Drept Penal. Partea Generală Curs 10 [613760]

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
CURS 10
conf. univ. dr. Ionu ț Andrei Barbu

SANCȚIUNILE DE DREPT PENAL

RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE

Secțiunea 1
Noțiuni introductive

Răspunderea penal ă a persoanei juridice nu constituie o institu ție nou ă în ceea ce prive ște dre ptul penal.
Aceasta a fost reglementat ă expres în anul 20061, odat ă cu modific ările aduse Codului penal în vigoare la
acea vreme. Cu toate acestea, r ăspunderea penal ă a persoanelor juridice era pus ă în discu ție înc ă din
Antichitate, existând prevederi în c adrul Codului lui Hammurabi care f ăceau trimitere în acest sens.
Introducerea r ăspunderii penale a persoanei juridice în legisla ția na țional ă a constituit un subiect
important de dezbatere la nivel interna țional. Astfel, au existat diverse reco mand ări ale Consiliului Europei,
precum și Conven ții emise la nivel european care au urm ărit contracararea infrac ționalit ății săvârșite prin
intermediul persoanelor juridice.
La nivel doctrinar, au fost emise dou ă teorii cu privire la r ăspunderea penal ă a persoanei juridice: teoria
ficțiunii persoanei juridice2, respectiv teoria realit ății3.
Teoria fic țiunii persoanei juridice sus ține faptul c ă persoanele juridice nu pot face obiectul tragerii la
răspundere penal ă, pe considerentul inexisten ței unei fiin țe proprii ac estora. Acestea sunt v ăzute, în opinia
acestei teorii, ca entit ăți incapabile de a comite infrac țiuni. Persoanele juridice sunt v ăzute drept entit ăți
folosite de persoanele fizice pentru comiterea infrac țiunilor, astfel c ă latura subiectiv ă nu apar ține ace stora,
ci indivizilor care efectiv comit faptele.
În sus ținerea teoriei s -au adus drept argumente și lipsa responsabilit ății persoanei juridice, precum și
principiul specialit ății activit ății acestora, considerând c ă o persoan ă juridic ă nu poate ac ționa în afara
limitelor impuse de lege. În viziunea acestei teorii, persoana juridic ă nu poate resim ți efectele sanc țiunilor
aplicate, ele r ăsfrângându -se tot asupra factorilor umani, implica ți în activitatea acesteia.
Cea de -a doua teorie, cea a realit ății, adop tată și de legisla ția penal ă român ă, se bazeaz ă pe
considerentul c ă persoana juridic ă este o entitate caracterizat ă de voin ță și con știință proprie. Astfel,
persoana juridic ă este v ăzută drept o realitate incontestabil ă, căreia i se pot aplica pedepse spec ifice și care
prezint ă caracter eficace în corectarea comportamentului deviant al acesteia.
Răspunderea penal ă a persoanei juridice apare ca o necesitate a societ ății actuale, fenomenul
infrac țional în care sunt implicate persoane juridice luând amploare în ultimul timp. Deseori, persoanele
fizice se folosesc de cele morale în vederea comiterii de infrac țiuni sau le constituie expres în acest sens,
urmărind s ă se sustrag ă de la r ăspunderea penal ă prin punerea în fa ță a persoanei constituite. Legiuitorul a
avut în vedere și acest aspect, statuând faptul c ă răspunderea penal ă a persoanei juridice nu exclude
răspunderea penal ă a persoanei fizice care a contribuit la s ăvârșirea aceleia și fapte.

1 Legea nr. 278/2006, pub licată în M. Of. nr. 601 din 12 iulie 2006.
2 I. Tanoviceanu susținea ideea potrivit căreia persoanele juridice nu pot fi trase la răspundere penală, deoarece colectivităț ile
nu pot avea o voință proprie, separată de cea a persoanelor care o compun.
3 A se vedea V. Dongoroz, Tratat… , op. cit ., p. 367 -368.

Având în vedere principiul unicit ății răspunderii penale, pentru c omiterea unei fapte de natur ă penal ă nu
poate exista decât o pedeaps ă, rămânând instan țelor de judecat ă a stabili cine este responsabil și cui i se
poate imputa activitatea infrac țional ă.
Activitatea infrac țional ă desfășurată de persoana juridic ă este exec utată în concret de una sau mai multe
persoane fizice. În situa ția în care s -ar aplica sanc țiuni atât persoanelor fizice, cât și persoanei juridice, s -ar
ajunge la o dubl ă sancționare, ceea ce contravine principiilor care stau la baza r ăspunderii penale.
Există categorii de persoane morale care, datorit ă importan ței și pozi ției avute în raport cu interesul
general social, nu r ăspund penal, acestea fiind excluse în mod expres de dispozi țiile penale.
Legiuitorul român a dedicat r ăspunderii penale a persoanei juridice Titlul VI din cadrul Codului penal,
aducând în aten ție regimul sanc ționator aplicabil acesteia, precum și alte institu ții de drept penal incidente în
materie.
În ceea ce prive ște jurispruden ța în materia r ăspunderii penale a persoanei juridice, a ceasta nu prezint ă
caracter diversificat, existând un num ăr redus de hot ărâri de condam nare a acestor subiec ți de drept penal4.

Secțiunea a 2 -a
Condițiile răspunderii penale a persoanei juridice

În vederea angaj ării răspunderii penale a persoanei juridi ce, trebuie ca aceasta s ă aibă personalitate
juridic ă, capacitate juridic ă și infrac țiunile s ă fie s ăvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în
interesul ori în numele persoanei juridice. Condi țiile enun țate trebuie îndeplinite cumulativ.

A. Pe rsonalitatea juridic ă
Pentru a se putea angaja r ăspunderea penal ă a persoanei juridice, este necesar ca aceasta s ă aibă
personalitate juridic ă. Personalitatea juridic ă presupune existen ța unor drepturi și obliga ții civile pe care o
form ă de organizare (per soana juridic ă) le are sau de care este ținută. Persoana juridic ă se caracterizeaz ă prin
existen ța unei organiz ări de sine st ătătoare, patrimoniu propriu, obiect de activitate licit și moral, care
trebuie s ă corespund ă interesului global al societ ății.
Raportat la specificul lor, persoanele juridice dobândesc personalitate juridic ă în mod diferit, dup ă cum
sunt persoane juridice cu scop lucrativ sau persoane juridice f ără scop lucrativ.
Categoria persoanelor juridice cu scop lucrativ (societ ățile, societ ățile cooperative, societ ățile
agricole, organi zațiile cooperatiste, grupurile de interes economic, grupurile europene de interes economic,
companiile na ționale și regiile autonome) dobândește, de regul ă, personalitatea juridic ă odată cu
înregistrarea/înmatr icularea la registrul comer țului.
Asociațiile și fun dațiile, făcând parte din sfera persoanelor juridice f ără scop lucrativ, dobândesc
personalitate juridic ă din momentul înscrierii în Registrul asocia țiilor și funda țiilor, ținut la grefa
judec ătoriei, ia r federațiile din momentul înscrierii în registrul federa țiilor aflat la grefa tribunalului.
Pierderea personalit ății juridice a acestor persoane juridice are loc în momentul dizolv ării5.
Deși nu urm ăresc producerea unui profit și servesc unei utilit ăți generale a societ ății, persoanele juridice
fără scop lucrativ pot face obiectul tragerii la r ăspundere penal ă, nefiind în categoria celor exceptate de la
aplicarea dispozi țiilor penale în materie.
Partidele politice sunt persoane juridice de drept public6 ce dobândesc personalitate juridic ă de la data
rămânerii irevocabile a hot ărârii prin care se admite cererea de înregistrare7.
Nici aceste persoane juridice nu sunt exceptate de la tragerea la r ăspundere penal ă, însă, comparativ cu
alte persoane juridice, nu pot suporta decât unele dintre pedepsele complementare prev ăzute de legisla ția

4 A se vedea A. Jurca, Răspunderea penală a persoanei juridice. Practică judiciară , în RDP nr. 2/2010,
p. 155.
5 Art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare.
6 Art. 1 din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, cu modificările și completările ulterioare.
7 Art. 22 din Legea nr. 14/2003.

penal ă. Astfel, acestea nu pot face obiectul dizolv ării sau suspend ării activit ății. Aceast ă caracteristic ă a
excep ției de la tragerea la r ăspundere penal ă se reg ăsește și în cazul sindicatelor și patronatelor .
Organiza țiile religioase și cele apar ținând minorit ăților naționale au un regim juridic similar cu cel
aplicabil partidelor politice, sindicatelor și patronatelor, deoarece nici în cazul acestora nu se poate dispune
pedeapsa complementar ă a dizolv ării sau sus pend ării activit ății. Cultele religioase pot fi recunoscute ca
persoane juridice prin hot ărâre a Guvernului, iar pierderea acestei calit ății are loc tot printr -o asemenea
hotărâre, în cazurile și condi țiile prev ăzute de lege (Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioas ă și
regimul general al cultelor, cu modific ările și complet ările ulterioare). În afara cultelor religioase, pot fi
înfiin țate asocia ții religioase, care dobândesc personalitate juridic ă în momentul înscrierii lor în Registrul
asocia țiilor religioase, ținut la judec ătorie8.

