesc,
în general, mo ștenitori sau succesori (uneori urma și).
În cazul mo ștenirii testamentare, cel care las ă mo ștenirea se
nume ște testator, iar dobânditorul legatar (universal, cu titlu univer ‐
sal sau cu titlu particular).
Preciz ăm că dreptul de mo ștenire a consacrat, de ‐a lungul
timpului, o serie de termeni „aparent arhaici”, precum: „nevrednicia”
succesoral ă, „transmisiunea și împ ărțeala” mo ștenirii, „exheredarea”
mo ștenirii etc., pe care Noul cod civil, fie le‐a eliminat, fie le‐a „mo ‐
dernizat”. Apreciem că încercarea de cosmetizare (inconsecvent ă,
uneori) a unor institu ții intrate deja în limbajul juridic curent nu este
de natur ă să aduc ă avantaje (ba, din contr ă).
Mo ștenirea este garantat ă prin dispozi țiile art. 46 din Consti ‐
tu ția României.
Cele mai importante reglement ări sunt cuprinse în Codul civil,
Cartea a IV‐a, intitulat ă „Despre mo ștenire și liberalit ăți”, Titlul I „Dis ‐
pozi ții referitoare la mo ștenire în general” (art. 953 ‐962); Titlul II „Mo ș‐
tenirea legal ă” (art. 963 ‐983); Titlul III „Liberalit ățile” (art. 984 ‐1099) și
Titlul IV „Transmisiunea și partajul mo ștenirii” (art. 1100 ‐1163).
Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, mo ștenirile deschise
înainte de intrarea în vigoare a Noului cod civil sunt supuse legii în
vigoare la data deschiderii mo ștenirii (Codul civil de la 1864).
Sec țiunea a II‐a. Felurile mo ștenirii
Potrivit art. 955 alin. 1 C. civ., patrimoniul succesoral „se
transmite prin mo ștenire legal ă, în măsura în care cel care las ă
mo ștenirea nu a dispus altfel prin testament ” (s.n.).
1 Utilizarea termenului s‐a impus mai ales din cerin țe gramaticale, folo ‐
sindu ‐se, de exemplu, formula „moartea lui de cuius”, fiind oarecum impropriu să se
vorbeasc ă de „moartea defunctului”.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
18În consecin ță, dup ă izvorul voca ției succesorale a celor care
dobândesc patrimoniul defunctului, mo ștenirea este de dou ă feluri:
legal ă și testamentar ă.
§ 1. Mo ștenirea legal ă
Mo ștenirea este legal ă când transmisiunea mortis causa a
patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii1.
Mo ștenirea legal ă intervine, de regul ă, numai în cazul în care
cel care las ă mo ștenirea nu a dispus în timpul vie ții de averea sa prin
testament2.
Mo ștenirea este legal ă și în cazul în care defunctul a lăsat
testament, îns ă acesta nu cuprinde întreaga mas ă succesoral ă ori
cuprinde alte dispozi ții decât cele referitoare la transmiterea patri ‐
moniului succesoral (de exemplu, înl ăturarea de la mo ștenire a unei
rude etc.).
În acest din urm ă caz, dac ă cel înl ăturat este mo ștenitor rezer ‐
vatar, el va culege totu și o parte din mo ștenire împotriva voin ței tes ‐
tatorului, în calitate de mo ștenitor legal rezervatar. Astfel, o parte din
patrimoniul defunctului se poate transmite prin mo ștenire testamen ‐
tar ă, iar cealalt ă parte prin mo ștenire legal ă (art. 955 alin. 2 C. civ.).
Rezult ă că mo ștenirea este legal ă atunci când patrimoniul suc ‐
cesoral se transmite persoanelor stabilite de lege (în ordinea și în cote
strict determinate). Mo ștenitorii legali pot fi: universali, cu titlu
universal sau cu titlu particular.
În doctrin ă, mo ștenirea legal ă mai este cunoscut ă ca mo ștenire
ab intestat (când defunctul nu a lăsat testament)3.
1 Mo ștenirea legal ă este, „dup ă spiritul Codului civil, modul de transmitere
cel mai natural al patrimoniului unui defunct” (s.n.); a se vedea C. Hamangiu,
I. Rosetti ‐Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Bucure ști,
1928, p. 364.
2 „Mo ștenirea reglementat ă de lege este un efect al raporturilor de familie”;
a se vedea M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Editura All Educational,
Bucure ști, 1998, p. 204 ‐205.
3 În dreptul roman, moartea intestat era considerat ă o dezonoare; a se vedea
D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român, vol. II, Bucure ști, 1926, p. 19;
C.S. Tomulescu, Drept privat roman, Universitatea din Bucure ști, 1973, p. 202.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
19De men ționat că termenul de mo ștenire ab intestat nu mai
păstreaz ă semnifica ția și nici dimensiunea din dreptul roman, care a
consacrat ‐o (în sensul că, în dreptul nostru, nu mai constituie o
excep ție)1.
§ 2. Mo ștenirea testamentar ă
Mo ștenirea este testamentar ă în cazul în care transmiterea
patrimoniului defunctului (sau o parte a acestuia) are loc în temeiul
voin ței testatorului, manifestat ă prin testament.
Persoanele desemnate de testator să culeag ă mo ștenirea se
numesc legatari.
Legatarul poate fi de asemenea: universal (cu voca ție la între ‐
gul patrimoniu lăsat de defunct), cu titlu universal (cu voca ție la o
frac țiune din masa succesoral ă) și cu titlu particular (cu voca ție la
bunuri singulare, anume determinate).
§ 3. Coexisten ța mo ștenirii legale cu cea testamentar ă
Cele dou ă feluri de mo șteniri prev ăzute de art. 955 alin. 1 C. civ.
nu se exclud reciproc, ci mo ștenirea legal ă poate coexista cu cea tes ‐
tamentar ă2.
Dac ă testatorul a făcut un legat (sau mai multe) cu titlu uni ‐
versal, dar care nu epuizeaz ă întregul patrimoniu succesoral (de
exemplu, a lăsat numai 1/2 sau 3/4 din patrimoniu), devolu țiunea
mo ștenirii va fi testamentar ă în limitele legatului (sau legatelor) și
legal ă pentru restul neacoperit.
De asemenea, dac ă defunctul a lăsat prin testament întreaga
mo ștenire altor persoane decât mo ștenitorii rezervatari, ace știa din
urm ă vor primi (în temeiul mo ștenirii legale) partea din mo ștenire
1 În doctrin ă s‐a apreciat că, alături de succesiunea legal ă „de drept comun”,
exist ă și o „succesiune legal ă extraordinar ă sau anormal ă” (s.n.) (de exemplu, bunu ‐
rile prev ăzute de art. 974 C. civ. se transmit prin mo ștenire, dup ă alte reguli decât
cele obi șnuite); a se vedea D. Chiric ă, Drept civil. Succesiuni și testamente , Editura
Rosetti, Bucure ști, 2003, p. 31.
2 În doctrina italian ă, leg ătura dintre mo ștenirea legal ă și cea testamentar ă
este asigurat ă de „successione necessaria ”, caracteristic ă mo ștenitorilor care dobân ‐
desc în orice form ă; a se vedea G. Falcione, Successioni e Donazioni , Simone, Napoli,
2002, p. 14.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
20cuvenit ă rezervei împotriva voin ței liberale a testatorului, astfel că
devolu țiunea mo ștenirii va fi în parte legal ă și în parte testamentar ă
(pentru partea care nu încalc ă rezerva succesoral ă)1.
În consecin ță, mo ștenirea testamentar ă înl ătur ă pe cea legal ă
numai dac ă:
a) testatorul a instituit unul sau mai mul ți legatari universali
care împreun ă au voca ție la întreaga mo ștenire;
b) nu exist ă mo ștenitori rezervatari .
