DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE I [612641]

DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE I

Suportul de curs de drept constituțional și instituții
politice I prezentat în paginile care urmează constituie o
expunere scurtă a subiectelor care vor fi abordate la cursurile și
seminariile programate p entru forma de î nvățământ cu
frecvență redusă, cu precizarea că nu sunt suficiente pentru
pregătirea examenului de semestru.
Pentru înțelegerea și însușirea problematicii sistemului
constituțional românesc și în vederea evaluării cunoștințelor,
atât pe p arcursul semestrului cât și pentru nota finală la
această disciplină, este necesar pe lângă studierea cursului de
Drept constituțional și instituții politice I, în formă tipărită, și
studierea unor lucrări recomandate la bibliografie.
Studenții de la acea stă formă de învățământ sunt obligați
să pregătească până la termenele indicate la cursuri/seminarii,
lucrări sau proiecte a căror teme sunt prezentate la sfârșitul
prezentului material și afișate la avizierul facultății.
Lucrarea sau proiectul are o pond ere de până la 10% la
stabilirea notei finale la examen.
Titularul cursului,
Lect.univ.dr. Dragne Luminița

Lect.univ.dr. LUMINIȚA DRAGNE

DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE
Volumul I1

1 Temele de referat propuse pentru semestrul I sunt la sfărșitul
prezentului material.

DREPT CONSTITUȚIONAL
ȘI INSTITUȚII POLITICE

CUPRINS
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERAL E PRIVIND DREPTUL CO NSTITUȚIONAL ȘI
INSTITUȚII POLITICE ………………………….. ………………………….. …………………. 7
1. Introducere în sistemul dreptului ………………………….. ………………………….. ….. 7
2. Distincția dintre dreptul p ublic și dreptul privat ………………………….. ………….. 7
3. Apariția și evoluția disciplinei de drept constituțional ………………………….. …. 7
4. Dreptul constituțional – ramură a dreptului public și factor structurant în
sistemul de drept ………………………….. ………………………….. ……………………….. 8
4.1. Raporturile de drept constituțional și normele de drept constituțional ….. 8
4.2. Subiectele raporturile de drept constituțional ………………………….. ……….. 8
1. Poporul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 8
2. Statul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 8
3. Organele statului ………………………….. ………………………….. ………………… 8
4. Partidele politice, alianțe politice, alte organizații ………………………….. … 8
5. Cetățenii ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 9
6. Cetățenii st răini și apatrizii ………………………….. ………………………….. …… 9
4.3. Izvoarele formale ale dreptului constituțional ………………………….. ……. 21
1. Constituția ………………………….. ………………………….. ………………………… 92
2. Legile constituționale ………………………….. ………………………….. …………… 9
3. Legea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 9
4. Regulamentele Parlamentului ………………………….. ………………………….. .. 9
5. Ordonanțele Guvernului ………………………….. ………………………….. ……….. 9
6. Tratatul internațional ………………………….. ………………………….. ………….. 93
7. Deciziile Curții Constituționale ………………………….. …………………………. 9
5. Conceptul de instituție politică ………………………….. ………………………….. …… 94
CAPITOLUL II
TEORIA CONSTITUȚIEI ………………………….. ………………………….. ……………. 10
1. Constituția. Noțiune și categorii de constituții ………………………….. …………… 10
1.1. Apariția constituției ………………………….. ………………………….. …………….. 10
1.2. Noțiunea de constituție ………………………….. ………………………….. ………. 10
1.3. Constituția cutumiară și constituția scrisă ………………………….. …………… 10
A. Constituția cutumiară. ………………………….. ………………………….. ……….. 10
B. Constituția scrisă. ………………………….. ………………………….. ……………… 10
♦ constituțiile rigide …………………………. Error! Bookmark not defined.
♦ constituții flexibile ………………………… Error! Bookmark not defined.

1.4. Forme de constituții scrise ………………………….. ………………………….. …… 11
A. Constituția acordată ……………………….. Error! Bookmark not defined.
B. Constituția plebiscitară sau statutul ……. Error! Bookmark not defined.
C. Constituția pact sau pactul ………………… Error! Bookmark not defined.
D. Constituția convenție ……………………….. Error! Bookmark not defined.
E. Constituția parlamentară …………………… Error! Bookmark not defined.
F. Constituția referendară ……………………… Error! Bookmark not defined.
2. Adoptarea și modificarea Constituției ………………………….. ……………………… 11
2.1. Adoptarea Constituției ………………………….. ………………………….. ………… 11
2.2. Modificarea și abrogarea constituției ………………………….. …………………. 11
3. Supremația Constituției ………………………….. ………………………….. ……………… 11
4. Controlul constituționalității legilor ………………………….. …………………………. 11
4.1. Noțiunea de controlul al constituționalității legilor ………………………….. 11
4.2. Forme de control al constituționalității legilor ……. Error! Bookmark not
defined.
CAPITOLUL III
TEORIA STATULUI ………………………….. ………………………….. ……………………. 11
1. Conceptul de stat ………………………….. ………………………….. ………………………. 12
2. Elementele constitutive ale statului ………………………….. …………………………. 12
2.1. Populația ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 12
2.2. Teritoriul ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 13
2.2.1. Definiția teritoriului ………………………….. ………………………….. ……… 13
2.2.2. Caracterele juridice ale teritoriului ………………………….. ………………. 13
2.2.3. Organizarea administrativă a teritoriului României ……………………. 13
2.3. Puterea politică ………………………….. ………………………….. …………………… 13
3. Forma de stat ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 14
3.1. Structura de stat ………………………….. ………………………….. ………………….. 14
3.1.1. Statul unitar ………………………….. ………………………….. …………………. 53
3.1.2. Statul compus ………………………….. ………………………….. ………………. 53
A. Uniunea de state ………………………….. ………………………….. …………… 15
B. Confederația de state ………………………….. ………………………….. ……… 15
C. Federația ………………………….. ………………………….. ……………………… 15
3.2. Forma de guvernământ ………………………….. ………………………….. ……….. 15
3.2.1. Monarhia ………………………….. ………………………….. …………………….. 15
3.2.2. Republica ………………………….. ………………………….. …………………….. 15
3.3. Regimul politic ………………………….. ………………………….. …………………… 16
3.3.1. Regimul politic parlamentar ………………………….. ……………………….. 16
3.3.2. Regimul politic prezid ențial ………………………….. ……………………….. 16
3.3.3. Regimul politic semiprezidențial ………………………….. ………………… 16
4. Principiul separației puterilor în stat ………………………….. ………………………… 16
CAPITOLUL IV
CETĂȚENIA ROMÂNĂ ………………………….. ………………………….. ………………. 16

