Draghici Cain 27.08.2019 (1) [304081]
UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS” [anonimizat] I
Îndrumător științific:
Conf. univ. dr. Oana CENAC
Candidat: [anonimizat]. Petruța Drăghici (Cain)
GALAȚI
2019
[anonimizat] 6
Partea I – PREMISELE TEORETICE ALE STUDIULUI
Capitolul 1. Formele educației și interdependența lor 9
1.1. [anonimizat] 9
1.2. Educația formală 11
1.3. Educația nonformală 14
Capitolul 2. Lecția de lectură între formal și nonformal 25
2.1. Forme de desfășurare a lecției de lectură 26
2.1.1. Medalionul literar 27
2.1.2. Întâlniri cu scriitori 27
2.1.3. Vizionarea unui spectacol de teatru sau film 28
2.1.4. Procesul literar 28
2.2. Forme de învățare extraclasă și în afara spațiului școlii 30
2.2.1. Excursia literară 30
2.2.2.Vizită la muzeu 32
2.2.3. [anonimizat] 33
2.2.4. Serbarea școlară 34
2.2.5. Șezătorile 35
2.3. Forme de organizare a activităților extracurriculare și extrașcolare 36
Capitolul 3. Analiza documentelor curriculare și a auxiliarelor didactice din perspectiva corelării formalului cu nonformalul 37
3.1. Documentele curriculare obligatorii 37
3.1.1. Planul cadru 37
3.1.2. Programa școlară . 38
3.1.3 Manualul școlar 41
3.2. Tipologia textelor prevăzute de programa școlară 45
3.3 Textul literar în manualele alternative 45
PARTEA A II-A CERCETARE PEDAGOGICĂ
Capitolul 4. Experiment didactic 49
4.1. Ipoteza cercetării 50
4.2. Obiectivele cercetării: 51
4.3. Metodologia cercetării 51
4.3.1 Stabilirea eșantionului de elevi cuprinși în cercetare: 51
4.3.2 Metode de cercetare 52
4.4. Etapele cercetării 54
4.4.1 Etapa inițială 54
4.4.2. Etapa experimentală 60
4.4.3. [anonimizat] 65
ANEXE ([anonimizat]) 73
CONCLUZII 132
BIBLIOGRAFIE 134
[anonimizat] o contribuție esențială la formarea unei personalități autonome a elevilor, [anonimizat], [anonimizat].
[anonimizat], asigurând elevului suportul evoluției intelectuale și posibilitatea integrării în viața socială.
[anonimizat]-i [anonimizat] a textului literar, a [anonimizat].
Limba a luat naștere din nevoia de a comunica, de a [anonimizat] a [anonimizat], în cuvânt necesitând efortul actului comunicării. [anonimizat].
[anonimizat] ,,dezvoltarea capacității de comunicare verbală și de utilizare a [anonimizat], a deprinderilor și abilităților de supraveghere științifică a calității exprimării orale și scrise”.
Noul curriculum pune accent pe învățarea centrată pe elev care să asigure dobândirea unor instrumente de procesare înaltă a informației (gândire critică, luare avizată a deciziilor, rezolvarea de probleme), precum și de accesare a informației adecvate în dicționare, biblioteci, internet, care să ușureze succesul elevului.
Utilizând un demers didactic centrat pe elev, limba și literatura română oferă un mod de învățare care presupune înțelegerea și explicarea fenomenului literar, o înțelegere a ceea ce înseamnă importanța literaturii ca aventură a cunoașterii și a limbajului ținând cont de faptul că scopurile educației constau în a le permite elevilor să înțeleagă lumea din jur, talentele dinăuntrul lor, în așa fel încât să devină indivizi împliniți și cetățeni activi, plini de compasiune.
Adaptându-se la specificul clasei, profesorul, poate alege multiple metode, poate opta pentru strategii diverse în scopul receptării limbii și literaturii române. În aceste vremuri tulburi încă mai găsim elevi cărora le place să citească. Aici intervine rolul nostru, al profesorului de limba și literatura română, deoarece trebuie să găsim în permanență metode formale și nonformale care să îi atragă spre lectură, să le dezvolte capacitățile de comunicare, totul sub forma unui joc, să pară destindere și relaxare, în școală, dar și în afara școlii.
Cel mai eficient profesor este cel care permite și sprijină apariția învățării în situații de intersecție dintre formal, nonformal și informal. Acest lucru poate fi făcut în mod intenționat sau instinctiv. Un educator trebuie să fie flexibil pentru a fi eficient în toate cele trei tipuri de educație.
Alegerea acestei teme s-a născut din dorința de a moderniza procesul instructiv-educativ, de a obține rezultate bune, de a crea diferite oportunități de învățare, de care profesorul trebuie să țină seama în procesul de formare și dezvoltare a personalității elevului. În cei 10 ani de când sunt profesor titular la școala din Mărășu, una dintre cele mai izolate localități din Insula Mare a Brăilei m-am străduit să ofer atât elevilor cât și comunității diferite activități care să-i apropie de școală. Fiind profesor navetist am ajuns să-i cunosc și să mă leg sufletește de oameni și locuri. Așa am ajuns să-l cunosc și pe poetul Nicolae Grigore Mărășanu, născut la Mărașu, numit de critica literară poetul fluviului. La prima întâlnire a scriitorului cu elevii mei, s-a născut ideea unui concurs literar de poezie care să-i poarte numele. Cum era și firesc, am inițiat un proiect de redenumire a școlii (Anexa 1), iar astăzi școala poart cu mândrie numele poetului.
Antrenarea elevilor în diferite activități, cunoașterea și stimularea particularităților psihice individuale ale acestora, încurajarea și promovarea lor contribuie la dezvoltarea personalității elevilor și asigură dezvoltarea lor multilaterală și armonioasă.
Lucrarea își propune să implementeze programe de activități în care se utilizează metode și tehnici formale și nonformale, în concordanță cu programa școlară în vigoare, să asigure o îmbunătățire a calității actului educațional, cu rol eficient în sporirea performanțelor școlare și valorificării tuturor experiențelor de învățare ale elevilor, integrand cele trei dimensiuni ale educației (formal, nonformală și informală) într-o manieră complementară.
Lucrarea Programe formale și nonformale în predarea-învățarea limbii și literaturii române în gimnaziu are patru capitole și debutează cu Premisele teoretice ale studiului. Astfel, în capitolul I, Formele educației și interdependența lor, am încercat prezentarea succintă a conceptelor de educație formală, nonformală și informală și trăsăturile caracteristice fiecărei forme cu avantajele și limitele lor. Spre finalul capitolului am prezentat relația de interdependență, de complementaritate dintre formele educației.
În capitolul al II-lea Lecția de lectură – între formal și nonformal am prezentat formele de desfășurare a lecției de literatură (medalionul literar, întâlniri cu scriitori, vizionarea de teatru sau film, procesul litearar), dar și forme extraclasă (excursia literară, vizita la muzeu, cercul literar-artistic, serbarea școlară, șezătorile).
În capitolul a III-lea, Analiza documentelor și a auxiliarelor didactice din perspectiva corelării formalului cu nonformalul, am prezentat Planul cadru, Programa școlară, accentul fiind pus pe Manualul școlar. De asemenea am trecut în revistă tipologia textelor prevăzute de programa școlară și ponderea acestora în manualele alternative.
Partea a II-a a lucrării este foarte importantă deoarece am cuprins aici Cercetarea pedagogică, pornind de la ipoteza conform căreia implementarea unor programe de activități în care se utilizează metode și tehnici formale și nonformale, în concordanță cu programa școlară în vigoare, asigură o îmbunătățire a calității actului educațional, cu rol eficient în sporirea performanțelor școlare și valorificării tuturor experiențelor de învățare ale elevilor, integrând cele trei dimensiuni ale educației (formală, nonformală și informală) într-o manieră complementară.
Am stabilit obiectivele cercetării, am stabilit și descris eșantionul de elevi cuprinși în cercetare, am prezentat metodele de investigație, etapele cercetării cu textele aplicate. Am comparat rezultatele testelor și le-am interpretat, confirmând, în final, ipoteza.
Am încheiat cercetarea cu un capitol destinat concluziilor, unde am conchis că implicarea elevilor în procesul de predare-învățare contribuie la dezvoltarea competențelor de comunicare, a deprinderilor de receptare a textelor literare, a procesului intelectual, a capacității de analiză și sinteză și stimulează gândirea creatoare.
Bibliografia și webografia conturează sursele de inspirație la care am apelat. Cei mai reprezentativi autori fiind: Sorin Cristea, Fundamentele educației; Constantin Cucoș Pedagogie; M. Săplăcan, V. Man, Spectacole artistice; I. Pânișoară, Comunicarea eficientă. Metode de interacțiune educațională; L. Granaci, Sărbători. Obiceiuri, tradiții. Activități extracurriculare. Ghid pentru cadrele didactice.
De asemenea, pentru a exemplifica totul, am anexat câteva dintre proiectele didactice utilizate de mine la clasă și proiecte extraclasă (excursia, clubul de lectură, concurs literar-artistic) unele dintre ele preluate și adaptate necesității experienței personale.
Consider că tema lucrării este de actualitate, iar nota de originalitate este dată de aducerea numeroaselor programe nonformale (serbări școlare, excursii, întâlniri cu scriitori, cluburi de lectură, cercuri literare, vizite la muzee etc.) în spațiul formal, menite să motiveze și să crească interesul elevilor pentru învățare într-un mod eficient și plăcut. Programele urmăresc cultivarea intereselor, înclinațiilor și aptitudinilor elevilor prin apropierea lor de lectură și dezvoltarea capacității de comunicare.
PARTEA I
PREMISELE TEORETICE ALE STUDIULUI
CAPITOLUL 1
FORMELE EDUCAȚIEI ȘI INTERDEPENDENȚA LOR
Fiecare persoană, în cursul existenței sale, este supusă unor influențe educative multiple, care pot acționa concomitent, succesiv sau complementar, în forme variate. Unele acționează spontan, altele au caracter organizat, sistematizat, provenite din partea școlii sau altor instituții extrașcolare.
Conceptele de educație formală, nonformală și informală
O analiză comparativă a surselor și instrumentelor de informare relevă lansarea unor noi concepte, elaborate în relație cu principiul educației permanente.
Dicționarul educației, editat de Carter V. Good, “precizează doi termeni care ne interesează: primul este cel de educație, definit drept: orice educație oferită într-un mod ordonat, logic, planificat și sistematic; se spune astfel că educația formală se sfârșește cu frecventarea școlii; al doilea este cel de activități neșcolare și care este definit drept: orice inițiativă (…) executată sub alte auspicii decât cele emanând de la școală, dar care prin studiul și analiza fiecărui individ, caută să furnizeze experiențe formale și informale care încurajează propensiunea către cel mai înalt nivel de dezvoltarea a individului”.
Pe de altă parte, în Dicționarul internațional al educației se întâlnesc trei noțiuni corelate:
educație formală:
1. Educație în care rolurile de profesor și elev sunt bine definite și în care o latură acceptă responsabilitatea celeilalte;
2. Educația primită în școală, opusă celei acumulate independent sau în cursul serviciului;
educația informală: educație în care nu se pot distinge două laturi; de asemenea, educația dobândită de unul singur prin citit, experiență de viață etc.;
educația nonformală:
1. Educația primită în afara școlii sau în afara anilor afectați prin statutul școlarității, de exemplu, educația adulților;
2. Educația care are loc în afara școlii – de exemplu, prin influența mediului familial, a grupurilor de prieteni și a mediului de viață.
În Dicționarul de pedagogie (1979) editat în țara noastră, nu se amintește nici unul dintre acești termeni, dar din modul cum este definit termenul de educație permanentă se degajă unele dintre sensurile discutate mai înainte: “educația permanentă, principiu pedagogic, concepție cuprinzătoare, mod de funcționare a acțiunii educative, sistem de obiective și tehnici educative, menite să asigure pregătirea oamenilor, astfel ca aceștia să-și întrețină necontenit capacitatea de instruire și educație (…)”.
