DREPT suport de curs [613614]

Universitatea Politehnica Timișoara Faculta tea de Management în Producție ș i Transporturi
DREPT – suport de curs
(pentru specializarea IM/TI )

Se va folosi doar împreună cu notițele de curs și în co ntextul cursului „Drept”
Lector dr. Caius Luminosu

Bibliografie:
1. Gheorghe MIHAI „Teoria dreptului", Ed. C.H. Beck, București, 2008;
2. Nicolae POPA, ,,Teoria generală a dreptului ", Ed. C.H. Beck, București, 2008
3. Cătălin SĂRARU, „Elemente de Teoria generală a dreptului pentru învățământul
economic”, Ed. C.H. Beck, București, 2010

Cursul I

*achis comunitar – se referă la dreptul Uniunii Europene

România – stat de drept (atât cet ățenii cât și institu țiile respect ă legea)
De ce exist ă statele?
– Ordine publică, organizare, siguranță
– Îndeplinirea necesităților publice:
-viață economic ă favorabil ă
-sănătate public ă
-educa ție
-apărare
-ordine public ă

Cum este constituit statul român?
-pe principii democratice (puterea poporului)
-democra ție reprezentativ ă
-separarea puterilor în stat (pentru evitarea monopolului)
-legea fundamental ă: constitu ția

*checks and balances – echilibrul puterilor în stat

(SCHEMA IMPARTIREA PUTERILOR)

Legile
Parlament: emitere
Președințe: promulgare (aprobare)/refuzare (o singur ă dată)

*Curtea Constituțională – format ă din 9 judec ători (3/3/3, ale și de pre ședinte, camera
Deputa ților și Senat), cu mandate decalate
*Guvernul – format din Ministere (conduse de mini ștri) și Prim -ministru
*majoritate simplă : 50+1% din cei prezenți
*majoritate calificată : 50+1% din total
*majoritate absolut ă: 2/3
*unanimitate : 100%

Termeni: demnitar, indemnizație, diurnă

Norma juridic ă
= o norm ă social ă, adic ă o regul ă de conduit ă în societate, care este consacrat ă de sistemul
de drept și pentru a c ărei înc ălcare se va aplica întotdeauna o sanc țiune stabilit ă de acest
sistem.
Norma social ă
= totalitatea regulilor unei societ ăți (morale, religioase, juridice)

*social > societate (grup de oameni care convie țuiesc în acela și spațiu)
*calomnie – acuzații neadevărate

Ramura de drept

Normele juridice care reglementeaz ă relații sociale dintr -un anumit domeniu al vie ții
sociale formeaz ă un ansamblu constituit în baza unor principii comune, denumit ramur ă de
drept.
Sistemul de drept:
-drept public (dreptul penal, dreptul administrativ)
-dreptul privat (dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii – mixt, dreptul mediului,

Universitatea Politehnica Timișoara Faculta tea de Management în Producție ș i Transporturi
dreptul energiei, dreptul fiscal)

Ramura dreptului public
= normele juridice care privesc statul și institu țiile sale pe de o parte și persoanele private
de cealalt ă parte. În aceste raporturi, statul și institu țiile sale exercit ă întotdeauna
prerogative de autoritate public ă.

Ramura dre ptului privat
= normele care se refer ă la rela țiile sociale dintre subiectele de drept privat – persoane
fizice și persoane juridice. Raportul dintre stat/o institu ție sau un organ al statului și o
persoan ă privat ă/stat sau o institu ție sau un organ al statului.

*dreptul administrativ – funcționarea și organizarea funcționării statului

Sistem de drept => Ramur ă de drept => Institu ție juridic ă => Norm ă juridic ă
*institu ția juridic ă
=grup sau mul țime de norme juridice, organic legate între ele, care apar ține unei ramuri de
drept și reglementeaz ă un grup de relații sociale apropiate (ex: căsătoria, contractul)