În concluzie, în temeiul art. 955 alin. 2 și art. 1102 C. civ., o
persoan ă poate să culeag ă o parte din mo ștenire în calitate de
legatar și o alt ă parte în calitate de mo ștenitor legal (deci, acela și
mo ștenitor poate să cumuleze cele dou ă calit ăți)2.
Sec țiunea a III‐a. Deschiderea mo ștenirii
Potrivit art. 954 C. civ., mo ștenirea unei persoane se deschide
prin decesul acesteia. Per a contrario, o persoan ă în via ță nu poate
niciodat ă să transmit ă o mo ștenire și evident că nici nu se pot
dobândi drepturi succesorale de pe urma sa (nulla viventis hereditas ).
Mai mult, înainte de deschiderea mo ștenirii, nici nu se poate vorbi de
mo ștenitori ori mas ă succesoral ă, patrimoniul succesoral și mo șteni ‐
torii urmând să fie determina ți numai dup ă data deschiderii mo ște‐
nirii3.
Deschiderea mo ștenirii trebuie înțeleas ă ca fiind consecin ța
juridic ă a încet ării din via ță a unei persoane fizice. Ea are ca efect
transmiterea mo ștenirii către succesorii acesteia.
Faptul juridic care determin ă na șterea dreptului de mo ștenire
îl constituie moartea natural ă a unei persoane, constatat ă fizic prin
examinarea cadavrului sau care a fost declarat ă prin hot ărâre jude ‐
1 A se vedea V. Stoica, L. Dragu, Mo ștenirea legal ă, Editura Universul juridic,
Bucure ști, 2012, p. 17; D. Macovei, I.E. Cadariu, Drept civil. Succesiuni , Editura
Junimea, Iași, 2005, p. 17.
2 Doctrina face distinc ție între coexisten ța calit ății de legatar și mo ștenitor legal
și dublarea acestor calit ăți. Pentru am ănunte, a se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 10.
3 Numai moartea autorului îl transform ă pe „mo ștenitorul prezumtiv” în
„mo ștenitor efectiv”; a se vedea Fr. Terré, Y. Lequette, Droit civil. Les successions. Les
libéralités , Dalloz, Paris, 1997, p. 34.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
21cătoreasc ă (în situa țiile când constatarea fizic ă a decesului nu este
posibil ă)1.
Dispari ției unei persoane fizice nu are ca efect deschiderea
mo ștenirii, pentru că „cel disp ărut este socotit a fi în via ță, dac ă nu a
intervenit o hot ărâre declarativ ă de moarte rămas ă definitiv ă” (art.
53 C. civ.).
Din punct de vedere juridic, deschiderea mo ștenirii presupune
analiza sa sub dou ă aspecte: data și locul deschiderii succesiunii.
§ 1. Data deschiderii mo ștenirii
A. Stabilirea momentului deschiderii mo ștenirii.
Momentul deschiderii mo ștenirii coincide cu momentul mor ții
persoanei care las ă mo ștenirea (art. 954 alin. 1 C. civ.).
Persoana care pretinde mo ștenirea sau anumite drepturi asu ‐
pra acesteia (succesibilul) trebuie să dovedeasc ă moartea, precum și
data (uneori chiar ora și minutul) mor ții celui pe care vrea să îl mo ș‐
teneasc ă.
De regul ă, dovada mor ții, inclusiv data ei, se face cu certificatul
de deces eliberat ca urmare a mor ții fizic constatate de organele abili ‐
tate de lege.
În cazul în care decesul nu poate fi constatat în mod direct, prin
examinarea cadavrului uman, certificatul de deces se completeaz ă pe
baza hot ărârii judec ătore ști declarative de moarte, rămas ă definitiv ă,
care cuprinde și data stabilit ă de instan ță ca fiind aceea a mor ții
(art. 49 alin. 1 C. civ.). Astfel, persoana disp ărut ă, despre care „exist ă
indicii că a încetat din via ță, poate fi declarat ă moart ă prin hot ărâre
1 Spre deosebire de legisla ția româneasc ă actual ă, în dreptul vechi au existat
situa ții în care deschiderea mo ștenirii intervenea și în timpul vie ții titularului . De
exemplu, în feudalism, când o persoan ă se călug ărea, patrimoniul său urma dou ă
destina ții: dac ă viitorul monah lăsase testament, pentru partea dispus ă prin legat,
mo ștenirea se deschidea la data intr ării în călug ărie (iar pentru partea pentru care nu
s‐a dispus prin testament, dac ă era cazul, mo ștenirea se deschidea la moartea
acestuia și revenea mănăstirii); a se vedea Hrisovul lui Ipsilanti ‐Vod ă din 1766, în
Vl. Hanga, Istoria statului și dreptului R.P.R., vol. I, Bucure ști, 1957, p. 461.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
22judec ătoreasc ă, dac ă au trecut cel pu țin 2 ani de la data primirii
ultimelor informa ții sau indicii din care rezult ă că era în via ță” (s.n.)1.
Ca excep ție, de la termenul de mai sus, potrivit art. 50 C. civ.,
disp ărutul „în împrejur ări deosebite , cum sunt inunda țiile, cutremu ‐
rul, catastrofa de cale ferat ă ori aerian ă, naufragiul, în cursul unor
fapte de război sau într ‐o alt ă împrejurare asem ănătoare, ce îndrep ‐
tățește a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dac ă au trecut
cel pu țin 6 luni de la data împrejur ării în care a avut loc dispari ția”.
De asemenea, atunci când este sigur că decesul s‐a produs, de și
cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, „moartea poate fi declarat ă
prin hot ărâre judec ătoreasc ă, fără a se aștepta împlinirea vreunui
termen de la dispari ție” (art. 50 alin. 3 C. civ.).
Cel declarat mort este socotit că a încetat din via ță la data pe
care hot ărârea rămas ă definitiv ă a stabilit ‐o ca fiind aceea a mor ții.2
Dac ă hot ărârea nu arat ă și ora mor ții, se socote ște că cel declarat
mort a încetat din via ță în ultima or ă a zilei stabilite ca fiind aceea a
mor ții (art. 52 alin. 1 C. civ.). Data decesului astfel stabilit nu trebuie
confundat ă cu data rămânerii definitive a hot ărârii judec ătore ști
(care, cel pu țin practic, este posterioar ă)3.
Moartea, fiind un fapt material, dovada ei se poate face prin
orice mijloace de prob ă admise de lege.
Persoanele interesate pot proba nu numai ziua mor ții, ci, dac ă
este cazul, chiar „clipa mor ții” (ora sau minutul, care au importan ță
practic ă numai în cazul în care dou ă sau mai multe persoane, cu voca ‐
ție succesoral ă reciproc ă, au decedat la aceea și dat ă). De exemplu,
cazul în care mai multe persoane decedeaz ă în „aceea și împrejurare”:
1 Dac ă data primirii ultimelor informa ții sau indicii despre cel disp ărut nu se
poate stabili cu exactitate, termenul de doi ani „se socote ște de la sfâr șitul lunii în
care s‐au primit ultimele informa ții sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili
nici luna, de la sfâr șitul anului calendaristic” (art. 49 alin. 2 C. civ.).
2 În practic ă s‐a apreciat că termenul de acceptare a succesiunii urmeaz ă a fi
calculat de la data rămânerii definitive a hot ărârii declarative de moarte, iar nu de la
data stabilit ă în hot ărâre, ca fiind aceea a decesului; a se vedea T.S., dec.
nr. 807/1959, în C.D. 1959, p. 195.
