Drd. Trifa R ăzvan Alin [601800]

Universitatea de Art ă și Design
din Cluj-Napoca

Drd. Trifa R ăzvan Alin

Tez /uni01CE de doctorat
Rezumat

Școala macedonean /uni01CE – spre o
reconstituire a Opusului

Coordonator:
Prof. univ. dr. Gheorghe Arion

Cluj-Napoca
2008

2Cuprins:

În loc de introducere………………………………………… …………………………………………. p. 3

Cap. I. Coordonate generale ………………………………… ………………………… ………….. p. 6
Întinderea geografic ă. Situa ția politic ă …………………………………………… ……….. p. 8

Cap. II. Pictura de pe teritoriul Macedoniei, dinai ntea secolului XIII ……………… ……… . p. 10
A. Macedonia greceasc ă ………………………………………………………………………. p. 12
B. Macedonia de N și NV ………………………………………………………………………. p. 12
C. Macedonia de NE…………………………………………………………………… ………. p. 13

Cap. III. Școala macedoneean ă, sec. XIII – XIV
• Cadru istoric ………….………………………………… …………………………………. p. 15
• Pictura secolelor XIII-XIV, caracteristici gen erale .…… ……………………… ……… p. 16

A. Macedonia greceasc /uni01CE
• Nordul Greciei, Tesalonicul
a. Pictura monumental ă……………… ……………… ………………… ……….. p. 19
b. Arta icoanelor …………………………………… ……………… ……………… p. 21
• Sfântul Munte. Manuil Panselinos
a. Pictura monumental ă……………………………………………… ………….. p. 21
b. Arta icoanelor ………………………………………………… ……………….. p. 23

B. Macedonia de N și NV
a. Pictura monumental ă………………………………….………… …………….. p. 24
Mihail Astrapas și Eutihie ……………………………………………………… p. 26
Urma șii pictorilor Miahil și Eutihie …………………………………………… p. 28
b. Frescele-icoane ………………………………………………………………… p. 2 9
c. Arta icoanelor …………………………………………………………… …………. p. 30

C. Macedonia de NE
a. Pictura monumental ă…………………………………………… …………….. p. 30
b. Arta icoanelor……………………………………… …………………………… p. 32

D. Aspecte tehnice ……………………………………………………………… …………….. p. 33

Cap. IV . Sfâr șitul școlii macedoneene. Începutul școlii cretane .………………… ……….. p. 34

În loc de concluzii ………………………………………………………………………………… .… p. 36

Bibliografie selectiv ă …………………………………………………………………………… ……. p. 41

3În loc de introducere

Pictura bisericeasc ă din zilele noastre s-a îndep ărtat de prea multe ori de tradi ția
bizantin ă, specific ă Ortodoxiei. Lipsa cuno știn țelor artistice și teologice, nerespectarea
non șalant ă a normelor Erminiei picturii bizantine, lipsa unor modele și izvoade de
calitate, influen țele predominant renascentiste și neobizantine 1, graba, indica țiile gre șite
și al ți factori, au f ăcut ca realiz ările picturii monumentale române ști din ultimii câ țiva zeci
de ani s ă fie departe de capodoperele artistice ale secolelo r trecute. La aceast ă stare de
lucruri î și are contribu ția și lipsa unei documenta ții adecvate, la care s ă aib ă acces
pictorul sau preotul dintr-o biseric ă ce urmeaz ă s ă fie pictat ă. În acest context al
repetatelor nereu șite în pictura eclesial ă contemporan ă, e absolut necesar ă cunoa șterea
și respectarea Erminiei, și implicit considerarea stilului bizantin, nu ca un ul posibil,
printre multe altele, care ar putea s ă reflecte înv ăță tura Bisericii, ci ca singurul care
poate s ă redea pe deplin tezaurul dogmatic ortodox. Erminia și stilul bizantin, trebuie
asumate și împropriate de fiecare pictor în parte, pân ă la a ajunge o a doua natur ă, ceea
ce nu duce la monotonie artistic ă sau la realiz ări stereotipe, dup ă cum o demonstreaz ă
renumitele picturi din Moldova, Sfântul Munte, Mace donia, Serbia, sau Rusia, care, de și
atât de diferite, sunt totu și bizantine. Dup ă cum spune și Dionisie din Furna 2, pentru un
iconar este indispensabil ă cunoa șterea am ănun țit ă a marilor opere bizantine, a
particularit ăților stilistice care diferen țiaz ă fiecare școal ă de pictur ă în parte, și a
mijloacelor tehnice și artistice care fac posibil ă pictarea într-un anume stil.
În lucrarea de fa ță am analizat cele mai reprezentative opere ale școlii
macedoneene, care s-a dezvoltat în Macedonia secole lor al XIII-lea și al XIV-lea,
căutând încadrarea ei într-un context, v ăzând atât etapele prin care s-a ajuns la solu țiile
școlii macedoneene, cât și școala cretan ă care i-a urmat. Chiar dac ă influen țele școlii
macedoneene s-au f ăcut sim țite foarte departe, atât spa țial cât și temporal 3, prezentarea
urm ăre ște doar operele din spa țiul macedoneean, realiz ările similare din alte zone mai
îndep ărtate fiind amintite doar tangen țial și în scop comparativ.
În primul capitol al lucr ării am abordat probleme de ordin general legate de
școala macedoneean ă, am încercat s ă precizez care este spa țiul în care s-a dezvoltat
aceast ă școal ă, cu o scurt ă prezentare a întinderii geografice și a situa ției politice a
Macedoniei, și perioada de timp în care ea a înflorit. Întrucât asupra sintagmei de
“școal ă macedoneean ă” nu exist ă un consens absolut al istoricilor de art ă, am f ăcut și
câteva preciz ări de ordin terminologic. Tot aici am f ăcut și o scurt ă prezentare a întinderii
geografice și a situa ției politice a Macedoniei.

1 Prin “influen țe neobizantine” m ă refer la preluarea unor caracteristici prezente în multe din
frescele și icoanele pictate în Grecia zilelor noastre, precu m rigiditatea, cromatica prea puternic ă,
deschiderea culorilor doar cu alb și lipsa rafinatelor suprapuneri rece – cald. Studiu l picturii
biserice ști din Grecia secolului XX este în pionierat, nefii nd cunoscut exact nici numele pe care ar
trebui s ă-l poarte acest stil distinct al picturii eclesiale , dar nici eventualele direc ții din sânul
acestuia sau principalii s ăi exponen ți. În accep țiunea a numeroase cercuri iconografice din
România dar și din Grecia, școala neobizantin ă desemneaz ă acele opere pictate în maniera
propus ă de F. Kontoglou, stil care și-a g ăsit destul de multe nuan ță ri, și care adesea e
caracterizat de tr ăsăturile enumerate mai sus.
2 Dionisie din Furna, Erminia Picturii Bizantine , Ed. Sofia, Bucure ști, 2000, p. 23.
3 Capodoperele școlii macedoneene au constituit modele pentru conte mporanii din Rusia,
Georgia, Italia, dar și pentru pictorii din zilele noastre.

4Al doilea capitol al tezei este consacrat trecerii în revist ă a operelor de art ă
religioas ă din Macedonia dinainte de secolul XIII, opere în c are se simt germenii școlii
macedoneene din secolele al XIII-lea și al XIV-lea.
În al treilea capitol al lucr ării, respectând cronologia evenimentelor, am analiz at
operele artistice din zonele care, în decursul timp ului, au constituit împreun ă unitatea
istoric ă a Macedoniei: Macedonia greceasc ă, Macedonia de nord și nord-vest, respectiv
Macedonia de nord-est. Cele mai proeminente persona lit ăți artistice ale c ăror opere le-
am prezentat aici, sunt Manuil Panselinos, care a p ictat pe Sfântul Munte, și Mihail
Astrapas și Eutihie, a c ăror activitate s-a desf ăș urat preponderent în nordul Macedoniei.
Am urm ărit evolu ția și dezvoltarea artei religioase, manifestat ă în operele cele mai
reprezentative, încercând s ă fac o trecere în revist ă a celor mai importante realiz ări ale
artei biserice ști de pe teritoriul macedonean, care au jucat un an umit rol în evolu ția
stilului bizantin. Dintre toate ramurile artei sacr e de pe teritoriul macedoneean, au fost
prezentate preponderent realiz ările din sfera picturii monumentale, a icoanelor și a
arhitecturii eclesiale, referirile la sculpturi, mi niaturi și manuscrise fiind mai restrânse.
Capitolul se încheie cu o scurt ă analiz ă tehnic ă a metodelor de lucru folosite de pictorii
macedonieni, atât în domeniul icoanei cât și în cel al picturii murale.
În ultimul capitol al tezei am v ăzut care sunt caracteristicile noului stil de pictu r ă
eclesial ă care s-a afirmat atunci, școala italo-cretan ă, ale c ărui origini pot fi g ăsite în
perioda de sfâr șit a școlii macedoneene.
Deoarece reperele bibliografice în limba român ă despre școala macedoneean ă
sunt foarte pu ține și reduse ca întindere, iar num ărul imaginilor care s ă o ilustreze este și
mai redus, am apelat mai ales la c ărți de limb ă str ăin ă, unele dintre textele și informa țiile
lor ap ărând acum pentru prima oar ă traduse în limba român ă.
În paginile tezei, acolo unde a fost cazul, am prez entat pluralitatea punctelor de
vedere asupra anumitor probleme care au fost interp retate diferit sau diametral opus în
literatura de specialitate. Apoi, de pe o pozi ție obiectiv ă cel pu țin ca inten ție, am adus
argumente în sprijinul unei variante sau al alteia. Astfel, în literatura de specialitate, se
poate observa, de multe ori, c ă perspectiva și con ținutul analizelor iconografice f ăcute
difer ă în func ție de na ționalitatea autorului, care r ămâne într-o anumit ă m ăsur ă subiectiv.
Istoricii de art ă greci, de exemplu, atribuie pictorului Manuil Pans elinos nu mai pu țin de
șapte ansambluri iconografice (fresce și icoane) 4, în vreme ce unii autori sârbi pun la
îndoial ă îns ăș i realitatea existen ței acestui pictor, considerând respectivele opere c a
fiind zugr ăvite de ni ște mari arti ști anonimi din Serbia 5. În acest context, faptul de avea
acces la unele c ărți scrise în diferite limbi, cu maniere diferite de abordare, mi-a facilitat
formarea unei perspective de ansamblu asupra temei pe care mi-am propus s ă o
aprofundez.
Al ături de unele informa ții inedite g ăsite în aceste c ărți, am prezentat și o serie
de imagini cu fresce și icoane macedoneene de o valoare extraordinar ă, în marea lor
majoritate necunoscute în țara noastr ă, mai ales pentru c ă o mare parte dintre ele au
fost restaurate în ultimii ani. Unele dintre imagin ile din lucrare sunt astfel reproduceri
dup ă imagini din diferite albume, dar altele sunt fotog rafii pe care le-am f ăcut eu însumi
în cadrul numeroaselor deplas ări de documentare în Grecia (Biserica M ănăstirii
Protaton, Biserica Sfântul Nicolae Orfanul, Biseric a Kondariotissa, diferite icoane, etc.),

4 Τσιγαριδασ, Ε. Ν.: ”Μανουιλ Πανσελινοσ, εκ του Ιερου Ναου του Ποτατου ”, Αγιορειτικη
Εστια, θεσσαλονικη, 2003, pp. 17-94.
5 Hadermann, Lydie Misguich, “Les etapes stylistique de la peinture byzantine ve rs 1300.
Constantinopole, Thessalonique, Serbie” , The International Congress of Byzantine Studies,
Thessaloniki, 1995.

5aceste fotografii surprinzând scene sau sfin ți pe care nu le-am g ăsit reproduse nici chiar
în monografiile dedicate unora dintre aceste biseri ci.
În paginile lucr ării am încercat și s ă aduc argumente în sprijinul ideii c ă atât
picturile din Macedonia greasc ă, cât și cele din Macedonia de nord și nord-vest, pot fi
încadrate împreun ă în ceea ce se nume ște “ școala macedonean ă”, c ăutând s ă
subliniez, dincolo de diferen țele inerente, multitudinea elementelor lor comune.

6Cap. I. Coordonate generale

Școala macedonean ă, una dintre cele mai vechi școli de pictur ă bizantin ă
cunoscute, a exercitat o influen ță deosebit de mare asupra crea țiilor artistice biserice ști
de valoare din întreaga Biseric ă Ortodox ă. E imposibil /uni01CE imaginarea Istoriei Artei
Bizantine f ără acest str ălucit capitol, întrucât pictura macedonean ă a reprezentat un
permanent punct de referin ță și de raportare a crea țiilor artistice ulterioare din spa țiul
ortodox. Ecourile școlii macedoneene se simt pân ă azi; cartea cea mai important ă a unui
iconar ortodox, Erminia, este cea care nu doar c ă ne vorbe ște despre unele realiz ări
artistice m ăre țe ale trecutului apar ținând stilului macedonean, ci și imprim ă o direc ție în
arta bisericeasc ă actual ă, încercând pozi ționarea artistic ă a iconarului pe coordonatele
acestei școli.
Aș dori s/uni01CE fac câteva preciz /uni01CEri de ordin terminoligic. Sintagma de școal /uni01CE
macedonean /uni01CE a fost introdus /uni01CE în 1916, de c /uni01CEtre marele bizantinolog Gabriel Millet 6, ca
desemnând, în linii mari, întreaga pictur /uni01CE bisericeasc /uni01CE din perioada secolelor al XIII-lea
și al XIV-lea de pe teritoriul fostei provincii Mace donia. Al ți istorici, precum Viktor
Lazarev, prefer /uni01CE o delimitare mai am /uni01CEnun țit /uni01CE a picturilor din Macedonia, el distingând, în
func ție de caracteristicile și influen țele iconografice locale specifice fiec /uni01CErei zone a marii
provincii, școala sârbeasc /uni01CE, școala tesalonicean /uni01CE, stilul athonit , considerând c /uni01CE
înglobarea acestora sub acela și nume de școal /uni01CE macedonean /uni01CE, este gre șit /uni01CE și prea
uniformizatoare 7. Ambele puncte de vedere sunt îndrept /uni01CEțite și corect argumentate.
Totu și, chiar dac /uni01CE sintagma de școal /uni01CE macedonean /uni01CE nu e poate cea mai potrivit /uni01CE (odat /uni01CE
s-a propus, pe motive logice și foarte bine întemeiate, înlocuirea numelui de stil gotic , cu
stil ogiv , lucru totu și niciodat /uni01CE realizat în practic /uni01CE), atâta timp cât operele din secolele al
XIII-lea și al XIV-lea din provincia Macedonia (fie c /uni01CE e vorba de Tesalonicul Greciei sau
de Ohrida fostei Iugoslavii) au acelea și caracteristici stilistice, urm /uni01CErind în principal
redarea dramatismului și a tr /uni01CEirii interioare a sfin ților, în cadrul unui decor plin de
mi șcare și dinamism, cu ajutorul unor culori vii, într-o man ier /uni01CE pictural /uni01CE; având a șadar în
vedere toate acestea, personal cred c /uni01CE “eticheta” de școal /uni01CE macedonean /uni01CE este
justificat /uni01CE.
Mai mult, dac ă se face o compara ție între unii prooroci picta ți de Manuil
Panselinos (ca exponent al picturii religioase grec e ști) în Biserica Protaton, și aceia și
prooroci picta ți de Mihail Astrapas și Eutihie (ca exponen ți ai picturii sârbe ști) în alte
biserici din regiunea Ohridei, se constat ă unele similitudini surprinz ătoare, pân ă la a
părea c ă sunt opera unuia și a aceluia și pictor. Desenul și cromatica sunt în câteva
cazuri aproape identice, lucru care atest ă faptul c ă ace ști mari pictori se raportau unii la
al ții, se studiau unii pe al ții, fiecare preluând de la ceilal ți compozi țiile sau elementele
expresive care corespundeau cel mai mult cu proprii le lor inten ții artistice. Acest fapt al
prelu ării uneori pân ă în detaliu al unor desene sau ve șminte, nu poate r ămâne pentru
noi f ără consecin țe, înt ărind ideea c ă exponen ții picturii grece ști și cei ai picturii sârbe ști
aveau idealuri artistice foarte apropiate, în ambel e cazuri fiind vorba de școala
macedonean ă.
Majoritatea istoricilor de art ă consider ă frescele bisericilor Studenica, Staro
Nagoricino și Gracanica, ca fiind câteva dintre cele mai remarc abile picturi murale

6 Cf. Kosta Balabanov, The icons of Macedonia , Belgrad – Skopje, 1961, pag. 12. Realizând
aspectele distinctive ale școlii macedonene, Millet o nume ște ‘’ un tezaur pictural de o
însemn /uni01CEtate pan-bizantin /uni01CE’’.
7 Viktor Lazarev, Istoria picturii bizantine , vol. II, Ed. Meridiane, Bucure ști, 1980, p. 83.

7sârbe ști. Este interesant faptul c ă pictorii acestor celor mai prestigioase fresce sâr be ști,
Mihail Astrapas și Eutihie, dup ă cum atest ă și numele, dar și ultimele cercet ări din
domeniu, erau greci de origine, n ăscu ți în Tesalonic, unde s-au și format artistic. Viktor
Lazarev recunoa ște de altfel c ă ei sunt cei responsabili cu introducerea curentulu i
elenizant în pictura din Macedonia de nord și nord-vest.
În ciuda numeroaselor asem ănări, unii istorici de art ă î și concentreaz ă aten ția
exclusiv pe diferen țele existente între frescele din cele dou ă regiuni despre care vorbim,
considerându-le motive suficiente pentru a sprijini ideea apartenen ței la un alt stil, la o
alt ă școal ă. Eu tind s ă subscriu punctului de vedere conform c ăruia aceste deosebiri
sunt inerente. Adic ă, dac ă exist ă diferen țe între frescele din bisericile unui ora ș, ba chiar
și între dou ă lucr ări ale aceluia și pictor, cauzate de evolu ția artistic ă personal ă sau de
schimbarea manierei de lucru, atunci cum nu vor exi sta între picturile unor biserici din
Tesalonic și ale unora din Ohrida? Diferen țele exist ă și sunt fire ști, dar asta nu înseamn ă
că stilistic vorbim de dou ă entit ăți cu totul diferite.
Aceste realit ăți sunt tot atâtea argumente în favoarea ideii c ă punerea sub
acoper ământul aceleia și școli a crea țiilor artistice din perioada secolelor al XIII-lea și al
XIV-lea, atât din Macedonia greceasc ă cât și din Macedonia aflat ă în sfera de influen ță
slav ă, cu toate diferen țele fire ști existente între regiuni și decade diferite, este a șadar
justificat ă și corespunde realit ății. Macedonia a reprezentat în istorie o unitate nu doar
politic ă, ci și cultural ă, care și-a avut centrul liturgic și artistic în Tesalonic, ora ș care a
influen țat și a contribuit cel mai mult la formarea stilului de pictur ă din întreaga regiune.
Unul dintre primele aspecte care se pun în discu ție în momentul analizei picturii
din Macedonia și a renumitei școli artistice care a luat fiin ță aici, este delimitarea acestui
spa țiu. Având în vedere modific ările succesive ale grani țelor Macedoniei, pe care le
găsim de la începutul existen ței ei și pân ă în prezent, Macedonia trebuie în țeleas ă ca o
unitate cultural ă, istoric ă, și nu geografic ă. În prezentarea marilor realiz ări artistice din
cuprinsul Macedoniei de pân ă la sfâr șitul secolului al XIV-lea, (momentul aproximativ al
sfâr șitului școlii macedonene și începutul școlii cretane), nu am avut neap ărat în vedere
delimit ările geografice stricte, impuse de modific ările repetate și oarecum contextuale
ale grani țelor; dincolo de aceste fluctua ții ale întinderii geografice, pe teritoriul
macedonean, pe care îl putem delimita doar cu o oar ecare aproxima ție, a continuat s ă
subziste în cursul timpului un fond de elemente cul turale și artistice comune. Datorit ă
faptului c ă leg ăturile culturale și artistice au continuat s ă existe independent de
delimit ările teritoriale, de și a fost necesar ă și prezentarea întinderii Macedoniei în fiecare
etap ă a existen ței ei, în analiza operelor artistice nu s-a ținut cont la modul rigid de
întinderea Macedoniei strict dintr-un moment anume. S-a ținut a șadar seama de toate
teritoriile care au f ăcut parte din Macedonia, și în care s-a sim țit ethosul artistic al școlii
macedonene.
Astfel, se deta șeaz ă în primul rând regiunea din Grecia actual ă care poart ă
numele de Macedonia , aflat ă în partea de nord a ță rii, și care a fost, prin ora șul
Tesalonic și prin Sfântul Munte, centrul cel mai important de propagare a stilului
macedonean. Apoi, mai exist ă o parte a vechii Macedonii aflat ă pe teritoriul fostei
Iugoslavii, pe care am numit-o, în scopul unei mai bune diferen țieri, Macedonia de Nord
și Nord – Vest ; restul teritoriului care a apar ținut Macedoniei se afl ă la nord de Grecia,
aproximativ pân ă la râul Mari ța, fiind sub sfera de influen ță bulgar ă, teritoriu pe care l-am
numit Macedonia de Nord – Est 8.
În ce prive ște fixarea unui perimetru cronologic al școlii macedonene, aceasta
cuprinde perioada de la începutul secolului al XIII -lea pân /uni01CE spre sfâr șitul secolului al

8 Și alte referiri la aceste teritorii folosesc sintag ma de “Macedonia de Nord -Vest și de Nord –
Est”.

