Drept Social European, [620783]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT

București 2017

Lucrare de Disertație
la disciplina
Drept Social European,
cu titlul
Ajutorul de Șomaj

Coordonator științific:
Prof.univ. dr. Ana -Claudia MOARCĂȘ

Absolvent: [anonimizat]

2
Cuprins
Capitolul I : Considerații introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 4
1.Importanța și utilitatea temei alese ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
2.Metode de cercetare folosite ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
Capitolul II : Aspecte privind politica de ocupare a forței de muncă ………………………….. ………………… 5
1.Fenomenul migrației lucrătorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 5
2.Factorii care influențează politica de ocupare ………………………….. ………………………….. ……………… 7
3. Strategia europeană de ocupare a forței de muncă ………………………….. ………………………….. ………. 9
4.Politica de ocupare a forței de muncă în România ………………………….. ………………………….. ……… 13
Capitolul III: Șomajul. Noțiune și particularități ………………………….. ………………………….. ……………… 16
1.Considerații generale privind șomajul ………………………….. ………………………….. ……………………… 16
2.Teorii sociologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 17
3.Șomajul în rândul tinerilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 21
Capitolul IV: Evoluția șomajului în România ………………………….. ………………………….. ………………….. 22
1.Cauzele șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 22
2.Formele șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 23
3.Măsurarea șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 27
4.Rata șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 30
5.Consecințe le șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 32
Capitolul V: Șomajul în Uniunea Europeană. Privire specială asupra Franței. ………………………….. …. 34
1. Șomajul în Uniunea Europeană. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 34
2.Problema șomajului în rândul tinerilor ………………………….. ………………………….. …………………….. 37
3.Evoluția șomajului în Franța ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 39
4.Tehnici de combate a șomajului prevăzute de legislația franceză ………………………….. …………….. 41
Capitolul VI : Măsuri de combatere a șomajului și de stimulare a forței de muncă ……………………….. 41
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 46
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 50
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 54

3
ABREVIERI
1. Alin. – alineatul;
2. Art.- articolul;
3. BIM – Biroul Internațional al Muncii;
4. CEE -Comunitatea Economică Europeană;
5. CFM – cadrul financiar multianual;
6. C.V. – curriculum vitae;
7. EaSI – Programme for Emplozment and Social Inovation;
8. EURES – Rețeaua de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă;
9. FSE-Fondul Social European;
10. IER- Institutul European din România;
11. IT- Tehnologia Informației.
12. MMFPSPV – Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice;
13. NEET(s) – tinerii care nu sunt în ocupare, formare sau educație ;
14. Nr.- numărul;
15. OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică;
16. OIM – Organizația Internațională a Migrației;
17. PIB- produsul intern brut;
18. PNR – Programul Național de Reformă;
19. PROGRESS – Programul pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate;
20. S.U.A.- Statele Unite ale Americii;
21. TFUE – Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene;
22. U.E.- Uniunea Europeană;

4
Capitolul I : Considerații introductive
1.Importanța și utilitatea temei alese
Tema prezentată în această lucrare înfățișează un fenomen al vieții sociale , ce se
caracterizează prin aceea că o parte din populație este în căutarea unui loc de muncă.
Termenul șomaj semnalează o lipsă a ocupației plătite pentru forțele apte și calificate
corespunzător pentru muncă.
Importanța dezvoltării acestui fenomen constă în faptul că însăși definirea termenului
a constituit o problemă larg dezbătută în literatura de specialitate. Șomajul este un fenomen
negativ, ce afectea ză o parte a populației active, devenită r edundantă prin neasigurarea
locurilor de muncă.
În această lucrare voi analiza șomajul, cauzele și consecințele acestuia, așa cum își au
evoluția în România, urmând ca ulterior să prezint șomajul din perspectiva dreptul ui
comparat.

2.Metode de cercetare folosite
Redactarea studiului se bazează pe o cercetare bibliografică amă nunțită, compusă din
acte normative, lucrări de specialitate precum tratate, cursur i, monografii, studii, articole,
urmată de o etapă a analizei ș i a sintezei.
Pentru colectarea dat elor relevante în realizarea demersului de cercetare, am utilizat
cercetarea de birou. În acest sens am identificat pe de o parte, principalele reglementări ale
UE privind legislația securității sociale, dar și reglementările din legislația internă a Roman iei
si respectiv Franței. Pe de altă parte, cercetarea s -a axat pe lecturarea principalelor studii,
cărți și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene relevan tă pentru tema în discuție.
Complementar analizei statistice, pentru a pune în valoare informațiile colectate, am uitilizat
și analiza de conținut a documentelor, mai ales pentru a observa în ce măsură adoptarea
aquis -ului european și -a adus contribuția la dezvoltarea dreptului secu rității sociale în
România.
Lucrarea este structurată astfel încât să confere o viziune treptată asupra șomajului.
Inițial voi aduce în discuție teoriile sociologice conturate de -a lungul timpului, urmând c a
ulterior sa fac o analiză comprativă a evoluți ei șomajului în Romania și în dreptul comparat.

5
Nu în ultimul rând menționez că lucrarea cuprinde și aspecte privind politica de ocupare a
forței de muncă.
Lucrarea are la bază o vastă documentare, cu un material bibliografic de drept
comparat, precum și c u o bogată jurisprudență, redactarea acesteia realizându -se pe baza unui
efort de analiză și sinteză.

Capitolul II : Aspecte privind politica de ocupare a forței de muncă
1.Fenomenul migrației lucrătorilor
Libera circulație a persoanelor este una dintre cele patru libertăți fundamentale,
consacrate la nivelul legislaț iei Uniunii Europene. Din punct de vedere economic, acest
principiu are ca obiectiv crearea unei piețe unice a forței de muncă. Libera circulație a
persoanelor reprezintă o concretizare a pr incipiului general cuprins în art.6 al TFUE1,
coroborat cu alin. 3 al art. 15 din Carta drepturilor fundamentale2.
Fenomenul migrației lucrătorilor de pe un teritoriu pe altul este unul la fel de vechi ca
și existența societății îns ăși3. De-a lungul timpului oamenii au migrat, deplasându -se fie în
teritoriul propriei țări sau în afara granițelor, fie în sper anța găsirii d e noi oportunități, fie
pentru î mplinirea unor aspirații.
Organizația Internațională a Migrației4 a realizat în anul 2003 un studiu intitulat
Migrația internațională în care se menționează că țările europene au cunoscut patru mari
perioade de migrație. Astfel, între anii 1950 -1970, dezvoltarea industriei, a manufacturii și a
sectorului de construcții, au determinat o cr eștere economică semnificativă, motiv pentru care
lucratorii din zona de sud a Europei și din Irlanda, care se confruntau cu economii de stagnare
și cu rate a șomajului ridicate, au migrat spre partea de vest a Europei. Între anii 1960 și

1 Art. 6 TFUE: „ (…) în domeniul aplicării prezentului Tratat și fără a aduce prejudicii dispozițiilor
particulare pe care acesta le prevede, este interzisă orice discriminare pe baza naționalității”.
2 Art.15 (3) din Carta drepturilor fundamentale : „rez idenții țărilor părți, care sunt autorizați să
muncească pe teritoriul statelor membre, au dreptul la condiții de muncă echivalente cu acelea de care
beneficiază cetățenii sau cetățenele Uniunii Europene”.
3Claudia -Ana Moarcăș Costea, Drepturile sociale al e lucrătorilor migranți , editura C.H.Beck,
București 2011.
4 La început OIM s -a numit Comitetul Interguvernamental Provizoriu pentru Relocarea
Migranților din Europa (PICMME) și a fost înființat în anul 1951 pentru a putea gestiona haosul
lăsat în urmă de Cel De -al Doilea Război Mondial.

6
1970, mai mult de 30 de milioane de lucrători străini au intrat în CEE5. O a doua mare
perioadă de migrație, sprijină întoarcerea lucrătorilor migranți în țările de origine, întrucât
perioada cuprinsă între anii 1973 și 1979 este marcată de crizele economice datorate creșterii
prețului petrolului, dar și de revoluția economică, evenimente ce au dus la modificarea naturii
muncii, determinând guvernele statelor europene să reducă imigrația și să elimine politicile
active de recrutare a forței de muncă în străinătate. Între anii 1980 și 1990, creșterea
numărului de solicitanți de azil, de refugiați și a minorităților etnice, ca urmare a schimbărilor
politice din Europa centrală și de est, a conflictelor din fosta Iugoslavie și a diversificării
țărilor gazdă și de origine care vor deveni treptat țări de imigrație, au dus la o creștere a
numărului de migra tori pe motiv de reunificare familială și la sporirea interesului pentru
migrația forței de muncă calificate și înalt calificate. De la sfârșitul anilor 90 și până în
prezent, se înregitrează o creștere a migrației pe termen lung. Dezvoltarea tehnologiei
informației și comunicațiilor, dezvoltarea sectorului sănătății și al educației, a sporit cererea
de forță de muncă calificată, dar și necalificată în domenii precum agriculură și construcții.
Tările europene, în care se înregistrează creșteri ale migrației , au adoptat în această perioadă
măsuri de facilitare a migrației p ersoanelor cu calificări înalte, în special pentru personalul
calificat în IT. Însă acest lucru a facilitat și creșterea dimensiunilor migrației ilegale.6
La nivelul UE nu există o polit ică privind migrația, ci doar politici comune cu privire
la anumite aspecte ale migrației. UE încearcă să gestioneze factorii care stau la baza
fenomenului emigrării, cum sunt: inegalitățile economice, sărăcia, șomajul7, statele membre
și UE temându -se că ar putea fi depășite de acest fenomen.
În anul 2004, UE a adoptat Comunicarea „Migrația și Dezvoltarea”, document care
oferă cadrul inițierii unor proiecte menite să stimuleze efectel e pozitive ale migrației, să
flexibilizeze administrația Uniunii cu privi re la asigurarea egalității de tratatment și a
solicitărilor cetățenilor din statele terțe Uniunii, de a ocupa un loc de muncă în statele
membre. 8

5 Denumirea dată prin Tratatul de la Roma din 1957.
6 Idem supra.3
7 A. Diamantopoulou, discurs în cadrul conferinței comune CE -OEDC, Aspecte economice ale
migrației, Bruxelles, 2003, www.europa.eu.
8 op.cit.supra 3, p.4.

7
Circulația forței de muncă favorizează schimbul de c unoștințe tehnice și a metodelor
de lucru, conducând la formarea unei culturi, a unui mod de gândire european9.
2.Factorii care influențează politica de ocupare
Eforturile politice depuse în vederea stopării exodului de competențe și a
transformării lui într -un schimb de competențe, astfel încât migraț ia forț ei de muncă să fie în
folosul ambelor țări, adică și în folosul statului gazdă și în folosul statului sursă, ar trebui
orientate spre câștigarea și formarea de competențe, ceea ce implică o mai bună cunoaștere a
realității, un sistem static și o bază de da te exacte pe categorii de profesii, sex și vârste, a
cererii și a ofertei țărilor de destinație, precum și destinațiile vizate frecvent.
Principalele măsuri și acțiuni în vederea elaborării unei politici coerente și unitare în
materia migrației la nivelul UE, ar trebui să aibă următoarele obiective: definirea
caracteristicilor pieței muncii interne și europene, cu accent pe competențele și mobilitatea în
materie de tehnologie a informației și comunicării cu pregătirea sau competențele solicitate în
noile c ondiții ale globalizării; identificarea principalelor obstacole ce împiedică dezvoltarea și
diversificarea pieței muncii, stabilirea unor priorități și politici care să garanteze și să
stimuleze migrația în rate normale pe piața muncii naționale și interna ționale. Important este
ca în domeniul politic și legislativ să se intervină în următoarele sectoare: mobilitatea forței
de muncă calificate și dezvoltarea competențelor (educație, învățământ), mobilitatea
geografică și sistemul de informare și transparenț ă cu privire la locurile de muncă naționale și
internaționale.10
Posibilele opțiuni de politică ar putea fi:
 Politicile de reținere a forței de muncă calificate. Prin acestea se înțelege nevoia unor
politici de creștere a nivelului de trai, de dezvoltare ec onomică, de creare a cadrului
instituțional și legislativ pentru respectarea și garantarea drepturilor omului, dar și
dezvoltare economică centrată pe tehnologia informației și automatizare, de susținere
a educației și cercetării și de investiții în sănăta te;
 Politici financiare atractive de stimulare a investițiilor și transferului de devize de
către diasporă, dezvoltarea relațiilor cu diaspora în domeniul transferului de
cunoștințe și tehnologie și promovarea parteneriatului public -privat;
 Politici de compensare a pierderii capitalului uman;

9 Idem supra. 3 .
10 Op.cit.supra 3 , p.6.

8
 Angajare și selectare a forței de muncă străine;
 Politici de restricționare a emigrației;
 Politici de revenire a forței de muncă calificate, prin negocierea de acorduri bi – sau
multilaterale de formare pe durată det erminată.11
Implementarea în practică a acestor politici este posibilă dacă guvernele care se
confruntă cu astfel de probleme își concentrează atenția asupra:
– Elaborării și gestionării unei politici transparente, flexibile de migrație, care să fie
capabilă să ofere forță de muncă când cererea pe piață este foarte mare și să limiteze
accesul salariaților străini când cererea este mică. De asemenea trebuie să prevadă
proceduri administrat ive ușoare, cu minimum de formalități, dar cu un sistem de
informare și un sistem statistic privind clauzele contractului, domeniile și condițiile de
viață din țara de destinație actualizat și real, cu date clare privind posibilitatea de a
deveni rezident permanent sau nu.12
– Să alcă tuiască un sistem de evidență și statistici privind forța de muncă calificată,
emigrată și a diasporei, pe calificări profesionale, vârstă, sex, statut și țară de
destinație.
– Să întocmească baze de date cu profesiile deficitare si cele în care este surplus pentru
negocierea eficientă a acordurilor de migraței și păstrarea echilibrului și capitalului
uman, ca bază pentru elaborarea de programe anuale de migrație;
– Dezvoltării educației și învățământului, încurajarea acordurilor de co operare în
domeniul formării la toate nivelurile de invățământ primar și secundar mai ales, și
stabilirea unor criterii de clasificare a Universităților ca un certificat de garanție a
calificării obținute în urma absolvirii lor ;
– Dezvoltării unui sistem de educație de orientare interculturală în ș coli pentru a pregăti
și a ajuta tinerii care doresc să studieze sau să lucreze în afara țării de origine.13
– Încurajarea și dezvoltarea legăturilor dintre unitățile de învățământ și agenții
economici care să asigure formarea practică;
– Armonizarea sistemului de impozitare și a fiscalit ății, a sistemelor de asigurări de
sănătate și de securitate socială, precum și recunoașterea și echivalarea perioadelor