Structura internă a normei juridice
1. Ipoteză
2. Dispoziție
3. Sancțiune
*Ipoteza
=descrie împrejur ările și condi țiile în care intr ă în ac țiune dispozi ția și sanc țiunea normei
juridice; se poate cuprinde și definirea unor calit ăți ale unei persoane – subiect de drept –
destinatarul dreptului
*Dispozi ția
= esen ța ei, con ținutul propriu -zis al normei, prin ea ar ătându -se conduita pe care subiectele
de drept trebuie s ă o urmeze și, deci, drepturile și obliga țiile persoanei cuprinse în ipotez ă
*Sanc țiunea
= urm ările nefavorabile care survin în cazul înc ălcării dispozi ției în condi țiile ipotezei date

În func ție de tipul dispozi ției o norm ă juridic ă poate:
1. Să impună o anumită conduită
2. Să impună o abținere de la o anumită conduită
3. Să prevadă o anumită permisiune (posibilități de opțiune)

Universitatea Politehnica Timișoara Faculta tea de Management în Producție ș i Transporturi
Cursul 2

Sanc țiunea
Serve ște la:
1. Îndreptarea persoanei care a încălcat norme juridice
2. Îndepărtarea unui potențial pericol pentru ceilalți membri ai societății
3. Servește drept exemplu pentru toți membrii societății (rol de prevenție)
4. Restabilirea ordinii de drept existente înaintea încălcării normei juridice
Termeni:
*ordinea de drept
*suspendarea executării pedepsei
*prezumția de nevinovăție – o persoan ă se consider ă că nu a s ăvârșit nicio înc ălcare a
legii pân ă la momentul în care exist ă o hot ărâre definitiv ă și irevocabil ă de condamnare în
privin ța acelei persoane
*urmărire penală – cercetare, căutare dovezi (poli ție, procurori, anchetatori,
criminali ști)

Participan ți la un proces: judec ătorul, acuzatorul (acuzarea – procurorii), acuzatul
(apărarea)

Acțiunea normei juridice
Orice norm ă juridic ă acționeaz ă simultan pe 3 coordonate distincte:
– Timp
– Spațiu
– În privința persoanei

1. Durată limitată în timp
-momentul „na șterii” normei juridice – momentul intr ării ei în vigoare
-după momentul intr ării ei în vigoare, norma juridic ă intră în ac țiune și produce efecte
juridice pân ă la momentul ie șirii ei din vigoare

-ieșirea din vigoare se poate produce prin mai mult e modalit ăți:
*Abrogare
= norm ă juridic ă care nu mai este actual ă este înlocuit ă sau desfiin țată printr -o norm ă
juridic ă nouă
*Ajungerea la termen
= se împline ște termenul pentru care o norm ă juridic ă trebuia și putea s ă produc ă efecte
*Căderea în desuetudine
= când o norm ă este învechit ă
2. Acțiunea în spațiu
-norma juridic ă a unui stat se aplic ă doar pe teritoriul său
-niciun stat din lume nu permite aplicarea direct ă a legisla ției create de alt stat pe
teritoriul său
*teritoriul unui stat
= suprafa ța terestr ă aflată în interiorul grani țelor sale, precum și coloana de aer și
subsolul aferente la care se adaug ă dacă este cazul 12 mile marine din marea învecinat ă.
-legea unui stat se aplic ă și pe navele și aeronavele acestui stat
-o altă excep ție: nor mele juridice ale unui stat se aplic ă și pe teritoriul reprezentan țelor
diplomatice (ambasade)
*reprezentan țe diplomatice
= misiuni trimise de un stat pe teritoriul altui stat în vederea ap ărării intereselor economice
și cetățenești ale sale și ale cet ățenilor s ăi (se aplic ă doar legea statului care l -a trimis, fiind
în acela și timp inviolabile în privin ța legisla ției și agen ților statului în care se afl ă)
3. Acțiunea în privința persoanelor
-legea cunoa ște o diferen țiere în func ție de cet ățenia acestora. Ma joritatea statelor aplic ă
norme juridice diferite str ăinilor și persoanelor lipsite de cet ățenie (apatrizi)
Regula prevede c ă legisla ția unui stat se aplic ă tuturor persoanelor aflate pe teritoriul s ău
indiferent de cet ățenie. Cet ățenilor le sunt recunoscu te acelea și drepturi, cu excep ția
drepturilor politice.

