Drept International Privatdoc

=== Drept international privat ===

DREPT INTERNAȚIONAL PRIVAT

Curs pentru învățământ la distanță

PARTEA SPECIALĂ

Aparatul tehnico-aplicativ a fost prelucrat de:

Asist.univ. Drd. Niță Maria Carolina

BUCUREȘTI – 2012

TEMA XVIII

NORME CONFLICTUALE CU PRIVIRE LA BUNURI

1. Noțiunea de statut real

2. Legea aplicabilă statutului real

2.1 Regula care guvernează statul real

2.2 Conținutul și punctul de legătură al normei conflictuale aplicabilă statutului real

2.3 Justificarea aplicării lex rei sitae (lex situs)

2.4 Caracterul normei conflictuale lex rei sitae

2.5 Determinarea lex rei sitae

2.6 Domeniul de aplicare a legii lex rei sitae

2.7 Limitele aplicării legii statutului real

3. Ipotecile mobiliare

3.1 Legea aplicabilă în materie de ipoteci mobiliare

3.2 Publicitatea ipotecii mobiliare

3.3 Operațiunile asimilate ipotecilor mobiliare

4. Întrebări și exerciții

5. Rezolvați următoarele teste grilă

6. Bibliografie

OBIECTIVE:

Analiza și înțelegerea normelor conflictuale aplicabile statutului real.

Însușirea criteriilor de determinare a legii aplicabile căsătoriei, filiației, adopției, ocrotirii minorului și a obligației de întreținere.

Analiza domeniului de aplicare a legii aplicabile statutului real.

Realizarea unui studiu al jurisprudenței relevante, avându-se în vedere spețele soluționate de către instanțele române.

Noțiunea de statut real

Statut real ansamblul elementelor care configurează regimul juridic aplicabil bunurilor.

2. Legea aplicabilă statutului real

2.1 Regula care guvernează statul real

Statutul real → este supus, ca regulă, legii locului situării bunului (lex rei sitae sau lex situs).

Regula este instituită de art. 2613 Cod civ. : « posesia, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanții reale, sunt cârmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau se află, afară numai dacă prin dispoziții speciale se prevede altfel ».

2.2 Conținutul și punctul de legătură al normei conflictuale aplicabilă statutului real

Conținutul normei conflictuale lex rei sitae statutul real.

Punctul de legătură « locul unde se află » bunul mobil sau « locul unde este situat » bunul imobil.

2.3 Justificarea aplicării lex rei sitae (lex situs)

Prin aplicarea legii locului situării bunurilor cu privire la regimul juridic al acestora se asigură realizeaza urmatoarelor principii:

principiul suveranității (teritorialității) constă în interesul statului de a guverna, prin norme proprii, regimul juridic al bunurilor aflate pe teritoriul său, având în vedere faptul că bunurile constituie valori sociale foarte importante;

principiul generalității legea locului situării bunului asigură aplicarea unui regim juridic unic pentru toate bunurile aflate pe același teritoriu;

principiul siguranței circuitului civil privind bunurile este asigurat atât în relațiile dintre părți cât și în relațiile față de terți (competența jurisdicțională aparține în majoritatea cazurilor, în mod imperativ, locului situării bunului, formele de publicitate se desfășoară tot la locul situării bunului, regimul probator – expertiza, cercetarea la fața locului – este și el strâns legat de locul situării bunului).

2.4 Caracterul normei conflictuale lex rei sitae

Norma conflictuală are, în principiu, un caracter imperativ.

Determinarea lex rei sitae

Ca regulă, nu există dificultăți în a determina locul situării bunului și, implicit, legea aplicabilă.

Cu titlu de excepție:

constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care și-a schimbat așezarea sunt cârmuite de legea locului unde acesta se afla în momentul când s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv (art.2617 Cod civ.).

condițiile și efectele ce decurg din rezerva dreptului de proprietate referitoare la un bun destinat exportului sunt cârmuite de legea statului statului exportator, dacă părțile nu au convenit altfel (art.2619 Cod civ.).

uzucapiunea mobiliară este supusă legii statului unde se afla bunul la începerea termenului de posesie, prevăzut în acest scop (art.2616 Cod civ.).