3 A se vedea G. Boroi, Partea general ă. Persoanele , Editura Hamangiu, 2008,
p. 483.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
23accident auto, aviatic, feroviar etc., fără a se putea stabili clipa mor ții
fiec ăruia, situa ție în care se instituie prezum ția că au murit în aceea și
clip ă.
În cazul în care, dup ă declararea judec ătoreasc ă a mor ții, se
descoper ă certificatul de deces al celui declarat mort, orice persoan ă
interesat ă poate cere anularea hot ărârii (art. 55 C. civ.).
Deschiderea mo ștenirii (momentul ei) nu trebuie confundat ă
cu deschiderea procedurii succesorale notariale reglementate prin
Legea nr. 36/1995.
B. Importan ța datei deschiderii mo ștenirii.
Stabilirea momentului exact al deschiderii mo ștenirii prezint ă
importan ță juridic ă deosebit ă, astfel:
a) în func ție de acest moment se determin ă sfera persoanelor
chemate la mo ștenire, fie în temeiul legii, fie în baza unui testament,
capacitatea lor succesoral ă și drepturile ce li se cuvin asupra mo ș‐
tenirii;
b) acest moment este cel pân ă la care retroactiveaz ă accepta ‐
rea sau renun țarea la mo ștenire (prin curgerea termenului de un an,
de exercitare a dreptului de op țiune succesoral ă – art. 1103 alin. 1
C. civ.);
c) în cazul în care sunt mai mul ți mo ștenitori, acest moment
marcheaz ă începerea stării de indiviziune între ei și acela pân ă la care
retroactiveaz ă efectul constitutiv al împ ărțelii mo ștenirii;
d) din acest moment, actele (pactele) asupra mo ștenirii devin
valabile (știut fiind că, în principiu, actele asupra unei mo șteniri
nedeschise sunt nule absolut – 956 C. civ.)1;
e) este momentul compunerii și al stabilirii valorii masei succe ‐
sorale;
1 Inclusiv partajul voluntar, care nu poate fi făcut înainte de deschiderea
succesiunii; a se vedea C. Toader, Împ ărțeala mo ștenirii, în C. Toader, L. Stănciulescu,
R. Popescu, V. Stoica în Mo ștenirea testamentar ă. Transmisiunea și împ ărțeala mo ș‐
tenirii, Editura Actami, Bucure ști, 1996, p. 161.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
24f) având în vedere principiul neretroactivit ății legii, este mo ‐
mentul în care se va stabili legea care va cârmui devolu țiunea mo ște‐
nirii, în cazul conflictului în timp al unor legi succesorale succesive1.
De precizat că actele juridice întocmite ulterior deschiderii
mo ștenirii sunt guvernate de legea în vigoare la data întocmirii lor, în
virtutea principiului aplic ării imediate a legii noi (de exemplu, accep ‐
tarea sau renun țarea la mo ștenire ori partajul între mo ștenitori etc.).
§ 2. Locul deschiderii mo ștenirii
A. No țiunea de loc al deschiderii mo ștenirii.
Locul deschiderii mo ștenirii este cel al ultimului domiciliu al
defunctului , indiferent dac ă acesta corespunde sau nu cu locul dece ‐
sului (art. 954 alin. 2 C. civ.).
Stabilirea ca loc al deschiderii mo ștenirii a ultimului domiciliu al
defunctului are la baz ă prezum ția că în acest loc se vor rezolva mai
ușor problemele puse de deschiderea mo ștenirii, întrucât aici pot fi
ob ținute date cu privire la mo ștenitori și patrimoniul defunctului2.
Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoane fizice „este acolo
unde aceasta declar ă că are locuin ța principal ă”(s.n.). Domiciliul nu
se confund ă cu reședin ța, care este locuin ța secundar ă.
Când domiciliul defunctului nu a fost cunoscut, reședin ța va fi
considerat ă domiciliu (art. 90 alin. 1 C. civ.).
Men țion ăm că domiciliul conven țional nu are aplica ție în
materia locului deschiderii mo ștenirii, fiind instituit „în vederea
exercit ării drepturilor sau execut ării obliga țiilor născute din acel act”
(art. 97 C. civ.).
În situa ția de mai sus, se afl ă și domiciliul profesional . Astfel,
cel care exploateaz ă o întreprindere are domiciliul și la locul acelei
întreprinderi , în tot ceea ce prive ște obliga țiile patrimoniale ce s‐au
născut sau urmeaz ă a se executa în acel loc (art. 96 C. civ.).
1 Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, mo ștenirile deschise înainte de
intrarea în vigoare a Noului cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii
mo ștenirii.
2 A se vedea G. Boroi, op. cit. (2008), p. 453 și urm.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
25Dac ă ultimul domiciliu (și nici reședin ța) al defunctului nu este
cunoscut (de exemplu, defunctul a fost nomad) sau nu se afl ă pe
teritoriul României, mo ștenirea se deschide la locul din țar ă aflat în
circumscrip ția notarului public cel dintâi sesizat, cu condi ția ca în
aceast ă circumscrip ție să existe cel pu țin un bun imobil al celui care
las ă mo ștenirea.
În cazul în care în patrimoniul succesoral nu exist ă bunuri
imobile, locul deschiderii mo ștenirii este în circumscrip ția notarului
public cel dintâi sesizat, cu condi ția ca în aceast ă circumscrip ție să se
afle bunuri mobile ale celui ce las ă mo ștenirea (art. 954 alin. 3 C. civ.).
Atunci când în patrimoniul succesoral nu exist ă bunuri situate
în România, locul deschiderii mo ștenirii este în circumscrip ția nota ‐
rului public cel dintâi sesizat.
Dispozi țiile de mai sus se aplic ă corespunz ător atunci când
primul organ sesizat în vederea desf ășur ării procedurii succesorale
este instan ța de judecat ă (art. 954 alin. 4 C. civ.)1.
Dovada ultimului domiciliu se poate face în dou ă moduri:
‐ cu certificatul de deces sau
‐ cu hot ărârea judec ătoreasc ă declarativ ă de moarte (art. 954
alin. 2 C. civ.).
B. Importan ța practic ă a locului deschiderii mo ștenirii.2
Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importan ță pentru
determinarea organelor competente teritorial să rezolve diferitele
probleme juridice legate de mo ștenire:
a) orice persoan ă interesat ă ori secretarul consiliului local al
localit ății în raza căreia se aflau bunurile principale ale defunctului,
pot cere deschiderea procedurii succesorale notariale;
b) procedura succesoral ă necontencioas ă, reglementat ă de
Legea nr. 36/1995, este de competen ța notarului public din biroul
1 Potrivit art. 92 din Legea nr. 71/2011, dispozi țiile art. 954 C. civ., referitoare
la locul deschiderii mo ștenirii, se aplic ă numai procedurilor succesorale notariale sau
judiciare începute dup ă intrarea în vigoare a Noului cod civil.
2 Pentru importan ța locului deschiderii mo ștenirii în doctrina și practica
judiciar ă francez ă, a se vedea J. Flour, H. Souleau, Les successions , Armand Colin,
Paris, 1991, p. 16.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
26notarial situat în circumscrip ția teritorial ă a judec ătoriei în care
defunctul și‐a avut ultimul domiciliu (art. 10 lit. a din lege); ca
excep ție, în cazul mo ștenirilor succesive, mo ștenitorii pot alege
competen ța oric ăruia dintre birourile notariale din circumscrip ția
teritorial ă a judec ătoriei în care a avut domiciliu cel din urm ă autor
(art. 10 lit. b din lege)1;
c) instan ța judec ătoreasc ă competent ă a judeca ac țiunile privi ‐
toare la mo ștenire se determin ă tot în func ție de locul deschiderii
mo ștenirii (chiar dac ă în masa succesoral ă se găsesc imobile aflate în
circumscrip ția altei instan țe)2.