11 Idem supra 10.
12Op.cit.supra 3, , p.7.
13 Idem supra 12.

9
lucrate în străinătate ca vechime în muncă, prin sisteme simple, t ransparente și
flexibile;
– Armonizarea politicilor de imigrație, care să asigure un tratament egal din punctul de
vedere al recunoașterii calificărilor profesionale ale străinilor cu salariații naționali ai
țării de destinație.
Migrația persoanelor către alte țări este un fenomen ce de -a lungul timpului a căpătat
dimensiuni noi. Dacă este bine gestionat și controlat, acest fenomen poate beneficia atât țării
de destinație, cât și țării de origine.
Din perspectiva UE, libera circulație a persoanelor , dezvoltarea unei societăți bazate
pe cunoaștere ca factor determinant al creșterii economice și al competitivității, deschiderea
pieței muncii și îmbunătățirea competențelor profesionale constituie un obiectiv strategic,
obstacolele culturale și lincvistic e vor trebui să dispară, sistemele de echivalare și
recunoaștere a calificărilor profesionale vor trebui să fie flexibile și bazate pe aceleași criterii.
Migrația la nivelul UE a fost guvernată de patru politici extrem de importante:
politicile pentru regl ementarea și controlul fluxului de migratori, politicile pentru combaterea
migrației și angajării ilegale a lucrătorilor străini, politici pentru integrarea imigranților și
politici pentru cooperarea internațională în domeniul migrației. Aceste politici su nt și în
prezent obiectul regelemntărilor la ni velul UE și continuă să se găsească în strategiile și
programele adoptate în domeniul migrației atât legale, cât și ilegale14.
3. Strategia europeană de ocupare a forței de muncă
Promovarea unei strategii poz itive a migrației, măsurile de revenire și protejare a
forței de muncă trebuie să constituie una din preocupările politice ale oricărui stat în procesul
integrării și adap tării la normele internaționale .
Lansată în anul 2010, strategia Europa 2020 pentru ocuparea forței de muncă și
creștere economică, creată pentru o perioadă limitată de 10 ani, urma să creeze condițiile
necesare pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii sociale. Aceasta
cuprinde cinci obiective principale ce trebui e transpuse de statele membre în obiective
naționale, ținând seama de pozițiile inițiale și de circumstanțele naționale ale fiecărui stat. 15

14 Studii de strategie și politici, IER, studiul nr. 4 – Perspective europene de abordare a azilului și
migrației , noiembrie 2008. (www.ier.ro)
15 www.ec.europa.eu , consultat la data de 15.04.2017.

10
Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă adoptate de Consiliu în
octombrie 2010 prevedeau creșterea participării pe piața muncii a femeilor și a bărbaților,
reducerea șomajului structural și promovarea calității locurilor de muncă; dezvoltarea unei
forțe de muncă calificate care să răspundă nevoilor pieței muncii și promovarea învățării pe
tot parcursul vieții; îmbunătățirea calității și a performanței sistemelor de educație și formare
la toate nivelurile și creșterea participării la învățământul terțiar sau cel echivalent; și
promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei.16
Însă în martie 2015, Comisia a publicat o propunere de orientări revizuite, care
exprimă o preocupare fermă către piața forței de muncă. Aceste orientări indeamnă la o
stimulare a cererii forței de muncă, prin crearea de locuri de muncă, impozitarea venitu rilor,
stabilirea salariilor, sprijinirea îmbunătățirii ofertei de forță de muncă și a competențelor prin
combaterea deficiențelor structurale din cadrul sistemelor de educație și de formare și a
șomajului în rândul tinerilor dar și a șomajul ui de lungă du rată. De asemenea se propune și o
îmbunătățire a funcționării piețelor muncii prin reducerea segmentării pieței forței de muncă
și implicarea partenerilor sociali; îmbunătățirea politicilor active în domeniul pieței forței de
muncă și a mobilității forței de muncă. Asigurarea echității, c ombaterea sărăciei și
promovarea egalității de tratament sunt obiective stabilite de Comisie, ce se doresc a fi atinse
atât prin modernizarea sistemelor de securitate socială, a sistemelor de sănătate și a sistemelor
de îngrijire pe termen lung cât și cu a jutorul unor politici sociale orientate pentru prevenirea
părăsirii timpurii a școlii și a excluziunii sociale.
În anul 2013, Parlamentul European și Consiliul au adoptat un program numit
Programul UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială , sau European Union
Programme for Employment and Social Innovation (EaSI), în care se reunesc trei programe
existente17:
 PROGRESS (Programul pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială),
program în cadrul căruia se urmărește gener area de cunoștințe analitice, sprijinirea
schimbul ui de informații și învățarea reciprocă;
 EURES (R ețeaua de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă), o rețea de
mobilitate a forței de muncă, ce oferă informații, înd rumare și servicii de recrutare la
nivelul UE;

16 www.noi.fgbweb.eu , consultat la data de 15.04.2017.
17 www.ec.europa.eu , consultat la data de 15.04.2017.

11
 Microfinanțare și antreprenoriat social, care include accesul la microfinanțare pentru
persoane fizice și microîntreprinderi, consolidarea capacității pentru furnizo rii de
micro -credite și sprijinirea întreprinderilor sociale, adică a întreprinde rilor care au un
scop principal de natură socială.
În afară de acest program, în cadrul instrumentelor de sprijin, Comisia oferă și
orientări politice , sub formă de „pachete” .
În aprilie 2012 a fost elaborat pachetul privind ocuparea forței de muncă, care
propunea măsuri de politică concentrate pe ideea de cerere în crearea de locuri de muncă, prin
reducerea impozitelor pe forța de muncă sau prin sprijinirea întreprinderilor nou -înființate.
Comunicarea politică prezintă necesitatea unei dimensiuni mai puter nice privind ocuparea
forței de muncă și aspectele sociale în cadrul guvernării UE și stabilește modalități de
implicare într -o mai mare măsură a angajatorilor și a reprezentanților lucrătorilor în stabilirea
priorităților precizate la nivelul UE.18
Ulterio r, în decembrie 2012 , Comisia a propus Pachetul pentru ocuparea forței de
muncă în rândul tinerilor19, pachet care cuprindea o serie de măsuri pentru a ajuta statele
membre să abordeze în mod specific șomajul în rândul tinerilor și excluziunea socială, ca
urmare a faptului că rata șomajului în rândul tinerilor era ridicată și avea un caracter
persistent. În acest scop , în aprilie 2013, Consiliul a dat o recomandare privind o garanție
europeană pentru tineret prin care se urmărea să se asigure că toți tinerii cu vârsta su b 25 de
ani primesc o ofertă bună de angajare, de continuare a educației, de intrare în ucenicie, s au de
efectuare a unui stagiu în termen de patru luni de la intrarea în șomaj, ori de la momentul în
care nu mai participă la o formă de învățământ formal. De asemenea, în iulie 2013 a fost
lansată Alianța națională pentru ucenici , iar în martie 2014, Cons iliul mai dă o recomandare
ce viza un cadru de calitate pentru stagii. În februarie 2016, Consiliul a adoptat propunerea
Comisiei de recomandare privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de
muncă. Aceasta se concentrează asupra înregistr ării în cadrul unui serviciu de ocupare a forței
de muncă, asupra unei evaluări individuale aprofundate, precum și asupra unui acord de
integrare în muncă. La fel ca în cazul Garanției pentru tineret , prin intermediul semestrului
european și al Comitetului pentru ocuparea forței de muncă, va fi înființat un sistem de
monitorizare. Deși FSE poate sprijini ambele inițiative, Consiliul European a convenit în

18 www.europarl.europa.eu , consultat la data de 15.04.2017.
19 www.consilium.europa.eu , consultat la data de 15.04.2017.

12
februarie 2013 să instituie o Inițiativa privi nd ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor cu
un buget de până la 6,4 miliarde de euro (3,2 miliarde din cadrul FSE și 3,2 miliarde dintr -o
linie bugetară speci fică) pentru perioada 2014 -2020 . Inițiativa vizează tinerii cu vârste
cuprinse între 15 și 24 de ani care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program
educațional sau de formare (NEET), exclusiv în regiunile care au rata șomajului în rândul
tinerilor peste 25 %.20
Pentru o mai bună corelare a competențelor cu cerințele de pe piața forței de muncă,
în iunie 2016, Comisia a publicat Noua agendă pentru competențe în Europa , un pachet21
care cuprinde 10 acțiuni cheie22. Totodată, Comisia a prezentat două propuneri de
recomandări date de Consiliu, una privind stabilirea unei garanții de co mpetențe pentru
adulții cu un nivel scăzut de educație, iar cealaltă făcând referire la revizuirea cadrului

20 Strategia Europeană pentru ocuparea forței de muncă, Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și
incluziune, www.ec.europa.eu
21 Comisia pripune 10 acțiuni care trebuie realizate în următorii doi ani:
– O garanție de competențe, al cărei scop este să -i ajut e pe adulții cu un nivel scăzut de
competențe să dobândească un minim de competențe de alfabetizare, numerice și digitale și să
progreseze în vederea absolvirii ciclului de învățământ liceal;
– O revizuire al Cadrului european al calificărilor în scopul unei mai bune înțelegeri a
calificărilor și al unei mai bune utilizări a tuturor competențelor disponibile pe piața
europeană a forței de muncă;
– „Coaliția pentru competențe și locuri de muncă în sectorul digital” care reunește statele
membre și părțile intere sate din industrie și din sectoarele educației și ocupării forței de
muncă pentru a crea un mare capital de talente în domeniul digital și pentru a asigura dotarea
persoanelor și a populației active din Europa cu competențele digitale adecvate.
– „Planul de cooperare sectorială în materie de competențe” , destinat să îmbunătățească
gestionarea inteligentă a competențelor și să abordeze deficitul de competențe din anumite
sectoare economice.
– Un „instrument de stabilire a profilului de competențe al resortisanț ilor țărilor terțe” care să
permită, de timpuriu, identificarea competențelor și a calificărilor și determinarea profilului
acestora în cazul solicitanților de azil, al refugiaților și al altor migranți;
– O revizuire a cadrului EUROPASS, care oferă instrume nte mai bune și mai ușor de utilizat ce
le permit oamenilor să -și prezinte mai bine competențele și să primească în timp real
informații utile cu privire la necesitățile și tendințele în materie de competențe care îi pot ajuta
să se orienteze în ceea ce pr ivește opțiunile de carieră și de învățare;
– Promovarea învățământului profesional și tehnic (VET) ca primă alegere prin multiplicarea
oportunităților cursanților VET de a dobândi experiență învățând la locul de muncă și prin
promovarea unei mai mari vizibi lități a rezultatelor bune ale VET pe piața forței de muncă;
– O revizuire a Recomandării privind competențele -cheie , cu scopul de a ajuta mai multe
persoane să dobândească competențele de bază necesare pentru a lucra și a trăi în secolul 21,
punând accentu l îndeosebi pe promovarea competențelor și a mentalităților orientate spre
antreprenoriat și inovare;
– O inițiativă privind monitorizarea absolvenților de învățământ terțiar , cu scopul de a
îmbunătăți informațiile privind evoluția absolvenților pe piața fo rței de muncă;
– O propunere de aprofundare a analizei și a schimbului de bune practici privind modalitățile
eficace de oprire a exodului creierelor .
22 www.ec.europa.eu.

13
european al calificărilor, care urmează să fie completate printr -o propunere de decizie a
Parlamentului și a Consiliului privind revizuirea cadrului Europass23.
4.Politica de ocupare a forței de muncă în România
Impactul pe care criza financiară l -a avut asupra Europ ei a scos în evidență faptul că
politicile publice sunt lăsate în urmă de realitățile economice. Acest fapt a determinat
Comisia Europeană și statele membre să adopte o serie de măsuri și reforme în scopul
îmbunătățirii situației dificile cauzate de faptul că în ultimii ani, milioane de oameni ș i-au
pierdut locul de muncă. Pentru dezvoltarea strategiei s -a avut în vedere cadrul de referință la
nivel european – Strategia Europa 2020 și Strategia Europeană de Ocupare.
Strategia Națională pentru ocuparea forței de muncă tratează problema atât din
perspectiva dezvoltării cererii, cât și din perspectiva gestiunii eficiente a ofertei pe piața
munc ii, propunând soluții realiste de abordare, ce pot fi finanțate din bugetul național,
bugetul asigurărilor pentru șomaj, dar și din resursele financiare alocate în perioada de
programare 2014 -2020.24
Programul Național de Reformă 2011 – 2013 (PNR ) reprezintă platforma cadru pentru
definirea și aplicarea politicilor de dezvoltare economică a României, în concordanță cu
politicile Uniunii Europene , având ca priorități realizarea unei economii inteligente, durabile
și favorabile incluziunii, cu nivelur i ridicate de ocupare a forței de muncă, productivitate și de
coeziune socială.
Pe termen scurt direcțiile de acțiune adoptate de România în acest document sunt
fundamentate în scopul susținerii atingerii țintei de ocupare naționale , amintită și mai sus,
(70% rata de ocupare în anul 2020 pentru grupa de vârstă 20 – 64 ani) asumate ca urmare a
obiectivelor globale prevăzute în Strategia Europa 2020.25 Aceste direcții se referă la :
– îmbunătățirea funcționării pieței muncii , prin adoptarea a două reforme privind
relațiile de muncă și resp ectiv dialogul social, combaterea muncii nedeclarate și
prelungirea vieții active;

23 CV-ul Europass este documentul de bază al Portofoliului și oferă un cadru comun de descriere a
competențelor și calificărilor. El înlocuiește CV -ul european, lansat în 2002.
24Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Incluziuni i, Strategia
Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă,2014 -2020, p.12.
25 Strategia Națională pentru ocuparea forței de muncă , elaborată de Guvernul României, p.31
www.mmuncii.ro

14
– facilitarea tranzițiilor de la șomaj sau inactivitate, către ocupare, prin modificarea
cadrului legal în domeniul stimulării ocupă rii forței de muncă, prin adoptarea unor
măsuri active de ocupare, prin dezvoltarea capacității instituționale a Serviciului
Public de Ocupare, la nivel național, regional și local ;
– consolidarea competențelor profesionale, introducând o reformă privind for marea
profesională a forței de muncă și prezentând formarea profesională continuă a
lucrătorilor;
– creșterea calității ocupării persoanelor rezidente în mediul rural, a tinerilor și a
femeilor.
În contextul noului proces de monitorizare ș i evaluare a progre selor fiecărui stat
membru pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 202 0, angajamentele asumate de
Româ nia și gradul de realizare , sunt evaluate anual în cadrul Semestrului European, iar pe
baza acestui proces de evaluare sunt emise Recomandări Specifice de Țară, aprobate de
Consiliul European la propunerea Consiliului UE. 26
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (Ministerul
Muncii și Justiției Sociale) propune o viziune pentru România anului 2020 în care potenți alul
forței de muncă va fi valorificat în mod optim pentru consolidarea unei economii competitive,
bazată pe inovare și cunoaștere, participativă și inclusivă.
Transpunerea acestei viziuni va însemna creșterea capacității României de a crea
locuri de muncă noi, de calitate și de a crea un avantaj competitiv pentru economia națională
printr -o resursă umană bine pregătită, cu un nivel înalt de calificare și competențe.
Obiectivele specifice și direcțiile de acțiune27:
 Primul obiectiv vizează o creștere a ocupă rii în rândul tinerilor și prelungirea vieții
active a persoanelor în vârstă , având ca direcții de acțiune diminuarea șomajului în
rândul tinerilor și a numărului de tineri din categoria NEETs28 și creșterea participării
pe piața muncii a persoanelor în vârstă.
 Îmbunătățirea structurii ocupaționale și participării pe piața muncii în rândul femeilor
și persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, urmărind reducerea ocupării în
agricultura de sub zistență și facilitarea relocării acestei resurse umane către activități

26 Idem supra 24.
27 Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Guvernul României, p.44.
28 Tineri care nu sunt în ocupare, educație sau formare.

