Drept Procesual Penal Expertiza Si Constatarea

=== 9885c3ddaaa5419187ddec007c3506146dc33471_350242_1 ===

Facultatea de Drept

Specializare: Drept

Drept procesual penal – expertiza și constatarea

CUPRINS

Capitolul I Expertiza și constatarea. Considerații generale
​ Secțiunea 1 Noțiuni introductive
​ Secțiunea a 2-a Importanța expertizelor și constatărilor
​ Secțiunea a 3-a Regimul juridic al expertizelor și constatărilor

Capitolul II Expertizele
​ Secțiunea 1 Expertiza ca mijloc de probă în procesul penal
​ Secțiunea a 2-a Definiție, istoricul expertizei și opinii doctrinare
​ Secțiunea a 3-a Evoluția expertizei în România
​ Secțiunea a 4-a Noțiune. Obiect și importanța expertizei în procesul penal
​ Secțiunea a 5-a Dispunerea expertizei. Procedura efectuării expertizei
​ Secțiunea a 6-a Raportul de expertiză
​ Secțiunea a 7-a Suplimentul de expertiză

Capitolul III Expertul
​ Secțiunea 1 Numirea expertului
​ Secțiunea a 2-a Incompatibilitatea expertului
​ Secțiunea a 3-a Drepturile și obligațiile expertului
​ Secțiunea a 4-a Înlocuirea expertului
​ Secțiunea a 5-a Audierea expertului
​ Secțiunea a 6-a Suplimentul de expertiză
​ Secțiunea a 7-a Efectuarea unei noi expertize

Capitolul IV Genuri de expertiză în Noul Cod de Procedură Penală
​ Secțiunea 1 Expertiza medico-legală psihiatrică
​ Secțiunea a2-a Autopsia medico-legală
​ Secțiunea a3-a Exhumarea
​ Secțiunea a4-a Autopsia medico-legală a fetusului sau nou-născutului
​ Secțiunea a5-a Expertiza toxicologică
​ Secțiunea a6-a Examinarea medico-legală a persoanei
​ Secțiunea a7-a Examinarea fizică
​ Secțiunea a 8-a Expertiza genetică judiciară

Capitolul V Constatarea
​ Secțiunea 1 Dispunerea efectuării constatării
​ Secțiunea a2-a Raportul de constatare
​ Secțiunea a3-a Specialiștii abilitați să efectueze constatări
​ Secțiunea a4-a Prezentarea scriptelor de comparație

Capitolul VI Asemănări și deosebiri între expertiză și constatare

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Capitolul I Expertiza și constatarea. Considerații generale

Secțiunea 1 Noțiuni introductive

Prin intermediul întreprinderii unor categorii de infracțiuni, la fața locului sunt regăsite urme prin prisma martorilor muți și prin prisma manierei în care se acționează.

În scopul examinării acestor urme, prin ordinul organului de urmărire penală are loc ori efectuarea constatării medico – legale ori efectuarea expertizei specifice.

Prin raportare la bază legală, capitolul VII al noului Cod de Procedură Penală prevede, printre altele și expertiză.

Potrivit articolului 172 al noului Cod de Procedură Penală, în condițiile în care pentru lămurirea unor conjuncturi ale cauzei spre aflarea adevărului sunt imperios necesare cunoștințele unui expert, instanță de judecată dispune din oficiu întreprinderea unei expertize.

Expertiza judiciară reprezintă efectul unei activități de cercetare științifică întreprinsă de mai mulți experți, la solicitarea organelor judiciare spre prelucrarea faptelor din anumite domenii, în scopul de a le face accesibile activității judiciare. Expertiza criminalistică reprezintă o activitate de cercetare științifică a mijloacelor materiale de probă spre identificarea fenomenelor, de determinare a indivizilor, de determinare a substanțelor, sau a animalelor ori modificări intervenite în aspectul, în conținutul și în forma lor. Prin intermediul expertizei se lămuresc situații ce necesită cunoștințe de specialitate în unele domenii de activitate.

Expertizele sunt întreprinse de experți.

            Efectul cercetărilor specialiștilor este înscris ori într-un raport de constatare ori într-un raport de expertiză sub forma unor concluzii care reprezintă mijloc de probă, depus la dosar.