8XIV-lea, operele din aceast /uni01CE perioad /uni01CE având anumite elemente comune, care le
diferen țiaz /uni01CE de cele de dinaintea lor. Nu putem vorbi de școal ă macedonean ă înainte de
secolul al XIII-lea, dar nici dup ă secolul al XIV-lea, când se dezvolt ă pictura cretan ă.
Acum este perioada acelei maxime înfloriri artistic e și culturale cunoscut ă ca Rena șterea
paleolog ă. De asemenea, dac ă consider ăm personalitatea celui mai mare pictor al
acestei școli, Manuil Panselinos, ca reprezentativ ă pentru întreaga pictur ă
macedonean ă, încercarea unei cronologii nu prea poate decât s ă considere secolele al
XIII-lea și al XIV-lea (ale c ăror opere prezint ă cele mai multe afinit ăți cu pictura acestuia)
ca definind cel mai bine perioada de înflorire a școlii macedonene 9. Operele dinaintea lui
Panselinos par s ă preg ăteasc ă, printr-o evolu ție pe cât de fireasc ă, pe atât de
fascinant ă, ceea ce el și contemporanii lui urmau s ă des ăvâr șeasc ă.
În binecunoscuta carte a lui Viktor Lazarev, “Istor ia Picturii Bizantine”, vedem c ă
metoda pe care el o folose ște, une ște analiza iconografic ă cu cea formal ă, la care se
adaug ă și un studiu istoric, cultural, cu referiri și la gândirea epocii. Cunoa șterea
contextului istoric ( și a situa ției Bisericii de acolo) în care au fost realizate m onumentele
de art ă bizantin ă, apare ca fiind de o mare importan ță , cu atât mai mult cu cât artei
biserice ști i se cerea o anumit ă subordonare aspectului teologic, dogmatic; grija
conduc ătorilor Bisericii nu s-a îndreptat doar spre erezii le dogmatice propriu-zise care au
ap ărut în decursul timpului, ci și spre arta care, poten țial, printr-o manier ă gre șit ă de
interpretare și reprezentare artistic ă, putea s ă reflecte aceste erezii. Precum în cazul
mărturisirii de credin ță , care nu putea fi decât una în întreaga Biseric ă Ortodox ă, la fel
trebuia s ă se întâmple și cu arta care urma s ă reflecte și s ă ilustreze acest unic Crez.
Unicului mesaj al mântuirii care vine c ătre noi din paginile Scripturii sau de la Sfin ții
Părin ți, în forme, formul ări și în cuvinte diferite, îi corespunde unicitatea sti lului bizantin,
în care distingem nuan ță rile și specificit ățile de interpretare, asumare și adaptare a
acestuia, în diferite epoci și de c ătre diferite popoare. Constantinopolul, capitala
Imperiului Bizantin, nu a fost doar cel care a de ținut întâietatea între biserici (Patriarhia
Ecumenic ă), ci și centrul care a dirijat și direc ționat dezvoltarea stilului care ulterior se va
numi bizantin, și care a dat jaloanele principale de care crea ția artistic ă din sfera sa de
influen ță urma s ă țin ă cont. Din acest motiv am amintit și contextul istoric și religios în
care acestea au fost pl ăsmuite, problemele cu care se confrunta Biserica di n diferitele
regiuni (ale Macedoniei, în cazul de fa ță ), și care nu aveau cum s ă nu fie resim țite și pe
plan artistic.

Întinderea geografic ă. Situa ția politic ă

F/uni01CEr/uni01CE a insista prea mult pe momentele cele mai îndep /uni01CErtate din istoria
Macedoniei, voi trece în revist ă câteva dintre cele mai importante, pentru a se put ea
urm ări modific ările întinderii marii provincii și rolul important pe care l-a jucat în întreaga
regiune înc ă de la începutul existen ței ei. În cartea sa “Macedonia – Cultural Heritage” ; 10
The Middle Ages – Roots”, Aneta Serafimova distinge , în istoria Macedoniei, urm ătoarele
perioade: perioada preistoric ă, arhaic ă, clasic ă, elenistic ă, roman ă, bizantin ă, francez ă,
perioada de domina ție turc ă, și perioada modern ă.

9 Picturile lui Panselinos le consider a fi un potriv it punct de reper, și datorit ă faptului c ă ele au
rămas referen țiale și au constituit modele pentru toate genera țiile de pictori biserice ști ce au
urmat.
10 Aneta Serafimova, “Macedonia – Cultural Heritage”; The Middle Ages – Roots ”, Beograd, 1961,
p. 14.

9Ocupând cea mai mare parte a nordului Greciei, Mace donia apare prima dat ă pe
scena politic ă ca o unitate politico-geografic ă în secolul al V-lea Î. Hr., când se întindea
de la apele superioare ale Haliakmonului și Muntele Olimp, pân ă la râul Strymon. Istoria
Macedoniei se poate spune c ă și-a avut începutul cândva în prima parte a secolulu i al
VII-lea Î.Hr.
Între ani 510–479 Î.Hr. (perioada clasic /uni01CE), macedoneenii se stabilesc în
Macedonia inferioar ă, regiunea dobândind acum o form ă și un caracter cel pu țin stabil,
dac /uni01CE nu definitiv. Datorit ă lui Alexandru I, suveranitatea regatului Macedonie i a fost
extins ă, iar nordul și vestul provinciei au fost unite sub autoritatea c entral ă. Arhelau I a
făcut schimb ări majore în administra ție, Macedonia devenind una din cele mai mari
puteri ale acelei perioade. Regele Filip II (395) a transformat-o în cea mai mare putere
din Marea Egee, și a preg ătit drumul expedi ției pan-elenice a fiului s ău, Alexandru
Macedon, în Orient. Macedonia era preg ătit ă s ă-și asume noul rol. Prin Alexandru
Macedon, care a ajuns pân ă în India, robustul elenism macedoneean a dus arta, poezia
și filosofia, pân /uni01CE la capetele lumii locuite.
În imensul regat creat de Alexandru cel Mare (perio ada elenistic /uni01CE) Macedonia a
continuat s ă fie leag ănul tradi ției și p ământul-mam ă, punctul de plecare și de întoarcere,
obiectul unora dintre cele mai intime dispute, dori n țe și aspira ții. Una din realiz ările
acestei nelini știte perioade este întemeierea ora șului θεσσαλονικη /uniF020(Thessaloniky –
Tesalonicul).
În anul 168 a avut loc b ătălia de la Pydna, care a marcat sfâr șitul regatului
macedoneean (perioada roman /uni01CE). Un pericol pentru senatul roman, Macedonia a fos t
împ ărțit ă în patru unit ăți economice și administrative, capitala provinciei fiind în
Tesalonic. Pentru Macedonia a urmat o perioad /uni01CE grea; lucrurile s-au îndreptat doar sub
Constantin cel Mare. În a doua jum ătate a secolului al IV-lea d. Hr., diacezele
Macedonia, Dacia și Panonia, au fost unite pentru a forma prefectura Iliricului, cu
capitala în Tesalonic.
Împ ărțirea Imperiului roman din 395, în Imperiul Roman de R ăsărit și cel de
Apus, a avut importante urm ări politice, culturale și istorice, contribuind la delimitarea și
mai apoi desp ărțirea Cre știnismului r /uni01CEs/uni01CEritean de cel apusean, separare care a preg ătit
teritoriul viitorului Imperiu Bizantin. Deplasarea centrului de greutate politic și economic
spre est, a amplificat importan ța strategic ă a provinciilor balcanice, care, devenite sfere
de influen ță a noii capitale, Constantinopolul, sunt incluse în cercul cultural al acesteia.
Capitala Macedoniei, care avea o mare importan ț/uni01CE strategic /uni01CE, a fost mutat /uni01CE în Tesalonic
de c /uni01CEtre împ ăratul Maximian Galeriu. Noua Macedonie bizantin ă a fost împ ărțit ă între
thema Tesalonic și thema Strymon. Secolul al IX-lea aduce integrarea slavilor în
societatea bizantin ă, prin convertirile sfin ților Chiril și Metodie. În anul 865, prin țul Boris
renun ț/uni01CE la catolicism, și accept /uni01CE cre știnismul bizantin ca religia oficial ă a statului; astfel,
Macedonia, ca parte a vechiului stat bulgar, a deve nit parte a domina ției religioase și
culturale bizantine. Tesalonicul, ora ș de referin ță pentru crea ția artistic ă religioas ă,
devenise între timp cel mai semnificativ centru biz antin dup ă metropola îns ăș i,
cunoscând o considerabil ă înflorire. Se consider /uni01CE c /uni01CE perioada bizantin ă dureaz ă pân ă
spre sfâr șitul secolului al XII-lea. Dup ă cum vom vedea, în timpul perioadei de domina ție
turc ă, Macedonia va fi împ ărțit ă în sec țiuni mai mici (Macedonia de vest, central ă, de est
și de nord).

10 Cap. II. Pictura de pe teritoriul Macedoniei,
dinaintea secolului XIII

• Cadru istoric

Înainte de anul1204, Macedonia greceasc ă a fost scuturat ă de transform ările
sociale, de distrugerile și de lu ările de prizonieri, de invaziile succesive ale bulg arilor,
condu și de Simeon (894-927) și Samuel (989-1018) și a suferit umilirea de a- și vedea
capitala c ăzând în mâinile pira ților arabi (în anul 904). Aproape trei sute de ani mai
târziu, Tesalonicul împreun ă cu Kastoria și Serrhaiul, au fost capturate dup ă asediul
normanzilor din Sicilia (în 1185). Din acest motiv, în Macedonia secolelor al IX-lea și al
X-lea nu vedem realiz ări importante în sfera activit ății culturale.
Aceasta este perioada în care se desf ăș oar ă cele mai furtunoase evenimente
legate de istoria poporului macedonean, aflat pe te ritoriul sârbesc, acum având loc
formarea regatului lui Samuil și crearea patriarhiilor din Prespa și Ohrida; în fruntea lor
st ătea ca prim patriarh David. Înfrângerea o știrilor lui Samuil și c ăderea regatului
acestuia în 1014 – 1018, a condus la diminuarea ran gului patriarhiilor și a șezarea pe
scaunul patriarhal a lui Ioan (1018 – 1037), egumen al unei m ănăstiri slave de pe valea
râului Radica.
În secolele al XI-lea și al XII-lea îns ă, personalit ăți precum eruditul arhiepiscop al
Bulgariei, Teofilact Hefaistos (cu scaunul în Ohrid a), mitropoli ții Tesalonicului Mihail
Choumnos și Eustatie Kataphloros, și al ții, au contribuit la înflorirea arhitecturii religi oase
și a picturii biserice ști atât de mult, încât bisericile din Veroia, Edess a, Melenikon,
Serrhai, Ayios Achillios, Tesalonic, Muntele Athos, Nerezi, Kastoria, Ohrida, etc., au
devenit modele pentru crea țiile artistice ulterioare din alte regiuni balcanic e, influen țele
ajungând pân ă în Rusia, Georgia și Sicilia. Picturile din Nerezi, cu reprezentarea
accentuat ă a izbucnirii suflete ști, din Mănăstirea Latomou , din Tesalonic (a doua
jum ătate a secolului al XII-lea), din Bisericile Sf. Nicolae Kasnitzes și Anargyru din
Kastoria (sec. XII), cu stilul lor rafinat și academic, toate acestea sunt indiscutabil puncte
de referin ță pentru crea ția artistic ă și realiz ările acestei perioade, înainte ca imperiul s ă
fie dezmembrat de latini și divizat în regate și ținuturi.

• Pictura mural ă și de icoane

Formarea artei cre știne a fost un proces îndelungat și nuan țat. La fel ca și
sistemul de înv ăță turi dogmatice, care a fost formulat într-o lung ă perioad ă de timp,
dezvoltarea artei cre știne a decurs treptat, timp de mai multe secole. Ar ta cre știn ă va
înl ătura cadrul transmiterilor antice și va începe s ă dezvolte propriile forme și simboluri,
la care cele mai puternice impulsuri proveneau din dezvoltarea Liturghiei și a simbolisticii
proprii.
Odat ă cu restaurarea cultului icoanelor, dup /uni01CE anul 843, Cre știnismul avea nevoie
de o art ă care s ă încarneze principiile dogmatice, astfel încât teol ogii bizantini au început
alegerea reprezent ărilor cele mai potrivite, simplificându-le și coordonându-le, extr ăgând
scenele mai importante. În timpul dinastiei macedon eene (867-1056), acest sistem
iconografic, subordonat aspectului teologic, a fost fixat în liniile lui esen țiale. “Înc ă de
acum se prefigureaz ă tendin ța de simplificare: solemnitate, expunere concis ă, care nu

11 îng ăduie detalii secundare. Formele merg spre abstracti zare, spre idealurile
transcendente ale Cre știnismului; spiritualizarea va fi maxim ă”11 .
Așadar, în a doua jum ătate a secolului al IX-lea se formase un nou sistem de
pictur ă eclesial ă; elementele fundamentale ale picturii bizantine se consolidaser ă în a șa
măsur ă încât nu mai era posibil ă vreo abatere de la canon, pictura religioas ă fiind
subordonat ă principiilor dogmatice. Sistemul se va men ține aproape nemodificat pân ă la
sfâr șitul secolului al XIII-lea. Programul iconografic b izantin este legat de textul unei
omilii a Sfântului Fotie 12 . Observ ăm c ă pictura tinde în aceast ă perioad ă s ă se
transforme într-un sistem u șor contemplabil, f ără balastul nici unui detaliu secundar;
schema iconografic ă va deveni general obligatorie în secolele al XI-le a și al XII-lea,
modific ările ei de atunci și pân ă în zilele noastre fiind minime. Programul iconogra fic din
perioada respectiv ă este aproape identic cu cel de azi.
Dinastia macedoneean ă a reprezentat o cotitur ă în evolu ția artei bizantine; are
acum loc o transformare radical ă, care duce la elaborarea unui stil clasic bizantin . Este o
perioad ă de lini ște, în care puterea urm ăre ște consolidarea unui stil unic. Cuceririle duc
la extinderea sferei de influen ță bizantin ă, iar Constantinopolul, ca centru artistic,
dobânde ște o predominare absolut ă asupra tuturor celorlalte școli. Arta are un aspect
programatic, subiectele religioase sunt reglementat e riguros. Arta constantinopolitan ă,
care dup ă mai multe decenii a cedat sub presiunea artei popu lare, a trecut destul de
repede la constraofensiv ă, adresându-se tradi ției elenistice, care favorizeaz ă înl ăturarea
și anularea acestor influen țe nepotrivite. În locul expresionismului elaborat și mai curând
grosolan al mozaicurilor (din Tesalonic, de exemplu ), vedem acum un ritm liniar
accentuat și o compozi ție cuminte echilibrat ă, care copiaz ă modelele antice alexandrine.
Secolul al X-lea cunoa ște multe modele copiate; arta pierde din originalit ate, e prea
conservatoare. Din antichitate se asimileaz ă nu doar tematica, ci și tehnica pictural ă,
senzualismul caracateristic. Pe neoclasicism (sfâr șitul secolului al IX-lea) s-a fondat
întreaga art ă bizantin ă din secolele IX, XII 13 . La sfâr șitul secolului al X-lea, vedem o
spiritualizare treptat ă a formei; icoana, mozaicul, fresca, trebuiau s ă exprime o
spiritualitate foarte adânc ă, tendin ță care devine posibil ă și logic necesar ă doar dup ă
epoca iconoclast ă, altfel repunându-se în discu ție ideile despre posibilitatea red ării
divinului. Direc ția de acum a artei e opus ă tendin ței c ătre perfect a idealului antic al
frumuse ții; se dore ște eliberarea din cadrul strict trupesc, material, și descoperirea lumii
duhovnice ști, spirituale, lucru posibil doar prin rug ăciune, ascez ă, prin participarea la
jertfa liturgic ă. Lumea v ăzut ă, sensibil ă, e fost perceput ă drept oglindirea lumii
transcendente, unde forma exterioar ă are doar atâta importan ță cât poate exprima ceva
ca și simbol, simbol care e v ăzut ca un intermediar foarte important între cele d ou ă lumi
(cea senzorial ă și spiritual ă). Modelele antice marcate de senzualism ale pictur ii cre știne
timpurii, s-au transformat în forme transcendente, imagini ale ideilor și no țiunilor
abstracte. „Spiritualismul va domina definitiv: fig ura devine imaterial ă, chipurile cap ătă o
expresie sever ă și ascetic ă, se simplific ă și schematizeaz ă concep ția spa țial ă, picturalul
e înlocuit cu liniarul, cromatica pierde nuan țele impresioniste, devenind compact ă și cu
culori separate. În secolele al XI-lea și al XII-lea, se vor maturiza tendin țele artistice noi.
Acest stil abstract și spiritual, apare ca forma clasic ă experien ței religioase bizantine; în

11 V. Lazarev, op. cit ., vol. I, pag. 220
12 În picturile din biseric ă domne ște Hristos – Pantocrator (medalionul de pe cupol ă) înconjurat de
îngeri (Liturghia îngereasc ă); Fecioara se roag ă (în absid ă), fiind înconjurat ă de imagini de
patriarhi, iar în rest apar profe ți, apostoli, martiri, și scene evanghelice (naos și pronaos).
În ălțarea e o tem ă frecvent ă în perioada preiconoclast ă, în abside: Hristos pe curcubeu, Fecioara
care se roag ă, îngerii, apostolii; aceasta e schema din Sfânta Sofia, din Tesalonic , și nu doar de
aici.
13 Cf. Lazarev, op. cit. vol II, p. 75.

12 el se dizolvase contradic ția form ă-con ținut care constituia disputa iconoclast ă; se g ăsise
forma potrivit ă”14 .

A. Macedonia greceasc ă
• Nordul Greciei, Tesalonicul

Printre bisericile de referin ță ale secolelor al XI-lea și al XII-lea de pe teritoriul
Macedoniei grece ști, se num ără Biserica Panagia ton Halkeon – Theotokos din
Tesalonic (sfâr șitul secolului al XI-lea) , ale c ărei frece formeaz ă un intresant complex
iconografic, într-un stil de tranzi ție, care reune ște în sine elemente vechi și noi, apoi
Biserica Panagia Mavriotissa , unde se pot observa tr /uni01CEs/uni01CEturi iconografice și stilistice mai
noi, a c ăror origine se presupune a fi tot în Tesalonic. Mai amintim frescele de la
Patalemza și fragmentele ornamentului mural al Bisericii Sfântul Dimitrie din
Tesalonic (începutul secolului al XII-lea) care rep rezint ă o direc ție de stil destul de
conven țional /uni01CE a școlii locale, dar totu și deosebit ă din punct de vedere tehnic, și care
ofer ă noi dovezi pentru continuitatea tradi ției iconografice și artistice în Balcani. Mai
trebuie amintite și Bisericile Anargyriou și Sfântul Nicolae Kasnities din Kastoria. Din
aceast ă perioad ă nu s-au p ăstrat prea multe icoane semnificative din Tesalonic și din
restul nordului Greciei. Cele care au ajuns pân ă la noi sunt foarte pu ține și calitativ
inferioare. Tehnica predominant /uni01CE este tempera.
• Sfântul Munte

Pentru c ă pe Sfântul Munte, pictura mural ă e mai puternic legat ă de cult și de
Liturghie decât oriunde altundeva, c ălug ării au fost permanent preocupa ți de calitatea
artistic ă și dogmatic ă a picturilor; tocmai de aceea, aici au fost chema ți cei mai buni
pictori ai vremii. Dinaintea secolelor al XII-lea și al XIII-lea, perioada de înflorire a școlii
macedoneene, se p ăstreaz ă foarte pu ține exemple de fresce și mozaicuri, probabil din
cauza dezastrelor, incendiilor, renov ărilor și repict ărilor. Singurele exemple din secolul al
XI-lea care s-au p /uni01CEstrat pân /uni01CE în zilele noastre, sunt dou ă mozaicuri din katholiconul
Mănăstirii Vatopedu , lucrate într-un stil luxos, reprezentând Buna Ves tire și Deisisul, și
câteva fragmente de decora ție mural ă de la trapeza M ănăstirii Vatopedu (1199), unde s-
au p ăstrat capetele a trei apostoli: dou ă capete din Îmbr ățișarea Sfin ților Petru și
Pavel , și capul Apostolului Marcu . Fragmente de pictur ă mural ă din secolul al XII-lea,
s-au p /uni01CEstrat în bune condi ții în Chilia Ravdouchou , înf ățișând figurile întregi ale Sf. Ap.
Petru și Pavel . S-au p ăstrat pu ține icoane în tempera și icoane-mozaic din aceast ă
perioad ă (M ănăstirile Marea Lavr ă, Protaton, Xenofont, Stavronikita, Zografu), pictu ra
monumental ă stârnind mai mult interes.