B. Capacitatea juridic ă
Capacitatea juridic ă a persoanei juridice reprezint ă aptitudinea acesteia de a r ăspunde penal și a
suporta efectele proprii activit ăți infracționale.
Pentru a dobândi capacitate juridic ă penal ă, este necesar ca persoana juridic ă să fie în fiin ță și să fie
constituit ă cu respectarea dispozi țiilor legale. De asemenea, aceasta trebuie s ă fi dobândit personalitate
juridic ă și să nu fac ă parte din rândul persoan elor juridice ce au imunitate juridic ă9.
Nu toate persoanele juridice r ăspund penal, unele dintre acestea fiind excluse în mod expres de c ătre
legiuitor. Astfel, conform dispozi țiilor art. 135 C. pen., sunt exceptate de la r ăspunderea penal ă pentru
infrac țiunile s ăvârșite în rea lizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice,
statul și autoritățile publice.
Alin. (2) al aceluia și articol vine și completeaz ă dispozi țiile în materie. Conform acestuia, instituțiile
publice nu răspund penal pentru infrac țiunile s ăvârșite în exercitarea unei activit ăți ce nu poate face obiectul
domeniului privat.
Statul , ca și entitate, nu poate face obiectul tragerii la r ăspundere penal ă, tocmai pe considerentul c ă el
este cel care trage la r ăspundere persoanele fizice/juridice care nu respect ă cadrul penal legal. Acesta
beneficiaz ă de o imunitate de jurisdic ție penal ă general ă și absolut ă, răspunderea sa penal ă neputând fi
angajat ă nici în cazul faptelor comise în exercitarea autorit ății de s tat și nici în cazul acelor fapte care s -ar
săvârși în exercitarea unor activit ăți ce țin de domeniul privat al statului10.
Dacă ar fi acceptat ă o astfel de r ăspundere din partea statului, s -ar ajunge la situa ția în care, în cazul
amenzii, singura pedeaps ă principal ă aplicabil ă persoanelor juridice, acesta și-ar face singur o plat ă11.
Nici pedepsele complementare nu -i pot fi aplicabile statului, acesta neputând face obiectul dizolv ării, al
suspend ării activit ății etc.
Statul poate fi subiect îns ă în ceea ce prive ște răspunderea civil ă sau interna țional ă.
Autoritățile publice nu pot fi trase la r ăspundere penal ă, pentru c ă acestea nu au capacitate juridic ă și
nu pot sta pe pozi ția de subiec ți pasivi ai infrac țiunilor. În categoria autorit ăților publice intr ă: Parlamentul,
Președintele României, Guvernul, consiliile locale alese din comune, ora șe și din subdiviziuni
administrativ -teritoriale ale municipiilor, primarii ale și, consiliile jude țene alese, prefectul (prefectura),
instan țele judec ătorești, parchetele care func ționeaz ă pe lâng ă instan țele judec ătorești, Consiliul Superior al
Magistraturii.
Instituțiile publice nu răspund penal pentru infrac țiunile s ăvârșite în exercitarea unei activit ăți ce nu
poate face obiectul domeniului privat. Actuala reglementare corespunde realit ății recomand ărilor12 făcute de
speciali știi în domeniu.

8 I. Pascu și colab., Noul Cod…, op. cit. , p. 692.
9 A se vedea și M.I. Rusu, Drept penal. Partea generală. Conform noului Cod penal , Ed. Hamangiu, București, 2014, care la p.
615 îl citează pe L.M. Stănilă, Discuții în legătură cu persoana juridică – subiect activ de drept penal , în Conferința internațională a
doctoranzilor în drept. Drept public, vol. II, Timișoara, 2010, p. 761 -762.
10 I. Lascu , Răspunderea penală a persoanei juridice în lumina noului Cod penal , în Dreptul nr. 8/2010,
p. 66.
11 M. Basarab, V. Pașca, Gh. Mateuț, C. Butiuc, Codul penal comentat . Partea generală , vol. I,
Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 104.

Aceste institu ții publice sunt persoane juridice care desf ășoară activit ăți excluse ini țiativei private, ceea
ce înseamn ă că nu pot fi desf ășurate de persoane fizice și nici de persoa ne juridice de drept privat13. Din
categoria institu țiilor publice care nu r ăspund penal fac parte: Institutul Na țional al Magistraturii, Institutul
de Medicin ă Legal ă „Mina Minovici”, Institutul de Expertize Criminalistice, Institutul Na țional pentru
Pregătirea și Perfec ționarea Avoca ților, Banca Na țional ă a României, Uniunea Na țional ă a Barourilor din
România, Uniunea Na țional ă a Notarilor Publici, Institutul de S ănătate Public ă din Bucure ști etc.
Exist ă situații în care instan țele de judecat ă trebuie s ă analizeze dac ă activitatea unei institu ții publice
poate face sau nu obiectul domeniului privat. Dac ă, în urma analizei, se ob ține un r ăspuns pozitiv, atunci va
putea fi pus ă în discu ție tragerea la r ăspundere penal ă, iar în situa ția răspunsului negativ, r ăspunderea penal ă
este exclus ă.

C. Săvârșirea infrac țiunii în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele
persoanei juridice
Săvârșirea infrac țiunii în realizarea obiectului de activitate presupune ca faptele comise s ă nu
comporte u n caracter ocazional, ci s ă se raporteze direct la domeniul de activitate al persoanei juridice, la
principalele activit ăți pe care aceasta le deruleaz ă în realizarea scopului pentru care a fost constituit ă.
Legiuitorul român a reglementat r ăspunderea pena lă a persoanei juridice dup ă sistemul clauzei
(răspunderii) generale sau modelul r ăspunderii generale , întâlnit în special în common law , potrivit
căruia persoana juridic ă poate r ăspunde penal pentru orice infrac țiune, f ără excluderea de plano a unor
infracțiuni14.
Exist ă totuși infrac țiuni care, datorit ă conținutului constitutiv, nu pot face obiectul activit ății
infrac ționale a persoanelor juridice: violul, perversiunea sexual ă, incestul, m ărturia mincinoas ă etc.
Art. 135 C. pen. nu aduce l ămuriri cu privir e la leg ătura care trebuie s ă existe între persoana juridic ă și
persoana care efectiv comite infrac țiunea. Evident c ă persoana juridic ă nu poate, prin simpla sa natur ă, să
comit ă concret fapte penale. Activitatea infrac țional ă este realizat ă de una sau mai multe persoane fizice
care trebuie s ă aibă o leg ătură special ă cu persoana juridic ă.
Chiar dac ă persoana juridic ă este destinatara direct ă a normei juridice, pentru re ținerea în sarcina
acesteia a unei infrac țiuni, este necesar ă o acțiune sau inac țiune c omis ă de o persoan ă fizică. De aceea, o
primă problem ă a vizat determinarea sferei persoanelor fizice ale c ăror ac țiuni pot angaja r ăspunderea
penal ă a persoanei juridice15.
Deși dispozi țiile penale în vigoare nu indic ă aceste persoane fizice care se fac cu lpabile de s ăvârșirea
infrac țiunii, practica în domeniu a statuat c ă acestea pot fi doar organele și reprezentan ții persoanei
juridice.
În ceea ce prive ște no țiunea de organ al persoanei juridice, acesta este alc ătuit din una sau mai multe
persoane fizice, cărora legea le confer ă o pozi ție special ă în cadrul acesteia, îns ărcinându -le cu administrarea
sau conducerea ei16.
Exist ă opinii17 conform c ărora din categoria organelor fac parte doar adunarea general ă și consiliul de
administra ție al persoanei juridice, iar directorul general sau managerul intr ă în categoria reprezentan ților.
Per a contrario , alți autori18 consider ă că în sfera no țiunii de organe se încadreaz ă managerul,
președintele, directorii generali, consiliul de administra ție, consiliul de supravegh ere, adunarea general ă în

12 F. Streteanu, Câteva considerații privind răspunderea penală a persoanei juridice potrivit proiectului de lege pentru
modificarea și completarea Codului penal , în CDP nr. 1/2005, p. 42. A se vedea și F. Streteanu,
R. Chiriță, Răspunderea penală a persoanei juridice , ed. a 2 -a, Ed. C.H. Beck, București, 2007, p. 395.
13 A se vedea și F. Streteanu, R. Chiriță, Răspunderea penală a persoanei juridice , ed. a 2 -a, Ed. C.H. Beck, București, 2007, p.
395.
14 I. Pascu și colab., op. cit ., 2012, p. 695.
15 F. Streteanu, R. Chiriță, op. cit. , p. 120.
16 F. Desportes, Responsabilité pénale des personnes morales , p. 112 , în T. Dima, Drept penal. Partea generală, ed. a 3 -a,
revăzută și adăugită, Conform noului Cod penal , Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 720.
17 R. Hidalgo, G. Salamon, P. Morvan, Entreprise et responsabilité pénale , p. 40; C. Mouloungui, La nature de la
responsabilité pénale des personnes morales en France , în Revue de droit pénal et de criminologie, 1995, p. 174 -175, în T. Dima,
op. cit. , p. 720.
18 F. Desportes, op. cit ., p. 115 -116, în T. Dima, op. cit. , p. 720.