Pornind de la ideea că învațământul (educația școlară) trebuie privit în perspectiva educației permanente, s-au conturat conceptele de educație formală (instituționalizată), educație nonformală (extrașcolară) și educație informală (difuză), pentru denumirea curentă a tipurilor de educație ce se realizează astăzi. Din 1974, Coombs și Ahmed – echivalând educația cu învățarea – au identificat aceste tipuri, definindu-le astfel:
educația informală: “procesul ce durează o viață, prin care fiecare persoană dobândește cunoștințe, îndemânări, aptitudini și înțelegere din experiențele zilnice”;
educația nonformală: “orice activitate organizată în mod sistematic, creată în afara sistemului formal și care oferă tipuri selectate de învățare subgrupelor specifice populației (atât adulți, cât și copii)”;
educația formală: “educația instituționalizată, structurată în mod ierarhic, gradată cronologic și condusă de la centru (Ministerul Învățământului); prin tradiție, ea a constituit central de interes al politicii școlare”.
Și alte sisteme au fost propuse pentru a integra ansamblul activităților de instruire într-un număr de categorii, dar se constată că sistemul propus de Coombs și Ahmed s-a încetățenit, întrunind cel mai mare număr de adepți.
În clasificarea formelor educației se angajează două categorii de criterii valorice:
Criteriul proiectării care delimitează între formele educației instituționalizate (care au în vedere realizarea unor finalități specifice, într-un cadru instituționalizat) – educația formală și educație nonformală; și forma educației neinstituționalizată (“realizată implicit, fără obiective specifice instituționalizate” – educația informală;
Criteriul organizării conform căruia diferențiem educația realizată pe baza unor acțiuni explicite și influențe implicite – educația formală și educația nonformală; și educația realizată doar pe baza unor influențe implicite – educația informală;
Educația formală
Acest tip de educație se realizează în instituții specializate (școală, universitate), în mod sistematic, pe baza planurilor de învățământ, programe și manuale școlare și are ca scop asimilarea de cunoștințe, dar și dezvoltarea capacităților intelectuale și anagajarea sau participarea afectiv-emoțională a educatului.
Philip Coombs, în anul 1973, dă o definiție a educației formale: “sistemul educațional structurat ierarhic și gradat cronologic, pornind de la școala primară și pană la universitate, care include, în plus față de studiile academice, o varietate de 20 programe de specializare și instituții de pregătire profesională și tehnică cu activitate “full-time”.
Se identifică următoarele trăsături caracteristice ale educației formale:
Educația formală reprezintă educația oficială.
Cuprinde totalitatea activităților și a acțiunilor pedagogice desfășurate și proiectate instituțional (în grădinițe, școli, licee, universități, centre de perfecționare etc.), în cadrul sistemului de învățământ, în mod planificat și organizat pe niveluri și ani de studii, având finalități educative bine determinate.
O trăsătură definitorie a educației formale o constituie asimilarea sistematizată și organizată a cunoștințelor din diferite domenii și folosirea acestora în vederea dezvoltării personale și a inserției optime în viața activă a societății, prin formarea și stimularea capacităților intelectuale și aptitudinale, a priceperilor și deprinderilor, a atitudinilor și convingerilor. De asemenea, se urmărește înzestrarea individului cu metode și tehnici de muncă intelectuală și dezvoltarea inteligenței sociale și emoționale.
Caracterul oficial al educației formale se referă la faptul că aceasta este instituționalizată, realizându-se în mod conștient, sistematic și organizat în cadrul sistemului de învățământ.
O altă notă definitorie a educației formale se referă la faptul că obiectivele și conținutul educației sunt prevăzute în documente școlare. Ele sunt elaborate pe cicluri, niveluri și ani de studii, fiind proiectate pedagogic prin planuri de învățământ, programe și manuale școlare, cursuri universitare, ghiduri etc.
Educația formală e încredințată unor educatori formați ca specialiști cu competență didactică.
Această formă a educației conduce la atingerea dezideratelor educative preconizate într-un context metodologic organizat.
Evaluarea în cadrul educației formale, ca formă a controlului social, se realizează pe criterii sociopedagogice riguroase. Procesul de evaluare școlară se realizează de către fiecare cadru didactic și de către instituția școlară în sine, concretizându-se în note, calificative, aprecieri, caracterizări etc. Evaluarea realizată în cadrul educației formale trebuie să urmărească dezvoltarea capacităților de autoevaluare ale elevilor și studenților.
Facilitează accesul la valorile culturii, științei, artei, literaturii și tehnicii, la experiența social-umană, având un rol decisiv în formarea personalității umane, conform dezideratelor individuale și sociale.
Prin acestă formă de educație, în timpul anilor de studii, individul este introdus progresiv în vastele domenii ale existenței umane”. Aceasta permite asimilarea cunoștințelor ca un sistem, oferind concomitent “un cadru metodic al exersării și dezvoltării capacităților și aptitudinilor umane” Educația formală devine astfel un autentic instrument al integrării sociale”.
Limitele educației formale:
experiența monodisciplinară a profesorilor specializați în predarea diverselor discipline;
ambiția unor profesori de a atrage către propria disciplină o parte cât mai mare din atenția și timpul de studiu al elevilor;
concentrarea pe performanțele înscrise în programe lasă mai puțin timp liber imprevizibilului și studierii aspectelor cotidiene, cu care se confruntă elevii;
apare tendința de transmitere-asimilare a cunoștințelor în defavoarea dezvoltării-exersării capacităților intelectuale și a abilităților practice;
predispunerea la monotonie și rutină a practicii didactice;
orientarea predominantă spre informare și evaluare cumulativă a proceselor instrucționale”.
lipsa inițiativei elevilor și slaba participare a părinților în activitățile școlare fapt ce conduce și la o comunicare defectuoasă;
insuficienta dotarea materială și tehnică a sălilor de clasă și a laboratoarelor din școală care nu mai satisfac cerințele tot mai crescute ale elevilor conexați în permanențăl a noi mijloace de transmitere, prelucrare și actualizare rapidă a informațiilor;
Educația formală se dezvoltă în contextul depășirii interpretărilor clasice conform cărora i se atibuie educației formale rolul prioritar.
Orientările postmoderniste evidențiază expansiunea educației nonformale cu preluarea unor sarcini de educația formală, diversificînd activitățile și stimulînd în mai mare măsură motivația participanților. În ideea deschiderii școlii față de problematica lumii contemporane sunt propuse următoarele modalități menite să înlăture treptat carențele semnalate la nivelul educației formale:
descongestionarea materiei și crearea ocaziilor tot mai numeroase de afirmare a talentelor și a intereselor tinerilor, prin creșterea și diversificarea ofertei de opționale și de alternative educaționale;
pentru fiecare unitate de învățămant șanse reale de a-și determina propriul curriculum (prin curriculum la decizia școlii);
posibilitatea utilizării flexibile a segmentului neobligatoriu din programe în funcție de nevoile locale de educație și formare;
asigurarea sinergiei dintre învățarea formală, nonformală și înformală, în sensul deschiderii școlii înspre influențele educative nonformale și informale și găsirea modalităților optime de articulare între acestea;
armonizarea tuturor politicilor și practicilor privind instruirea initială, și continuă (asigurarea calității și continuității prin conținutul curriculum-ului, evaluare și recunoaștere) și regîndirea tuturor nivelurilor și structurilor învățământului din prespectiva educației permanente;
integrarea rapidă a noilor tehnologii comunicaționale în procesul de învățământ.
Orientările postmoderniste postulează lărgirea sferei de aplicabilitate a conținuturilor și a dezideratelor educației formale în sensul cuprinderii și a următoarelor finalități, realizabile printr-o stânsă corelare cu celelalte forme ale educației:
stimularea și dezvoltarea capacităților cognitive complexe (gândirea divergentă, gândirea critică, gândirea laterală – capacitatea de a privi și a cerceta lucrurile în alt mod, de a relaxa controlul gândirii);
formarea și dezvoltarea inteligențelor multiple, prin capacități specifice inteligenței lingvistice (ce implică sensibilitatea de a vorbi și de a scrie; include abilitatea de a folosi efectiv limba pentru a se exprima retoric, poetic și pentru a-și aminti informațiile), inteligenței logice-matematice, inteligenței spațiale, inteligenței interpersonale (capacitatea de a înțelege intențiile, motivațiile, dorințele celorlalți, creând oportunități în activitatea colectivă), inteligenței intrapersonale (capacitatea de autoințelegere, autoapreciere corectă a propriilor sentimente, motivații, temeri), inteligenței naturaliste, inteligenței morale (preocupată de reguli, comportament, atitudini);
orientarea elevului/studentului în procesul de autocunoaștere și autodescoperire a propriilor capacități și limite, a înclinațiilor și a aptitudinilor speciale și dezvoltarea pe această bază, a capacității de autoevaluare a propriei personalități.
Educația nonformală
Acest tip de educație se dobândește în institutuțiile de învățământ sau în afara lor, prin influența mediului familial, al prietenilor, al anturajului și vizează atât elevii cât și adulții. Așadar se referă la educația extrașcolară și are anumite caracteristici cum ar fi: flexibilitatea, varietatea, caracter opțional sau facultativ, diferențierea conținuturilor, implicarea asumată în acest demers al persoanelor educate.
Într-un articol educația nonformală este definită drept “orice activitate educațională, intenționată și sistematică, desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării învățării și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal (stresul notării în catalog, disciplină impusă, efectuarea temelor etc.)”. (J. Kleis)
Din punct de vedere etimologic își are originea în latinescul nonformalis, preluat cu
sensul “în afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate”. Nonformal nu trebuie înțeles cu sensul de needucativ, ci desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna cu efecte formativ-educative.
Conceptual, educația nonformală cuprinde ansamblul activităților și al acțiunilor care se desfășoară într-un cadru instituționalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului școlar, constituindu-se ca “o punte între cunoștințele asimilate la lecții și informațiile acumulate informal”.
Educația nonformală urmărește realizarea următoarelor finalități:
completarea orizontului de cultură, îmbogățind cunoștințele din anumite domenii;
crearea condițiilor pentru desăvîrșirea profesională sau inițierea într-o nouă activitate”;
sprijinirea alfabetizării grupurilor sociale defavorizate;
contribuirea la recreerea și la destinderea participanților precum și la petrecerea organizată a timpului liber;
asigurarea cadrului de exersare și de cultivare a diferitelor înclinații, aptitudini și capacități, de manifestare a talentelor;
Particularitățile caracteristice ale educației nonformale sunt relevante pentru această formă care asigură legătura dintre instruirea formală și cea informală.
Educația nonformală este cea care asigură legătura dintre instruirea formală și cea informală.
O caracteristică importantă se referă la faptul că educația nonformală se desfășoară într-un cadru instituționalizat, în afara sistemului școlar, cuprinzând activități extraclasă/extradidactice (cercuri pe disciline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri școlare, olimpiade, competiții etc.) și activități de educație și instruire extrașcolare, denumite parașcolare și perișcolare.
Cele parașcolare se dezvoltă în mediul socioprofesional cum ar fi de exemplu activitățile de perfecționare și de reciclare, de formare civică sau profesională.
Activitățile perișcolare evoluează în mediul socio-cultural ca activități de autoeducație și de petrecere organizată a timpului liber în cadrul universităților populare, al cluburilor sportive, la teatru, în muzee sau în cluburile copiilor, în biblioteci publice, în excursii, acțiuni social-culturale sau în familie ori prin intermediul mass-mediei, denumită adesea “școală paralelă”.
Educația nonformală valorifică activitatea de educație/instruire organizată în afara sistemului de învățământ dar și în interiorul acestuia (vezi rolul cluburilor, taberelor elevilor/studenților) sub îndrumarea unor cadre didactice specializate în proiectarea unor acțiuni educaționale, care asigură realizarea corelației subiect/educator – obiect/educat la niveluri de flexibilitate complementare în raport cu resursele pedagogice formale”.
Educatorul nonformal are rolul discret de animator, de moderator cu multă flexibilitate și entuziasm, adaptabilitate și rapiditate în adoptarea variatelor stiluri de conducere a activității, în funcție de nevoile și cerințele educatului.
Flexibilitate în abordarea conținuturilor cât și obiectivelor urmărite prevăzute în documente special elaborate, diferențiindu-se în funcție de vârstă, sex, categorii socioprofesionale, interesul participanților, aptitudinile și înclinațiile acestora. Sunt cuprinse activități care corespund intereselor, aptitudinilor și dorințelor participanților.
O altă caracteristică este caracterul opțional al activităților extrașcolare, desfășurate într-o ambianță relaxată, calmă și plăcută, dispunând de mijloace menite să atragă publicul de diferite vârste. Este o formă facultativă de antrenament intelectual care menține interesul participanților printr-o metodologie atractivă. În măsura în care răspunde unei cereri de perfecționare profesională, educația nonformală presupune în unele cazuri și achitarea unor taxe.
