Drept Penal.parte Speciala.vatamarea Corporala din Culpa

INTRODUCERE

Protejarea dreptului la viață este o prioritate pentru toate statele lumii, încă din cele mai vechi vremuri,statele protejând persoana încă din momentul concepțiunii persoanei până la moartea sa.

Protejarea drepturilor omului reprezintă o preocupare continuă a statelor lumii,încercându-se a se stopa lezările aduse drepturilor omului prin săvârșirea de infracțiuni.

Prin protecția conferită de lege a vieții umane ,se protejează subsidiar și sănătatea persoanei, integritatea corporală ,libertatea,patrimoniul, precum și alte valori ocrotite de asemenea de legislația internațională împotriva infracțiunilor.

Integritatea corporală , sănătatea persoanei și libertatea acesteia reprezintă valori sociale indisolubil legate de viața persoanei, valoare supremă ocrotită de lege.

Legiuitorul incriminează atingerea adusă vieții încă din momentul concepțiunii, neprezentând relevanță criteriile de vârsta,sexul, etnia,cetățenia ,apartenența politică s.a.

Pentru a se putea proteja valorile sociale ocrotite de lege ,legiuitorul a sancționat prin crearea unor norme imperative, faptele ce pot aduce atingere valorilor sociale, astfel scopul dreptului penal este acela de a apăra aceste valori sociale iar în cazul nerespectării normei imperative putându-se aplica tratamentul sacționator corespunzător încălcării normei incriminatoare.

Astfel, ,,legea penală apără, împotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana,drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept .”

"Orice ființă are dreptul la viață, la libertate și la securitatea sa" și “dreptul la viață este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viața sa în mod arbitrar".

Lucrarea ce face obiectul cercetării infracțiunii de vătămare corporală din culpă reprezintă o cercetare amplă a infracțiunii ,bazată pe studiul materialelor de specialitate ,a manualelor, revistelor de drept și cu ajutorul jursprudenței si doctrinei în vederea expunerii pe larg a aspectelor privitoare la această infracțiune.

Conținutul lucrării este împărțit în 6 capitole,capitolul unu al lucrării fiind dedicat aspectelor generale și comune ale infracțiunilor săvârșite contra integrității corporale sau sănătății,urmat de capitolul doi unde se descrie detaliat conținutul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală din culpă și sunt indicate modalitătile de comitere( omisive și comisive) ale faptei precum și indicarea pedepsei rezervată săvârșirii prezentei infracțiuni,constatarea asemănărilor și deosebirilor dintre infracțiunea de vătămare corporală din culpă și alte infracțiuni precum și aspectele procesuale făcând obiectul capitolului trei,reglementarea anterioară a infracțiunii de vătămare corporală din culpă și situațiile tranzitorii părți ale capitolului cu numărul patru,capitolul cinci fiind rezervat informațiilor privind reglemetarea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în viziunea altor state urmat în sfârșit de capitolul cu numărul șase al lucrării unde sunt precizate concluziile și propunerilor de lege ferenda.

Motivul alegerii temei lucrării de specialitate s-a datorat raportului dintre elementul subiectiv al faptei și urmările faptei,mai precis al sancțiunii ce o impune legea în cazul vătămării unei persoane deși subiectul activ al infracțiunii nu a avut intenția de a o comite ,nelăsând nepedepsită fapta,protejând persoana, integritatea corporală a acesteia,sănătatea și libertatea sa,precum și din pricina faptului că această infracțiune reprezintă un subiect autohton datorită întâlnirii curente în societate.

Conținutul lucrării va putea clasifica aspectele privind reglementarea distinctă față de celelalte infracțiuni, controversele din doctrină și jurisprudență,importanța incriminării faptei precum și a precedentului legislativ al infracțiunii.

Prin intermediul acestei lucrări de cercetare științifică,datorită prezentării ample,clare și exemplificative se vor putea lămuri toate aspectele privitoare la infracțiunea vătămare corporală din culpă.

Abrevieri

Alin. Alineatul

Art. Articolul

C.Penal Codul Penal

C.Pen Cod penal

C.Proc.Pen Cod Procedură Penală

Dec. Decizia

Disp. Dispozițiile

Ed. Ediția

I.C.C.J. Înalta Curte de Casație și Justiție

Jud. Judecatoria

Lit. Litera

M.Of Monitorul Oficial al României

NCP Noul Cod Penal

NCPP Noul Cod de Procedură Penală

O.G. Ordonanța Guvernului

O.U.G. Ordonanța de urgență a Guvernului

Parag. Paragraful

Prev. Prevederile

Rap. Raportat

RDP Revista de Drept Penal

Vol. Volumul

Ibidem. Identic

Op.cit. Sursă deja citată

INFRACȚIUNEA DE VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ CUPRINS

INTRODUCERE

ABREVIERI

CAP.I ASPECTE GENERALE ȘI COMUNE INFRACȚIUNILOR SĂVÂRȘITE CONTRA INTEGRITĂȚII CORPORALE SAU SĂNĂTĂȚII…………………………………………………………………………………………………..9

Cap.II ANALIZA INFRACȚIUNII DE VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ………………………………………………………………………………………..14

1. Concept și caracterizare ………………………………………………………………………….14

2.Elemente preexistente ……………………………………………………………………16

2.1. Obiectul juridic special …………………………..…………..………………………..16

2.2. Obiectul material……………………………………………………………………………………….16

2.3. Subiecții infracțiunii: ………………………………………..…………………………16

2.3.1. Subiectul activ ………………………………………………..………………………16

2.3.2. Subiectul pasiv ………………………………………….…………………………..18

3. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii ……………………………………………………18

4. Structura sau conținutul juridic al infracțiunii…………………………………………..18

4.1. Situația premisă ……………………………………………………………………….18

II. Conținutul constitutiv al infracțiunii: ……………………………………………….…19

4.2. Latura obiectivă: …………………………………………………………….………19

A) Elementul material……………………………………………………………………………………..19

B) Cerințe esențiale…………………………………………….…………………………. 21

C) Urmarea imediată……………………………………………………………………………………….22

D) Legătura de cauzalitate……………………………………………………….……….26

4.2.2. Latura subiectivă: ……………………………………………………………….…26

A) Elementul subiectiv …………………………………………………………………….26

B) Cerințe esențiale. ……………………………………………………………………….26

5. Forme. Modalități. Sancțiuni………….…………………………………………..……. 35

5.1. Formele infracțiunii ………………………………………………………….………….35

A. Actele pregătitoare…………………………………………………………………………………….. 35

B. Tentativa ………………………………………………………………………………35

C. Consumarea ………………………………………………………………………..…35

D. Epuizarea.. ………………………………………………………………………….…35

5.2. Modalitățile infracțiunii:……………………………………………………………… 35

A. Modalități simple B. Modalități calificate …………………………………………….35

5.2.1 Sancțiuni………………………………………………………………………….… 36

CAP.III EXPLICAȚII COMPLEMENTARE

1.1Aspecte procesuale ……………………………………………..………………….…37

1.2. Legătura cu alte infracțiuni; asemănări și deosebiri…………………………………..40

CAP.IV PRECEDENTE LEGISLATIVE ȘI SITUAȚII TRANZITORII

1. Precedente legislative……………………………………………………………….…46

2. Situații tranzitorii ……………………………………………….……………………..50

CAP. V ELEMENTE DE DREPT COMPARAT………………………………………….51

CAP..VI CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA…………………..58

BIBLIOGRAFIE

CAP.I ASPECTE GENERALE ȘI COMUNE INFRACȚIUNILOR SĂVÂRȘITE CONTRA INTEGRITĂȚII CORPORALE SAU SĂNĂTĂȚII

Pentru o bună conviețuire și pentru păstrarea ordinii publice ,statul prin intermediul legislației interne și a celei internaționale ,impune protejarea valorilor sociale importante cum ar fi viața, integritatea corporală,sănătatea și libertatea.

Toate ființele umane se bucură de drepturile fundamentale ale omului( dreptul la viață,libertate, libertatea de exprimare și libertatea de gândire precum și de multe alte altele) ce conferă prerogativa fiecărui individ sau grup de persoane vis-a-vis de guvern și fiind nevoie de asemenea și de responsabilități ale indivizilor precum și ale autorităților guvernamentale de a respecta toate aceste drepturi inerente.

“Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale” și„nimeni nu va fi ținut în sclavie, nici în servitute: sclavajul și comerțul cu sclavi sunt, interzise sub toate formele lor”.

Importanța drepturilor omului reflectă standardele minime necesare pentru oameni de a trăi cu demnitate,drepturile fundamentale ale omului conferindu-le oamenilor liberatea de a alege cum să trăiască și cum să se exprime și garantează oamenilor educația, viața ,egalitatea ,securitatea și libertatea împotriva tuturor atingerilor ce pot fi aduse acestor valori.

Drepturile omului sunt interdependente, inalienabile ,insesizabile și universale.

Infracțiunile prezente în capitolul rezervat ocrotirii integrității corporale sau sănătății se regăsesc în secțiunea a doua a primului capitol din titlul al doilea dedicat infracțiunilor contra persoanei,cuprinzând articolele 193-198.