cazul societ ăților, respectiv pre ședintele, biroul, con gresul sau adunarea general ă în cazul asocia țiilor și
sindicatelor.
Prin săvârșirea unei infrac țiuni în realizarea obiectului de activitate trebuie s ă înțelegem c ă un organ
sau reprezentant al persoanei juridice a comis o infrac țiune cu prilejul transpunerii în practic ă a activit ăților
pe care, potrivit legii sau actelor consti tutive, persoana juridic ă le poate derula19.
Faptele penale trebuie s ă aibă legătură cu „politica ge neral ă a persoanei juridice” sau cu „activit ățile
principale menite s ă ducă la realizarea obiectului social, și nu de fapte care au fost doar ocazionate de
activit ăți legate indirect de acest obiect”20.
Activitatea infrac țional ă este comis ă în interesul pe rsoanei juridice în situa ția în care aceasta are un
folos de pe urma acesteia. Folosul nu trebuie s ă îmbrace neap ărat forma patrimonial ă, ci poate fi și de natura
evitării unei pierderi21. În aceast ă categorie intr ă activit ățile infrac ționale de tipul sp ălării banilor, traficului
de droguri, de persoane etc.
S-a pus în discu ție, la nivel doctrinar22, dacă, în cazul s ăvârșirii unei infrac țiuni în reali zarea obiectului de
activitate a persoanei juridice, de c ătre o persoan ă fizică, dar în bene ficiul exclusiv al persoanei fizice
respective (ori a unei alte per soane) sau chiar contrar intereselor persoanei juridice, poate fi atras ă răspunderea
penal ă a persoanei juridice în cauz ă.
Având în vedere c ă legiuitorul nu a cerut îndeplinirea cumulativ ă a condi țiilor r eferitoare la s ăvârșirea
faptei penale, respectiv s ăvârșirea infrac țiunii în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice, în
interesul persoanei juridice sau în numele persoanei juridice, s -a ajuns la concluzia c ă, ori de câte ori este
îndepl inită una dintre acestea, f ără a comporta relevan ță dacă celelalte dou ă sunt incidente, poate fi adus ă în
discu ție răspunderea penal ă a persoanei juridice, cu îndeplinirea condi țiilor obiective și subiective prev ăzute
de lege pentru infrac țiunea imputat ă23.
Săvârșirea unei infrac țiuni în numele persoanei juridice presupune ca persoana sau persoanele
comitente s ă acționeze în calitate de reprezentant/reprezentan ți ai acesteia, având o învestitur ă oficial ă, și
fără ca fapta s ă fie realizat ă în folosul persoane i juridice sau în realizarea obiectului de activitate al acesteia.
În doctrin ă s-a consemnat c ă cele trei categorii de infrac țiuni – în realizarea obiectului de activitate al
persoanei juri dice, în interesul persoanei juridice sau în numele persoanei juri dice – se întrep ătrund24.
Latura subiectiv ă a persoanei juridice la comiterea faptei penale poate îmbr ăca forma inten ției sau
culpei. În ceea ce prive ște aspectul inten țional, este necesar ă existen ța unei decizii a persoanei juridice care
să stea la baza co miterii infrac țiunii. În situa ția infrac țiunii s ăvârșite din culp ă, se are în vedere stabilirea
obliga țiilor pe care persoana juridic ă le avea, dar a c ăror nerespectare a produs consecin ța negativ ă.
Angajarea r ăspunderii penale a persoanei juridice pentru fapte s ăvârșite din culp ă este posibil ă,
indiferent dac ă este sau nu stabilit ă vinov ăția unei persoane fizice, deoarece culpa se raporteaz ă la atitudinea
organelor entit ății colective în cauz ă25.
Dacă infrac țiunea este s ăvârșită de alte persoane care nu rep rezint ă organe ale persoanei juridice
(prepu și ai persoanei juridice), aceasta din urm ă trebuie s ă aibă cuno ștință de activitatea infrac țional ă
derulat ă. Nu poate fi atras ă răspunderea penal ă a persoanei juridice în situa ția în care aceasta nu a știut de
existen ța infrac țiunii și și-a respectat obliga țiile în ceea ce prive ște controlul și supravegherea derul ări
activit ăților proprii ( și-a luat toate m ăsurile pentru a nu se produce efecte negative și a preîntâmpina o
posibil ă activitatea infrac țional ă din pa rtea prepu șilor).
La nivel doctrinar26 se consider ă că, atât timp cât vinov ăția persoanei juridice este un ele ment distinct
de vinov ăția persoanei fizice, deoarece este analizat ă separat, trebuie s ă admitem c ă vinov ăția celor dou ă

19 I. Pascu și colab., op. cit ., 2012, p. 696.
20 F. Streteanu, R. Chiriță, op. cit. , p. 400.
21 Ibidem , p. 400. A se vedea și D.M. Costin, op. cit. , p. 356.
22 A. Jurma, op. cit., p. 138.
23 A se vedea și I. Pascu, A.S. Uzlău, Drept penal. Parte generală , ed. a 3 -a, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 131 -135.
24 F. Streteanu, R. Chiriță, op. cit. , p. 401.
25 D.M. Costin, op. cit. , p. 373.
26 F. Streteanu, R. Chiriță, op. cit. , p. 403. În doctrină a fost exprimată și opinia potrivit căreia vinovăția persoanei juridice este
identică cu vinovăția persoanei fizice (M. Basarab ș.a., op. cit. , p. 126 -127).

persoane poate fi la fel sau diferit ă. Forma de vinov ăție a persoanei juridice și a persoanei fizice care
acționeaz ă efectiv este identic ă, atunci când ambele ac ționeaz ă cu inten ție sau din culp ă.
Conform dispozi țiilor art. 135 alin. (3) C. pen., r ăspunderea penal ă a persoanei jur idice nu exclude
răspunderea penal ă a persoanei fizice care a contribuit la s ăvârșirea aceleia și fapte.
„Executantul” – persoana fizic ă – răspunde penal numai dac ă a săvârșit fapta cu forma de vinov ăție
prevăzută de lege, dar persoana juridic ă va răspunde penal indiferent de situa ția penal ă a persoanei fizice,
deoarece fapta, în ceea ce o prive ște, a fost comis ă, în mod cert, cu vinov ăție. De asemenea, dac ă decizia
organului colectiv realizeaz ă în sine elementele obiective ale unei infrac țiuni, elementul m aterial al faptei
este atribuit tot unor persoane fizice, astfel c ă îndeplinirea aspectelor obiective ale faptei se apreciaz ă în
funcție de persoanele fizice participante la luarea deciziei în cauz ă. În ipoteza în care fapta prev ăzută de
legea penal ă este atribuit ă unui organ colectiv și nu se poate stabili c ă cel pu țin o parte dintre persoanele
fizice care alc ătuiesc acest organ au comis fapta cu forma de vinov ăție cerut ă de lege, pe cale de consecin ță
va fi exclus ă și răspunderea penal ă a persoanei juridi ce27.
Datorit ă faptului c ă răspunderea penal ă are caracter personal, persoana juridic ă nu se poate întoarce
împotriva persoanelor fizice care au participat la s ăvârșirea faptei, pentru a solicita plata amenzii pl ătite, dar
va putea solicita acestora plata unor desp ăgubiri care au drept temei r ăspunderea civil ă delictual ă28.

Secțiunea a 3 -a
Pedepsele aplicabile persoanei juridice

Codul penal prevede, în ceea ce prive ște sanc ționarea persoanei juridice, pedepsele aplicabile acesteia
în cadrul art. 136. Astfe l, persoanei juridice îi sunt aplicabile pedepse principale și complementare.
Conform alin. (2), exist ă o singur ă pedeaps ă principal ă, respectiv amenda. Alin. (3) al aceluia și articol
vine și enumer ă pedepsele complementare incidente:
a) dizolvarea persoan ei juridice;
b) suspendarea activit ății sau a uneia dintre activit ățile persoanei juridice pe o durat ă de la 3 luni la 3
ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durat ă de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la pro cedurile de achizi ții publice pe o durat ă de la unu la 3 ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciar ă;
f) afișarea sau publicarea hot ărârii de condamnare.
Persoanei juridice i se poate aplica pedeapsa unic ă principal ă (amenda), care poate fi înso țită de o
pedeaps ă complementar ă. Ca și în cazul persoanei fizice, unei pedepse principale i se pot atribui mai multe
pedepse complementare. În ceea ce prive ște pedepsele accesorii, acestea nu -și reg ăsesc aplicabilitatea în
cazul persoanei juridice, tocmai datorit ă caracterului specific atribuit doar persoanei fizice (natura juridic ă a
drepturilor interzise fac imposibil ă aplicarea acestora în cazul persoanei juridice).
Indiferent de cadrul legal care incrimineaz ă anumite fapte (Cod penal sau lege special ă), persoanei
juridice nu i se pot aplica alte pedepse decât cele prev ăzute mai sus. Excep ția o fac m ăsurile de siguran ță
(cea mai des aplicat ă măsură este cea a confisc ării speciale), care sunt expres prev ăzute de textul
incriminator.
Conform dispozi țiilor procesual p enale29, față de persoana juridic ă se pot lua m ăsuri asigur ătorii,
dispozi țiile art. 249 -256 și ale art. 5491 aplicându -se în mod corespunz ător.
În faza de urm ărire penal ă, persoanele juridice pot face obiectul unor m ăsuri pre ventive, care, de și
unele din tre ele au elemente comune cu cele ale pedepselor comple mentare, nu trebuie confundate cu
acestea. Conform dispozi țiilor procesual penale30, judec ătorul de drepturi și libert ăți, în cursul urm ăririi