Se reține faptul că evaluarea activităților desfășurate în cadrul educației nonformale este facultativă, neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note sau calificative oficiale”. În condițiile extinderii cererilor de pregătire profesională prin diferite forme de instruire nonformală, există și situații în care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire.
Educația nonformală are următoarele avantaje pedagogice:
este centrată pe cel ce învață, pe procesul de învățare, nu pe cel de predare solicitând în mod diferențiat participanții;
demitizează funcția de predare” și “răspunde adecvat necesităților concrete de acțiune”.
oferă un curriculum la alegere, flexibil și variat propunându-le participanților activități diverse și atractive, în funcție de interesele, de aptitudinile și de aspirațiile lor;
îmbogățește cultura generală și de specialitate a participanților;
creează ocazii de petrecere organizată a timpului liber;
actualizarea rapidă a informațiilor din diferite domenii fiind interesată să mențină interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârstă și pregătirii lor profesionale, punând accentul pe aplicabilitatea imediată a cunoștințelor;
antrenează noile tehnologii comunicaționale, valorificând oportunitățile oferite de internet, televiziune, calculatoare etc.;
este nestresantă, oferind activități plăcute și scutite de evaluări riguroase, în favoarea strategiilor de apreciere formativă, stimulativă, continuă;
răspunde cerințelor și necesităților educației permanente.
În lucrările de specialitate sunt semnalate limitele educației nonformale care se referă la faptul că această formă de educație include programe prea flexibile, centrate doar pe obiective pe termen scurt și o prea mare libertate metodologică a educatorilor.
În concepția lui Sorin Cristea – acest tip de educație manifestă trei riscuri pedagogice majore:
promovarea unui activism de suprafață, dependent doar de îndeplinirea obiectivelor concrete, rupte adesea de obiectivele specifice educației formale;
avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice disponibile, care pot dezechilibra corelația funcțională dintre subiectul și obiectul educației;
eludarea posibilităților de validare socială reală a rezultatelor în raport cu diplomele și certificatele obținute la nivelul educației formale”.
Trebuie reținut faptul că educația de tip nonformal a existat dintotdeauna. Ea a devenit o problemă de interes general începând cu anii ’60 – ’70 pe fondul afirmării preocupărilor pentru educația permanentă și pentru extinderea formelor de învățare de-a lungul întregii vieți, în afara sistemului școlar.
Educația informală
Cuprinde totalitatea informațiilor neintenționate, ideilor, depinderilor, obișnuințelor pe care elevii le dobândesc în mod spontan, prin experiențele zilnice, în afara mediului educațional instituționalizat.
Educația informală precede și depășește ca durată, conținut și modalități educația formală.
Are următoarele trăsături caracteristice:
Denumirea termenului de educație informală, din punct de vedere etimologic provine din limba latină, informis/informalis fiind preluat cu sensul de spontan, neașteptat. Ca urmare prin educație informală înțelegem educația realizată spontan.
Educația informală include ansamblul influențelor “neintenționate, difuze, eterogene, voluminoase – sub aspect cantitativ” – cu care este confruntat individual, în practica cotidiană și care nu sunt selectate, organizate și prelucrate din punct de vedere pedagogic.
Acest tip de educație nu-și propune atingerea unor obiective pedagogice, însă prin influențele sale poate avea efecte educative deosebite atât pozitive cât și negative.
Se realizează în afara unui cadru instituționalizat, “În ultimă analiză și cartierul și strada educă; magazinele cu vitrinele lor, și metroul fac educație”. Educația informală cuprinde “achizițiile dobândite într-o manieră întamplătoare în ocazii din ce în ce mai numeroase și mai variate, așa cum le determină condițiile existenței umane ca atare”.
Se constată că informațiile de tip informal sunt neorganizate, neselectate, spontane, neprelucrate – rezultatul interacțiunilor umane în mediul familial, stradal, din cadrul anturajului și organizate și instituționalizate – transmise de la nivelul instituțiilor mass-media, care le proiectează și le orientează însă “din perspectiva altor instanțe și interese decît pedagogice”. Acestea din urmă se diferențiază însă de programele speciale de educație din presă, de la radio sau de la televiziunile școlare și universitare, ce au finalități educative și intră sub incidența educației nonformale. Un exemplu de educație informală este atunci când copiii mici învață să vorbească. Ei deprind acest lucru prin ascultare și imitare. Părinții corectează spontan greșelile de pronunție ale acestora, de multe ori silabisind fără intenție și încurajând vorbirea corectă.
Evaluarea este spontană și se realizează prin instrumente nestandardizate, bazându-se pe criterii intuitive. Literatura de specialitate semnalează faptul că “viața socială se desfășoară sub dublu impact: acela al opiniei colectivității și al cenzurării pe care o operează conștiința în sine”.
Educația informală înregistrează în plan didactic o serie de avantaje:
Contribuie la completarea culturii elevilor și la îmbogățirea experienței lor.
Învățarea are caracter pluridisciplinar, informațiile provenind din variate domenii,
completându-le pe cele achiziționate prin intermediul celorlalte forme de educație.
Oferă posibiliatatea de a gestiona propriul proces de formare.
Conferă individului posibilitatea de a interioriza și exterioriza atitudini, comportamente, sentimente etc. În contextul informal de educație, inițiativa învățării revine individului; educația este voluntară, iar grilele de evaluare sînt altele decît în educația formală, competența într-un domeniu sau altul fiind criteriul reușitei”. În condițiile multiplicării și diversificării surselor de influență și a ridicării gradului de civilizație a unei societăți, cresc și efectele educației incidentale. Importantă devine intervenția educatorului, manifestată prin capacitatea acestuia de a valorifica experiența de viață a fiecărui elev.
Limitele educației informale sunt multiple și inerente:
Are o funcție formativă redusă deoarece puține informații devin cunoștințe.
Uneori prin influențele incidentale elevul are acces la informații care vin în contradicție cu scopurile educației formale și nonformale.
Pe de altă parte, s-a constatat că educația formală rămane în limitele unor sfere de influențe care, prin lărgirea lor, devin tot mai aleatorii în lipsa unor scopuri și efecte pedagogice directe, specifice acțiunii educaționale de tip formal sau nonformal.
Numeroși autori și educatori, preocupați în special de învățarea adulților și de educația permanentă și-au îndreptat atenția asupra educației informale examinînd-o în termenii: educația din afara clasei, învățarea incidentală la locul de muncă, învățarea în interiorul comunității.
Interdependența formelor de educație
Cele trei ipostaze ale educației – formală, informală și informală – chiar dacă au câmpuri proprii de acțiune în ansamblul procesului de educație, funcționalități diferite, permite nu numai extensiunea, ci și o interdependență.
Toate aceste forme își justifică rolul în formarea și dezvoltarea personalității, conturând deziderate educaționale și/sau sociale și răspunzînd nevoilor de educație și civilizație.
Formele educației permit realizarea conținuturilor generale ale educației (educația intelectuală, educația morală, educația estetică, educația tehnologică, educația fizică), îmbogățite permanent prin contribuția tuturor disciplinelor de învățământ și a noilor educații (educația ecologică, educația pentru democrație, educația sanitară, educația pentru schimbare și dezvoltare, educația pentru pace etc.).
Se constată că interdependența formelor de educație creează premisele desfășurării eficiente a activității de formare și dezvoltare socio-culturală a individualității umane, în mod direct sau indirect, didactic sau extradidactic.
Invocând rațiuni pentru o integrare a celor trei tipuri de educație, Constantin Cucoș enumeră următoarele aspecte:
capacitatea de a răspunde la situații și nevoi complexe;
coștientizarea unor situații specifice, cu totul noi;
mai bună conștientizare a unor nevoi individuale și colective;
mai mare sensibilitate la situații de blocaj care cer noi abordări și rezolvări;
ameliorarea formării formatorilor;
facilitarea autonomizării formaților;
conjugarea eforturilor din mai multe subsisteme sociale care au în vedere educația.
Dacă sunt raportate una la cealaltă, educația formală și educația nonformală se regăsesc fiecare într-un cadru instituționalizat, stucturat și organizat din punct de vedere pedagogic, deosebindu-se prin formele și modalitățile lor de realizare. Educația informală, din punct de vedere pedagogic, e mai puțin structurată și organizată aflându-se în afara unui cadru instituțional de tip școlar. Ea are ponderea cea mai mare în timp și spațiu, însă, neîndeplinind deziderate de ordin pedagogic, nu poate susține singură procesul formării și dezvoltării personalității umane.
Importante în acest scop sunt educația formală și cea nonformală prin care se asigură:
însușirea cunoștințelor științifice, a valorilor culturii naționale și universale;
formarea capacităților intelectuale, a disponibilităților afective și a abilităților practice prinasimilarea de cunoștințe umaniste, științifice, tehnice și estetice;
asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii și autoinstruirii pe profesionalizarea tinerei generații pentru desfășurarea unor activități utile, producătoare de bunuri materiale și spirituale.
Cele trei forme ale educației se află într-o relație de complementaritate, înregistrându-se tendințe de interpenetrare și de deschidere a uneia față de cealaltă – dinspre educația formală către integrarea și valorificarea informațiilor și experiențelor de viață dobândite prin intermediul educației nonformale și informale și invers, existând tendința de instituționalizare a influențelor informale.
În afara școlii, se regăsesc modalități de realizare ale educației nonformale incluzând însă și activități desfășurate în școală (cluburi, televiziunea școlară, “constituind o punte” între formal și informal; educația informală, extinzîndu-se pe toată durata vieții, beneficiază și include toate rezultatele influențelor educației formale și nonformale.
Ca durată, educația informală depășește celelalte forme ale educației, însă conținutul și modalitățile de realizare nu au aceeași valoare. Aria de influențe a educației informale este în continuă creștere, fiind susținută de “o masă enormă ca volum dar eterogenă, foarte variată și inegală de la zi la zi și de la persoană la persoană”.
În timpurile societății moderniste și postmoderniste asistăm la ascensiunea mass-mediei, fenomenul de supraaglomerare informațională atingând proporții greu controlabile din punct de vedere pedagogic. Față în față cu efervescența informațională, elevul acționează ca un filtru.
Un rol foarte important, în acest context îi revine cadrului didactic. El poate coordona, alături de elev, echilibrul între formativ, nonformativ și informativ.
Educația formală este cea care asigură condiții favorabile pentru realizarea educației nonformale și informale, acestea din urmă oferindu-i achiziții necesare unei bune desfășurări a activității din școală. Educația formală are de câștigat dacă se ține seama de informațiile și modalitățile educației spontane și nonformale. Pe lângă faptul că educația formală corectează și completează achizițiile obținute prin celelalte două forme ale educației, ea exercită o “funcție integrativă, de sinteză a diferitelor experințe trăite. Experiența acumulată în cadrul educației școlare, adaptată și valorificată în mod corespunzător este în măsură să contribuie la creșterea celorlalte forme de educație”.
Ioan Cerghit apreciază că interdependența formelor educației poate fi analizată prin raportarea sa la trei niveluri de referință, astfel:
la nivel formal, educația formală se realizează prin organizarea sistemului de învățământ pe trepte școlare ierarhice, educație nonformală se concretizează prin elaborarea de certificate și diplome, iar cea informală se desfășoară la locurile de muncă;
la nivel nonformal, educație formală include și activitățile extracurriculare, educația nonformală cuprinde activitățile extrașcolare, iar educația informală se referă la activitățile de educație din familie;
la nivel informal, educația formală include influențele de grup, educația nonformală
cuprinde participări la diverse manifestări din viața culturală a societății și educația informală reunește experiențele cotidiene.
Educația formală are rolul prioritar în formarea și dezvoltarea personalității umane, dar interpretările moderne “evidențiază posibilitatea preluării unor priorități și pe terenul educației nonformale care oferă un câmp motivațional mult mai larg și mai deschis procesului de formare-dezvoltarea, având o capacitate rapidă de receptare a tuturor influențelor pedagogice informale, aflate, altfel, într-o expansiune cantitativă greu controlabilă”.
În altă ordine de idei, educația nonformală este mai mult centrată pe interesele și dorințele celui care învață. Ea prevede în acest scop o mai mare posibilitate de opțiune în ceea ce privește curriculumul, față de situațiile create în sistemul formal. În cadrul educației nonformale, relațiile interrumane sunt mult mai degajate. Cursanții și profesorii iși exercită rolul mai puțin rigid și mai mult adaptabil situațiilor, în comparație cu sistemul școlar tradițional, unde elevii/studenții și profesorii își au bine definite statutul și rolurile, în mod ierarhic, de la care rareori se înregistrează abateri și aceasta petrecându-se în situații informale.