2.6 Domeniul de aplicare a legii situației bunurilor

Legea locului situării bunului (lex rei sitae) reglementează următoarele elemente care formează statutul real:

– bunurile asupra cărora se pot exercita drepturi reale și clasificarea lor (mobile și imobile, corporale și incorporale, fungibile și nefungibile etc).

Potrivit art.2558 alin. (3) Cod civ. natura mobiliară sau imobiliară a unui bun se determină potrivit legii locului unde acestea se află sau, după caz, sunt situate.

Pentru anumite categorii de bunuri norma realizează o calificare legală.Astfel, art. 2613 alin. (2) Cod civ. prevede că platformele și alte instalații durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sunt considerate ca bunuri imobile.

– bunurile care se găsesc sau care nu se află în circuitul civil;

– drepturile reale care pot exista asupra acestor bunuri și clasificarea acestor drepturi;

– modurile și condițiile de constituire (dobândire), transmitere și stingere a drepturilor reale;

– formele de publicitate privind bunurile, în anumite cazuri;

– conținutul drepturilor reale, adică prerogativele pe care aceste drepturi le conferă titularilor lor, precum și modul de exercitare a acestor prerogative;

– mijloacele de apărare a drepturilor reale;

– posesia și acțiunile posesorii;

– obligațiile propter rem;

– modurile de urmărire și executare silită asupra bunurilor;

– sarcinile fiscale asupra bunurilor (impozite, taxe). Acestea sunt supuse legii locului unde sunt percepute, care coincide cu lex rei sitae, cu excepția cazului în care printr-o convenție internațională (de ex : evitarea dublei impuneri), se prevede altfel.

Limitele aplicării legii statutului real

Pentru anumite categorii de bunuri nu se aplică regula lex rei sitae.

Fac parte din aceasta categorie urmatoarele:

1) patrimoniul de afectațiune este supus legii statului cu care masa patrimonială are cele mai strânse legături;

2) mijloacele de transport – legea aplicabilă depinde de destinația mijlocului de transport.

Navele și aeronavele guvernate de legea pavilionului pe care îl abordează nava (lex pavilionis) sau legea statului de înmatriculare a aeronavei (lex banderae) [art.2.620 alin. (1) lit. a) Cod civ.];

Legea pavilionului navei sau legea statului de înmatriculare a aeronavei reglementează îndeosebi:

– puterile, competențele și obligațiile comandantului navei și aeronavei;

– contractul de angajare a personalului navigant, dacă părțile nu au ales o altă lege;

– răspunderea armatorului navei sau întreprinderii de transport aerian pentru faptele și actele comandantului și echipajului;

– drepturile reale și de garanție asupra navei și aeronavei, precum și formele de publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit și se sting asemenea drepturi.

Vehiculele feroviare și rutiere guvernate de legea statutului organic al întreprinderii din patrimoniul căreia fac parte mijloacele de transport [art.2.620 alin. (1) lit. b) Cod civ.];

Legea aplicabilă mijloacelor de transport reglementează:

constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport [art.2.620 alin. (1) Cod civ.];

regimul bunurilor aflate în mod durabil la bord, formându-i dotarea tehnică [art.2.620 alin. (2) lit. a) Cod civ.];

creanțele care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistența tehnică, întreținerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport.

3) bunurile aflate în curs de transport (res in tranzitu) sunt supuse legii statului unde au fost expediate (art.2618 Cod civ).

Excepții:

legea determinată prin voința părților interesate, dacă există un acord privind legea aplicabilă [art.2.618 alin. (1) lit. a) Cod civ.];

legea locului unde bunul se află temporar dacă bunul este depozitat într-un antrepozit sau este pus sub sechestru în temeiul unor măsurii asiguratorii sau sau ca urmare a unei vânzări silite [art.2.618 alin. (1) lit. b) Cod civ.];

legea națională a pasagerului pentru bunurile care fac parte din categoria celor personale ale acestuia [art.2.618 alin. (1) lit. c) Cod civ.];

4) titlurile de valoare – regimul titlurilor de valoare este supus unor reglementări diferite, astfel:

– emisiunea titlurilor de valoare (acțiuni sau obligațiuni, nominative sau la purtător) este reglementată de legea aplicabilă statutului organic al persoanei juridice emitente [art.2.622 alin. (1) Cod civ.];

– condițiile și efectele transmiterii titlurilor de valoare sunt supuse, în funcție de felul titlului, unor legi diferite:

a) legea aplicabilă statutului organic al persoanei juridice emitente, cât privește titlul nominativ;

b) legea locului de plată a tilului la ordin;

c) legea locului unde se află titlul la purtător în momentul trasmiterii, în raporturile dintre posesorii succesivi, precum și dintre aceștia și terțele persoane.