Infracțiunile ce fac parte din acest capitol și prin care se cauzează unei persoane o suferiță fizică, o vătămare a integrității corporale sau a sănătății sau chiar moartea acesteia sunt:lovirea sau alte violențe,vătămarea corporală,lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte,vătămarea corporală din culpă,relele tratamente aplicate minorului și încăierarea

Obiectul juridic comun al infracțiunilor prezente în acest capitol îl reprezintă relațiile sociale privitoare la dreptul persoanei la integritate corporală și sănătate ,drepturi ocrotite de legislația penală împotriva atigerilor ce se pot aduce prin săvârșirea de infracțiuni.

Obiectul material comun al infracțiunilor prezente în acest capitol este reprezentat de corpul persoanei în viață asupra căruia se săvârșește fapta indiferent dacă acesta aparține unei persoane în vârstă sau tinere sau dacă se află sau nu în plenitudinea facultăților fizice sau psihice.

În privința subiecților activi ai infracțiunii , în general,infracțiunile pot fi săvârșite de orice persoană care poate răspunde penal pentru faptele sale și are vârsta legală prevăzută de legea penală pentru a răspunde pentru faptele săvârșite.

În unele cazuri, în textul legal incriminator se stipulează o anumită condiție privind calitatea faptuitorului , calitatea subiectului activ cum ar fi :membru de familie(în cazul infracțiunilor de ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârșită de către mamă , violență în familie),o persoană care exercită o profesie sau o meserie , o persoană minoră sau o pluralitate naturală de subiecți activi constituiți în cel puțin două grupuri de cel puțin două persoane fiecare.Participația penală la majoritatea infracțiunilor este posibilă.

În privința laturii obiective,aceasta se realizează prin acte de lovire sau vătămare a integrității corporale, acte de violență sau actele asimilate acestora și chiar și prin inacțiuni capabile să producă leziuni,suferințe fizice sau vătămări unei persoane.

Timpul și locul săvârșirii infracțiunii nu influențează existența infracțiunii dar pot fi avute în vedere de către instanța de judecată ,cu ocazia individualizării pedepsei.

În cazul tuturor infracțiunilor este necesar a se stabili legătura de cauzalitate în vederea creării unui raport privind fapta și urmările sale.

Consumarea infracțiunilor au loc în momentul producerii rezultului cerut de norma incriminatoare.

Infracțiunile prezente în acest capitol se pot comite cu forma de vinovăție a intenției( fie ea directă sau indirectă), intenție depășită(praeterintenție) sau din culpă.

Mobilul și scopul care au determinat săvârșirea infracțiunii sunt relevante pentru individualizarea pedepsei.

Privitor la regimul sancționator ,pedepsele variează între amendă și închisoarea.Se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate ,iar retragerea plângerii sau împăcărea părților duce la înlăturarea răspunderii penale la infracțiunile de lovire sau alte violențe și vătămarea corporală.

Cap.II ANALIZA INFRACȚIUNII DE VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ

Infracțiunea ce își are obiectul cercetării științifice își are sediul în Noul Cod Penal ,în Capitolul doi intitulat “Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății”,art.196 și reprezintă:

(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs față de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

(5) Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (3) constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(6) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Astfel că faptele descrise în art.193(producerea de leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane care necesită pentru vindecare cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale) și în art.194 alin.(1) ( cauzarea unei vătămări care necesită pentru vindecare peste 90 de zile de îngrijiri medicale, o infirmitate ,un prejudiciu estetic grav și permanent,avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei) se pedepsesc în anumite condiții iar în situația săvârșirii din culpă, fiind incriminate sub denumirea de vătămare corporală din culpă , cu condițiile prevăzute în textul legal.

Vătămarea corporală din culpă,lovirea sau alte violențe săvârșite din culpă fără producerea unor leziuni nu se pedepsește penal.

În situația în care , se produc leziuni de cel mult 90 de zile, fapta constituie infracțiune doar în ipoteza comiterii de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unor substanțe psihoactive sau a fost comisă în desfăsurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

În art.196 alin.(2) se prevede o a doua formă tip a infracțiunii,precum și cele două forme agravate respectiv comiterea vătămării corporale din culpă în condițiile stipulate la alin.(2) și (3) NCP,precum și când infracțiunea de vătămare corporală din culpă a fost comisă în condițiile vreuneia dintre formele tip,fie ale primei agravante a fost comisă față de minim două sau mai multe persoane.

În esență,vătămarea corporală din culpă urmărește logica reglementării uciderii din culpă,spre deosebire de vechiul Cod penal ,vătămarea corporală din culpă prin care au fost produse leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare între 1-90 de zile de îngrijiri medicale nu este incriminată dacă fapta nu a fost săvârșită de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune,tot spre deosebire de vechiul Cod penal,NCP reține pluralitatea de victime ca variantă agravată a vătămării corporale din culpă,înlăturându-se astfel reglementarea eclectică din vechiul Cod penal care prevedea o formă agravată a uciderii dn culpă în cazul existenței unei pluralităi de victime dar un concurs de infracțiuni în ipoteza vătămării corporale din culpă a două sau mai multe persoane.

2. Elemente preexistente

I. Obiectul juridic special

Obiectul juridic special al infracțiunii de vătămare corporală din culpă îl constituie relațiile sociale privitoare la dreptul la viață al oricărei persoane,precum și a drepturilor la integritate corporală și sănătate.

Integritatea fizică sau sănătatea și relațiile sociale în legătură cu acestea reprezintă obiectul juridic special al tuturor infracțiunilor încadrate de către legiuitor în capitolul rezervat ocrotirii integrității corporale sau sănătății.

II. Obiectul material

Obiectul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă este reprezentat de corpul persoanei în viață.

III. Subiecții infracțiunii:

A. Subiectul activ

Privitor la prima formă tip a infracțiunii de vătămare corporală din culpă este necesar ca subiectul activ să fie o persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice,a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

Se observă că subiectul activ al infracțiunii de vătămare corporală din culpă este unul calificat.

Cerințele stipulate în norma incriminatoare nu trebuie îndeplinite de instigator sau complice.

Nu interesează dacă subiectul activ nemijlocit este sau nu calificat pentru desfășurarea activității.

Privitor la cea de-a doua formă tip a infracțiunii ,conform textului legal nu se prevăd condiții privitoare la subiectul activ al infracțiunii acesta putând fi orice persoană fizică sau juridică cu capacitate penală.

Coautoratul este posibil în cazul reținerii culpei comune a mai multor persoane la săvârșirea faptei tipice, este necesar la prima formă tip ca toți autorii să se fi aflat sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfăsurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

Participația improprie este posibilă,astfel că persoanele care au determinat,înlesnit sau ajutat în orice mod ,cu intenție la comiterea faptei sunt sancționate pentru instigare ,respectiv complicitate la infracțiunea de loviri sau alte violențe sau vătămare corporală.

B. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv al infracțiunii de vătămare corporală din culpă poate fi orice persoană în viață.

Pluralitatea de subiecți pasivi nu conduce la reținerea unui concurs de infracțiuni,ci a unei variante agravate prevăzute la alin.(4).

IV. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii

În textul legal nu sunt prevăzute condiții de loc și timp,acestea neinfluențând existența infracțiunii dar pot fi luate în considerare de către instanța cu ocazia individualizării pedepsei.

3. Structura sau conținutul juridic al infracțiunii

I. Situația premisă

În cazul infracțiuniunilor contra integrității sau sănătății este necesară existența unui persoane în viață pentru a se putea califica fapta drept infracțiune de vătămare corporală din culpă.

II Conținutul constitutiv al infracțiunii:

4.2. Latura obiectivă

A) Elementul material

Privitor la prima formă tip a infracțiunii de vătămare corporală din culpă elementul material constă în lovirea ori exercitarea unor violențe cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului unei persoane ,cu condiția ca faptă să fie comisă de cel aflat sub influența băuturilor alcoolice sau a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.Violența poate să constea într-o acțiune directă sau indirectă ,ori poate îmbraca forma unei inacțiuni.

Lovirea presupune un act de agresiune care constă în acțiunea mecanică a unei energii cinetice exterioare de atingere,de compresiune sau izbire bruscă și violentă a suprafeței de constact a corpului victimei cu sau de un corp contondent ,prin proiectare,călcare,alunecare sau cădere.Actele de violeță presupun manifestări violente.

De regulă, nu avem un act de violență(specific infracțiunilor intenționate), ci o conduită imprudentă a făptuitorului, într-o situație periculoasă susceptibilă să producă consecințe grave pentru integritatea corporală și sănătatea persoanei.

Făptuitorul trebuie să se afle la momentul comiterii actelor de violență sub influența băuturilor alcoolice,fără a fi în stare de ebrietate,ori în stare de ebrietatesau să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0.80g/l alcool pur în sânge ,ori să fi ingerat înainte de comiterea faptei o substanță psihoactivă.

Se va reține ca fiind infracțiune de vătămare corporală din culpă și dacă fapta este comisă de o persoană care nu se află sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoacive,dar a comis fapta în desfăsurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune(de exemplu, conducerea unui vehicul fără permis,sau a unui vehicul neînmatriculat).