27 I. Pascu și colab., op. cit ., 2012, p. 700.
28 M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rot aru, op. cit., p. 292.
29 Art. 494 C. pr. pen.
30Art. 493 C. pr. pen.

penale, la propunerea procurorului31, sau, dup ă caz, judec ătorul de camer ă preliminar ă ori instan ța poate
dispune, dac ă există motive temeinice care justific ă suspiciunea rezonabil ă că persoana juridic ă a săvârșit o
faptă prevăzută de legea penal ă și numai pentru a se asigura buna desf ășurare a procesului penal, una sau
mai multe dintre urm ătoarele m ăsuri:
a) interdic ția ini țierii ori, dup ă caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei
juridice;
b) interdic ția ini țierii ori, dup ă caz, suspendarea fuziunii, a diviz ării sau a reducerii capitalul ui social al
persoanei juridice, început ă anterior sau în cursul urm ăririi penale;
c) interzicerea unor opera țiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial
sau insolven ța persoanei juridice;
d) interzicerea încheierii anumit or acte juridice, stabilite de organul judiciar;
e) interzicerea desf ășurării activit ăților de natura celor cu ocazia c ărora a fost comis ă infrac țiunea.
Pentru asigurarea respect ării m ăsurilor preventive, judec ătorul de drepturi și libert ăți poate proceda la
obligarea persoanei juridice la depunerea unei cau țiuni constând într -o sum ă de bani care nu poate fi mai
mică de 10.000 lei. Cau țiunea se restituie la data r ămânerii definitive a hot ărârii de condamnare pronun țate
în cauz ă, dacă persoana juridic ă a respectat m ăsura sau m ăsurile preventive, precum și în cazul în care, prin
hotărâre definitiv ă, s-a dispus achitarea persoanei juridice.
Cauțiunea nu se restituie în situa ția în care persoana juridic ă nu respect ă măsura sau m ăsurile
preventive luate, aceasta făcându -se venit la bugetul statului la data r ămânerii definitive a hot ărârii
pronun țate în cauz ă.
Măsurile preventive pot fi dispuse pe o perioad ă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, dac ă
se men țin temeiurile care au determinat luarea ac estora, fiecare prelungire neputând dep ăși 60 de zile.
Măsurile preventive se dispun de judec ătorul de drepturi și libert ăți prin încheiere motivat ă dată în camera
de consiliu, cu citarea persoanei juridice. Acestea pot fi revocate la solicitarea procuroru lui sau persoanei
juridice, atunci când se constat ă că temeiurile care au justificat luarea sau men ținerea acestora nu mai exist ă.

3.1. Regimul pedepsei amenzii pentru persoana juridic ă

În cadrul art. 137 C. pen. este definit ă singura pedeaps ă principal ă aplicabil ă persoanei juridice, ca fiind
suma de bani pe care persoana juridic ă este condamnat ă să o plăteasc ă statului.
Cuantumul de la care poate porni și pân ă la care poate ajunge pedeapsa amenzii se stabile ște prin
sistemul zilelor -amend ă, o zi -amend ă valorând între 100 și 5.000 lei. Ca și în cazul persoanei fizice,
legiuitorul a avut în vedere o limit ă minim ă și una maxim ă în aplicarea sanc țiunii de drept penal persoanei
juridice.
Conform dispozi țiilor alin. (2) al art. 137 C. pen., num ărul zilelor -amendă este cuprins între 30 de zile și
600 de zile, astfel valoarea amenzii aplicate se ob ține prin efectuarea unei opera ții de înmul țire a num ărului
de zile -amend ă cu valoarea stabilit ă pentru o astfel de unitate.
La individualizarea cuantumului pedepsei am enzii, instan ța trebuie s ă stabileasc ă inițial num ărul de
zile-amend ă, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, men ținându -se îns ă în limitele
prevăzute de prevederile art. 137 alin. (4) C. pen.
Ulterior, instan ța trebuie s ă stabil ească valoarea corespunz ătoare unei zile -amend ă, ținând seama de
cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în
cazul altor persoane juridice, precum și de celelalte obliga ții ale persoanei ju ridice.
Limitele speciale ale zilelor -amend ă sunt cuprinse între:
a) 60 și 180 de zile -amend ă, când legea prevede pentru infrac țiunea s ăvârșită numai pedeapsa amenzii;
b) 120 și 240 de zile -amend ă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult
5 ani, unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii;

31 A se vedea și G.A. Radu, Drept procesual penal. Partea generală , Ed. C.H. Beck, București, 2012,
p. 331.

c) 180 și 300 de zile -amend ă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult
10 ani;
d) 240 și 420 de zile -amend ă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult
20 de ani;
e) 360 și 510 de zile -amend ă, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau
deten țiunea pe via ță.
În ceea ce prive ște minimele și maximele de pedeaps ă avute în vedere de legiuitor la stabilirea
cuantumului zilelor -amend ă, acestea sunt raportate la minimul și maximul pentru faptele s ăvârșite în forma
consumat ă, fără a fi raportate la elementele de reducere sau majorare a pedepselor.
În situa ția în care persoana juridic ă a avut în vedere la comiterea faptei obținerea unui folos
patrimonial , cadrul penal prevede aplicare a unei sanc țiuni majorate. Astfel, limitele speciale ale
zilelor -amend ă prevăzute de lege pentru infrac țiunea comis ă se pot majora cu o treime , fără a se dep ăși
maximul general al amenzii. Având în vedere faptul c ă se urm ărește a nu se crea o discrepan ță, la sta bilirea
pedepsei amenzii se va ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urm ărit.
Modalitatea în care persoana juridic ă își execut ă pedeapsa amenzii este prev ăzută în cadrul Codului de
procedur ă penal ă; astfel, persoana juridic ă conda mnat ă la pedeapsa amenzii este obligat ă să depun ă recipisa
de plat ă integral ă a amenzii la judec ătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la r ămânerea
definitiv ă a hot ărârii de condamnare.
Dacă persoana juridic ă condamnat ă este în imposibilitate a de a achita integral amenda în termenul
legal, judec ătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei juridice, poate dispune e șalonarea pl ății a-
menzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare. În cazul neîndeplinirii obliga ției de plat ă a amenzii în termenul legal
sau de neplat ă a unei rate potrivit e șalonării, instan ța de exe cutare comunic ă un extras de pe acea parte din
dispozitiv care prive ște aplicarea sau e șalonarea amenzii organelor competente, în vederea execut ării
acesteia potrivit pro cedurii de exe cutare silit ă a crean țelor fiscale32.

3.2. Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice

Pentru a asigura o bun ă interpretare și punere în aplicare a dispozi țiilor legale, s -a avut în vedere
instituirea unor reguli în ceea ce prive ște modal itatea de stabilire a pedepselor complementare prev ăzute în
cadrul art. 136 alin. (3). Astfel, art. 138 C. pen. vine și expune modul de aplicare și executare a pedepselor
complementare în cazul persoanei juridice.
Aplicarea unei pedepse complementare este facultativ ă, instan ța fiind cea care, pe baza analizei
elementelor ce caracterizeaz ă starea de fapt existent ă, stabile ște oportunitatea aplic ării acesteia. De
asemenea, aplicarea unei pedepse complementare este independent ă de aplicarea alteia, astfel c ă rămâne tot
la latitudinea instan ței dac ă se impune existen ța mai multor pedepse complementare. Este cert faptul c ă nu
se mai poate pune probleme oportunit ății unei alte pedepse complementare în situa ția în care instan ța a decis
aplicarea dizolv ării persoane i juridice . Dac ă într-o atare situa ția ar mai fi aplicat ă și o alt ă pedeaps ă
complementar ă, aceasta ar r ămâne f ără obiect de punere în aplicare, cu excep ția pedepsei complementare a
afișării sau public ării hot ărârii de condamnare, care î și regăsește aplica bilitatea și în acest caz.
Deși exist ă caracterul facultativ raportat la num ărul pedepselor complementare, exist ă situații în care
legea prevede expres aplicarea uneia sau mai multor pedepse de acest tip.
Dispozi țiile penale nu indic ă un num ăr limit ă de pe depse complementare aplicabile, ci doar precizeaz ă
că pedepsele complementare prev ăzute în art. 136 alin. (3) lit. b) -f) se pot aplica în mod cumulativ.
Raportat la momentul de la care se poate pune în discu ție executarea pedepselor com plementare, acesta
este reprezentat de cel de la care hot ărârea de condamnare are caracter definitiv. Astfel, conform alin (4) al
art. 138, executarea pedepselor complementare începe dup ă rămânerea definitiv ă a hot ărârii de condamnare.