B. Macedonia de N și NV

Episcopii Kliment Ohridski (Clement al Ohridei) și Naum, amândoi canoniza ți
ulterior, au fost unii dintre cei mai de seam /uni01CE ctitori de biserici ai Macedoniei de nord din

14 Ibidem, vol. I, pag. 258 – 264

13 aceast ă perioad ă. Chiar dac /uni01CE evenimentele ulterioare legate de istoria Macedoni ei,
amintite deja, arat ă c ă erau vremuri grele, nu trebuie s ă tragem concluzia c ă dup ă
zidirea bisericilor de c /uni01CEtre cei doi sfin ți, nu s-au mai construit și pictat altele.
“Perioada puterii bizantine care începe cu pr ăbu șirea regatului lui Samuil (1018)
și dureaz ă pân ă la c ăderea Macedoniei de Nord sub domina ția statului feudal sârb
(1282) reprezint ă începutul apogeului operelor de art ă deci și una dintre cele mai bogate
perioade din istoria portretisticii de pe teriotori ul macedoneean, având în vedere num ărul
bisericilor, frescelor și icoanelor”, consider /uni01CE K. Balabanov 15 . Pictura mural ă s-a dezvoltat
mai ales în timpul Arhiepiscopului Ohridei, Lav, (L eo) (1037–1056), fresce din secolul al
XI-lea precum cele din Vodocha sau Ohrida reprezent ând un tezaur artistic foarte
valoros, care a îmbog ățit substan țial pictura mural ă bizantin ă din Macedonia. Cele mai
importante fresce din aceast ă perioad ă, care au fost pictate spre sfâr șitul secolului al XI-
lea și începutul secolului al XII-lea, sunt cele din Velyusa (1085 – 1093), Vodocha
(1037) – al doilea strat de pictur ă, Sfânta Sofia din Ohrida (1040-1045) – fresce care
constituie cel mai bine p ăstrat ansamblu iconografic din arta bizantin ă de acum, și
Biserica celor Cincisprezece Martiri din Tiberiopol is, Strumitsa. A doua jum ătate a
secolului al XII-lea a fost o perioad ă marcat ă de frumoasele fresce din Nerezi (1164 –
1168), care constituie momentul apogeului dramatism ului picturii sârbe ști din aceast ă
perioad ă, din Biserica din Velyusa (1165-1170), și din Biserica Sfântul Gheorghe din
Kurbinovo (1191). Chiar dac ă arhitectura de acum are un profund caracter provin cial,
pictura în fresc ă din Macedonia secolelor al XI-lea și al XII-lea a egalat cele mai mari și
mai frumoase lucr ări din Imperiul Bizantin.

C. Macedonia de NE

În regiunile vestice ale Bulgariei, dup ă r ăzboaiele care au durat o jum ătate de
secol, o parte din biserici au fost reconstruite și redecorate. Din secolul al XII-lea și mai
ales din secolul al XIII-lea, suprafe țele interioare ale bisericilor vor fi „disecate” de mai
multe compozi ții înr ămate; num ărul figurilor este redus la pu ține personaje principale, iar
ornamenta ția e pu țin ă sau lipse ște. Se renun ță la orice localizare temporal ă și spa țial ă a
scenelor sau figurilor reprezentate, în a șa fel încât ele apar izolate de timp și spa țiu,
lucru subliniat de fundalul albastru deschis sau ro șu. Modelarea lin ă se deosebe ște
evident de stilizarea liniar ă a artei comnene târzii, pe când linia curbat ă, care deseneaz ă
atât contururile figurilor cât și umbrele și luminile, are deja o func ție important ă, f ără a
deveni un scop în sine. Culorile, care au mai mult o valoare simbolic ă, sunt armonizate
și se urm ăre ște evitarea nuan țelor intense și a contrastelor puternice.
Cele mai importante fresce din aceast ă perioad ă sunt cele ale Bisericii din
Batschkovo . Iat ă ce spune Tchilingirov, caracterizându-le: “figuril e sfin ților sunt
alungite, dematerializate, fe țele lungi și înguste. Spiritualizarea și seriozitatea, exprimat ă
de ochii larg deschi și, transmit în acela și timp impresia unei concentr ări depline. Sfin ții
privesc în lumea noastr ă, c ăreia i-au apar ținut și ei odat ă, și de care mai sunt lega ți doar
cu ni ște fire spirituale. Caracteristic ă este re ținerea lor solemn ă, care îi înstr ăineaz ă
parc ă de gesturile înfl ăcărate și de exprimarea sentimentelor umane. Numai scânteil e
luminate din ochii lor m ărturisesc credin ța neclintit ă și voin ța neînvins ă”. În
reprezentarea Maicii Domnului, “formele sunt spirit ualizate la maxim, expresia este
sever ă, iluminat ă de misterul mor ții, ducând lipsa oric ărei note sentimentale, chiar dac ă
din ea se desprinde presim țirea matern ă a suferin țelor de pe Cruce dar și o foarte
adânc ă compasiune. Grani țele între real și ireal, concret și abstract, natural și

15 K. Balabanov, op. cit ., p. 37.

14 supranatural sunt anulate: reprezentarea a atins in dependen ța deplin ă, tipic ă imaginii de
cult ortodoxe, a icoanei.” 16
Am prezentat toate aceste realiz ări artistice de mare importan ță din cele trei
regiuni ale Macedoniei, deoarece cunoa șterea lor permite în țelegerea mai aprofundat ă
și mai în ansamblu a artei macedoneene, putându-se a stfel urm ărirea evolu ția și
coeren ța iconografiei și tehnicii picturale.

16 Tschilingirov, Assen: “Die Kunst des christlichen Mittelalters in Bulgari en” , Union Verlag,
Berlin, 1978. p. 296.

15 Cap. III. Școala macedoneean /uni01CE, sec. XIII – XIV

• Cadru istoric
Macedonia sub st /uni01CEpânire francez ă

Odat ă cu colapsul Imperiului Bizantin și dezmembrarea lui de c ătre crucia ți,
întreaga Macedonie a devenit supus ă regatului francez al Tesalonicului, peste care a
fost numit conduc ător marchizul Bonifacio de Monteferat. Chiar dac ă au învins, noii
domni au trebuit s ă se confrunte atât cu rivalit ățile dintre ei, cât și cu tendin ța
expansionist ă a lui Kaloian și a țarului bulgar Ioanide, care, în 1207, a ajuns cu ar mata
în fa ța zidurilor Tesalonicului, capturând mai întâi Serr haiul și luându-l apoi prizonier pe
împ ăratul Constantinopolului, Balduin. Situa ția devenea tot mai confuz ă: statul bulgar
era consumat de certurile interdinastice, iar dup ă moartea lui Bonifacio, regatul francez
al Tesalonicului a c ăzut în mâinile lui Epirus și a ambi țiosului Theodor Comnen Doukas
Angelos (1215-1230). A fost învins de țarul bulgar Ivan Asen II, în 1230, a șa încât
regatul lui s-a contractat în regiunea din jurul Te salonicului, și a devenit curând supus ă
puterii în cre ștere a perioadei, imperiul Niceei. În decembrie 124 6, Ioannis III Vatatzes,
dup ă o înaintare victorioas ă, în care a capturat Serrhaiul, Melenikonul, Skopje , Veljusa și
Prilepul, a intrat triumfal în ora șul Sfântului Dimitrie, instalându-l ca guvernator p e marele
Andronic Paleologul.
Prins ă la mijlocul unor dorin țe expansioniste, unor lupte pentru supravie țuire și
dominare, dar și a unor încerec ări de recuperare a prestigiului pierdut, Macedonia a
recâ știgat ora șele Kastoria, Edessa, Ohrida, Skopje și Prilep. Totu și, momentul a fost
efemer, aceasta fiind ultima pagin ă unei legende care a tr /uni01CEit mai bine de 1000 de ani.
Condi țiile nefaste din imperiu, în foarte multe domenii, le-au permis sârbilor lui Milutin,
începând cu anul 1282, s ă intre adânc spre sud, iar mercenarilor societ ății catalane s ă
devasteze Peninsula Halkidiki și Muntele Athos (1308) ; au alimentat luptele fratr icide
între dinastiile Paleologilor și Cantacuzinilor, și au dat na ștere unor tulbur ări sociale
precum cea provocat ă de zelo ți în Tesalonic. Fort ărea ța rezisten ței morale și materiale
era puternic lovit ă de furtunile vremii. Ultimii ap ărători ai ora șelor și ai idealurilor, au
văzut moartea Serrhaiului, în 1383, și au v ăzut agonia ora șelor Drama, Zichna, Veroia,
Servia și chiar a Tesalonicului, o dat ă în 1395 și înc ă o dat ă (pentru ultima dat ă), în
1430.
În aceast ă situa ție, pentru popula ția înrobit ă, singurele puncte de referin ță și de
sprijin se g ăseau în trecutul glorios și în cultur /uni01CE, în care ei s-au refugiat în secolele aspre
care au urmat. 17 Pe planul artei religioase, s-au în ălțat numeroase biserici și s-au pictat
tot atâtea ansambluri de fresce, pictorii acestor b iserici, mae ștri ai paletei precum
Manuel Panselinos , Mihail Astrapas și Eutihie , și Georgos Kalliergis , dobândind o
aureol ă mitic ă.

17 Tratatele filosofice, versurile îndurerate, alc ătuiri ale unor oameni ca Thomas Magistros,
Dimitrios Triklinios, Theodor Kabasila, Sfântul Gri gorie Palama, Dimitrie Kidones, Constantin
Armenopoulos, ș.a.

16 Macedonia sub st ăpânire turc ă (turcocra ția)
Macedonia va fi confruntat ă cu st /uni01CEpânirea otoman ă, cu impunerea religiei
musulmane prin convertiri for țate la Islam, cu sosirea aici, la câ țiva ani dup ă c ăderea
Constantinopolului, a mii de evrei refugia ți din Spania, și cu migrarea unor popula ții
vorbitoare de limb ă slav ă și vlah ă18 . În timp ce ora șe ruinate precum Tesalonicul, victime
ale cuceririlor, erau repopulate cu oameni din toat e regiunile imperiului otoman, altele,
precum Yanitsa, erau crea ții noi, cu popula ție pur turc ă. Pe la mijlocul sec. XV, satul
Manastir avea 185 familii cre știne, Veljusa, 222, iar Kastoria, 938. Tesalonicul, un secol
mai târziu, num ăra 1087 familii cre știne și Serrhaiul 357. În Monastir, Veroia, Serrhai,
ș.a., cre știnii erau egali la num ăr cu musulmanii. Au r ămas pu țini vorbitori de limb ă slav ă
în estul Macedoniei; unii se g /uni01CEseau în vestul și nordul provinciei. Cu timpul, Macedonia a
fost spart ă în sec țiuni mai mici, dintre care Macedonia de vest a fost alipit ă ini țial
sanjaklui Skopie, apoi Ohridei și Manastirului. Macedonia central ă și de est formau
sanjakuri separate, cu capitalele la Tesalonic și Kavala. Por țiunile din nord au fost date
sanjakului de Kyustendil.
Popula ția greceasc /uni01CE a imperiului a câ știgat o mare for ță l ăuntric ă, urm /uni01CErind
părăsirea jugului str ăin, a limbilor și a religiilor str ăine. Prin încurajarea f ăcut ă de
Biserica Ortodox ă pentru p ăstrarea școlilor de limb ă greac ă, dar și prin banii primi ți din
diaspor ă, s-a reu șit p ăstrarea vie a idealurilor și a limbii. Iar odat ă cu trecerea timpului și
cu uitarea primelor decenii de robie, s-au înf ăptuit lucruri m ăre țe în multe domenii de
activitate.

• Pictura secolelor XIII – XIV, caracteristici genera le

Arta picturii murale bizantine a atins apogeul spre sfâr șitul secolului al XIII-lea și
începutul secolului al XIV-lea, fapt care coincide, deloc întâmpl /uni01CEtor, cu domnia lui
Andronic II Paleologul (1282 – 1328) 19 , aceast/uni01CE perioad /uni01CE înfloritoare fiind cunoscut /uni01CE ca
rena șterea paleolog /uni01CE. Iat /uni01CE ce spune în acest sens Viktor Lazarev: ’’Secolul a l XIII-lea
reprezint ă, f ără îndoial ă, una dintre perioadele cele mai interesante și mai agitate din
istoria picturii bizantine. În acest secol a ap ărut și s-a afirmat cu tr ăsăturile sale
fundamentale, stilul paleolog (…) Astfel, secolul a l XIII-lea dobânde ște o importan ț/uni01CE
deosebit ă pentru dezvoltarea picturii bizantine, el, și nu secolul al XIV-lea, având cea
mai mare importan ță în na șterea stilului paleolog’’ .20
Chiar dac /uni01CE școala macedoneean /uni01CE constituie un stil aparte printre alte școli de
pictur /uni01CE, și în sânul acesteia se pot face anumite distinc ții și nuan ț/uni01CE ri, între picturile
considerate macedoneene, dar provenind din decade s au secole diferite, observân-
du-se, dincolo de toate asem /uni01CEn/uni01CErile fundamentale, și anumite diferen țe. Astfel, frescele
și icoanele secolului al XIII-lea pot fi încadrate î n dou /uni01CE grupe distincte. Din primul, fac
parte crea țiile cu caracter conservator , care continuau s ă se hr ăneasc ă din tradi țiile
secolului al XII-lea, iar din al doilea grup, crea țiile avangardiste , care anticipau stilul
secolului al XIV-lea. Secolul al XIV-lea continu /uni01CE astfel și des /uni01CEvâr șește tendin țele celei
de-a doua jum /uni01CEt/uni01CEți a secolului al XIII-lea.

18 Vlahii, românii, intr ă în Macedonia începând cu secolul al VII-lea; ace știa erau la un moment
dat atât de mul ți, încât o parte a Macedoniei se numea “Valahia Mar e”.
19 Andronic Paleologul a fost un împ ărat a c /uni01CErui politic /uni01CE, opus ă faț/uni01CE de cea a tat /uni01CElui s /uni01CEu, Mihail
VIII Paleologul, a fost mult mai bine primit /uni01CE de cercurile monahale. Andronic a fost un mare
sprijinitor al c ălug ărilor în rezisten ța lor împotriva unirii Bisericii Ortodoxe cu cea Ca tolic ă.
20 V. Lazarev, op. cit. , vol. II, p. 167.

17 La fel ca și secolul al XIII-lea, și secolul al XIV-lea (perioada stilului paleolog
matur) cunoa ște tot dou /uni01CE etape în evolu ția sa, acestor etape cronologice
corespunzându-le dou /uni01CE tendin țe artistice: picturalitatea și grafismul. Odat ă cu victoria
isihast ă din a doua jum ătate a secolului al XIV-lea, se întrerupe linia de dezvoltare a
stilului pictural liber din prima jum ătate a secolului, acum ap /uni01CErând germenii și primele
semne ale unei maniere pe care o va des /uni01CEvâr și școala cretan /uni01CE.
Crea țiile artistice ale perioadei care cuprinde a doua j um /uni01CEtate a secolului al XIII-
lea și prima jum /uni01CEtate a secolului al XIV-lea, și care sunt cele mai reprezentative și
valoroase ale școlii macedoneene, sunt încadrate, de unii speciali ști, în ceea ce se
nume ște s tilul voluminos , aceast /uni01CE sintagm /uni01CE nef /uni01CEcând referire la nimic altceva decât la
una dintre cele mai importante caracteristici ale f rescelor din aceast /uni01CE perioad /uni01CE:
abordarea mai volumetric ă, în care era prezent ă și adâncimea. Fa ț/uni01CE de crea ția de la
sfâr șitul secolului al XII-lea, pe care am putea-o încad ra, pornind de la aspectul
picturilor, stilului monumental, cea de acum se prezint /uni01CE într-adev /uni01CEr, mai voluminoas /uni01CE.
Dac /uni01CE în stilul monumental, expus unei puternice influen țe orientale, predomin ă
principiile abstracte ale reprezent ării, iar p ărțile separate ale operei (figurile, decorurile
arhitectonice, stâncile), se îmbin ă într-o ordine de independen ță pur decorativ ă, care
ignor ă legile realit ății empirice, în stilul voluminos, arti știi tind spre o unitate optic ă a
imaginii. Ei se str ăduiesc s ă asigure o construc ție unitar ă a spa țiului, f /uni01CEcând figurile și
arhitectura indisolubil legate. Pentru primul stil e tipic ă insuficienta adâncime a
compozi ției; în al doilea, se v ăde ște tendin ța de spa țializare. În stilul monumental,
peisajul este extrem de concentrat și de sobru: stâncile, extrem de stilizate, seam ănă cu
ni ște decoruri plate, edificiile simple se reduc la câ teva tipuri fundamentale. În stilul
voluminos, peisajul devine mai complex: apar forme arhitectonice cu totul noi, care nu
arareori se datoresc prototipurilor elenistice. Con struc țiile devin mai voluminoase și mai
diferen țiate, tot mai adesea facându- și apari ția liniile curbe și sinuoase; stâncile î și pierd
aspectul lor grafic, și se transform ă într-o suprapunere de blocuri voluminoase. În prim ul
stil analizat, predomin ă figurile statice, monumentale, a șezate de obicei frontal, cu
ve șminte care cad în falduri armonioase. În al doilea, ele devin tot mai mici, încep s ă se
mi ște mai liber, ve șmintele p ărând s ă fluture în vânt. Faldurile liniare, într-o vreme
complet plate, cap ătă un oarecare relief. Se schimb ă treptat și modalitatea de lucru:
tu șele devin mai curajoase și mai ample, scara cromatic ă este mai complex ă și se
îmbog ățește cu tonalit ăți mai delicate. Vedem deci, ca o caracteristic /uni01CE a acestei
perioade, dezvoltarea elementelor pur picturale 21 .
Redact /uni01CErile iconografice ale secolului al XIV-lea vor îmbr /uni01CEca întregul perete al
bisericii, de la podea, pân /uni01CE la nivelul tavanului, mascând func ția structural ă unor forme.
Frescele sunt dispuse în registre suprapuse, formân d frize neîntrerupte sau o serie de
diverse scene închise, separate de o ram ă ro șie (fa șă ). Diminuarea suprafe ței scenelor
dar și redusele dimensiuni ale edificiilor, dau interior ului bisericii un caracter intim
deosebit. Cantitatea subiectelor care decoreaz ă biserica se m ăre ște sensibil, cuprinzând
și cicluri care ilustreaz ă copil ăria Pruncului Iisus, și vie ți ale sfin ților.
De asemenea, și programul iconografic cunoa ște câteva inova ții, complicându-se
evident. Se sublineaz ă mai ales esen ța mistic ă, duhovniceasc ă a serviciului divin,
ap ărând astfel o serie de noi compozi ții de ordin liturgic. Apar subiecte simbolico-
alegorice, pu țin inteligibile la prima vedere. Tot mai des apar e pisoade dramatice și
detalii de gen, care dau iconografiei o vivacitate evident ă. Arta secolelor al XIII-lea și al
XIV-lea exprim ă, fa ță de arta perioadei precedente, un dramatism și o libertate extrem ă.
Inova țiile de aici au fost duse în Occident, nu invers. P ictura mural ă a unei biserici
paleologe, d ă impresia c ă este alc ătuit ă dintr-un mare num ăr de icoane de sine

21 Ibidem, p. 168.

18 st ătatoare. Deci, nu întâmpl ător, în arta paleolog ă, pictura de icoane are o func ție atât de
important ă.
În sfera picturii icoanelor, g ăsim în aceast ă perioad ă și numeroase icoane care
reprezentau o serie de imagini independente, din De isisul m ărit sau din Marile Praznice
Împ ărăte ști, care începeau s ă decoreze iconostasele cu tot mai multe registre. U n loc
deosebit îl ocup ă și icoanele aghiografice. În centru se afll ă o figură sau semifigur ă a
unui sfânt, iar pe margini sunt scene din via ța lui. Necesitatea de a reprezenta episoade
multiple și deosebite din via ța sfântului, îi determina pe pictori s ă-și extrag ă subiectele
din izvoare literare uneori apocrife. Pictura de ic oane dovede ște astfel mai pu țin ă
rigiditate; figurile se mi șcă într-o manier ă mai dezinvolt ă și mai vioaie, nara țiunea e plin ă
de am ănunte extrase direct din via ță . Aceste tendin țe nu sunt prea puternice în icoanele
grece ști, în care se v ăde șțe o atrac ție mai puternic ă spre ideogram ă, spre schema
iconografic ă; totu și, și aici scenele icoanelor reflecta o tratare mai lib er ă a subiectului.
În icoan ă, ca și în fresc ă, totul este de acum înainte dinamic: stofele ve șmintelor
flutur ă, gestica figurilor se accentueaz ă, mi șcările lor devin tot mai libere, formele
arhitectonice se înghesuie una într-alta, în decoru rile arhitectonice predomin ă liniile
curbe și întrerupte. Figura uman ă și fundalurile arhitectonice și peisagistice se
contopesc într-un singur ansamblu, la a c ărui construc ție contribuie mult exactitatea
propor țiilor. Figurile sunt mai mici, spa țiul spore ște în adâncime. Tr ăsăturile fe ței devin
mai delicate, expresia mai pu țin sever ă. Adesea, episoadele seam ănă cu scene din
via ța cotidian ă. Și paleta se modific ă, devenind tot mai catifelat ă, mai dulce, mai
delicat ă. Culorile preferate sunt albastru ceruleum și galben verzui. Se afirm ă deci un stil
mai dezinvolt, mai pitoresc, de tendin ță umanist ă, care totu și nu este realist, ci ținte ște
spre cel mai pur transcendentalism. Iconografia p ăstreaz ă o form ă rigid ă neschimbat ă,
figurile r ămân tot lipsite de greutate și volum, construc țiile arhitectonice continu ă s ă
semene cu ni ște fantastice decoruri teatrale. Lipsesc interioare le care s ă închid ă figurile
într-un ambient empiric și real. Bizan țul r ămâne fidel dezvolt ării sale și în aceast ă faz ă
concluziv ă22 .
În ce prive ște icoanele lucrate în tehnica mozaicului, centrul principal pentru
confec ționarea acestora este Constantinopolul. Alc ătuite din tessere care nu erau mai
mari decât o g ămălie de ac, aceste icoane trebuie enumerate printre operele cele mai
des ăvâr șite ale artei bizantine.
Pictorii macedoneeni, cu marea lor îndemânare în re darea chipurilor, reu șesc s /uni01CE
dea un ethos distinctiv fiec ăruia dintre sutele de portrete. “Figurile sunt volu minoase, în
redarea lor și a celorlaltor elemente compozi ționale, folosindu-se culori str ălucitoare,
vioaie; gesturile sunt impresionante. Neobosi ții sfin ți militari sunt îmbr ăca ți în splendidele
lor armuri. Sfin ții b /uni01CEtrâni, tri ști, privesc spre tine din t /uni01CErâmul des /uni01CEvâr șirii, mustrându-te
parc /uni01CE pentru p /uni01CEcatele tale. Scenele con țin decoruri comune în era Paleologilor, cu
arhitecturi elaborate. Compozi țiile sunt îngr ămădite, cu toate figurile mi șcându-se în
spa țiul vast, interpretat în adâncimea izbitoare. În fi nal, acest întreg ansamblu
impresionant de chipuri – atât de izbitor prin m ărime, vioiciune și abunden ță de forme,
prin cromatica str ălucitoare, vie și fantasmagoric ă – d ă un sentiment de grandoare, care,
unde este necesar, arat ă și o anumit ă gra ție, urm ă a artei elenistice”, spune K.