Privitor la a doua formă tip a infracțiunii de vătămare corporală din culpă elementul material constă în lovirea sau exercitarea oricărei alte violențe cauzatoare de suferințe fizice corpului uman.La fel ca și prima forma aceasta poate lua forma unei acțiuni sau inacțiuni,lovirile sau alte violențe prin care se produc leziuni traumatice pentru a căror vindecare sunt

necesare îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile sau care au produs vreuna din următoarele consecințe: o infirmitate; un prejudiciu estetic grav și permanent; avortul; punerea în primejdie a vieții persoanei.

În cazul acestei forme fapta este tipică chiar dacă inculpatul nu se află sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfăsurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

Forma specială prevăzută în alin.(3) al art.196 constă în forma agravată prevăzută la alin.(2) al art. dar care reprezintă o consecință a săvârșirii ca urmare a încălcării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități.

Forma calificată prevăzută la alin.(4) al art.196 se referă la ipoteza în care urmările acestor fapte se produc fața de două sau mai multe persoane,pedeapsa majorându-se.

B) Cerințe esențiale

În conținutul normei de incriminare sunt prevăzute următoare cerințe care privesc actul de conduită interzis, respectiv fapta trebuie să se comită:

-ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anumite activități.

-fapta să fie săvârșită de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfăsurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

C) Urmarea imediată

Privitor la prima formă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă,urmarea imediată constă în producerea unei vătămări a integrității corporale sau a sănătății pentru care sunt necesare îngrijiri medicale între 1 și 90 de zile.

Indiferent că este vorba de certificat medico-legal eliberat la cererea persoanei sau de raport de constatare ori de expertiză medico-legală-întocmite la solicitarea organelor de cercetare penală,actele medico-legale au aceeași forță probatorie în justiție,medicul legist are obligația să stabilească,în concluziile documentului întocmit gravitatea leziunilor traumatice suferite de partea vătămată,deci să traducă pentru jurist răsunetul biologic posttraumatic.

Criteriul medico-legal direct,major și totodată indispensabil oricăror concluzii medico-legale din cadrul examinărilor traumatologice ,este reprezentat prin „zile de îngrijiri medicale”.

Aprecierea gravității leziunilor sau bolilor posttraumatice de către medicul legist se face,în mod necesar prin raportare la următoarele elemente:

-criteriul diagnostic care presupune interpretarea tipului de leziune traumatică,în funcție de localizare,număr,mărime.

-criteriul terapeutic-pronostic-recuperator care are în vedere perioada de timp necesară aplicării oricărei terapii ( ambulatoriu sau spitalizare) medicamentoase,chirurgicale sau recuperatorii,pentru leziunea traumatică respectivă de către personalul medical de specialitate atestat conform normelor Ministerului Sănătății si al Colegiului Medicilor din România.

-criteriul anecedentelor bio-psiho-patologice care face referire la terenul pacientului,adică la starea de sănătate existentă anterior traumatismului suferit,stare care este determinată de vârstă,sex,boli preexistente,gradul de nutriție,etc.

Din precizările exprimate în legătură cu definirea criterului medico-legal direct de evaluare traumatologică a persoanei, victimă a unei agresiuni,rezultă în mod clar că nu se poate pune semnul egal între numărul de zile de îngrijiri medicale și perioada de spitalizare,zilele de incapacitate temporară de muncă,perioada de videcare anatomică sau perioada de vindecare funcțională.

Se va reține lipsa tipicității obiective a faptei în ipoteza în care autorul vătămării corporale din culpă nu a consumat băuturi alcoolice ori substanțe psihoactive înainte de comiterea faptei și nici nu a comis fapta în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune,dacă numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării traumatismului este de cel mult 90 de zile,totodată ,este necesar ca fapta să nu fi avut ca urmare o infirmitate ,un prejudiciu estetic grav și permanent ,avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

Privitor la cea de-a doua formă tip a infracțiunii de vătămare corporală din culpă producerea unei vătămari a integrității corporale sau a sănătății ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile sau vreuna din următoarele consecințe:o infirmitate,un prejudiciu estetic grav și permanent,avortul,punerea în primejdie a vieții persoanei(indiferent de numărul îngrijiri medicale).

Consecințele ce pot fi produse prin infracțiunea de vătămare corporală din culpă sunt:

-o infirmitate- infirmitatea reprezintă o stare anormală a organismului din punct de vedere al integrității corporale și a sănătății, care face ca persoana să fie pusă într-o stare de inferioritate fizică sau psihică, în raport cu alte persoane.

-un prejudiciu estetic grav și permanent- are în vedere modificarea înfățișării fizice a corpului persoanei, astfel încât aceasta capătă un aspect respingător, urât și inestetic, iar revenirea la aspectul inițial nu se mai poate face printr-o vindecare naturală. Spre exemplu, se consideră prejudiciu estetic grav și permanent, o cicatrice adâncă pe obraz, pierderea definitivă a podoabei capilare, desfigurarea cauzată de aruncarea asupra feței victimei de acid sulfuric, etc.Gravitatea prejudiciului estetic se va stabili de către instanță pe baza expertizei medico-legale, dar și cu ajutorul altor mijloace de probă.

Avortul- Această consecință presupune întreruperea cursului sarcinii și expulzarea fătului.

Punerea în primejdie a vieții persoanei- Acțiunea făptuitorului are ca rezultat o vătămare care prin amploarea tulburărilor pe care le produce, conduce la periclitarea vieții victimei, cu posibilitatea survenirii morții ei.

O vătămare care necesită pentru vindecare peste 90 de zile de îngrijiri medicale- Orice faptă care atrage îngrijiri medicale care dureză peste 90 de zile va fi caracterizată drept infracțiune de vătămare corporală.

D) Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acțiunile sau inacțiunile subiectului activ al infracțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective al infracțiunii și consecințele acesteia ,respectiv urmarea produsă.Legătura de cauzalitate trebuie dovedită.

4.2.2. Latura subiectivă:

A) Elementul subiectiv.B) Cerințe esențiale.

Forma de vinovăție specifică acestei infracțiuni este culpa cu previziune sau culpa simplă(neglijența).

Variante agravate ale infracțiunii

Vătămarea corporală din culpă prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătații un traumatism ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale ma mult de 90 de zile sau care a produs vreuna din următoarele consecințe:o infirmitate,un prejudiciu estetic grav și permanent ,avortul,punerea în primejdie a vieții persoanei,săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități.

Vatamarea corporală din culpă comisă în vreuna dintre formele tip, fie în varianta agravată față de două sau mai multe victime, privind pluralitatea de victime nu va conduce reținerea unui concurs de infracțiuni ci va reținerea variantei agravate a infracțiunii de vătămare corporală.

Spețe

Cauzarea unor vătămări grave părții vătămate prin extirparea splinei,ca urmare a unui accident de circulație datorită culpei conducătorului unui autovehicul ,întrunește elementele infracțiunii de vătămare corporală din culpă deoarece fapta a vut ca urmare pierderea unui organ indiferent de importanța funcțională a acestui organ și de fapul că viațavictimei nu a fost pusă în primejdie(C.S.J ,secția penală,dec.nr.2691/2000,în Probleme de drept din jurisprundeța Curții Supreme de Justiție în materie penală 1999-2000,p.760).

Fapta inculpatului Spitalul clinic de urgență „Sf.I.” de a nesocoti obligațiile impuse de Legea nr.176/2000,republicată ,și,respectiv ,de Ordinul ministrului Sănătății nr.1662/2007 privind controlul prin verificare periodică a dispozitivelor medicale,permitând ca la Maternitatea B. să se utilizeze un incubator impropriu funcționării ,în care în urma unei proceduri de fototerapie la care a fost supus,nou-născutul D.G.A. a suferit leziuni de arsură pentru a căror vindecare a necesitat 200 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în pericol viața și care constituie o sluțire,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Elementul material al laturii obiective este caracterizat printr-o inacțiune a inculpatului.Astfel,Spitalul clinic de urgență nu a îndeplinit obligațiile legale stabilite de lege în sarcina sa privind dispozitivele medicale,punerea în funcțiune și utilizarea se puteau realiza numai în urma evaluării performanțelor acestora de către O.T.D.M. și în baza avizului eliberat de ctre acesta.

Totodată ,același inculpat a încălcat și prevederile art.11 alin.(1) lit.c) din Ordinul ministrului Sănătății nr.1662/2007 –privind controlul prin verificarea periodică a dispozitivelor medicale privind obligarea de a asigura planificarea pentru controlul prin verificarea periodică a dispozitivelor medicale aflate în utilizare,în condițiile respectivului ordin.