3.2.1. Dizolvarea persoanei juridice

32 Art. 497 C. pr. pen.

Privită din perspectiva impactului pe care îl are asupra persoanei juridice, pedeapsa complementar ă a
dizolv ării reprezint ă o sanc țiune capital ă. Prin aplicarea acesteia, persoana juridic ă își pierde atât capacitatea,
cât și personalitatea juridic ă, astfel că își înceteaz ă propriu -zis fiin ța juridic ă.
Fiind o sanc țiune cu un astfel de impact, aceasta nu poate fi aplicat ă anumitor categorii de persoane
juridice33, cum ar fi: partidele politice, organiza țiilor din domeniul audiovi zualului, sindicatelor etc., pe
considerentul cre ării unei tulbur ări a bunei func ționări a societ ății.
Așa cum am men ționat, partidelor politice nu li se poate aplica pedeapsa comple mentar ă a dizolv ării,
însă acestea pot fi dizolvate pe cale civil ă34, judec ătoreasc ă, conform dispozi țiilor art. 46 din Legea nr.
14/2003 privind partidele politice, cu modific ările și complet ările ulterioare.
Asocia țiile religioase pot face, de asemenea, obiectul dizolv ării pe cale civil ă, în con dițiile stabilite de
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioas ă și regimul general al cultelor, cu modific ările și complet ările
ulterioare.
Dizolvarea asocia ției religioase se pronun ță de instan ța competent ă atunci când, prin activitatea sa,
asocia ția religioas ă aduce atingeri grave securit ății publice, ordi nii, s ănătății sau moralei publice, drepturilor
și libert ăților fundamentale ale omului ori când asocia ția religioas ă urmărește alt scop decât cel pentru care
s-a constituit35.
Dizolvarea persoanei juridice este „ pedeapsa cu moartea ” a acesteia, deoarece pe rsoana juridic ă
condamnat ă la pedeapsa complementar ă a dizolv ării urmeaz ă să înceteze din punct de vedere juridic36.
Motiva ția care poate sta la baza unei asemenea sanc țiuni este reprezentat ă de comiterea de c ătre
persoana juridic ă a unei infrac țiuni de o g ravitate ridicat ă. De asemenea, aplicarea sa poate fi generat ă de
nerespectarea unei alte pedepse complementare, reluarea sau ini țierea unei activit ăți infrac ționale.
În cadrul art. 139 C. pen. sunt enumerate cazurile în care instan ța poate dispune dizol varea persoanei
juridice. Astfel, se justific ă o asemenea sanc țiune în urm ătoarele situa ții:
a) persoana juridic ă a fost constituit ă în scopul s ăvârșirii de infrac țiuni
La momentul înfiin țării, persoana juridic ă trebuie s ă declare scopul pentru care se cons tituie. Acesta
trebuie s ă corespund ă din punct de vedere legal, astfel încât sa nu intre sub inciden ța dispozi țiilor penale.
Latura subiectiv ă la momentul constituirii, raportat ă la scopul s ăvârșirii de infrac țiuni, este inten ția.
Trebuie analizat scopul a vut în vedere la constituirea persoanei juridice din perspectiva volitiv ă, și nu
declarativ ă. Este normal ca, la constituire, orice persoan ă juridic ă să declare un scop ce se încadreaz ă în
normele legale, tocmai pentru a ob ține personalitatea și capacitate a juridic ă; cu toate acestea, nimic nu o
împiedic ă să efectueze aceste proceduri doar ca o masc ă a adev ăratei activit ăți pe care aceasta inten ționeaz ă
a o derula.
b) obiectul s ău de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infrac țiuni, iar pedeaps a
prevăzută de lege pentru infrac țiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 3 ani
Aceast ă situație presupune ca persoana juridic ă să fi fost înfiin țată cu inten ția de a derula activit ăți
legale, s ă fi declarat un scop licit și moral, care, ulterior, s -a modificat, tot pe fondul elementului pur volitiv
al acesteia. Nu comport ă relevan ță durata de timp cât persoana juridic ă și-a urm ărit activitatea licit ă, ci doar
faptul c ă aceasta a deturnat scopul ini țial în acela de a comite infrac țiuni.
Legiuitorul a a vut în vedere îns ă ca activitatea infrac țional ă derulat ă să comporte un caracter grav
ridicat, care s ă atrag ă pentru infrac țiunea respectiv ă o sanc țiune a închisorii mai mare de 3 ani, raportat la
persoana fizic ă.
De asemenea, intereseaz ă activitatea unic ă sau principala activitate, iar nu activit ățile secundare
specifice persoanei juridice.
c) în caz de neexecutare, cu rea -credință, a uneia dintre pedepsele comple mentare prev ăzute în
art. 136 alin. (3) lit. b) -e)

33 A se vedea art. 141 C. pen.
34 A. Jurma, op. cit. , p. 16 3.
35 Art. 45 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, cu modificările și completările
ulterioare.
36 I. Pascu și colab., op. cit. , 2012, p. 719.

Din cadrul pedepselor complementare a c ăror neexecutare poate atrage dizolvarea persoanei juridice au
fost eliminate pedeapsa afi șării sau public ării hot ărârii de condamnare și, evident, cea a dizolv ării persoanei
juridice. Consider ăm că nu se impune o motiva ție a elimin ării pedepsei complementare prevăzute la lit. a) a
art. 136, aceasta ar fi inutil ă. În ceea ce prive ște pedeapsa prev ăzută la lit. f), legiuitorul a considerat c ă
neexecutarea acesteia nu are un caracter atât de grav a atrage o sanc țiune de propor țiile dizolv ării.
Aplicarea pedepsei complementare a dizolv ării persoanei juridice are ca efect deschi derea procedurii de
lichidare, potrivit legii, iar o copie a dispozitivului hot ărârii definitive de con damnare prin care s -a aplicat
aceast ă pedeaps ă va fi comunicat ă, de îndat ă, instan ței civile competente, care va proceda la desemnarea
lichidatorului.
Procedura de dizolvare și lichidare a persoanei juridice se va derula în conformitate cu prevederile
actelor normative incidente în materie, respectiv Legea nr. 31/1990 a societ ăților, cu m odific ările și
complet ările ulterioare, Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modific ările și complet ările
ulterioare, O.G. nr. 26/2000 cu privire la asocia ții și funda ții, cu modific ările și complet ările ulterioare etc.
Dispozi țiile proce sual penale stabilesc modalitatea de ini țiere a punerii în aplicare a acestei pedepse
complementare. Astfel, o copie de pe dispozitivul hot ărârii de condamnare prin care s -a aplicat pedeapsa
dizolv ării persoanei juridice se comunic ă, la data r ămânerii defi nitive, instan ței civile competente, care
deschide procedura de lichidare și desem nează lichidatorul din rândul practicienilor în insolven ță autoriza ți
potrivit legii.
În ceea ce prive ște plata serviciului asigurat de lichidator, aceasta va fi suportat ă din patrimoniul
persoanei juridice sau din fondul special constituit în acest sens.
Având în vedere c ă, în urma aplic ării acestei sanc țiuni, persoana juridic ă își pierde fiin ța juridic ă, copia
dispozitivului hot ărârii de condamnare se comunic ă, la data r ămânerii definitive, organului care a autorizat
înfiin țarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridic ă, pentru a lua m ăsurile necesare.
3.2.2. Suspendarea activit ății persoanei juridice
Obiectul de activitate al unei persoane juridi ce poate fi reprezentat de existen ța uneia sau mai multor
activit ăți. Astfel, suspendarea activit ății sau a uneia dintre activit ățile persoanei juridice const ă în
interzicerea activit ății sau a aceleia dintre activit ățile persoanei juridice în realizarea c ăreia infrac țiunea a
fost s ăvârșită.
Datorit ă faptului c ă aduce anumite atingeri patrimoniului persoanei juridice, care, pe o perioad ă de
timp, nu mai desf ășoară activit ăți, pedeapsa complementar ă a suspend ării activit ății nu poate fi dispus ă pe o
perioad ă îndelungat ă de timp, pentru c ă ar genera în mod indubitabil încetarea de fapt a existen ței persoanei
juridice respective.
Trebuie avut în vedere, de asemenea, la momentul la care instan ța stabile ște termenul de aplicabilitate,
dacă este sau nu în discu ție principalul obiect de activitate al persoanei juridice. În situa ția neevalu ării
acestor elemente, s -ar ajunge la crearea unei situa ții nefavorabile unor ter ți implica ți în activitatea
respectivei persoane juridice (salaria ți, beneficiari ai unor servicii) , dar c ărora nu le poate fi re ținută nicio
culpă în ceea ce prive ște activitatea infrac țional ă.
Dacă persoana juridic ă desfășoară mai multe activit ăți, pedeapsa complementar ă a suspend ării întregii
activit ăți va putea fi dispus ă numai dac ă infrac țiunea com isă are leg ătură cu toate activit ățile derulate de
persoana juridic ă în cauz ă37.
Suspendarea activit ății persoanei juridice este o sanc țiune facultativ ă, însă există cazuri în care norma
de incriminare s ă o prevad ă în mod expres. Într -un asemenea caz, insta nța de judecat ă este obligat ă să
aplice, dac ă situația o impune, și o alt ă pedeaps ă complementar ă.
Conform dispozi țiilor art. 140 alin. (2) C. pen., în situa ția aplic ării pedepsei comple mentare a afi șării
sau public ării hot ărârii de condamnare de c ătre in stanță, neexecutat ă cu rea -credin ță de către persoana
juridic ă, instan ța dispune suspendarea activit ății sau a uneia dintre activit ățile persoanei juridice pân ă la
punerea în executare a pedepsei comple mentare, dar nu mai mult de 3 luni.