1. Noțiunea de cetățenie ………………………….. ………………………….. ………………… 17
2. Principiile generale ale cetățeniei române ………………………….. ………………… 17
3. Modurile de dobîndire și modurile de pierdere a cetățeniei române …………. 17
3.1. Dobândirea ce tățeniei române ………………………….. ………………………….. . 17
3.1.1. Dobândirea cetățeniei române prin naștere ………………………….. ….. 17
3.1.2. Dobândirea cetățeniei române prin adopție ………………………….. …… 18
3.1.3. Dobândirea cetățeniei române prin a cordare la cerere ………………… 18
3.1.4. Procedura acordării cetățeniei române ………………………….. …………. 18
3.2. Pierderea cetățeniei române ………………………….. ………………………….. …. 20
3.2.1. Retragerea cetățeniei române ………………………….. ……………………… 20
3.2.2. Aprobarea renunțării la cetățenia română ………………………….. …….. 20
3.2.3. Pierderea cetățeniei române în alte cazuri prevăzute de lege ……….. 21
3.2.4. Procedura retragerii cetățeniei române și aprobării renunță rii la
cetățenia română ………………………….. ………………………….. …………. 21
4. Dovada cetățeniei române ………………………….. ………………………….. ………….. 22
5. Cetățenia de onoare ………………………….. ………………………….. …………………… 22
CAPITOLUL V
DREPTURILE, LIBERTĂȚ ILE ȘI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE 23
1. Noțiunea de drepturi și libertăți fundamentale ………………………….. …………… 23
2. Principiile constituționale aplicabile drepturilor, libertăților și îndatoririlor
fundamentale ………………………….. ………………………….. ………………………….. 23
3. Clasificarea dreptu rilor și a libertăților fundamentale ………………………….. … 24
4. Drepturile și libertățile fundamentale ………………………….. ………………………. 24
♦ Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică ………………………….. ……. 24
♦ Libertatea individual ă ………………………….. ………………………….. ……………. 24
♦ Dreptul la apărare ………………………….. ………………………….. …………………. 24
♦ Libera circulație ………………………….. ………………………….. ……………………. 24
♦ Dreptul la ocrotirea vieții intime, familiale și private …………………………. 24
♦ Inviolabilitatea dom iciliului ………………………….. ………………………….. …… 24
♦ Secretul corespondenței ………………………….. ………………………….. …………. 25
♦ Libertatea conștiinței ………………………….. ………………………….. …………….. 25
♦ Libertatea de exprimare ………………………….. ………………………….. …………. 25
♦ Dreptul la informație ………………………….. . Error! Bookmark not defined.
♦ Dreptul la învățătură ………………………….. .. Error! Bookmark not defined.
♦ Accesul la cultură ………………………….. …… Error! Bookmark not defined.
♦ Dreptul la ocrotirea sănătății ………………………….. ………………………….. ….. 25
♦ Dreptul la un mediu sănătos …………………. Error ! Bookmark not defined.
♦ Dreptul de vot ………………………….. ………………………….. ………………………. 25
♦ Dreptul de a fi ales ………………………….. ………………………….. ………………… 25
♦ Dreptul de a fi ales în Parlamentul European ………………………….. ………… 25
♦ Libertatea întrunirilor ………………………….. ………………………….. ……………. 25
♦ Drept ul de asociere ………………………….. ………………………….. ……………….. 25
♦ Dreptul la muncă și protecția socială a muncii ………………………….. ………. 25

♦ Interzicerea muncii forțate ………………………….. ………………………….. ……… 25
♦ Dreptul la grevă ………………………….. ………………………….. ……………………. 25
♦ Dreptul d e proprietate privată ……………….. Error! Bookmark not defined.
♦ Libertatea economică ………………………….. ………………………….. …………….. 25
♦ Dreptul la moștenire ………………………….. ………………………….. ……………… 25
♦ Dreptul la un nivel de trai decent ………………………….. ………………………… 25
♦ Familia ………………………….. ………………….. Error! Bookmark not defined.
♦ Protecția copiilor și a tinerilor ………………………….. ………………………….. … 25
♦ Protecția persoanelor cu handicap ………………………….. ……………………….. 25
♦ Dreptul de petiționare ………………………….. ………………………….. ……………. 25
♦ Dreptul persoanei vătămate de o au toritate p ………………………….. ………… 25
5. Restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților cetățenești …………………. 25
6. Îndatoririle fundamentale ale cetățenilor ………………………….. ………………….. 25
♦ Fidelitatea față de țară ………………………….. ………………………….. ……… 25
♦ Apărarea țării ………………………….. ………………………….. …………………. 25
♦ Contribuții financiare ………………………….. ………………………….. ………. 25
♦ Exercitarea drepturilor și a libertăților ………………………….. ……………. 25
CAPITOLUL VI
AVOCATUL POPORULUI ………………………….. ………………………….. …………… 26
1. Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 26
2. Rolul și atribuțiile avocatului poporului ………………………….. …………………… 26
2.1. Rolul avocatului poporului ………………………….. ………………………….. ….. 26
2.2. Numirea avocatului poporului ………………………….. ………………………….. 26
2.3. Durata mandatului avocatului poporului ………………………….. ……………. 26
2.4. Atribuțiile avocatului poporului ………………………….. ……………………….. 26
3. Răspundere, imunități, incompatibilități ………………………….. …………………… 27
4. Importanța instituției avocatul poporului ………………………….. ………………….. 27

CAPITOLUL VII
SISTEMUL ELECTORAL ………………………….. ………………………….. ……………. 28
1. Considerații generale ………………………….. ………………………….. ………………… 28
2. Drepturile electorale ………………………….. ………………………….. ………………….. 28
3. Dreptul de vot ………………………….. ………………………….. ………………………….. 28
3.1. Noțiune și condiții de exercitare ………………………….. ……………………….. 28
3.3. Atributele votului ………………………….. ………………………….. ……………….. 29
4. Tipuri de sisteme electorale ………………………….. ………………………….. ……….. 29
4.1. Sistemul electoral majoritar ………………………….. ………………………….. …. 29
4.2. Sistemul reprezentării proporționale ………………………….. ………………….. 29
4.3. Sistemul electoral mixt ………………………….. ………………………….. ……….. 29
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 30

CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND DREPTUL
CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE

1. INTRODUCERE ÎN SISTEMUL DREPTULUI
…………………………..
Formarea dreptului, ca sistem de reguli care exprimă voința de stat și a căror
respectare este asigurată de puterea statului, în cele din urmă de forțele sale
coercitive, constituie un proces de durată și de mare complexitate, proces care
prezintă particularități de la un popor la altul, de la un stat la altul2.
…………………… ………
Putem spune că regula de conduită generală și impersonală, stabilită sau
recunoscută de către stat, care exprimă voința de stat și a cărei respectare obligatorie
este garantată de forța de constrângere a statului poartă denumirea de normă
juridic ă.
Sistemul dreptului cuprinde totalitatea normelor juridice dintr -un stat, în cadrul
căruia acestea, în raport de anumite criterii sunt grupate în instituții de drept și
ramuri de drept.
……………………………
2. DISTINCȚIA DINTRE DREPTUL PUBLI C ȘI DREPTUL PRIVAT

Distincția dintre dreptul public și dreptul privat își are originea în dreptul
roman, criteriul de delimitare fiind acela al intereselor ocrotite. Jurisconsultul roman
Ulpian arăta că: „Dreptul public este cel care privește situația un ei probleme
romane, dreptul privat, cel care privește folosul câte unei singure persoane”3.
……………………………..
3. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA DISCIPLINEI DE DREPT CON STI-
TUȚIONAL

Dreptul constituțional ocupă un loc important în cadrul sistem ului de drept al
unui stat deoarece obiectul principal al acestei discipline îl reprezintă constituția,
temei fundamental care stă la baza organizării unei societăți.
…………………………
Conceptul de drept constituțional ca disciplină a apărut l a sfârșitul secolului al
XVIII -lea, odată cu apariția primelor constituții scrise în Europa.

2 M. Luburici, Teoria Generală a Dreptului, Universitatea Creștină „Dimi trie Cantemir”,
București, 1996, p.27.
3 „Publicum ins quod ad statum rei Romanae spectat, privatum quod ad singulorum utilitatem
pertinet” – Institutiile, din Corpus iuris civilis, De iustitia et de iure, IV.

…………………………

4. DREPTUL CONSTITUȚIONAL – RAMURĂ A DREPTULUI
PUBLIC ȘI FACTOR STRUCTURANT ÎN SISTEMUL DE DREPT4

Dreptul constituțional apare în cadrul sistemului de drept într -o dublă ipostază:
a) ca ramură de drept, în sensul că dreptul constituțional cuprinde totalitatea
normelor juridice care reglementează relațiile sociale ce apar în exercitarea puterii
publice;
b) ca factor structurant al înt regului sistem de drept, în sensul că dreptul
constituțional guvernează și influențează reglementarea juridică din celelalte ramuri
de drept.
………………………………..

4.1. RAPORTURILE DE DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI NOR MELE DE
DREPT CONSTITUȚION AL

Raporturile de drept constituțional sunt acele relații sociale, regle mentate
juridicește, care se formează în procesul exercitării puterii politice și în exercitarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
………………………….. ..
4.2. SUBIECTELE RAPORTURILE DE DREPT CONSTI TUȚIONAL

Subiecte ale raporturilor juridice sunt numai oamenii, fie individuali, fie
grupați în organizații.
Spre deosebire de celelalte ramuri de drept, în dreptul constituțional, unul
dintre subiectele rap orturilor de drept constituțional este întotdeauna statul.
Sunt subiecte ale raporturilor de drept constituțional:

1. Poporul
………………………….

2. Statul
………………………..

3. Organele statului (autoritățile publice)
……….. ………………

4. Partidele politice, alianțe politice, alte organizații
……………………………

4 A se vedea în detaliu I. Deleanu, Instituții și proceduri constituționale – în dreptul român și
în dreptul comparat , p.17-24.