15
non-agricole, creșterea participării femeilor pe piața muncii, inclusiv prin măsuri
suport de reconciliere a vieții profesionale cu cea de familie, creșterea participării
persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile pe piața muncii, prin dezvoltarea de
măsuri care să combine suportul social cu activarea.
 Dezvoltarea u nor resurse umane cu un nivel înalt de calificare și compet ențe adaptate
la cerințele pieței muncii, prin sprijinirea a daptabilității și dezvoltării permanente a
forței de muncă, corelate cu schimbările structurale ale pieței muncii și îmbunătățirea
nivelului de competențe al persoanelor șomere și inactive apte de muncă, pentru a
facilita reintegrarea acestora pe piața mun cii.
 Îmbunătățirea mecanismului de fundamentare, implementare, monitorizare și evaluare
a politicilor cu impact pe piața muncii, cu două direcții de acțiune: Consolidarea
mecanismului de fundamentare, implementare, monitorizare și evaluare a politicilor
cu impact asupra muncii și consolidarea dialogului social la toate nivelurile pentru a
facilita adoptarea, implementarea și respectarea politicilor cu impact pe piața muncii.
Pentru a urmări metodic progresul implementă rii Strategiei Naționale pentru
Ocupare a Forței de Muncă 2014 -2020, fiecare organizație din cadrul Comitetului
interministerial responsabilă pentru măsuri /acțiuni specifice , va avea responsabilitatea de a
transmite Grupului de lucru informațiile necesare, astfel încât acestea să fie agregate ș i
procesate la nivelul MMFPSPV.
Se vor trimite informații cu privire la următoarele aspecte, fără ca enumerarea să fie
limitativă:
 Descrierea și scopul măsurilor implementate;
 Termenele și etapele de implementare;
 Structura responsabilă cu implementarea măsurii și alte instituții care au contribuit la
implementarea acesteia;
 Stadiul implementării măsurii;
 Situația realizării indi catorilor/rezultatelor;
 Situația alocărilor financiare.
Rezultatele analizei efectuate în cadrul Comitetului interministerial vo r fi comunicate
tuturor factorilor decizionali implicați în implementarea Strategiei, instituțiile având
posibilitatea de a transmite sugestii sau propuneri de corecție a măsurilor.

16
Având în vedere că Strategia este dezvoltată pe termen lung (o perioadă de șapte ani)
obiectivele stabilite vor fi atinse treptat, în funcție de priorități, iar la finalul ciclului de
implementare al Strategiei Comitetului Inter ministerial de monitorizare îi va fi adus la
cunoștință Raportul final de evaluare a implementării Str ategiei .29
Capitolul II I: Șomajul. Noțiune și particularități
1.Considerații generale privind șomajul
Conform Dicționarului explicativ al limbii române30, șomajul este un fenomen
economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre
salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă,
iar șomerul este persoana aptă de muncă, dar fără u n contract de muncă și care caută un loc
de muncă31. Prin urmare, pentru ca o persoană să fie considerată șomer, trebuie să
îndeplinească trei condiții, și anume acesta trebuie să nu aibă un loc de muncă plătit, să fie
disponibil pentru a munci într -un loc de muncă și să fie în căutarea unui loc de muncă32.
În doctrină s -a arătat că somajul este „fenomen de inutilizare socială”33. Printre
cauzele care îl generează se numără : intervenția unor restructurări în viața economică;
eforturile de rentabilizare a agen ților economici, mutațiile tehnologice conjuncturale care fac
ca în anumite perioade unele ramuri să intre în depresiune, ca de exemplu siderurgia,
construcții -montaj, iar altele, cum ar fi agricultura, turismul, etc., să fie în extensie.
Consecințele neg ative ale șomajului pot fi atenuate fie prin reorientarea forței de
muncă disponibilizată spre domenii insuficient dezvoltate în societate, fie prin reorientarea
forței de muncă spre domenii unde se resimte un deficit în muncă, prin recalificare
profesiona lă în meserii care își găsesc c ăutare pe piața muncii sau prin multiplicarea agenților
economici.
Fenomenul șomajului nu poate fi desființat întrucât el este generat de creșterea
demografică, dar și de înlăturarea muncitorului de la locul de muncă prin au tomatizarea
proceselor de producție.

29 Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Guvernul României, p.56.
30 Ed.a II -a, Universul enciclopedic, Bucu rești, 1998, p.1058.
31 Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, Dreptul securității sociale , Ediția a VII -a, Ed. Universul
Juridic, București 2016, p. 91.
32 J. Freyssinete, Le chomage , Editions de Decouverte, Paris, 2000, p.11.
33 Gh.Brehoi, Ajutorul de șomaj și reintegrarea profesională a șomerilor în România, revista
„Dreptul”, nr.4 -5/1991,p.3 -5.

17
Șomajul poate fi definit ca fiind expresia unor dezechilibre, atât pe piața muncii, cât și
pe piața bunurilor și serviciilor. Pe piața muncii el apare atunci când oferta de forță de muncă
este superioară cererii. Pe pi ața bunurilor și a serviciilor, șomajul apare atunci când producția
este inferioară cererii. Prin urmare, șomajul se formează pe baza a două mari procese:
pierderea locurilor de muncă de către o parte a popul ației ocupate și creșterea ofertei de
muncă prin atingerea de către noile generații a vârstei legale pentru a se angaja34.
Șomajul este un fenomen negativ35 pentru orice economie deoarece produce un
dezechil ibru important al pieței muncii , rezultat din faptul că cererea de locuri de muncă este
mai mare decât oferta de forță de muncă.
2.Teorii sociologice
În analiza economică, șomajul este un concept relativ recent ce se găsește tratat în
raționamentele care se ocupă mai ales de explicarea determinării veniturilor sau a trecerii de
la o activitate domestică, la o ocupație salarială.
Conform teoriei clasice a șomajului, acesta este reprezentat ca fiind determinat de
voința indivizilor. Prin urmare există doar un tip de șomaj, și anume șomaj ul voluntar, definit
ca o abat ere de la normalitatea exprimată de "legea debușeelor" a lui Say36, după care orice
producție își creează automat cererea și nu există niciun motiv care să reducă imboldul de a
investi ș i de a crea noi locuri de munc ă.
Teoria clasică a folosirii mâinii de lucru s -a fundamentat pe două postulate: pe de o
parte vorbim despre faptul că salariul este egal cu produsul marginal al muncii, adică salariul
unei persoane este egal cu valoarea care se pierde dacă volumul folosirii mâinii de lucru ar fi
redus cu o unitate, iar pe de altă parte, utilitatea salariului, atunci când este folosit un volum
dat de mână de lucru, este egală cu dezuti litatea marginală a acelui volum de folosire a mâinii
de lucru, adică salariul real al unei persoane ocupate este cel suficient pentru a atrage mâna

34 Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, Dreptul securității sociale , Ediția a VII -a, Ed. Universul
Juridic, București 2016, p. 92.
35 Potrivit unui studiu al Universității din Zurich, șomajul se află la originea suicidului a 45000 de
persoane, în 63 de țări, în special în țările cu economie dezvoltată.
36 Construcție teoretică a economistului Jean Baptiste Say (1767 -1832), apărător al li berei
concurențe și libertății economice. L.d. poate fi formulată astfel: produsele se schimbă contra
produse și orice ofertă își creează propria cerere. Un produs oarecare creat devine ofertă și, implicit,
debușeu pentru alte produse. Când ultimul producă tor a încheiat operațiunile la un bun marfar, dorința
sa cea mai mare este să -l vândă pentru ca valoarea lui să nu fie stocată. Dar, devenit vânzător, el nu
este mai puțin interesat de a se elibera de banii obținuți, achiziționând alte bunuri, pentru că banii
nefolosiți nu -i aduc nici nu avantaj

18
de lucru în cantitatea solicitată de cererea globală. Dacă primul postulat dă curba cererii de
mâna de lucru, al doilea dă curba ofertei, iar volumul ocupării corespunde p unctului în care
utilitatea produsului marginal este egală cu dezutilizarea ocupării marginale a mâinii de lucru.
Rigiditatea la reducere a salariului nominal ar fi principala cauză a șomajului, în
viziunea clasică. O reducere a salariului nominal ar duce la absorbirea șomajului și la o
creștere a producției, atâta timp cât preț ul ramâne constant. Daca masa monetară este
constant ă, o creștere a producției atrage, după sine, o scădere a prețului . Problema apare
atunci când scă derea prețului este mai puternică decât cea a salariilor nominale. Dacă
scăderea este mai puternică, întreprinderile nu recurg la angajarea suplimentară și, deci, se
revine la situația inițială de șomaj. Echilibrul implică o scădere mai mică a prețurilor decât a
salariilor, aceas ta ducând la scăderea salariului real, la creșterea producției și la reducerea
șomajului.
Din analiza facută reiese faptul că teoria clasică oferă o explicație insuficientă apariției
șomajului, deoarece nu se poate concepe ca acesta să scadă dacă se diminuează simultan
prețurile și salariile. Explicația pe care o realizează se bazează pe ideea rigidității la scădere a
salariului și care este fixat la un nivel mai ridicat decât cel de echilibrul și, deci, sporește
cererea de locuri de muncă (crește ofe rta de muncă).
După K. Marx37, șomajul îș i are originea în structurile de valorificare a
capitalului. Acumularea capitalului, însoțită de introducerea progres ului tehnic, are drept
consecință creșterea mai rapidă a capitalului constant, decât a capitalului variabil, ceea ce
conduce la formarea armatei industriale de rezerv ă. Așadar, „ș omajul marxist" este rezultatul
insuficienței de capital variabil, în raport cu rezerva de mână de lucru. Alocarea neadecvată a
resurselor și posibilitățile tehnice limitate ale substituirii muncii prin capitalul fix, fac ca partea
variabilă a capitalului să nu fie în masură să absoarbă mâna de lucru disponibilă, chiar și
atunci când stocul de capital total este integral.
În gândi rea marxistă , șomajul este rezultatul fie al unei creșteri excesive a populației
în raport cu capitalul, fie al unor nivele p rea scă zute ale venitului, care
determină un flux neadecvat al economiilor, situație combinată cu o tehnologie rigidă. Econo –
misirea redusă și cererea insuficient de eficientă împiedică dezvoltarea producției.

37 În cartea intutilată „ Manifestul Partidului Comunist” (germană : Manifest der Kommunistischen
Partei ).

19
Marx consideră că principalele cauze ale suprapopulației relative se gă sesc în modul
specific capitalist de aplicare a progresului tehnic, în ruinarea micilor producători și
comercianți, ca urmare a concurenței marilor firme ș i a cr izelor economice de supraproducție.
În strânsă legatură cu aceste cauze, suprapopulaț ia relativ ă se împarte în:
a) Suprapopulația flotantă, adică partea forței de muncă atrasă și respins ă din activitate,
din cauza dezvoltării inegale a ramurilor și a desfășurării ciclice a reproducției
capitaliste;
b) Suprapoulația latentă, formată din populația excedentară din agricultură și din alte
sectoare ale micii producții de mărfuri, care este tempor ar ocupată, de regulă în locuri
de muncă necalificată și slab remunerată;
c) Suprapopulația stagnantă, formată din persoane care, permanent sau în cea mai mare
parte a anului, nu au de lucru, formând șomajul cronic.
Marx vede soluția problemei șomajului prin dezvoltarea unei societăți care să fie
capabilă să organizeze științific întreaga activitate economică astfel încât să resoarbă
suprapopulația relativă38.
În concepț ia lui J.M. Keynes, ceea ce determi nă, în mod esențial, gradul de folosire a
forței de muncă este nivelul cererii efective. Șomajul de tip keynesist ar e drept fundament o
insuficiență a cererii efect ive, în ambele sale componente, consum și investiț ii.

Graficul relevă că, atunci când prețul efectiv depă șeste prețul de echilibru, oferta
crește, iar cererea ramâne constantă sau chiar se poate reduce. În cazul în care prețul pieței
este p e, oferta de bunuri este Q0 și este superioară cantității cerute Qd la prețul respectiv.

38 Șomajul și ocuparea forței de muncă , Explicația marxistă a șomajului (www.scritub.com).