Universitatea Politehnica Timișoara Faculta tea de Management în Producție ș i Transporturi
Cursul 3

*imunitate politic ă/diplomatic ă
*codul fiscal = legea care stabile ște toate taxele și impozitele (cea mai des modificat ă
lege)

Izvoarele dreptului

*izvoare de drept
= toate actele, de regul ă în form ă scrisă, care împreun ă conțin totalitatea normelor juridice
în vigoare dintr -un anumit stta, care sunt emise de c ătre autorit ățile publice competente din
acel stat.
În România, în ordinea importan ței:
– Constituț ia: legea fundamentală care stă la baza funcționării întregului stat român.
Toate celelalte izvoare de drept din România trebuie să fie conforme cu Constituția
*lege neconstitu țional ă/dispozi ție neconstitu țional ă dintr -o lege
*instrucție penală = urm ărire penal ă, incriminare într -un proces penal, executarea unei
pedepse
– Legile: acte prin care se normează comportamentul indivizilor într -un stat și care
în România sunt emise de către Parlament
*legi organice (cele mai importante): reglementeaz ă activitatea unor organe ale statului
sau întregi domenii ale vie ții sociale (Legea privind activitatea Guvernului, codul
civil/rutier/penal, legea învățământului)
*legi ordinare : reglementeaz ă relații sociale de mai mic ă importan ță (legea privind
drepturil e de autor)

*inițiativă legislativă = inițiativa de a produce un proiect de lege (Guvern, senatori,
deputați, cetățeni)
-100.000 semn ături pentru modificarea unei legi (din cel pu țin 50% dintre jude țele țării)
-300.000 semn ături pentru modificarea Constitu ției

-legea organic ă necesit ă o anumit ă majoritate
-prezen ță la vot pentru votare lege = QUORUM (cel pu țin 50% din total)

Inițiativă Legislativ ă = Parlament (Camera Deputa ților + Senat) = lege = Pre ședinte
= (da) Monitorul Oficial (intrare în vigoare)
-Guvernul poate crea legi:
OUG = ordonan ță de urgen ță (modificare legi
organice) OG = ordonan ță de Guvern (modificare
legi ordinare)

*instabilitate legislativă = modificare repetată a legilor
*ordonanț ele = emise de Guvern în vederea organiz ării execut ării și execut ării în
concret a legilor; ele se emit doar în baza unei împuterniciri acordate de Parlament
Guvernului și se supun spre aprobare legislativului.
*deficit de democrație (ex: legislația unei ț ări adoptată fără exercitarea democrației;
legile emise de Guvern)
– alte acte normative ale puterii executive: acestea se afl ă ca importan ță ierarhic ă
mai jos de legi, deoarece ele sunt emise de autorit ăți administrative în vederea
execut ării legilor. Toate aceste acte își au temeiul în diferite legi și nu le pot modifica
pe acestea
Ex: hot ărâri de Guvern, hot ărâri de consiliu local/jude țean, decizii ale unor autorit ăți,
avize, autoriza ții
*Administra ția public ă local ă VS Administra ția public ă central ă
*Israel, Noua Zeeland ă – state care nu au o constitu ție scrisă
*nesiguran ță a sistemului juridic

În România, *precedentul judiciar și *doctrina juridică nu sunt izvoare de drept.
*precedentul judiciar = format din *jurisprudența instanțelor din România
*jurisprudență = totalitatea hot ărârilor judec ătorești și a deciziilor luate de instan țe
de orice grad
*doctrina judiciară = totalitatea p ărerilor bazate pe interpretarea unor cazuri și
situa ții reale, formulate de speciali știi din domeniul juridic
*cutuma = obicei juridic

Universitatea Politehnica Timișoara Faculta tea de Management în Producție ș i Transporturi
Cursul 4