5. Cetățenii
……………………………

6. Cetățenii străini și apatrizii
……………………………

4.3. IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI CONSTITU ȚIONAL

Dreptul constituie un sistem de norme, care îmbracă o haină juridică, adică
sunt cuprinse în anumite acte juridice, iau o anumită formă, denumită izvor de drept.
Termenul de izvor de drept are două accepțiuni:
…………….. …………….

Cele mai importante izvoare de drept constituțional sunt:
1. Constituția
……………………………
2. Legile constituționale
…………………………….
3. Legea
……………………………….
4. Regulamentele Parlam entului
………………………………..
5. Ordonanțele Guvernului
………………………………….
6. Tratatul internațional
…………………………………..
7. Deciziile Curții Constituționale
……………………………….. ….

5. CONCEPTUL DE INSTITUȚIE POLITICĂ

Termenul de instituție provine din cuvântul latin institutio care în seamnă a
întemeia, a așeza cu temei.
…………………………….
Instituți a politic ă prezintă următoarele trăsături :
……………….. ……………
În general, constituțiile nu folosesc termenul de instituție politică ci de
autoritate publică.

CAPITOLUL II
TEORIA CONSTITUȚIEI

1. CONSTITUȚIA. NOȚIUNE ȘI CATEGORII DE CONSTI TUȚII

1.1. APARIȚIA CONSTITUȚIEI
Apariția Constituției a n ecesitat un proces îndelungat de timp5. Încă din cele
mai vechi timpuri, fiecare colectivitate umană a avut anumite reguli, care, ulterior,
după apariția statelor, unele dintre ele au devenit reguli fundamentale după care erau
organizate și se exercita put erea de stat.
…………………………………

1.2. NOȚIUNEA DE CONSTITUȚIE
Cuvântul constituție provine de la cuvântul latinesc constitutio care înseamnă
„starea unui lucru”, „așezare cu temei”.
Noțiunea de constituție își are originea în doctri nele contractului social,
constituția fiind o formă de pact social.
…………………………………..

1.3. CONSTITUȚIA CUTUMIARĂ ȘI CONSTITUȚIA SCRISĂ
Constituțiile se împart în două categorii: constituții cutumiare și constituții
scrise.

A. Cons tituția cutumiară.
………………………………………….
Caracteristicile constituției cutumiare sunt următoarele:
………………………………………….
B. Constituția scrisă.
…………………………..
Caracteristicile const ituției scrise sunt următoarele:
…………………………………..
În literatura de specialitate, se arată că, la rândul lor, constituțiile scrise se
împart în constituții rigide și constituții flexibile.
……………………………………

5 În doctrina constituțională nu există un punct de vedere unitar cu privire la momentul
apariției constituției. Unii autori susțin că aceasta a apărut prima dată în Anglia pr in adoptarea
Magnei Charta Libertatum, fiind o constituție cutumiară, alți autori arată că momentul apariției
constituției este cel când au apărut primele constituții scrise.

1.4. FORME DE CONSTITUȚII SCRISE
În doctrina constituțională, constituțiile au fost clasificate, având drept criteriu
modul lor de adoptare, în următoarele categorii:
♦ Co nstituția acordată sau carta concedată;
♦ Statutul sau constituția plebiscitară;
♦ Pactul sau constituția pact;
♦ Constituția convenție;
♦ Constituția parlamentară;
♦ Constituția referendară.
……………………………………..
2. ADOPTAREA ȘI MODIFICAREA CONSTITUȚIEI

2.1. ADOPTAREA CONSTITUȚIEI
O constituție este adoptată, de r egulă, în cazul în care se creează un stat nou
sau în cazul schimbării regimului politic al unui stat, fapt ce impune o nouă
reglementare a relațiilor sociale care privesc exercitarea puterii politice. Schimbarea
regimului politic a unui stat are loc, în g eneral, în urma unei revoluții, revolte,
lovituri de stat etc.
…………………………………..
2.2. MODIFICAREA ȘI ABROGAREA CONSTITUȚIEI
În situația în care în viața unui stat au loc schimbări importante eco nomice,
sociale, politice etc., frecv ent se impune și modificarea dispozițiilor constituționale
în sensul adaptării acestora la noile realități.
……………………………………

3. SUPREMAȚIA CONSTITUȚIEI
Constituția reprezintă legea fundamentală a statului care cuprinde reguli și
principii generale după care se organizează statul și sunt organizate și funcțio nează
autoritățile statale, sunt stabilite drepturile și libertățile funda mentale, precum și
garanțiile acestora.
…………………………………..

4. CONTROLUL CON STITUȚIONALITĂȚII LEGILOR

4.1. NOȚIUNEA DE CONTROLUL AL CONSTITUȚIONALITĂȚII
LEGILOR
……………………………………
Prin noțiunea de control al constituționalității legilor se înțelege ansamblul
metodelor prin care se realizează verificarea c onformității legilor cu dispozițiile
constituționale.
……………………………….

CAPITOLUL III
TEORIA STATULUI

1. CONCEPTUL DE STAT

Termenul de stat provine din cuvântul latin status care înseamnă starea,
situația unui lucru, așezare cu te mei.
Statul reprezintă o anumită comunitate de oameni, aparținând de regulă
aceleiași națiuni, care se organizează politic și edifică o serie de instituții proprii, a
căror funcționalitate ritmică și eficientă este asigurată prin respectul normelor de
drept6.
……………………….
În țara noastră, concepția potrivit căreia statul este o persoană juridică este
consacrată prin Decretul nr.31/1954 privitor la persoane fizice și persoane juridice7
care în art.25 stabilește că „Statul este persoana jurid ică în raporturile în care
participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi si obligații. El participă
în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea
stabilește anume alte organe în acest scop”.
………… …………….

2. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE STATULUI

Elementele constitutive ale statului, considerate astfel datorită impor tanței lor
și fără de care statul nu ar putea să existe, sunt: populația, teritoriul și puterea
politică sau suveranitatea.

2.1. POPULAȚIA

Populația reprezintă totalitatea indivizilor care locuiesc pe teritoriul statului
român. Dar pe acest teritoriu locuiesc nu numai cetățeni români ci și alte persoane,
cetățeni ai altor state, precum și persoane fără cetățenie.
………. …………….
Crearea Uniunii Europene a determinat apariția cetățeniei europene, un
concept nou introdus prin Tratatul de la Maastricht. Astfel, art.17 (fost art.8) al
tratatului stabilește că este cetățean al Uniunii Europene orice persoană având
naționalitatea unuia dintre statele membre, conform legilor în vigoare în statul

6 V. Duculescu, C. Călinoiu, G. Duculescu, Crestomația de Drept Constituțional, E d. Lumina
Lex, București, 1998, p.14.
7 Publicat în Buletinul Oficial nr.8 din 30 ianuarie 1954.

respectiv. Cetățenia europeană vine în completarea cetățeniei națio nale, fără a se
substitui acesteia. Pentru a beneficia de drepturile conferite de cetățenia europeană,
este obl igatoriu ca o persoană să aibă cetățenie.
……………………….

2.2. TERITORIUL

Teritoriul este considerat al doilea element constitutiv al statului.

2.2.1. Definiția teritoriului

Teritoriul statului reprezintă spațiul geografic format din sol, subsol, ape
(lacuri, râuri, canale etc.), coloana aeriană de deasupra solului și apei teri toriale,
marea teritorială, delimitat de frontiere și asupra căruia statutul își exercită întreaga
autoritate.
……………………..
Constituția României în al in.2 al art.3 stabilește că frontierele țării sunt
consfințite prin lege organică, cu respectarea principiilor și a celorlalte norme
general admise ale dreptului internațional.
……………………..

2.2.2. Caracterele juridice ale teritoriului

În li teratura de specialitate, sunt consacrate două caractere juridice ale
teritoriului, respectiv indivizibilitatea și inalienabilitatea.
…………………….

2.2.3. Organizarea administrativă a teritoriului României

Teritoriul statului român este organ izat, potrivit art.3 alin.3 din Consti tuție, sub
aspect administrativ, în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sunt
declarate municipii.
………………………..