            Dintre tipurile de expertize, cele mai reprezentative se identifică în:

expertize criminalistice

expertize contabile;

expertize psihiatrice;

expertize medico-legale. 

            Dintre tipurile de expertiză criminalistică cele mai reprezentative sunt identificate în:

expertiza balistică;

expertiza dactiloscopică;

expertiză a scrisului.

Constatarea reprezintă activitatea de valorificare imediată a urmelor mijloacelor materiale de probă și conjuncturilor de fapt, desfășurate de tehnicienii ce funcționează pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală sau în cadrul respectivei instituții, spre identificarea, pe de o parte a făptuitorilor iar pe de altă parte a obiectelor utilizate în scopul săvârșirii infracțiunii.

Constatarea tehnico – științifică este dispusă în condițiile în care există riscul de modificare a unor situații de fapt – de pildă, în cazul accidentelor de circulație rutieră.

            Constatarea tehnico – științifică este întreprinsă de specialiști care funcționează pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală, însă poate fi efectuată și de tehnicieni ce funcționează în cadrul altor organe.

Prin raportare la bază legală, articolul 112 din Codul de Procedură Penală prevede în mod expres când poate fi dispusă aceasta și de către cine.

Constatarea este menționată în art. 64 al Codului de Procedură Penală pe lângă celelalte mijloace de probă însă nu reprezintă un mijloc în sine de probă ci o manieră de examinare a unor mijloace materiale de probă, cu alte cuvinte, o manieră de probațiune.

Secțiunea a 2-a Importanța expertizelor și constatărilor

Dispusă de organul de urmărire penală, la cererea părților sau din oficiu, constatarea tehnico-științifică cuprinde:

obiectul constatării;

întrebările la care urmează că tehnicianul ori specialistul să răspundă;

termenul de întreprindere a lucrării.

În condițiile în care instanța de judecată (la cererea oricăreia dintre părți sau din oficiu) apreciază că raportul tehnico – științific este incomplet ori concluziile acestuia sunt imprecise, dispune ori refacerea, ori completarea constatării tehnico – științifice ori întreprinderea unei expertize.

Natura juridică a mijlocului de probă este similară cu natura constatării tehnico – științifice, iar elementele faptice de specialitate care trebuie constatate, trebuie întreprinse fiind de domeniul medicinii legale și depășind, pe de o parte, posibilitățile de cunoaștere, pe de altă parte, posibilitățile de investigare ale organului judiciar.

Condițiile în care este dispusă întreprinderea constatărilor medico – legale se identifică în următoarele:

în condiții de moarte violentă;

în condiții de moarte a cărei cauză nu este cunoscută ori este suspectă;

în condițiile în care este necesară o examinare corporală a pricinuitorului sau a victimei, în scopul constatării dacă pe corpul acestora există urmele infracțiunii respective.

Relevantă acestui mijloc de probă rezidă în faptul că oferă informații utile, câteodată absolute necesare încadrării juridice a faptei – de pildă, încadrarea faptei la lovire ori alte violențe sau la vătămare corporală are loc funcție de durata îngrijirilor medicale, decisă în urma constatării medico – legale.

Constatările medico – legale sunt întreprinse de medici ce funcționează în cadrul serviciilor medico – legale și a institutelor decise.

Sub identitatea unui mijloc de probă, expertiza este utilizată în procesul penal în condițiile în care multilateralitatea aspectelor cauzei solicită prezența unor specialiști dintre cele mai diverse domenii de activitate.

Între expertize și constatări medico – legale și tehnico – științifice există o serie de asemănări și deosebiri.

Prin raportare la asemănări și expertizele și constatările medico – legale și tehnico – științifice:

sunt întreprinse de specialiști ce aparțin diverselor ramuri de activitate;

obiectul lor este decis de organele judiciare;

concluziile trase de specialiști se includ într-un raport, s.a.

Prin raportare la deosebiri, expertizele și constatările medico – legale și tehnico – științifice se diferențiază prin următoarele:

expertizele nu au un caracter urgent spre deosebire de constatările medico – legale și tehnico-științifice;

expertizele pot fi întreprinse și în etapa de judecată spre deosebire de constatările medico – legale și tehnico-științifice care se pot întreprinde doar în faza de urmărire penală;

expertizele presupun o investigare amănunțită a elementelor luate în analiză, pe când în cazul constatărilor medico – legale și tehnico-științifice, specialiștii se limitează la cercetarea mai puțin aprofundată a situațiilor ce reprezintă obiectul constatării.