Urmarea imediată a constituit-o folosirea la nivelul Maternității B, din subordinea acestei unități spitalicești, a unui dispozitiv medical cu grave probleme de funcționare, ,fără o evaluare a performanțelor și un aviz de funcționare din partea O.T.D.M. fapt care a condus la producerea unor leziuni traumatice(arsuri) ce au necesitat 200 de zile de îngrijiri medicale,care i-au pus în pericol viața nou-născutului D.G.A. și care constituie sluțire pentru acesta,leziuni produse în urma intrării nou-născutului în contact cu suprafețele metalice încinse în interiorul incubatorului.Având în vedere faptul că,în urma incidentului,nou-născutul a suferit leziuni traumatice (leziuni de arsuri) ce au necesitat 200 de zile de îngrijiri medicale,care au pus în primejdie viața nou-născutului ,aceasta reprezentând sluțire.

Și în cazul acestui inculpat ,instanța va reține și dispozițiile formei agravate a infracțiunii deoarece leziunile traumatice suferite de acest nou-născut au fost urmarea faptului că inculpatul nu a respectat dispozițiile legale pentru îndeplinirea unei anumite activități.

Instanța constată că inculpatul a ales să ignore dispozițiile art.8 din Legea nr.176/2000 și că art.11 alin.(1) lit.c) din Ordinul ministrului Sănătății nr.1662/2007 ,neobținând evaluarea performanțelor și a avizul O.T.D.M. pentru dispozitivele medicale și neasigurând planificarea pentru controlul prin verificarea periodică a dispozitivelor medicale aflate în utilizare ,fapt care a permis desfăsurarea în condițiile improprii a serviciilor medicale specifice Secției de Neonatologie din Maternitatea Bucur ,prin tratamentul adecvat al nou-născuților.Sub aspect subiectiv ,fapta inculpatului este caracterizată prin vinovăția sub forma culpei fără prevedere,neglijenței, inculpatul neprevăzând rezultatul periculos al faptei sale,deși trebuia și putea să îl prevadă.

Astfel, inculpatul nu a prevăzut că prin neîndeplinirea obligațiilor legale de a obține evaluarea performanțelor și avizul O.T.D.M. pentru dispozitivele medicale și de a asigura planificarea pentru controlul prin verificarea periodică a dispozitivelor medicale aflate în utilizare ,s-a dat posibilitatea folosirii unui dispozitiv medical cu grave probleme de funcționare, fapt care a condus vătămarea corporală a unui nou-născut .

Instanța apreciează că, în cazul acestui inculpat,acesta trebuia să prevadă rezultatul nesocotirii obligațiilor legale.La stabilirea culpei, instanța va avea vedere specificul acestui inculpat,faptul că acesta este o unitate spitalicească, o persoană juridică care desfăsoară un serviciu de interes public-servicii medicale,astfel încât ,în cazul acestuia,respectarea obligațiilor legale privind aparaturii medicale care este folosită în prestarea serviciilor medicale trebuie privită din prisma unei persoane prudente și diligente, pentru care securitatea pacienților și siguranța dispozitivelor medicale este o prioritate.

Prin urmare, acest inculpat trebuia să prevadă urmările nerespectării obligațiilor stabilite prin actele normative în vigoare cu privire la folosirea dispzitivelor medicale,neputându-se primi nicio excepție care să justifica neîndeplinirea acestor obligații legale ,nici măcar calitatea angajaților din subordine,lipsa disponibilităților bănești sau slaba organizare anterior momentului producerii incidentului(Jud.sectorului 4 București,secția penală nr.3249/2011,nepublicată).

Fapta inculpatei B.E. de a încălca obligația de a raporta funcționarea defectuoasă a incubatorului model CA Alize ,serie 1542,aflat în Secția de Nou-Născuți a Maternității B, urmată de introducerea în acest dispozitiv medical a doi nou-născuți,în loc de unul singur,fără a avea posibilitatea de a realiza o supraveghere permanentă și efectivă ,fapt ce a dus la vătămarea corporală gravă a nou-născutului D.G.A. ,constând în leziuni de arsură pentru a căror vindecare a necesitat 200 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în pericol viața și care constituie o sluțire .Elementul material al laturii obiective este caracterizat ,pe de o parte, prin acțiunea inculpatei de a raporta, de a aduce la cunoștința asistentei-șefe și a medicului -șef de secție despre funcționarea necorespunzătoare a incubatorului model CA Alize ,serie 1542 aflat în Secția de Nou-Născuți a Maternității B, unde inculpata își desfăsura activitatea,inculpata încălcând prevederile fișei postului și codului de etică și deontologie la care este obligată să se supună.Pe de altă parte, acțiunea inculpatei constă în introducerea în acest incubator a doi noi-născuți ,fără a avea posibilitatea de a realiza o supraveghere efectivă și permanentă a acestora.

Urmarea imediată a constituit-o împrejurarea că , din cauza lipsei de supraveghere,unul dintre noi-născuți a înlăturat măsurile improvizate de protecție (scutece rulate) care îl separau de marginile interioare ale incubatorului ,acesta prin rostogolire intrând ulterior în contact cu suprafețele metalice încinse din interiorul incubatorului,producându-i leziuni traumatice(leziuni de arsuri) ce au necesitat 200 de zile de îngrijiri medicale.Instanța constată că, în urma contactului cu suprafețele încinse ale incubatorului, nou-născutul D.G.A. a suferit leziuni traumatice(leziuni de arsuri)ce au necesitat 200 de zile de îngrijiri medicale, iar față de amploarea leziunilor(20% suprafața corpului),profunzimea lor(5% zone de carbonizare),vârsta extremă a pacientului la momentul producerii leziunilor(3 zile post natal),răsunetul sistemic al leziunilor(șoc combustional),necesitatea terapiei intensive, complexe de lungă durată), caracterul extins al leziunilor,post arsură grad 3-4,leziunile traumatice au pus în primejdie viața nou-născutului ,iar nou-născutului prezintă sluțire.

Față de împrejurarea că leziunile traumatice suferite de nou-născutul D.G.A. au necesitat 200 de zile de îngrijiri medicale, au pus în pericol viața acestuia și reprezintă sluțire,instanța va reține în sarcina inculpatei B.E. varianta agravată a infracțiunii.

De asemenea,instanța are în vedere faptul că leziunile traumatice suferite în cauză, au fost urmarea faptului că inculpata nu a respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru exercițiul profesiei de asistentă medicală pe care o exercita, respectiv nu a adus la cunoștința asistentei-șefe și medicului-șef despre funcționarea necorespunzătoare a incubatorului model CA Alize,serie 1542.

Printr-o astfel de inacțiune, inculpata a încălcat atât prevederile pct.32 din fișa postului care impuneau obligația de a supraveghea funcționarea aparaturii din dotare și a tot ce putea afecta desfășurarea normală a actului medical și prevederile pct.33 care impuneau ca toate defecțiunile să fie consemnate în raportul de gardă ,iar asistenta-șefă să fie anunțată,cât și dispozițiile art.18 din Codul de etică și deontologie al asistentului medical generalist, al moașei și al asistenului medical din România,adoptat prin Hotărârea O.A.M.G.M.A.M.R. nr.2 din 9 iulie 2009 care stabileau obligația autorităților competente orice circumstanță care poate prejidicia îngrijirea sau calitatea tratamentelor ,în special ceea ce privește efectele asupra persoanei sau care limitează exercițiul profesional.

Sub aspect subiectiv,fapta inculpatei este caracterizată prin vinovăția sub forma culpei fără prevedere,neglijenței,inculpata neprevăzând rezultatul periculos al faptei sale, deși putea și trebuia să îl prevadă.Astfel ,inculpata nu a prevăzut că prin neaducerea la cunoștință a funcționării necorespunzătoare a incubatorului model CA Alize, serie 1542 și prin introducerea în acest incubator a doi nou-născuți,fără a avea posibilitatea de a realiza o supraveghere efectivă și permanentă a acestora ,se putea produce vătămarea corporală a uneia dintre acești doi nou-născuți,care față de spațiul îngust din acest dispozitiv medical putea intra în contact cu suprafața încinsă a aparatului.

Inculpata trebuia și putea să prevadă urmările faptelor sale, concluzie desprinsă din faptul că,folosind criteriul obiectiv, o asistentă medicașă,normală și prudentă,cu aceeasi experiență profesională a asistentei( peste 20 de ani de activitate),cunoscând atât faptul că incubatorul în discuție funcționează într-un mod necorespunzător, supraîncălzind în anumite zone, cât și faptul că un nou-născut realizează suficiente mișcări care necesită un anumit spațiu de manevrare și o supraveghere adecvată,nu ar fi ales să introducă doi nou-născuți într-un asemenea incubator ,putând prevederea faptul că prin mișcările specifice unor nou-născuți ,unul dintre copii ar fi putut intra în contact cu zonele încinse ale dispozitivului medical.Instanța nu poate reține susținerile inculpatei, prin apărătorul acesteia, că se impune achitarea sa,deoarece se afla în eroare de fapt cu privire la utilizarea incubatorului implicat în incident.

Astfel,deși inculpatei nu i s-a facut un instructaj adecvat referitor la modalitatea de utilizare a dispozitivului medical, totuși aceasta se afla în cadrul secției din anul 1985,fiind prezentă în momentul în care incubatorul model CA Alize a fost adus pe secție prin donație în anul 1997,astfel încât a avut timp suficient să deprindă cu funcționarea acestuia.Mai mult, inculpata cunoștea faptul că incubatorul în discuție se supraîncălzește,nefiind în eroare cu privire la modalitatea mai specială în care acesta era folosit în cadrul secției de nou-născuți a Maternității ,fapt care rezultă din întreg materialul probator administrat în cursul procesului penal.