2.3. PUTEREA POLITICĂ

Teritoriul și populația sunt elemente care condiționează existența sta tului. Dar,
elementul esențial, care, constituind mai mult decât o simplă condiție externă, dă
naștere statului este apariția în sânul unei comunități umane așezate pe un teritoriu
determinat fie a unor guvernanți având în frun te un monarh absolut sau un grup
limitat de persoane (ex. Senatul în timpul republicii romane), fie a unui sistem de
organe cărora, în toate aceste cazuri, li se atribuie capacitatea de a lua, pe calea unor
manifestări de voință unilaterale și în afara ori cărei subordonări față de vreo

autoritate superioară sau concurentă, măsuri obligatorii, susceptibile de a fi impuse
respectului general cu ajutorul forței de constrângere care a fost constituită în acest
scop8.
……………………..

3. FORMA DE STAT

Prin forma de stat se înțelege organizarea puterii de stat pe un anumit teritoriu.
Forma de stat este studiată, de regulă, sub trei aspecte:
• structura de stat;
• forma de guvernământ;
• regimul politic.
În literatura de specialitate recentă forma de s tat este folosită pentru a analiza
formele de stat sau categorii de state.

3.1. STRUCTURA DE STAT

Statele se clasifică în raport de structura lor în state unitare și state compuse,
iar în raport de forma de guvernământ în monarhii și republici.

3.1.1. Statul unitar

Statul unitar este compus dintr -o singură formațiune statală.
Un stat unitar este atunci când asupra tuturor indivizilor care -i populează
teritoriul își exercită autoritatea un singur sistem de organe înzestrate cu suveranitate
internă și ex ternă9.
Indiferent că prezintă o descentralizare mai largă sau mai restrânsă, statul nu -și
schimbă structura unitară dacă există o singură autoritate publică centrală care
coordonează întreaga activitate a tuturor celorlalte organe locale și căreia îi sun t
subordonate.
Statul unitar se caracterizează prin:
…………………

3.1.2. Statul compus

Statul compus este format din două sau mai multe formațiuni statale situate pe
același teritoriu, reunite într -un stat suprapus lor.
Statele compuse se împart în :
a) uniun i de state;
b) confederații de state;
c) federații.

8 T. Drăganu, op.cit., vol.I, p.203.
9 T. Drăganu, op.cit.vol.I, p.223.

A. Uniunea de state
Uniunile de state se clasifică în: uniuni personale și uniuni reale.
………………….
B. Confederația de state
Confederația de state este o asociație de state independente care prin asociere
urmăresc realizarea unor scopuri comune în următoarele domenii: politic, economic,
financiar sau de apărare.
……………………….
C. Federația
Federația de state este compusă din două sau mai multe state. Statul suprapus
acestora se numește stat f ederal, iar statele membre, state federate.
…………………………
Statul federal se caracterizează prin:
………………………..
3.2. FORMA DE GUVERNĂMÂNT

Forma de guvernământ indică modul în care se exercită puterea suverană,
competența or ganelor supreme ale puterii și ne arată cine îndeplinește funcția de șef
al statului.
Din punct de vedere al formei de guvernământ statele se clasifică în monarhii
și republici.

3.2.1. Monarhia
Monarhia este forma de guvernământ în care funcția supremă în stat este
deținută de un monarh. Monarhul este întâlnit sub diferite denumiri: rege, împărat,
principe, sultan, țar etc. și nu poate fi schimbat, tronul transmițându -se pe cale
ereditară.
Monarhiile, la rândul lor, se impart în:
…………………

3.2.2. Republica
Republica este forma de guvernământ în care șeful de stat este ales pentru un
timp limitat. De regulă, mandatul șefului de stat este de 4, 5 sau 7 ani10.
Republicile se împart în :
……………………….

10 În Rusia, a fost modificată dispoziția constituțională privind durata mandatului
prezidențial, în sensul că acesta s -a prelungit de la patru la șase ani. Această modificare a fost votată
de Camera Inferioară (Duma) a Parlamentului (Adunarea Federaală a Rusiei) la data de 14.11.2008
și de Camera Superioară (Consiliul Federal al Rusiei) la data de 12.12.2008 și va intra în vigoare
începând cu următoarele alegeri prezidențiale prevăzute în anul 2012.

3.3. REGIMUL POLITIC
Prin regimul politic al un ui stat înțelegem metodele și principiile de înfăptuire
a puterii politice.
Regimurile politice se clasifică în:
• regim politic parlamentar;
• regim politic prezidențial;
• regim politic semiprezidențial.

3.3.1. Regimul politic parlamentar
Regimul poli tic parlamentar „are la bază ideea colaborării puterilor”11.
Caracteristicile regimului parlamentar sunt:
……………………………
3.3.2. Regimul politic prezidențial
Regimul politic prezidențial este regimul care are la bază o separare strictă a
puterilor statului.
Se caracterizează prin:
………………….

3.3.3. Regimul politic semiprezidențial
Regimul politic semiprezidențial este un regim rezultat din combinația
caracteristicilor a cel puțin două regimuri, cel parlamentar și cel prezidenți al, motiv
pentru care mai este numit în literatura de specialitate și regim mixt.
Regimul politic semiprezidențial prezintă următoarele caracteristici:
……………….
4. PRINCIPIUL SEPARAȚIEI PUTERILOR ÎN STAT

Statul îndeplinește trei funcții: funcția legislativ ă, adică de adoptare a legilor;
funcția executivă care privește punerea în executare a legilor și funcția
judecătorească ca re privește soluționarea litigilor .
Separația puterilor statului reprezintă repartizarea celor trei funcții ale statului
unor organe distincte și independente unul față de altul. Originea acestui principiu
se găsește în Anglia și Franța.
…………………..

11 I. Deleanu, op.cit., vol.I, p.169.

CAPITOLUL IV
CETĂȚENIA ROMÂNĂ

1. NOȚIUNEA DE CETĂȚENIE

……………………………
Există mai multe opinii cu privire la conceptul de cetățenie, astfel, se consideră
că cetățenia este o legătură permanentă între individ și stat sau o calitate a persoanei
ori o legătură politică și juridică dintre stat și cetățean.
……………………………

2. PRINCIPIILE GENERALE ALE CETĂȚENIEI ROMÂNE

Principiile generale care guvernează instituția cetățeniei române iz vorăsc în
principal din Constituție și din Legea nr.21/1991 a cetățeniei române, republicată12.
Principiile cetățeniei române sunt următoarele:
……….. ………………..

3. MODURILE DE DOBÎNDIRE ȘI MODURILE DE PIERDERE A
CETĂȚENIEI ROMÂNE

Potrivit art.5 alin.1 din Constituția României „cetățenia română se dobândește,
se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică”.
În conformita te cu dispoziția constituțională arătată, cetățenia română a fost
reglementată, pe larg, prin Legea nr.21/1991.

3.1. DOBÂNDIREA CETĂȚENIEI ROMÂNE
Modurile de dobândire a cetățeniei române, potrivit art.4 din Legea
nr.21/1991, republicată, sunt:
a) prin naște re;
b) prin adopție;
c) prin acordare la cerere.

3.1.1. Dobândirea cetățeniei române prin naștere
Copiii născuți pe teritoriul României din părinți cetățeni români
…………………………….

12 Legea nr.21/1991 a cetățeniei române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr.98/06.03 .2000.

3.1.2. Dobândirea cetățeniei române prin adopție
Cetățenia r omână, potrivit art.6 din lege, se dobândește de către copilul
cetățean străin sau fără cetățenie prin adopție, dacă …………………………..

3.1.3. Dobândirea cetățeniei române prin acordare la cerere
Cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau
cetățeanului străin, dacă îndeplinește următoarele condiții prevăzute de lege13:
…………………………….