Instan ța judec ătoreasc ă a ultimului domiciliu al defunctului
este competent ă să judece:
a) cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozi țiilor
testamentare;
b) cererile privitoare la mo ștenire, precum și cele privitoare la
preten țiile reciproce ale mo ștenitorilor (peti ția de ereditate, ac țiunea
în reduc țiune, ac țiunea de partaj succesoral etc.);
c) cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva
vreunuia dintre mo ștenitori sau împotriva executorului testamentar ;
d) cererile privitoare la anularea certificatului de mo ștenitor
eliberat de notarul public (art. 85 din Legea nr. 36/1995).
Preciz ăm că ac țiunile reale imobiliare fără leg ătur ă cu proble ‐
mele succesorale (de exemplu, revendicarea unui bun care face
obiectul unui legat cu titlu particular) sunt de competen ța instan ței în
circumscrip ția căreia se afl ă imobilul (art. 13 C. proc. civ.)3.
Chiar dac ă mo ștenirea este imobiliar ă, în ceea ce prive ște
împ ărțeala mo ștenirii, competen ța apar ține instan ței celui din urm ă
domiciliu al defunctului (art. 14 C. proc. civ.)4.
1 Potrivit art. 10 lit. d din Legea nr. 36/1995, eliberarea duplicatelor și
reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public în al cărui birou se afl ă
originalul acestora.
2 A se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, Drept procesual civil, Editura
CH Beck, Bucure ști, 2011, p. 452.
3 A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 40; V. Stoica, L. Dragu, op. cit., p. 40.
4 A se vedea M. Eliescu, op. cit. (I), p. 264.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
27Sec țiunea a IV ‐a. Condi ții generale ale dreptului de mo ștenire
Oricare ar fi temeiul prin care se transmite mo ștenirea (în
temeiul legii sau prin dispozi țiile testamentare), pentru ca o persoan ă
să poat ă mo șteni, în general, trebuie să îndeplineasc ă dou ă condi ții
pozitive, capacitatea de a mo șteni și voca ția la mo ștenire, precum și o
condi ție negativ ă, nedemnitatea succesoral ă (art. 957 ‐962 C. civ.).
§ 1. Capacitatea de a mo șteni
Potrivit art. 957 C. civ., „o persoan ă poate mo șteni dac ă exist ă
la momentul deschiderii mo ștenirii”. Astfel, orice persoan ă care
exist ă la deschiderea mo ștenirii are capacitate succesoral ă.
Capacitatea succesoral ă reprezint ă aptitudinea unei persoane
de a fi subiect de drepturi și obliga ții pe care le presupune calitatea
de mo ștenitor.
Capacitatea succesoral ă nu trebuie confundat ă cu capacitatea
de folosin ță și nici cu capacitatea de exerci țiu, ea definindu ‐se sepa ‐
rat de acestea.
Dovada „existen ței” în momentul deschiderii mo ștenirii incum ‐
bă aceluia care pretinde drepturi asupra mo ștenirii (și care poate să
fie mo ștenitorul în cauz ă sau succesorii săi în drepturi).
Mo ștenitorul poate face dovada în mod direct sau prin succe ‐
sorii săi în drepturi [în aceast ă din urm ă ipotez ă, dobândirea mo șteni ‐
rii are loc prin „retransmitere” (mo șteniri succesive), care nu trebuie
să fie confundat ă cu mo ștenirea în „nume propriu” sau prin „repre ‐
zentare”]1.
Men țion ăm că dovada vizeaz ă atât „existen ța” persoanei în
momentul deschiderii mo ștenirii, cât și „corela ția” ei cu momentul
mor ții celui care las ă mo ștenirea.
În aceast ă ordine de idei, urmeaz ă să analiz ăm persoanele care
au capacitate succesoral ă, precum și pe cele care nu au capacitate
succesoral ă.
1 În cazul mo ștenirii prin reprezentare, mo ștenitorul sau mo ștenitorii cu
voca ție succesoral ă legal ă pretind drepturile succesorale ale ascendentului decedat
la data deschiderii mo ștenirii, urcând în locul acestuia (art. 965 și urm. C. civ.).
Mo ștenirea ‐ reguli generale
28A. Persoane care au capacitate succesoral ă.
a). Persoanele fizice în via ță la data deschiderii succesiunii.
Acestea au capacitate succesoral ă fără deosebire de ras ă, de
na ționalitate, de origine etnic ă, de limb ă, de religie, de sex, de opinie,
de apartenen ță politic ă, de avere sau de origine social ă (art. 4 din
Constitu ție).
Dovada se face cu actele de stare civil ă, iar, în caz de deces al
mo ștenitorului care a fost în via ță la data deschiderii mo ștenirii, cu
certificatul de deces sau hot ărârea judec ătoreasc ă definitiv ă decla ‐
rativ ă de moarte, din care rezult ă că moartea mo ștenitorului a inter ‐
venit dup ă deschiderea succesiunii, persoanele interesate putând
dovedi contrariul prin orice mijloace de dovad ă admise de lege.
Dac ă mo ștenitorul moare imediat dup ă deschiderea succe ‐
siunii, drepturile sale succesorale (inclusiv dreptul de op țiune succe ‐
soral ă) vor trece la proprii săi mo ștenitori, ca parte component ă a
patrimoniului succesoral lăsat de el.
De precizat că legea nu condi ționeaz ă capacitatea succesoral ă
de durata vie ții mo ștenitorului dup ă data deschiderii mo ștenirii.
b). Persoanele concepute, dar nen ăscute la data deschiderii
succesiunii.
Conform art. 36 C. civ., existen ța persoanei fizice începe în ziua
na șterii, iar copilul conceput se consider ă că exist ă, cu singura con ‐
diție de a se na ște viu.
De precizat că este suficient ca acel copil conceput să se nasc ă
viu (și nu neap ărat viabil).
Fiind o chestiune de fapt, cel care pretinde mo ștenirea în nu ‐
mele copilului trebuie să dovedeasc ă, cu orice mijloace de prob ă
admise de lege, data concep ției copilului, situarea acestei date înain ‐
te de momentul deschiderii succesiunii și că el s‐a născut viu.
Întrucât stabilirea cu exactitate a momentului concep ției nu
este posibil ă, art. 412 alin. 1 C. civ. prevede o prezum ție legal ă cu
privire la perioada concep ției.
Timpul legal al concep țiunii reprezint ă intervalul de timp
„cuprins între a trei suta și a o sut ă optzecea zi dinaintea na șterii
Mo ștenirea ‐ reguli generale
29copilului”1. De exemplu, dac ă se va face dovada că un copil s‐a născut
viu înainte de a fi trecut trei sute una zile din momentul mor ții lui de
cuius, prin aplicarea prezum ției timpului legal al concep țiunii, acesta
dobânde ște capacitate succesoral ă (chiar dac ă, la momentul deschi ‐
derii succesiunii, înc ă nu se născuse).
De precizat că prezum ția timpului legal al concep ției are carac ‐
ter relativ, în sensul că se poate dovedi în justi ție, prin mijloace de
prob ă știin țifice, faptul concep ției copilului chiar în afara acestui
interval sau într ‐o anumit ă perioad ă din interval (art. 412 alin. 2
C. civ.)2.
c). Persoanele disp ărute.
Potrivit art. 53 C. civ., „cel disp ărut este socotit a fi în via ță,
dac ă nu a intervenit o hot ărâre declarativ ă de moarte rămas ă defi ‐
nitiv ă”.
Rezult ă că persoanele disp ărute au capacitate succesoral ă,
fiind prezumate de lege a fi în via ță3.
Capacitatea succesoral ă a disp ărutului este îns ă numai „provi ‐
zorie”, având drept finalizare fie reapari ția persoanei, fie constatarea
fizic ă a mor ții sau declararea prin hot ărâre judec ătoreasc ă definitiv ă
a mor ții acesteia.