Astfel ,în momentul introducerii copilului în incubator , acesta cunoștea atât modalitatea de funcționare a incubatorului în discuție, cât și atenția sporită pe care trebuie să o aibă în momentul în care îl va manevra.

5. Forme. Modalități. Sancțiuni

5.1. Formele infracțiunii

A. Actele pregătitoare

Actele premergătoare nu sunt posibile în cazul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

B. Tentativa

Nu este posibilă tentativa în cazul infracțiunii ce face obiectul cercetării științifice.

C. Consumarea

Forma în care se realizează infracțiunea este cea consumată, care coincide cu rezultatul producerii vătămării corporale.

D. Epuizarea

Infracțiunea de vătămare corporală nu are un moment al epuzizării ,consumarea infracțiunii având loc în momentul producerii vătămării corporale a persoanei.

5.2. Modalitățile infracțiunii. A. Modalități simple B. Modalități calificate

Infracțiunea de vătămare corporală din culpă poate fi săvârșită atât printr-o acțiune cât și printr-o inacțiune cu forma de vinovăție a culpei simple și a culpei cu prevedere.

Textul articolului 196 prevede două modalități simple și două modalități calificate privind săvârșirea infracțiunii.

Astfel că prima formă tip a infracțiunii de vătămare corporală din culpă constă în săvârșirea ,din culpă a unei acțiuni sau inacțiuni prin care este pricinuită o vătămare a integrității corporale a unei persoane ,pentru a cărei vindecare au fost necesare îngrijiri medicale între 1 și 90 de zile,sub condiția ca autorul faptei să se fi aflat sub influența băuturilor alcoolice sau a substanțelor psihoactive ori în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune(art.196, alin.(1) ) și cea de-a doua formă tip constă în producerea unei vătămări corporale ce necesită pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale sau care a produs vreuna din următoarele consecințe și anume avortul, o infirmitate, un prejudiciu estetic grav și permanent sau punerea în primejdie a vieții unei persoane.

Cele două variante agravate ale infracțiunii sunt prevăzute la alin.(2) și alin.(3) ale art.196 NCP și constau în vătămarea corporală din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități și vătămarea corporală din culpă,comisă fie în condițiile vreuneia dintre formele tip sau a celor agravate dar comisă contra două sau mai multor persoane(conform art.4).

5.2.1 Sancțiuni

Pentru săvârșirea primei forme a infracțiunii în varianta tip,pedeapsa este de închisoarea de la 3 luni până la 1 an sau cu amendă.

Pentru săvârsirea celei de-a doua formă tip a infracțiunii de vătămare corporală din culpă pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Pentru săvărșirea faptei de vătămare corporală din culpă în varianta agravată(prima formă) pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Pentru săvârșirea celei de-a doua variante ,fapta se pedepsește cu închisoarea de la 4 luni la 1 an și 4 luni sau amenda(corespunzătoare primei forme tip) ,de la 8 luni la 2 ani și 8 luni sau amenda(corespunzătoare celei de-a doua forme tip),și de la 8 luni la 4 ani sau amendă(corespunzătoare primei variante agravate).

CAP.III EXPLICAȚII COMPLEMENTARE

1.1.Aspecte procesuale

Pentru oricare dintre modalitățile faptice stipulate în art.196 NCP privind săvârșirea infracțiunii, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei (atât pentru formele de bază ale infracțiunii cât și pentru cele agravate), iar retragerea plângerii înlătură răspunderea penală. Competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține judecătoriei.

Când vătămarea corporală din culpă este săvârșită asupra unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu, împăcarea părților înlăturând răspunderea penală și în această ipoteză.

Pentru fiecare dată când nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități care a condus la comiterea faptelor descrise în alin.(1) și alin.(3) ale art.196 NCP constituie prin ea însăși o infracțiune, se vor aplica regulile concursului de infracțiuni.

Numărul de zile de îngrijire medicală reprezintă un criteriu medico-legal de evaluare a gradului de gravitate al vătămării sănătății sau integrității corporale a persoanei vătămate prin infracțiunea săvârșită, necesar pentru stabilirea încadrării juridice a infracțiunii;

Numărul de zile de îngrijire medicală nu este egal cu numărul zilelor de spitalizare ori numărul de zile aferent concediului medical ,noțiunea incluzând și tratamentul posttraumatic medicamentos și recuperatoriu și alte îngrijiri acordate în vederea vindecării victimei infracțiunii..

Ca element de noutate, toate faptele ce constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă, indiferent de gradul de gravitate , se cercetează numai la plângerea prealabilă a victimei.

Potrivit art. 272 alin.2 N.C.p. (care incriminează infracțiunea de influențare a declarațiilor), nu constituie infracțiune înțelegerea patrimonială dintre infractor și persoana vătămată, intervenită în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă sau pentru care

intervine împăcarea. În cazul în care subiectul pasiv este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitatea de exercițiu restrânsă ,dar care nu este membru de familie,acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu,conform art.157 alin.(4) NCP, însă împăcarea nu este posibilă pentru că împăcarea este prevăzută de lege numai pentru membrii de familie.

Legea penală mai favorabilă:

a)Atunci când fapta săvârșită din culpă care are ca urmare imediată o vătămare ce a necesitat spre vindecare cel mult 90 de zile de și care nu îndeplinește una dintre condițiile esențiale impuse de art.196 alin.(1) NCP,respectiv săvârșirea faptei de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune – instanța va aplica NCP care incriminează fapta.

b)În ipoteza în care fapta este săvârșită din culpă ,prin nerespectarea măsurilor de prevedere sau a dispozițiilor legale pentru exercițiul unei funcții, profesii sau activități,care a avut ca urmare imediată o vătămare ce a necesitat spre vindecare între 11 și 60 de zile de îngrijiri medicale și care îndeplinește una dintre condițiile esențiale impuse de art.196 alin.(1) NCP.

c)Fapta săvârșită din culpă,prin nerespectarea măsurilor de prevedere sau a dispozițiilor legale pentru exercițiul unei funcții, profesii sau activități,care a avut ca urmare imediată o vătămare ce a necesitat spre vindecare între 61 și 90 de zile de îngrijiri medicale și care îndeplinește una dintre condițiile impuse de art.196 alin(1),NCP.

d)Fapta săvârșită din culpă, prin nerespectarea măsurilor de prevedere sau a dispozițiilor legale pentru exercițiul unei funcții,profesii sau activități,care a avut ca urmare imediată o vătămare ce a necesitat spre vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale sau a avut drept consecință producerea unei infirmități, a unui prejudiciu estetic grav și permanent , avortul sau punerea în primejdie a vieții persoanei.

1.2. Legătura cu alte infracțiuni; asemănări și deosebiri

Infracțiunea de vătămare corporală din culpă prezintă conexiuni cu următoarele infracțiuni:

-uciderea din culpă;

-loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;

-loviri si alte violente;

-vătămare corporală;

Infracțiunea de vătămare corporală din culpă și infracțiunea de ucidere din culpă

Infracțiunile de vătămare corporală din culpă și infracțiunea de ucidere din culpă sunt asemănătoare în ceea ce privește:

-obiectul material, care este reprezentat de corpul persoanei în viață.

-elementul material,care se realizează printr-o acțiune respectiv printr-o inacțiune.

-subiecții infracțiunii,în cazul săvârșirii ambelor infracțiuni subiectul activ poate fi orice persoană care are capacitate penală.Subiectul pasiv poate fi orice persoană,pluralitatea de subiecți pasivi atragând comiterea faptei în varianta agravată.

-coautoratul, acesta este posibil în cazul ambelor infracțiuni.

-participația improprie.

-legătura de cauzalitate, este necesara stabilirea raportului dintre consecințele faptei și acțiunea/inacțiunea făptuitorului.

-elementului subiectiv-atât în cazul infracțiunii de ucidere din culpă cât și în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă ,faptele se comit cu forma de vinovăție a culpei cu previziune sau a culpei simple.

-actele premergătoare sau tentativa nu sunt posibile în cazul ambelor infracțiuni comparate și singura formă în care acestea se realizează este cea consumată.

Infracțiunile de vătămare corporală din culpă și infracțiunea de ucidere din culpă se deosebesc în ceea ce privește:

-obiectul juridic special reprezentat de viața persoanei și relațiile sociale în legătura cu dreptul la viață al persoanei în cazul infracțiunii de ucidere din culpă,pe când în cazul infracțiunii de vătămare corporală obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare integritatea corporală și sănătatea persoanei.

-acțiunile și inacțiunile ce formează elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă au ca și urmare moartea victimei.

-urmarea imediată a infracțiunii de ucidere din culpă se concretizează în moartea victimei pe când în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă urmarea imediată se concretizează în vătămarea corporală a victimei și cauzarea de suferințe fizice.