Raportul juridic

= tip de raport social reglementat de norme juridice
Aceast ă relație social ă este în acela și timp ap ărată de stat și caracterizat ă prin faptul c ă
toate persoanele participante (denumite p ărți) sunt titulari de drepturi și obliga ții specifice.
Ex: contractul – forma cea mai r ăspândit ă de raport juridic
În func ție de ramura de drept, rapoartele juridice au mai multe denumiri: contract,
urmărire penal ă, executarea unei pedepse.
*raport juridic între cet ățean (peste 18 ani) și stat: taxe și impozite (pe venit, pe
proprietate, TVA…)
*evaziune fiscală – neplata taxelor

Pentru a avea un raport juridic este necesar s ă fie întrunite 3 elemente:
– Să existe cel puțin două subiecte de drept CINE?
– Să existe un obiect CUM?
– Să existe un conținut CE?
*subiect de drept = persoane fizice sau juridice titulare de drepturi și obliga ții care
particip ă la un raport juridic
! Doar oamenii pot participa la un ra port juridic deoarece doar ei au ra țiune sau
discern ământ , ceea ce, din punct de vedere juridic, le confer ă capacitatea de a voi și de a
acționa.
Exist ă două categorii de subiecte de drept:
– Omul luat individual = persoană fizică
– Colectiv de oameni ce acț ionează organizat = persoană juridică

1. Persoana fizic ă = omul a c ărui calitate de subiect de drept este condi ționat ă de
capacitatea sa juridic ă
Elemente de identificare:
– nume, prenume
– domiciliu (/reședința = locuință temporară, secundară)
– starea civilă (sex, statut matrimonial, mențiuni referitoare la adopție ș.a – schimbarea de
sex)

*Capacitate juridică = aptitudine general ă și abstract ă a unei persoane de a avea și a
folosi drepturi și obliga ții:
– capacitate de folosință (a avea pur ș i simplu drepturi și obligații, capacitate pe care o are
orice persoană din momentul nașterii sau al concepției)
– capacitatea de exercițiu (aptitudinea unei persoane de a folosi drepturile pe care le are și
de a-și asuma obligații
Capacitatea de folosin ță; se termin ă odată cu decesul persoanei și se dobânde ște din
momentul na șterii; se dobânde ște din momentul concep ției dac ă sunt îndeplinite dou ă
condi ții: copilul s ă se nasc ă viu și să fie vorba de dobândirea unor drepturi

*legătură de afinitate

Capaci tatea de exerci țiu cunoa ște 3 grade de destina ție:
1. Regula este capacitatea de exercițiu deplină: o persoană se bucură de exercițiul
tuturor drepturilor pe care le are și își poate asuma orice tip de obligații (se
dobândește la 18 ani)
2. Capacitate de exerciț iu restrânsă: cea pe care o persoană o are de la 14 ani, perioadă
în care o persoană își poate asuma unele obligații și exercita anumite drepturi, prin
acte juridice încheiate doar cu încuviințarea legală a ocrotitorilor legali
3. Lipsa capacității de exerciț iu: persoanele incapabile juridic; ele nu pot încheia acte
juridice, adică nu pot dispune de drepturile și obligațiile pe care le au (minori sub
14 ani și persoane interzise judecătorești)

2. Persoana juridic ă = subiect colectiv de drept; constituit de persoana fizic ă în vedere
atingerii unui anumit scop pe care un singur individ nu ar fi capabil s ă-l ating ă (statul
român, organele și institu țiile sale, precum și persoanele juridice de

Universitatea Politehnica Timișoara Faculta tea de Management în Producție ș i Transporturi
drept privat: societ ăți comerciale, organiza ții non -profit, orice alte tipuri de
asocieri – sindicate, partide politice, organiza ții culturale)
Elemente de identificare a unui subiect de drept colectiv:
– Denumirea (cuvântul sau grupul de cuvinte stabilit cu această destinație în actul
constitutiv)
– Sediul = loc ul fizic în care persoana juridică își desfășoara activitatea de conducere
și coordonare (sedii principale/secundare; sediile secundare se referă la activități
strict delimitate; sucursale, puncte de lucru, reprezentanțe, agenții)
*schimbare de destina ție
Elemente secundare de identificare:
– Firma/emblema
– Numărul de înregistrare în Registrul Comerțului
– Codul fiscal
– Mențiuni referitoare la capital social, persoane din conducere și proprietari (asociați)