În schimb, capacitatea succesoral ă (provizorie) a disp ărutului
se desfiin țeaz ă cu efect retroactiv dac ă se constat ă, fizic sau prin
hot ărâre judec ătoreasc ă definitiv ă declarativ ă de moarte, că acesta
(persoana disp ărutului) nu mai exista la data mor ții celui care las ă
mo ștenirea, fiind, în aceast ă situa ție, predecedat lui de cuius.
În ipoteza de mai sus, se apreciaz ă că persoana disp ărut ă nu a
avut capacitate succesoral ă și deci bunurile ce s‐au primit drept
1 Prezum ția legal ă „are o aplicare general ă și, deci, se impune a fi luat ă în
considerare și în privin ța stabilirii capacit ății succesorale”; a se vedea Al. Bacaci, Gh.
Com ăniță, Drept civil. Succesiunile , ed. a 2‐a, Editura CH Beck, Bucure ști, 2006, p.
35 ‐36.
2 Pentru am ănunte privind prezum ția timpului legal al concep ției copilului, a
se vedea D. Lupa șcu, C.M. Cr ăciunescu, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic,
Bucure ști, 2011, p. 277.
3 A se vedea V. Stoica, L. Dragu, op. cit., p. 46; D. Macovei, I.E. Cadariu, op.
cit., p. 32.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
30mo ștenire în numele acesteia trebuie restituite, adic ă aduse la masa
succesoral ă (sporind cotele celorlal ți como ștenitori, dac ă este cazul).
d). Persoanele juridice.
Persoanele juridice au capacitatea de a dobândi mo ștenirea
dac ă sunt în fiin ță la data deschiderii acesteia, având capacitate
succesoral ă de la data înregistr ării (dac ă sunt supuse înregistr ării) sau
de la data actului de înfiin țare ori de la data autoriz ării constituirii lor
(art. 205 alin. 1 și 2 C. civ.).
În cazul funda țiilor testamentare, capacitatea succesoral ă se
dobânde ște din momentul deschiderii mo ștenirii testatorului, chiar și
în cazul în care liberalit ățile nu sunt necesare pentru ca persoana
juridic ă să ia fiin ță în mod legal (art. 208 C. civ.).
Caracteristic persoanelor juridice este faptul că pot dobândi
mo ștenirea îns ă, exclusiv prin legat cuprins în testament (deci,
exclusiv prin mo ștenire testamentar ă).
Ca și în cazul persoanelor fizice, legea recunoa ște și persoa ‐
nelor juridice o capacitate de folosin ță anticipat ă (care include incon ‐
testabil și capacitatea succesoral ă), de la data actului de înfiin țare, în
măsura în care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca
persoana juridic ă să ia fiin ță în mod valabil (art. 205 alin. 3 C. civ.).
Ca o particularitate a persoanei juridice fără scop lucrativ,
dreptul care formeaz ă obiectul liberalit ății (legatului) trebuie să co ‐
respund ă scopului pentru care aceasta a fost creat ă, deci trebuie res ‐
pectat principiul specialit ății capacit ății de folosin ță (art. 206 alin. 2
C. civ.). Astfel, legatul care nu corespunde scopului va fi nul sau
caduc, dup ă cum incapacitatea a existat în momentul întocmirii
testamentului sau a survenit ulterior, dar înainte de deschiderea
mo ștenirii.
B. Persoane care nu au capacitate succesoral ă.
a). Predeceda ții și persoanele juridice care au încetat să mai
aib ă fiin ță.
Potrivit art. 957 alin. 1 C. civ., numai persoanele care „exist ă” la
data deschiderii succesiunii au capacitate succesoral ă.
Per a contrario, rezult ă că nu au capacitate succesoral ă per ‐
soanele fizice care nu mai sunt în via ță (predecedate), precum și
Mo ștenirea ‐ reguli generale
31persoanele juridice care au încetat să mai aib ă fiin ță în momentul
deschiderii mo ștenirii.
De și predecedatul este exclus de la mo ștenire în cadrul mo ș‐
tenirii legale, descenden ții săi vor putea veni la succesiune în con ‐
dițiile prev ăzute de lege pentru reprezentarea succesoral ă.
De exemplu, copiii unui predecedat, la momentul mor ții buni ‐
cului lor (tat ăl predecedatului), vor putea totu și veni la noua mo ște‐
nire deschis ă, urcând în locul ascendentului lor.
Dac ă descenden ții nu îndeplinesc condi țiile impuse de lege
pentru reprezentarea succesoral ă, ei nu vor avea drepturi asupra păr‐
ții din mo ștenirea lui de cuius (ce s‐ar fi cuvenit persoanei predece ‐
date, dac ă ea ar fi existat la data deschiderii mo ștenirii), iar patri ‐
moniul succesoral va fi cules de mo ștenitorii în via ță.
Copilul conceput înaintea deschiderii mo ștenirii, dar născut
mort dup ă aceasta, se consider ă că nu a existat (și nu mai prezint ă
interes în materie).
b). Comorien ții și codeceda ții.
Potrivit art. 957 alin. 2 C. civ., dac ă „în cazul mor ții mai multor
persoane, nu se poate stabili că una a supravie țuit alteia, acestea nu
au capacitatea de a se mo șteni una pe alta”. În doctrin ă persoanele
care decedeaz ă în acela și timp sunt cunoscute sub numele de
„comorien ți” sau „codeceda ți” (dup ă caz).
Comorien ții sunt persoane decedate în aceea și împrejurare și
în condi ții de natur ă a nu se putea stabili dac ă una a supravie țuit
alteia.
Codeceda ții sunt persoane decedate în împrejur ări diferite, de
natur ă a nu se putea stabili care a supravie țuit celeilalte. Astfel, sfera
mai larg ă a codeceda ților cuprinde și categoria (mai restrâns ă) a
comorien ților.
Din cele de mai sus rezult ă că deosebirea dintre comorien ți și
codeceda ți este dictat ă de împrejur ările (locul) decesului, care pot fi
asem ănătoare sau diferite.
Asem ănarea dintre codeceda ți sau comorien ți const ă în impo ‐
sibilitatea determin ării ordinii în care s‐au produs decesele persoa ‐
nelor respective și, deci, a determin ării voca ției succesorale.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
32De reținut că problema codeceda ților (sau a comorien ților)
prezint ă importan ță teoretic ă și practic ă numai în măsura în care
exist ă voca ție (chemare) succesoral ă reciproc ă1.
Preciz ăm că în dreptul roman, problema comorien ților era re‐
zolvat ă diferit. Astfel, se prezuma că persoanele socotite mai pu ‐
ternice dup ă sex și vârst ă au supravie țuit și, deci, fiind în via ță la data
deschiderii mo ștenirii, aveau capacitate succesoral ă. Ca excep ție,
dac ă între comorien ți nu exista leg ătur ă de sânge (de rudenie), se
considera că ei au murit deodat ă.
Solu ția adoptat ă de dreptul nostru, care a consacrat prezum ția
mor ții concomitente , este indiscutabil mai just ă, prezum ția supravie ‐
țuirii în func ție de vârst ă și sex fiind criticat ă chiar și în literatura
juridic ă a țărilor unde legisla ția înc ă o mai prevede.
Concret, s‐a argumentat că, dac ă moartea se produce cu ocazia
unei catastrofe aeriene sau feroviare ori cu ocazia pr ăbu șirii unei
construc ții din cauza cutremurului de pământ etc., ce importan ță mai
prezint ă rezisten ța fizic ă (în func ție de vârst ă sau sex) a persoanelor
în cauz ă2?