– titlul reprezentativ al mărfii  (încorporează în drept real asupra unei cantități de mărfuri determinate, aflată în depozit sau îmbarcată pe o navă, în scop de transport : conosament, warant, recipisă de depozit) legea menționată expres în cuprinsul titlului de valoare stabilește dacă acesta întrunește condițiile pentru a fi un titlu reprezentativ al mărfii pe care o specifică (legea voinței emitentului se aplică în virtutea principiului autonomiei de voință).

În lipsa unei legi menționate expres în cuprinsul titlului de valoarea, se aplică legea sediului întreprinderii emitente.

Dacă titlul reprezintă marfa, legea care i se va aplica, în calitatea sa de bun mobil, cârmuiește drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifică [art.2.623 alin. (2) Cod civ.];

5) titlurile de credit (sunt o categorie de valori ce constau în înscrisuri sau documente care încorporează dreptul patrimonial prevăzut în ele, astfel încât persoana care le deține este și titulara dreptului. Principalele titluri de credit sunt cambia, cecul și biletul la ordin) sunt supuse unor legi diferite în funcție de aspectele ce se reglementează:

a) legea aplicabilă capacității persoanei care semnează titlul de credit legea națională a subscriitorului. De la această regulă, art. 2.647 Cod civ. instituie o excepție, conform căreia, persoana, care potriciti legii sale naționale, este lipsită de capacitatea de a angaja prin cambie, bilet la ordin sau cec, se obligă totuși valabil, printr-un asemenea titlu, dacă semnătura sa a fost dată într-un stat a cărui lege îl consideră valabil pe subscriitor. Soluția adoptată de legiuitor reflectă caracterul de literalitate al titlului de credit;

b) legea aplicabilă celorlalte condiții de fond ale fiecărui angajament asumat prin titlul de credit legea locului unde se naște angajamenul respectiv;

c) legea aplicabilă condițiilor de formă ale fiecărui angajament asumat prin titlul de credit legea statului unde angajamentul a fost subscris.

În materie de cec, este suficientă îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de legea locului plății [art.2.648 alin. (1) Cod civ.].

Dacă un angajament asumat printr-un titlu de credit este nevalabil din punct de vedere al formei, potrivit legii statului unde acesta a fost subscris, dar se conformează legii statului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior, neregularitatea de formă a primului angajament nu infirmă validitatea celui ulterior. Așadar, îndeplinirea condițiilor de formă a angajamentului se verifică în baza propriei legi, fără ca neregularitatea să poată afecta valabilitatea angajamentului ulterior [art.2.648 alin. (2) Cod civ.].

d) legea aplicabilă acțiunii în regres termenele stabilite pentru exercitarea acțiunii în regres sunt determinate, față de orice semnatar, de legea statului unde titlul a luat naștere( art.2.649 Cod civ.). Prescripția acțiunilor în regres este supusă legii locului emiterii cambiei, cecului sau biletului la ordin;

e) legea aplicabilă protestului forma și termenele de protest, precum și condițiile de formă ale unor acte necesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor în materie de cambie, bilet la ordin sau cec, sunt reglementate de legea statului unde s-a întocmit protestul.

Pentru cambie și bilet la ordin Codul civil determină legea aplicabilă efectelor obligațiilor, dobândirii creanței, acceptării titlului, pierderii sau furtului titlului de credit.

Efectele obligațiilor:

– efectele obligațiilor acceptantului unei cambii și semnatarului unui bilet la ordin sunt supuse legii locului unde aceste titluri sunt plătibile (lex loci solutionis) [art.2.651 alin. (1) Cod civ.].

În domeniul legii aplicabile sunt cuprinse: obligațiile trasului acceptant față de posesorul cambiei, obligațiile trasului față de trăgător, obligațiile acceptantului prin intervenție, obligațiile semnatarului biletului la ordin.

– efectele pe care le produc semnăturile celorlalți obligați prin cambie sau bilet la ordin sunt determinate de legea statului pe teritoriul căruia au fost date semnăturile [art.2.651 alin. (2) Cod civ.]. Așadar, pentru fiecare obligație în parte se va aplica legea locului subscrierii (lex loci actus).