20
Există un exces de ofertă pe piața bunurilor și dezechilibrul respectiv s e reflectă pe piața
muncii prin șomajul involuntar.
Datorită rigidității ofertei în raport cu prețurile sau a rigidi tății salariil or în raport cu
cererea de muncă , excesul ofertei de muncă poate coexista cu o cerere excedentară pe piaț a
bunurilor. Semn revelator al unei astfel de stă ri poate fi considerat dezvoltarea unor forme
precare de utilizare, precum "munca la negru " și "economia subterană". În plus, datorită
rigidității prețurilor și salariilor , curba ofertei este aproape orizontală .
Rezultă că , în viziunea keynesista, echilibrul dintre cerere și ofertă se poate stabili sub
nivelul folosirii depline a mâinii de lucru, a capitalului ș i a resurselor naturale. Soluț ia aceste i
probleme spinoase, este vazută de Keynes în deplasare a cur bei cererii spre nivelul utiliză rii
depli ne a resurselor. În condițiile unor prețuri ș i salarii rigide stimularea cererii determină, în
modelul keynesist, creșterea producț iei, apropiind -o astfel de potenț ialul real al economiei.
Rolul princ ipal revine investiț iei și, de aceea , Keynes vede posibilitatea
înlătură rii șomajului printr -un volum corespunză tor al cheltuielilor de inves tiții, suficient de
mare care să poată absorbi producția furnizată de excedentul de mână de lucru, în situaț ia în
care aceasta ar fi ocupată . Trebuie ca, pe calea politicii mon etare, bugetare sau fiscale, să fie
încurajată investiț ia, pentru a se ajunge la un grad cât mai mare de ocupare. Sinteza
terapeuticii prec onizate de Keynes își găseș te expresia într -o creștere economică inflaționistă .
Teoria economică actuală cu privire la cauzele șomajului formulează mai multe
concluzii cu privire la factorii cauzatori.
Se conturează ideea că șomajul nu provine în întregime dintr -o cerere insuficientă,
putând avea și alte cauze și alte forme de manifestare, cum ar fi un număr redus al locurilor
de muncă, determinat de slabele investiții anterioare sau de un excedent de ofertă de forță de
muncă, în raport cu cap italul fix existent ca urmare a unui exod sau a imigrați ei. De
asemenea, se poate manifesta un șomaj clasic deosebit, în sensul că în timp ce unele
capacități de producție rămân neutilizate, pentru că sub efectul concurenței sunt preferate
investi ții de productivitate, în detri mentul celor de capacitate, astfel că anumite locuri de
muncă rămân neocupate. O altă cauză ar putea fi datorată creșterii mobilității mâinii de lucru
și reducerii timpului de angajare, ca urmare a unor rapide și profunde restructurări industriale,
a noilor modalități de gestionare a mâinii de lucru și a modalităților de acordare a
indemnizației de șomaj.

21
Pe de altă parte, se susține că prin crearea unui anumit număr de locuri de muncă nu se
diminuează , în același timp, șomajul, pentru că numărul solicitanților de muncă a crescut,
datorită creșterii vârstei de pensionare, a ratei de activitate a femeilor și a apariției șomajului
adițional. Totodată, creșterea producției nu înseamnă în mod automat o sporire a numărului
locurilor de muncă .
3.Șomajul în rândul tinerilor
Una dintre preocupările principale ale Uniun ii Europene si ale statelor mem bre este
combaterea șomajului la nivelul UE, în special în rândul tinerilor, astfel că s -au instituit o
serie de măsuri concrete pentru a ajuta tinerii europeni să obțină un loc de muncă, o uc enicie
sau să își continue educația. În prezent vorbim despre patru măsuri de sporire a ocupării forței
de muncă în rândul tinerilor: garanții pentru tineret, pentru a contribui la asigurarea faptului
că tinerii cu vârsta sub 25 de ani primesc o ofertă de calitate de angajare, de continuare a
educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu în termen de patru luni de la
părăsirea sistemului educațional sau de la intrarea în șomaj. De asemenea inițiativa privind
ocuparea forței de muncă în râ ndul tinerilor este dublată de un proiect de finanțare din partea
UE pentru a sprijini tine rii din regiunile în care rata ș omajului în rândul acestora depășește
25%. O a trei a măsură privește instituirea unor programe de ucenicie și stagii de calitate
pentru a imbunătăți tranziția de la școală către activitatea profesională. Totodată , UE dorește
îmbunătățirea mobilității forței de muncă prin facilitarea, pentru tinerii europeni, a găsirii
unui loc de muncă, a unui stagiu sau a unei ucenicii într -o altă țar ă a UE decât cea de origine.
În baza sprijinirii inițiativei pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, liderii
UE au convenit instituirea unor programe precum „Primul tău loc de muncă EURES”39 și
„ERASMUS+”, programe ce promovează, de asemnea, fo rmarea profesională
transfrontalieră. În plus, statele membre au fost încurajate să își utilizeze o parte din alocările
lor de la Fondul social european pentru a sprijini schemele de mobilitate transfrontalieră.
Liderii UE au convenit să instituie cadrul d e calitate pentru stagiile de formare.
Aceasta vizează conectarea sectorului privat, a partenerilor sociali și a întreprinderilor pentru
a crea ucenicii de înaltă calitate.
Conform sursei Eurostat, după un studiu realizat în perioada aprilie 2017, șomajul în
rândul tinerilor în UE prezintă următoarele aspecte:

39 EURES oferă în prezent acces la peste 1,4 milioane de locuri de muncă vacante, 300 000 de CV –
uri și aproape 9000 de angajatori înregistrați la nivelul întregii UE.

22
 3,9 milioane de tineri (sub 25 de ani) se aflau în șomaj în februarie 2017
 numărul șomerilor tineri a scăzut cu 475 000, comparativ cu februarie 2016
 în februarie 2017, rata șomajului în rândul tinerilor a fost de 17,3%, față de 19,3% în
februarie 2016
 diferențele dintre ratele șomajului în rândul tinerilor din țările UE sunt mari: de la 6,6% în
Germania la aproape 45,2% în Grecia, 41,5% în Spania și 35,2% în Italia

Capitolul IV: Evoluția șomajului în România
1.Cauzele șomajului
Șomajul este definit în general, drept stadiul în care o persoană nu este capabilă să
desfășoare o muncă utilă, iar perceperea utilității muncii este, în sens larg, rezultatul
condițiilor sociale. Conceptul de șomaj poate căpăta o extensiune mai mare dacă este privit ca
o formă de subocupare, respectiv o manifestare specifică de inactivitate, cuprinzând
persoanele care cer de lucru, în schim bul salariului practicat în mod normal sau chiar mai
mic, însă această cerință nu poate fi satisfăcută pentru fieca re individ, în aceeași meserie ș i în
localitatea de reședință.
Cauzele șomajului sunt multiple40, iar în România câteva dintre acestea sunt: selecția
naturală, psihologia, modificarea structurii economice și dificultățile salariaților de a se
adapta acestor mutații, vo ința și comportamentul oamenilor, progre sul tehnic, cheltuielile
bugetare pentru „protecție socială” sau „plățile de transfer”, lenea și eșecurile individuale, dar
și sistemul politic.
Unul dintre factorii importanți care au stat la baza reducerii gradului de ocupare și a
creșterii șomajului este, așa cum spunea Keynes, scăderea cererii efective. Astfel scăderea
puterii de cumpărare a salariului nominal a avut un impact negativ asupra cererii de bunuri și
servicii din partea populației.
O altă cauză majoră care generează șomajul în țara noastră este volumul importurilor
masive de produse, atât of iciale cât și „neoficiale”. Importurile „neoficiale” de produse, prin
introducerea în țară de către persoane fizice, a dus, în special în perioada de după 1989, la

40Mimi Pe trișan, Șomajul în România , revista Unemployment în România ,martie 2008, p.3-4.

23
reducerea producției în țara noastră, deoarece produsele respective se vindeau la prețuri ma i
mici decât produsele similare din România. Menținerea acestor practici pentru o perioadă
îndelungată a facut ca țara noastră să fie dependentă de exterior pe linia aprovizionării cu
factori de producție. Importurile masive au dus la deterioararea balanțe i comerciale și
inclusiv a celei de plăți, având drept efect creșterea șomajului. În consecință, pierderea
piețelor externe, dar și diminuarea dimensiunilor pieței interne au afectat ocuparea mâinii de
lucru.
Scăderea investițiilor constituie o altă cauz ă majoră . Creșterea ratei inflației,
coroborată cu o rată ridicată la credite a indus în economia României un risc ridicat in mediul
de afaceri românesc (afectat de numeroase dificultăți legate de instabilitatea și incoerența
legislativă și instituțională, de proliferarea birocrației, de amplificarea economiei
necontabilizate), cu efecte negative asupra pieței muncii. Același efect l -a avut și diminuarea
potențialului intern de economisire, generată de scăderea accentuată a veiturilor reale ale
populației și nivelul ridicat al dobânzilor active. Capacitatea redusă de retehnologizare indusă
de comprimarea ratei investiționale, a întreținut ritmul lent al restructurării. Ea se adaptează și
volumului relativ restrâns al fluxurilor investițiilor directe străine .
Lipsa unui cadru legislativ adecvat, precum și in stabilitatea care a dominat după 1989
a făcut ca volumul investițiilor să fie redus. Investițiile care totuși au fost făcute, au avut ca
destinație majoră domeniul comercial, motiv pentru care nu au avut un efect de multiplicare
corespunzător. Dacă se investea în domeniul producției, se crea un efect multiplicator prin
apariția unor locuri de muncă noi, în alte domenii, pe lângă cele de producție. Un factor
important care frânează volumul investițiilor est e practicarea unor rate ridicate ale dobânzii la
creditele acordate.
În concluzie, în România, fenomenul șomajului este rezultatul mai multor influențe,
fizico -biologice, psihologice, politico -economice și juridico -legislative ce se află într -un
raport de interdependență, generând mai multe tipuri de șomaj, întâlnite în economia țării
noastre.41
2.Formele șomajului
Punctul de plecare î n definirea șomajului este reprezentat de lipsa unui loc de muncă
pentru o perioadă de timp, lucru consemnat în registrele organelor de plasare. Inactivitatea
poate fi rezultatul voinței individual e sau poate fi determinat de faptul că cel ap t pentru

41 Andreea Dănciulescu, Cauze ale șomajului în România (www.schoolbusiness.ro)

24
muncă nu găsește un loc disponibil din motive independente de voința sa. Prin urmare,
șomajul poate fi voluntar sau involuntar . Keynes consideră că șomajul voluntar este „datorat
refuzului sau i mposibilității, pentru purtătorul de forță de muncă, de a accepta o retribuție
corespunzătoare valorii produsului care -i poate fi atribuit, refuz sau imposibilitate bazată pe
anumite prevederi legale, pe uzanțe sociale, pe înțelegeri în vederea negocierilor colective, pe
adaptarea lentă la schimbări sau pe simpla încăpățânare, propri e naturii umane". Șomajul
voluntar are la origine rigiditatea salariilor la scădere42. Pentru ca piața muncii să se
echilibreze, ar trebui ca salariul practicat să tindă spre salariul de echilibru, însa ajustarea prin
scădere a sa lariilor nu se poate reali za, căci se opun cei afectați. Exigențele pieței muncii nu
sunt respectate și apare ș omajul "voluntar", prin faptul că o parte din oferta de muncă nu este
realizată . Șomajul involuntar desemnează starea specifică persoanelor neocupate care, deși
dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic, determinat în condițiile pieței, nu pot să -și
realizeze acest obiectiv pentru simplu motiv că asemenea locuri de muncă nu există. Definiția
dată de Keynes este: "șomajul involuntar există dacă, în cazul unei creșter i ușoare, în raport
cu salariul nominal, a prețurilor la bunurile pe care le consumă muncitorii, atât oferta to tală
de mâna de lucru, dispusă s ă muncească la salariul nominal curent, cât și cererea totală de
mâna de lucru, la acel salariu, ar fi mai mare d ecât volumul existent al ocupării."
Posibilitatea, care permite, voluntar, unei persoane să nu lucreze o anumită perioadă,
nu exista oriunde și oricând. Ace asta este dată de situația care permite șomerului a continua
căutarea unui loc de muncă care să -i convină mai mult decât să accepte ofertele care îi sunt
făcute. Reflectând realitățile unei economii ce caută cele mai bune criterii pentru alocarea
resurselor de muncă și nevoile economiei, șomajul voluntar apare ca un rău necesar, acceptat
și considerat n ormal. În țările dezvoltate, se manifestă, mai ales, un șomaj vizibil, involuntar,
care constă în existența unor persoane neocupate, dar dispuse să se angajeze la un salariu
fixat pe piața muncii.
Șomajul fricțional este șomajul care se consideră a fi nor mal pe piața muncii și se
naște din cauza mișcărilor continue de persoane: între slujbe, în regiuni ale țării în căutare de
slujbe sau în diferite stadii ale ciclului de viață. Chiar dacă o economie ar fi la nivelul de
utilizare completă a forței de muncă, ar exista circulație datorită faptului că oame nii își caută
locuri de muncă ( în cazul absolvirii școlii, cu ocazia mutării într -un alt oraș, la reintrarea în
muncă a femeilor, după o perioadă de îngrijire a copiilor). Șomajul de mobilitate, reprezentat

42 În sensul că salariile practicate sunt mai mari decât salariile de echilibru, din cauza presiunilor
exercitate de sindicate și salariați.