3.1.4. Procedura acordării cetățeniei române
Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetățeniei r omâne se face
prin ordin al ministrului justiției, care apreciază în acest sens, asupra propunerilor
Comisiei pentru cetățenie.
Cererea de acordare sau, dupa caz, de redobândire a cetățeniei române se
formulează în limba română, se adresează Comisiei pentr u cetățenie și se depune
personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială și
autentică la sediul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Direcția cetățenie
și va fi însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea con dițiilor prevăzute de lege.
Persoanele care au pierdut cetățenia și foștii cetățeni români cu domiciliul sau
reședința în străinătate, pot depune cererile însoțite de acte care dovedesc
îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege la misiunile diplomatice o ri oficiile
consulare competente ale României, care le vor înainta de îndată Comisiei pentru
cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Direcția
cetățenie.
Comisia, entitate fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești, verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Ea are
activitate permanentă și este formata dintr -un președinte14 și 1515 membri, personal
de specialitate juridică asimilat magistraților din cadrul Ministerului Ju stiției și
Libertăților Cetățenești , numiți prin ordin al ministrului justiției și libertăților
cetățenești.
Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se desfașoară în prezența a cel
puțin 3 membri și sunt prezidate de președinte, iar în lipsa acestuia, de către un
membru desemnat de acesta.
Îndeplinirea sau, dupa caz, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru
acordarea ori redobândirea cetățeniei române se constată printr -un raport motivat,
care se adopta de Comisie cu votul majorității celo r prezenți. În caz de paritate,
votul președintelui Comisiei sau al înlocuitorului acestuia este decisiv.

13 Art.8 alin.1 din Legea nr.21/1991, republicată.
14 Comisia are un secretariat tehnic constituit în cadrul direcției de specialitate a Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești. Directorul direcției de specialitate din Ministerul Justiției și
Libertăților Cetățenești este și președintele Comisiei.
15 Numărul membrilor Comisiei pentru cetățenie a fost majorat potrivit Legii nr.354/2009, de
la 6 membri la 15 membri.

În vederea soluționării cererii, comisia poate dispune:
a) completarea dosarului, în cazul în care constată lipsa unor documente
necesare soluționări i cererii, sub sancțiunea respingerii acesteia ca nesusținută dacă
în termen de 6 luni nu sunt transmise actele necesare;
b) solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea
condițiilor prevăzute la art.8 alin.1 lit. b)16 și e)17 din lege;
c) audierea oricărei persoane care ar putea da informații utile în vederea
soluționării cererii;
d) programarea la interviu a solicitantului, într -un termen ce nu va depăși 6
luni.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea
sau redobândirea cetățeniei române, precum și în cazul nepro movării interviului ori
neprezentarea, în mod nejustificat, la susținerea acestuia, Comisia, printr -un raport
motivat, propune ministrului justiției și libertăților cetățenești resping erea cererii. O
nouă cerere de acordare sau de redobândire a cetățeniei române poate fi depusă după
6 luni de la respingerea cererii anterioare (art.16 din lege).
Dacă solicitantul este declarat admis la interviu, comisia va întocmi un raport
în care va me nționa întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sau
redobândirea cetățeniei române și îl va înainta, însoțit de cererea solicitantului,
ministrului justiției și libertăților cetățenești .
Potrivit art.18 din lege18, ministrul justiției și libertăților cetățenești , constatând
îndeplinite condițiile prevazute de lege, emite de îndată ordinul de acordare sau de
redobândire a cetățeniei române, dupa caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a
cetățeniei române se comunică solicitantului de înda tă după emitere, prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire. În cazul în care constată neîndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege, ministrul justiției și libertăților cetățenești respinge,
prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cet ățeniei.
Ordinul ministrului justiției și libertăților cetățenești de respingere a cererii de
acordare sau de redobândire a cetățeniei se comunică de îndată solicitantului, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Ordinul poate fi atacat, în t ermen
de 15 zile de la data comunicarii, la Curtea de Apel București, Secția de contencios
administrativ. Hotărârea curții de apel este definitivă și este supusă recursului la
secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cetățenia română se acordă sau se redobândește la data depunerii jurământului
de credință față de România. Jurământul se depune, în termen de 3 luni de la data
comunicării ordinului, în ședință solemnă în fața minis trului justiției și libertăților

16 Art.8 alin.1 lit. b) din lege are următorul conținut: „dovedește, prin compo rtament, acțiuni
si atitudine, loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de
drept sau a securității naționale si declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni”.
17 Art.8 alin.1 lit. e) din lege are u rmătorul conținut: „este cunoscut cu o bună com portare și
nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi
cetățean român”.
18 Art.18 din Legea nr.21/1991, republicată, a fost modificat prin Legea nr.354/2009.

cetățen ești sau a secretarului de stat delegat anume în acest scop, și are urmatorul
continut: " Jur să fiu devotat patriei și poporului român, să apăr drepturile si
interesele naționale, să respect Constituția și legile României ".
Persoana care a obținut cetățeni a româna în condițiile prevăzute la art. 1019 si
10¹/20, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință în
fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în
care domiciliază, în termenul prevăzu t mai sus.
După depunerea jurământului, Comisia ori șeful misiunii diplomatice sau al
oficiului consular va elibera persoanei căreia i s -a acordat cetățenia româna
certificatul de cetățenie, semnat de ministrul justiției și libertăților cetățenești . În
situația în care copiii minori dobândesc cetățenia română împreuna cu părinții sau
cu unul din ei, aceștia vor fi înscriși în certificatul de cetățenie al părinților și nu
depun jurământul, cu excepția cazului în care devin majori în timpul procedurii de
soluționare a cererii. În această situație ei vor depune jurământul și li se vor elibera
separat certificat de cetățenie.
Nedepunerea jurământului de credință față de România în termenul menționat
din motive imputabile persoanei care a obținut cetățenia româ nă, atrage încetarea
efectelor ordinului de acordare sau de redobândire a cetățeniei române față de
persoana în cauză.
În vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei
române, legea prevede că se vor înființa birouri teritoriale în subordinea Direcției
cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

3.2. PIERDEREA CETĂȚENIEI ROMÂNE

Modurile de pierdere a cetățeniei române, potrivit art.23 din lege, sunt:
a) prin retragerea cetățeniei române;
b) prin apro barea renunțării la cetățenia română;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.

3.2.1. Retragerea cetățeniei române

Conform art.24 din lege, cetățenia română se poate retrage persoanei care:
………………………..

3.2.2. Aprobarea renunțării la cetățe nia română

19 Este vorba de persoanele care au pierdut cetățenia română din diferite motive.
20 Se referă la persoanele care au pierdut cetățenia înainte de 22 decembrie 1989 din motive
neimputabile lor sau această cetățenie le -a fost ridicată fără voia lor.

Pentru motive temeinice, potrivit art.26 din lege, se poate aproba renunțarea la
cetățenia română persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani și care:
………………………….

3.2.3. Pierderea cetățeniei române în alte cazuri prevăzute d e lege

Cetățenia română mai poate fi pierdută și în următoarele cazuri pre văzute de
lege:
……………………….

3.2.4. Procedura retragerii cetățeniei române și aprobării renunțării la
cetățenia română

În cazul retragerii cetățeniei române, Co misia poate fi sesizată, în scris, de
orice autoritate sau persoană care are cunoștința de existența unui motiv pentru
retragerea cetățeniei române cu obligația să prezinte dovezile de car e dispune.
După primirea cererii, Presedintele Comisiei pentru cetățenie stabilește, prin
rezoluție, termenul la care se va dezbate sesizarea de retragere, dispu nând totodata:
a) solicitarea punctului de vedere al autorităților competente cu privire la
îndeplinirea condițiilor legale privind retragerea cetățeniei;
b) invitarea persoanei care a formulat sesizarea, precum și a oricărei persoane
care ar putea da informații utile soluționării cererii;
c) citarea persoanei în cauză la domiciliul cunoscut sau, dacă acesta nu se
cunoaște, prin publicarea citației în Monitorul Oficial al României, Partea a III -a.
Citarea persoanei are loc cu cel puțin 6 luni înainte de termenul fixat pentru
dezbaterea sesizării.
La termenul stabilit pentru dezbaterea sesizării, Comisia verifică îndeplinirea
condițiilor necesare retragerii cetățeniei române, audiază per soanele citate, pre cum
și persoana în cauză. Lipsa persoanei legal citate nu impiedica desfășurarea
procedurilor de retragere a cetățeniei române.
In cazul în care constată îndeplinirea sau, dupa caz, neîndepl inirea con dițiilor
legale de retragere a cetățeniei române, Comisia va propune minis trului justiției și
libertăților cetățenești, printr -un raport motivat, aprobarea retragerii cetățeniei
române sau, dupa caz, respingerea sesizării.
Ministrul justiției și libertăților cetățenești, constatând îndeplinite con dițiile
prevazute de lege, emite ordinul de retragere a cetățeniei romane, respectiv de
respingere a sesizarii de retragere a cetățeniei, în cazul în care constată
neîndeplinirea condițiilor prevazute de lege .
Ordinul ministrului justiției și libertăților cetățenești de admitere sau de
respingere a sesizării de retragere a cetățeniei se comunica persoanei în cauză,