22 Din secolul XIV, operele devin tot mai des contras emnate cu numele autorului , personalitatea
artistului neîncepând totu și s ă joace acela și rol în arta bizantin ă ca și în cea italian ă. În ciuda
apari ției semn ăturilor, continu ă s ă domine principiul de munc ă colectiv. Dac ă personalitatea
artistului nu atinge un nivel prea ridicat în secol ul XIV, cu școlile locale lucrurile se petrec altfel.
Secolul XIV este caracterizat de un proces de crist alizare a școlilor na ționale, care se elibereaz ă
treptat de influen ța celor dou ă mari centre artistice.

19 Balabanov 23 . Amprenta școlii macedoneene const ă în realismul în pictarea figurilor, îns /uni01CE
nu numai în redarea tr ăsăturilor exterioare, ci și în interpretarea și citirea lumii l ăuntrice.
De și a exercitat o influen ță enorm ă asupra culturii artistice a Italiei, Bizan țul nu a
suferit la rândul s ău nici o influen ță . “Conservator, orgolios, închis, el nu putea și nu
doreas ă o rup ă cu tradi țiile sale. Chiar și în secolul al XIII-lea, arta continu ă s ă fie la
Bizan ț parte integrant ă a unui sever sistem teologic, cu totul condi ționat de autoritatea
Bisericii. Pictura macedoneean ă nu o porne ște pe calea realismului, ci continu ă s ă-și
păstreze caracterul s ău strict religios, transcendent, spiritualist. De și începând cu secolul
al XIII-lea, Bizan țul a elaborat un nou stil, el nu formuleaz ă, cum se petrece în Europa, o
nou ă concep ție asupra lumii.”24

A. Macedonia greceasc ă

● Nordul Greciei, Tesalonicul

a. Pictura monumental ă

Din Tesalonicul secolului al XIII-lea s-au p ăstrat nenum ărate exemple de art ă
macedoneean ă, atât în domeniul arhitecturii biserice ști cât și al picturii monumentale și
iconografice.
Una dintre primele biserici macedoneene din Tesalon ic este Panaghia ton
Halkeon , având planul în cruce greac ă înscris ă, cu patru coloane, tip arhitectonic care
și-a f ăcut apari ția pentru prima dat ă în perioada dinastiei macedoneene 25 . Din pictura
care acoperea odat ă întregul edificiu, s-au p ăstrat doar fragmente, majoritatea datând
din al doilea sfert al secolului al XI-lea, dar și din secolul al XIV-lea, fresce care
formeaz ă împreun /uni01CE un armonios complex iconografic.
O alt ă biseric ă decorat ă tot în aceast ă perioad ă este Biserica Osios David a
Mănăstirii Latomou , un edificiu care ocup ă un loc foarte important în istoria arhitecturii,
deoarece este un tip timpuriu de biseric ă cu cupol ă, în form ă de cruce, un fel de
predecesoare a tipului în cruce greac ă înscris ă. Decora ția interioar ă const ă din
mozaicuri și picturi murale, datând din secolele al V-lea, al XII-lea și al XIII-lea.
Tot aici merit ă amintit ă și Biserica Sfântul Pantelimon , un alt edificiu în cruce
greac ă înscris ă, odat ă complet decorat cu fresce care dateaz ă din perioada de tranzi ție
dintre secolele al XIII-lea și al XIV-lea.
Din perioada de început a secolului al XIV-lea, s-a u p ăstrat în Tesalonic
Bisericile Sfânta Ecaterina și Sfin ții Apostoli , edificii care au între ele foarte multe
similitudini arhitectonice și iconografice, și care sunt printre cele mai frumoase
monumente bizantine din Tesalonic. Acestea dou ă biserici de tip compozit, cu planul în
cruce greac ă înscris ă, cu o turl ă central ă și patru turle laterale, având coloane în
interiorul naosului. Picturile, datând din 1310 – 1 314, și p ăstrate și în aceste cazuri doar

23 Kosta Balabanov – “ The icons … ”, p. 13.
24 V. Lazarev, op. cit., vol. II, p. 264.
25 Ioannis Touratsoglou: Macedonia: Hystory, monuments, museums , Ed. Ekdotike Atena, Atena,
2000, p. 102.

20 fragmentar, sunt unele dintre cele mai rafinate și valoroase fresce paleologe de aici. Mai
mult, în mozaicurile din Sfin ții Apostoli, noul stil de pictur ă macedoneean ă dobânde ște
expresia sa deplin ă, motiv pentru care unii istorici de art ă consider ă aceste mozaicuri ca
fiind principalul exemplu de pictur ă monumental ă din Tesalonicul secolului al XIV-lea,
reprezentative pentru întreaga art ă paleolog ă.
Nu putem s ă nu amintim aici Biserica Achiropiita , o construc ție de secol V,
pictat ă în perioada școlii macedoneene, renumit ă pentru icoana nef ăcut ă de mân ă a
Maicii Domnulului care se afl ă în ea.
Tot de la începutul secolului al XIV-lea se remarc ă Paraclisul Sfântul Eftimie
din Biserica Sfântul Dimitrie, care ad ăposte ște frescele de o deosebit ă valoare pictate de
marele Manuil Panselinos, împreun ă cu un colaborator. Dimensiunile mici ale
paraclisului nu au oferit arti știlor suprafe țe mari pe care ei s ă-și întind ă compozi țiile;
totu și, aceste dimensiuni reduse nu i-au împiedicat s ă realizeze o pictur ă de cel mai înalt
nivel. Din cauza st /uni01CErii de conservare destul de precare, picturile mura le ale Paraclisului
Sfântul Eftimie nu prea sunt cunoscute. Cu toate ac estea, înalta lor calitate artistic ă le
încadreaz ă în rândul crea țiilor de mare ținut ă artistic /uni01CE ale paleologilor.
Renumit ă pentru frescele ei de o extraordinar /uni01CE calitate, e Biserica Sfântul
Nicolae Orfanul , /uniF020tot din secolul al XIV-lea. Biserica e bogat decora t ă cu fresce de o
foarte mare valoare, care dateaz ă din 1310 – 1320, perioada celei mai mari înfloriri a
artei paleologe în Tesalonic, și din care se p /uni01CEstreaz /uni01CE cea mai mare parte. Întregul
interior e acoperit cu o mare varietate de cicluri iconografice. Precum se obi șnuia în
pictura mural /uni01CE a epocii, temele sunt grupate în benzi orizontale. Frescele, al c ăror autor
nu este cunoscut, dar despre care se presupune c ă va fi fost acela și care a pictat în
Mănăstirea athonit ă Hilandari, a propus aici câteva solu ții iconografice de care, de atunci
înainte, s-a ținut cont pân ă în zilele noastre. Aici se pare c ă a fost zugr ăvit pentru prima
dat ă Iisus Hristos în ve șmântul liturgic polistavros, în cadrul scenei Împ ărt ăș irii Sfin ților
Apostoli.
Câteva teme iconografice foarte rar întâlnite g ăsim și în frescele din Galeria lui
Grigore , de la jum ătatea secolului al XIV-lea, pictate de discipolii l ui Ioan Theorianus.
O alt ă biseric ă important ă din Tesalonicul acestei perioade este foarte micu ța
Biseric ă a Schimb ării la Fa ță a Mântuitorului , construit ă în anul 1330, cu un plan în
cruce greac ă înscris ă, și cu o turl ă foarte mare, dac ă e raportat ă la dimeniunile reduse
ale paraclisului. “Picturile murale de aici, care d ateaz /uni01CE din 1350 – 1370, ofer ă prin
tehnica lor o m ărturile pre țioas ă despre crea țiile artistice necunoscute ale Tesalonicului
de la mijlocul secolului al XIV-lea, desoperindu-ne tematica și orient ările duhovnice ști ale
picturii din aceast ă decad ă.” 26
Alte fresce care merit ă men ționate se g ăsesc în Biserica M ănăstirii Vlatadon ,
unul dintre edificiile religioase cele mai reprezen tative ale Tesalonicului, construit
deasupra locului din care Apostolul Pavel a predica t tesalonicenilor.
Din a doua jum ătate a secolului al XIV-lea, s-a p /uni01CEstrat Biserica Profetului Ilie .
Catoliconul fostei m ănăstiri de aici e una dintre cele mai complexe struct uri create de
arhitectura bizantin ă de la mijlocul secolului al XIV-lea, combinând tr ăsături ale
arhitecturii monahale din Sfântul Munte cu cele din arhitectura eclesial ă local ă din
Tesalonic. Pictura de aici, care dateaz ă de la sfâr șitul secolului al XIV-lea, începutul
secolului al XV-lea, este una din ultimele realiz ări ale picturii din perioada paleolog ă.
Tot în Macedonia greceasc ă s-au mai p ăstrat alte dou ă biserici din perioada
macedoneean ă în Mystra. Una dintre ele este Biserica Hodeghitria Aphendiko , o
biseric ă cu un plan pe cât de individual, pe atât de intere sant, care combin ă planului
basilical cu cel cruciform. Pictorii anonimi care a u lucrat în Aphendiko, și care au venit

26 Monuments of Thessaloniki , Molhos Editions, Thessaloniki, 2003, p.16.

21 probabil din Constantinopol, au l /uni01CEsat aici câteva din cele mai valoroase fresce ale
secolului al XIV-lea.
Cealalt ă biseric ă este aceea mitropoliei din Mystra, având hramul Sfântului
Dimitrie . Planul arhitectonic combin ă tipul bazilicii cu trei nave, la nivelul inferior, cu cel
al bisericii cruciforme cu cinci cupole, la nivelul superior. Decorarea iconografic /uni01CE a
bisericii mitropolitane de aici, executat /uni01CE între 1270-1285, prezint /uni01CE un stil foarte pu țin
omogen. Cu toate acestea, varietatea adus /uni01CE de diferitele școli de pictur /uni01CE în care s-au
lucrat frescele de aici, confer /uni01CE acestei biserici un loc special în istoria artei b izantine,
pictura oferind un fel de panoplie a stilurilor vec hi, care prefigurau unele dintre cele mai
bune lucr /uni01CEri ale Rena șterii paleologe.

b. Arta icoanelor

Tesalonicul, centrul liturgic al Imperiului Bizanti n, ad /uni01CEposte ște unele dintre cele mai
frumoase și prestigioase icoane macedoneene. Pictura de icoan e din aceast /uni01CE perioad /uni01CE,
ilustrat /uni01CE de un num /uni01CEr destul de mare de lucr /uni01CEri, se dovede ște a fi superioar /uni01CE din punct
de vedere calitativ fa ț/uni01CE de oricare alt /uni01CE regiune a Greciei. Unele dintre aceste icoane se
g/uni01CEsesc în diferite biserici, dar majoritatea dintre e le sunt grupate în Muzeul Civiliza ției
Bizantine și în Muzeul M /uni01CEn/uni01CEstirii Vlatadon.
Dintre numeroasele icoane ad ăpostite de Muzeul Civiliza ției Bizantine în incinta
mai multor s ăli, ne atrage aten ția în mod deosebit icoana lui Iisus Hristos În țelepciunea
lui Dumnezeu, datând de la începutul sec. al XIV-le a, și care constituie un tip iconografic
nemaiîntâlnit în pictura macedoneean /uni01CE. În muzeu se mai p /uni01CEstreaz /uni01CE o icoan ă deosebit
de frumoas /uni01CE a Maicii Domnului cu Pruncul, tot din jurul anilor 1300, dar și câteva
fragmente de fresce macedoneene.

• Sfântul Munte. Manuil Panselinos

a. Pictura monumental ă

Pictura monumental /uni01CE athonit /uni01CE a atins apogeul spre sfâr șitul secolului al XIII-lea și
începutul secolului al XIV-lea, în înfloritoarea pe rioad /uni01CE a rena șterii paleologe. Am v /uni01CEzut
la începutul capitolului care sunt caracteristicile acestei extraordinare școli de pictur /uni01CE
care s-a dezvoltat acum. Au existat multe ateliere faimoase ale școlii macedoneene;
deasupra tuturor era îns /uni01CE atelierul lui Manuil Panselinos .
Numele acestui pictor care a avut o contribu ție decisiv /uni01CE în dezvoltarea picturii
murale și iconografice bizantine, și-a câ știgat un statut mitic în tradi ția athonit ă. Faptul
nu e lipsit de importan ță , întrucât constituie un indiciu al rolului importa nt pe care l-a avut
pictura de înalt ă calitate f ăcut ă în lumea bizantin ă ortodox ă; un mare artist sau pictor
iconar era privit ca un mare erou, dep ăș ind uneori în faim ă chiar și mari asce ți.
Toate informa țiile despre Panselinos vin din Manualul Pictorului, Erminia, care a
fost scris ă la începutul secolului al XVIII-lea de c /uni01CEtre cunoscutul c ălug ăr Dionisie, n ăscut
în Fourna, și care a tr ăit în Muntele Athos în prima jum ătate a secolului al XVIII-lea.
Corectitudinea tradi ției și a informa țiilor cu privire la originea lui Panselinos, e conf irmat ă
și de faptul c ă arta sa se încadreaz ă în stilul altor lucr ări ale perioadei, pe care le g /uni01CEsim
în Tesalonic, Veria, Sfântul Munte, Ohrida și în Serbia Cental /uni01CE, și care au fost pictate
într-un stil foarte apropiat de cel de la M ănăstirea Protaton 27 , în care a lucrat, f ără nici o

27 Frescele din Protaton sunt de obicei superioare în compozi ție și calitate, deci e de presupus c ă
sunt de dat ă anterioar ă (1290) și c ă au servit ca modele pentru frescele din Ohrida.

22 îndoial ă, Panselinos. Examinat în contextul artistic al epocii sale, Panselinos s e prezint ă
ca reprezentantul cel mai de seam ă al școlii din Tesalonic în perioada înfloririi sale, la
sfâr șitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea. Panselinos a fost comparat
de istorici de art /uni01CE din secolul al XIX-lea – impresiona ți de frumuse țea picturilor sale
murale – cu Giotto sau chiar și cu Rafael, compara ție care îl plaseaz /uni01CE în panteonul
marilor pictori din toate epocile.
În urma tuturor cercet /uni01CErilor mai ales de dat /uni01CE recent /uni01CE, putem completa ast /uni01CEzi
tabloul legat de personalitatea artistic ă a lui Panselinos. Cercet ătorii atribuie șapte
ansambluri iconografice și fragmente, lui Panselinos și atelierului s /uni01CEu.
Astfel, cea mai veche fresc ă p ăstrat ă de la Panselinos este fragmentul din Marea
Lavr /uni01CE, reprezentându-l probabil pe Sfântul Nicolae , restul compozi ției nemaip /uni01CEstrându-
se. Acest portret p ăstrat e o lucrare de înalt ă expresivitate artistic ă, fiind unul dintre cele
mai remarcabile din întreaga activitate a lui Panse linos.
Frescele Mănăstirii Protaton constituie cea mai important ă oper ă a marelui
maestru. Frescele de aici sunt singurele atribuite aproape în unanimitate lui Panselinos,
atribuirile celorlaltor fresce și icoane făcându-se în compara ție cu pictura de aici.
Biserica M /uni01CEn/uni01CEstirii Protaton, cu planul ei arhitectonic neactual pentru perioada
respectiv /uni01CE și destul de neobi șnuit în Sfântul Munte, de bazilic /uni01CE cu transept, îi va conferi
artistului suprafe țe mari, care îi vor permite s ă-și extind ă cu u șurin ță compozi țiile. De
acest avantaj, Panselinos s-a folosit în cel mai bu n mod, reu șind nu doar s ă dea unitate
și coeren ț/uni01CE întregii decora ții, ci și s ă înving ă dificultatea adapt /uni01CErii unui program
iconografic care a fost gândit pentru biserica cu t url /uni01CE, la suprafa ța unei bazilici.
Programul iconografic a fost inevitabil adaptat și pe alocuri modificat, în m /uni01CEsura în care
suprafa ța și forma zidului o cereau. Din decorarea bisericii s -a p /uni01CEstrat cea mai mare
parte. Totu și, distrugerea picturilor murale din sectoarele mai înalte ale pere ților, din
col țuri și din alte zone, nu ne permit s ă avem o imagine absolut complet ă a întregului
program iconografic.
Dup /uni01CE cum spune Tzigaridis, ’’principala caracteristic ă a picturii lui Panselinos o
reprezint ă caracterul memorialistic al compozi țiilor, care sunt simetrice și egale,
caracterul narativ de prezentare a scenelor, corela rea pozi țiilor și a mi șcărilor,
prezentarea pictural /uni01CE a corpurilor, care se observ ă și la formele feminine, modul de
redare a unor forme anatomice ale fe țelor, influen ța artei antice grece ști, profunzimea în
prezentarea decorului arhitectonic, dar și dramatismul și realismul vizibil în aceast /uni01CE
redactare iconografic /uni01CE plin /uni01CE de un profund spiritualism’’. 28
Personalitatea lui Panselinos a venit spre noi ca o figur /uni01CE pe jum /uni01CEtate mitic /uni01CE, pe
jum /uni01CEtate istoric /uni01CE. Munca lui, a șa cum s-a p /uni01CEstrat în Protaton, e reprezentativ /uni01CE pentru o
întreag /uni01CE epoc /uni01CE și pentru o întreag /uni01CE școal /uni01CE: școala macedoneean /uni01CE, Panselinos fiind
nesecatul izvor artistic bizantin, din care s-au ad /uni01CEpat atât colaboratorii și contemporanii
s/uni01CEi, cât și genera țiile ce i-au urmat. ‘’Frescele din Marea Biseric /uni01CE a Protatonului fac din
Panselinos, exponentul suprem al școlii macedoneene, și din opera lui, ceva
inegalabil”. 29
Manuil Panselinos a mai pictat și Paraclisul Sfântul Eftimie din Biserica Sfântul
Dimitrie din Tesalonic, dar despre aceasta am vorbi t în contextul prezent ării bisericilor
macedoneene din Tesalonic.
Pe baza analizei stilistice, istoricii de art ă din spa țiul grecesc 30 consider ă c ă și
frescele din exonartexul catoliconului M ănăstirii Vatopedu îl au tot pe Panselinos ca

28 Τσιγαριδασ, Ε. Ν.: ”Μανουιλ Πανσελινοσ, εκ του Ιερου Ναου του Ποτατου ”, Αγιορειτικη
Εστια, θεσσαλονικη, 2003 , p. 51.
29 Ibidem, p. 11.
30 Ibidem, p. 23.