-tratamentul sancționator diferă deoarece infracțiunea de ucidere din culpă este o infracțiuni ce are urmări mai grave decât infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Infracțiunea de vătămare corporală din culpă și infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Infracțiunile de vătămare corporală din culpă și infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte sunt asemănătoare în ceea ce privește:

-obiectul juridic special- obiectele juridice speciale ale infracțiunilor ce fac obiectul comparației coincid, ele constând în relațiile sociale privitoare la integritatea fizică sau sănătatea persoanei precum și relațiile în legătura cu acestea.

-obiectul material-în cazul ambelor infracțiuni obiectul material este reprezentat de corpul persoanei în viață

-subiecții infracțiunii –atât în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă cât și în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte subiectul activ poate fi orice persoană care are potrivit legii, capacitate penală.

-elementul material-acțiunile de loviri/inacțiunile sunt similare în cazul ambelor infracțiuni ce constituie obiectul comparației.

-legătura de cauzalitate trebuie stabilită în cazul abelor infracțiuni.

-latura subiectivă-infracțiunile analizate și comparate se săvârșesc cu forma de vinovăție a praeterintenției,acțiunile vătămătoare realizându-se cu intenție directă și indirectă iar rezultatul mai grav,respectiv moartea persoanei, se produce din culpă în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte iar în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă fapta se săvârșește cu forma de vinovăție a culpei.

-actele preparatorii și tentativa –atât în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte cât și în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă acestea sunt posibile dar neincriminate.

-consumarea infracțiunii are loc în momentul producerii morții persoanei.

Infracțiunile de vătămare corporală din culpă și infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se deosebesc în ceea ce privește:

-urmarea imediată-în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte moarte survine imediat după exercitarea violențelor sau după trecerea unei anumite perioade de timp iar în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă ,consumarea infracțiunii are loc în momentul epuizării ultimului act de exercutare al infracțiunii,persoana vătămată rămânând în viață.

-consumarea infracțiunii-în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte momentul epuizării infracțiunii are loc în momentul morții persoanei fiind o infracțiune susceptibilă de a se prelungi în timp, pe când în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă rezultatul infracțiunii coincide cu consumarea infracțiunii aceasta nefiind prezumată a se prelungi în timp,vătămarea din culpă a unei persoane fiind momentul consumării infracțiunii.

-tratamentul sancționator- diferă în cazul infracțiunilor ce constituie obiectul analizei.

Infracțiunea de vătămare corporală din culpă și infracțiunea de loviri și alte violențe

Infracțiunile de vătămare corporală din culpă și infracțiunea de loviri și alte violențe sunt asemănătoare în ceea ce privește:

-acțiunea penală- se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,iar retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.

-obiectul juridic special-în cazul ambelor infracțiuni analizate,obiectul juridic special este alcătuit din integritatea fizică sau sănătatea persoanei și relațiile sociale în legătură cu acestea.

-obiectul material-coincide în cazul infracțiunilor comparate, fiind reprezentat de corpul persoanei.

-subiecții infracțiunii-atât în cazul infracțiunii de loviri și alte violențe cât și în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă subiectul activ poate fi orice persoana fizică sau juridică necircumstanțiată cu capacitate penală iar subiectul pasiv este reprezentat de persoana fizică în viață.

-latura obiectivă , elementul material-constă în lovirea sau exercitarea oricărei alte violențe(inclusiv psihice) cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului unei persoane,violența putând să constea fie într-o acțiune directă ,fie într-una indirectă ori sub forma unei inacțiuni.

-urmarea imediată-atât în cazul infracțiunii de loviri și alte violențe cât și în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă urmarea imediată constă în lezarea integrității corporale sau a sănătății,suferința fizică,indiferent de gradul de intensitate produse prin acțiunea /inacțiunea exercitata de subiectul activ al infracțiunii asupra persoanei .

-legătura de cauzalitate-în ceea ce privește raportul de cauzalitate este necesar a se stabili conexiune dintre faptă și actele de violență fizică sau suferința fizică cauzată.Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

-variante agravate- atât infracțiunea de loviri și alte violențe cât și infracțiunea de vătămare corporală din culpă au în conținutul textului legal și variante agravate.

Infracțiunile de vătămare corporală din culpă și infracțiunea de loviri și alte violențe se deosebesc în ceea ce privește:

-latura subiectivă-în cazul infracțiunii de loviri și alte violențe(în forma tip) fapta se realizează cu forma de vinovăție a intenției directe sau indirecte pe când in cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă ,fapta se săvârșește cu forma de vinovăție a culpei.

-tratamentul sancționator-în cazul infracțiunii de loviri și alte violențe pedeapsa este conform art.193 alin.(1) închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și conform alin.(2) pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă pe când în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă ,conform art.196 pedepsa este cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă(conform alin.(1) ), pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă(conform alin.(2) ), pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda pentru fapta stipulată la art.196 alin.(3), limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin.(4).

Infracțiunea vătămare corporală din culpă și infracțiunea de vătămare corporală

Infracțiunile de vătămare corporală din culpă și vătămare corporală sunt identice în ceea ce privește variantele prin care acțiunea sau inacțiunea au cauzat unei persoane vreuna din consecințele prevăzute de textul incriminator[o infirmitate(infirmatatea produce victimei fie un handicap fizic fie un handicap psihic,handicapul fizic putând proveni din pierderea unui simț,organ sau încetarea funcționării unui organ)avortul, prejudiciu estetic grav și permanent, punerea în primejdie a vieții persoanei, leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat pentru vindecare,mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale],obiectul juridic special( integritatea fizică sau sănătatea persoanei și relațiile sociale în legătura cu acestea),obiectul material(corpul persoanei in viață),subiecții infracțiunii(subiectul activ necalificat iar subiectul pasiv este persoana fizică în viață),elementul material(acțiunea directă sau indirectă ori inacțiunea prin care se produce o vătămare a integrității fizice sau a sănătății persoanei),urmarea imediată ,legătura de cauzalitate intenție(indirectă) sau praeterintenție.

Singura deosebire dintre infracțiunile ce constituie obiectul analizei o reprezintă forma de vinovăție a infracțiunii de vătămare corporală din culpă,aceasta infracțiune putându-se săvârși doar cu forma de culpei.

CAP.IV PRECEDENTE LEGISLATIVE ȘI SITUAȚII TRANZITORII

1. Precedente legislative

Drepturile ,libertățile, interesele omului sunt obligatoriu protejate de stat deoarece apărarea drepturilor și ocrotirea persoanei determină apărarea fizică și apărarea atributelor importante și esențiale vieții omului.

Datorită varietății faptelor ce amenință persoana și drepturile sale ,Codul penal a grupat în structura sa ,pe capitole faptele ce aduc atingere fie persoanei,vieții,integrității corporale sau sănătății,patrimoniului,libertății și alte valori deosebit de importante pentru om.

Infracțiunile săvârșite contra integrității corporale sau sănătății fac parte din capitolul rezervat infracțiunilor contra persoanei, constituid un subcapitol al acestuia.

În Noul Cod penal, în cadrul titlului ce reglementează infracțiunile contra vieții gasim, reglemntarea infracțiunilor contra vieții,infracțiunile contra integrității corporale sau sănătății,infracțiunile săvârșite asupra unui membru de familie,infracțiunile privind obligația de asistență a celor în primejdie,infracțiunile contra libertății persoanei,traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile,infracțiuni contra libertății și integrității sexuale și infracțiunile ce aduc atingere domiciliului și vieții private.

Gradul de pericol social ridicat ce îl prezintă faptele prin care se lezează integritatea corporală sau sănătatea a determinat gruparea accestui capitol în NCP imediat după infracțiunile contra vieții.În acest capitol se stipulează infracțiuni care sunt săvârșite fie cu intenție(directă ,indirectă), fie din culpă(simplă și cu prevedere), fie praeterintenționat.

Primul Codul penal al României a fost emis în anul 1864 în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, și promova principiul legalității incriminării și a pedepsei,egalitatea în fața legii penale și umanizarea pedepselor,urmat de al doilea Codul penal de la 1936 în care se introduc pentru prima dată măsurile de siguranță,măsurile educative,pedepsele complementare și accesorii și instituția individualizării pedepsei fapt ce indică preocuparea continuă pentru dezvoltarea domeniului juridic,urmat de Codul Penal de la 1969 și Codul penal din 2009.

Codul penal,cuprins în Legea nr.286/2009 a intrat în vigoare la 01 februarie 2014 odată cu Legea de aplicare nr.187/2012 împreunăi cu o serie de modificări aduse la versiunea publicată în Monitorul Oficial al României ,Partea 1 nr.510 din 24/07/2009.

Noul Cod Penal în raport cu Vechiul Cod penal(Codul penal 2009).

Conform Capitolul INFRACȚIUNI CONTRA VIEȚII, INTEGRITĂȚII CORPORALE ȘI SĂNĂTĂȚII,Secțiunea II Lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății,Vechiul Cod penal,Art. 184,Vătămarea corporală din culpă reprezintă:

„Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 21, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181, săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Când săvârșirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dacă faptele prevăzute la alin. 3 și 4 sunt săvârșite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, și închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.