Rezult ă că persoanele care au decedat dar „nu se poate stabili
că una a supravie țuit alteia” (indiferent că sunt „codeceda ți” sau
„comorien ții”) nu se vor putea mo șteni deoarece, nesupravie țuind
una alteia, niciuna nu dobânde ște capacitate succesoral ă (chiar dac ă
au voca ție succesoral ă reciproc ă)3.
Solu ția de mai sus a fost consfin țită prin dispozi țiile art. 957
alin. 2 C. civ., care nu face distinc ție, sub acest aspect, între como ‐
rien ți și codeceda ți.
În concluzie, codeceda ții (comorien ții) sunt:
– dou ă sau mai multe persoane cu voca ție succesoral ă reci ‐
proc ă:
1 A se vedea I. Adam, A. Rusu, Drept civil. Succesiuni , Editura All Beck, Bucu ‐
rești, 2003, p. 38.
2 Prezum ția mor ții concomitente, în acest caz, este, de cele mai multe ori, cea
mai echitabil ă; a se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 55.
3 Calitatea de comorient se constat ă de instan ță, pe baza probelor admi ‐
nistrate; a se vedea C.A. Bucure ști, s. a III‐a civ., dec. nr. 1106/2002, în Practic ă judi ‐
ciar ă civil ă 2001 ‐2002, p. 302.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
33– decedate în împrejur ări asem ănătoare (comorien ți) sau dife ‐
rite (codeceda ți);
– în imposibilitate de a se stabili ordinea deceselor.
§ 2. Voca ția (chemarea) la mo ștenire
Dreptul la mo ștenire nu se analizeaz ă în sensul unei aptitudini
generale a persoanei, ci în sensul dreptului concret asupra unei mo ș‐
teniri deschise.
Pe lâng ă capacitatea succesoral ă, voca ția (chemarea) la mo ște‐
nire este cea de ‐a doua condi ție pozitiv ă pe care trebuie să o îndepli ‐
neasc ă o persoan ă fizic ă sau juridic ă ori statul pentru a culege mo ște‐
nirea lăsat ă de defunct1.
Cel care pretinde mo ștenirea poate dobândi voca ție succe ‐
soral ă fie în virtutea legii (dac ă nu a fost lăsat testament ori dac ă a
fost făcut un testament, îns ă este ineficace), fie în virtutea testa ‐
mentului lăsat de defunct (art. 962 C. civ.).
Legea confer ă voca ție la mo ștenire rudelor defunctului, so țului
supravie țuitor (iar în cazul mo ștenirii vacante, comunei, ora șului,
municipiului sau statului)2.
Voca ția succesoral ă testamentar ă poate să apar țină, în prin ‐
cipiu, oric ărei persoane cu capacitate succesoral ă, testamentul lăsat
de defunct fiind recunoscut de lege, cu anumite limit ări, ca temei al
voca ției la mo ștenire.
Voca ția la mo ștenire are un înțeles dublu:
– în sens general, desemneaz ă voca ția poten țial ă (eventual ă) a
unor persoane de a culege mo ștenirea lăsat ă de o alt ă persoan ă (în
acest sens, se vorbe ște, de exemplu, despre voca ția succesoral ă
legal ă a rudelor în linie direct ă, fără limit ă în grad);
1 A nu se confunda voca ția (chemarea) la mo ștenire cu devolu țiunea mo ște‐
nirii. Devolu țiunea succesoral ă este determinarea persoanelor chemate să mo ște‐
neasc ă patrimoniul unei persoane fizice decedate.
2 Dovada statutului civil al unei persoane se face, de regul ă, cu certificatul de
stare civil ă. Cu toate acestea, instan ța poate încuviin ța și alte probe pentru stabilirea
raportului de rudenie, cu condi ția ca aceste probe să nu fie contrarii certificatului de
stare civil ă prezentat; a se vedea T.S., dec. civ. nr. 2013/1956 în C.S. Ricu, Mo ștenirea
legal ă. Partajul succesoral, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2009, p. 31.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
34– în sens concret (voca ție concret ă, util ă), desemneaz ă prin
devolu țiunea succesoral ă – ca mijloc de selec ție – acele persoane
care vor culege efectiv mo ștenirea lăsat ă de defunct.
Existen ța voca ției succesorale concrete presupune dou ă condi ții:
– una pozitiv ă: voca ția succesoral ă general ă și
– una negativ ă: persoana în cauz ă să nu fie înl ăturat ă de la
mo ștenire de un alt succesibil.
De men ționat că nici voca ția succesoral ă general ă și nici cea
concret ă nu se confund ă cu aptitudinea general abstract ă a unei
persoane de a se bucura, în con ținutul capacit ății sale de folosin ță, de
dreptul de mo ștenire garantat prin art. 46 din Constitu ție.
Dreptul la mo ștenire, ca o aptitudine abstract ă, „devine poten ‐
țial prin intermediul voca ției succesorale generale și efectiv prin voca ‐
ția concret ă la mo ștenire” (s.n.)1.
§ 3. Nedemnitatea succesoral ă
A. Definire, caractere, natur ă juridic ă.
Pentru ca o persoan ă să poat ă veni la mo ștenire (pe lâng ă con ‐
diția voca ției succesorale), ea trebuie să îndeplineasc ă și o condi ție
negativ ă, și anume să nu fie nedemn ă de a mo șteni (art. 958 ‐961
C. civ.).
Nedemnitatea (nevrednicia) succesoral ă reprezint ă dec ăderea
mo ștenitorului din dreptul de a‐l mo șteni pe defunct, atunci când s‐a
făcut vinovat de o fapt ă grav ă față de defunct (sau față de libertatea
acestuia de a dispune prin testament) ori față de un alt succesibil2.
Literatura juridic ă face distinc ție între nedemnitatea și incapa ‐
citatea succesoral ă (între cele dou ă institu ții ale dreptului de mo ște‐
nire existând, evident, asem ănări, care îns ă nu le fac identice)3.
1 Pentru profunzimea delimit ărilor, a se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 58.
2 A se vedea V. Stoica, L. Dragu, op. cit., p. 54.
3 Principalele deosebiri dintre nedemnitate și incapacitate succesoral ă se
refer ă la sfera de aplicare, caracterul efectelor și sarcina probei; a se vedea
M. Eliescu, op. cit., p. 80 ‐81.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
35Nedemnitatea succesoral ă este sanc țiunea civil ă1 care se aplic ă
nedemnului vinovat de săvâr șirea unei fapte față de cel care las ă
mo ștenirea sau față de memoria acestuia.
Sanc ționarea nedemnului cu excluderea de la mo ștenire este
opera legii sau a instan ței de judecat ă (și nu a voin ței celui care las ă
mo ștenirea).
În concluzie, nedemnitatea succesoral ă se caracterizeaz ă prin
urm ătoarele:
a). Nedemnitatea prive ște atât mo ștenirea legal ă, cât și lega ‐
tele cu care nedemnul a fost gratificat prin testament.
b). Nedemnitatea opereaz ă de drept sau poate fi judiciar ă
(declarat ă de instan ța judec ătoreasc ă).
c). Efectele nedemnit ății de drept sau judiciare pot fi înl ăturate
expres prin testament sau prin act autentic notarial de către cel care
las ă mo ștenirea.
d). Nedemnitatea se aplic ă și produce efecte numai în privin ța
autorului faptei, nu și față de alte persoane chemate la mo ștenirea
defunctului în nume propriu sau prin reprezentare.
e). Domeniul de aplicare a sanc țiunii nu poate fi extins la alte
mo șteniri, nedemnul fiind înl ăturat numai de la mo ștenirea persoanei
față de care a săvâr șit faptele (sub acest aspect nedemnitatea produ ‐
când efecte relative).
f). Sanc țiunea nedemnit ății este prev ăzut ă numai pentru fapte
săvâr șite cu vinov ăție, astfel că mo ștenitorul trebuie să fi ac ționat cu
discern ământ.2
B. Felurile nedemnit ății succesorale.
Dup ă sursa sa, distingem între: nedemnitatea de drept și ne ‐
demnitatea judiciar ă.
a). Nedemnitatea de drept. Potrivit art. 958 alin. 1 C. civ., este
de drept nedemn ă de a mo șteni:
1 În doctrin ă, nedemnitatea a fost calificat ă și ca pedeaps ă civil ă (a se vedea
M. Eliescu, op. cit., p. 73). Ne raliem doctrinei majoritare potrivit căreia nedem ‐
nitatea este o sanc țiune civil ă.