23 autor. Frescele din Vatopedu prezint ă multe similitudini cu cele din Protaton, înrudire ce
vizeaz /uni01CE nu doar maniera de redare a scenelor, ci și conexiunea iconografic ă a acestora.
Și maniera red /uni01CErii ve șmintelor și a carna ției prezint /uni01CE numeroase analogii cu pictura din
Protaton. Luând în considerare aceste aspecte, pare foarte probabil ca pictorul de aici
să fi fost însu și Panselinos, dac /uni01CE nu unul din colegii s /uni01CEi. În a doua variant ă, acest alt
pictor va fi preluat elemente din stilul maestrului din Protaton, dar cu o tendin ță excesiv /uni01CE,
frecvent prea nenatural ă, dar totu și foarte expresiv ă. Noble țea evidentă în frescele din
Protaton e u șor pierdut ă, mai ales în portretele de grup 31 . Diferen țele care se observ ă
între Protaton și Vatopedu, pot s ă se datoreze și distan ței de zece ani care se
presupune c /uni01CE ar fi existat între ele, sau execu ției artistice diferite a artistului și a
atelierului s ău. Al /uni01CEturi de frescele din Protaton, picturile athonite m acedoneene cele mai
prestigioase r /uni01CEmân cele de la Vatopedu.
Pe lâng ă frescele din Protaton, Lavr ă și Vatopedu, Dionisie i-a mai atribuit lui
Panselinos și catoliconul M ănăstirii Pantocrator , care e totu și pu țin probabil s ă-i fi
apar ținut lui, dac ă se ține cont de perioada prea mare de timp trecut ă de la primele sale
fresce (1300 → 1370). În ciuda informa țiilor pe care le avem, nu putem face o
reconstituire cronologic ă ferm ă a opusului panselinian, dat fiind faptul c ă doar în
Vatopedu avem o dat ă precis ă, 1312.
Independent de picturile lui Manuil Panselinos, luc r ările școlii macedoneene pot fi
admirate și în Mănăstirea Hilandari , tot de pe Muntele Athos, pictat ă prin anul 1320.
Extraordinarele fresce cu care a fost decorat /uni01CE întreaga biseric /uni01CE, par s /uni01CE fie opera unui
pictor din Tesalonic, probabil acela și care a pictat și în Biserica Sfântul Nicoale Orfanul.
Unii istorici de art /uni01CE sunt de p /uni01CErere c /uni01CE în ambele biserici este vorba de atelierul lui Mih ail
Astrapas și Eutihie, autorul fiind un pictor deosebit de tale ntat, probabil fost ucenic pe
șantierul marilor mae ștri. Fresce macedoneene se mai p ăstreaz ă și în câteva din
capelele m ănăstirii.
Caracteristicile școlii macedoneene s-au p ăstrat într-o m ăsur ă mai mic ă sau mai
mare în toate frescele și icoanele din Muntele Athos, pân ă la începutul secolului al XVI-
lea, când a început s ă se simt ă un declin în calitatea picturii.
b. Arta icoanelor
Ieromonahul Dionisie din Furna men ționeaz /uni01CE în Erminie în mai multe locuri c ă
Manuil Panselinos s-a ocupat și cu pictarea icoanelor; Dionisie mai m /uni01CErturise ște c /uni01CE el
însu și a înv ățat pictura bisericeasc /uni01CE, imitând oarecum icoanele lui Panselinos 32 . Aceast ă
referire la activitatea lui Panselinos ca iconar, v ine s ă completeze tradi ția oral ă și scris ă,
care atribuie lui Panselinos execu ția unor icoane portabile în M /uni01CEn/uni01CEstirile Vatopedu,
Hilandari, Marea Lavr /uni01CE și Prodromu 33 .
Pe baza tradi ției athonite și a cercet /uni01CErillor din ultimii ani, exist /uni01CE un num /uni01CEr de
șapte icoane din Sfântul Munte sunt atribuite lui Pa nselinos și atelierului s ău. În primul
rând icoanele din iconostasul M ănăstirii Hilandari , lucrate probabil prin 1293, din care
s-au p ăstrat icoanele împ ărăte ști ale Mântuitorului și Fecioarei și icoana pr ăznicar a
Aducerii Fecioarei la Templu. Apoi, amintim cele do u ă icoane din iconostasul M ănăstirii
Vatopedu , înf ățișându-i pe Sfin ții Gheorghe și Dimitrie, dar și icoana lui Iisus Hristos
Pantocrator, de la aceea și m ănăstire. Tot lui Panselinos i se mai atribuie o icoan ă a
Sfântului Dimitrie din Marea Lavr ă, dar și o icoan /uni01CE în mozaic a Sfântului Ioan
Evanghelistul, tot de acolo, ambele datând de la sf âr șitul secolului XIII.

31 /uniF02E/uniF020Ξυγγοπουλοσ, Ανδρεασ, ”Μνηµειακη ζογραφικη του Αγιου Ορουσ ”, Νεα Εστια, 1981.
32 Dionisie din Furna, op. cit ., p. 13.
33 Σοτιριου, Μ., ”Η Μακεδονικη σκολυ και η λεγοµενη σκολη Μιλουτιν ”, ∆ελτιο Ηριστιανικν.
Αρκεολογικησ Εταιρειασ, περ ∆, τοµ Ε, 1969.

24 Aceasta, împreun /uni01CE cu alte icoane mozaicate din Athos, de dat /uni01CE mai târzie, dar
tot din perioada paleolog /uni01CE, sunt mici ca dimensiune, dar magnific lucrate, cu tessere
foarte mici, cu fondul de cele mai multe ori aurit.
Pe baza acestor icoane atribuite lui Panselinos, câ teva cu dubii, câteva cu
siguran ț/uni01CE și pe deplin, stilul acestuia se dezv ăluie ca unul al unei evolu ții lente, cu o
permanent ă și ferm ă în țelegere a prototipurilor clasice, chiar contrare ve hementelor și
frecventelor schimb ări ale procedeelor stilistice ale contemporanilor și egalilor s ăi, Mihail
și Eutihie 34 , lucr ările lui continuând s /uni01CE uimeasc /uni01CE privitorii pân /uni01CE în zilele noastre.
Al ături de aceste icoane ale marelui Panselinos, în Sf ântul Munte se p ăstreaz ă
multe altele, probabil de o valoare egal ă, care fascineaz ă prin incredibila lor realizare
artistic ă ochii și sufletele credincio șilor. Majoritatea se g ăsesc în M ănăstirea Vatopedu.

B. Macedonia de Nord și Nord-Vest

a. Pictura mural ă

Pentru Bizan ț și pentru toate ță rile balcanice, secolul al XIII-lea reprezint ă
perioada unor evenimente istorice foarte importante , care s-au r ăsfrânt, într-un fel sau
altul, și în arta Macedoniei din nordul Greciei. Statul med ieval sârb, sub conducerea
regelui Ștefan Milutin, în anul 1282 î și m ăre ște grani țele și în Macedonia, cu scopul de a
ajunge la Marea Egee. Înc ă de la prima incursiune, a fost cucerit ora șul Scopje, al ături
de alte teritorii, care pentru Bizan ț au avut o mare importan ță , datorit ă drumurilor
strategice de pe valea râului Vardar, ș.a., care închideau leg ăturile pe uscat dintre
Tesalonic și teritoriile din Balcani. Folosind bog ățiile proprii, dar și acelea dobândite în
urma incursiunilor de pe teritoriul Bizan țului, regele Milutin începe o activitate de
construc ții extrem de intens ă, în /uni01CElțând biserici noi și restaurându-le pe cele semidistruse.
Astfel, pentru pictura mural ă și iconografic ă din Macedonia, secolul al XIII-lea este una
din perioadele cele mai fructuoase și bogate. Excep țional de bine conservatul ansamblu
de fresce din Ohrida și numeroasele icoane p ăstrate pân ă ast ăzi într-o stare foarte
bun ă, permit analizarea caracteristicilor de baz ă ale dezvolt ării picturii în Evul Mediu, nu
numai în Macedonia și Balcani, ci și pe teritoriul întregului Bizan ț, și mai permit formarea
unei viziuni cronologice asupra picturii din aceast ă perioad ă și posibilitatea urm ăririi
dezvolt ării noilor concepte din pictura iconografic /uni01CE.
La nivelul pe care l-a atins pictura în Macedonia d e nord și nord-vest, și-au adus
contribu ția atât unele persoane de la curtea regilor sârbi, cât și Arhiepiscopia din Ohrida.
Înc ă din sec. XII, Arhiepiscopia avea un referent cultu ral (diaconul Ioan) îns ărcinat cu
men ținerea rela țiilor dintre Arhiepscopie și cele patru școli de pictur ă bisericeasc ă
existente în acea vreme în Ohrida. F ără sprijinul constant venit din partea autorit ăților
biserice ști, pictori precum Mihail Astrapas și Eutihie nu ar fi avut prilejul s ă zugr ăveasc ă
capodopere perecum Biserica Peribleptos.

Din primele decenii ale secolului al XIII-lea provi ne pictura p ăstrat ă fragmentar a
Bisericu ței Sfântului Erasm din Be č, de lâng ă lacul Ohrida, oper ă a unui talentat
pictor local.

34 Manolis Katsidakis, “L’evolution … “ , p. 19.

25 Tot din aceast ă perioad ă dateaz ă și frescele din Biserica Sfântul Nicoale din
Manastir . Concep ția artistic ă a pictorilor de aici e complet arhaic ă, apar ținând artei
secolelor al XI-lea și al XII-lea, fiind în alte locuri dep ăș it ă.
Măsura prezen ței tradi ției picturii comnene în operele unui mare num ăr de pictori
din ultimele decenii ale secolului al XIII-lea, est e cel mai bine ilustrat ă de frescele
Bisericii Sfântul Ioan Bogoslovul din Kaneo , de pe malul lacului Ohrida. Programul
iconografic e strâns legat de cel al Bisericii Peri bleptos din Ohrida, pictorii provnind f ără
îndoial ă din cercul lui maestrului Ioan Theorianus. 35
Una dintre cele mai importante biserici sârbe ști, construit ă în stilul școlii
arhitectonice de Raska, este Biserica M /uni01CEn/uni01CEstirii Mileseva . Singura nav /uni01CE se întinde de
la vest spre est. În /uni01CEuntru, turla se înal ț/uni01CE pe câteva arcuri, într-un aranjament în form /uni01CE de
scar /uni01CE. Primul strat de pictur /uni01CE din biseric /uni01CE dateaz /uni01CE din anul 1230, aceste fresce de secol
XIII putând fi considerate ca “una dintre cele mai remarcabile realiz /uni01CEri ale întregii picturi
europene din acea perioad /uni01CE” 36 . Mai exist ă și un al doilea strat de pictur ă, din secolul al
XVI-lea. Aceste fresce au fost distruse într-un inc endiu, dar ele astfel au salvat,
ac ționând ca strat protectiv, frescele precedente, mul t mai valoroase, din secolul al XIII-
lea.
Pictura din secolul al XIII-lea de pe teritoriul Ma cedoniei se încheie cu frescele
pictorului anonim al Bisericii Sfântul Nicolae din satul Varos de lâng ă Prilep .
Coloritul suprafe țelor pictate, pe de-o parte, precum și tendin ța de prezentare
caricatural ă a anumitor chipuri, descoper ă psihologia unui pictor provincial care se
str ăduie ște s ă picteze nu numai anumite teme biblice, ci s ă sublinieze și pozi ția sa
personal ă referitoare la con ținutul și impresia final ă pe care o las ă asupra vizitatorilor
scenele pictate.
Cu toate c /uni01CE nu e îmbr /uni01CEcat /uni01CE cu marmur /uni01CE scump /uni01CE pe zidurile exterioare și nici cu
reliefuri bogate la portaluri și la ferestre, Biserica Sfintei Treimi a M /uni01CEn/uni01CEstirii Sopo čani
ad /uni01CEposte ște în interiorul ei una dintre cele mai splendide c olec ții de pictur /uni01CE din secolul al
XIII-lea din Europa. Dintre cele trei straturi de p ictur ă care se g ăsesc în biseric ă, cel mai
vechi, datând din anii 1273 -1274, este și cel mai valoros. “Ceea ce face Sopo čani atât
de deosebit /uni01CE este, mai presus de orice, acea minunat /uni01CE sintez /uni01CE de energie creativ /uni01CE
clasic /uni01CE și de sensibilitate cre știneasc /uni01CE, o combina ție subtil /uni01CE între trupesc și duhovnicesc,
între real și imaginar, între obiectivitatea intelectual /uni01CE și subiectivitatea tr /uni01CEirilor suflete ști.
Nu este nimic nearmonios în Sopo čani: totul e o parte a unui întreg ansamblu, al c /uni01CErui
frumuse țe nimic nu o poate diminua, nici chiar câte o culoa re crud /uni01CE, un gest for țat sau o
lumin /uni01CE violent /uni01CE, care pot face o form /uni01CE s /uni01CE par /uni01CE rigid /uni01CE, pentru c /uni01CE pictorul din Sopo čani a
fost unul dintre cei mai subtili și sofistica ți cromatologi din vechea pictur /uni01CE sârbeasc /uni01CE, un
artist capabil s /uni01CE g /uni01CEseasc /uni01CE cea mai rafinat /uni01CE armonie cromatic /uni01CE posibil /uni01CE și s /uni01CE scalde
picturile lui într-o lumin /uni01CE care pare s /uni01CE fi fost filtrat /uni01CE prin voalul ce ții”. 37 Desenul lui stilizat
confer /uni01CE tuturor formelor și gesturilor un farmec aparte. În Sopo čani, cele mai importante
elemente constitutive ale picturii – linia, culoare a și volumul, sunt aduse într-o armonie
perfect /uni01CE, comunicând puternic mesajul subiectului și al artistului.

35 Σοτιριου, Μ: ”Η Μακεδονικη σκολυ και η λεγοµενη σκολη Μιλουτιν ”, ∆ελτιο Ηριστιανικησ
Αρκεολογικησ Εταιρειασ, περ ∆, τοµ Ε, 1969 /uniF02E , p 84.
36 V. Djuric, Srpska dinastija i Vizantija na freskama u manastir u Milesevi, rev. Zograf, nr 22/
1992, p.17.
37 Olivera Kandic, The Architecture and the Painting of the Church of Sopo čani , Serbian Unity
Congress, 1998, P III, p. 2.

26 Bisericile pictate de Mihail Astrapas și Eutihie

Mul ți cercet ători ai picturilor lui Mihail și Eutihie încearc ă s ă g ăseasc ă
răspunsuri care se refer ă mai ales la locul lor de na ștere, la școlarizarea și activitatea lor
înainte de sosirea în Ohrida. Din cauza lipsei docu mentelor scrise, este imposibil s ă se
determine cu precizie pân /uni01CE și locul lor de na ștere. Analiza stilistic ă a frescelor din
Biserica Sfintei Fecioare Peribleptos (prima pe car e au pictat-o cei doi corifei), dar și alte
dovezi, i-au f /uni01CEcut pe majoritatea cercet /uni01CEtorilor s /uni01CE ajung /uni01CE la concluzia c ă școala și
educa ția acestor pictori a fost legat ă de ora șul Tesalonic, în care, tot atunci, au tr ăit și au
lucrat cunoscu ții pictori Manuil Panselinos și Gheorgos Kalierghis.
În anul 1295 a fost construit ă în Ohrida Biserica Sfintei Fecioare Peribleptos ,
care ad ăposte ște printre cele mai bine p /uni01CEstrate fresce ale perioadei, nu doar din
Macedonia, care îi au ca autori pe Mihail Astrapas și Eutihie. În Biserica Peribleptos din
Ohrida, cei doi mae ștri au pictat compozi ții de o mare raritate, unele dintre ele chiar
unice în arta bizantin ă, proclamând totodat ă iconografia noii ere. Astfel, Viziunea
Sfântului Petru al Alexandriei intr ă în diaconicon pentru prima dat ă, și de atunci e
totdeauna prezent ă acolo. Reprezentarea ve șmintelor de ceremonie a episcopilor –
sacosul, a șa cum apar în cazul arhiepiscopului Ohridei, Sfântul C-tin Cabasila , e cea
mai veche de acest fel. Tot aici, Maicii lui Dumnez eu i-a fost dat ă cea mai ampl ă
celebrare vizual ă. “Frescele din Peribleptos con țin elemente care vorbesc despre o
căutare intens ă a unor noi c ăi, a unor noi modalit ăți de reprezentare, care s ă con țin ă mai
mult realism și totodat ă mai mult ă dinamic ă interioar ă. Pictorii se str ăduiesc s ă-și
însu șeasc ă spa țiul care merge spre adâncul compozi ției, iar acolo unde reu șesc, se
creeaz ă impresia celei de-a treia dimensiuni, ceea ce ofer /uni01CE întregii compozi ții un nou
aspect – acela al unui spa țiu narativ în care se desf ăș oar ă cunoscutele evenimente
biblice. Aici, Mihail și Eutihie au rezolvat problema spa țial ă tot mai bine, din compozi ție
în compozi ție.” 38
O alt ă biseric ă ale c ărei fresce au fost pictate de atelierul lui Mihail și Eutihie,
este Catedrala Sfintei Fecioare Ljevisa din Prizren . Prin adaptarea arhitecturii bisericii
pe care o putem vedea în zilele noastre, la biseric a mai veche, peste care a fost în ălțat ă,
s-a creat una dintre cele mai frumoase edificii med ievale sârbe ști, care nu a fost
construit în conformitate cu vreo alt /uni01CE biseric /uni01CE, ci dup /uni01CE un plan original. Biserica prezint /uni01CE
o combina ție a planului ini țial al bazilicii cu trei nave, cu cel al bisericii în cruce înscris /uni01CE,
cu cinci turle, cu vestibului exterior și un turn-clopotni ț/uni01CE cu dou /uni01CE etaje, deasupra.
Varietatea elementelor constructive folosite în rec onstrucția catedralei din Prizren, pot fi
ușor observate în arcadele interioare care urmeaz /uni01CE adecvat spa țiul disponibil. Totu și,
adev /uni01CErata bog /uni01CEție de forme și texturi arhitectonice e cea mai evident /uni01CE în fa țade , bog /uni01CEție
necunoscut /uni01CE pân /uni01CE atunci în arhitectura sârbeasc /uni01CE. În ce prive șțe decora ția pictat /uni01CE,
biserica p /uni01CEstreaz /uni01CE dou /uni01CE straturi de fresc /uni01CE: primul, de la începutul sec. XIII, iar al doilea,
de la începutul sec. XIV; ambele au fost îns /uni01CE puternic afectate odat /uni01CE cu transformarea
bisericii în moschee. Aici, pictorul tesalonicean a avut aici ocazia s /uni01CE-și demonstreze
talentul lui excep țional și experien ța câ știgat /uni01CE de-a lungul anilor, în demersul de
transformare plin /uni01CE de via ț/uni01CE a picturii bizantine de atunci.
Și în Biserica Mântuitorului din Ži ča, decorat /uni01CE la începutul secolului al XIV-lea,
se g /uni01CEsesc câteva fresce de mare valoare. Frescele de aic i au fost executate tot de mâna

38 Vojislav Djuric, Les etapes stylistique de la peinture byzantine ver s 1300. Constantinopole,
Thessalonique, Serbie , The International Congress of Byzantine Studies, Thessaloniki, 1995,
p.8.