Pentru faptele prevăzute în alin. 1 și 3, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Pentru faptele prevăzute la alin. 2 și 4, împăcarea părților înlătură răspunderea penală”.

A se observa că caracteristicile infracțiunii prevăzute în NCP cât și în Vechiul Cod Penal în ceea ce privește:

-obiectul juridic special- atât în NCP cât și în VCP obiectul juridic special este constituit din relațiile sociale ce asigură protejarea persoanei ,integritatea corporală și sănătatea acesteia.

-obiectul material-în cazul ambelor Coduri, obiectul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă este reprezentat de corpul persoanei.

-subiecții infracțiunii-în VCP subiectul activ al infracțiunii este necalificat,putând fi orice persoană care poate răspunde penal și calificat (în cazul infracțiunilor de lovire sau alte violențe și vătămare corporală) ,unde pe langă condițiile generale pentru a răspunde penal,persoana fizică trebuind să fie membru de familie,participația penală fiind posibilă sub forma instigării și a complicității.Subiectul pasiv al infracțiunii prezente în VCP este necalificat ,putând fi orice persoană și calificat (membru de familie,în cazul infacțiunilor de violențe în familie și vătămare corporală sau femeie gravidă ,în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă).

-latura obiectivă-în VCP ,infracțiunea de vătămare corporală,elementul material se realizează printr-o acțiune/inacțiune de lovire sau de acte de violență.

-urmarea imediată-în VCP urmarea imediată consta în vătămarea ce necesită pentru videcare îngrijiri medicale de peste 11 zile și până în 60 de zile ( în variantele prevăzute la alin.1 și alin.3) și mai mult de 60 de zile ( în variantele prevăzute de alin.2 și 4) sau vreuna din consecințele indicate în art.182 VCP alin.2( pierderea unui simț/organ,încetarea funcționării unui simț/organ,infirmitate permanentă fizică/psihică,avortul,sluțirea,punerea în primejdie a vieții persoanei).

-elementul subiectiv-atât în VCP cât și în NCP ,infracțiunea de vătămare corporală din culpă se săvârșește cu forma de vinovăție a culpei /neglijenței.

-cerintele elementului subiectiv-nu sunt prevăzute în conținutul normei de incriminare cerințe care să privească vinovăția.

-actele pregătitoare și tentativa- fapta poate fi săvârșită numai cu forma de vinovăție a culpei ,deci actele pregătitoare și tentativa nu sunt posibile.

-consumarea infracțiunii – atât în NCP,cât și în VCP consumarea infracțiunii se produce în momentul realizării vătămării / consecințelor stipulate în norma de incriminare.

-epuizarea- în VCP epuizarea se putea amplifica și după consumare,îmbrăcând forma infracțiunii progresive dar NCP stipulează că infracțiunea se consumă în momentul în care se termină ultimul act de executare al infracțiunii.

– variantele agravate-atât în VCP cât și în NCP în norma de incriminare se găsesc variante agravate ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Între VCP și NCP se găsesc deosebiri privind infracțiunea de vătămare corporală din culpă în ceea ce privește:

-tratamentul sancționator-privitor la tratamentul sancționator prevăzut de art.196 NCP ,acesta este unul mai server față de tratamentul sancționator rezervat săvârșirii faptei de vătămare corporală din culpă în VCP.

-numărul zilelor de îngrijiri medicale-a se observa creșterea numărului de zile de îngrijiri medicale cauzate cu ocazia săvârșirii infracțiunii ,astfel că odată cu modificările aduse NCP implicit infracțiunilor și condițiile normelor incriminatoare s-au schimbat ,modificându-se de la 10-61 de zile de îngrijiri medicale ,respectiv urmările faptelor (pierderea unui simț/organ,încetarea funcționării unui simț/organ,infirmitate permanentă fizică/psihică,avortul,sluțirea ,punerea în primejdie a vieții persoanei) ,condițiile de săvârșire ale infracțiunilor( nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activități,starea de ebrietate) la 1-90 de zile de îngrijiri medicale sub condițiile săvârșirii faptei de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăți infracțiune,menținerea consecințelor și a condițiilor de săvârșire ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuatea unei anumite activități.

-calitatea subiecților activi( membru de familie,femeie gravidă)-actualul Cod Penal consacra necircumstanțierea subiectilor activi ai infracțiunii, calificarea subiecților activi ai infracțiunii de vătămare corporală din culpă din VCP , intrând în conținutul infracțiunilor săvârșite asupra unui membru de familie( violeță în familie și uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă).

-norma de incriminare(claritatea texutului)- se observă abordarea mai clară,mai simplă de către legiuitorul NCP precum și introducerea unei forme agravate și anume săvârșirea faptei față de două sau mai multe victime(alin.4).

2. Situații tranzitorii

Noului Codul penal i-au fost aduse modificări succesive astfel modificările care au însoțit Codul sunt:

-Dec. Curții Constituționale nr.214/1997

-Dec. Curții Constituționale nr.436/1997

-Dec. Curții Constituționale nr.25/1998

-Dec. Curții Constituționale nr. 177/1998

-Dec. Curții Constituționale nr.5/1999

-Dec. Curții Constituționale nr.150/1999

-Dec. Curții Constituționale nr.165/1999

-Legea nr.143/2000

-Legea nr. 197/2000

-Ordonanța de urgență a Guvernului nr.207/2000

-Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2001

-Ordonanța de urgenta a Guvernului nr 89/2001

-Legea nr. 456/2001

-Legea nr.20/2002

-Legea nr.61/2002

-Legea nr 169/2002

-Ordonanța de urgență a Guvernului nr.58/2002

-Ordonanța de urgență a Guvernului nr.93/2002

-Ordonanța de urgență a Guvernului nr.143/2002

-Ordonanța de urgență a Guvernului nr.109/2004

-Legea nr.85/2005

-Legea nr.160/2005

-Legea nr.247/2005

-Legea nr.278/2006

-Ordonanța de urgență a Guvernului nr.60/2006

-Dec. Curții Constituționale nr.62/2007

-Legea nr.337/2007

-Legea nr 58/2008

-Ordonanța de urgență a Guvernului nr 198/2008.

CAP. V ELEMENTE DE DREPT COMPARAT

Viața , integritatea corporală ,sănătatea și libertatea reprezintă atributele fundamentale ale persoanei,protejate de către toate statele lumii ,încă din cele mai vechi timpuri.Astfel toate statele protejează împotriva infracțiunilor persoana prin incriminarea tuturor faptelor ce aduc atingere valorilor fundamentale consacrate de legislațiile internaționale și legile interne ale fiecărui stat.

În acest capitol se vor prezenta reglementările infracțiunii de vătămare corporală din culpă în alte state ,indicându-se diferențele ,asemănările și diversitățile normelor adoptate de către fiecare stat.

Codul penal francez

În codul penal francez se prevede că:

Atingerile din culpă aduse integrității persoanei,art.222-19,modificat prin Legea nr.525 /2011 din 7 mai 2011,art.185.

„Provocând și alte consecințe,în condițiile și în conformitate cu prevederile prezente la art.121 alin(3) prin neglijență, stângăcie ,neglijență sau încălcare a obligațiilor de îngrijire sau securitate impuse prin lege sau statut,incapacitatea totala de muncă de mai mult de 3 luni se pedepsește cu doi ani de închisoare și o amendă de 30.000 euro.

Când cu stângăcie , neatenție, imprudență, lipsa capacității de concentrare ,neglijență sau încălcarea obligației sau statutului prevăzute la art.222-19 este comisă fapta de către conducătorul autovehiculului ,prejudiciul involuntar cauzat integrității persoanei căreia i se cauzează o incapacitate totală de muncă pentru mai mult de 3 luni, se pedepsește cu trei ani de închisoare și o amendă de 45.000 de euro.Pedeapsa este de până la cinci ani de închisoare și o amendă de 75.000 de euro atunci când:

1.șoferul a săvârșit cu intenție o încălcare a unei obligații de prudență sau de siguranță prevăzută de lege sau statut,altele decât cele menționate mai jos.

2.șoferul a săvârșit fapta sub influența băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate ,alcoolul pur în sânge depășind concentrația de alcool pur în sânge prevăzută de lege,și a refuzat să se supună controalelor și verificărilor impuse lege privind depistarea alcoolului.

3.rezultă dintr-o analiză de sânge că soferul autovehiculului a consumat substanțe stupefiante sau a refuzat să se supună testelor prevăzute în codul rutier pentru a stabili dacă acesta a condus sub influența substanțelor narcotice

4.conducătorul auto nu deține licența prevăzută de lege sau de regulament ori permisul i-a fost anulat,suspendat sau reținut.

5.conducătorul a depășit viteza legală maximă autorizată de 50 de km/h

6.șoferul a părăsit locul accidentului.

Pedeapsa este de până la șapte ani de închisoare și 100.000 euro amendă în cazul în care prejudiciul cauzat din culpă integrității corporale dacă a fost comisă fapta cu două sau mai multe dintre condițiile menționate la punctele anterioare.