2 Fiind vorba despre săvâr șirea unei fapte (și nu acte juridice), se vor aplica
regulile de la angajarea răspunderii civile delictuale (privind discern ământul).
Mo ștenirea ‐ reguli generale
36– persoana condamnat ă penal pentru săvâr șirea unei infrac ‐
țiuni cu inten ția de a‐l ucide pe cel care las ă mo ștenirea;
– persoana condamnat ă penal pentru săvâr șirea, înainte de
deschiderea mo ștenirii, a unei infrac țiuni cu inten ția de a‐l ucide pe
un alt succesibil care, dac ă mo ștenirea ar fi fost deschis ă la data
săvâr șirii faptei, ar fi înl ăturat sau ar fi restrâns voca ția la mo ștenire a
făptuitorului.
Când condamnarea pentru faptele de mai sus a fost
împiedicat ă prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin
prescrip ția răspunderii penale, nedemnitatea opereaz ă numai dac ă
acele fapte au fost constatate printr ‐o hot ărâre judec ătoreasc ă civil ă
definitiv ă (art. 958 alin. 2 C. civ.).
Nedemnitatea de drept poate fi constatat ă oricând, la cererea
oric ărei persoane interesate sau din oficiu de către instan ța de
judecat ă ori de către notarul public, pe baza hot ărârii judec ătore ști
din care rezult ă nedemnitatea.
b). Nedemnitatea judiciar ă. Potrivit art. 959 alin. 1 C. civ.,
„poate fi declarat ă nedemn ă de a mo șteni”:
– persoana condamnat ă penal pentru săvâr șirea, cu inten ție,
împotriva celui care las ă mo ștenirea a unor fapte grave de violen ță,
fizic ă sau moral ă, ori, dup ă caz, a unor fapte care au avut ca urmare
moartea victimei;
– persoana care, cu rea ‐credin ță, a ascuns, a alterat, a distrus
sau a falsificat testamentul defunctului;
– persoana care, prin dol sau violen ță, l‐a împiedicat pe cel
care las ă mo ștenirea să întocmeasc ă, să modifice sau să revoce testa ‐
mentul.
Sub sanc țiunea dec ăderii, orice succesibil poate cere instan ței
judec ătore ști să declare nedemnitatea în termen de un an de la data
deschiderii mo ștenirii1.
Dac ă hot ărârea de condamnare pentru faptele prev ăzute la
alin. 1 lit. a se pronun ță ulterior datei deschiderii mo ștenirii, termenul
1 De precizat că introducerea ac țiunii constituie un act de acceptare tacit ă a
mo ștenirii de către succesibilul reclamant. Ea se poate face și de comuna, ora șul sau,
dup ă caz, municipiul în a cărui raz ă teritorial ă se aflau bunurile la data deschiderii
mo ștenirii (art. 959 alin. 2 și 6 C. civ.).
Mo ștenirea ‐ reguli generale
37de un an se calculeaz ă de la data rămânerii definitive a hot ărârii de
condamnare.
Atunci când condamnarea pentru faptele grave de violen ță (ce
au produs moartea victimei) este împiedicat ă prin decesul autorului
faptei, prin amnistie sau prin prescrip ția răspunderii penale, nedem ‐
nitatea se poate declara dac ă acele fapte au fost constatate printr ‐o
hot ărâre judec ătoreasc ă civil ă definitiv ă. În acest caz, termenul de un
an curge de la apari ția cauzei de împiedicare a condamn ării, dac ă
aceasta a intervenit dup ă deschiderea mo ștenirii (art. 959 alin. 4 C.
civ.).
În celelalte cazuri, termenul de un an curge de la data când
succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dac ă aceast ă dat ă
este ulterioar ă deschiderii mo ștenirii (art. 959 alin. 5 C. civ.)1.
C. Efectele nedemnit ății.
Principalul efect al nedemnit ății const ă în faptul că, în puterea
legii, titlul de mo ștenitor al nedemnului este desfiin țat retroactiv .
Se consider ă că nedemnul nu a avut niciodat ă dreptul la
mo ștenirea defunctului. În fapt, nedemnul „este înl ăturat atât de la
mo ștenirea legal ă, cât și de la cea testamentar ă” (art. 960
alin. 1 C. civ.).
Efectele nedemnit ății prezint ă particularit ăți, dup ă cum se
produc față de nedemn, față de urma șii săi sau față de ter ți.
a). Efectele nedemnit ății față de nedemn. Nedemnul nu va
putea reclama partea sa de mo ștenire (nici măcar rezerva), întrucât
titlul său de mo ștenitor este desfiin țat de la data deschiderii succe ‐
siunii.
Partea de mo ștenire la care ar fi avut dreptul nedemnul se va
cuveni, în temeiul legii, celor cu care ar fi venit împreun ă sau pe care
prezen ța sa i‐ar fi înl ăturat de la mo ștenire.
Rezult ă că înl ăturarea de la mo ștenire a nedemnului va fi
profitabil ă pentru como ștenitorii legali sau pentru mo ștenitorii legali
subsecven ți. De aceast ă situa ție pot profita și legatarii sau donatarii,
1 Potrivit art. 93 din Legea nr. 71/2011, dispozi țiile referitoare la nedem ‐
nitatea de drept sau judiciar ă se aplic ă numai faptelor săvâr șite dup ă intrarea în
vigoare a Noului cod civil.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
38în cazul în care nedemnul era un mo ștenitor rezervatar (a cărui rezer ‐
vă putea determina reduc țiunea unor liberalit ăți excesive).
Dac ă nedemnul a intrat în posesia bunurilor mo ștenirii înainte
de constatarea nedemnit ății, va fi obligat să le restituie persoanelor
îndrept ățite.
Restituirea se face, în principiu, în natur ă (iar dac ă aceasta nu
mai este posibil ă, întrucât bunul a pierit – din diferite motive –, ne ‐
demnul va fi obligat să plăteasc ă desp ăgubiri).
Posesia exercitat ă de nedemn asupra bunurilor mo ștenirii este
considerat ă posesie de rea ‐credin ță. Astfel, nedemnul va fi obligat să
restituie și fructele naturale, industriale sau civile (iar dac ă restituirea
în natur ă nu este posibil ă, va restitui valoarea lor).
Nedemnul are dreptul să i se înapoieze sumele plătite pentru
achitarea datoriilor mo ștenirii, precum și cheltuielile necesare și utile.
Drepturile și obliga țiile nedemnului față de mo ștenire, care se
stinseser ă prin confuziune, vor rena ște în urma excluderii nedem ‐
nului de la succesiune1.
b). Efectele nedemnit ății față de descenden ții nedemnului.
Descenden ții nedemnului pot veni la mo ștenire prin reprezentarea
ascendentului lor nedemn (chiar aflat în via ță), dar și în nume
propriu.
Preciz ăm că, în condi țiile Noului cod civil, „nedemnul, chiar
aflat în via ță la data deschiderii mo ștenirii” poate fi reprezentat
(art. 967 alin. 1 C. civ.)2.