37 F. Streteanu, R. Chiriță, op. cit. , p. 419.

Dacă până la împl inirea termenului stabilit pedeapsa complementar ă nu a fost pus ă în executare,
instan ța dispune dizolvarea persoanei juridice.
Potrivit art. 141 C. pen., activitatea institu țiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor și
organiza țiilor r eligioase ori apar ținând minorit ăților na ționale, constituite potrivit legii, precum și cea a
persoa nelor juridice care î și desf ășoară activitatea în domeniul presei nu poate face obiectul unei astfel de
sancțiuni complementare.
Datorit ă necesit ății de ținere sub observare a persoanei juridice c ăreia i s -a aplicat o astfel de pedeaps ă,
potrivit art. 499 C. pr. pen., o copie de pe dispozitivul hot ărârii de con damnare prin care s -a aplicat pedeapsa
suspend ării activit ății sau a uneia dintre activit ățile per soanei juridice se comunic ă, la data r ămânerii
definitive, organului care a autorizat înfiin țarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana
juridic ă, organului care a înfiin țat institu ția nesupus ă autoriz ării sau înregistr ării, precum și organelor cu
atribu ții de control și supraveghere a persoanei juridice, pentru a lua m ăsurile necesare.

3.2.3. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice
În func ție de complexitatea obiectului de activitate și de specificul acestuia, o persoan ă juridic ă își poate
desfășura activitatea pe raza mai multor localit ăți sau în mai multe loca ții (puncte de lucru) de pe raza
aceleia și localit ăți.
Conform art. 142 C. pen., pedeapsa com plementar ă a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei
juridice co nstă în închiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru apar ținând persoanei juridice cu
scop lucrativ, în care s -a desf ășurat activitatea în realizarea c ăreia a fost s ăvârșită infrac țiunea.
Având în vedere exprimarea legiuitorului: „închiderea u nuia sau mai multora dintre punctele de lucru”,
se subîn țelege faptul c ă pedeapsa complementar ă dezbătută își regăsește aplicabilitatea în cazul persoanelor
juridice ce au cel pu țin dou ă puncte de lucru operabile. Per a contrario , exist ă și opinii38 conform cărora
pedeapsa complementar ă a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice se poate aplica și în cazul
în care persoana juridic ă are doar un singur punct de lucru.
În situa ția în care persoana juridic ă are mai multe puncte de lucru, acestea nu pot face obiectul
închiderii în totalitate, fiind necesar ca cel pu țin unul dintre ele s ă își continue activitatea. Dac ă toate
punctele de lucru ar face obiectul pedepsei complementare de închidere, ar echivala cu suspendarea
activit ății persoanei juridic e, pedeaps ă pe care, dac ă ar dori, instan ța ar putea -o aplica f ăcând apel la
prevederile art. 140 C. pen.
Un alt aspect ce trebuie avut în vedere este acela al scopului lucrativ caracteristic persoanei juridice.
Astfel, persoana juridic ă ce a s ăvârșit infr acțiunea trebuie s ă aibă scop lucrativ (societate, societate
cooperativ ă etc.), ceea ce înseamn ă că sunt excluse institu țiile publice și persoanele juridice f ără scop
lucrativ (asocia ții, funda ții etc.)39.
Conform prevederilor art. 142 alin. (2), pedeapsa c omplementar ă a închiderii unor puncte de lucru nu se
aplic ă persoanelor juridice care î și desf ășoară activitatea în domeniul presei.
Exist ă opinii40 potrivit c ărora aplicarea acestei pedepse persoanelor juridice f ără scop lucrativ, chiar
dacă acestea derule ază și anumite activit ăți aduc ătore de profit, este exclus ă de plano41.
Având în vedere caracterul personal al r ăspunderii penale, loca ția în care se desf ășoară activitatea
persoanei juridice nu va fi afectat ă, în sensul de a nu mai putea fi utilizat ă pentr u derularea obiectului de
activitate al unei alte persoane juridice. Astfel, localul respectiv poate fi ulterior dat spre folosin ță altor
persoane sau poate fi folosit cu alte destina ții42. Dobânditorul localului va putea utiliza spa țiul în orice mod

38 A se vedea A. Jurma , op. cit. , p. 167.
39 F. Streteanu, R. Chiriță, op. cit. , p. 420.
40 I. Pascu și colab., op. cit. , 2012, p. 726.
41 Pentru opinia că pedeapsa poate fi aplicată, în anumite condiții, și persoanelor juridice fără scop lucrativ, a se vedea A.
Jurma, op. cit. , p. 164.
42 F. Streteanu, R. Chiriță, op. cit. , p. 422.

legal, inclusiv pentru derularea activit ății în leg ătură cu care a fost aplicat ă pedeapsa complementar ă a
închiderii punctului de lucru43.
Conform dispozi țiilor art. 500 C. pr. pen., o copie de pe dispozitivul hot ărârii de con damnare prin care
s-a aplicat perso anei juridice pedeapsa închiderii unor puncte de lucru se comunic ă, la data r ămânerii
definitive, organului care a autorizat înfiin țarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana
juridic ă, organului care a înfiin țat institu ția nesupus ă autorizării sau înregistr ării, precum și organelor cu
atribu ții de control și supra veghere a persoanei juridice, pentru a lua m ăsurile necesare.

3.2.4. Interzicerea de a participa la procedurile de achizi ții publice
Orice persoan ă juridic ă care îndepline ște condi țiile cerute de c ătre dispozi țiile în materie are dreptul de
a participa la procedurile de achizi ții publice.
Pedeapsa complementar ă de interzicere a particip ării la procedurile de achizi ții publice const ă în
excluderea posibilit ății de a lua parte , direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de
achizi ții publice prev ăzute de lege. Aceast ă pedeaps ă poate fi aplicat ă pentru o perioad ă de la unu la 3 ani.
Legiuitorul a avut în vedere în momentul în care a prev ăzut aceast ă pedeap să complementar ă faptul c ă
procedurile de achizi ții publice vizeaz ă servicii de interes ridicat pentru societate, astfel c ă o persoan ă
juridic ă infractoare este lipsit ă de credibilitate.
Raportat la contractele de achizi ții publice aflate în curs de derula re, acestea nu vor fi afectate de
pedeapsa complementar ă aplicat ă, urmând a fi duse la bun sfâr șit de persoana juridic ă, dac ă nu contravin
dispozi țiilor legale.
Prin formularea „direct sau indirect”, se are în aten ție cazul persoanelor interpuse și a subco ntractelor
încheiate prin intermediul acestora, ce sunt capabile s ă acopere o atribuire direct ă.
Modul de organizare a licita țiilor publice și condi țiile de participare la acestea sunt reglementate de
O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de a chizi ție public ă, a contractelor de concesiune de
lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Contractul de achizi ție publică este definit ca fiind contractul care include și categoria contractului
sectorial, cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorit ăți contractante, pe de o parte, și
unul sau mai mul ți operatori economici, pe de alt ă parte, având ca obiect execu ția de lucr ări, furnizarea de
produse sau prestarea de servicii.
Conform dispozi țiilor art. 501 C. pr. pen., o copie de pe dispozitivul hot ărârii prin care s -a aplicat
persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizi ții publice se comunic ă, la data
rămânerii definitive:
a) oficiului registrului comer țului, în vederea efectu ării formalit ăților de publicitate în registrul
comer țului;
b) Ministerului Justi ției, în vederea efectu ării formalit ăților de publicitate în Registrul na țional al
persoanelor juridice f ără scop patrimonial;
c) oric ărei autorit ăți care ține eviden ța persoane lor juridice, în vederea efectu ării formalit ăților de
publicitate.
d) administratorului sistemului electronic de achizi ții publice.
De asemenea, o copie de pe dispozitivul hot ărârii de condamnare prin care s -a aplicat persoanei juridice
pedeapsa interzicer ii de a participa la procedurile de achizi ții publice se comunic ă, la data r ămânerii
definitive, organului care a autorizat înfiin țarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana
juridic ă, pentru a lua m ăsurile necesare.
3.2.5. Plasarea su b supraveghere judiciar ă

43 Ibidem , p. 222.

Plasarea sub supraveghere judiciar ă const ă în desem narea de c ătre instan ță a unui administrator judiciar
sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, pe o perioad ă de la unu la 3 ani, desf ășurarea activit ății ce
a ocazionat s ăvârșirea infrac țiunii.
În ceea ce prive ște activitatea administratorului sau mandatarului, acesta nu are dreptul de a se implica
în administrarea propriu -zisă a persoanei juridice44, el fiind un observator care urm ărește ca activitatea
acesteia s ă se desf ășoare în limite legale.
Administratorul judiciar sau mandatarul judiciar are obliga ția de a sesiza instan ța atunci când constat ă
că persoana juridic ă nu a luat m ăsurile necesare în vederea prevenirii comiterii de noi infrac țiuni, iar dac ă
sesizarea este în temeiat ă, instan ța dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa dizolv ării.
Potrivit alin. (3) al art. 144 C. pen., plasarea sub supraveghere judiciar ă nu se aplic ă în cazul institu țiilor
publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor și organi zațiilor religioase ori apar ținând minorit ăților
naționale, constituite potrivit legii, și nici persoa nelor juridice care î și desf ășoară activitatea în domeniul
presei.