În domeniul legii aplicabile sunt cuprinse: efectele girului, drepturile și obligațiile avaliștilor, efectele obligațiilor celorlalți angajați din titlu.

Dobândirea creanței

Legea locului unde titlu a fost instituit stabilește dacă posesorul cambiei dobândește creanța care a dat loc emisiunii titlului (art.2652 Cod civ.).

Acceptarea cambiei

Legea statului unde este plătibilă cambia stabilește dacă accetarea poate fi restrânsă la o parte din sumă, precum și dacă posesorul titlului este sau nu obligat să primească o plat parțială (art.2653 Cod civ.).

Pierderiea sau furtul titlului de credit

Legea statului unde cambia sau biletul la ordin sunt plătibile determină măsurile ce pot fi luate în caz de pierdere sau furt al titlului (art.2654 Cod civ.).

În ceea ce privește cecul, Codul civil determină legea aplicabilă premiselor, efectelor obligațiilor precum și plății titlului.

Premisele emiterii cecului

Legea statului unde cecul este plătibil determină persoanele asupra cărora poate fi tras un asemenea titlu (art.2655 Cod civ.).

În ipoteza în care, potrivit legii aplicabile, cecul este nul din cauză ca a fost tras asupra unei persoane neîndreptățite, obligațiile ce decurg din semnăturile puse pe titlu în alte state, ale căror legi nu cuprind o asemenea restricție, sunt valabile (art.2656 Cod civ.). Norma prevede că valabilitatea și efectele fiecărui angajament ce decurge din titlu, sunt supuse legii locului subscrierii. Câtă vreme obligațiile din titlu sunt independente, nevalabilitatea cecului nu afectează angajamentele considerate valabile potrivit legii aplicabile acestora.

Efectele cecului

Legea statului pe al cărui teritoriu au fost subscrise obligațiile ce decurg din cec determină efectele acestor obligații (art.2657 Cod civ.).

Plata cecului

Legea locului plății cecului reglementează toate aspectele referitoare la plata cecului, precum și consecințele neplății titlului.

Legea statului unde cecul este plătibil reglementează îndeosebi:

a) dacă titlul trebuie tras la vedere sau dacă poate fi tras la un anumit termen de la vedere, precum și efectele postdatării;

b) termenul de prezentare;

c) dacă cecul poate fi acceptat, certificat, confirmat sau vizat și care sunt efectele produse de aceste mențiuni;

d) dacă posesorul poate cere și dacă este obligat să primească o plată parțială;

e) dacă cecul poate fi barat sau poate să cuprindă clauza plătibil în cont ori o expresie echivalentă și care sunt efectele acestei barări, clauze sau expresii echivalente;

f) dacă posesorul are drepturi speciale asupra provizionului și care este natura lor;

g) dacă trăgătorul poate să revoce cecul sau să facă opoziție la plata acestuia;

h) măsurile care pot fi luate în caz de pierdere sau de furt al cecului;

i) dacă un protest sau o constatare echivalentă este necesară pentru conservarea dreptului de regres împotriva giranților, trăgătorului și celorlalți obligați.

6) drepturile de creanță (bunuri mobile incorporale) sunt supuse, în principiu, legii care guvernează izvorul lor (legea actului juridic, legea delictului etc).

Cesiunea de creanță este supusă, dacă părțile nu au convenit altfel, legii contractului (lex contractus).

7) bunurile aparținând statului străin aflate pe teritoriul altui stat sunt supuse, în principiu, legii statului căruia îi aparțin (cf. principiului imunității statului și a bunurilor sale).

8) bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat sunt supuse unui regim special prevăzut de două convenții internaționale la care România este parte: Convenția O.N.U. adoptată la Paris în 1970 și Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate și exportate ilegal, adoptată la Roma în 1995.

9) drepturile asupra creației intelectuale

Noțiunea de proprietate intelectuală include: dreptul de autor și dreptul de proprietate industrială.

Dreptul de proprietate intelectuală privește : invențiile, inovațiile descoperirile științifice, modele de utilitate, know – how, desenele și modelele industriale, mărcile, denumirile de origine și indicațiile de proveniență, etc.