25
de acei oameni care se află între două slujbe, ar trebui considerat normal. Totuși și acesta ar
putea fi considerat un adevărat semn al creșterii șomajului atunci când durata medie de
așteptare între două slujbe, crește. De exemplu, în Franța, un solicitant din cinci a șteaptă să
lucreze mai mult de un an. Deoarece șomerii fricționali sunt, de obicei, în căutare de
plasamente mai bune, se consideră deseori că aceștia sunt șomeri voluntari. Acest tip de
șomaj este, de regulă, de durată scurtă.
Șomajul structural este cauzat de restructurarea economiei sub influența crizei
energetice și a evoluției tehnico -științifice, care redistribuie forța de muncă în scopul
reducerii acesteia pe unitatea de produs ca urmare a creșterii productivității muncii. Apare
astfel o neconcordanță între cererea și oferta de muncitori de o anumită calificare sau cu o
anumită specializare. Cererea pentru un anumit tip de muncă crește, în timp ce cererea pentru
altul scade, iar ofertanții de locuri de muncă nu se adaptează rapid. Dacă salariile s -ar ajusta
lin la cererile și ofertele de forță de muncă în schimbare, ele ar putea fi un indicator corect de
reorientare a forței de muncă . Însă salariile nu răspund rapid la șocurile economice, neputând
îndeplini acest rol pe piața forțe i de muncă.
Crizele și conjuncturile defavorabile trecătoare provoacă șomajul ciclic. Poate fi
numit șomajul perioadelor de recesiune. Faptul că într -o perioadă de recesiune, în SUA rata
șomajului crește în peste 40 din cele 50 de state, înseamnă că șomaj ul este în mare parte
ciclic. Șomajul ciclic apare atunci când nivelul de angajare a forței de muncă ca un rezultat al
cererii agregate insuficiente. O variantă a șomajului ciclic este șomajul sezonier care este
indus de ciclicitatea naturală cauzată , de e xemplu, de factori naturali specifici în agricultură.
Distribuția între șomajul ciclic, pe de o parte și șomajul structural și cel fricțional, pe de altă
parte, ajută la diagnosticarea corectă a sănătății pe piața forței de muncă. Nivelele înalte de
șomaj structural și fricțional pot să apară chiar și atunci când piețele generale de muncă sunt
în echilibru.
În doctrină sunt întâlnite și alte tipuri de șomaj, precum șomajul tehnic, tehnologic,
șomajul total și șomajul parțial.
Șomajul tehnic este determin at de întreruperea sau restrângerea activității economice
ca urmare a lipsei sau insuficienței unor factori de producție (energie, materii prime,
subansamble, etc.)43.

43 Art.53 din Codul muncii.

26
Șomajul tehnologic este cauzat de introducerea unor inovații care economisesc
resursele de muncă, substituindu -le în proporții diferite cu capital (prin mecanizare,
automatizare, robotizare, informatizare). De regulă aceste manevre sunt însoțite de creșterea
corespunzătoare a volumului de activitate.
În ceea ce privește ultimele două categor ii, spunem că o persoană se află în stare de
șomaj total, atunci când se află î n stare de inactivitate completă , de durată și în stare de șomaj
parțial atunci când are loc o reducere impusă, mai mare sau mai mică, a duratei săptămânii de
lucru însoțită de diminuarea salariului.
Din perspectiva duratei șomajului, se face o diferențiere44 între șomajul pe termen
scurt (până la 4 săptămâni) și șomaj pe termen lung (mai mult de 14 săptămâni) . Analizând
relația dintre aceste două tipuri de șomaj și fazele princi pale ale ciclului de afaceri
desprindem următoarele: o fracțiune mare din șomaj ese de durată foarte scurtă în perioadele
de avânt; în recesiunui, șomajul pe termen lung devine o problemă socială.
Motivele șomajului sunt: părăsirea slujbelor din inițiativ a celor angajați; co ncedierile;
timpul pierdut în că utare de slujbe. Conform graficului din figura de mai jos aceste m otive
genereaza șomaj în proporț ii diferite, hotărâtoare fiind și faza ciclului economic: avânt sau
recesiune. Astfel, părăsirea slujbelor generează un proces scăzut de șomeri (1%), aproximativ
același în cele două faze luate în studiu. Pierderea slujbelor este motivul major al șomajului.
Numărul concedierilor este, de regulă, de trei ori mai mare în perioadele de recesiune decât în
cele de avânt. Timpul pierdut pentru căutarea de plasamente de către proaspeții absolvenți ai
diferitelor trepte de învățământ generează un eșantion redus de șomeri. Chiar în perioadele
de recesiune "noii intrați în efectivul forței de muncă" nu depășesc cu mult 1%. Cei care au
fost angajați, dar dintr -un motiv sau altul (continuarea studiilor, îngrijirea copiilor etc.) au
ieșit din efectivul forței de muncă, alimentează un alt grup al șomerilor, atâta timp cât sunt în
căutare de slujbe pentru a reintra în categor ia forței de muncă.

44 Monica Roman, Cristina Voicu, Câteva efecte socioeconomice ale migrației forței de muncă asupra
țărilor de emigrație. Cazul României , Volumul XVIII (2010).

27

Motivele Șomajului45

3.Măsurarea șomajului
Conceptul de măsurare a șomajului reprezintă o estimare a proporțiilor, a structurii, a
intensității și a duratei șomajului. Pentru analiza acestora s -au creat instituții specializate46
care aplică modalități specifice de înregistrare a șomajului. Principalele caracteristici a
acestui fenomen sunt: nivelul șomajului, adică mărimea lui, la un moment dat, intensitatea,
durata medie și structura (componeța) șomajului.
Mărimea șomajului ref lectă numărul persoanelor care nu lucrează, în raport cu
numărul total al persoanelor care sunt apte și doresc să lucreze. Măsurarea se poate face în
două modalități:

45 www.scritub.com – Șomajul
46 În România, Institutul Național de Statistică, în domeniul sistemului asigurărilor sociale pentru
șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, are următoarele atribuții:
a) Calculează indicatorii statistici privind resursele de mun că, populația activă și populația
ocupată;
b) Furnizează Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă datele privind forța de
muncă rezultate din cercetările statistice proprii;
c) Elaborează, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Soci ale, sistemul de
indicatori statistici ai pieței muncii și metodologia de calcul a acestora;
d) Avizează cercetările statistice speciale realizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței
de Muncă sau de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (a rt.12 din Legea
nr.76/2002)

28
 în expresie absolută (masa șomajului) – adică numărul persoanelor care la un moment
dat întrunesc condițiile pentru a fi incluse în categoria șomerilor (numărul persoanelor
din populația activă neocupată);
 în expresie relativă (rata șomajului) – calculată ca raport procentual între numărul
mediu al șomerilor și oricare dintre următoarele: popu lația activă, populația activă
disponibilă, forța de muncă (populație ocupată+șomaj), populația ocupată sau
populația ocupată ca salariați.
În funcție de modul de calcul al șomajului, pot apărea două fenomene: fie o
subevaluare a șomajului, fie o supraeval uare a acestuia. Subevaluarea șomajului este
determinată de înregistrarea doar a pe rsoanelor care primesc indemnizație de șomaj,
excluzând alte categorii, precum tinerii care încheie un ciclu de învățământ și nu au loc de
muncă47. Supraevaluarea șomajului a pare în cazul în care sunt înregistrați ca șomeri și alte
categor ii care ar fi neîndreptățite, precum persoanele care încasează indemnizația de șomaj și
nu au intenția de a se angaja, persoanele care au deja un loc de muncă, dar pretind că sunt
șomeri, pen tru că prestează o muncă nedeclarată sau acele persoane care nu doresc să
muncească din motive strict personale.
Beneficiarii sistemului de asigurări sociale pentru șomaj48 sunt persoanele în căutarea
unui loc de muncă, aflate în una din situațiile:
a) au deve nit șomeri pentru că nu au loc de muncă, nu realizează venituri sau
realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât
indemnizația de șomaj;
b) nu au putut ocupa un loc de muncă după absolvirea unei instituții de
învățământ ;
c) ocupă un loc de muncă și din diferite motive doresc schimbarea acestuia;
d) au obținut statutul de refugiat sau altă formă de protecție internațională,
conform legii;

47 Conform art.17 alin(2) Legea nr.76/2002 , sunt asim ilate șomerilor, persoanele car e nu au putut
ocupa un loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ.
48 A se vedea Ordinul nr.171/2004,pentru aprobarea Proceduril or privind modul de acordare a
drepturilor de care beneficiază persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pe durata participării la
o formă de pregătire profesională ,(publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.725 din 11
august 2004), mo dificat prin Ordinul 40/2006(publicat în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr.
105, din 3 februarie 2006)

29
e) străinii sau apatrizii care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în
România sau ca re au drept de muncă pe teritoriul României;
f) nu au putut ocupa un loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din
detenție. (art.16)
Beneficiarii indemnizației de șomaj sunt asigurați în sistemul de asigurări sociale de
stat și în sistemul asigurărilo r sociale de sănătate și beneficiază de toate drepturile prevăzute
de lege pentru asigurații acestor sisteme.49
Intensitatea șomajului se calculează prin determinarea corectă a momentului încetării
totale sau parțiale a actvității și diminuarea corespunzăto are a salariului sau pierderea totală a
locului de muncă.
Durata sau perioada șomajului este calculată în funcție de timpul care se scurge de la
pierderea locului de muncă până la reluarea activității într -un domeniu sau altul. Durata
șomajului este media lungimii perioadelor de șomaj. La o rată dată a șomajului, cu cât durata
este mai scurtă, cu atât fluxurile sunt mai mari. Cu cât fluxurile de intrare în șomaj sunt mai
mari decât fluxurile de ieșire din șomaj, cu atât nivelul șomajului crește. Creșterea n umărului
de pierderi involuntare de locuri de muncă și de abandonări ale slujbelor duc la creșterea
fluxurilor de intrare în piața muncii. Nu doar că firmele își reduc efectivul, dar conti nuă să
facă și noi angajări. La rândul lor, muncitorii care își pier d locul de muncă, caută altele,
făcând astfel ca șomajul să fluctueze mai mult.
Experiența țărilor dezvoltate, care au urmărit o perioadă îndelungată fenomenul
șomajului, arată că durata șomajului este de circa 2 luni, iar ponderea perioadelor mai scurte
de o lună este mai mare de jumătate de perioadele de șomaj încheiat, ceea ce dovedește
importanța pe care o dau șomerii reluării cât mai rapide a lucrului.
Durata mediană a perioadelor de șomaj, deși scurtă, este influențată de condițiile de
piața muncii. Î n timpul recesiunii, durata mediană depășește cu circa 50% valorile atinse în
perioada de expansiune.
Durata mediană scurtă a șomajului, de circa 6 săptămâni, trebuie interpretată cu
atenție pentru că nu înseamnă, în întregime că indivizii caută și își găsesc imediat de lucru.

49 Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, Dreptul securității sociale, editura Universul Juridic, București
2016, p.98.

30
Aproape jumătate din perioadele de șomaj au ca efect retragerea persoanei din categoria forță
de muncă, independent de situația pieței muncii.
Asupra duratei șomajului acționează o serie de fac tori: structura demografică a
poulației, numărul și tipul locurilor de muncă disponibile, interesul șomerilor de a căuta un
loc de muncă mai bun, organizarea pieței muncii, mărimea ajutorului de șomaj, în comparație
cu salariul prati cat pe piața muncii, comportamentul lucrătorilor, etc.
Structura șomajului este un indicator de ordin structural care oferă o clasificare a
șomerilor în funcție de nivelul calificării, domeniul de activitate, sex, vârstă sau rasă.
Șomajul diferă de la un grup la altul, crescând odată cu vârsta. El este mai rid icat în
rândul tinerilor, decât al adulților. În cazul persoanelor în vârstă, principala cauză a șomajului
este pierderea locului de muncă, iar la tineri cauza șomajului poate fi intrarea, pentru prima
dată, în rândul forței de muncă sau revenirea pe piața muncii, după o perioadă mai mare decât
cea prevăzută în legislația muncii pentru a fi păstrați în rândul șomerilor. Ținând seama de
criteriul vârstei, și durata șomajului este diferită, astfel că la vârstnici durata șomajului este
mai mare și se termină, de obicei prin retragerea de pe piața muncii, iar la tineri, durata
șomajului este mai scurtă și perioada se termină printr -o angajare sau reangajare.
Toți acesti indicatori calitativi și cantitativi, precum și rata șomajului ne oferă o
viziune generală a supra nivelului șomajului la un moment dat, pe ansamblul economiei
naționale, într -o zonă geografică, în anumite ramuri, profesii, meserii.

4.Rata șomajului
Ocuparea deplină nu înseamnă că fiecare p ersoană aptă e ste și ocupată, iar șomajul
este inexistent. Șomajul existent în condițiile unei ocupări totale, este un șomaj natural,
caracterizat prin rata naturală a șomajului. În condițiile ocupării totale, Rata naturală, rata
structurală și rata șomajului, înseamnă a celași lucru.
Pentru a da o definiție ratei șomajului, putem spune că se determină ca un raport
procentual între doi indicatori absoluți, primul exprimând dimensiunea neocupării, adică
șomerii, iar al doilea măsurând numărul populației de referință, de r egulă populația activă.
Ținând seama de fluxurile de intrare și de fluxurile de ieșire din șomaj, putem spune
că rata naturală a șomajului este rata șomajului la care fluxurile de intrare și fluxurile de

31
ieșire din șomaj se echilibrează. Fluxurile se pot compensa la orice nivel al șomajului, ceea ce
înseamnă că și rata naturală a șomajului poate avea niveluri diferite, în perioade diferite.
Rata naturală a șomajului a fost considerată de Friedman drept un nivel de șomaj
voluntar, care curăță piața munc ii, menține constantă rata medie a salariului real și
considerând creșterea productivității muncii egală cu zero, menține constant și nivelul
prețurilor. De aici rezultă că rata naturală a șomajului este o rată a șomajului care corespunde
unei rate stabile a inflației.50
Estimarea ratei naturale a șomajului se face, de obicei, pornind de la o perioadă în
care piața muncii este considerată a fi în echilibru și în care rata totală și ratele parțiale ale
șomajului se află la valorile lor naturale.
Rata naturală a ș omajului u x se po ate aprecia ca o medie ponderată a ratelor naturale
ale șomajului, pentru diferite g rupe de forță de muncă , u xi :
.
Ratele naturale parț iale sunt difer ite pentru diverse grupe de forță de muncă. În cazul
când au loc modificări sensibile ale ratelor parț iale, u xi și u x se vor modifica, aș a cum, atunci
când modifică rile în u xi sunt compensatorii, de la o grupa la alta, u x poate rămâne
neschimbată .
Rata naturală a ș omajului, u xi, nu are o mărime constantă . Pentru SUA, estimă rile
referitoare la anul 1960 indicau o rată a șomajului, în condiț ii de ocupare totală , de 4 % . La
începutul anilor '70, ea crescuse la 4,9 % , iar pentru deceniile 9 ș i 10 au fost extrapolate valori
de 5-6 %51 .
În funcție de obiectivele de cunoaștere urmărite, de informațiile disponibile, în
statistica internațională se folosesc concomitent mai multe rate de șomaj. Diferențele dintre
acestea sunt determinate de conținutul termenilor implicați în raport, de sursele de date, de
metodologia de calcul.

50 Monica Dobrescu, Claudia Paicu, Silvia Iacob, Rata naturală a șomajului și implicațiile
acesteia în planul politicii economice, Volumul XVIII(2011), No.2(555), pp.186 -201
51 www.scritub.com – Șomajul .