Expertiza are caracter obligatoriu în condiții precum:

existența infracțiunii de omor deosebit de grav, când este impusă întreprinderea unei expertize psihiatrice;

existența unei îndoieli în ceea ce privește starea psihică a inculpatului (a învinuitului) a instanței de judecată sau a organului de urmărire penală, conjunctură în care este dispusă întreprinderea expertizei psihiatrice;

existența conjuncturii în care trebuie decise motivele morții, în condițiile în care nu s-a întocmit un raport medico – legal, fiind imperios necesară întreprinderea unei expertize medico – legale.

Există și conjuncturi în care expertiza este obligatorie însă acestea sunt contiguu rezolvării fondului cauzei: în condițiile suspendării procesului penal sau în condițiile amânării ori a întreruperii executării pedepsei închisorii.

Secțiunea a 3-a Regimul juridic al expertizelor și constatărilor

Regimul juridic al experților proprii ce funcționează în interiorul structurilor Institutului Național de Criminalistică este profilat de Legea privind Statutul Polițistului, dată fiind conjunctura că aceștia sunt angajați permanenți ai Poliției Române, sub denumirea de “funcționari speciali”, aflați într-un grad de subordonare ierarhică, aspect care crează suspiciuni legate de funcționarea fără disfuncționalități în raport cu principiile de obiectivitate și de independență, ce trebuie să însoțească orice lucrare din domeniul expertizei criminalistice și din domeniul constatării tehnico științifice dintr-un proces penal.

Regimul juridic al specialiștilor proprii din interiorul Serviciului Român de Informații este prevăzut de punctul 47 al Ordonanței de Urgență nr. 89/2003, aceștia identificându-se în angajați civili sau angajați militari poziționați într-un grad de subordonare ierarhică, aspect care crează suspiciuni legitime legate de funcționarea fără disfuncționalități după principiile de obiectivitate și de independență, ce trebuie să însoțească orice lucrare din domeniul constatării tehnico – științifice, dintr-un proces penal.

Regimul juridic al experților tehnici și al expertizei este configurat prin prevederile Legii 208/2010.

Legislația ce configurează regimul juridic al experților criminaliști autorizați ce funcționează instituționalizat prevăd principiile activității de expertiză și cele ce stau drept fundament al situației expertului, însă conjunctura că aceștia își desfășoară activitatea ca funcționari publici, într-un institut subordonat Ministerului Justiției, cu alte cuvinte, din cadrul puterii executive, unde sunt prezente elemente ale subordonării ierarhice, nu fac că starea lucrărilor întreprinse de aceștia să nu fie plasată în afara oricărei îndoieli legată de posibilitatea intervenției unor imixtiuni în cercetarea lor științifică.

Cu privire la depunerea raportului de expertiză în mai multe exemplare de către expert – unul pentru fiecare parte iar unul pentru instanță, indiferent de caz – acesta reprezintă un aspect necesar de întreprins de către specialist.

Capitolul II Expertizele

Secțiunea 1 Expertiza ca mijloc de probă în procesul penal

Mijloacele materiale de probă se pot cerceta prin:

examen direct;

constatare tehnico – științifică;

expertiză.

În codul actual, mijloacele de probă sunt împărțite în trei categorii:

declarații ale martorilor și ale părților;

mijloace materiale de probă și înscrisuri;

rapoarte de constatări de expertiză și ale specialiștilor.

Rapoartele de constatări de expertiză și ale specialiștilor, etalează concluziile tehnice ori științifice ale experților, ca urmare a întreprinderii procedeelor probatorii științifice.

Atât practica judiciară cât și literatura de specialitate consideră că expertiza judiciară reprezintă o activitate de tactica criminalistică, alături de constatarea medico – legală și tehnico-științifică însă distinctă din punct de vedere procesual de acestea.

Sub identitatea de mijloc de probă, expertiza este utilizată atât de organele judiciare cât și de organele de cercetare penală în condițiile în care, în scopul deciderii legăturii cauzale între acestea sunt utile cunoștințe speciale în domeniul artei, în domeniul științei, s.a.