precum și per soanei care a făcut sesizarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire.
Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secția de
contencios administrat iv a curții de apel de la domiciliul sau, dupa caz, reședința
solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reședința în România, ordinul
poate fi atacat, în același termen, la secția de contencios administrativ a Curții de
Apel București . Hotărârea curții de apel este definitivă și irevocabilă.
Data pierderii cetățeniei române prin retragere este data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, a ordinului ministru lui justiției și libertăților
cetățenești de aprobare a retragerii.
În ceea ce privește renunțarea la cetățenia română, cererea se face personal sau
prin mandatar și se depune la Comisia pentru cetățenie din cadrul Ministerului
Justiției și Libertăților Ce tățenești .
Ministrul justiției și libertăților cetățenești dispune prin ordin, după
parcurgerea aceleiași proceduri arătate la punctul 3.1.4., aprobarea sau, după caz,
respingerea cererii de renunțare la cetățenia română, apreciind asupra raportului
Comisi ei pentru cetățenie.
Pierderea cetățeniei române prin renunțare are loc la data eliberării adeverinței
de renunțare la cetățenia română.
4. DOVADA CETĂȚENIEI ROMÂNE

Dovada cetățeniei române se face, potrivit art.21 din lege, cu cartea/buletinul
de identit ate, pașaportul sau cu certificatul de cetățenie.
…………………………..

5. CETĂȚENIA DE ONOARE

Potrivit art.38 din lege, cetățenia română cu titlu de «cetățenie de onoare» se
poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse țării și națiunii române, la
propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate, de către Parlamentul României.
………………….

CAPITOLUL V
DREPTURILE, LIBERTĂȚILE ȘI ÎNDATORIRILE
FUNDAMENTALE

„Trebuie să ne fixăm în minte ce înseamnă
independența și c e înseamnă libertatea. Libertatea
este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; și
dacă un cetățean ar putea să facă ceea ce ele interzic,
el nu ar mai avea libertate pentru că și ceilalți ar
putea să facă la fel”21.

1. NOȚIUNEA DE DREPTURI ȘI LIBER TĂȚI FUNDA MENTALE

Definirea drepturilor și libertăților omului a preocupat întotdeauna literatura
juridică. Expresia drepturile omului exprimă drepturile ființei umane, drepturi
inalienabile și imprescriptibile.
………………………..

2. PRINCIP IILE CONSTITUȚIONALE APLICABILE DREPTU –
RILOR, LIBERTĂȚILOR ȘI ÎNDATORIRILOR FUNDAMENTALE

Constituția României consacră în Capitolul 1 „Dispoziții comune” al Titlului
II intitulat „Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale”, anumite principii
care sunt aplicate în egală măsură tuturor drepturilor, libertăților și îndatoririlor
fundamentale. Aceste principii sunt:
1. Universalitatea , care semnifică ……………..
2. Neretroactivitatea legilor , principiu conform căruia ………………….
3. Egalitatea în drepturi a cetățenilor …………………..
4. Protecția cetățenilor români în străinătate și obligațiile lor ,
………………………..
5. Protecția cetățenilor străini și apatrizilor în România , ……………..
6. Cetățenii român i nu pot fi extrădați sau expulzați din România
…………………………….
7. Prioritatea reglementărilor internaționale ………………………………
8. Accesul liber la justiție ……………………….

21 C. Mont esquieu, op.cit., p.193.

3. CLASIFICAREA DREPTURILOR Ș I A LIBERTĂȚILOR
FUNDAMENTALE
…………………….
În literatura de specialitate s -au făcut mai multe clasificări ale drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului bazate pe diferite criterii.
……………………………..
Apreciem că cea mai potrivită clasificare este cea, care, pornind de la
conținutul celor două Pacte22, împarte drepturile și libertățile fundamentale ale
omului în următoarele categorii23:
– drepturi civile, adică acele drepturi și libertăți care se referă la persoana
fizică, cum sunt dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, libertatea
individuală, dreptul la apărare, secretul corespondenței ș.a.;
– drepturi politice sunt acele drepturi și libertăți care vizează participarea
individului la viața politică, de exe mplu, dreptul de vot, dreptul de a fi ales sau
dreptul de a fi ales în Parlamentul European;
– drepturi economice și sociale, adică acele drepturi și libertăți care se referă la
asigurarea condițiilor de viață, sociale și materiale, cum sunt dreptul la ocr otirea
sănătății, dreptul la muncă și la protecția socială a muncii, dreptul la grevă, dreptul
de proprietate privată, protecția copiilor și a tinerilor, protecția persoanelor cu
handicap, ș.a.;
– drepturi culturale sunt acele drepturi care vizează asigura rea condițiilor
pentru educație, cum sunt dreptul la învățătură, accesul la cultură.
…………………

4. DREPTURILE ȘI LIBERTĂȚILE FUNDAMENTALE
În Constituția României sunt consacrate următoarele drepturi și libertăți
fundamentale:
♦ dreptul la viaț ă și la integritate fizică și psihică , ………….
♦ libertatea individuală , …………………………
♦ dreptul la apărare , …………………….
♦ libera circulație , ………………………
♦ dreptul la ocrotirea vieții intime, familiale ș i private ……………..
♦ inviolabilitatea domiciliului ……………………

22 Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice a fost adoptat și deschis spre
semnare de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966, prin
Rezoluția 2200 A (XXI) . Pactul a intrat în vi goare la 23 martie 1976, potrivit art. 49, pentru toate
dispozițiile cu excepția celor de la art. 41 care au intrat în vigoare la 28 martie. Pactul internațional
cu privire la drepturile economice, sociale și culturale a fost adoptat și deschis spre semnar e de
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966 prin aceeași rezoluție și a
intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976, potrivit dispozițiilor art. 27 din Pact. România a ratificat ambele
Pacte prin Decretul nr. 212/31 octombrie 1974, publicat în „Buletinul Oficial al României“, Partea
I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974.
23 C. Călinoiu, V. Duculescu, Drept constituțional și instituții politice, p.154.

♦ secretul corespondenței , …………………….
♦ libertatea conștiinței ………………..
♦ libertatea de exprimare ………………….
♦ dreptul la ocrotirea sănătății ………………
♦ dreptul de vot …………………
♦ dreptul de a fi ales ………………
♦ dreptul de a fi ales în Parlamentul European ………………..
♦ libertatea întrunirilor ……………….
♦ dreptul de asociere ………. ……..
♦ dreptul la muncă și protecția socială a muncii ………………
♦ interzicerea muncii forțate ………………..
♦ dreptul la grevă ………………..
♦ libertatea economică , ……………………
♦ dreptul la moștenire , …………… ….
♦ dreptul la un nivel de trai decent ……………….
♦ protecția copiilor și a tinerilor ………………
♦ protecția persoanelor cu handicap ………………..
♦ dreptul de petiționare , ……………….
♦ dreptul persoanei vătămate de o au toritate p ublică ………………..

5. RESTRÂNGEREA EXERCIȚIULUI DREPTURILOR ȘI LIBER –
TĂȚILOR CETĂȚENEȘTI

Potrivit art.53 alin.1 din Constituția României, exercitarea unor drepturi sau al
unor libertăți poate fi restrânsă numai prin lege și numai în si tuații determinate.
Restrângerea, se arată în continuare, poate fi dispusă numai dacă este necesară într -o
societate democratică și trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat -o,
să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce ating ere existenței dreptului
sau a libertății.
…………………………..

6. ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETĂȚENILOR

Îndatoririle fundamentale sunt consacrate de Constituția României în Capitolul
III al Titlul II, care întregește prevederile constitu ționale privind drepturile și
libertățile fundamentale.
………………………………….
Constituția României prevede următoarele îndatoriri fundamentale:
♦ fidelitatea față de țară ……………….
♦ apărarea țării ………………….
♦ cont ribuții financiare …………………..
♦ exercitarea drepturilor și a libertăților , ………………..