32
Rata de șomaj standardiz ată BI M (Biroul Internațional al Muncii) se calculează ca un
raport între numărul persoanelor neocupate care caută de lucru52 și populația activă totală.53
Rata de șomaj standardizată în sensul U.E. este raportul dintre numărul șomerilor și populația
activă civilă. Rata de șomaj standardizată în sensul OCDE( Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică), este un raport între numărul de șomeri și popu lația activă.54

5.Consecințele șomajului
Șomajul, ca fenomen economico -social, are consecințe importante, atât individuale,
cât și colective.
Pe plan național, excluderea unei părți a forței de muncă influențează dinamica
mărim ii PIB, în sensul că instruirea și calificarea celor aflați în șomaj au presupus cheltuieli
din partea individului și a sociatății, cheltuieli care nu vor putea fi rec uperate în situația
șomajului d e lungă durată, întrucât acestă forță de muncă, ieșită din populația activă ocu pată,
nu contribuie la creșterea PIB. Societatea su portă costurile șomajului pe seama contribuției la
fondul de șomaj, din partea agenților economici și salariaților.
La nivel individual, de familie, șomajul se răsfrânge negativ asupra venitului,
indemnizația de șomaj fiind mai mică decât salariul. Totodată, devenind șomer, individul
pierde o parte din identitatea sa socială și suportă o micșorare a resurselor sale economice și
monetare. Consumul său și economisirea se modifică, are loc o îngustar e a rețelei relațiilor
sociale , iar singurătatea, neliniștea și incertitudinea , transformă viața socială a celui lipsit de
lucru.
După cum am amintit și mai sus, efectele materiale ale șomajului sunt parțial atenuate
de existența ajutorului de șomaj. Po trivit Legii nr.76/2002, sunt considerați persoane care
beneficiază de indemnizație de șomaj, șomerii care îndeplinesc cumunativ următoarele
condiții:

52 Șomeri în sens ul BIM, adică acele persoane în vârstă de 15 -74 de ani, care îndeplinesc simulta
următoarele trei condiții:
1. Nu au loc de muncă;
2. Sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni;
3. S-au aflat în căutare activă a unui loc de muncă, oricând în c ursul ultimelor patru săptămâni.
53 www.insse.ro
54 În anexă sunt prezentate grafice cu privire la rata șomajului în România, în ultimii ani.

33
– au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare
datei înregistrării cere rii;
– nu real izează venituri, sau realizează, din activități autorizate, venituri mai mici decât
valoare indicatorului social în vigoare;
– nu îndeplinesc condițiile de pensionare;
– sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în raza cărora își au
domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au avut ultimul loc de muncă sau au realizat
venituri în acea localitate.55
În cazul șomajului se indentifică un cost economic, dacă vorbim despre un șomaj
structural sau ciclic, un cost financiar și un cost social.
Costul economic este determinat, mai ales, prin pierderea pe care o înregistrează
societatea, în ansamblul său, prin diminuarea producției sub nivelul ocupării depline.
Problema care se pune în cazul șomajului ciclic este identificarea costurilor s uportate de
societate, ca urmare a reducerii producției sub nivelul potențialului său productiv. O
determinare a acestor costuri se poate efectua cu ajutorul legii Okun: pe termen scurt,
creșterea cu un procent a șomajului va duce la o scădere a producției cu 2,5%, lucru care
poate fi luat în considerare la determinarea costului șomajului. Legea Okun arată că, atunci
când există șomaj, pr oducția este mai mică decât ar putea fie, iar această pierdere de
producție este o pierdere pentru societate.
Costul fina nciar al șomajului își găsește expresia în creșterea sarcinilor care apasă
asupra sistemului productiv și a colectivității publice și în diminuarea încasărilor fiscale și a
cotizațiilor sociale pe care le provoacă șomajul. De obicei, costul financiar al șo majului se
repartizează pot rivit regului de trei treimi (1/ 3 este reprezentată de investițiile publice pentru
crearea de noi locuri de muncă,1/3 sunt indemnizațiile de șomaj și 1/3 reprezintă pierderile de
încasări fiscale și cotizații sociale ). Șomajul determină în primul rând o creștere a sarcinilor
care apasă asupra sistemului economic, prin amplificarea finanțării de către patronat, a
indemnizațiilor de șomaj în perioadele de șomaj masiv. Explicabilă și motivată social,
indemnizația de șomaj are efect e economice contradictorii. Se constată că ș omajul voluntar
este cu atât mai mare, cu cât indemnizația este mai consistentă. O mărime redusă a acestuia
determină o preocupare mai mare pentru a găsi rapid un loc de muncă; după cum, o sumă mai

55 Alexandru Țiclea, Lara Georgescu, Dreptul securității sociale , ed. Universul Juridic, Bcuurești
2016, p.114

34
mare reduce interesul pentru un loc de muncă . Este p rofitabil pentru colectivitate și pentru
individ ca alocarea și utilizarea resurselor d e muncă să fie cât mai eficiente . Faptul că fiecare
individ caută un loc de muncă care să corespundă cât mai bine aptitudi nilor și aspirațiilor
sale, și care să fie remunerat, nu a re nimic antieconomic. În acelaș i timp, este necesar ca
durata căutării unui loc de muncă corespunzator să nu devină o povară financiară , grea de
suportat. Pentru ace asta, este necesar ca indemnizația de șom aj să aibă un nivel optim, adică
să fie stabilită astfel încât să incite la căutarea unui loc de muncă și să evite, pe cât posibil,
substituirea rațională , din punct de ved ere individual, a timpului de căutare, cu timpul de
odihnă. Mărimea optimă a indemni zațiilor de ș omaj , situată între 45 -90 % din salariul avut și
acordată pentru o anumită perioadă, determin ă mobiluri și atutidini specifice fiecărei țări în
parte. În al doilea rând are loc o creștere a sarcinilor suportate de colectivitățile publice.
Guvernul este obligat să consacre o parte importantă din buget pentru a finanța acțiunile
specifice l uptei împotriva șomajului, pent ru formare profesională, pentru cre ditile privilegiate
acordate în anumite industrii si pentru subvenții în vederea creării de locuri de muncă pentru
anumite regiuni. De asemenea are loc o diminuare a resurselor publice, întrucât șomerii pierd
o parte din venituri și consumă mai puțin, iar impozitele directe și indirecte plătite de șomeri,
precum și cele legate de actititatea profesională , sunt și ele în volum mai mic.
Șomajul are și o serie de consecințe sociale. Dezvoltarea micii și marii criminalități,
modificarea valorilor sociale privi nd școala, munca, pensia, creșterea numărului de
sinucideri, boli psihomatice, legate de teama față de șomaj sunt cateva dintre consecințele
sociale ale șomajului ce nu trebuie ignorate.

Capitolul V: Șomajul în Uniunea Europeană. Privire specială asupra
Franței.
1. Șomajul în Uniunea Europeană.
În analiza șomajului în țările UE este tot mai des avansată ipoteza conform căreia unul
din determinanții principali îl constituie incompatibilitatea dintre calificările disponibile pe
piața muncii și cele cerute de î ntreprinderi. Acesta pare a fi principalul determinant al
șomajului structural. Alături de această cauză mai poate fi menționat și costul ridicat al forței
de muncă necalificate, comparativ cu cel al angajării forței de muncă calificate.

35
Diferențele între costul social și costul privat al mâinii de lucru și gradul diferit de
impozitare, din sistemele de asigurări sociale, existente la nivelul statelor membre, explică
într-o anumită măsură , discrepanțele dintre ratele naționale ale șomajului.
Factorii inst ituționali și migrațiile de populație pot explica persistența unor puternice
diferențe între ratele de șomaj europene. Deși în Europa, libera circulație a forței de muncă a
fost statuată încă din 1957, prin Tratatul de la Roma, fluxurile de populație în in teriorul UE
sunt reduse. În medie, pe ansamblul țărilor UE, 5% d in populație (circa 18 milioane ) are o
naționalitate diferită de cea a țării în care este rezidentă, dar 2/3 sunt străini din afara UE si
doar 1/3 vin din țări ale UE.
Obstacolele în cale migr ațiilor în interiorul UE sunt importante, unul dintre ele
constând chiar în barierele lingvistice. Din acest punct de vedere trebuie menționat faptul că
europenii care migrează în interiorul UE au, cel mai adesea, un nivel ridicat de calificare și
din acea stă cauză vorbesc una sau mai multe limbi străine. Un alt obstacol îl constituie costul
ridicat al locuințelor în regiunile cele mai dinamice, cost ce poate diminu a sau chiar anula
avantajul unui salariu mai ridicat. Cea mai mare barieră în calea migrației o reprezintă
nearmonizarea reglementărilor privind diplomele și calificările la nivelul UE56
În ceea ce privește ajutorul de șomaj la nivelul UE, coordonarea prestațiilor de șomaj
este reglementată de art.6, art.61 -65 din Regulamentul nr.883/ 2004 și art.54 -57 din
Regulamenul d e implementare.
Spre deosebire de vechiul regulament, în prezent este reglementat și cazul persoanelor
care desfășoară activități independente . Pentru a avea dreptul la prestații de șomaj în noul
stat de angajare, se poate apela la perioade de asigurare , angajare sau activitate independentă
realizate în temeiul legislației unui alt stat membru, cu condiția ca perioada în cauză să fie
considerată ca o perioadă de asigurare în temeiul acestei legislații57. Pentru ca un stat me mbru
să poată acorda dreptul la indemnizația șomaj, este necesar ca această prestație să se solicite
în statul în care persoana respectivă a fost angajată ultima dată58 .

56 Nicolae Sută, Integrarea Economică Europeană , Ed. Economică, București 1999.
57 Coordonarea Sistemelor de Securitate Socială în Uniunea Europeană: Raport explicativ asupra
Regulamentului (CE) nr.883/2004 și al Regulamentului (CE) său de implementare nr.987 /2009,p.28
58 Cu excepția lucrătorilor frontalieri, cărora li se aplică reguli speciale.

36
Pentru stabilirea prestațiilor59 ce se cuvin în această ipoteză, se va lua în calcul nu mai
salariul sau venitul profesional primit de către persoana în cauză, pent ru ultima sa activitate
salariată sau independentă, desfășurată în temeiul legislației instituției competente. Această
dispoziție se va aplica și în ipoteza în care legislația apli cată de instituția competentă prevede
o perioadă de referință definită pentru stabilirea salariului care servește ca bază pentru
calcularea prestaț iilor și în cazul în care, pent ru întreaga perioadă sau o parte a acesteia,
persoana în cauză a fost supusă l egislației unui alt stat membru.60
Prin excepție, în ceea ce îi privește pe lucrăt orii transfrontalieri, prestațiile cuvenite
acestora, vor fi acordate de instituțiile statului de reședință, chiar dacă nu au prestat niciodată
muncă în acest stat. Astfel, in stituția de la locul de reședință ia în considerare salariul sau
venitul profesional primit de persoana în cauză în statul membru a cărui legislație i s -a aplicat
persoanei ultima dată, rambursează instituției de la locul de reședință întreaga valoare a
prestațiilor acordate de către această din urmă instutiție în primele trei luni de indemnizație.
Valoarea rambursării în timpul acestei perioade nu poate fi mai mare decât valoarea care se
plătește, în caz de șomaj, în aplicarea legislației statului membru competent61.
Persoana aflată în șomaj, care îndeplinește condițiile impuse de legislația statului
membru competent pentru a avea dreptul la prestații și care se deplasează în alt stat membru
pentru a căuta de lucru, își păstrează dreptul la ajutor de șomaj în bani, numai dacă se supune
următoarelor condiții62:
 Trebuie să se înregistreze ca persoană care caută de lucru și să rămână la dispoziția
serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru competent timp de cel
puțin patru săptămâni după ce a devenit șomer. Prin excepție, serviciile sau
instituțiil e competente pot autoriza plecarea sa înaintea expirării acestui termen.
Astfel, șomerul trebuie să ceară permisiunea de a căuta un alt loc de muncă pe
teritoriul unui alt stat membru. Instituția informează persoana aflată în șomaj cu
privire la obligațiil e sale ș i acordă documentul portabil U2 „ Păstrarea drepturilor la

59 Art.62 din Regulamentul 883/2004.
60Op.cit.supra 3 , p.260.
61 Art.65 alin.(6) din Regulamentul 883/2004.
62 Art.64 din Regulamentul 883/2004.

37
prestații de șomaj”, care conține rezumatul dovezilor referitoare la situația lor și
permite înregistrarea la serviciile de ocupare ale statului unde se deplasează63.
 Trebuie să se înregistre ze ca persoană care caută de lucru la serviciile de ocupare a
forței de muncă din statul memebru în care s -a deplasat în termen de 7 zile de la
sosire.
 Trebuie să se supună procedurii de control organizate în statul membru în care s -a
deplasat și să respec te condițiile prevăzute de legislația acestuia.
Dreptul la prestații se menține pe o perioadă de trei luni de la data la care șomerul a
încetat să se afle la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru din
care a plecat, cu condiț ia ca durata totală pentru care sunt acordate prestațiile să nu
depășească durata totală a perioadei în care șomerul are dreptul la prestații, în temeiul
legislației statului membru respectiv. Persoana interesată pierde orice drept la prestații în
temeiul legislației statului membru competent, în cazul în care nu se întoarce la expirarea
termenului menționat. Numai în cazuri excepționale se pot face derogări de la aceste
prevederi.
În cazul șomajului parțial, acordarea prestațiilor de șomaj se face de către statul
membru în care s -a desfășurat ultima activitate salariată/independentă, indiferent de faptul că
persoana asigurată are reședința în acest stat sau nu64.

2.Problema șomajului în rândul tinerilor
În februarie 2013 Consiliul European a convenit să creeze o inițiativă privind
ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, în scopul consolidării sprijinului financiar
acordat în cadrul fondurilor existente ale UE.
Inițiativa se concentrează asupra regiunilor confruntate cu rate deosebit de ridicate ale
șomajului în rândul tinerilor și asupra tinerilor cu vârste cuprinse între 15 -24 de ani care nu
sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare
profesională (NEET).