Educația nonformală este preocupată de formarea și dezvoltarea capacităților practice, de trezirea interesului pentru cunoaștere, în timp ce în sistemul formal tradițional se pune încă accentul pe transmiterea de informații și cunoștințe cu aplicabilitate întârziată.
Educația formală și cea nonformală pun accent pe învățarea organizată și intenționată, implică o anumită structurare și dispun de profeșioniști investiți cu realizarea ei. Responsabilitatea învățării este împărțită între educator și educat.
În ceea ce privește educația nonformală și cea informală, învățărea este controlată de către educat, iar educatorii trebuie să stimuleze dorința, curiozitatea, atitudinile pozitive și să dezvolte capacitățile de învățare.
Noile interpretări scot la iveală tendințele de acreditate a educației nonformale și chiar de instituționalizare a educației informale.
Toate cele trei forme ale educației furnizează oportunități de învățare. De acest lucru trebuie să țină cont educatorul în procesul de formare și dezvoltare a personalității individului. Cel mai eficient profesor este cel care permite și sprijină apariția învățării în situații de intersecție dintre formal, nonformal și informal. Acest lucru poate fi făcut în mod intenționat sau instinctiv.
Profesorul trebuie să fie flexibil pentru a fi eficient în toate cele trei tipuri de educație. Este necesar ca el să adopte stiluri diferite de conducere a activității în funcție de situație:
stilul directivist se potrivește mai bine educației formale,
cele democratic și nondirectivist (laissez faire) sunt cerute pentru a stimula învățare în situații nonformale și informale. Majoritatea educatorilor par a fi apți pentru a se adapta situațiilor. Mulți profesori însă, sunt eficienți în clasă dar mai puțin eficienți ca educatori nonformali, deoarece încearcă folosirea stilului directivist și metodele formale în ambele situații.
Însă, anumiți profesori care obțin rezultate bune în situații nonformale, își pierd eficiența în clasă, deoarece nu se adaptează la cerințele și necesitățile de rigurozitate ale acestui tip de activitate și învățare formală. În orice situație (mai ales în cele formale și nonformale), profesorii trebuie să dispună de competențe profesionale, pedagogice, empatice, să își desfășoare activitatea cu entuziasm și cu plăcere îmbinând metode și tehnici tradiționale și altenative de predare-învățare-evaluare, favorizând instruirea interactivă.
La nivelul procesului de învățământ “manifestarea interdependențelor formelor educației ar putea fi pusă în evidență prin găsirea unor modalități de corelare și articulare optimă a acestora din perspectiva noilor deziderate ale educației permanente, organizând”:
lecții tematice, interdisciplinare, pluridisciplinare;
lecții care se bazează pe valorificarea informațiilor obținute de elev pe căi nonformale și informale;
lecții conduse de echipe de profesori pe teme de interes general;
lecții în care să fie incluse noile tehnologii de comunicare (calculatorul, internetul,
videoproiectorul, televizorul);
activități de sinteză (capitol, semestru, an, ciclu școlar);
activități extradidactice/extrașcolare care valorifică adecvat cunoștințele dobândite formal-nonformal-informal;
Relația dintre învățarea formală – învățarea nonformală și autoeducația
Ritmul rapid al transformărilor din economie, societate, știință și tehnică a pus problema adaptării indivizilor și colectivităților la acest ritm, ca și aceea a capacității lor de participare activă, creativă, la transformarea naturii, societății și a omului însuși.
Ambiția școlii de a transmite cunoștințe și depinderi valabile pentru o viață de om a devenit iluzorie și anacronică. Ca atare, pe ruinele unor concepții devenite inadecvate și inoperante a apărut o concepție novatoare, spiritual optimismului pedagogic: concepția educației permanentele trei tipuri de învățăre, privite din perspectiva educației permanente trebuie corelate și cu procesul de autoinstruire (autoînvățate).
Definițiile acestor termeni se concentrează în jurul ideii de analiză a întrărilor (inputs) și a rezultatelor, efectelor (outcomes) în procesul învățării precum și a controlului asupra formulării obiectivelor și al modalităților de realizare a acestora.
Analiza formelor de educație prin luarea în considerație a factorilor care decid asupra finalităților învățării și asupra căilor de atingere a acestora, identifică următoarele tipuri de învățare:
învățarea formală: în care instituția educativă deține controlul asupra finalităților și
a modalităților de organizare a activității în vederea atingerii lor;
învățărea nonformală: controlul asupra finalităților îl are educatul, dar nu și asupra metodelor și mijloacelor de realizare, programul fiind organizat de către instituția organizatoare;
învățărea informală: educatul poate decide asupra modului cum se realizează aceasta (de exemplu, alege ce să asculte, ce să citească, unde să meargă și cu ce prieteni să se întâlnească), dar mai puțin poate controla rezultatele;
autoinstruirea: individual controlează ambele variabile, atât obiectivele cât și metoda de a le atinge.
Activitatea instructiv-educativă, în cazul învățării formale se realizează în virtutea atingerii unor finalități educaționale precise, deduse din idealul educațional, iar responsabilitatea organizării cadrului metodologic revine instituțiilor școlare și universitare. Educatul/elevul obține în mod organizat și sistematic, cunoștințe esențiale din domeniile principale ale patrimoniului cultural sub directa îndrumare a profesorilor.
Prin învățare nonformală educatul alege deliberat să participe (și pe această bază să acumuleze cunoștințe și să-și dezvolte anumite capacități) la activități care-l interesează și care sunt organizate de către o instituție socială, alta decât cea școlară, în scopuri educaționale.
Elevul/educatul participă la programe de învățare nonformală din motive și interese personale (contolează obiectivele), dar modul de organizare și resursele sunt hotărâte de către instituția organizatoare. Acest tip de educație nonformală își poate propune atingerea unor obiective formale, însă ele pot fi diferite de cele ale participanților.
Cât privește învățare informală, elevul/educatul poate deține controlul asupra modalităților de desfășurare a programelor prin luarea hotărârii de ascultare și participare la o discuție, putând influența derularea lor, dar nu și rezultatele finale.
În cazul autoînvățării, individul decide asupra propriilor obiective și asupra felului cum le atinge.
Se reține faptul că învățărea formală/școlară ocupă ponderea cea mai mică de timp din viața individului, fiind completată de învățarea nonformală. Ambele tipuri de învățare se desfășoară într-un cadru organizațional, pe fondul multiplelor influențe cotidiene. Împreună cu învățarea informală conduc către procesul de autoeducație și autoînvățare. Autoeducația include și se bazează pe elementele învățării formale, nonformale și informale.
CAPITOLUL 2.
LECȚIA LECTURĂ
ÎNTRE FORMAL ȘI NONFORMAL
Lectura literară are un rol formativ și reprezintă nu doar o sarcină didactică imediată, ci marchează destinul omului. Un cititor format de timpuriu va găsi în carte un partener un partener continuu de viață”.
În mod obișnuit, lectura elevilor se desfășoară sub îndrumarea cadrului didactic, dar în această activitate trebuie să se angajeze și familiile elevilor, care au un rol determinant în constituirea bibliotecii personale și în alegerea unui anumit tip de carte pentru citit.
Pe lângă lecția tradițională, care este forma principală de organizare a procesului de învățământ, în practica muncii educative se folosesc și alte forme de activitate, organizate de școală sau de diferite instituții extrașcolare.
Munca în afara clasei și activitatea extrașcolară ocupă un loc deosebit de important, iar rolul lor este de a contribui la dezvoltarea personalității elevilor. Între munca în afară de clasă și de școală, pe de o parte, și între activitatea desfășurată la lecții, pe de alta, există o foarte strânsă legătură. Fără a fi o simplă continuare a lecțiilor, fără a dubla sau a repeta procesul de învățământ, activitatea în afară de clasă și extrașcolară se leagă organic de munca școlii și servește realizării sarcinilor instructive și educative ale acesteia. Prin ea se lărgesc, se adâncesc și se fixează cunoștințele, priceperile și deprinderile dobândite de elevi în procesul de învățământ sau în afara acestuia.
Varietatea programelor nonformale oferă un sprijin efectiv și multilateral realizării tuturor sarcinilor educației. Activitățile în afara clasei și a școlii vin, cu alte cuvinte, să sprijine, să completeze și să desăvârșească acțiunea desfășurată de școală în cadrul procesului de învățământ.
Organizarea unor programe variate, în care teoria și practica se îmbină armonios, înlesnește în același timp îndrumarea și orientarea profesională a elevilor.
Profesorul de limba română, în decursul unui an școlar, trebuie să proiecteze programe/activități nonformale, fără să le neglijeze pe cele formale. Planificarea acestor activități poate îmbina lecțiile clasice cu activităti nonformale, astfel încât ele să fie repartizate relativ uniform și fără a-i supraîncărca pe elevi. În felul acesta, serile de lectură, munca în cercuri/cluburi, excursiile, serbările școlare, șezătorile, întâlnirile cu scriitori, muncile de utilitate socială etc. pot fi îndeplinite cu ușurință în tot cursul anului.
Didactica literaturii pune în prim-plan intenția de a face vizibil modul în care se constituie sensul în actul lecturii. De aceea în centru se află cititorul, elevul care este invitat să colaboreze cu textul.
Ca activitate intelectuală, lectura deține un rol important care conduce la dezvoltarea personalității elevilor sub aspect cognitiv, educativ și formativ. Astfel, în proiectarea programelor nonformale, profesorul de limba română va pleca de la opere literare/texte suport având grijă ca alegerile făcute să satisfacă orizontul de așteptare al elevilor.
Programele nonformale având la bază lectura literară trebuie să completeze și să dezvolte mai ales acele aspecte ale educației, pe care activitatea din clasă nu le poate consolida suficient, cum sunt: formarea gustului pentru lectură, spiritul de inițiativă, selectarea marilor valori, autocontrolul, revalorificarea mesajului, înțelegerea și interpretarea lui, capacitatea de organizare, munca independentă, sensibilizare față de mesajul literar-artistic, stimularea imaginației etc.
2.1.Forme de desfășurare a lecției de lectură
Școala și cadrele didactice își îndreaptă atenția către formarea competenței de lectură mai întâi sub forma citirii ca înțelegere literală (proces care implică o serie de operații/capacități, precum observarea, discriminarea, identificarea sunetelor/literelor, a silabelor, a accentelor etc.), iar apoi ca fenomen tot mai complex, constând în preluarea, perceperea și înmagazinarea informațiilor în maniere raționale, cât mai eficient controlate și deschise educației permanente”.
Se reține faptul că abilitățile de lectură destinate studiului, informării și relaxării pe care urmărește școala să le dezvolte sunt necesare dincolo de perioada școlarității, pe tot parcursul vieții.
Lectura ca metodă folosită și în predarea altor discipline, are următoarele finalități:
asimilarea unor informații;
dezvoltarea competenței informaționale;
formarea unor aptitudini comunicaționale de bază: a pune întrebări și a răspunde, a scrie un text cu diverse destinații extraliterare;
perfecționarea capacităților generale și specifice de studiu individual;
cultivarea aptitudinilor și atitudinilor cognitive deschise;
stăpânirea și aprofundarea cunoștințelor fundamentale și operaționale.
2.1.1. Medalionul literar
Reprezintă una din activitățile netradiționale în școală. Aceasta este o formă de activitate instructivă, educativă și atractivă, realizabilă la orice clasă. Ea presupune prezentarea unui autor și a operei sale, expoziție de carte, expoziție de desene realizate de elevi după opera unui scriitor, proiecții de film, de casete video etc.
Activitatea este anunțată dinainte, se va comunica scriitorul avut în vedere și modul de desfășurare a activității. Se desfășoară fie în sala de clasă/cabinet de limba română, fie la biblioteca locală, muzeu sau casa memorial (Anexa 5).
Unii profesori îl organizează la sfârșitul semestrului, când este necesară relaxarea neuropsihică. În timpul activității elevii participă prin lecturi, povestiri, recitări, dramatizări, cântece etc. Pentru medalionul literar se vor alege autori care, prin tematica, mesajul și specificul stilistic al operei lor, se adresează capacității de receptare a elevilor și au valențe educative și formative.
2.1.2. Întâlniri cu scriitori
Nenumărate mărturii ale sciitorilor sau oamenilor de cultură relatează impactul extraordinar pe care l-au avut asupra lor lecturile la vârsta copilăriei. Sub influența cărților citite sau chiar recitite, ei nu numai că evocă momente extraordinare de noblețe, vitejie, aventură ale altora, dar se imaginau participanți ai acțiunilor din acele cărți.