3.2.6. Afi șarea sau publicarea hot ărârii de condamnare
Pentru a face cunoscut societ ății faptul c ă o persoan ă juridic ă a suferit o condamnare, instan ța de
judecat ă poate aplica drept pedeaps ă complementar ă afișarea sau publicarea hot ărârii de condamnare. Prin
aceast ă pedeaps ă se urm ărește înștiințarea societ ății cu privire la activitatea r espectivei persoane juridice,
precum și o protejare a posibililor viitori beneficiari ai serviciilor oferite de c ătre aceasta. Aceast ă sancțiune
este o pedeaps ă care realizeaz ă și o puternic ă preven ție general ă, având în vedere consecin țele public ării
unei hotărâri de condamnare referitor la rela țiile de afaceri ale persoanei juridice în cauz ă45.
Cheltuielile ocazionate de afi șarea hot ărârii definitive de condamnare sau pu blicarea acesteia sunt
suportate de persoana juridic ă condamnat ă.
Identitatea altor pe rsoane este protejat ă, astfel, prin afi șarea sau publicarea hot ărârii de condamnare
aceasta nu poate fi dezv ăluită, cu excep ția situa ției în care exist ă acordul unei persoane sau al
reprezentantului legal al acesteia cu privire la publicitatea identit ății.
Afișarea hot ărârii de condamnare se realizeaz ă în extras, în forma și locul stabilite de instan ță, pentru o
perioad ă cuprins ă între o lun ă și 3 luni. Publicarea hot ărârii de condamnare se face prin intermediul presei
scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizual ă, desemnate de instan ță.
Dacă publicarea se face prin presa scris ă sau audiovizual ă, instan ța stabile ște num ărul apari țiilor, care
nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul difuz ării prin alte mijloace audiovizuale, durata acesteia nu poate
depăși 3 luni.
Conform dispozi țiilor art. 502 C. pr. pen., un extras al hot ărârii de condamnare care prive ște aplicarea
pedepsei complementare a afi șării hot ărârii de condamnare se comunic ă, la data r ămânerii definitive,
persoanei juridi ce condamnate, pentru a -l afișa în forma, locul și pentru perioada stabilite de instan ța de
judecat ă. Un extras al hot ărârii de condamnare care prive ște aplicarea pedepsei complementare a public ării
hotărârii de condamnare se comunic ă, la data r ămânerii de finitive, persoanei juridice condamnate, pentru a
publica hot ărârea în forma stabilit ă de instan ță, pe cheltuial ă proprie, prin intermediul presei scrise sau
audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuale, desemnate de instan ță.
Persoana ju ridică condamnat ă înainteaz ă instan ței de executare dovada începerii execut ării afi șării sau,
după caz, dovada execut ării public ării hot ărârii de condamnare, în termen de 30 de zile de la comunicarea
hotărârii, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea execut ării ori, dup ă caz, de la executarea pedepsei
principale.
O copie de pe hot ărârea de condamnare, în întregime sau în extras al acesteia, se comunic ă la data
rămânerii definitive organului care a autorizat înfiin țarea persoanei juridice, organului car e a înregistrat
persoana juridic ă, organului care a înfiin țat institu ția nesupus ă autorizării sau înregistr ării, precum și
organelor cu atribu ții de control și supraveghere a persoanei juridice, pentru a lua m ăsurile necesare.

44 A se vedea și A. Jurma, op. cit. , p. 254.
45 I. Pascu și colab., op. cit. , 2012, p. 732.

Exist ă opinii46 potrivit c ărora ex trasul hot ărârii judec ătorești de condamnare a persoanei juridice ar
trebui s ă aibă forma unui comunicat de pres ă. Esen țial este ca elementele de baz ă necesare a fi accesate de
public s ă fie oferite, respectiv cele referitoare la infrac țiunea comis ă și identitatea persoanei juridice.

Secțiunea a 4 -a
Recidiva în cazul persoanei juridice

Exist ă recidiv ă pentru persoana juridic ă atunci când, dup ă rămânerea definitiv ă a unei hot ărâri de
condamnare și pân ă la reabilitare, persoana juridic ă săvârșește din nou o infrac țiune, cu inten ție sau cu
inten ție dep ășită.
În caz de recidiv ă, limitele speciale ale pedepsei pre văzute de lege pentru noua infrac țiune se majoreaz ă
cu jum ătate, f ără a dep ăși maximu l general al pedepsei amenzii [ alin. (2) al art. 146 C. p en.].
Dacă amenda anterioar ă nu a fost executat ă, în tot sau în parte, amenda stabilit ă pentru noua infrac țiune,
potrivit alin. (2), se adaug ă la pedeapsa anterioar ă sau la restul r ămas neexecutat din aceasta.
Similar, ca și în cazul persoanei fizice, nu a trag starea de recidiv ă în cazul persoanei juridice:
a) faptele care nu mai sunt prev ăzute de legea penal ă,
b) infrac țiunile amnistiate;
c) infrac țiunile s ăvârșite din culp ă.
Exist ă opinii47 potrivit c ărora, cu toate c ă art. 151 C. pen. permite angajarea r ăspunderii penale a
persoanei juri dice absorbante, nou -create prin fuziune sau a celei nou -înfiin țate prin divizare, dispozi țiile
acestui text nu permit interpretarea potrivit c ăreia persoanele juridice care au participat la fuziune, divizare
sau absorb ție vor prelua și „biografia” penal ă a per soanelor juridice antecesoare, astfel c ă primul termen al
recidivei nu va putea fi o con damnare pronun țată împotriva persoanei juridice care a intrat în reorganizare.
Per a contrario , exist ă și opinii48 care sus țin că starea de recidiv ă are efecte și asupra persoanei juridice
rezultate din comasarea sau divizarea persoanei juridice care a s ăvârșit infrac țiunea.
Având în vedere scopul pentru care a fost creat articolul sus -amintit, facem precizarea c ă ne situ ăm, ca
și interpretare, în cel dintâi curent de opinie.

Secțiunea a 5 -a
Atenuarea și agravarea r ăspunderii penale a persoanei juridice

Art. 147 C. pen. vizeaz ă elementele de atenuare și de agravare incidente în cazul persoanei juridice. Din
sfera elementelor care atrag agravarea pedepsei persoanei juridice fac parte infrac țiunea continuat ă,
concursul de infrac țiuni, pluralitatea intermediar ă și circumstan țele agravante. Recidiva nu este inclus ă în
cadrul art. 147, deoarece institu ția face obiectul de analiz ă al unu i articol diferit al Codului penal.
Tentativa și circumstan țele atenuante reprezint ă institu țiile ce intr ă în categoria elementelor ce au drept
efecte atenuarea pedepsei persoanei juridice.
Conform dispozi țiilor alin. (1) al art. 147 C. pen., în caz de con curs de infrac țiuni, de pluralitate
intermediar ă sau de cauze de atenuare ori de agravare a r ăspunderii penale, persoanei juridice i se aplic ă
regimul amenzii prev ăzut de lege pentru persoana fizic ă. Astfel, legiuitorul face trimitere la prevederile art.
61 C. pen., privind stabilirea amenzii, precum și la prevederile art. 76 și ale art. 78 C. pen., privind efectele
circumstan țelor atenuante și agravante.

46 A se vedea: E. Drăguț, Sancțiunile aplicabile persoanelor juridice în lumina noului Cod pen al, în Dreptul nr. 12/2005, p.
167; A. Jurma, op. cit. , p. 174.
47 I. Pascu și colab., op. cit. , 2012, p. 735.
48 M.I. Rusu, op. cit , p. 632.

În caz de pluralitate de infrac țiuni, pedepsele com plementare de natur ă diferit ă, cu excep ția dizolv ării,
sau cele de aceea și natur ă, dar cu con ținut diferit, se cumuleaz ă, iar dintre pedepsele complementare de
aceea și natur ă și cu acela și con ținut se aplic ă cea mai grea.
Dizolvarea, reprezentând o pedeaps ă complementar ă ce presupune încetarea fiin ței pers oanei juridice,
este absolut normal a fi exclus ă de la posibilitatea efectu ării unui cumul de pedepse. Regula instituit ă în
cadrul alin. (2) al art. 147 are în vedere modul de aplicare a pedepselor complementare, în situa ția pluralit ății
de infrac țiuni și care atrage aplicarea mai multor sanc țiuni de acest gen. Din con ținutul dispozi țiilor legale,
în situa ția inciden ței pluralit ății de infrac țiuni, se pot extrage dou ă reguli, astfel:
– dacă se aplic ă două sau mai multe pedepse complementare, de natur ă diferită, sau de aceea și natur ă,
dar cu con ținut diferit, acestea se cumuleaz ă, cu excep ția dizolv ării;
– dacă se aplic ă două sau mai multe pedepse complementare de aceea și natur ă și cu acela și con ținut, se
va aplica cea mai grea dintre acestea.
Consider ăm că nu se impune o explica ție a ceea ce se în țelege prin natura diferit ă sau identic ă a
pedepsei complementare aplicate, termenul fiind de o simplitate remarcabil ă, doar dac ă avem în vedere
conținutul art. 136 C. pen., în cadrul c ăruia acestea sunt enumerate.
În ceea ce prive ște sintagma „aceea și natur ă și cu acela și con ținut se aplic ă cea mai grea”, regula se
poate reg ăsi doar în cazul pedepselor complementare ce se pot aplica pentru o perioad ă de timp (interzicerea
particip ării la procedurile de achizi ții publ ice, plasarea sub supraveghere judiciar ă, închiderea unuia sau mai
multora dintre punctele de lucru).
După cum am mai punctat, fa ță de persoana juridic ă poate fi luat ă o singur ă măsură de siguran ță,
respectiv confiscarea special ă. În caz de pluralitate de infrac țiuni, m ăsurile de sigu ranță luate conform art.
112 se cumuleaz ă.