Conținutul raportului juridic: totalitatea drepturilor și obliga țiilor care revin subiectelor
care particip ă la raport; drepturi și obliga ții consacrate de norma juridic ă
*contract sinalagmatic = fiecărui drept al uneia dintre părți corespunde o obligaț ie a
celeilalte părți
*prescripție extinctivă = majoritatea drepturilor și obliga țiilor corespunz ătoare prev ăzute
în diferite acte juridice aflate în con ținutul unor rapoarte juridice „dispar” dup ă scurgerea
unui anumit termen
*prescripție achizitivă (uzu capiune) = achiziționarea unui drept după un anumit termen
*dreptul subiectiv = dreptul unei persoane, posibilitatea acesteia ca într -un raport juridic
să dispun ă în mod liber de acel drept, s ă solicite o atitudine de respect și conformare fa ță
de dreptul său celeilalte p ărți și să solicite ap ărarea dreptului s ău prin intermediul statului
în cazul înc ălcării acesteia
*obligațiaj = impune unei persoane s ă aibă o conduit ă corespunz ătoare dreptului subiectiv
iar în caz de nerespectare îndatorirea poate fi impus ă prin for ța de constrângere a statului
*obiectul raportului juridic = acțiunile sau inacțiunile la care sunt îndreptățite sau
obligate părțile

Cursul 5

Cetățenia
= leg ătura juridic ă constituit ă dintr -un ansamblu de norme juridice dintre un stat și o
persoan ă fizică. Prin aceste norme juridice se reglementeaz ă modul de dobândire și de
pierdere a cet ățeniei, precum și drepturile și îndatoririle fundamentale rezultate din aceast ă
legătură.
*dubla cetățenie (sau mai multe cetățenii, în funcție de legea statului respectiv)

Cetățenia român ă se dobânde ște prin:
– Naștere
– Adopție
– Cerere

1. Este cetățean român copilul la care cel puț in un părinte este cetățean român,
indiferent de locul nașterii
2. Copilul adoptat de cetățeni români dobândește de regulă cetățenia română,
deoarece adopția stabilește o legătură de rudenie civilă
3. Posibilă pentru cetățenii străini și apatrizi care au împlini t vârsta majoratului
(conform legii din România)
Condi ții cumulative:
– La momentul depunerii cererii, persoana interesată trebuie să fi domiciliat pe
teritoriul României cel puțin 7 ani, respectiv 5 ani dacă este căsătorit cu un cetățean
român
– Persoana dovedește prin comportamentul său atașament față de poporul și statul
român
– Persoana are asigurate mijloace legale de existență
– Persoana este cunoscută pentru o bună comportare și nu a fost condamnată pentru
o infracțiune care o face nedemnă de calitatea de cetățean român
– Cunoaște limba română în suficientă măsură pentru a se integra în viața socială
– Cunoaște prevederile Constituției României

Pierderea cetățeniei române (prin retragere cu titlu de sancțiune sau prin renun țare)

Universitatea Politehnica Timișoara Faculta tea de Management în Producție ș i Transporturi
1. Retragerea cu titlu de sancțiune, sancțiune care poate fi aplicată doar celor care au
dobândit cetățenia română ulterior nașterii. Aceasta se aplică celor care au săvârșit
una dintre următoarele fapte:
– Au obținut cetățenia prin mijloace frauduloase
– Au comi s în străinătate fapte care au lezat grav interesele statului român
– S-au înrolat în forțele armate ale unui stat cu care România este în război

2. Renunțarea. Se face la cerere doar de către majori și numai cu îndeplinirea
cumulativă a 3 condiții:
– Persoana nu este învinuită sau inculpată într -o cauză penală, respectiv nu are de
executat o pedeapsă penală
– Persoana nu este urmărită pentru debite de către persoane fizice sau juridice din
România
– Persoana a dobândit sau a solicitat și are garanții ferme că va primi cetățenia altui
stat

Cursul 6

Răspunderea juridic ă
– Se bazează pe responsabilitatea umană
Responsabilitatea – posibilitatea omului ca, bazat pe ra țiune, s ă se poat ă rupe de instinctele
sale și să le controleze. Se manifest ă în context social, depinzând astfel de valorile și de
regulile societ ății. Pe baza responsabilit ății care este condi ționat ă de discern ământ se
formeaz ă răspunderea. Persoana d ă seama în fa ța întregii societ ăți pentru adoptarea u nei
anumite conduite. Dac ă aceast ă conduit ă asumat ă în mod liber încalc ă normele societ ății,
atunci persoana poate fi sanc ționat ă conform normelor juridice.