27 maestrului Astrapas, între anii 1309 și 1316 39 . În biseric ă mai sunt și alte dou ă staturi de
pictur ă mai vechi, constituind entit ăți diferite.
M/uni01CEn/uni01CEstirea Studeni ča, care e considerat /uni01CE “biserica-mam /uni01CE” a tuturor bisericilor
sârbe ști 40 , a fost construit ă între anii 1196 și 1235, fiind închinat /uni01CE Intr /uni01CErii în Templu a
Maicii Domnului . Biserica are o singur /uni01CE nav /uni01CE și o cupol /uni01CE. La cap /uni01CEtul estic se afl /uni01CE absida
cu trei laturi a altarului, iar nartexul extins est e orientat spre vest. La nord și la sud, se
afl /uni01CE dou /uni01CE anticamere. În anul 1230 a fost ad /uni01CEugat un exonartex care combin /uni01CE stilul
romanic cu cel bizantin. Întâlnirea acestor dou /uni01CE stiluri, a avut drept consecin ț/uni01CE apari ția
unui stil deosebit de arhitectur /uni01CE, cunoscut sub numele de Școala Raska. Reu șitele
artistice ale sculpturii de aici se datoreaz ă unor me șteri de pe coasta Adriaticii. Aici se
păstreaz ă fresce pictate în trei perioade diferite, între an ii 1209 și 1325. Cele mai vechi
fresce care se g ăsesc în biseric ă, constituie una din reu șitele de cel mai înalt nivel ale
întregii arte sârbe ști. Trebuie remarcate și portretele familiei conduc ătoare, grupate în
friza ctitorilor și în genealogia dinastiei Nemania, compozi ția acestui subiect
modificându-se și evoluând de la biseric ă la biseric ă.
Biserica Sfântul Gheorghe din Staro Nagori čino ad ăposte ște una din
capodoperele picturii bizantine din toate timpurile , pictura de aici fiind f ăcut ă de atelierul
acelora și inegalabili pictori. Frescle acestei biserici pot fi incluse printre cele mai bine
conservate picturi murale care s-au p ăstrat pân ă în zilele noastre 41 , fapt datorit /uni01CE c /uni01CEruia e
posibil /uni01CE urm /uni01CErirea întregului program iconografic. Planul biseri cii are form ă de cruce
înscris ă într-un dreptunghi, acoperit cu o mare cupol ă central ă și patru cupole mai mici.
Analiza picturilor bisericii din Staro Nagori čino, vorbe ște, în primul rând, despre marile
schimb ări care au ap ărut în stilul echipei lui Astrapas, fa ț/uni01CE de perioada activit ății lor la
Peribleptos. Printr-o munc ă de urm ărire a noilor tendin țe în pictura de atunci, pe
parcursul a mai multor ani, Mihail și Eutihie ajung la acelea și rezultate stilistice ca și
contemporanii lor care tr ăiesc și muncesc în Constantinopol și Tesalonic.
Urm ătoarea biseric ă în care au pictat cei doi mae ștri, este Biserica Sfântul
Nichita din Benjani , dup ă unele p ăreri ultima lucrare care îi are pe ei ca autori.
M/uni01CEn/uni01CEstirea Gracanica , de lâng /uni01CE localitatea Lipljan din Kosovo, este una dintre
ultimele ctitorii monumentale ale regelui sârb Milu tin Nemania. Construit /uni01CE în anul 1321,
m/uni01CEn/uni01CEstirea, închinat /uni01CE acum Adormirii Maicii Domnului, constituie apogeul arhitecturii
medievale sârbe ști în spiritul tradi ției bizantine, pe care acesta a îmbr /uni01CEțișat-o. Biserica
M/uni01CEn/uni01CEstirii Gracanica este construit /uni01CE dup /uni01CE planul unei cruci dublu înscrise, una în
interiorul celeilalte. Dac /uni01CE planul bisericii e rectangular la nivelul podelei, mai sus el se
dezvolt /uni01CE în forme care se articuleaz /uni01CE în volume care urc /uni01CE spre turla central /uni01CE. În centrul
cl /uni01CEdirii se afl /uni01CE o cruce înscris /uni01CE, cu patru stâlpi liberi încorona ți de turl /uni01CE, care deriv /uni01CE dintr-
o baz /uni01CE p /uni01CEtrat /uni01CE. Deasupra spa țiului dintre bra țele crucii, alte patru mici turle dau un
aspect pl /uni01CEcut întregului complex. A șadar, bol țile duble intersectate la dou /uni01CE niveluri, cu
turla central /uni01CE și cele patru turle în /uni01CElțate la capete, ca coresponden ți, reprezint /uni01CE scheletul
întregii structuri. În biserica din Gracanica se p /uni01CEstreaz /uni01CE trei straturi de pictur /uni01CE. Cele mai
vechi fresce ale acestei biserici, pictate în 1321, sunt de o valoare extraordinar /uni01CE, și
constituie punctul culminant al picturii monumental e din Serbia perioadei lui Milutin. În
programul iconografic dens, cu scene mici și numeroase, apar câteva particularit ăți, ca
urmare a faptului c ă pictorii s-au inspirat și din diferite surse extrascripturistice, din
textele apocrife. Aici e ilustrat Mineiul pentru fi ecare zi a anului, în aceast ă form ă
ap ărând doar în Biserica Sfântul Nicolae Orfanul din T esalonic, de unde trebuie s /uni01CE fi
venit și pictorii. Decora ția mural /uni01CE din Gra čanica, opera mae ștrilor Mihail și Eutihie, a dus

39 V. Djuric, op. cit ., p. 17 .
40 Korak Vojislav, La peinture murale du monastere Studeni ča, Beograd, 1976, p. 23.
41 Branislav Todic, Staro Nagoricino , Beograd 1993 (prikaz), 23/1993, p. 53.

28 la trecerea picturii biserice ști într-o nou /uni01CE etap /uni01CE. Și în Gracanica originea divin /uni01CE a
dinastiei ctitorilor e ilustrat /uni01CE în câteva reprezent ări ale genealogiei acesteia, aici
remarcându-se compozi ția care repet ă schema iconografic ă a arborelui lui Iesei.
Biserica patriarhal /uni01CE din Pe č, aflat ă lâg ă localitatea Hvosono, este ultimul
edificiu în care putem g ăsi fresce atribuite lui Mihail și Eutihie. Viitorul complex monahal
din Pe č s-a dezvoltat în jurul unei biserici foarte vechi, c ăreia arhiepiscopul Nicodim sau
chiar Sf. Sava i-a ad ăugat noi structuri. La sudul acesteia, a mai fost c onstruit /uni01CE Biserica
adiacent /uni01CE a Sfintei Fecioare Hodigitria, și la sudul acesteia a fost ad ăugat ă capela
Sfântul Nicolae. În partea de nord a catoliconului a fost apoi construit /uni01CE Biserica Sfântul
Dimitrie, iar de-a lungul fa țadelor celor trei biserici adiacente, a mai fost în /uni01CElțat un
exonartex monumental, cu un turn deasupra lui. Fres cele din interiorul bisericii se ridic ă
la nivelul celor mai mari reu șite ale picturii macedoneene a secolului XIV.

Urma șii pictorilor Mihail și Eutihie

Aproximativ de la mijlocul secolului al XIV-lea, lâ ng ă satul Kuceviste s-a p ăstrat
Biserica Intr /uni01CErii în Templu a Maicii Domnului . Dup ă toate probabilit ățile, un incendiu a
distrus cea mai mare parte a frescelor. Analiza sti listic ă a picturilor din interiorul bisericii
indic ă mâna unui maestru și a unuia sau doi asisten ți, care au fost buni cunosc ători ai
atelierului în fruntea c ăruia au stat Mihail și Eutihie.
În jurul acelora și ani, un ctitor anonim restaureaz ă vechea Biseric ă Sfântul
Gheorghe din Gorni Korjak și cere ca peste picturile din secolul al XIII-lea s ă se
realizeze un nou strat de fresce. Se pare c ă aici au pictat aceia și me șteri care au lucrat
și în Biserica din Lesnovo.
În Biserica episcopal ă Sfin ții Arhangheli din Lesnovo , se g ăsesc fresce care
apar țin unui ansamblu pictural destul de bine p ăstrat pân ă în zilele noastre. De și la
prima vedere aceste picturi pot fi percepute ca o r ealizare care a pornit de la un unic
program iconografic, o analiz ă mai atent ă a picturilor bisericii, descoper ă anumite
deosebiri care sunt rezultatul faptului c ă aici au lucrat mai mul ți pictori, cu abord ări
picturale distincte.
Una din bijuteriile civiliza ției medievale sârbe ști este M/uni01CEn/uni01CEstirea De čani .
Tezaurul bizantin de aici se constituie în cea mai bine p /uni01CEstrat /uni01CE mo ștenire iconografic /uni01CE
sârbeasc /uni01CE, din punct de vedere al num /uni01CErului de scene, al reu șitelor artistice și al
rezisten ței în fa ța timpului. Construc ția bisericii, una dintre cele mai mari ctitorii
medievale sârbe ști, a început în 1327, fiind încredin țat /uni01CE unor constructori de pe coasta
Adriaticii. Cea mai spa țioas /uni01CE biseric /uni01CE din arhitectura sârbeasc /uni01CE timpurie, cerea, de
asemenea, și cel mai mare ansamblu de picturi murale din lumea artei bizantine. Pe
suprafe țele pere ților înal ți, ale bol ților și arcadelor, se g /uni01CEsesc sute de scene și mii de
personaje, în secven țe tematice mai mari sau mai mici, în care e ar /uni01CEtat /uni01CE Întruparea
Fiului, e expus /uni01CE istoria Bisericii cre știne și sunt interpretate dogmele acesteia. Cele
dou /uni01CEzeci de cicluri , din care doar cel al Sinaxarului avea 365 de zile ilustrate, iar
Geneza , patruzeci și șase de scene, precum și sutele de sfin ți reprezenta ți bust sau în
m/uni01CErime întreag /uni01CE, con țin multe imagini rare sau chiar unice în pictura bi zantin /uni01CE42 . Pictura
frescelor din biserica Pantocratorului a durat zece ani. Decorarea costisitorului interior a
fost o mare provocare pentru me șterii pictori, deoarece ei nu mai avuseser /uni01CE ocazia s /uni01CE
creeze o compozi ție atât de complex /uni01CE și sofisticat /uni01CE, trebuind s ă țin ă cont și de p /uni01CEstrarea
coerenței și interrela țion ării tuturor p /uni01CErților componente ale acesteia. Pe de alt /uni01CE parte,
lucrarea de mare anvergur /uni01CE a adus împreun /uni01CE mai multe grupe de pictori anonimi, care

42 Bihalji – Merin, Oto: “Byzantine Frescoes and Icons in Yugoslavia” , 1960, art. ND 943, B 513,
p.3.

29 au trebuit s /uni01CE î și coordoneze metoda de lucru, și care au reu șit s ă dea unitate picturii din
întreaga biseric ă și s ă creeze o adev ărat ă capodoper ă.
Alte fresce macedoneene deteriorate, dar interesant e prin tratare, se g ăsesc în
M/uni01CEn/uni01CEstirea Djurdjevi Stupovi . Programul iconografic de aici a fost ingenios ada ptat
arhitecturii bisericii.
Tot în aceast ă perioad ă a fost construit ă și Biserica Sfântul Petru de Korisa ,
aflat ă azi în ruine, unde se mai discern fragmente de pic tur ă.
În vecin ătatea lacului Ohrida se afl ă mai multe biserici care ad ăpostesc
fragmente mai mari sau mai mici de pictur ă macedoneean ă. A șa este de exemplu
Biserica Sfintei Fecioare din Zaum , în care putem vedea fresce pline de spontaneitate
și rafinament.
Frescele din Biserica Mali Sveti Vraci , au fost din p ăcate pierdute pentru
totdeauna, pentru c ă edificiul a fost distrus prin dinamitare.
Alte biserici cu fresce pe care merit ă s ă le amintim, sunt Biserica Sfânta
Fecioar /uni01CE Bolnicka , cu picturi de bun ă calitate, apoi Biserica Sfântul Dimitrie, Biserica
M/uni01CEn/uni01CEstirii Sfântul Clement cel Vechi și Biserica Sfintei Fecioare Celnica , toate pe
malul lacului Ohrida.
În zona Ohridei exist /uni01CE înc /uni01CE un tip de biserici ce dau un anumit specific locul ui:
bisericile-pe șter /uni01CE, toate zugr ăvite cu fresce: Biserica – pe șter /uni01CE a Sfântului Erasm, a
Sfântului Ștefan și a Sfintei Fecioare Pestanska.

b. Frescele-icoane

Acest interesant domeniu de interferen ț/uni01CE , vizibil în unele biserici vechi chiar din
secolul XI, îl putem întâlni și în sec XIII. E vorba, a șadar, despre acele imagini pictate
direct pe zid, în tehnica frescei, dar care prin di mensiuni, pozi ționare și modul încerc /uni01CErii
de redare a unor elemente specifice icoanei (precum sipetul și gaica metalic /uni01CE cu acea
materialitate specific /uni01CE), vizau imitarea și crearea impresiei de icoan /uni01CE portabil /uni01CE, pictat /uni01CE pe
lemn. Asemenea fresce-icoane au fost pictate pe col oanele ambelor p ărți ale
iconostasului de marmur ă din Biserica Peribleptos. În 1317, Mihail și Eutihie au mai
pictat dou /uni01CE fresce-icoane în Biserica Sf. Gheorghe Dyasoritis, închinate Sf. Gheorghe și
Maica Domnului Pelagonitisa , pe suprafa ța creat ă în iconostas dup ă zidirea spa țiilor
dintre coloane. Icoana Maicii Domnului Pelagonista e de o importan ț/uni01CE aparte, deoarece
arat /uni01CE c /uni01CE Mihail și Eutihie au nutrit cultul sfin ților din locul in care ei pictau, dup /uni01CE cum au
dovedit când i-au pictat pe sfin ții Chiril și Metodie, Kliment Ohridski, Constantin Cabasila,
Prohor de Pcinja și Gabriel de Lesnovo, în Staro Nagori čino.Câ țiva ani mai târziu, ei au
pictat fresce-icoane închinate Sf. Nichita în biserica cu acela și nume din satul Banjani,
de lâng ă Skopje.
Toate aceste fresce-icoane, indic ă faptul c ă ele au fost asociate și legate de
pictura de șevalet și c ă icoanele f ăcute în tempera pe lemn erau produsele acelora și
ateliere de pictori. Sunt și cazuri când unii pictori sunt mai lega ți de pictura iconografic ă
pe lemn, care poate fi considerat ă drept o ramur ă specializat ă în câmpul picturii. Privit ă
mai atent, munca lor indic ă o tendin ță spre o modelare mai precis ă43 .

43 Hadermann L. Misguich: “Les etapes stylistique de la peinture byzantine ve rs 1300.
Constantinopole, Thessalonique, Serbie” , The International Congress of Byzantine Studies,
Thessaloniki, 1995, tom III, pp 23 – 26.

30 c. Arta icoanelor

În sfera crea ției iconografice, secolul al XIII-lea abund ă într-o atât de mare
bog ăție și varietate stilistic ă, încât fiecare icoan ă reprezint ă virtuos un stil unic.
În Macedonia sârbeasc /uni01CE s-au p /uni01CEstrat relativ pu ține icoane, mai ales din secolele
al XII-lea și al XIII-lea. Nu exist /uni01CE nici o îndoial /uni01CE c /uni01CE bisericile au fost bogat împodobite cu
icoane, și c /uni01CE acestea împodobeau mai ales iconostasul. În via ța Sfântului Sava,
Teodosie vorbe ște de faptul c /uni01CE sfântul comandase icoane ”prea îndemânaticilor pic tori
din Tesalonic’’ 44 , icoanele reprezentând sfin ți în m /uni01CErime întreag /uni01CE, pe Maica Domnului,
etc. Probabil, la început, icoanele proveneau de la Constantinopol și din Tesalonic.
Treptat, au început s /uni01CE se formeze bresle me ște șug /uni01CEre ști locale de pictori. Icoanele din
secolul al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea de la M /uni01CEn/uni01CEstirea Hilandari, atribuite de
unii istorici, pictorilor sârbi, sunt totu și lipsite de acele tangibile semne distinctive care ar
permite s /uni01CE fie considerate drept operele unor arti ști sârbi.
Începând din a doua jum /uni01CEtate a secolului al XIII-lea, totu și, în Serbia se întâlnesc
tot mai des icoane care relev /uni01CE neîndoielnica lor apartenen ț/uni01CE la școala sârbeasc ă. Mai
r/uni01CEspândite sunt îndeosebi cele de tip portretistic. Î n secolul al XIII-lea se poate vedea un
interes deosebit pentru portret. Aceasta demonstrea z /uni01CE c /uni01CE pictorii sârbi, mai mult decât
pictorii greci, contemporanii lor, erau atra și de lumea real /uni01CE.
Un studiu al frescelor Bisericii Peribleptos din Oh rida, opera faimo șilor pictori
Mihail și Eutihie, pune, printre altele, problema icoanelor . De și un anumit num /uni01CEr de
icoane ohride au fost atribuite lor, icoanele împ /uni01CEr/uni01CEte ști ale Maicii Domnului Peribleptos și
a Mântuitorului, care ar putea fi atribuite acestor a pe criteriul stilului și a altor câteva
considerente, nu se num /uni01CEr/uni01CE printre ele. Lui Mihail și Eutihie sau pictorilor din cercul lor,
le sunt atribuite urm ătoarele icoane: Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, Îndoiala lui
Toma, Învierea, Botezul Domnului, Na șterea Domnului, Intrarea în Templu a Maicii
Domnului, În ălțarea la cer, Adormirea Maicii Domnului și Hristos pe Golgota 45 .
Foarte multe dintre icoanele macedoneene din Macedo nia sârbeasc ă se
păstreaz ă la Muzeul M ănăstirii Peribleptos din Ohrida.

C. Macedonia de NE

a. Pictura monumental ă

Studiul picturii monumentale al celui de-al doilea Imperiu Bulgar se love ște de
mari obstacole, r ămânând multe întreb ări neclarificate. Fragmentele picturilor g ăsite
vorbesc prea pu țin despre întregul ansamblu. Cronologia operelor de art ă transmise
ridic ă, și ea, multe probleme. Doar anul de apari ție a picturii murale din Bojana (1299
sau 1259) este dovedit clar, printr-o inscrip ție.
Cele mai importante monumente p /uni01CEstrate ale picturii medievale bulgare sunt
picturile Bisericii pe șter /uni01CE a Sfântului Ioan Botez ătorul din Mănăstirea Arhanghelului din
Ivanovo și în Biserica din Bojana .

44 B. Otto: op. cit., p. 7.
45 Ibidem, p. 8.

31 Arta bulgar ă (perioada celui de-al II-lea Imperiu bulgar) a cun oscut apogeul doar
în a doua treime a sec. XIII, odat ă cu apari ția unei noi genera ții de arti ști, care au preluat
mo ștenirile înainta șilor lor, dar au urmat drumuri noi, cu alte idealur i, proces care a avut
loc și în Serbia. Opinia e sus ținut ă de cele mai noi cercet ări ale picturilor monumentale
recent descoperite, de o calitate deosebit ă.
Primele începuturi ale acestei perioade de glorie a picturii iconografice se
reg ăsesc în fragmentele frescelor din bisericile distru se de pe dealul Trapesiza în Veliho
Târnovo din perioada dintre ultimul deceniu al sec. XII și mijlocul sec. XIII, care
apar țineau unei arte de curte alese.
Treptat, mozaicul din Biserica num /uni01CErul 9 din Târnovo și tehnica de fresc ă
tradi țional ă se retrag, fiind înlocuite de o tehnic ă mixt /uni01CE, care const ă în folosirea tot mai
frecvent ă a culorilor tempera în zugr ăvirea bisericilor; astfel, se diminueaz ă diferen țele
de stil și de tehnic ă între pictura monumental ă, iconografic ă și miniatural ă46 . Aceast ă
asimilare se bazeaz ă și pe faptul c ă aceia și arti ști preluau lucr ări foarte diferite, precum
ornamentarea c ărților liturgice, pictarea icoanelor și înzestrarea bisericilor cu picturi
murale și sculpturi în lemn. Paleta cromatic ă e luminoas ă, abundent ă și fin nuan țat ă,
contribuind la afirma ții artistice cu totul noi.
Caracteristica psihologic ă a chipurilor este pus ă în prim plan, ceea ce provoac ă
și o schimbare în tipologia sfin ților, iar studiul naturii cap ătă un rol din ce în ce mai
important.
Bisericile cioplite în piatr /uni01CE ale M/uni01CEn/uni01CEstirii Ivanovo , se g ăsesc aproape de ora șul
Russe, complexul datorându- și o mare parte din faim /uni01CE, frescelor din secolele al XIII-lea
și al XIV-lea p /uni01CEstrate în cinci dintre bisericile de aici. Frescele din Ivanovo care constituie
ni ște exemple destul de rare ale artei medievale bulga re, în care întâlnim „legi
compozi ționale cu totul noi pentru Evul Mediu, (…) care u rmeaz ă cunoa șterea empiric /uni01CE.
Figurile umane individuale nu ating nici m ăcar jum ătatea în ălțimii picturii, asfel încât
raportul între acestea și stâncile uria șe sau culisele fantastice, pare apropiat de natur ă,
de realitate. Și figurile individuale și-au schimbat raportul unele fa ță de celelalte; ele nu
se mai refer ă la un centru unic, formal și ideal-spiritual, ci formeaz ă chiar în mijlocul
compozi ției grupuri independente, care reprezint ă scene desp ărțite una de cealalt ă din
punct de vedere al timpului și al spa țiului. În compozi ții apar pu ține culise și decoruri
arhitecturale, care tind spre toate direc țiile și mai ales spre diagonalele instabile”. 47
Inten ției artistului i s-au supus pân ă și schemele canonice.
În contrast cu tendin țele anticizante care apar în operele picturii monum entale și
în arhitectura școlii bulgare din capital ă, în alte opere de art ă din prima jum ătate a
secolului al XIII-lea, se eviden țiaz /uni01CE o înclinare puternic ă spre tradi ționalism, în tehnic ă,
iconografie și stil. Un exemplu îl constituie pictura mural ă din bisericu ța din cimitirul
din Bernde , de lâng ă Sofia, unde se remarc /uni01CE și anumite înnoiri iconografice. Pe de-o
parte găsim în frescele de aici forme puternic stilizate și geometrizate, reprezentative
pentru interpretarea popular ă a stilului comnen. Pe de alt ă parte, scenele și figurile din
Bernde sunt marcate de o dinamic ă expresivă înso țit ă de o exprimare liric ă și u șor
melancolic ă, particularitate care, la fel ca și paleta cromatic ă luminoas /uni01CE și tratarea într-o
manier ă oarecum psihologic ă a chipurilor sfin ților, predomin ă în pictura paleolog ă a
secolului al XIV-lea.
Stilul clasic al picturii monumentale din Bulgaria de ține o mare putere expresiv ă
și un foarte înalt nivel artistic, în decora ția mural /uni01CE a Bisericii Sfin ților Nicolae și
Pantelimon din Bojana , construit ă în 1259. Pictorul de aici s-a folosit de schema
iconografic ă veche, dar a introdus totodat ă și o nou ă tipologie, aceasta fiind cea mai

46 Iat /uni01CE c /uni01CE înc /uni01CE din secolul XIII, s-a practicat folosirea tehnicii mixte, adic /uni01CE “a fresco” și “a secco”.
47 A. Tschilingirov, op. cit ., p. 343.