CAPITOLUL VI
AVOCATUL POPORULUI

1. SCURT ISTORIC

Instituția „Ombudsman”24-ului a apărut în Suedia acum mai bine de 180 de
ani, ca instrument com plementar pentru controlul Executivului de către Parlament.
Această instituție, după mai bine de un secol, s -a extins, în mai mult de jumătate
dintre țările lumii, dar în niciuna dintre țările comuniste25.
…………………………

2. ROLUL ȘI ATRIBUȚ IILE AVOCATULUI POPORULUI

2.1. ROLUL AVOCATULUI POPORULUI
Instituția Avocatul Poporului este o autoritate publică autonomă și
independentă față de orice altă autoritate publică și are drept scop apărarea
drepturilor și libertăților persoanelor fizice.
Rolul fundamental al Avocatului Poporului constă în ……………..

2.2. NUMIREA AVOCATULUI POPORULUI
Avocatul Poporului este numit de Camera Deputaților și de Senat, în ședință
comună.

2.3. DURATA MANDATULUI AVOCATULUI POPORULUI
Avocatul Poporului este numit pentru o durată de 5 ani, mandatul său putând fi
reînnoit o singură dată.
Mandatul se exercită de la data depunerii jurământului în fața preșe dinților
celor două camere ale Parlamentului și durează până la depunerea jurământului de
către noul Avoca t al Poporului.
………………………
2.4. ATRIBUȚIILE AVOCATULUI POPORULUI
Conform art.13 din lege, Avocatul Poporului are următoarele atribuții:

24 Ombudsman, în limba suedeză, înseamnă delegat sau împuternicit.
25 De exemplu, în Finl anda în 1919, în Norvegia în 1952, în Danemarca în 1954, în R.F.
Germania în 1957, în Marea Britanie în 1967, în Irlanda de Nord în 1969, în Franța în 1973, în
Italia în 1974, în Portugalia în 1975, în Austria în 1977, în Spania în 1981, în Polonia în 198 7) – I.
Deleanu, Instituții și proceduri constituționale – în dreptul român și în dreptul comparat , p. 546 -547.
De asemenea, prin Tratatul de la Maastricht a fost înființată instituția Mediatorului European.
Acesta este ales de Parlamentul European la înce putul fiecărei legislaturi, pentru un mandat de 5
ani, și are ca principală atribuție să investigheze și să sesizeze cazurilor de proastă administrare a
activității instituțiilor sau organismelor comunitare, cum ar fi Comisia Europeană sau Parlamentul
Euro pean, cu excepția Curții de Justiție și Tribunalul de Primă Instanță.

a) coordonează activitatea instituției Avocatul Poporului;
b) primește și repartizează cererile făcute de persoanele lezate prin încălcarea
drepturilor sau libertăților cetățenești de către autoritățile publice și decide asupra
cererilor;
c) urmărește rezolvarea legală a cererilor primite și cere autorităților sau
funcționarilor administrației publice în c auză încetarea încălcării drepturilor și
libertăților cetățenești, repunerea în drepturi a petiționarului și repararea pagubelor;
d) formulează puncte de vedere, la cererea Curții Constituționale;
e) poate sesiza Curtea Constituțională cu privire la necons tituționalitatea
legilor, înainte de promulgare;
f) poate sesiza direct Curtea Constituțională cu excepția de neconstitu –
ționalitate a legilor și ordonanțelor;
g) reprezintă instituția Avocatul Poporului în fața Camerei Deputaților, a
Senatului și a cel orlalte autorități publice, precum și în relațiile cu per soanele fizice
sau juridice;
h) angajează salariații instituției Avocatul Poporului și exercită dreptul de
autoritate disciplinară asupra acestora;
i) exercită funcția de ordonator principal de cred ite;
j) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege sau de Regulamentul de
organizare și funcționare a instituției Avocatul Poporului.
…………………………………..
În exercitarea atribuțiilor sale, Avocatul Poporului emite recomandări care nu
pot fi supuse controlului parlamentar și nici controlului judecătoresc.
………………………………..

3. RĂSPUNDERE, IMUNITĂȚI, INCOMPATIBILITĂȚI
Avocatul Poporului și adjuncții săi nu răspund juridic pentru opiniile
exprimate sau pentru actel e pe care le îndeplinesc, cu respectarea legii, în
exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege.
………………………………
De asemenea, legea instituie două incompatibilități, pentru Avocatul Poporului
și adjuncții săi, în timpul exercitării funcț iei …………………………

4. IMPORTANȚA INSTITUȚIEI AVOCATUL POPORULUI
……………………………….
Este evident că, în lumina noilor reglementări constituționale, rolul Avocatului
Poporului în domeniul controlului constituționalității l egilor a crescut prin
conferirea acestuia a dreptului de a sesiza Curtea Constituțională atât în cadrul
controlului prealabil, respectiv înainte de promulgarea legilor, cât și în cadrul
controlului posterior, adică după intrarea în vigoare a acestora.
………………………….

CAPITOLUL VII
SISTEMUL ELECTORAL

„Recunoașterea demnității inerente tuturor
membrilor familiei umane și a drepturilor lor egale
și inalienabile constituie fundamentul libertății,
dreptății și păcii în lume”26.

1. CONSIDERAȚ II GENERALE

Alegerea autorităților publice reprezintă o condiție esențială a demo crației.
Prin alegeri cetățenii participă la guvernare și prin votul lor pot influența viața
politică. Totodată, alegerile libere conferă legitimitate orga nelor statului ca re
exercită puterea politică.
………………………….

2. DREPTURILE ELECTORALE

Una din modalitățile prin care poporul participă la actul de guvernare este
alegerea organelor statului27. Acest lucru se concretizează, așa cum am arătat, prin
dreptul de a alege și dreptul de a fi ales, numite în literatura de specialitate și
drepturi electorale.
……………………..

3. DREPTUL DE VOT

3.1. NOȚIUNE ȘI CONDIȚII DE EXERCITARE

Dreptul de vot reprezintă dreptul recunoscut cetățenilor unui stat
…………………………………..

26 Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului.
27 Alegerea organelor statului în România este reglementată prin Constituție – art.36, 37, 62
și 81 – și prin legi organice: Lege a nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și
pentru modificarea și completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităților administrației
publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.196/13.03.2008; Lege a
nr.370/2004 privind alegerea Președintelui României, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.887/29 septembrie 2004, modificată și completată prin O.U.G. nr.95/2009 publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.608/03 septembr ie 2009; Legea nr.67/2004 pentru
alegerea autorităților administrației publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.333/17 mai 2007.

Constituția României consacră dreptul de vot în art. 36, care stabilește că
acesta poate fi exercitat de cetățeni de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua
alegerilor.
3.2. SISTEME DE VOT

De-a lungul timpului, gr adul de participare al cetățenilor la guvernare prin
exercitarea dreptului de vot s -a extins, înlăturându -se limitele impuse de avere, de
pregătire profesională sau intelectuală, de religie, de apartenență la o anumită clasă
socială sau formațiune politică .
……………………………. .

3.3. ATRIBUTELE VOTULUI

Atributele votului au fost consacrate în literatura de specialitate și în practica
electorală a statelor în urma îndelungatei experiențe după înlăturarea limitelor care
permiteau accesul la vo t numai unor anumite categorii de cetățeni.
……………………………..

4. TIPURI DE SISTEME ELECTORALE

………………………………………..
În practica constituțională a statelor democratice se întâlnesc două tipuri de
sisteme elector ale: sistemul majoritar și sistemul reprezentării propor ționale. De -a
lungul timpului, în unele democra ții, a fost consacrat un al treilea sistem electoral și
anume cel mixt, care combină cele două sisteme electorale, majoritar cu cel al
reprezentării pro porționale.