Profesorul anunță din timp elevilor întâlnirea, va comunica numele invitatului, data și locul ei. (Anexa 7). Pregătirea profesorului și a elevilor constă în identificarea și procurarea cărților invitatului, citirea unui fragment/unei poezii sau a câtorva, alese după criteriul reprezentativității, printr-o repartizare a lecturilor la nivelul clasei, pentru a cunoaște mai multe opera, și în pregătirea întrebărilor ce vor fi puse.
Elevii vor fi încurajați să pună întrebări sau să preia unele formulate chiar de profesor și comunicate discret înainte de întâlnire. De asemenea, cadrul didactic poate să pună întrebări ca oricare dintre participanți, formulându-le astfel încât să răspundă intereselor elevilor și să le sugereze cum ar fi putut formula intervenții.
2.1.3. Vizionarea unui spectacol de teatru sau film
Trebuie avute în vedere acele spectacole de teatru, de teatru TV, spectacole de film create după opera din literatura pentru copii, pentru tineret, din literatura existentă în programa școlară.
Profesorul are obligația ca înainte de a ajunge la spectacol, să le ofere elevilor câteva informații asupra spectacolului respective, asupra raportului cu opera literară.
2.1.4. Procesul literar
Reprezintă o modalitate de realizare a caracterizării unui personaj literar, atât în orele de clasă sau sub forma unui spectacol adevărat.
Principalele caracteristici ale activității sunt spontaneitatea și imprevizibilul, fiindcă elevii, chiar dacă-și pregătesc discuția, nu cunosc părerile celorlalți și argumentele se nasc în funcție de afirmațiile părții adverse. Acest gen de teatru nu propune certitudini în judecarea personajelor, ci stimulează neliniștea interogativă a colectivului de elevi, evidențiind aspectele conflictuale ale operei, determinând elevul să gândească, să vadă eroul cu ochii sufletului său”. Nu se iau în calcul procesele literare care se rezumă la reproducerea unor scenarii scrise de profesor.
O trăsătură importantă a strategiilor de instruire interactivă e faptul că aduce actorii relației educaționale într-un raport de parteneriat și favorizează reunirea membrilor colectivului școlar în grupuri și realizarea în cooperare a unor sarcini.
Metoda dezbaterii stimulează participarea elevilor la interacțiune, profesorul și elevii regăsindu-se ca parteneri într-o activitate comună.
Metoda jocului de rol are importante virtuți în formarea personalității tânărului, în dirijarea procesului de asimilare a unor valori și comportamente.
Se folosește, adesea, pentru a-i ajuta pe elevi unele comportamente de tip grupal sau pentru a înțelege mai bine sentimentele pe care trăiesc alții. Este și cazul procesului literar care implică participarea tuturor elevilor clasei. Se va exemplifica cu o astfel de metodă folosită cu succes la clasa a VI -a la nuvela fantastică a lui I. L. Caragiale La Hanul lui Mânjoală: Este Mânjoloaia vinovată de vrăjitorie?, dar și ca spectacol dramatic în cadrul unei serbări școlare (Anexa 2).
Etapele procesului literar sunt :
Întocmirea secenariului – presupune atât cunoștințe în domeniul problematicii abordate cât și noțiuni juridice. Elevii sunt familiarizați cu termeni specifici limbajului juridic-administrativ, precum și cu modalitățile desfășurării unui proces cu jurați.
Scenariul se realizează pe baza unei lecturi atente a textului suport (Anexa 3) de către elevi și presupune:
alegerea rolurilor: acuzat, acuzator, martor, capete de acuzare, etc.
fabricarea unor probe, toate cu punct de plecare în text.
întocmirea dosarului de caz (Anexa 4): redactarea rechizitoriului, plângerii, pledoarii ale avocaților etc.
Pregătirea spectacolului
Scenariul se lecturează, se împart rolurile, se discută indicațiile de regie, modul cum trebuie interpretat rolul, alegerea decorului, costumelor etc. Se fixează elementele de procedură: se alege judecătorul, avocații, procurorul de caz, aprodul, grefierul, asistența, jurații.
Elevii vor lucra pe grupe și vor căuta dovezi, argumente, vor încerca să anticipeze argumentele și probele părții adverse, își vor construi discursurile, rechizitoriul.
Ca probe pot fi folosite nu doar mărturii verbale, ci și fotografii, secvențe din filme ecranizate după textul suport. Folosind mijloace audiovizuale moderne, laptop, videoproiector, dau mai multă variație procesului, îl animă și-l aduce aproape de lecția modernă.
Desfășurarea scenariului
Are valoarea unui spectacol. Aprodul anunță intrarea completului de judecată, folosind formule-tip: Onorată asistență, Completul de Judecată! sau Onorată asistență, Președintele! Asistența se ridică în picioare pentru a saluta. Președintele sau procurorul citește rechizitoriul (abateri de la normele de bună purtare, pricinuirea unor pagube, încălcarea unor legi scrise sau nescrise).
Avocatul acuzării/procurorul aduce probe pentru fiecare cap de acuzare și interoghează martorii. Aceștia își prezintă depozițiile și le susțin cu citate din text.
Ambii avocați interoghează toți martorii.
Procurorul și avocatul apărării își susțin pledoariile încercând să fie convingători.
Jurații/ Completul de judecată se retrag pentru deliberare. Se întorc. Jurații dau verdictul, pe care-l comunică judecătorului. Ei își argumentează decizia.
2.2. Forme de învățare extraclasă și în afara spațiului școlii
Educația nonformală din etapa școlară prezintă o serie de caracteristici proprii determinate de specificul conținuturilor care, în general, urmăresc desfășurarea unor activități cu caracter formativ, coordonate de cadre didactice, în colaborare cu părinții, cu elevii și cu organizații social-culturale (cercuri pe discipline, competiții culturale sau sportive, festivități tematice, vizite la muzee, excursii etc.), toate desfășurate în scopul influențării formative a participaniților.
2.2.1. Excursia litearară
Excursiile contribuie la dezvoltarea simțului de observație al elevilor, al interesului pentru studiul diferitelor discipline, contribuie la lărgirea orizontului elevului, realizează legătura dintre teorie și practică.
Aceste activități extraclasă reprezintă un prilej de cunoaștere a elevilor. În acest cadru, elevul se simte mai puțin încorsetat de anumite norme specifice școlii sau familiei. De aceea, în excursii întâlnim mai multă voie bună și o stare de relaxare, care permite manifestarea personalității sub o formă mult mai variată.
Excursiile literare promovate de profesorul de limba română se organizează în locurile în care s-au născut și au trăit scriitorii, în muzee literare sau în mediul social al unei opere literare. Excursiile literare spot urmări obiective variate.
Aceste pot fi legate nemijlocit de activitatea din clasă, când sunt utilizate ca verigi ale procesului de învățământ. În practica școlară se cunosc excursii cu caracter de introducere în studiul literaturii unei epoci sau în studierea creației unui scriitor, excursii de încheiere a studiului unei perioade sau a studiului unui scriitor și chiar excursii de comunicare de cunoștințe noi. Acestea sunt, de fapt, nu activități nonformale, ci metode de predare a obiectului de învățământ-literatura.
Ca metodă a procesului de învățământ, excursia literară este, de obicei, un mod de manifestare ocazională a activității cercului literar/clubului de lectură din școală, în grija căruia cad obligațiile pregătirii și desfășurării excursiei.
Profesorul alcătuiește din timp evidența clară a locurilor mai apropiate care pot constitui obiectivul unei excursii. Lista ar cuprinde tot ce poate fi valorificat pentru a evoca viața unui scriitor, lumea în care a trăit, lumea care i-a inspirat opera, care i-a determinat, într-o măsură, atitudinea față de societate etc.
Din acest punct de vedere, peste tot în țară, dar și-n localitatea natală există locuri istorice: Casa memorială a lui Ion Creangă de la Humulești cu Ozana și Cetatea Neamțului, Casa-muzeu din Ipotești, Țicăul și bojdeuca lui Creangă, Fălticenii cu Nada Florilor, lunca și casa-muzeu din Mircești, Castelul Pelișor al Reginei Maria a României, Castelul Iulia Hașdeu de la Câmpina, Grădiștea lui Fănuș Neagu sau Bălțile Brăilei și Insula cântate de poetul fluviului Nicolae Grigore Mărășanu, etc.
Pregătiți din vreme, elevii vor evoca momente ale vieții scriitorilor (de exemplu, cunoscând locurile copilăriei lui Nicolae Grigore Mărășanu vor citi chiar în școala care-i poartă numele neexistând încă o casă memorială sau chiar pe malul Dunării, fragmente din Locuirea în poezie), vor recunoaște locuri zugrăvite de scriitor în opera sa (la Sinaia la Castelul Pelișor, reședința Reginei Maria se vor citi fragmente Povestea vieții mele), vor vedea unicul templu de spiritism din România (la Câmpina, la Castelul Iulia Hașdeu, castel construit de scriitorul Bogdan Petriceicu Hașdeu după planurile pe care fiica sa, Iulia decedată, i le transmite printr-o sedință de spiritism; elevii vor citi poezii scrise de copilul genial Iulia Hașdeu) etc.
Excursiile literare dezvoltă spiritul de observație al elevilor, le crește interesul pentru procesul de creație literară, le cultiva sentimentul de dragoste și admirație pentru scriitorii noștri.
Organizarea unei excursii presupune întocmirea unui proiect care cuprinde: scopul; problemele literare de care este legat obiectivul excursiei și care urmează a fi dezbătute în cursul excursiei; itinerarul cu durata, opririle, mijloacele de transport și de cazare etc.; repartizarea elevilor pe grupe și împărțirea sarcinilor și responsabilităților (Anexa 5). De caracterul măsurilor organizatorice din etapa de pregătire a excursiei și din timpul excursiei depinde în mod direct reușita activității.
La final, toate datele dobândite prin excursie sunt valorificate în forme variate de activitate creatoare. Materialul cules (fotografii, desene, note etc.) este selectat și prelucrat de colectivul cercului/clubului de lectura, se trag concluzii etc. Pe baza tuturor acestora se organizează conferințe, expoziții, medalioane literare, concursuri, jurnale de călătorie, dar, mai ales, se redactează compuneri individuale din care, cele mai bune se pot publica pe pagina școlii, în revista școlii sau trimise către concursuri cu tematică apropiată.
Se ține cont de faptul că obiectul excursiei, tematica ei, problemele literare de discutat în legătură cu ea, se fixează în funcție de posibilitățile pe care le oferă localitatea și împrejurimile. Muzeele conțin adeseori material documentar apt și pentru comentariile literare, iar pinacotecile acestora oferă totdeauna prilej de discuție asupra modului specific în care o artă sau alta oglindesc realitatea, asupra legăturilor dintre pictură și literatură, asupra izvoarelor comune ambelor arte sau asupra rolului uneia ca izvor de inspirație pentru cealaltă etc.
Excursiile literare, vizitele sau drumețiile sunt fixate din timp, în localități cu case memoriale, muzee literare se pot organiza la sfârșit de săptămână, de semestru sau de an școlar. Elevii pot urmări exponate, iau contact direct cu mărturii ale vieții scriitorilor. Sunt, de asemenea, un mijloc foarte eficace de adâncire a cunoștințelor literare și de educație a elevilor.
Acum se cultivă relațiile de grup, se dezvoltă spiritul de prietenie, de disciplină, se sudează legăturile între elevi și, nu de puține ori, aceste legături se transformă în prietenii durabile.
2.2.2. Vizită la muzeu
Această formă de învățare poate reprezenta un obiectiv unic al unei activități desfășurate în afara spațiului școlar sau un obiectiv integrat într-o activitate mai amplă, cum este excursia școlară.
Muzeul ca instituție culturală și științifică are un rol important pentru elevi și reprezintă “un factor de răspândire a vistieriei mondiale de cunoștințe de la o epocă la alta, pentru progresul umanității, muzeul – alături de arhivă, bibliotecă, instituțiile de învățământ – trebuie să dăinuiască precum o autoritate „vie”, dinamică, indispensabilă, solicitată și acceptată de societate. Înțeleasă corect, instituția muzeală reprezintă una dintre valoroasele surse de educație din toate timpurile.