32 important ă inova ție în pictura mural ă de aici. În frescele din Bijana, este pus /uni01CE în prim-
plan poc /uni01CEin ța, iertarea, și mai ales iubirea atotcuprinz /uni01CEtoare, a șa cum apare ea
exemplificat /uni01CE în via ța p /uni01CEmânteasc /uni01CE a Mântuitorului 48 . Pentru maestrul din Bojana,
Hristos nu mai este Judec ătorul sever Care domne ște în cupola bisericilor bizantine, ci e
primul între oameni, în Care se reg ăsesc toate virtu țile și idealurile umane. El este
Răbd ătorul și Suferindul de pe cruce, Mântuitorul blând și milostiv, a șa cum e zugr /uni01CEvit
pe cupol ă și lâng ă Altar. Prin pictura mural ă de la Bojana se creaz ă o nou ă tipologie a
sfin ților, care apar într-o înf ățișare oarecum omeneasc ă. Paleta cromatic ă devine mai
mai bogat ă, iar valorile abstract simbolice ale culorilor sun t înlocuite acum de redarea
natural ă. Posibilit ățile tehnicii a fresco sunt îmbog ățite atât prin tratarea suplimentar /uni01CE a
secco, cât și prin tehnica laviurilor rafinate.
Condi țiile externe nefavorabile din ultima treime a secol ului XIII – invaziile
tătarilor, neîn țelegerile dinastice, etc., au influen țat via ța cultural ă a capitalei bulgare și a
sferei sale de influen ță . Dezvoltarea artei a fost stopat ă de-a lungul mai multor secole și
a continuat abia în anii '20 ai secolului XIV, într -un ritm modest. Sfâr șitul secolului XVI
a cunoscut o îndep ărtare de la caracteristicile școlii macedoneene, care au fost înlocuite
de cele ale noii școli cretane. Abordarea plin ă de via ță a tr ăsăturilor exterioare și
înf ățișarea structurii, cu alc ătuirea psihologic ă a figurilor, au dat na ștere unei iconografii
mai austere. Figurile sunt de acum înalte, sub țiri și aplecate, cu o noble țe ascetic ă
caracteristic ă.

b. Arta icoanelor

În timpul celuil de-al doilea Imperiu Bulgar, pictu ra iconografic ă se afla, ca și
pictura monumental ă, într-o perioad ă de înflorire. Cu toate c ă ni s-au transmis doar
pu ține opere care se pot data și localiza exact, calitatea lor artistic ă precum și varietatea
temelor și a diferitelor mijloace de exprimare, dovedesc imp ortan ța din ce în ce mai
mare a acestui gen de art ă.
În acela și timp, operele de art ă, atât ale zonelor estice de grani ță , cât și ale
regiunii sud-vestice ale Bulgariei, p ăstreaz ă, pe lâng ă iconografia arhaizant ă, și
severitatea monumental ă și expresionismul epocii anterioare.
În secolul al XIV-lea se poate observa aproape peste tot o schimb are esen țial ă a
mijloacelor artistice și a stilului. Deja la începutul secolului s-a impus , provenind din
pictura paleolog ă, însemnul unei tehnici des ăvâr șite, reliefarea luminilor, asfel încât
părțile convexe par modelate plastic, prin aplicarea un or linii fine de cret ă alb ă. Cutele
îmbr ăcămin ții sunt în aceea și m ăsur ă tratate cu grij ă și dobândesc astfel plasticitate, prin
care dinamica gesturilor se transmite drapajului ri tmat.
În paralel cu arta italian ă a Trecento-ului și totu și independent ă de ea, se poate
observa la reprezent ări o exagerare a sentimentelor – prin deformarea fi gurilor și
sublinierea gesturilor și a expresiei se ob ține o intensificarea efectului lor 49 . Aceste
tendin țe sunt deja prefigurate în operele secolului al XII I-lea târziu ( Maica Domnului
Gorgoepicos pe icoana bilateral ă din Venebar); aceast ă tendin ță cre ște în urm ătorul
secol și reprezint ă o caracteristic ă a acestei perioade.
De la începutul secolului al XIV-lea, se pot observ a tot mai clar în icoanele școlii
sud-vest bulgare, influen țele artei paleologe, mai ales în Macedonia, unde a existat o
leg ătur ă indirect ă cu centrele culturale bizantine. Aceste influen țe se observ ă cel mai
bine la icoana bilateral ă din m ănăstirea Poganovo care este considerat ă una din cele

48 Ibidem, p. 351.
49 Ibidem, p. 355.

33 mai distinse opere ale artei paleologe târzii și care este caracteristic ă pentru vasta
asimilare a mijloacelor artistice și a tr ăsăturilor stilului în Balcani, în perioada dinaintea
ocup ării otomane.
Cu acestea considera ții am ajuns la finalul prezent /uni01CErii frescelor și icoanelor
macedoneene, crea țiile care s-au f /uni01CEcut de acum înainte în Macedonia, urmând s /uni01CE
p/uni01CEr/uni01CEseasc /uni01CE treptat caracteristicile școlii despre care am vorbit.

D. Aspecte tehnice

Majoritatea icoanelor din secolele al XIII-lea și al XIV-lea sunt pictate în tehnica
tempera cu emulsie de ou, dar exist ă și lucr ări realizate în tehnica mozaicului, cu tessere
mici. Icoanele pictate în tempera sunt de obicei po leite cu bolus, pentru celelalte
folosindu-se mixtionul
În ceea ce prive ște pictura mural ă, în bisericile din Macedonia întâlnim tehnica
frescei și, foarte rar, tehnica mixt ă; lipsesc picturile exclusiv “a secco”.

34 Cap. IV. Sfâr șitul școlii macedoneene.
Începutul școlii cretane

Încă de la mijlocul secolului al XIV-lea, în Peninsula Balcanic ă începe invazia
otoman ă. Dup ă b ătălia de pe râul Mari ța din anul 1371, turcii s ărb ătoresc victoria asupra
armatei unite a regelui Vukasin și a lui Ugljesa. În anul 1392, Scopje este deja sub
ocupa ție otoman ă, iar cucerirea definitiv ă a Macedoniei se încheie în primele decenii ale
secoluli al XV-lea.
Odat ă cu venirea turcilor, arhiepiscopia Ohridei și-a p /uni01CEstrat oarecum
organizarea, dar a fost desfiin țat ă. Cunoscutele ateliere de pictur ă, înc ă înainte de
căderea sub ocupa ția otoman ă, s-au mutat în ță rile vecine, mai ales în Serbia,
considerând c ă î și vor putea continua activitatea artistic /uni01CE. Cercet ările din ultimii ani arat ă
că totu și a mai r ămas un anumit num ăr de pictori și de ateliere, care în primele decenii
ale secolului al XV-lea și-au continuat activitatea mai ales pictând icoane, și care, pân ă
la sfâr șitul secolului al XV-lea, au reu șit și s /uni01CE picteze câteva mici biserici din sate care
erau îndep ărtate de ochii autorit ăților turce ști. Au fost momente când autorit ățile turce ști
au împiedicat chiar și aceast ă mic ă activitate artistic ă, astfel încât pictura bisericeasc ă
de pe teritoriul Macedoniei a coborât la un nivel a proape f /uni01CEr/uni01CE precedent.
Și pe teritoriul Macedoniei grece ști, lucrurile au stat aproximativ la fel. Perioada
de ocupa ție str /uni01CEin /uni01CE, dar și lipsa unor mari personalit /uni01CEți artistice, au f /uni01CEcut ca în
principalele centre artistice grece ști, Tesalonicul și Sfântul Munte, s /uni01CE se picteze icoane
și fresce de calitate, dar nu de nivelul celor din e ra paleolog /uni01CE. Apelului de a remedia
starea s ărăcit ă a artei din nordul Greciei, au r ăspuns pictorii cretani, care erau bine
echipa ți pentru aceast ă sarcin ă. În Creta ocupat ă de vene țieni, pictori nu totdeauna de
origini locale au dus iconografia la un nivel înalt , creând o baz ă pentru pictarea pe scar ă
larg ă, în serie, chiar și pentru un export de icoane destul de bine dezvolt at, lucruri care
au f ăcut din Creta cel mai important centru artistic al lumii ortodoxe în secolului al XV-lea
și al XVI-lea. Pictorii cretani care au ajuns în Ath os au adaptat și au organizat
programele iconografice pentru suprafe țe foarte vaste, în ni ște biserici mult mai mari
decât cele din Creta, în a c /uni01CEror decorare mural ă nu s-au implicat.
Sub influen ța isihast ă, se va forma un stil mai idealist: mi șcării, la început
accentuat ă, îi ia locul o relativ ă staticitate, chipurile cap ătă din nou o expresie mai
sever ă și mai solemn ă. Carna ția este tratat ă de acum înainte nu cu obi șnuitele tu șe și
pete libere de lumin ă libere, ci prin linii uscate, sub țiri și dese din punct de vedere grafic,
care se transform ă treptat într-o tratare continu ă, dup ă cum remarc ă V. Lazarev.
Căut ărilor perspectivale de la începutul secolului le ia u locul compozi țiile schematice,
tinzând spre suprafa ța plan ă, cu o amprent ă specific iconic ă. În cea mai mare parte a
icoanelor și a frescelor apare o nuan ță de re ținere studiat ă. Aceast ă ultim ă faz ă de
încheiere a evolu ției picturii dintre a doua jum ătate a secolului al XIV-lea și prima
jum ătate a secolului al XV-lea, trebuie considerat ă ca o form ă special ă a academismului
bizantin, marcând începutul sfâr șitului civiliza ției artistice bizantine.
“Carna ția este tratat ă cu o accentuat ă usc ăciune, și în locul suculentelor pete de
lumin ă se recurge, pentru p ărțile luminate, la o culoare clar ă, care se contope ște treptat
cu umbra prin inermediul unor treceri gradate. Aces t procedeu ajunge la maxima sa
dezvoltare în icoanele metropolitane de la sfâr șitul secolului al XIV-lea și din secolul al
XV-lea, care reprezint ă faza de încheiere a evolu ției picturii metropolitane. Predomin ă

35 linia grafic ă, sub țire, imaginile sunt uscate și austere, compozi țiile studiat rigide”.50 Spre
sfâr șitul secolului al XIV-lea, interpretarea imaginilor artistice devine foarte complicat ă,
simbolismul teologic f ăcând-o greu accesibil ă omului contemporan.
În icoanele și frescele cretane, caracteristicile școlii macedoneene fuseser /uni01CE
l/uni01CEsate în urm /uni01CE : picturalitatea a l /uni01CEsat locul grafismului, volumul, unei abord /uni01CEri pu țin mai
plate, dramatismul a f /uni01CEcut loc unei atitudini mai re ținute, iar exprimarea exterioar /uni01CE a
sentimenelor, unei interioriz /uni01CEri duhovnice ști. Mi șcarea isihast /uni01CE, cu care trebuie pus /uni01CE în
leg /uni01CEtur /uni01CE pictura cretan /uni01CE, î și l /uni01CEsase amprenta în sensul accentu /uni01CErii lumii duhovnice ști și a
spiritualit /uni01CEții.
Școala macedoneean /uni01CE urma s /uni01CE fie readus /uni01CE în prim plan de c /uni01CEtre Dionisie din
Furna, care, de și nu a fost un artist deosebit de important, a avut o influen ț/uni01CE
considerabil /uni01CE asupra contemporanilor s ăi. El, împreun /uni01CE cu al ți câ țiva pictori, au încercat
să lucreze în spiritul școlii macedoneene, raportându-se și inspirându-se din
inegalabilele fresce ale lui Panselinos din Biseric a de la Protaton, influen ța acestor
fresce fiind foarte vizibil /uni01CE în lucr /uni01CErile lor. În Erminie, Dionisie se arat ă pe sine a fi un
ucenic entuziast al lui Panselinos, îndemnându- și la rândul s /uni01CEu ucenicii s ă se lase
modela ți de ethosul lucr /uni01CErilor școlii macedoneene.
Atâta timp cât raportarea pe plan artistic a iconar ului de atunci și de acum se
face în primul rând la Erminie, nu trebuie neglijat ă direc ția pe care aceasta o indic ă în
câmpul picturii biserice ști, propunând operele și nivelul artistic al școlii macedoneene ca
pe un etalon necesar la care ar trebui s ă ne raport ăm.

50 V. Lazarev., op. cit. , p 74.

36 În loc de concluzii

Școala macedoneean ă cuprinde operele de art ă bisericeasc ă pl ăsmuite pe
teritoriul vechii provincii a Macedoniei, în cursul secolelor al XIII-lea și al XIV-lea.
Părerile istoricilor de art ă referitor la ce desemneaz ă sintagma de “ școal ă
macedonean ă” sunt împ ărțite. Dac ă unii în țeleg prin aceasta pictura din Tesalonic și
regiunile învecinate din perioada secolelor al XIII -lea și al XIV-lea, al ții sunt de p ărere c ă
școala macedonean ă cuprinde și crea țiile artistice biserice ști din Macedonia aflat ă sub
sfera de influen ță slav ă. Primul punct de vedere este sus ținut mai ales de Viktor
Lazarev, argumentarea lui bazâdu-se în principal pe diferen țele existente între picturile
din regiunile grece ști și cele din regiunile sârbe ști. Hiperbolizarea acestor diferen țe
minore și fire ști, între arta unor regiuni și decade diferite, precum și argumentul c ă
pictorii sârbi nu con știentizau propria lor apartenen ță artistic ă la școala macedonean ă,
nu sunt, dup ă p ărerea mea, argumente suficiente pentru a demonta te za lansat ă de
Gabriel Millet, unul din principalii ap ărători ai celui de-al doilea punct de vedere. Millet,
împreun ă cu majoritatea istoricilor de art ă de limb ă greac ă, împ ărt ăș esc p ărerea
conform c ăreia școala macedonean ă cuprinde picturile din întreaga provincie a
Macedoniei, adic ă Macedonia greceasc ă, de nord și nord-vest și de nord est. Precum
s-a putut observa în paginile lucr ării, școala macedonean ă și-a g ăsit diferite nuan ță ri în
fiecare dintre zonele provinciei; toate aceste pict uri aveau îns ă o mul țime de elemente
comune, vizând reflectarea în exterior a tr ăirilor sfin ților, care sunt reda ți în posturi
dinamice, cu gesturi ample, într-un decor aglomerat , zugr ăvit în culori tari,
fantasmagorice. În toate portretele sfin ților, fie c ă este vorba de Biserica Sfântul Nicolae
Orfanul din Tesalonic, de Biserica Peribleptos din Ohrida sau de Biserica Sfin ților
Nicolae și Pantelimon din Bojana, vedem o deosebit ă grij ă în redarea atitudinii și a
reac ției personale a fiec ărui participant la evenimentele zugr ăvite. Pe fiecare dintre
sutele de portrete se poate citi via ța l ăuntric ă și intensitatea tr ăirii duhovnice ști. Toate
aceste elemente comune, împreun ă cu altele care au fost amintite pe parcurs, și în
special urm ărirea red ării dinamismului și dramatismului, sunt punctele de tangen ță ale
acestor picturi, care, toate împreun ă, alc ătuiesc opusul școlii macedoniene.
Din întreaga regiune a Macedoniei se disting trei regiuni: Macedonia greceasc ă,
Macedonia de Nord și Nord-Vest și Macedonia de Nord-Est, crea țiile fiec ăreia din aceste
trei zone purtând o amprent ă specific ă. Din Macedonia greceasc ă, pe care o putem
localiza în partea de nord a Greciei, ne atrag aten ția în mod deosebit Tesalonicul și
Sfântul Munte Athos. Cea mai proeminent ă personalitate artistic ă care a pictat aici este
Manuil Panselinos; prin ceea ce a zugr ăvit pe pere ții Bisericii de la Protaton, el a
influen țat decisiv cursul ulterior al picturii biserice ști din întreaga lume ortodox ă. În
Macedonia de Nord și Nord-Vest, s-au remarcat în mod deosebit Mihail A strapas și
Eutihie, doi pictori greci originari din Tesalonic, de la care s-au p ăstrat câteva dintre cele
mai remarcabile fresce ale perioadei, în biserici p recum Peribleptos, Staro Nagoricino și
Gracanica. În Macedonia de Nord-Est s-au p ăstrat destul de pu ține picturi din aceast ă
perioad ă; totu și, fresce precum cele ale Bisericii din Bojana, adu c o nou ă viziune și
îmbog ățesc pictura bisericeasc ă a Macedoniei.
În sfera arhitecturii eclesiale din Macedonia, ace sata este perioada în care se
dezvolt ă tipul arhitectonic al bisericii cu planul în form ă de cruce înscris ă, de tip
macedonean. Turla central ă se sprijin ă pe o baz ă p ătrat ă, format ă la intersec ția a patru
bol ți semicilinidrice. Acestea, la rândul lor, se sprij in ă pe coloane de marmur ă, care
marcheaz ă spa țiul central al bisericii. În partea estic ă absida Altarului se g ăsesc de

37 obicei dou ă mici abside, servind drept proscomidiar și diaconicon. Uneori, o nav ă
lateral ă care înconjoar ă trei dintre laturile edificiului, m ărind spa țiul liturgic al acestuia.
Pere ții exteriori ai bisericilor sunt de cele mai multe ori construi ți din șiruri
alternante de piatr ă și c ărămid ă, și sunt bogat și elaborate ornamenta ți cu modele din
cărămid ă și cu inser ții de pl ăci ceramice de diferite culori. Minunatele motive d ecorative,
menandre și liniile în zig-zag, dau dovada nivelului la care se g ăsea arhitectura eclesial ă
din Tesalonicul începutului secolului al XIV-lea.
Începând cu școala macedonean ă, frescele vor acoperi întreg interiorul bisericii,
și se vor desf ăș ura de la podea pân ă la tavan. Registrele devin tot mai numeroase și
mai reduse ca dimensiune. Prin zugr ăvirea unor personaje de mici dimensiuni și
multiplicarea registrelor, în zonele superioare ale bisericii se accentua impresia de
în ălțime, neurm ărindu-se deloc amortizarea și contrabalansarea deform ărilor
perspectivale care ap ăreau la vederea frescelor din jum ătatea de sus a bisericii, prin
pictarea unor personaje înalte, a șa cum urma s ă se întâmple mai târziu, în alte regiuni.
Aceasta e perioada în care se sintetizeaz ă programul iconografic bisericesc, care
ajunge la o form ă final ă, aproape nemodificat ă pân ă în zilele noastre. În conca Sfântului
Altar troneaz ă Maica Domnului pe tron, avântu-L în bra țele sale pe Pruncul Hristos, și
fiind flancată de Arhanghelii Mihail și Gavriil. Maicii Domnului i s-a conferit cea mai
important ă și vizibil ă zon ă din Altar, pentru a se sublinia ideea întrup ării Mântuitorului din
Fecioara Maria. În registrele inferioare sunt zugr ăvi ți mari ierarhi ai Bisericii, slujind
Sfânta Liturghie, în mijlocul lor aflându-Se Hristo s, sau ca Mare Arhiereu, sau ca Jertf ă
pe Sfânta Mas ă, pe sfântul disc. O alt ă scen ă aproape totdeauna prezent ă în programul
iconografic al Altarului este Împ ărt ăș irea Sfin ților Apostoli. În frescele macedoniene
Hristos apare pentru prima dat ă reprezentat purtând un sacos cu cruci, și tot aici sfin ții
ierarhi sunt zugr ăvi ți întâia oar ă în ve șmintele liturgice polistavros. În aceast ă perioad ă,
scena Viziunii Sfântului Petru al Alexandriei intr ă în diaconicon, și de atunci nu a mai
ie șit pân ă în zilele noastre. Întreaga iconografie a Sfântulu i Altar cuprinde scene aflate în
leg ătur ă cu Patimile Mântuitorului și cu Jertfa Euharistic ă. Pe arcul din fa ța Altarului, în
partea de sus sunt pictate medalioane cu ascenden ții Mântuitorului, mai jos, de-a stânga
și de-a dreapta iconostasului, scena Bunei Vestiri, iar în registrul inferior, Ioachim și Ana.
În vârful turlei celei mari, este reprezentat Hrist os Pantocrator, care domin ă,
impun ător, spa țiul întregii biserici. Sub El, pe tamburul turlei, apar mai multe registre în
care sunt zugr ăvi ți, în func ție de spa țiul disponibil, Proorocii, Apostolii, cele nou ă cete
îngere ști, și Liturghia cereasc ă, în Care Hristos apare slujind, fiind înconjurat d e îngeri
înve șmântați ca preo ți și diaconi. Pe pandantivi se reprezint ă cei patru evangheli ști, iar
pe arcurile dintre ei, Sfânta Mahram ă și Sfânta C ărămid ă.
Pe pere ții naosului se zugr ăvesc, în mai multe registre, scene din via ța
Mântuitorului, pilde și minuni, cel mai important dintre aceste cicluri f iind cel al
praznicelor împ ărăte ști, cunoscut ca “Dodekaorto”, ciclu care ocup ă o pozi ție central ă.
Aceste cicluri iconografice sunt cel mai adesea înc hinate Patimilor Mântuitorului, Maicii
Domnului, Ar ătărilor de dup ă înviere, sau sfântului pr ăznuit în biserica respectiv ă.
Uneori, ciclul Praznicelor împ ărăte ști este întrerupt de câteva scene satelit, adiacent e,
care dezvolt ă am ănun țit evenimentele legate de un moment anume. Mai jos și mai
aproape de privitor, poate s ă apar ă un registru cu sfin ți mucenici reprezenta ți bust, în
medalioane, iar în registrul inferior putem vedea p icta ți sfin ți în picioare. Cel mai aproape
de Altar se zugr ăvesc sfin ții militari, care par s ă protejeze și s ă apere cel mai sfânt loc
din biseric ă, iar înspre intrare, sfin ții doctori f ără de argin ți, sfin ți mucenici mai cunoscu ți,
sfin ți împ ăra ți, etc. Iconografia pronaosului este închinat ă scenelor de martiriu, în care,
pe mai multe registre, uneori confrom Mineiului, su nt reda ți sfin ții în momentul p ătimirii
lor. Mai pot fi întâlnite și numeroase scene închinate Maicii Domnului, ca o i lustrare în