Cu alte cuvinte, fiii și fiicele nedemnului pot veni la mo ștenirea
defunctului și prin reprezentarea tat ălui lor nedemn. Astfel, sub acest
aspect, sanc țiunea nedemnit ății nu produce efecte și față de ei.
De exemplu, dac ă defunctul a avut doi copii, dintre care numai
unul este nedemn, copiii nedemnului îl vor putea mo șteni pe bunicul
lor prin reprezentarea tat ălui lor nedemn.
1 A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 73.
2 De remarcat că Noul cod civil a renun țat la condi ția ca „locul reprezentat să
fie util”, în sensul că cel reprezentat trebuia să aib ă chemare la mo ștenire, adic ă să
nu fi fost înl ăturat ca nedemn, dac ă era în via ță la data deschiderii succesiunii.
Mo ștenirea ‐ reguli generale
39Atunci când îns ă unicul copil al defunctului este nedemn, fiul
nedemnului poate veni la mo ștenire în nume propriu (în baza
principiului proximit ății).
Apreciem astfel, că în situa ția de mai sus, fiul nedemnului va
putea culege în nume propriu mo ștenirea lăsat ă de bunic, întrucât, în
lips ă de mo ștenitori de un grad mai apropiat, el este chemat la
mo ștenire fără ajutorul reprezent ării (nedemnul fiind considerat că
nu exist ă, fiind „înl ăturat atât de la mo ștenirea legal ă, cât și de la cea
testamentar ă” – art. 960 alin. 1 C. civ.).
Solu țiile de mai sus, referitoare la efectele nedemnit ății față de
descenden ții nedemnului, sunt valabile și în privin ța copiilor fra ților
sau ai surorilor defunctului .
De precizat că dispozi țiile art. 965 C. civ., în materia repre ‐
zent ării succesorale, vizeaz ă to ți reprezentan ții ‐ mo ștenitorii legali
„de un grad mai îndep ărtat”, nu numai descenden ții nedemnului.
Astfel, sunt inclu și în aceast ă categorie și „descenden ții subsecven ți ai
nedemnului” (pe linie colateral ă). De exemplu, str ănepotul de frate al
nedemnului.
c). Efectele nedemnit ății fa ță de ter ți. Este posibil ca nedem ‐
nul să fi încheiat acte juridice cu ter țe persoane referitoare la bunu ‐
rile mo ștenirii (de exemplu, a vândut un bun, a constituit o ipotec ă
asupra unui imobil etc.), în perioada dintre deschiderea succesiunii și
constatarea nedemnit ății sale. Întrebarea care se pune este: care va fi
soarta acestor acte?
Întrucât nedemnitatea desfiin țeaz ă titlul de mo ștenitor al
nedemnului cu efect retroactiv, de la data deschiderii mo ștenirii, în
principiu și actele subsecvente încheiate de nedemn vor fi desfiin țate
cu efect retroactiv (nemo dat quod non habet și resoluto iure dantis,
resolvitur ius accipientis ).
Înseamn ă că, în principiu, nedemnitatea produce efecte și față
de ter ți, solu ție care se justific ă în cazul ter ților de rea ‐credin ță, dar
nu și în cazul ter ților de bun ă‐credin ță, care au crezut în valabilitatea
titlului de mo ștenitor al nedemnului.
Ca excep ție, potrivit art. 960 alin. 3 C. civ., „sunt valabile” și „se
men țin”:
Mo ștenirea ‐ reguli generale
40– actele de conservare, precum și actele de administrare , în
măsura în care profit ă mo ștenitorilor, încheiate între nedemn și ter ți;
– actele de dispozi ție cu titlu oneros încheiate între nedemn și
ter ții dobânditori de bun ă‐credin ță.
În cazul în care actul juridic este men ținut, nedemnul va fi
obligat să plăteasc ă desp ăgubiri mo ștenitorilor adev ărați, ca posesor
de rea ‐credin ță, iar dac ă actul va fi desfiin țat cu efect retroactiv, ne ‐
demnul va putea fi ac ționat de către ter ț pentru evic țiune (art. 1018,
art. 1748 C. civ., art. 1695 și urm. C. civ.).
d). Înl ăturarea efectelor nedemnit ății. Efectele nedemnit ății
de drept sau judiciare „pot fi înl ăturate expres prin testament sau
printr ‐un act autentic notarial” (separat), de către cel care las ă
mo ștenirea.
Înl ăturarea efectelor nedemnit ății (iertarea nedemnului) se
face numai prin declara ție expres ă (cuprins ă în testament sau actul
notarial).
De precizat că, în lipsa declara ției exprese, „legatul lăsat
nedemnului dup ă săvâr șirea faptei care atrage nedemnitatea” nu
înl ătur ă efectele acesteia (art. 961 alin. 1 C. civ.).
De precizat că efectele nedemnit ății „nu pot fi înl ăturate prin
reabilitarea nedemnului, amnistie intervenit ă dup ă condamnare,
gra țiere sau prin prescrip ția execut ării pedepsei penale” (art. 961
alin. 2 C. civ.).
D. Invocarea nedemnit ății de drept și judiciare.
Invocarea nedemnit ății succesorale este distinct ă, dup ă cum
nedemnitatea este judiciar ă sau de drept.
Nedemnitatea judiciar ă poate fi invocat ă, în principiu, numai
de persoanele interesate, cum sunt: como ștenitorii legali,
mo ștenitorii legali subsecven ți, legatarii sau donatarii etc.
Nedemnitatea judiciar ă poate fi invocat ă și de creditorii per ‐
soanelor, pe calea ac țiunii oblice, dreptul de a invoca nefiind exclusiv
personal (art. 1560 ‐1561 C. civ.).
În doctrin ă și în practica judec ătoreasc ă s‐a pus problema dac ă
nedemnul poate invoca propria sa nedemnitate?
Mo ștenirea ‐ reguli generale
41Majoritatea autorilor au opinat că este admisibil ă invocarea
nedemnit ății de către nedemn, „deoarece aceasta opereaz ă de drept,
nedemnul referindu ‐se doar la faptul consumat al îndep ărtării sale de
la mo ștenire prin efectul legii”1. Apreciem, în contextul actual, că
nedemnul poate invoca numai propria ‐i nedemnitate de drept
(prev ăzut ă de art. 958 C. civ.).
Nedemnitatea poate fi invocat ă împotriva nedemnului cât timp
acesta este în via ță, iar dac ă – dup ă deschiderea succesiunii – a intrat
în stăpânirea bunurilor succesiunii și a decedat înainte de constatarea
nedemnit ății, împotriva mo ștenitorilor săi legali sau testamentari
care stăpânesc aceste bunuri.
Nedemnitatea de drept poate fi invocat ă (și pronun țată) de
instan ța de judecat ă2 numai dup ă deschiderea mo ștenirii și numai
dac ă voca ția succesoral ă legal ă a nedemnului este concret ă (el
nefiind înl ăturat de la mo ștenire prin prezen ța unor mo ștenitori în
rang preferabil)3.
1 A se vedea M. Eliescu, op. cit.; Fr. Deak, op. cit., p. 79 ‐81; D. Chiric ă, op. cit.,
p. 57.
2 Preluând spiritul dispozi țiilor art. 1247 alin. 3 C. civ., potrivit cărora
„instan ța este obligat ă să invoce din oficiu nulitatea absolut ă”, apreciem că
invocarea nedemnit ății de drept nu este numai o posibilitate oferit ă instan ței de
judecat ă, ci chiar o obliga ție.
3 Nedemnitatea de drept poate fi invocat ă și de procuror; a se vedea V.
Stoica, L. Dragu, op. cit., p. 67.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dreptul civil cuprinde în rețeaua deas ă a normelor sale [628530] (ID: 628530)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.