Secțiunea a 6 -a
Prescrip ția răspunderii penale a persoanei juridice

Institu ția prescrip ției răspunderii penale a persoanei juridice este identic ă din punct de vedere al
conținutului cu cea incident ă în cazul persoanei fizice, astfel c ă legiuitorul face trimiteri la dispozi țiile art.
153-156 C. pen.
Prin urmare:
Prescrip ția înl ătură răspunderea penal ă, însă nu înl ătură răspunderea penal ă în cazul infrac țiunilor de
genocid, contra uma nității și de r ăzboi.
Termenele de prescrip ție a r ăspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infrac țiunea s ăvârșită pedeapsa deten țiunii pe via ță sau pedeapsa
închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infrac țiunea s ăvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar
care nu dep ășește 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infrac țiunea s ăvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar
care nu dep ășește 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru i nfrac țiunea s ăvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar
care nu dep ășește 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infrac țiunea s ăvârșită pedeapsa închisorii care nu dep ășește un an
sau amenda.
Termenele sus -menționate încep s ă curgă de la data săvârșirii infrac țiunii. În cazul infrac țiunilor
continue, termenul curge de la data încet ării ac țiunii sau inac țiunii, în cazul infrac țiunilor continuate, de la
data s ăvârșirii ultimei ac țiuni sau inac țiuni, iar în cazul infrac țiunilor de obicei, de la d ata săvârșirii ultimului
act.
În cazul infrac țiunilor progresive, termenul de prescrip ție a r ăspunderii penale începe s ă curgă de la data
săvârșirii ac țiunii sau inac țiunii și se calculeaz ă în raport cu pedeapsa corespunz ătoare rezultatului definitiv
produ s.

Cursul termenului prescrip ției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oric ărui act de procedur ă
în cauz ă. Dup ă fiecare întrerupere începe s ă curgă un nou termen de prescrip ție.
Întreruperea cursului prescrip ției produce efecte fa ță de to ți participan ții la infrac țiune, chiar dac ă actul
de întrerupere prive ște numai pe unii dintre ei.
Dacă termenele de prescrip ție au fost dep ășite cu înc ă o dat ă, vor fi socotite îndeplinite oricâte
întreruperi ar interveni.
Admiterea în principiu a cererii de r edeschidere a procesului penal face s ă curgă un nou termen de
prescrip ție a r ăspunderii penale.
Cursul termenului prescrip ției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispo ziție legal ă sau o
împrejurare de neprev ăzut ori de neînl ăturat împiedic ă punerea în mi șcare a ac țiunii penale sau continuarea
procesului penal. Prescrip ția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Secțiunea a 7 -a
Prescrip ția execut ării pedepsei

În ceea ce prive ște institu ția prescrip ției execut ării pe depsei, art. 149 C. pen. prevede existen ța a dou ă
termene, în func ție de caracterul pedepsei aplicate, principal ă sau com plementar ă.
Astfel, în cazul aplic ării pedepsei principale a amenzii persoanei juridice, termenul de prescrip ție a
execut ării acesteia este de 5 ani.
Dacă persoanei juridice i s -a aplicat o pedeaps ă complementar ă, executarea acesteia se prescrie într -un
termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executat ă sau considerat ă ca executat ă.
Alin. (3) al art. 149 C. pen. vine și completeaz ă dispozi țiile în materie prin trimiterea la prevederile art.
161, art. 162 alin. (2), art. 163 și art. 164, care se aplic ă în mod corespun zător și în cazul persoanei juridice.
Conform trimiterilor f ăcute de c ătre legiuitor, prescri pția înl ătură executarea pedepsei principale, dar nu
și executarea pedepselor principale pronun țate pentru infrac țiunile de genocid, contra umanit ății și de r ăzboi.
Termenele de 5 și 3 ani, aplicabile în cazul persoanei juridice, se socotesc de la data cân d hot ărârea de
condamnare a r ămas definitiv ă, respectiv de la data la care pedeapsa amenzii a fost executat ă sau
considerat ă ca executat ă.
Cursul termenului de prescrip ție a execut ării pedepsei se întrerupe prin începerea execut ării pedepsei
(plata integra lă a pedepsei amenzii sau a unei tran șe din aceasta, atunci când plata se face e șalonat).
Sustragerea persoanei juridice de la executare, dup ă începerea execut ării pedepsei, face s ă curgă un nou
termen de prescrip ție de la data sustragerii.
Cursul termenul ui de prescrip ție a execut ării se întrerupe și prin s ăvârșirea din nou a unei infrac țiuni.
Cursul termenului de prescrip ție a execut ării pedepsei amenzii se întrerupe și prin înlocuirea obliga ției de
plată a amenzii cu obliga ția de a presta o munc ă neremu nerat ă în folosul comunit ății.
Cursul termenului prescrip ției execut ării pedepsei este suspendat în cazurile și con dițiile prev ăzute în
Codul de procedur ă penal ă. Prescrip ția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Secțiunea a 8 -a
Reabilitarea persoanei juridice

Conform dispozi țiilor art. 150 C. pen., persoanele juridice pot beneficia doar de reabilitarea de drept
dacă, în decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementar ă a fost executat ă
sau considera tă ca executat ă, aceasta nu a mai s ăvârșit nicio alt ă infrac țiune.
Secțiunea a 9 -a
Efectele comas ării și divizării persoanei juridice

Conform prevederilor art. 151 C. pen., în cazul pierderii personalit ății juridice prin fuziune, absorb ție
sau divizare in tervenit ă după comiterea infrac țiunii, r ăspunderea penal ă și consecin țele acesteia se vor
angaja:
a) în sarcina persoanei juridice create prin fuziune ;
b) în sarcina persoanei juridice absorbante;
c) în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au dobândit frac țiuni din
patrimoniul per soanei divizate.
Prin introducerea acestui articol, legiuitorul a dorit s ă evite sustragerea unor persoane juridice de la
răspundere penal ă, prin utilizarea unor tertipuri legale.
Alin. (2) al ac eluia și articol vine și completeaz ă dispozi țiile anterioare, statuând faptul c ă la
individualizarea pedepsei se va ține seama de cifra de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al
persoanei juridice care a comis infrac țiunea, precum și de par tea din patri moniul acesteia care a fost transmis ă
fiecărei persoane juridice participante la opera țiune.
Codul de procedur ă penal ă instituie în sarcina persoanei juridice obliga ția de comu nicare organului
judiciar, în termen de 24 de ore, a inten ției de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau
reducere a capitalului social. Dup ă rămânerea definitiv ă a hot ărârii de condamnare a persoanei juridice și
până la executarea pedepselor aplicate, nu se poate ini ția fuziunea, divizarea, dizolvarea , lichidarea sau
reducerea capitalului social al acesteia49.
Fuziunea50 reprezint ă opera țiunea care se caracterizeaz ă prin faptul c ă:
– una sau mai multe societ ăți sunt dizolvate f ără a intra în lichidare și transfer ă totalitatea patrimoniului
lor unor alte societ ăți în schimbul repartiz ării către ac ționarii societ ății sau societ ăților absorbite de ac țiuni la
societatea absorbant ă și, eventual, al unei pl ăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominal ă a
acțiunilor astfel repartizate; sau
– mai multe socie tăți sunt dizolvate f ără a intra în lichidare și transfer ă totalitatea patrimoniului lor unei
societ ăți pe care o constituie, în schimbul repartiz ării c ătre ac ționarii lor de ac țiuni la societatea
nou-constituit ă și, eventual, al unei pl ăți în numerar de m aximum 10% din valoarea nominal ă a acțiunilor
astfel repartizate.
Divizarea51 este opera țiunea prin care:
– o societate, dup ă ce este dizolvat ă fără a intra în lichidare, transfer ă mai multor societ ăți totalitatea
patrimoniului s ău, în schimbul repartiz ării către ac ționarii societ ății sau societ ăților absorbite de ac țiuni la
societatea absorbant ă și, eventual, al unei pl ăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominal ă a
acțiunilor astfel repartizate; sau
– o societate, dup ă ce este dizolvat ă fără a intra în lichidare, transfer ă mai multor societ ăți
nou-constituite, în schimbul repartiz ării către ac ționarii lor de ac țiuni la societatea nou -constituit ă și,
eventual, al unei pl ăți în numerar de maximum 10% din valoarea nomi nală a acțiunilor astfel repartizat e.
Divizarea se poate efectua și prin transferul simultan al patrimoniului societ ății divizate c ătre una sau
mai multe societ ăți existente și una sau mai multe societ ăți nou -constituite.
Conform prevederilor art. 493 alin. (1) lit. b) C. pr. pen., judec ătorul de drepturi și libert ăți, în cursul
urmăririi penale, la propunerea procurorului, poate dispune, dac ă există motive temeinice care justific ă
suspiciunea rezonabil ă că persoana juridic ă a săvârșit o fapt ă prevăzută de legea penal ă și numai pentru a se
asigura buna desf ășurare a procesului penal, interdic ția ini țierii ori, dup ă caz, suspendarea fuziunii, a
diviz ării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, început ă anterior sau în cursul urm ăririi
penale .

49 Art. 496 C. pr. pen.
50 Art. 238 din Legea nr. 31/1990 a societăților, cu modificările și completările ulterioare.
51 Ibidem .