Chiar dacă vizita la muzeu poate fi propusă de elevi, sarcina de a organiza vizitarea muzeului revine cadrului didactic. Astfel se stabilește:
data vizitei – e recomandabil să se desfășoare în perioada în care activitatea scriitorului de numele căruia se leagă muzeul sau casa memorială este abordată în cadrul lecțiilor. Dacă distanța este mare și presupune o deplasare de o zi sau mai multe, poate fi programată în Școala Altfel sau în perioada vacanțelor.
Durata și obiectivele ei – se calculează timpul de rămânere în muzeu a grupului după explicațiile ghidului și a activității desfășurate. Elevii se pot deplasa singuri în muzeu pentru a reveni la exponatele care le-au atras atenția.
Vizita de informare – dacă distanța permite, pentru a fi eficientă vizita, profesorul poate realiza singur o deplasare pentru a cunoaște spațiul muzeistic, exponatele și semnificația lor și ce activități se pot desfășura acolo (recital de poezie, sesiune de referate, evocare).
Discuții cu ghidul – poate orienta prezentarea acestuia în favoarea elevilor în funcție de particularitățile de vârstă, de pasiuni).
În cazul în care profesorul nu poate realiza vizita de informare va transfera complet sarcinile de prezentare și valorificare a materialului muzeistic ghidului.
Documentarea – profesorul și elevii se vor informa despre muzeu, din cărți, ghiduri turistice, Internet, filme de prezentare etc.
Se recomandă elevilor să-și achiziționeze din fiecare muzeu albume, pliante, cărți poștale pe care să le păstreze sau să le valorifice în portofolii. De asemenea, pot cumpăra fotocopii după manuscrise, după scrisori, sau suveniruri precum statuete, căni cu imaginea scriitorului care pot fi folosite apoi într-o expoziție de carte sau medalion literar.
Dacă vizita la muzeu face parte dintr-o excursie, elevii pot consemna impresiile în Jurnalul de călătorie.
La întoarcerea din vizită, elevii și profesorul vor rememora aspectele întâlnite și vor fixa elementele de care vor avea nevoie în cadrul lecțiilor.
2.2.3. Cercul literar-artistic
Activitățile din cercuri au un rol deosebit în educația elevilor și aduc o mare contribuție la descoperirea și stimularea creativității și aptitudinilor elevilor, la cultivarea pasiunii pentru literatură, la folosirea utilă și plăcută a timpului liber, la dezvoltarea imaginației și a sensibilității artistice, la inițierea lor în sarcini de muncă și responsabilități, la stimularea inițiativei, la stabilirea unor relații mai apropiate între profesor și elevi. Pentru a fi eficientă activitatea în cercurile literar-artistice sau cluburi de lectură este condiționată, printre altele, de trei factori mai importanți:
profesorul – conducător de cerc/club
elevii – participanți
organizatorii cercului/clubului.
E nevoie ca pe lângă pregătirea de specialitate corespunzătoare, profesorul care conduce un cerc literar-artistic să dea dovadă de talent și aptitudini creatoare.
Înscrierea elevilor în cerc/club trebuie să se facă selectiv, pe bază de interese și aptitudini, iar la organizarea activității cercului trebuie să se țină seama de preocupările, preferințele, înclinațiile și capacitățile reale ale elevilor.
Activitatea cercului sau a clubului se realizează pe baza unei tematici care se caracterizează prin varietatea și multitudinea subiectelor, corespunzând dorinței elevilor și se axează pe problemele fundamentale ale limbii, literaturii sau comunicării.
În ședința de constitire, în condica cercului se consemnează:
Proces-verbal de constituire, cu semnătura tuturor membrilor;
Lista membrilor cercului;
Planul de activitate pe anul școlar în curs.
În cercurile literare sau în cadrul cluburilor de lectură activitățile pot îmbrăca diferite forme:
interviuri luate unui scriitor;
vizite la muzee, case memoriale, târguri de carte, edituri, tipografii;
organizarea unor medalioane literare sau culturale;
excursii literare;
întâlniri cu scriitori;
participări la lansare de carte;
vizionari de spectacole și filme;
participări la concursuri de lectură și scriere creativă.
Pentru ca un cerc/club să dăinuiască e necesar ca membrii lui să iasă în public prin diferite activități și prin relatări în presă.
2.2.4. Serbarea școlară
Serbările școlare se situează între cele mai complexe și adecvate forme de manifestare a elevilor. Serbarea școlară a fost și este cadrul afirmării talentului, aptitudinilor artistice ale copiilor, dar și cadrul descoperirii acelor laturi ale personalității multor copii care, în mod obișnuit – la lecții sau alte tipuri de activități – rămân ascunse, latente, atât pentru părinți, cât și pentru profesori.
Ca program nonformal urmărește să aducă frumosul artistic în viața copiilor, serbarea școlară contribuie, prin multiplele sale valențe educative, la educarea elevilor, la dezvoltarea creativității, a spiritului de colaborare, la dezvoltarea sentimentului de apartenență la o echipă în care fiecare copil este pus în fața îndeplinirii unui rol, la dezvoltarea dragostei față de frumos, atât prin contactul cu opera de artă literară, muzicală, coregrafică, teatrală etc., (Anexa 8) cât și prin creații artistice, fie ele ca produse ale artelor, fie prin interpretarea artistică a acestora.
Serbarea școlară se înscrie în cadrul activităților extracurriculare și e una dintre cele mai îndrăgite de către copii, deoarece antrenează în organizarea și desfășurarea ei toți copiii. Noutatea scenariului, cadrul desfășurării, recuzita, costumele sunt ocazii în care copiii colaborează cu profesorul și familia, dezvoltîndu-și capacitățile creatoare, interpretative, devenind din simpli participanți la serbare, organizatori ai acesteia, ceea ce duce implicit la dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, a unor calități morale, cum ar fi tenacitatea și perseverența în munca pentru perfecționarea rezultatelor, îndrăzneala și stăpînirea emoțiilor prin apariția în fața unui public și interpretarea rolului artistic, încrederea în sine prin depășirea timidității și autoconvingerea că se poate mai mult și mai bine, încrederea în ceilalți, spiritul de echipă etc.
Cercetătorii apreciază că o serbare școlară poate fi organizată sub diferite forme: un concert, un spectacol literar-muzical, o șezătoare, un spectacol de teatru, un spectacol folcloric etc. Oricare dintre aceste forme are nevoie de un scenariu sau un program. Conținutul tematic al unui scenariu impune o atentă selectare a materialului literar și muzical, o organizare unitară a acestuia în vederea obținerii unui efect emoțional adecvat ocaziei.
2.2.5. Șezătorile
Una din activitățile preferate de elevi sunt șezătorile. Ele sunt reuniuni cu caracter cultural-educativ, la care pot participa atât elevii, cât și adulții: părinți, bunici. În cadrul lor se interpretează cântece, se recită poezii, se prezintă povestiri, snoave, se interpretează dansuri etc.
Șezătorile organizate ca activități extradidactice au o deosebită valoare educativă datorită obiectivelor preconizate, conținutului, materialului utilizat, participarea activă a elevilor, prezentarea artistică a componentelor programului.
Un interes deosebit prezintă șezătorile tradiționale, desfășurate cu prilejul unei sărbători creștine și populare: Paștele, Crăciunul, Sf. Andrei, Sf. Vasile, Dragobete, Florii etc. În ultimii ani în instituțiile de învățământ sunt organizate șezători cu caracter festiv. Ele sunt dedicate unor sărbători laice sau evenimentelor comemorative, precum: 8 martie – Ziua internațională a Femeii, Ziua profesorului, 1 iunie – Ziua Internațională a copilului (Anexa 9). Unele șezători se organizează cu prilejul zilelor de naștere a elevilor, sosirea unor oaspeți etc.
Succesul unei șezători depinde, în mare măsură, de capacitățile și experiența pe care o are pedagogul organizator. El va fi cel care va urmări crearea și menținerea unei atmosfere de sărbătoare, de destindere, de realizarea a satisfacției atît pentru elevii participanți, cît și pentru spectatori.
2.3. Forme de organizare a activităților extracurriculare și extrașcolare
Există în literatura de specialitate o diversitate de forme de organizare a activităților extracurriculare și extrașcolare. Acestea, potrivit clasificării acceptată de majoritatea specialiștilor teoreticieni și pedagogilor-organizatori, se pot ordona în câteva grupuri:
activitatea colectivă / de masă;
activități de grup / în cercuri;
activități individuale.
Forme de activitate colectivă / de masă sunt: excursia și vizita, serbările școlare, șezătorile școlare, șezătorile, medalionul literar, serate literare, masa rotundă.
Se consideră activități colective-acțiunile la care participă întreaga clasă de elevi, elevi din clasele paralele, elevi din diverse clase și școli. Acestea pot fi organizate sub formă de: serbări școlare, șezători, concursuri, întîlniri cu oameni de cultură, artei, științei, vizionări de spectacole de teatru, cinema, prezentări de carte, excursii, vizite etc.
Obiectivele urmărite de organizatorii acestor acțiuni sunt “rezolvarea unor sarcini instructiv-educative, completarea cunoștințelor elevilor, consolidarea deprinderilor elevilor, dezvoltarea gustului artistic, trezirea curiozității, formarea abilităților de cooperare și colaborare etc.”
CAPITOLUL 3
ANALIZA DOCUMENTELOR CURRICULARE
ȘI A AUXILIARELOR DIDACTICE DIN PERSPECTIVA CORELĂRII FORMALULUI CU NONFORMALUL
Principalele documente curriculare sunt planul de învățământ, curriculum-ul școlar – programa școlară și manualele școlare, iar cele auxiliare sunt ghidurile metodice, caietele de muncă independentă, seturile multimedia, softurile educaționale.
Produsele curriculare pentru cadrul didactic, rezultate din proiectarea activității de către acesta sunt: planificările calendaristice, proiectele pe unități de învățare, apoi proiectele de lecție.
3.1. Documentele curriculare obligatorii
Într-un articol despre curriculum, absolvenții învățământului gimnazial ar trebui “să demonstreze o gândire creativă prin: utilizarea, evaluarea și ameliorarea permanentă a unor strategii proprii pentru rezolvarea de probleme; elaborarea unor modele de acțiune și de luare a deciziilor adecvate într-o lume dinamică; formarea și utilizarea unor deprinderi de judecată critică; folosirea unor tehnici de argumentare variate în contexte sociale diferite.”
„Timpul este probabil cea mai importantă resursă din viața unui om. În perioada de formare, timpul școlar reprezintă un procent însemnat din viața fiecărei persoane. Ca urmare, modalitatea în care școala îi organizează unui elev timpul, reprezintă totodată o formă de control și influență asupra existenței acestuia. Deși planul de învățământ este văzut adesea ca un instrument de politică educațională, în realitate este un instrument de organizare a vieții elevilor” precizează un articol despre teoria curriculumului școlar.
3.1.1. Planul cadru
Pe principiului selecției și a ierarhizării, planul cadru de învățământ propune gruparea obiectelor de studiu pe șapte arii curriculare, pentru tot învățământul preuniversitar, “aria curriculară Limbă și comunicare având pondere de circa 37% la gimnaziu și 28% la liceu”.
Conform planurilor-cadru de învățământ în vigoare, disciplinei limba și literatura română îi sunt alocate la gimnaziu 4 ore pe săptămână.
3.1.2. Programa școlară este un document oficial elaborat de minister și are caracter orientativ și obligatoriu pentru fiecare disciplină școlară. În conținutul și viziunea ei se reflectă stadiul reformei curriculare.
Noile programe școlare stabilesc competențe generale, competențe specifice și exemple de activități de învățare, conținuturi și sugestii metodologice.
Disciplina Limba și literatura română vizează “construirea profilului absolventului de gimnaziu, având ca obiectiv atingerea unui nivel intermediar de deținere a competențelor-cheie; acesta se poziționează logic în continuarea profilului de formare al absolventului de clasa a IV-a și deschide perspectiva către profilul de formare al absolventului de clasa a X-a.”
Noua programă de gimnaziu recomandă valorificarea tuturor experiențelor de învățare ale elevilor, integrand cele trei dimensiuni ale educației (formală, nonformală și informală), în manieră complementară.”
Finalitatea urmărită de programă vizează formarea unui individ capabil să utilizeze limba română în scopul învățării, atât în perioada școlarității, cât și pe toată durata vieții, capabil să utilizeze limba română în scopul inserției sociale, capabil să-și asume propria identitate lingvistică și culturală, sensibil la valorile interculturale și multiculturale.