Legea aplicabilă dreptului de autor

Art.2624 Cod civ. face o distincție între :

dreptul de autor asupra unei opere aduse la cunoștința publicului și

dreptul de autor asupra unei opere de creație intelectuală nedivulgată.

Dreptul de autor asupra unei opere aduse la cunoștința publicului (nașterea, conținutul și stingerea drepturilor de autor) → este supus legii statului unde opera a fost pentru prima dată adusă la cunoștința publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat.

Dreptul de autor asupra unei opere de creație intelectuală nedivulgată → este supus legii naționale a autorului.

Dacă transmiterea dreptului de autor se face pe cale contractuală se aplică lex contractus, iar dacă se face pe cale succesorală se aplica lex succesionis.

Domeniul legii aplicabile dreptului de autor, vizează:

modurile și condițiile de naștere a acestui drept;

raporturile dintre subiectele dreptului de autor;

conținutul dreptului de autor;

obiectul dreptului de autor;

limitele exercitării dreptului de autor;

stingerea dreptului de autor.

Legea aplicabilă dreptului de proprietate industrială

Dreptul de proprietate industrială (nașterea, conținutul și stingerea drepturilor de proprietate industrială) → este supus legii statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit ori de înregistrare (locus regit actum).

Dacă transmiterea dreptului de proprietate industrială se face pe cale contractuală se aplică lex contractus, iar dacă se face pe cale succesorală se aplica lex succesionis.

Domeniul legii aplicabile dreptului de proprietate industrială vizează:

modurile și condițiile de naștere a acestui drept;

raporturile dintre subiectele dreptului de proprietate industrială;

obiectul și conținutul dreptului de proprietate industrială;

condițiile de forma ale protecției dreptului;

regimul titlurilor de protecție;

limitele exercitarii dreptului de proprietate industrială;

aparărea dreptului de proprietate industrială;

stingerea dreptului de proprietate industrială.

Ocrotirea dreptului de proprietate intelectuală

Drepturile de autor ca și cele de proprietate industrială sunt ocrotite pe teritoriul României, conform legii române, normelor Uniunii Europene și convențiilor internaționale la care România este parte.

3. Ipotecile mobiliare

3.1 Legea aplicabilă în materie de ipoteci mobiliare

Ipoteca mobiliară este o garanție reală, accesorie și indivizibilă, constituită pentru garantarea unei creanțe, opozabilă terților prin publicitate, care produce efectele specifice (drept de preferință, urmărire, inspecție) de la data la care creanța garantată ia naștere.

Condițiile de validitate, publicitatea și efectele ipotecii mobiliare sunt supuse legii locului unde se află bunul la data încheierii contractului de ipotecă mobiliară (art. 2627 Cod civ.).

Excepții:

i) se aplică legea locului unde se află debitorul, în cazul:

a) unui bun mobil corporal care, potrivit destinației sale, este utilizat în mai multe state, dacă prin dispoziții speciale nu se prevede altfel;

b) unui bun mobil incorporal;

c) unui titlu de valoare negociabil care nu este în posesia creditorului. Cu toate acestea, în cazul acțiunilor, părților sociale și obligațiunilor se aplică legea statutului organic al emitentului, cu excepția cazului în care aceste titluri de valoare sunt tranzacționate pe o piață organizată, caz în care se aplică legea statului în care funcționează piața respectivă.

Noțiunea de ”locul unde se află debitorul” este calificată de art. 2628 alin. (2) Cod civ. în sensul că urmează a se înțelege: locul reședinței sale obișnuite sau, după caz, a sediului social la data încheierii contractului de ipotecă mobiliară.

ii) se aplică legea locului unde se află exploatarea pentru condițiile de validitate, publicitatea și efectele ipotecii asupra resurselor minerale, petrolului sau gazelor ori asupra unor creanțe rezultate din vânzarea acestora la sursă, care se naște la data extragerii bunurilor sau de la data la care sumele obținute din vânzare sunt virate în cont.

3.2 Publicitatea ipotecii mobiliare

Ipoteca este opozabilă terților din ziua înscrierii ei în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Formele de publicitate, realizate în orice mod, referitoare la bunuri sunt supuse legii aplicabile la data și la locul unde se îndeplinesc, afară numai dacă prin dispoziții speciale se prevede altfel.

Formele de publicitate, precum și cele cu efect constitutiv referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde acesta se găsește situat, chiar dacă temeiul juridic al nașterii, transmiterii, restrângerii sau stingerii dreptului real ori garanției reale s-a constituit prin aplicarea altei legi.