38 imagini a Acatistului acesteia. Tot aici, sau în pr idvor, mai este reprezentat ă și Judecata
de Apoi și Deisisul.
În fiecare dintre cele patru turle mici care se îna l ță în col țurile majorit ății
bisericilor macedoniene, apare reprezentat sau Iisu s Hristos în diferite ipostaze (Hristos
Prunc, Hristos la optsprezece ani, Hristos en etera morfi, Hristos Dreptul Judec ător) sau
cei patru apostoli și evangheli ști. Și pe tamburii acestor turle sunt zugr ăvi ți sfin ți în
picioare, de obicei al ții decât cei care au fost deja reprezenta ți în turla central ă.
În frescele acestor l ăca șe e prezent ă toat ă Biserica triumf ătoare, toate categoriile
de sfin ți: apostolii care au propov ăduit-o, mucenicii care au m ărturisit-o, militarii care au
ap ărat-o, ierarhii care au sfin țit-o și c ălug ării care au împodobit-o.
Programul iconografic rezumat aici era, desigur, î mbog ățit pân ă la a cuprind sute
de scene cu mii de participan ți, sau simplificat pân ă la a se rezuma la scena Na șterii și
Învierii și la câteva busturi sau medalioane. Adapt ările iconografiei se f ăceau în func ție
de dimensiunile și forma bisericii, spa țiul disponibil fiind cel care diriguia cel mai ades ea
selectarea și dispunerea scenelor.
În aceast ă perioad ă, programul iconografic bisericesc a ajuns într-o f orm ă care a
cunoscut foarte pu ține modific ări pân ă în zilele noastre. O serie de scene au fost acum
zugr ăvite pentru prima dat ă. Altele, dimpotriv ă, de și au fost reprezentate de multe ori
înainte, doar acum au ajuns la o schem ă iconografic ă final ă, impunându-se, prin reu șita
artistic ă, drept modele pentru genera ții întregi de pictori. În ambele cazuri, iconografi a
din perioada macedonean ă a str ălucit cu o intensitate care cu greu a mai fost atin s ă
vreodat ă.
În frescele macedoniene, mai ales din spa țiul sârbesc, am v ăzut c ă apar și
frescele-icoane, care constituie un foarte interesa nt domeniu de interferen ță între pictura
mural ă și cea de șevalet. În aceste fresce erau pictate diferite icoa ne, me șterul zugrav
având grij ă s ă redea toate elementele specifice unei icoane pe le mn, urm ărind textura
fiec ărui material în parte: sipetul, ag ăță toarea metalic ă, etc. Aceste fresce-icoane erau
de cele mai multe ori comandate de c ătre donatori cu posibilit ăți mai restrânse, care nu
își puteau permite pl ătirea unei icoane mari, știind c ă, la aceea și dimensiune, pictura în
fresc ă este mult mai ieftin ă decât cea de șevalet.
Pictura de icoane a înflorit foarte mult în aceast ă perioad ă; în zilele noastre, pe
Sfântul Munte se descoper ă aproape s ăpt ămânal câte o nou ă icoan ă din secolul al XIII-
lea sau al XIV-lea. Arta icoanei a cunoscut o deose bit ă dezvoltare atât în Macedonia
greceasc ă cât și în cea de Nord și Nord – Vest. La fel ca și în cazul picturii murale,
majoritatea icoanelor au fost pictate în cele mai m ari centre artistice și duhovnice ști ale
vremii, constituind surse de inspira ție pentru toat ă crea ția iconografic ă din regiunile
învecinate. Cele mai multe icoane le g ăsim în Sfântul Munte Athos și în Tesalonic,
respectiv în Ohrida. Aici, în ora șul de pe malul lacului Ohrida, g ăsim una dintre cele mai
fericite și fructuoase colabor ări dintre conducerea bisericeasc ă și cercurile artistice;
arhiepiscopiul de aici avea un referent cultural an ume îns ărcinat cu între ținerea rela țiilor
dintre Arhiepiscopie și cele patru ateliere de pictori care fiin țau în acea vreme în Ohrida.
Colaborarea lor a avut ca rezultat alegerea unora d intre cei mai talenta ți pictori ai vremii
pentru înve șmântarea unora dintre cele mai frumoase și bine p ăstrate biserici din
întreaga lume, și ar trebui s ă fie un model de conlucrare chiar și în zilele noastre, când,
de foarte multe ori, punctele de vedere ale clerulu i în domeniul artei sacre difer ă
substan țial de cele ale iconografilor și pictorilor biserice ști.
Găsim în aceast ă perioad ă icoane de toate dimensiunile, rar mai mari de un
metru și jum ătate. Cele mai multe dintre ele o reprezentau pe Ma ica Domnului cu
Pruncul și pe Mântuitorul, în multiplele tipuri iconografice existente. Maica Domnului
apare cel mai adesea în tipul iconografic al Hodigh itriei (C ălăuzitoarea), dar și în
Eleousa (Milostiva), Glukophilousa (Dulcea s ărutare), Galatotrophousa (Cea care

39 al ăpteaz ă), Psihosostrisa (Mântuitoarea de suflete), I Elpis tis pisteos ???? (N ădejdea
credincio șilor), etc. Pe Hristos Îl întâlnim cel mai adesea î n binecunoscutul tip al
Pantocratorului (Atot țiitorul) și în O Vasileos tin Doxa (Împ ăratul Slavei), și mai rar în
Eleimon (Milostivul), Psihosostris (Mântuitorul de Suflete), H Sofia tou Theou
(În țelepciunea lui Dumnezeu). Întâlnim de asemenea mult e icoane ale unora dintre cei
mai cunoscu ți și cinsti ți sfin ți, precum Sfântul Ioan Botez ătorul, Sfântul Dimitrie
Izvorâtorul de Mir, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mucenic Pantelimon, Sfin ții
Doctori f ără de argin ți Cosma și Damian, Sfin ții Trei Ierarhi, Sfântul Antonie cel Mare,
Sfântul Pahomie, Sfântul Simeon Stâlpnicul, etc.
Setea de nara țiune care caracterizeaz ă pictura macedonean ă, s-a materializat în
cadrul icoanelor prin apari ția și r ăspândirea unor noi scheme compozi ționale, în care nu
mai era reprezentat doar sfântul bust sau în picioa re, ci, dimpotriv ă, în jurul lui se
găseau o mul țime de scene. Aceste scene dispuse de jur împrejuru l personajului central
al icoanei, și relatau momente și întâmpl ări minunate din via ța sa. Era a șadar o mare
apeten ță în a redacta iconografic cât mai multe întâmpl ări și momente; astfel, icoana
înceteaz ă s ă fie doar un simbol, și începe s ă “povesteasc ă” via ța sfântului, în cât mai
multe momentele. Vedem aici o abordare tematic ă foarte asem ănătoare cu cea din
pictura mural ă, în care au ap ărut numeroase cicluri și registre care expuneau minuni și
întâmpl ări din vie țile unor sfin ți.
Frescele, la fel ca și icoanele, sunt pline de elemente luate din via ța cotidian ă, de
detalii din via ța de zi cu zi. Putem vedea în aceste imagini, de ex emplu, omul c ăruia i-a
rodit țarina, coordonând lucr ările de rezidire a hambarelor sale, într-o scen ă în care unii
muncitori duceau saci, al ții c ărau pietre, iar al ții puneau mortar între c ărămizi; putem s ă-l
vedem și pe sfântul pustnic lucrându- și rucodeliile zilnice, sau c ăutându-l, prin pustie, pe
un alt p ărinte înbun ătățit. Toate aceste detalii confer ă icoanelor și frescelor
macedoniene vioiciune, savoare și dinamism.
Am încercat, în prima și ultima parte a lucr ării, s ă contextualizez operele școlii
macedoniene, prezentând atât realiz ările reprezentative din perioada premerg ătore
acesteia, și modul în care ele au inspirat crea țiile ulterioare ale marilor mae ștri
macedonieni, cât și cele din perioada școlii cretane care a luat treptat locul școlii
macedoniene.
Capodoperele macedoniene, fie c ă ne referim la domeniul picturii murale, al
icoanei sau al arhitecturii eclesiale, constituie p robabil momentul celor mai mari și mai
remarcabil reu șite ale artei biserice ști ortodoxe.

∗

Faptul c ă tr ăim într-o civiliza ție a imaginii e o realitate pe care nimeni nu are c um
să o conteste ; dac ă a șa stau lucrurile, într-un asemenea context, care al t ă manier ă –
din multele posibile – de a-L reprezenta pe Dumneze u, pare mai potrivit ă decât cea
macedoneean ă, în care mesajul divin vine c ătre noi exprimat într-un mod atât de
frapant, și cu o for ță , spontaneitate și expresivitate f ără egal? Într-un mediu atât de
definit și sufocat uneori de vizual, poate oare vreun alt ti p de imagine religioas ă s ă
interpeleze credinciosul cu atâta putere ? Probabil c ă nu. Icoana macedoneean ă, mai
mult decât oricare alta, surprinde spiritul, șocheaz ă vederea. Nicicând altcândva, pictura

40 bizantin ă nu a dat dovad ă de mai mult ă for ță și picturalitate precum în perioada înfloririi
școlii macedoneene ; nicicând sfin ții din icoane nu au fost mai plini de râvn ă, iar
prezen ța iconic ă a lui Dumnezeu, atât de real ă și iminent ă, ca atunci. Nivelul pe care l-a
atins în acea perioad ă arta bisericeasc ă, mai ales în sfera picturii monumentale, cu greu
a mai fost atins vreodat ă. Aceasta e perioada în care pare s ă se fi scris cea mai
fascinant ă pagin ă din istoria întregii picturi bizantine, cunoscut ă sub numele de « școala
macedoneean ă ».

41 Bibliografie selectiv ă :

Lucr ări :

1. Balabanov, Kosta – “The icons of Macedonia” , Belgrad – Skopje, 1961.
2. Idem, “Umetnost na tlu Jugoslavije. Freske i ikone u Make doniji” , Spektar / Beograd,
Zagreb,1993.
3. Biblia sau Sfânta Scriptur ă, Ed. I. B. M. al B. O. R., Bucure ști, 1995.
4. Boghiu, Sofian: “Chipul Mântuitorului în iconografie”, Ed. Bizantin ă, Bucure ști, 2001.
5. Bulgakov, Serghei: “Icoana și cinstirea sfintelor icoane”, Ed. Anastasia, 2000.
6. Cândea, Virgil: “M ărturii române ști peste hotare” , Ed. Enciclopedic ă, Bucure ști, 1991.
7. Cavarnos, Constantinos: “Ghid de iconografie” , Ed. Sofia, Bucure șți, 2005.
8. Damian, Theodor: “Implica țiile spirituale ale teologiei icoanei” , Ed. Eikon, Cluj-Napoca,
2003.
9. Diaconescu, Mihail: “Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, vol. I: “Teolog ie și estetic ă”, Ed.
Porto-Franco, Gala ți, 1996.
10. Dionisie din Furna: “Erminia picturii bizantine” , Ed. Sofia, Bucure ști, 2000.
11. Gusev, Nikolai: “Îndrumar iconografic”, Ed. Sofia, Bucure ști, 2007.
12. Katsidakis, Manolis, “The Cretan Painter Teophanis” , Monastery of Stavronikita,
1996.
13. Idem, “Byzantine and Post-Byzantine Art” , Athens, 1985.
14. Korac, Vojislav: “La painture murale du monastere Studenica” , Beograd, 1976.
15. Lazarev, Viktor: “Istoria picturii bizantine” , vol. I, II și III, Ed. Meridiane, Bucure ști,
1980.
16. Marion, Jean-Luc: “Crucea vizibilului. Tablou, televiziune, icoan ă – o privire
fenomenologic ă”, Ed. Deisis, Sibiu, 2002.
17. Mileusnic, Slobodan: “Ruinele Ortodoxiei – Iugoslavia, 1991-2000” , Ed. Scara,
Bucure ști, 2000.
18. Miloshevska, Lenche – “ The Cultural Hystory of Macedonia ”, Beograd, 1980.
19. Moldoveanu, Ioan: “Contribu ții la istoria rela țiilor Ță rilor Române cu Muntele Athos” ,
Bucure ști, 2002.
20. Mouriki, Dimitriou: “Stylistic Trends in Monumental Painting of Greece at the
Beginning of the Fourteenth Century” , Beograd, 1978.
21. Ozolin, Nikolai: “Chipul lui Dumnezeu, chipul omului” , Ed, Anastasia, Bucure ști,
1998.
22. Palade, Mihaela: “Iconoclasmul în actualitate; de la “moartea lui Du mnezeu la
moartea artei”, Ed. Sofia, Bucure ști, 2005.
23. Pasko Kuzman: “Medieval Bulgarian Culture from the 7 th through the 17 th centuries” ,
Beograd, 1985.
24. Pavlovski, Jovan & Mishel – “Macedonia yesterday and today” , Paris, 1985.
25. Provatakis, Th. M: “Mount Athos: History, Monuments, Tradition” , Thessaloniki,
2001.
26. Quenot, Michel: Sfid ările icoanei, Ed. Sofia, Bucure ști, 2004.
27. Rousseau, Daniel: Icoana, lumina fe ței Tale, Ed. Sofia, Bucure ști, 2004.
28 . Σαλπιστισ, ∆ηµητριος: ”Μανουιλ Πανσελινηνος, εκ του Ιερου Ναου Του Προτατο υ,
Καριεσ, Αγιου Ορουσ ”, οδηγος εκθεσεως, Θεσσαλονικη, 2003.

42 29. Sendler, Egon: “Icoana, chipul nev ăzutului” , Ed. Sofia, Bucure ști, 2005.
30. Serafimova, Aneta, “ Frescoes and icons” , Beograd, 1961.
31. Sfântul Teodor Studitul, “Iisus Hristos, prototip al icoanei Sale”, Ed. Deisis, Sf.
Mănăstire Ioan Botez ătorul, Alba Iulia, 1994.
32. Τασσιασ, Κ. Ιοαννισ, “Μονυ Λατοµου − Οσιοσ ∆αβιδ ο ∆ενδριτισ ”, Επιµελεια,
Θεσσαλονικι, 2002.
33. Tassias, K. Ioannis: “Saint Demetrius” , Thessaloniki, 2002.
34. Trube țkoi, N. Evgheni: “Trei eseuri despre icoan ă”, Ed. Anastasia, Bucure ști, 1999.
35. Touratsoglou, Ioannis: “Macedonia: History, monuments, museums” , Ed. Ekdotike
Athens, 2001.
36. Idem, “Μακεδονια ”, Θεσσαλονικι, 2002.
37. Tschilingirov, Assen: “Die Kunst des christlichen Mittelalters in Bulgari en” , Union
Verlag, Berlin, 1978.
38. Τσιγαριδασ, Ε. Ν.: ”Μανουιλ Πανσελινοσ, εκ του Ιερου Ναου του Ποτατου ”, Αγιορει
τικη Εστια, θεσσαλονικη, 2003.
39. Idem /uniF020”Ιερα Μεγιστη Μονη Βατοπαιδιου, Βυζαντινες εικονες κ αι επενδυσεις ”/uniF020 Αγιον
Οροσ, 2006./uniF02E
40. Uspenski, Leonid: “Ce este icoana?” Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2005.
41. Idem, “Teologia icoanei”, Ed. Sofia, Bucure ști, 2000.
42. V ătăș ianu, Virgil: “Istoria artei europene. Arta din perioada Rena șterii”, Ed. Clusium,
Cluj-Napoca, 2000.
43 /uniF02E/uniF020Ξυγγοπουλοσ, Ανδρεασ: ”Μνηµειακη ζογραφικη του Αγιου Ορουσ ”, Νεα Εστια, 1981.
44. Xingopoulos, Andreas, “Thessalonique et la peinture macedonienne” , Athens, 1955.

Studii și articole :

45. Bihalji – Merin, Oto: “Byzantine Frescoes and Icons in Yugoslavia” , 1960, art. ND
943, B 513.
46. Djuric, Vojislav: “Srpska dinastija i Vizantija na freskama u manasti r Milesevi” , rev.
Zograf, 22/1992.
47. idem, “Serbian medieval painting. The age of Milutin” , prikaz, 7/1976.
48. Hadermann, Lydie Misguich: “Aspects de l’ambiguite spatiale dans la peinture
monumentale byzantine” , Zograf, 16/2004.
49. Idem, “Les etapes stylistique de la peinture byzantine ve rs 1300. Constantinopole,
Thessalonique, Serbie” , The International Congress of Byzantine Studies, Thessaloniki,
1995.
50. Kandic, Olivera: “ The Architecture and the Painting of the Church of Sopo čani” ,
Serbian Unity Congress, 2006.
51. Katsidakis, Manolis – “ L’evolution de l’icone au 11e-13e siecles et la tra nsformation
du templon” – Actes du Xe Congres International d’Etudes Byzantin es , Athens, 1979.
52. Mavropoulou-Tsioumi, Chrysanthi : “The Church of Saint Nicholas Orphanos” ,
Institute for Balkan Studies, Thessaloniki, 1997.
53. Mako, Vladimir: “The meaning of Depiction of the Architectonic Form s in the Scene
of Eucharist at De čani” , Zograf, 22/1992.

43 54. Makrantonakis, Nikolaos: “Mount Athos: the Treasury of the Protaton” , Agioiritiki
Estia, Thessaloniki, 2006.
55. Milojevic, Marko: “Essai de sauvetage des ruines de Djurdjevi Stupovi ” , Zograf,
prikaz, 9/1978.
56. “ Monuments of Thessaloniki” , Molhos Editions, Thessaloniki, 2003.
57. Serafimova, Aneta: “Macedonia – Cultural Herita ge; The Middle Ages- Roots”,
DOP28 (1974).
58. Sevcenko, Nancy P: “ Icons out of the Mainstream. Some Peculiar Icon Typ es Listed
in Byzantine Inventories ”, Philadelphia, PA, The 25 th International Congress for
Byzantine Studies.
59. Sotirios, Kisas: “La famille des artistes thessaloniciens Astrapa” , Zograf, 5/1974.
60. Σοτιριου, Μ: ”Η Μακεδονικη σκολυ και η λεγοµενη σκολη Μιλουτιν ”, ∆ελτιο Ηριστι
ανικησ Αρκεολογικησ Εταιρειασ, περ ∆, τοµ Ε, 1969.
61. “The Holy Royal Patriarchal and Stavropegic Monaste ry of Vlatadon”, Thessaloniki,
1999.