63 Coordonarea Sistemelor de Securitate Socială în Uniunea Europeană: Raport explicativ asupra
Regulamentului (CE) nr.883/2004 și al Regulamentului (CE) său de implementare nr.987/2009,p.35 .
64Op.cit. supra 3 , p.262

38
Inițiativa va oferi sprijin financiar pentru a contrib ui la punerea în aplicare a măsurilor
care favorizează ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, precum garanția pentru tineret.
Regiunile care pot depune cereri pentru finanțare sunt: cele în care rata șomajului în
rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, a depășit 25% în anul 2012 și cele în
care șomajul în rândul tinerilor a depășit 20% în 2012, în timp ce rata șomajului în rândul
tinerilor la nivel național a depășit 30% în același an.65
Statele membre cu regiuni eligibile, și -au înaintat planuri de punere în aplicare a
garanției pentru tineret. În paralel acestea întocmesc și înaintează și părțile referitoare la
tineret pentru programele operaționale naționale de punere în aplicare a politicii de coeziune
pentru perioada 2014 -2020, care vor reprezenta baza alocării de sprijin financiar din partea
UE din Fondul social european și din inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul
tinerilor pentru punerea în aplicare a garanției pentru tineret.
Pentru a obține un impact max im, Consiliul European a hotărât să devanseze
finanțarea în primii doi ani ai cadrului financiar multianual (CFM) 2014 -2020, în locul
repartizării pe durata întregii perioade de șapte ani.
Bugetul inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul ti nerilor se cifrează la
circa 6.4 miliarde de euro. Jumătate din cuantumul respectiv va proveni dintr -o linie bugetară
dedicată ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, care nu necesită cofinanțare la nivel
național. Cealată jumătate provine din Fondul social european, iar statele membre trebuie să o
suplimenteze cu propriile contribuții financiare.
În aprilie 2015 Consiliul a convenit să majoreze plățile în avans în cadrul inițiativei
pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. În 2015 statele membre au primit, cu titlu
de plăți în avans, în jur de 1 miliard de euro, în loc de aproximativ 67 milioane de euro.
Acesta le va permite să pună în aplica re rapid măsuri pentru ocuparea forței d e muncă în
rândul tinerilor. Majorarea plăților în avans ar urma să fie realizată prin creșterea ratei de
prefinanțare din bugetul inițiativei la 30% de la nivelul actual stabilit la 1%.66
În octombrie 2016, Comisia a emis un raport cu privire la punerea în aplicare a
inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. Raportul prezintă constatări cu

65 www.consilium.europa.eu , consultat la data de 20.05.2017.
66 Această decizie a fost luată ca răspuns la dificultățile întâmpinate de statele membre în ceea ce
privește finanțarea plăților în avans care sunt sufic ient de ridicate pentru a le permite beneficiarilor să
demareze proiecte care să -i ajute pe tineri să -și găsească un lo c de muncă.

39
privire la progresele înregistrate până în prezent, arătând că, în linii mari, rezultate le de pe
piața forței de muncă in rândul tinerilor în UE sunt peste așteptări, înregistrându -se o
reducere de peste 1.4 milioane a numărului tinerilor șomeri din UE față de 2013. În
decembrie 2016, Consiliul a adoptat concluzii cu privire la punerea în apl icare a inițiativei
privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, salutând raportul elaborat de Comisie. În
concluziile Consiliului European din decembrie, liderii au salutat creșterea sprijinului acordat
inițiativei privind ocupar ea forței de munc ă în rândul ti nerilor.67
3.Evoluția șomajului în Franța
Franța are o rată ridicată a șomajului încă din anii 1970, cu toate că cifrele de șomaj
au început să crească incă din anii 1940. Șomajul exista și înainte, însă nivelul să u scăzut nu
facea obiectul u nor dezbateri sociale sau economice.
Odată cu șocurile petroliere din anii 1970, eveniment ce a coincis cu sfârșitul
perioadei de recuperare economică a Statelor Unite, din perioada de boom postbelică,
șomajul rămâne la un nivel ridicat până la mijlocul anului 2010, fiind în jur de 10%.
Clasificarea unui individ ca fiind șomer diferă în funcție de definiția utilizată. În mod
general, șomerul este acea persoană care aparține populației active, nu este angajat și este în
căutarea unui loc de muncă. Această definiție, care este cea a Organizației Internaționale a
Muncii, este destul de vagă și dă naștere unor interpretări. În noiembrie 2007, Institutul
Național de Statistică și de Studii Economice a făcut progrese în a adera la definiția
interpretată de Eurostat. Este șomer acea persoană care a îndeplinit vârsta legală pentru a
munci (16 ani ) și care nu are un loc de muncă, este în căutarea unui loc de muncă și poate
începe munca în cincisprezece zile. O a doua definiție a șomerului este aceea a Centrulu i de
ocupare a forței de m uncă ( Pôle emploi), conform căreia este în căutarea unul loc de muncă
acel șomer care, în Franța este înregistrat la Centru de ocupare a forței de m uncă. Guvernul,
atunci cand comunică cifrele privind șomajul, vorbește exclusiv de acei înscriși în categoria
A. Aceste diferențe între definiții implică faptul că măsurile privind șomajul diferă de la o
statistică la alta, între țări, metode și organe de contabilitate.În Franța, persoanele care nu sunt
înregistrate la Centrul de ocupar e a forței de muncă, vor fi identificate de OIM. Pe de altă
parte, solicitanții de locuri de muncă care exercită o activitate mai mică de 78 de ore pe lună,
vor putea fi luați în calcul de Centrul de ocupare a forței de muncă, dacă îndeplinesc celelalte
criterii.

67 www.consilium.europa.eu

40
Centrul de ocupare a forței de muncă întregistrează cinci categorii de persoane care
caută sau nu un loc de muncă, ținând cont și de perioadele de muncă din cursul lunii
precedente. Astfel, Categoria A cuprinde ac ei solicitanți de locuri de muncă necesare pentru a
face căutarea de locuri de muncă pozitivă, care nu au un loc de muncă, Categoria B ii include
pe acei solicitanți care au exercitat o activitate redusă, adică mai putin de 78 de ore pe lună;
Categoria C c uprinde solicitanții care au exercitat o activitate de mai mult de 78 de ore pe
lună; din ultimele două categorii fac parte acei solicitanți care au desfăsurat un stagiu de
practică, un stagiu de formare profesională sau au suferit de o boală, iar în preze nt nu au loc
de muncă și respectiv, acei solicitanți care sunt beneficiarii unor contracte subvenționate.68
În ceea ce privește indemnizația de șomaj, aceasta este acordată de Centru de Ocupare
în anumite condiții:
 Să existe o perioadă de cotizare de 122 de zile (echivalentul a 4 luni) sau 610 ore,
într-o perioadă de 26 sau 36 de luni în funcție de vârsta solicitanului;
 Înscrierea pentru căutarea unui loc de muncă la serviciile Pôle emploi, urmând ca in
cazul negăsirii unui loc de muncă în timp de 15 zil e să se beneficieze de indemnizația
de șomaj;
 Persoana să fie aptă din punct de vedere fizic pentru a munci;
 Vârsta să fie de mai puțin de 60 de ani;
 Persoana să se afle în căutarea unui loc de muncă efectiv și permanent.
Durata indemnizației este determinată de perioada de cotizare sau de muncă pe o perioadă
de referință de 28 de luni. Această perioadă este de 36 de luni atunci când salariatul neocupat
are cel putin 50 de ani. Întrucât accesul cetățenilor români pe piața muncii în Franța este
supus unor măsuri tranzitorii, aceștia nu pot solicita înscrierea pe lista persoanelor aflate în
căutarea unui loc de muncă pentru obținerea indemnizației de șomaj decât dacă au fost
autorizați să lucreze în Franța și li s -a eliberat permisul de ședere. Aceeași este situația în care
cetățenii români doresc să beneficieze de alocația de șomaj cu luarea în considerare a
perioadelor de asigurare din România sau din alt stat membru al Spațiului Economic
European.
Ultima înregistrare a ratei somajului în Franța a fos t în decembrie 2016, de 9,6%.69

68 www.fr.wikipedia.org
69 În anexă e prezentat graficul evoluției ratei șomajului în Franța, din anul 1984 până în 2016.

41

4.Tehnici de combate a șomajului prevăzute de legislația franceză
Odată cu creșterea semnificativă a șomajului la începutul anului 1970, statul francez a
intervenit, fie în mod direct, fie în mod indirect, prin intermediul altor agenți, în special
autoritățile locale, luând măsuri împotriva șomajului. Obiect ivele acțiunii, ca și mijloacele
folosite, au fost diferite , măsurile fiind bazate pe o varietate de idei, uneori contradictorii:
 Interzicerea sau cel puțin îngreunarea d isponibilizărilor, prin măsuri reglementate
(autorizații de disponibilizare administrativă); în general se pune accent pe
procedurile administrative și judiciare, pentru a îmbunătăți controlul fenomenului;
 În contradicție este măsura prin care se dorește o procedură mai simplă a concendierii ,
pentru încuraja rea creării de locuri de muncă, mai exact reducerea procedurilor
administrative și judiciare, în speranța că se vor crea mai multe locuri de muncă;
 Încurajarea creării de locuri de muncă prin subvenționare (prin scutirea de plată a
anumitor contribuții) 70 ;
 Să se realizeze o distribuire a muncii și să se penalizeze orele suplimentare, dar și
depășirea perioadei legale de 35 de ore;
 Elaborarea unor pol itici de stimulare, prin creșterea salariului minim, astfel încât să
stimuleze cererea de locuri de muncă și totodată și producția;
 Încurajarea instalării unor companii străine care să creeze locuri de muncă pentru
șomeri;
 Înmulțirea controalelor asupra ce lor care beneficiază de indemnizație de șomaj, în
scopul de a -i identifica pe cei care nu au dreptul să beneficieze de această
indemnizație și prin urmare să se reducă cifrele șomajului.
 Instituirea unor programe de formare profesională în scopul de a -i instrui pe șomeri în
acele domenii în care există deficit.
Capitolul VI : Măsuri de combatere a șomajului și de stimulare a forței de
muncă

În scopul prevenirii șomajului și consolidării locurilor de muncă prin creșterea și
diversificarea competențelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă , angajatorilor

70 Locuri de muncă subvenționate.

42
care organizează în baza planului anual de formare profesională, programe de formare
profesională pentru proprii angajați, derulate de furnizorii de servicii de pregătire
profesională, autoriza ți, se acordă din bugetul asigurărilor de șomaj, o sumă reprezentând
50% din cheltuieli le cu serviciile de formare prof esională organizate pentru un număr de cel
puțin 20% din personalul angajat.
Angajatorii pot beneficia de suma amintită o singură dată în cursul unui an. Ei sunt
obligați să mențină raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la
programul de pregătire profesională, pentru care s -a acordat suma , cel puțin un an de la data
acordării ei. Cei care încetează raporturile de muncă sau de serviciu anterior termenului d e
un an, sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă
subvenția a cordată pentru fiecare persoană , plus dobânda de referință a Băncii Naționale a
României, în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea
acestora a avut loc din motivele economice, ca urmare a acordului părților, ca urmare a
constatării nulității a contractului individual de muncă ori urmare a cererii de reintegrare a
unei persoane concediate, de la data rămânerii defini tive a hotărârii judecătorești și nu mai
pot beneficia de suma respectivă o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă
sau de serviciu ale persoanelor respective.71 Suma se acordă din buge tul asigurărilor pentru
șomaj, de la capitolul „ învățământ”, angajatorilor selectați de agenția pentru ocuparea forței
de muncă cu respectarea reglementărilor aplicabile în domeniul ajutorului de minimis72.
În cazul concedierilor colective, angajatorii au obligația să înștiințeze agențiile
precum ocuparea forței de muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea
șomajului și prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor concedieri73.
În aceste situații angajatorii sunt obligați să acorde preaviz, conform prevederilor
codului muncii sau ale contractului colectiv de muncă, angajaților ce urmează a fi
disponibilizați. În perioada preavizului angajații vor participa la serviciile de precon cediere
realizate de către agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau de alți furnizori de servicii de
ocupare din sectorul public sau privat, acreditați, selectați de către acestea. În vederea
realizării serviciilor de preconcediere, angajatorii sunt o bligați să înștiințeze agențiile pentru

71 Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, Dreptul securității sociale , Ed. Universul Juridic, București
2016, p.122.
72 Art. 481 a fost introdus prin Legea nr. 107/2004 și a fost modificat prin Legea nr.250/2013.
73 Art.49 din Legea nr. 76/2002.

43
ocuparea forței de muncă cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor
de concediere74.
Constituie servicii de preconcediere, în principal, următoarele activități75:
a) Informarea privind preveder ile legale referitoare la protecția șomerilor și acordarea
serviciilor de ocupare și de formare profesională;
b) Plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local și instruirea în
modalități de căutare a unui loc de muncă;
c) Reorientarea profesional ă în cadrul unității sau prin cursuri de formare de scurtă
durată;
d) Sondarea opiniei salariaților și consilierea acestora cu privire la măsurile de
combatere a șomajului.
De serviciile de preconcediere, pot beneficia, la cerere, și alte persoane amenințate de
riscul de a deveni șomeri.
Procedurile privind accesul la măsurile pentru prevenirea șomajului, modalități de
finanțare și instrucțiunile de implementare a acestora vor fi elaborate de Agenția Națională
pentru Ocuparea Forței de Muncă avizate de Ministr ul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
și aprobate prin hotărâre a Guvernului76.
Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se
realizează de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în principal prin:
– Informarea și consilierea profesională;
– Medierea muncii;
– Formarea profesională;
– Evaluarea și certificarea competențelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele
formale;
– Consultață și asistență pentru începerea unei activități independete sau pentru i nițierea
unei afaceri;
– Completarea veniturilor salariale ale angajaților;
– Stimularea mobilității forței de muncă;

74 Art.50 așa cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.144/2005 .
75 Art.51 din Legea nr. 76/2002.
76 Art.52 din Legea nr . 76/2002.