Actuala Programă de limba și literatura română pentru gimnaziu își propune să asigure dezvoltarea a două competențe-cheie: comunicare în limba română și sensibilizare și exprimare culturală. Ea are în vedere dublul statut al limbii române – de limbă oficială a statului român și de limbă de școlarizare – și valoarea formativă a literaturii române în contexte variate, ambele aspecte subsumate unei viziuni curriculare centrate deopotrivă pe componenta lingvistică, pe componenta interrelațională și pe componenta estetică și culturală. Cele trei componente au caracter instrumental și formativ, fiind în raport de complementaritate, fapt care impune o tratare integrată în demersul didactic de aplicare a programei.
Componenta lingvistică fundamentează competența de comunicare: sprijină procesul de înțelegere și de învățare formală, informală și nonformală, dă sens existenței socioculturale a fiecărui individ și susține conștiința identității.
Componenta interrelațională vizează formarea comportamentului comunicativ, fapt ce contribuie la inserția socială adecvată, asigurând învățarea pe toată durata vieții.
Componenta estetică și culturală urmărește descoperirea contextului cultural local și a patrimoniului național și universal și contribuie, în mod direct, la dezvoltarea personală a elevului, prin lectura literaturii și a altor tipuri de creație artistică.
Conținutul programei este realizat în liste distincte pentru domeniile Comunicare orală, Lectură, Redactare, Elemente de construcție a comunicării, Elemente de interculturalitate s-a făcut din rațiuni metodologice, deși în actul comunicării acestea fuzionează, fapt care face necesară predarea integrată a acestora. Sarcinile de învățare propuse elevilor trebuie să aibă un accentuat caracter funcțional, pragmatic, relevant pentru inserția socială în viața de adult.
De asemenea, programa propune conținuturi structurate pe teme care reflectă, la nivel de maximă generalitate, vârsta școlară a fiecărei clase. Astfel, se construiește, în mod treptat și concentric, universul afectiv și cognitiv al elevului de gimnaziu, valorificând orizontul specific fiecărei vârste.
Este prevăzută abordarea conținuturilor în progresie tematică:
Eu și universul meu familiar, Eu și lumea din jurul meu, Orizonturile lumii și cunoașterii, Reflecții asupra lumii. Din fiecare temă, se vor propune minimum 5 – maximum 8 subteme, fiecare dintre acestea constituind centrul proiectării pe unități de învățare tematică, fiecare unitate abordând integrat toate domeniile de conținut și vizând toate competențele generale.
Alături de competențele vizate, programa propune activități, prin care elevii vor monitoriza propria învățare. Programa îi permite profesorului să-și manifeste creativitatea, eliminând abordările excesiv teoretizante și asigurând flexibilitatea și eficiența în procesul de formare a competențelor-cheie, prin raportare permanentă la elementele reprezentative ale culturii românești și universale.
Elementul de noutate constă în faptul că profesorul are libertatea de a selecta texte de bază integrale (literare și nonliterare) destinate lecturii aprofundate, grupate în jurul unei tematici comune, la care poate adăuga minimum cinci texte literare (integrale sau fragmente) din literatura română, clasică și contemporană. Tematic, textele vor fi alese în consens cu cerințele și cu nevoile de instruire ale elevilor.
S-au elaborat și ghiduri metodologice pentru aplicarea fiecărei programe școlare – spre ilustrare menționez Ghidul metodologic pentru aplicarea programelor de limba și literatutra română- învățământ primar și gimnazial, editat de S.C. Aramis Print. Acesta prevede că “dincolo de structura unitară a programelor școlare, curriculumul național actual propune o ofertă flexibilă, ce permite profesorului adaptarea cadrului formal la personalitatea sa și la specificul clasei de elevi cu care lucrează. Elementele care asigură acest reglaj sunt: posibilitatea intervenției profesorului în succesiunea elementelor de conținut, cu condiția asigurării coerenței tematice și a respectării logice interne a domeniului, lipsa prescrierii intervalului de timp alocat elementelor de conținut, posibilitatea modificării, a completării sau a înlocuirii activităților de învățare, astfel încât să permită un demers didactic personalizat”.
Curriculum nostru național, aplicat până la introducerea noilor programe școlare din anii ’90, a fost apreciat în urma analizei prilejuite de reforma curriculară, ca fiind rigid și obligatoriu pentru toți elevii în integritatea sa.
Actualul curriculum național are un grad ridicat de flexibilitate, oferind posibilitatea conceperii unor trasee diferențiate și personalizate. Această flexibilitatea se concretizează, în principal, în raportul dintre curriculum nucleu sau obligatoriu și cel la decizia școlii. Acesta din urmă „oferă o gamă largă de posibilități, din care școala trebuie să aleagă una sau mai multe variante, adaptate cerințelor elevilor.”
Astfel, în cadrul curriculum-ului extins, școala dă curs propunerilor din programele școlare elaborate la nivel național, pentru segmentul de până la 30%, în curriculum nucleu aprofundat, școala nu abordează deloc materia din segmentul de 30%, ci aprofundează materia inclusă în segmentul de 70% reprezentat de curriculum obligatoriu, pe baza cărora se vor stabili standardele de performanță școlară și se vor calibra toate probele de examinare.
În curriculum-ul elaborat în școală se optează pentru activități didactice centrate pe conținuturi organizate tematic, interdisciplinar, cu relevanță pentru zona geografică respectivă, pentru discipline sau pentru arii curriculare opționale.
În proiectarea procesului de învățământ o cerință pedagogică o reprezintă unitatea dintre planul-cadru și programă. Modificările dintre planul de învățământ, ca de exemplu cele propuse de reforma actuală, prin organizarea conținuturilor și pe arii curriculare și nu numai pe discipline distincte, impun adaptarea programelor școlare; totodată, „inovațiile introduce la nivelul programei, cum ar fi, de exemplu, conținuturile la decizia școlii, pot fi aplicate numai prin adaptarea planului.”
În ceea ce vizează organizarea diferențiată sau personalizată a conținuturilor se vizează adaptarea procesului instructiv-educativ, la posibilitățile aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive, la ritmul și la stilul de învățare ale elevilor. În termeni de politică educațională, strategia diferențierii curriculare se exprimă prin trecere de la o școală pentru toți la o școală pentru fiecare.
3.1.3. Manualul școlar
Manualul școlar este un document oficial, care asigură concretizarea programei școlare într-o formă care vizează prezentarea cunoștințelor și capacităților la nivel sistemic, prin diferite unități didactice, operaționalizabile și structurate în: capitole, subcapitole, grupuri de lecții, secvențe de învățare.
În primul rând, prin parcurgerea conținuturilor este atins scopul de a educa este generat de faptul că orice manual evidențiază sistemul de cunoștințe și capacități, fundamentale în domeniul de studiu respectiv, prezentate prin mijloace didactice adecvate: imagini, scheme, desene, fotografii, simboluri. Spre exemplu, manualele de științe ale naturii sunt prevăzute cu o serie de imagini și desene reprezentative ale unor vietăți, atât din regnul animal, cât și vegetal, astfel încât să faciliteze accesul școlarilor la recunoașterea trăsăturilor unor animale sau plante și să creeze o legătură între partea teoretică și realitatea propriu-zisă.
Orice manual reflectă competențele generale și competențele specifice prevăzute în programa școlară, iar orientările, teoriile, standardele și convențiile în raport cu care sunt prezentate, explicate și aplicate conținuturile reflectă achizițiile recente ale domeniului prevăzute în programa școlară. Astfel, elevilor li se dă posibilitatea să recepteze imagini cât mai reale despre lumea înconjurătoare și să evite unele stereotipuri formate ca urmare a închistării în structuri învechite – elemente care ajută, de asemenea, la o bună și trainică educație a elevilor.
Conceptele din structura conținutului oricărui manual școlar sunt prezentate, interpretate și aplicate în conformitate cu semnificațiile și cu principiile științifice, fiind însoțite de variante alternative de interpretare, ceea ce indică deschiderea pe care o propune orice manual școlar, în limita menținerii scopului pentru care a fost propus. Spre exemplu, manualele de limba și literatura română, deopotrivă cu cele de matematică, nu oferă soluții unice pentru rezolvarea itemilor, ci încurajează atât elevii, cât și pe coordonatorii de disciplină să propună variante alternative de interpretare și rezolvare, cu alte cuvinte îi educă, pe baza și cu respectarea unor principii teoretice, în vederea adoptării unui punct de vedere personal.
În al doilea rând, în ceea ce privește utilitatea manualului școlar, ține de calitatea pe care o dobândește acesta, prin intermediul funcției sale de formare. Aceasta este în strânsă legătură cu funcția de educare, anterior menționată, și se referă la stimularea activității individuale, independente și autonome, a elevilor. Prin structura sa, complexă sau mai simplă, orice manual școlar oferă modele de raționament inductiv, deductiv sau analogic, în vederea menținerii rolul său de a încuraja un proiect pedagogic deschis.
Manualul reprezintă orice creație imprimată, destinată atât elevului, cât și coordonatorului didactic al acestuia, căreia i se pot atașa documente audiovizuale și informatice, ce tratează elementele programului de studii pe o perioadă de un an sau mai mulți ani școlari.
Manualul școlar dobândește astfel o structură de funcționare prioritar formativă – el oferă o descriere detaliată a unui proces de formare specific – care include nu numai materia care trebuie tratată, ci și obiectivele și strategiile de predare-învățare-evaluare, operaționalizate până la nivelul unor teste pedagogice aplicabile în diferite contexte didactice și extradidactice.
Este conceput ca un izvor de informație pentru elev și ca principal suport didactic de parcurgere a conținuturilor, manualul școlar ajută, deci, atât în activitatea desfășurată în cadrul orelor de curs, cât și în cadrul orelor suplimentare, desfășurate acasă. Mai mult, dincolo de calitatea de adjuvant pentru elev și învățător sau profesor, sunt cazuri în care părinții care îi supraveghează pe elevi la efectuarea temelor de la școală, apelează la ajutorul manualului școlar pentru a verifica exactitatea datelor teoretice și pentru a se documenta despre ultimele noutăți ale programei școlare din domeniul respectiv.
De asemenea, tot în categoria funcției de adjuvant în procesul de dobândire de noi cunoștințe, un rol important îl joacă și faptul că majoritatea manualelor școlare, destinate învățământului obligatoriu, sunt oferite elevilor de către instituțiile de învățământ, fără costuri suplimentare din partea părinților, ceea ce favorizează accesul egal la informație, atât al copiilor care au posibilități financiare, cât și al celor care nu au.
3.1.4. Manualele tradiționale / Manualele alternative
Introducerea manualelor alternative a adus schimbări benefice învățământului românesc. Prin individualizarea învățământului, manualele alternative susțin creativitatea și inițiativa elevilor. Manualelor li se adaugă și materialele didactice auxiliare – diverse caiete școalare, cărți de specialitate, culegeri- esențiale pentru înțelegerea și dezvoltarea creativității elevilor.
„Începând cu reforma curriculară din 1998-2000 în țara noastră s-a renunțat la manualele unice și s-a trecut la manualele alternative ce transformă profesorul din simplu executant a unui mod unic de interpretare a programei într-o persoană cu liber arbitru, capabilă să se documenteze și să opteze în cunoștință de cauză pentru acel manual care răspunde cel mai bine necesităților de educație ale elevilor săi. Profesorul are un rol extrem de important în alegerea manualului. Câteva din elementele esențiale pentru alegerea unui manual bun ar fi: calitatea informației, conținutul, notorietatea autorilor, capacitatea manualului sau a materialului didactic auxiliar de a dezvolta creativitatea elevilor, capacitățile de comunicare ale acestora, atenția sau alte aptitudini esențiale pentru viitorul lor profesional. Un material de studiu bun este întotdeauna acela care reușește să-i determine să învețe cu zâmbetul pe buze.”
În același articol se menționează că “manualele alternative sunt o modalitatea de a dezvolta gândirea liberă și creativitatea individului. Specialiștii au demonstrat că, datorită acestei metode moderne de predare ce are la bază manuale alternative și auxiliare didactice, tinerii de mâine vor fi capabili să desfășoare cu ușurință diverse activități profesionale și să se integreze în societate, deoarece informațiile prezentate în manualele moderne permit interpretări alternative și deschise, care-i ajută pe elevi să-și formeze anumite competențe, valori și atitudini”.
