Dreptatea Si Libertatea In Epoca Moderna Intre Exigentele Dreptatii Si Satisfacerea Nevoilor Individuale

Individul se manifesta ca centru de constiinta intr-un context amplu, cuprinzator, in care se regasesc valorile considerate absolute, principiile moralitatii, realitatea social-istorica si lumea culturala deopotriva, alaturi de un simt sui generis de apartenenta la (mai mult decat o simpla comuninate) o societate dezvoltata pe fundamentele ratiunii. Formele de guvernare ale societatii in genere sunt cele care determina aparitia primelor intrebari cu privire la justetea actiunilor care se intreprind pentru a asigura ordinea sociala, la dreptul coercitiv pe care si-l revendica guvernantii si la necesitatea recunoasterii acestei autoritati de catre cei care sunt guvernati: Este dreptatea absoluta sau doar rezultatul conventiilor umane? Ce presupune legitimitatea politica?Pana unde se intinde libertatea individului? Sunt inegalitatile intre indivizi in conflict cu ideea de dreptate? Care sunt consecintele adoptarii dreptatii procedurale? Dar ale dreptatii sociale? Aceste intrebari au relevanta cu precadere incepand cu secolul al XVIII-lea, datorita procesului de modernizare a statelor occidentale, continuand pana in contemporaneitate si decurg din primatul societatii “deschise”, cea in care “indivizii se confrunta cu decizii personale” (Karl Popper). Perioada de maxima efervescenta reprezentata de secolul al XX-lea culmineaza din punct de vedere politic prin liberalism, prin care pozitia cetateanului fata de stat este reevaluata pe bazele teoriilor individualiste, punand in lumina o noua perspectiva referitoare la responsabilitatile indivizilor unul fata de celalalt si fata de stat. Incepand cu acest curent al gandirii liberale, care isi are radacinile in liberalismul neo-clasic teoretizat de John Locke si Thomas Hobbes, cresterea rolului institutiilor democratice devine fundamental. Cu toate acestea, modul in care omul modern actioneaza si cunoaste, in cadrul unei societati care ii acorda tot mai multe drepturi si in care valorile, candva imuabile, se metamorfozeaza in functie de sensul pe care il urmeaza umanitatea independent de trecut, lasa deschisa problematica organizarii si conducerii statale si mai ales cea a “evolutiei” gandirii si a formelor de expresie umana.

Privind relatia intre libertate si autoritatea politica, este necesar sa facem mai intai o trecere in revista a unor aspecte care se desprind de pe fundalul civilizatiilor antice, intrucat fenomenele sociale influentate de tensiunile la nivelul conducerii statului au divizat omenirea aproape din cele mai vechi timpuri. Lupta dintre clasele de supusi si Carmuire rezulta intr-o relatie antagonica a conducatorilor fata de popor. Libertatea insemna protectia impotriva tiraniei conducatorilor. Autoritatea era dobandita prin mostenire sau subjugare, puterea considerata un lucru necesar

Lucrarea „Despre libertate” este unul dintre textele de referință ale doctrinei liberale, reprezentând, în fond, un tratat despre libertate. Cartea explorează natura și limitele puterii care poate fi exercitată în mod legitim de către societate asupra individului. Mill dezvoltă un principiu fundamental conform căruia fiecare are dreptul de a acționa precum dorește, în condițiile în care faptele sale nu îi afectează pe ceilalți. Dacă respectivul act se răsfrânge exclusiv asupra celui care îl comite,