4.1. SISTEMUL ELECTORAL MAJORITAR
Sistemul electoral majoritar este acel sistem în care sunt …………………

4.2. SISTEMUL REPREZENTĂRII PROPORȚIONALE
Sistemul reprezentării proporționale este sistemul în care pot fi exprimate atât
opțiunile politice cât și alte opțiuni cum sunt cele culturale, de exemplu, opțiunile
religioase sau etnice. Este un sistem folosit numai pentru alegerea organelor
colegiale, la nivel național și la nivel local și exprimă opțiunile întregului electorat.
……………………………….

4.3. SISTEMUL ELECTORAL MIXT
Sistemul electoral mixt rezultă din combinarea celor două sisteme studiate,
respectiv majoritar cu cel al reprezentării pr oporționale.
…………………………………………

BIBLIOGR AFIE SELECTIVĂ

C. Călinoiu, V. Duculescu, Drept parlamentar, Ed. Lumina Lex, București,
2006.
C. Călinoiu, V. Duculescu, Drept constituțional și instituții politice, Ediție
revăzută și completată, Ed. Lumina Lex, București, 2005.
D. Ciobanu, V. Duculescu , Drept constituțional român, Ed. Hyperion,
București, 1993.
M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E. S. Tănăsescu, Constituția
României revizuită – comentarii și explicații, Editura All Beck, București, 2004.
M. Constantinescu, I. Muraru, A. Iorgovan , Revizuirea Constituției României
– Explicații și comentarii, Ed.Rosetti, București, 2003.
D.C. Dănișor, Constituția României comentată, Titlul I. Principii generale, Ed.
Universul Juridic, București, 2009.
I. Deleanu, Instituții și proceduri constituțion ale – în dreptul român și în
dreptul comparat , Editura C.H. Beck, București, 2006.
I. Deleanu, Drept constituțional și instituții politice – Tratat – vol.I, Ed. Europa
Nova, București, 1996.
I. Deleanu, Drept constituțional și instituții politice – Tratat – vol.II, Ed.
Europa Nova, București, 1996.
I. Deleanu, Justiția constituțională, Ed. Lumina Lex, București, 1995.
T. Drăganu, Drept constituțional și instituții politice – Tratat elementar, vol. I,
Ed. Lumina Lex, București, 1998.
T. Drăganu, Drept consti tuțional și instituții politice – Tratat elementar, vol.II,
Ed. Lumina Lex, București, 1998.
V. Duculescu, Protecția juridică a drepturilor omului, Ed. Lumina Lex,
București, 2008.
V. Duculescu, C. Călinoiu, G. Duculescu, Crestomația de Drept
Constituțion al, Ed. Lumina Lex, București, 1998.
M. Duverger, Les partis politiques, A. Colin, Paris, 1979.
N. Ecobescu, V. Duculescu, Drept internațional public, Ed. Hyperion XXI,
București, 1993.
G.C. Frențiu, Drept constituțional – note de curs, Ed. Universul Juri dic,
București, 2009.
G.W.F. Hegel, Principiile filosofiei dreptului, Ed. Academiei, București, 1969.
G. Iancu, Drept constituțional și instituții politice, Tratat, Ed. Lumina Lex,
București, 2008.
C. Ionescu, Drept constituțional și instituții politice – Teoria generală a
instituțiilor politice, Vol.I, Ediție revăzută și adăugită, Ed. Lumina Lex, București,
2001.

C. Ionescu, Drept constituțional și instituții politice – Teoria generală a
instituțiilor politice, Vol.II, Ediție revăzută și adăugită, Ed. Lumi na Lex, București,
2001.
A. Iorgovan, Drept constituțional și instituții politice. Teorie generală, Ed.
„Galeriile J.L. Calderon”, București, 1994.
C. Leclerq, Droit constitutionnel et institutions politiques, Litec, 1990.
M. Lepădătescu, Teoria generală a controlului constituționalității legilor, Ed.
Didactică și Pedagogică, București, 1974.
A. Lijphart, Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare în
treizeci și șase de țări, Ed. Polirom, Iași, 2000.
M. Luburici, Teoria Generală a Dreptului, Universitatea Creștină „Dimitrie
Cantemir”, București, 1996.
C. Montesquieu, Despre spiritul legilor, vol.I, Ed. Științifică, București, 1964.
I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, Volumul
I/Ediția XIII, Ed. C.H. Beck, Buc urești, 2008.
I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, Volumul
II/Ediția XIII, Ed. C.H. Beck, București, 2009.
I. Muraru, Drept constituțional și instituții politice, Ed. Actami, București,
1997.
N. Popa, Teoria Generală a Dr eptului, Ed. Actami, București, 1996.
I. Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Ed. Lumina Lex, București,
2001.
O. Tinca, Constituții și alte texte de drept public, Ed. Imprimeriei de Vest,
Oradea, 1997.
M.J.C. Vile, Constitutionalism and the separation of powers, Liberty Fund,
Indianapolis, 1998.
G. Vrabie, Drept constituțional și instituții politice, vol.I, Ediția a cincea a
revăzută și adăugită, Ed. Cugetarea, Iași,1999.
G. Vrabie, Organizarea politico -etatică a României, Iași, 1995.
G. Vrab ie, Drept constituțional și instituții politice, vol.II, Ed. Virginia, 1995.
*** Constituția României, republicată.
*** Constituția din 1991, publicată în Monitorul Oficial al României nr.233
din 21 noiembrie 1991, aprobată prin referendum la data de 08/12 /1991.
*** Constituția Statelor Unite ale Americii.
*** Convenția Europeană a drepturilor omului și a protocoalelor adiționale la
această convenție au fost ratificate de România prin Legea nr.30/1994, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, n r.135/31.05.1994, iar Protocolul nr.11 la
Convenție, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, a fost ratificată de România prin
Legea nr.79/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.143/13.07.1995.
*** Decizia Curții Constituționale nr.6 37/03.10.2006 referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea contenciosului

administrativ nr.554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.914 din 09 noiembrie 2006.
*** Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor
Unite.
*** Decretul nr.31/1954 privitor la persoane fizice și persoane juridice,
publicat în Buletinul Oficial nr.8 din 30 ianuarie 1954.
*** Legea nr.354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr.36/2009 pentru
modific area și completarea Legii cetățeniei române nr.21/1991, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.781/16.11.2009.
*** Legea nr.171/2009 privind aprobarea O.U.G. nr.147/2008 pentru
modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr.21/1991 , publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.321/14.05.2009.
*** Legea nr.33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru
Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.28/16.01.2007.
*** Legea n r.67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice
locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.333/15.05.2007.
*** Legea nr.243/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr.105/2001 privind frontiera
de stat a României publicată în Mo nitorul Oficial al României, Partea I,
nr.302/08.05.2002.
*** Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul
Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844/15
septembrie 2004.
*** Legea nr.80/1997 pe ntru ratificarea Convenției europene de extrădare,
încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, și a protocoalelor sale adiționale, încheiate
la Strasbourg la 15 octombrie 1975 și la 17 martie 1978, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997, modificată prin Legea
nr.74/2005.
*** Legea nr.21/1991 a cetățeniei române, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.98/06.03.2000.
*** Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de
Româ nia prin Decretul nr. 212/31 octombrie 1974, publicat în „Buletinul Oficial al
României“, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974.
*** Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,
ratificat de România prin Decretul nr. 21 2/31 octombrie 1974, publicat în „Buletinul
Oficial al României“, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974.
*** O.G. nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a
petițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.84/01.02 .2002, și a
fost aprobată prin Legea nr.233/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.296/30.04.2002.
*** O.U.G. nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.352/30.06.2001 .

TEME LUCRĂRI/PROIECTE/REFERATE

1. Instituții politice – concept, trăsături.
2. Elementele constitutive ale statului : teritoriul, populația și puterea politică
suverană.
3. Conceptul formei de guvernământ și clasificarea formelor de guvernământ.
4. Com parație între constituția cutumiară și constituția scrisă.
5. Normele și principiile constituționale.
6. Supremația constituției.
7. Garanțiile constituționale ale drepturilor și libertăților fundamentale.
8. Principiul separației puterilor în stat.
9. Principiul suveranității poporului.
10. Dreptul de vot și atributele votului.
11. Scopul asocierii cetățenilor în partide politice și rolul acestora.
12. Partidele politice în România după revoluția din Decembrie 1989.
13. Rolul sindicatelor și grupurilor de presiune în desfășurarea vieții publice.
14. Prezentați, la alegere, constituția unui stat.