Pentru a-și conserva rangul de prioritate în alt stat, este necesar ca ipoteca mobiliară să îndeplinească formele de publicitate prevăzute de legea statului respectiv. În conformitate cu art. 2630 alin. (1) Cod civ., formele de publicitate se vor efectua:

înainte să înceteze rangul de prioritate dobândit potrivit legii aplicabile la data constituirii ipotecii;

în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a intrat în statul respectiv sau în termen de 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut acest fapt.

Aceleași prevederi se aplică și în cazul în care ipoteca a fost înregistrată potrivit legii locului unde se află debitorul. Termenele se vor calcula de la data la care debitorul își stabilește reședința obișnuită ori sediul social în statul respectiv sa de când creditorul a cunoscut acest fapt [art.2.630 alin. (2) Cod civ.].

Ipoteca mobiliară nu va fi totuși opozabilă terțului care a dobândit cu titlu oneros un drept asupra bunului ipotecat fără să fi cunoscut existența garanției și mai înainte ca aceasta să îi fi devenit opozabilă prin îndeplinirea fornalităților de publicitate [art.2.630 alin. (3) Cod civ.].

Rangul ipotecii mobiliare dacă legea străină care reglementează rangul ipotecii mobiliare nu prevede formalități de publicitate și bunul nu este în posesia creditorului, atunci se aplică următoarele reguli:

– ipoteca mobiliară are rang inferior asupra unei creanțe constând într-o sumă de bani plătibilă în România ;

– ipoteca mobiliară are rang inferior ipotecii asupra unui bun mobil corporal, care a fost constituită atunci când bunul se afla în România, sau asupra unui titlu negociabil.

– ipoteca mobiliară își păstrează rangul dacă a fost înregistrată, potrivit legii române, înaintea constituirii ipotecii cu care vine în concurs.

3.3 Operațiunile asimilate ipotecilor mobiliare

Operațiunile asimilate ipotecilor mobiliare sunt supuse acelorași reglementări ca și cele privind ipotecile mobiliare. Conform art. 2632 alin. (1) Cod civ. publicitatea și efectele acesteia se vor aplica, în mod corespunzător, ținând seama de natura bunurilor mobile, și operațiunilor asimilate, potrivit legii, ipotecii mobiliare.

Legea aplicabilă se determină după criteriul obiectiv al datei încheierii operațiunilor asimilate ipotecii mobiliare [art.2.632 alin. (2) Cod civ.].

4. Întrebări și exerciții

Care este conținutul normei conflictuale lex rei sitae?

Argumente în favoarea lex rei sitae

Care sunt excepțiile de la aplicarea legii statutului real pentru anumite categorii de bunuri?

5. Rezolvați următoarele teste grilă

1. Regula “lex rei sitae” desemnează:

a. legea situării bunurilor

b. legea personală

c. legea convenită de părți

2. Intră în domeniul de aplicare a regulii “lex rei sitae”:

a. forma contractelor avand ca obiect bunuri

b. modul de transmitere a drepturilor reale

c. naționalitatea proprietarului sau posesorului bunurilor

3. Lex rei sitae este competentă cu privire la următoarele bunuri:

a. bunurile aparținând statului străin

b. bunurile imobile

c. bunurile mobile

4. Care din următoarele afirmații este corectă:

a. uzucapiunea bunurilor mobile este supusă legii statului unde se află bunul la împlinirea termenului de posesie

b. în principiu, norma conflictuală lex rei sitae are caracter imperativ

c. mărfurile aflate în tranzit sunt supuse legii statului de unde au fost expediate.

6. Bibliografie

Ioan Macovei, Drept internțional privat, Ed. C.H.Beck, București, 2011, pg. 169 – 187

I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept internțional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2007, pg. 297-298

D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, București, 2000, pg.188 – 200

A. Fuerea, Drept international privat, ed.a II-a, ed. Universul Juridic, Bucuresti 2005

M. Jacotă, Tratat de drept internațional privat, Vol. I, Ed. Chemarea, Iași, 1997, pg.166

I.P. Filipescu, A. I. Filipescu, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. Universul Juridic, București, 2004, pg.321

Y. Loussouarn, P. Bourel, Droit international privé, Dalloz, Paris, 1999