44
– Promovarea unor programe speciale în parteneriat cu alte persoane juridice de drept
pubic sau privat;
– Acordarea măsurilor pe piața muncii de n atura serviciilor și alocațiilor financiare
personalizate care reprezintă acțiuni eligibile conform prevederilor legale și sunt
prevăzute a se acorda prin proiectele derulate în cadrul programelor operaționale
finanțate din instrumente structurale sau prin programele Agenției Naționale pentru
Ocuparea Forței de Muncă pentru care se solicită o contribuție financiară din partea
Fondului European de Ajustare la Globalizare în condițiile reglementările europene
specifice77.
Stimularea angajatorilor pentru încadr area în muncă a șomerilor se realizează prin:
a) Subvenționarea locurilor de muncă;
b) Acordarea de credite în condiții avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă;
c) Acordarea unor facilități78
Conform art.771 din Legea nr. 76/2002, din bugetul asigurărilor pentru șomaj și din alte
surse alocate se pot subvenționa cheltuielile cu forța de muncă efectuate în cadrul realizării
unor programe care au ca scop ocuparea temporară a forței de muncă din rândul șomerilor,
pentru executarea de lucrări și activități de interes pentru comunitățile locale.
Pot fi subvenționate din aceste surse, în principal, următoarele categorii de servicii:
a) Servicii publice de refacere și întreținere a infrastructurii, de ecologizare și de
realizare a unor lucrări edilitare, organizate de autoritățile publice locale, de firme
private sau organizații neguvernamentale cu avizul administrației publice locale;
b) Serviciile sociale care cuprind activități de îngrijire la domiciliu a copiilor, boln avilor,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, organizate de autoritățile publice
locale, organizații neguvernamentale și alte organisme, în condițiile legii.
Angajarea persoanelor conform prezentului articol se va face numai în condițiile
încadră rii în cheltuielile bugetare. Subvențiile se vor acorda la solicitarea autorităților publice
locale, angajaților cărora li s -au atribuit contracte cu respectarea reglementărilor în vigoare
privind achizițiile publice , pe o perioadă de cel mult 12 luni pent ru fiecare persoană

77 Art.57 din Legea nr.76/2002 .
78 Art.77 din Legea nr. 76/2002.

45
încadrată, din rândul șome rilor, cu contract individual d e muncă pe perioadă determinată de
cel mult 12 luni79.
Cuantumul lunar al subvenției acordate pentru fiecare persoană încadrată cu contract
individual de muncă din rândul șomerilor este:
– În perioada 1 aprilie -31 octombrie, 70% din valoarea indicatorului social de referință;
– În perioada 1 noiembrie – 31 martie, valoarea indicatorului social de referință, la care
se adaugă contribuțiile de asigurări sociale datorat e de angajatori, aferente acestuia.
El se acordă angajatorilor, inclusiv societăților și regiilor autonome de interes local
sau județean, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, cu respectarea reglementărilor aplicabile
în domeniul ajutorului de minimis. Ac eastă prevedere nu se aplică în situația în care
subvențiile se acordă autorităților administrației publice locale80.
Angajatorii care se încadrează în muncă, pe durată nedeterminată, absolvenți ai unor
instituții de învățământ, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare absolvent
încadrat:
a) O sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării
în muncă, pentru absolvenții ciclului inferior al liceului sau ai școlilor de arte și
meserii;
b) O sumă egală cu de 1,2 o ri valoarea in dicatorului social de referință, în vigoare la data
încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau
învățământ postliceal;
c) O sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referință, în vigoare la data
încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior.
Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți din rândul
persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare absolvent, sumele prevăzute mai sus,
pe o perioadă de 1 8 luni81.
Nu beneficiază de subvenții angajatorii care au obligația, de a încadra în muncă
absolvenți ai instituțiilor de învățământ, pentru absolvenții din această categorie82.

79 Alexandru Țiclea, Laura Georgescu, Dreptul securității sociale, Ed. Universul juridic, București
2016, p.123.
80 Art.772 din Legea nr. 76/2002.
81 Op.cit.supra 79, p.124.

46
Angajatorii care încadrează absolvenți în aceste condiții, sunt obligați să menț ină
raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puțin 18 luni de la data încheierii.
Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenților,
anterior termenului de 18 luni, sunt obligați să restituie în totalitate agenț iilor pentru ocuparea
forței de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent pentru care a încetat raportul de
muncă sau de serviciu anterior termenului menționat, plus dobânda de referință a Băncii
Naționale a României în vigoare la data încetării rapor turilor de muncă sau de serviciu, dacă
încetarea a avut loc din următoarele motive:
a) Încetarea raportului de muncă în temeiul art.55 lit.b), art.56 lit.d) și e), art.61 lit d) și
art.65 din Codul muncii;
b) Încetarea raportului de serviciu în temeiul art.97 li t.b), art.98 alin. (1) lit.e),art.99
alin.(1) lit.b și c) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Absolvenții pot fi încadrați în condițiile de mai sus, o singură dată pentru fiecare
formă de învățământ, în termen de 12 luni de la da ta absolvirii studiilor83.
Concluzii
Societatea noastră nu se resemnează în fața șomajului deoarece simte, ba chiar este
convinsă, că pos ibilitățile de lucru nu lipsesc , că ar putea fi create mii de activități pentru a ne
face viața mai bună. Pentru aceasta este nevoie doar de inițiativă. Juristul german Herbet
Meyer, în Războiul contra progresului precizează : „ […] locurile de muncă nu sunt fenomene
naturale. Ele sunt produse artificiale, deoarece își datorează existența oamenilor, care au știut
să le creeze, iar metoda după care au fost create este una dintre cele mai riscante si mai
complicate dintre care pot exista. Ea cere un aport imens de inteligență, abilitate, ambiție, bun
simț și chir puțin din acea noțiune complet demodată care este șansa ”.
Dacă în ultimii 15 ani cele mai mari patru țări din Europa au pierdut 1 milion de locuri
de muncă, SUA, cu o populație activă cu puțin mai mică, a creat 28 de milioane de locuri de
muncă, 27 dintre ele în sectorul serviciilor, și aceasta datorită un or trăsături specifice culturii
americane: spiritul întreprinzător, de parteneriat, difuzarea inovației și nu în ultimul rând
asumarea riscului.

82 Art.80 din Legea nr.76/2002.
83 Art.83 din Legea nr. 76/2002.

47
Găsirea celor mai potrivite căi de luptă împotriva șomajului trebuie să țină seama de
varietatea și complexita tea fenomenului, de implicațiile multiple, directe sau indirecte pe care
le are. În acest domeniu, se cere prevenirea unor iluzii și e rori pentru evitarea unor capcane.
Prima eroare este de a trata problema ocupării detașat de ansamblul problemelor econom iei
naționale. A doua eroare se referă la orizontul de timp. Măsurile trebuie să privească un
orizont mediu, ținând seama de mobilitatea problemelor mâinii de lucru, iar măsurile
preconizate să nu fie rigide și să vizeze creșterea productivității. Prima capcană este speranța
că va fi suficient să se creeze locuri de muncă pentru reducerea în proporție corespunzătoare
a șomajului. A doua capcană est reprezentată de forțarea ocupării depline prin sacrificarea
productivității care, menținându -se la un nivel s căzut, conduce la costuri și prețuri ridicate,
ceea ce afectează negativ competitivitatea internă și externă.84
Experianța în domeniu reliefează că nu există o singură soluție cu valabilitate largă;
nu sunt soluții „pure”, ele trebuie corelate și integrate în sistemul de măsuri anticriză din care
șomajul nu este decât o dimensiune. În plus, șomajul nu poate fi eliminat complet prin nicio
măsură, așa că este necesară găsirea mijloacelor pentru a fi menținut în limitele rezonabile.
Teoria și mai ales practica economică, au impus soluții ce poartă amprenta fizionamiei
curentului de gândire economică în interiorul căruia s -a conturat.
Pentru școala economică clasică șomajul poate fi depășit prin declanșarea
automatismelor economice. Prin apariția și creșterea șo majului, scad salariile, se reduc
costurile, prin ieftinirea muncii se sporește rentabilitatea. Devine posibilă lărgirea producției,
se mărește cererea de muncă și se absoarbe șomajul. De la aceast concepție face excepție
Malthus, care consideră că trebuie acționat exclusiv asupra ofertei de muncă.
Politicile keynesiene de reducere a șomajului vizează relansarea cererii globale, fie
prin creșterea directă a cheltuielilor autonome85, fie prin stimularea cheltuielilor induse86, fie
prin crearea de locuri de mu ncă în activitatea publică. Politica de relansare a cerereii a
const ituit multă vreme o soluți fruc tuoasă care a făcut creșterea economică răspunzătoare de
gradul de utilizare a mâinii de lucru. S -a dovedit că prin natura sa inflaționistă, politica
keynesi stă de relansare a cererii efective prin investiții rămâne o măsură antișomaj care își
păstrează valoarea. Se cere totuși a fi completată cu câteva amendamente:

84 www.scritub.com , Șomajul și ocuparea forței de muncă .
85 Cheltuieli publice de echipament sau de funcționare
86 Efectul pozitiv al creșterii veniturilor asupra consumului gospodăriilor

48
 Investiția este o sursă a creșterii producției și a cererii de muncă, însă nu poate fi
făcută decât pentru debușee viitoare, cunoscute, astfel, efectul d e mutiplicare în planul
creării de locuri de muncă, se transformă în inversul său;
 Trebuie găsită relația optimă dintre investiția de productivitate, creatoare pe termen
lung, prin efectul de multi plicare, a unor locuri de muncă în alte ramuri și investiția de
capacitate, creatoare de locuri de muncă chiar în momentul efectuării ei.
Relansarea cererii efective, ca măsură antișomaj, se justifică doar în țările care dispun
de factorii de producție nec esari. Importurile masive deteriorizează b alanța de plăți, iar
locurile d e muncă se crează în străinătate.
Stimularea consumului, componentă a cererii globale, trebuie făcută în limitele
permise de relația salariu -productivitatea muncii. Dacă salariul nomi nal crește mai repede
decât producția și productivitatea muncii, apare șomajul conjunctural. În acest caz, soluția
keynesis tă era înghețarea sau diminuarea salariului nominal. În prezent o astfel de măsură are
efecte secundare, cum ar fi reducerea garanții lor antiinflaționiste și declanșarea unui șomaj
direcțional.
La începutul anilor 1980, terapeutica keynesistă a început a f i socotită ca având efecte
minime în asigurarea ocupării. Neoliberalismul considera că împotriva șomajului trebuiesc
făcuți pași pe t erenul ofertei și al producției, așa că lansează „politica ofertei”. Ideea centrală
pe care se prijină ideea ofertei constă în faptul că relansarea activității economice și a
utilizării mâinii de lucru implică o mare libertate a firmelor, iar dinamismul pr ivat este mai
eficient decât stimularea sau inițiativa publică.
Potrivit teoriei economiei ofertei, pentru a elabora o politică care să diminueze
șomajul, trebuie să se țină seama de mai multe elemente:
 Piața muncii este o piață a cărei funcționare nu treb uie perturbată. Dacă sunt lăsate să
se confrunte liber, cererea și oferta de muncă, la prețul de echilibru vor găsi de lucru
toți cei care își doresc;
 Moneda trebuie să rămână neutră, cel puțin pe termen scurt, pentru că mișcările ample
ale masei monetare pot determina destabilizarea economiei;
 Reducerea sarcinilor fiscale pentru întreprinderi, dă impuls activității economice și
sunt create noi locuri de muncă;

49
 Reducerea bugetului de stat, a slujbelor birocratice, fără motivație economică sau
socială;
 Elimi narea oricăror piedici din calea liberei inițiative.
Așadar, pentru neoliberalism, politicile de reducere a șomajului au la bază jocul liber
al pieței, eliberarea de orice constrângere a agenților economici privați care, urmărindu -și
propriul interes, cr eează noi locuri de muncă.

50
Anexe

51

Rata șomajului în Uniunea Europeană

Rata șomajului în România

52

Șomerii în România

Evoluția ratei șomajului în România în perioada 1983 -2016

53

Evoluția ratei șomajului în Franța în perioada 2003 -2014

54

Bibliografie

I. Tratate. Cursuri. Monografii.
1. Alexandru Țiclea, Laugra Georgescu, Dreptul securității sociale , Ed. Universul
Juridic, București 2016.
2. Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene , Ediția aVI -a, Ed. Universul Juridic,
București 2016.
3. Claudia -Ana Moarcăș Costea, Dreptul social al lucrătorilor migranți , Ed. C.H.Beck,
București 2011.
4. J. Freznsinette, Le chomage , Editions de Decouvertes, Paris 2000.
5. Monica Dobrescu, Claudia Paicu, Silvia Iacob, Rata naturală a șomajului și
implicațiile acesteia pe planul politicii economice , Volumul XVIII(2011), nr.2(555).
6. Nicolae Sută, Integrarea Economică Europeană , Ed. Economică, București 1999.
7. Paul Craig, Grainne de Burca, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudență
și doctrină , Ediția aIV -a, Ed. Hamangiu, București 2009.
8. Paul Craig, Grainne de Burca, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudență și
doctrină, Ediția a VI -a, Ed. Hamangiu, București 2017.
9. Popescu A., Dreptul internațional și european al muncii , Ediția aII -a, Ed. C.H.Beck,
București 2008.
10. Universul enciclopedic , Ediția aII -a, București 1998.

II. Studii. Articole. Publicații.
1. Andreea Dănciulescu, Cauze ale șomajului în România , 2016.
2. A. Diamantopoulou, Aspecte economice ale migrației , Bruxelles 2003.
3. Gh. Brehoi, Ajutorul de șomaj și reintegrare profesională a șomerilor în România ,
revista „Dreptul”.
4. Organizația internațională a Migrației, Migrația internațională , 2003.
5. Strategia Europa 2020, lansată în 2010.
6. Studii de strategie și politici, IER, studiul nr.4 – Perspective europene de abordare a
azilului și migrației , nov.2008.

55
III. Legislație
A. Europeană
1. Strategia Europa 2020.
2. Tratatul Uniunii Europene.
3. Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
4. Regulamenul nr. 987/2009 de implementare a Regulamentului nr. 883/2004.
5. Regulame ntul nr. 883/20004 privind privind coordonarea sistemelor de securitate
socială .
B. Internă
1. Codul muncii.
2. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/ 2005 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea
ocupării forței de muncă .
3. Ordinul nr. 171/2004 pentur aprobarea Procedurii privind modul de acordare a
dreptului de care beneficiază persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pe
durata participării la o formă de pregătire profesională, modificat prin Ordinul nr.
40/2006.
4. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupă rii
forței de muncă.
5. Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici

IV. Alte surse.
1. www.consilium.europa.eu
2. www.ec.europa.eu .
3. www.europarl.europa.eu
4. www.noi.fgbweb.eu
5. www.fr.wikipedia.org
6. www.insse.ro
7. www.scritub.com
8. www.schoolbusiness.ro

56