A se putea observa că infracțiunea analizată se pedepsește mai grav decât infracțiunea de vătămare corporală din culpă din NCP român,fiind aplicabilă atât pedeapsa închisorii cât și amenda.Infracțiunea prevăzută în Codul francez presupune săvârșirea cu aceeași formă de vinovăție ,presupune lezarea integrității corporale și se săvârșește sub influența băuturilor alcoolice sau substanțelor psihoactive precum și în exercițiul meseriei/funcției”.

Codul penal thailandez

“Conform Codului penal thailandez,Titlul zece,Atingeri aduse vieții și corpului uman,Atingeri aduse vieții:Secțiunea 295, Oricine,cauzează un prejudiciu altei persoane,corpului sau minții sale constituie vătămare corporală și se pedepsește cu închisoarea de cel mult doi ani sau cu amendă,nedepășind 4.000 Baht,sau ambele pedepse.

Secțiunea 296. Oricine, comite vătămare corporală,în condițiile prevăzute în secțiunea 289 ,va fi pedepsit cu închisoarea nu mai mare de 3 ani sau amenda de 6.000 Bath ,sau ambele pedepse.

Secțiunea 297.Oricine ,săvârșește vătămarea corporală ,cauzând victimei o vătămare gravă se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 10 ani.

Consecințele grave sunt:pierderea vederii, auzului,tăierii limbii sau mirosului;pierderea organelor genitale sau de reproducere;pierderea unui braț,picior,mână,deget sau orice alt organ;desfigurarea permanentă a feței;avortul;un hanicap permanent;o infirmitate sau boli cronice ce pot dura toata viața;Infirmitate sau boală care cauzează suferințe severe corpului de peste 20 de zile, nemaiputându-se executa preocupările obișnuite.

Secțiunea 298.Oricine comite infracțiunea stipulată la secțiunea 297 în condițiile stipulate la secțiunea 298 va fi pedepsit cu închisoarea de la 2 la 10 ani.Secțiunea 299. Ori de câte ori, vătămarea corporală gravă este cauzată într-o încăierare de 3 persoane minim, participații la încăierare vor fi pedepsiți cu închisoarea de până la un an sau amenda de până la 2.000 Bath , sau ambele.Dacă în cazul în care participantul la scandal poate demonstra că acesta a acționat în scopul preverinii scandalului sau a acționat în legitimă apărare, acesta nu va fi pedepsit.

Secțiunea.300.Oricine săvârșește vătămarea gravă corporală din culpă, va fi pedepsit cu închisoarea de până la 3 ani sau ameda de până la 6.000 Bath ,sau ambele”.

Codul penal italian

„Conform art.590,Cod penal,vătămarea corporală din culpă, reprezintă:

Fapta de a cauza o vătămare corporală din culpă altuia , se pedepsește cu închisoarea de până la trei luni sau amenda de până la 309 euro(1).

În cazul în care leziunea este gravă(prejudiciul este grav) pedeapsa va fi închisoarea de la unu la șase luni sau amendă de la 123 de euro până la 619 euro, iar dacă vătămarea corporală este gravă se prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la doi ani sau amendă de la 309 euro la 1239 de euro.(2)

În cazul în care faptele prevăzute în art.2 sunt comise cu încălcarea normelor privind conducerea pe drumurile publice sau cele pentru prevenirea accidentelor la locul de muncă, pedeapsa pentru leziunile grave va fi închisoarea de la trei luni la un an sau amenda de la 500 euro la 2000 euro,ar pedeapsa pentru leziunile mai grave fiind închisoarea de la unu la trei ani.

În cazurile de încălcare a regulilor de circulație ,în cazul în care infracțiunea este comisă de către o persoană sub influența băuturilor alcoolice,în conformitate cu art.186 alin.2 c) din Decretul legislativ 30 aprilie 1992,n.285,cu modificările ulterioare sau de către persoane aflate sub influența substantelor psihoactive,pedeapsa pentru leziunile grave este închisoarea de la șase luni la doi ani iar pedeapsa pentru leziunile mai grave este închisoarea de la un an și șase luni la patru ani(3)

În cazul în care se vatămă mai multe persoane, pedeapsa va fi aplicată pentru fapta cea mai gravă,înmulțită cu trei dar pedeapsa închisorii nu poate depăși cinci ani.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a victimei(Codul de procedura penală 336) cu excepția celor prevăzute la alin.(1) și (2),limitată la actele comise cu încălcarea reglementărilor de prevenire a accidentelor la locul de muncă sau privind securitatea și igiena în muncă ori care au generat o boală contactata în domeniul profesional.(4)(5)(6).”

CAP..VI CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Infracțiunea de vătămare corporală din culpă reprezintă infracțiunea prin care se cauzează unei persoane o vătămare corporală care afectează integritatea corporală ,sănătatea persoanei și implicit viața persoanei.

Infracțiunea ce face obiectul cercetării științifice face parte din capitolul rezervat infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății ,este o infracțiune de rezultat ,care se comite numai cu forma de vinovăție a culpei,putând fi săvârșită de orice persoana care poate răspunde penal.

În textul normei incriminatoare sunt prevăzute două forme tip și două forme agravate ale infracțiunii.

Dată fiind ocazia elaborării lucrării consider că privitor la conținutul textului legal ar trebui adusă următoarea modificare și anume precizarea unui cuantum fix minim cu titlu de daune( în vederea cererii acestora cu ocazia intentării procesului penal /la întelegerea amiabilă) pentru suferința/leziunile cauzate de către subiectul activ al infracțiunii ,subiectului pasiv al infracțiunii.

Cuantumul ar trebui stabilit în funcție de efectele infracțiunii precum și a consecințelor ,vârstă, capacitate de muncă, numărul zilelor de îngrijiri medicale ,calitate,circumstanțe și alte criterii relevante care să permită o practică unitară deoarece după săvârșirea infracțiunii se lasă la latitudinea instanței de a decide despăgubirile acordate în urma suferintelor/vătămărilor cauzate de către faptuitori,nefiid o practică unitară.

BIBLIOGRAFIE

1. Conf. univ .dr. Petre Dungan,Considerații asupra incriminării sau neincriminării pruncuciderii,Revista Dreptul ,nr.4/2012

2. George Antoniu (coordonator și autor), Constantin Duvac, Daniela Iuliana Lămășanu, Ilie Pascu, Tudorel Toader, Constantin Sima, Ioana Vasiu, Explicații preliminare ale noului Cod penal, vol. III, Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2013.

3. Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Mirela Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu, Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu, Noul Cod penal comentat. Partea specială, vol. II, Editura Universul Juridic, București, 2012.

4. Constantin Duvac, Drept penal. Partea specială, vol. I și II, Editura Universul Juridic, București, 2013;

5. Petre Dungan, Tiberiu Medeanu, Viorel Pașca, Manual de drept penal. Partea specială, vol. I și II, Editura Universul Juridic, București, 2012/2013.

6.Noul Cod penal

7.Codul penal

8.Mihail Udroiu , Drept penal.Parte specială., Noul Cod penal ed.C.H.Beck București 2014

9.Mihail Udroiu , Drept penal.Parte generală., Noul Cod penal ed.C.H.Beck București 2014

10. .Ro.wikipedia.org/wiki/Codul_penal_al_Romaniei

12. www.legeaz.net

13. www.Dexonline.ro

14.Gheorghe-Iulian Ioniță, Drept penal .Parte specială Ed. a doua revazută și adăugită,Ed.Universul Juridic . ,Bucuresti , 2012

15.http://humanrights.wikia.com/wiki/Protection_and_Promotion_of_Human_Rights_for_Peace_and_Development

16.http://www.theadvocatesforhumanrights.org/human_rights_basics

17.Dr.Elisabeta Boțian,Drept penal.Parte specială

18.http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-48

19.https://dexonline.ro/definitie/echimoz%C4%83

20.https://dexonline.ro/definitie/plaga

21.Dr.Stefan Pistol,Conf.dr. Valentin Iftenie, Medic legist ,Semnificația sintagmei “zile de ingrijire medicală” –criteriu medico-legal de evaluare posttraumatică, Uniunea Juriștilor din Romania,Revista dreptul,Seria a 3 a,Nr.3/2005

22.http://legeaz.net/dictionar-juridic/culpa

23.http://www.euroavocatura.ro/articole/341/Evaluarea_obiectiva_a_prejudiciului_estetic__slutirea_

24.Conf.dr.Florin Streteanu-parte generală-,judecător Raluca Moroșanu-parte specială-,Instituții și infracțiuni în Noul Cod Penal, Manual pentru uzul formatorilor SNG,București ,2010

25.http://www.legifrance.gouv.fr/affichCodeArticle.do?idArticle=LEGIARTI000024042655&cidTexte=LEGITEXT000006070719&dateTexte=20151214&fastPos=1&fastReqId=720289111&oldAction=rechCodeArticle

26.http://www.samuiforsale.com/law-texts/thailand-penal-code.html#294

27.http://www.diritto.it/codici/titolo/75-codice-penale-dei-delitti-contro-la-persona