*Responsabilitatea juridică = obliga ția care revine unui subiect de drept de a suporta
consecin țele faptei sale ilicite prev ăzută de lege, prin care a adus atingere unui drept
subiectiv. Aceasta este de 3 tipuri, în func ție de scopul urm ărit de angajarea ei:
– reparatorie: anularea consecințelor prejudiciante pentru patrimoniul subiectului de drept
păgubit prin obligarea făptuitorului la acțiunea de a da sau de a face ceva în beneficiul
păgubitului (daune, muncă în folosul comunității)
– patrimonială: plata unei sume de bani, dar nu cu titlu de reparație (amenzi)
– represivă: obligația făptuitorului de a s uporta limitări ale drepturilor sale prin măsuri de
natură penală (închisoarea)

În func ție de ramura de drept, r ăsunderea juridic ă îmbrac ă forme specifice, vorbindu -se
astfel în dreptul civil despre r ăspundere civil ă delictual ă, în dreptul penal despre r ăspundere
penal ă, în dreptul muncii despre r ăspundere disciplinar ă, în dreptul administrativ despre
răspundere contraven țional ă.

Principiile r ăspunderii juridice

5 principii:
1. Principiu răspunderii pentru fapta săvârșită cu vinovăț ie: un subiect de drept
răspunde juridic doar pentru acele fapte care implică vinovăția făptuitorului. Acest
element se referă la atitudinea interioară și conștiința încălcării unei norme

Universitatea Politehnica Timișoara Faculta tea de Management în Producție ș i Transporturi
juridice, precum și la libertatea de alegere a conduitei în momentul s ăvârșirii
faptei.
În dreptul român func ționeaz ă prezum ția de nevinov ăție, adic ă vinov ăția trebuie dovedit ă
de persoana prejudiciat ă sau de c ătre organele abilitate de stat .
2. Principiul răspunderii personale – o persoană răspunde jur idic doar pentru propriile
fapte (excepție: răspunderea părinților/tutorilor pentru faptele copiilor lor minori)
3. Principiul aplicării unei singure sancțiuni pentru o singură faptă ilicită – o faptă se
poate sancționa o singură dată în aceeași ramură de drept
4. Principiu proporționalității – sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea
faptei. Acest lucru garantează ordinea de drept.
5. Principiul promptitudinii tragerii la răspundere – după săvârșirea unei fapte este în
interesul întregii societăți, în vederea ocrotirii interesului individual și general,
tragerea la răspundere cât mai rapidă a făptuitorului
*termen de prescrip ție

Cursul 7

Condițiile răspunderii juridice

Pentru angajarea r ăspunderii juridice trebuie întâlnite cumulativ 4 condi ții (elemente):
1. Să existe fapta ilicită – fapta să fie prevăzută ca atare de o normă juridică. În funcție
de ramura de drept, fapta ilicită poartă o denumire specifică:
– Drept civil – delict
– Drept penal – infracțiune
– Drept administrativ – contravenție
– Dreptul muncii – abatere disciplinară
2. Să existe vinovăția făptuitorului
*vinovăție = atitudine interioar ă a unei persoane cu privire la conduita sa prin care se
realizeaz ă o fapt ă ilicită; 2 forme: inten ția – făptuitorul î și reprezint ă rezultatul faptei sale
și accept ă și chiar urm ărește înf ăptuirea acesteia; culpa – făptuitorul fie prevede rezultatul
acțiunii sale, dar nu accept ă producerea sa, fie nu prevede deloc acest rezultat
3. Să existe un rezultat socialmente dăunător
4. Să existe raport cauzal între faptă și rezultatul socialmente dăunător