Curriculumul fiecărei discipline preia competențele generale necesare specialistului unui domeniu și le traduce în termeni didactici (asigurând progresia de cunoștințe și competențe de la un an la altul și operând reducțiile necesare transferării unui domeniu de cunoaștere într-o disciplină școlară). Se definește astfel un parcurs școlar care pune un semn de non-identitate între domeniul de cunoaștere (exterior școlii) și disciplina școlară. Programele școlare actuale definesc în termeni generali informațiile necesare pentru formarea intelectuală, fără a mai preciza timpul (unic) necesar asimilării fiecărei unități de conținut. Rămâne la latitudinea autorului de manual și a profesorului să organizeze instruirea în funcție de obiectivele și conținuturile prevăzute în programele școlare și de propriile opțiuni privind progresia, abordarea metodologică și interesele elevilor. Din acest demers, rezultă necesitatea manualelor alternative și a stimulării inițiativei și a creativității la nivelul practicii școlare” după cum este menționat în documentul citat.
Ce înseamnă de fapt existența unui manual unic? “Înseamnă că cineva posedă cunoașterea exactă a ceea ce trebuie învățat și cum trebuie învățat de către toți elevii la o anumită disciplină, într-o anume clasă. La nivelul actual de acumulare a informației este greu de crezut că o autoritate poate produce fie și numai o imagine corectă și fidelă a unui domeniu de cunoaștere. În momentul în care domeniul este transferat în școală ca obiect de studiu, lucrurile devin chiar mai complicate; acesta nu poate fi transpus, pur și simplu, în absența didacticii. Iar didactica modernă – didacticile, întrucât din perspectiva științelor cogniției este vorba de o didactică specifică fiecărei discipline – legitimează manualele alternative. Și nu în ultimul rând, dacă acceptăm existența diferențelor individuale între elevi atunci, pentru o formare intelectuală adecvată este necesară o ofertă cât mai variată de instruire, capabilă să vină în întâmpinarea diferitelor interese, nevoi, ritmuri, stiluri etc”.
Manualul tradițional versus manualul modern
Desigur, în mod concret, un anumit manual se regăsește la confluența câtorva dintre delimitările formulate mai sus. Având șansa opțiunii, profesorul poate alege pentru sine și pentru elevii pe care îi formează, varianta cea mai adecvată”.
În viziunea autorului articolului Prinzaru Gina Mihaela “o solicitare de mare rezonanță pentru activitatea de învățământ desprinsă din caracteristicile societății contemporane o constituie cultivarea la elevi a capacităților creative, a spiritului creator. Cum procesul comunicării în sine are implicații de natură creativă, cum toate obiectivele-cadru ale studiului limbii și literaturii române presupun eforturi creatoare, se poate spune că aportul acestei discipline de studiu la cultivarea spiritului creator este hotărâtor, pe toate treptele de școlaritate. De altfel, toate competențele și capacitățile prezentate și argumentate apar pe parcursul întregii perioade de școlaritate, la toate disciplinele de studiu. Mai mult, ele se regăsesc chiar în dimensiunile educației permanente”.
3.2. Tipologia textelor prevăzute de programa școlară
Textele se clasifică în raport cu:
Referentul – text literar, text nonliterar;
Intenția destinatarului – injonctiv, informativ, descriptiv, narativ, explicativ, argumentativ;
Sarcinile date – compunere liberă, cu titlul dat/temă data, cu un număr de cuvinte dat, pornind de la imagini, după model etc.
Gradul de intertextualitate – texte imaginative sau construite pe baza unei structuri tipologice și texte produse pe marginea unui text literar;
Funcția predominantă pe care o actualizează – compozițiile cu caracter oratoric și compozițiile libere, creatoare;
Registrul stilistic utilizat – texte administrative, juridice, comerciale;
După raportul cu realitatea – literare și nonliterare.
Programa școlară operează, în principal, cu o tipologie de texte clasificate după intenția emițătorului. Conform criteriului structurii textuale, “tipologia textelor” este următoarea:
Textul narativ
Textul descriptiv
Textul scenic sau dialogat
Textul informativ
Textul explicativ
Textul injonctiv
Textul argumentative
3.3. Textul literar în manualele alternative
Cel mai important instrument de lucru pentru elevi, manualul, urmând îndeaproape programa analitică, detaliind în limbaj adecvat tot ceea ce este necesar pentru ca elevii să poată atinge obiectivele pedagogice stabilite prin programa școlară în condițiile definite prin principii pedagogice generale și specifice. Este prima sursă de informare și documentare pe care o folosesc elevii, formându-le acestora deprinderi de a căuta rapid și eficient informațiile.
Actualmente, profesorul are libertatea de a alege tipul de manual pe care să îl utilizeze la clasă. De aceea trebuie să țină cont de următoarele: conținutul lui să corespundă competențelor programei și anului de studiu vizat, să fie în acord cu achizițiile anterioare ale elevilor, să presupună abordări interdisciplinare, să stimuleze activitatea independentă, să existe o progresie a cunoștințelor, să fie explicate clar conceptele, să ofere aplicații concrete, precise, actuale, variate, obiective.
În ceea ce privește textul epic/narativ literar, manualele utilizate în ciclul gimnazial oferă opere sau fragmente din operele marilor scriitori români, care ilustrează diverse teme, accesibile vârstei elevilor. Astfel, la clasa a V- a se utilizează manualele editurilor Art, Ars Libri, Booklet SRL, Sigma,Intuitext etc. Manualul e structurat unități de învățare. De exemplu, manualul Editurii Art, autori Florentina Samihăian, Sofia Dobra, Monica Halaszi, Anca Davidoiu-Roman propune șase unități de învățare: Despre mine. Selfie, De-a ce mă joc, Pe strada mea, Vreau să salvez lumea, Călătoresc prin basme, Din carte spre departe, iar unele opere se regăsesc în mai multe manuale, precum Amintiri din din copilărie de Ion Creangă, Vizită… de I.L. Caragiale sau Bunica de Barbu Ștefănescu Delavrancea pentru textul narativ literar. Ca tipologie de text se studiază textul narativ literar (Tezeu și Minotaurul, Zâna Munților), textul narativ nonliterar (Jurnalul de călătorie) textul descriptiv literar (O stradă cu sentimente de Ana Blandiana), textul descriptiv nonliterar, textul multimodal.
La clasa a VI-a, începând cu anul școlar 2018-2019, doar două manuale aprobate de minister sunt utilizate, iar ele aparțin Editurii Didactice și Pedagogice cu autori diferiți Mariana Norel, Petru Bucurenciu, Mihaela Dragu și Cîrstea Mihaela Daniela, Ileana Sanda, Avram Viorica , Dragomirescu Alexandra. La conținuturile de la clasa a V-a se adaugă textul narativ literar – în proză (Amintiri din copilărie de Ion Creangă, Căprioara de Emil Gârleanu, Sobieski și românii de Costache Negruzzi, D-l Goe, Bubico de I. L. Caragiale), în versuri (Boul și vițelul de Grigore Alexandrescu, Bivolul și coțofana de George Topârceanu); textul descriptiv literar – în proză (În munții noștri de Alexandru Vlahuță, Frații Jderii de Mihail Sadoveanu – operă și film;) în versuri (Balul pomilor de Dimitrie Anghel, Amurg în deltă de Ion Pillat, Oaspeții primăverii de Vasile Alecsandri), textul argumentativ.
La clasa a VII-a, pe lângă manualul editurii Humanitas, cel mai utilizat, există și alte manuale, care aparțin editurii ALL sau Corint. Aici textul literar suport pentru noțiunea de baladă cultă este același, Pașa Hassan de George Coșbuc, iar pentru nuvelă sunt alese Două loturi de I.L. Caragiale și Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi. Povestirea în ramă este evidențiată prin operele lui Mihail Sadoveanu, Iapa lui Vodă și Istorisirea lui Zaharia Fântânarul, pentru poemul eroic au fost alese Dan, căpitan de plai de Vasile Alecsandri și Scrisoarea III de Mihai Eminescu. Genul liric este reprezentat la această clasă astfel: imnul este redat prin operele Deșeteaptă-te, române! de Andrei Mureșanu și Imn lui Ștefan cel Mare de Vasile Alecsandri, arta poetică este pusă în evidență prin două creații ale aceluiași autor – Tudor Arghezi – Cuvânt și Lumină lină.
Pentru clasa a VIII-a, atât manualul de la editura Humanitas Educațional, cât și cel de la editura Corint, care sunt utilizate pentru ultimul an de studiu din ciclul gimnazial, tratează noțiunea de roman pentru textul lui Mihail Sadoveanu – Baltagul și reiau balada populară prin același text – Miorița. Diferă textele corespunzătoare noțiunii de nuvelă (Popa Tanda de Ioan Slavici și Dincolo de nisipuri de Fănuș Neagu) și povestire S.F. (Roboții de pe Aurora de Isaac Asimov și Planeta celor doi sori de Horia Aramă). Genul liric este redat prin operele Izvorul nopții de Lucian Blaga, Dorința de Mihai Eminescu, Lacul de același autor, Emoție de toamnă de Nichita Stănescu, Amurg de toamnă de Lucian Blaga, Fântâna de Alexandru Macedonski, Doina de Octavian Goga și Frunză verde magheran (doină populară). Genul dramatic este reprezentat prin opera O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale (comedie).
Chiar dacă după prima lectură, orizontul de așteptare al elevilor este nebular uneori, treptat, ele pot fi elucidate prin operațiile ce urmează, activități numite de noile manuale fie observarea, descifrarea, explorarea, fie interpretarea textului. De multe ori elevii din ciclul gimnazial sunt invitați să găsească ei înșiși ceva specific în textul citit. În acest sens autorii manualelor folosesc imperative de genul: amintiți-vă, descoperiți, folosiți-vă cunoștințele, exprimați-vă părerea, comparați, verificați-vă cunoștințele, completați-vă cunoștințele, imaginați-vă, îndemnându-i pe elevi să răspundă eficient anumitor sarcini.
Textele literare propuse care se studiază în gimnaziu oferă diferite modele umane pentru elevi. Prin Nică din opera Amintiri din copilărie, Ion Creangă ilustrează copilăria copilului universal (George Călinescu). Domnul Trandafir, din opera cu același nume scrisă de Mihail Sadoveanu, reliefează tipul dascălului de vocație, plin de dăruire, de la sat, care se evidențiază prin exemplul personal. Prin comisul Ioniță din povestirea Iapa lui Vodă, Mihail Sadoveanu înfățișează povestitorul înzestrat cu har, capabil să capteze atenția auditoriului prin talentul său de a povesti. O imensă tărie de caracter dovedește eroina romanului Baltagul, scris de Mihail Sadoveanu, Vitoria Lipan, care întreprinde un periplu istovitor în căutarea soțului dispărut. Prin personajul principal al nuvelei Popa Tanda, Slavici creează o figură luminoasă, optimistă, care întrupează respectul și dragoste față de viață ce trebuie celebrată prin muncă și bucurie, nu risipită prin tristețe și necumpătare.
Sensibilitatea umană este sugerată de poeții care își cântă ofurile, arătându-se nostalgici după copilăria pierdută căreia Mihai Eminescu îi scrie O, rămâi… și după iubirea neîmplinită deși natura îi creează un spațiu ocrotitor lângă Lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr.
Cel mai antipatic personaj poate deveni cel mai simpatico și viceversa în comedia lui I.L. Caragiale care, sarcastic și necruțător, satirizează sclipitor incultura, imoralitatea, corupția, prostia omenească în cea mai largă accepție a cuvântului, toate acestea fiind îmbrăcate în mantia transparentă a unei spoieli de cultură, a unui parvenitism ostentativ, atitudini ce se manifestă nu la indivizi izolați, ci la întregi categorii sociale.
Exemplele ar putea continua. Modelele propuse sunt perfectibile, dar profesorul le poate completa sau îmbunătăți, pentru a face textul literar cât mai accesibil elevului de gimnaziu, cât mai atractiv, urmărind pregătirea elevului pentru diferite situații de comunicare și mai ales pentru viață.
S-a constatat adesea că, în rândurile neavizaților, literatura este privită în mod superficial, înțeleasă greșit sau chiar blamată din cauza lipsei unor lămuriri necesare încă de pe băncile școlii. În zadar oferim elevilor o gamă impresionantă de noțiuni ce aparțin teoriei literare, din moment ce lor le scapă esențialul.
PARTEA A II-A
CERCETARE PEDAGOGICĂ
CAPITOLUL 4
EXPERIMENT DIDACTIC
Prin cercetarea realizată s-a încercat includerea în cadrul studiilor calitative și s-a urmărit demersul metodologic și științific al predării-învățării limbii și literaturii române prin programe formale și nonformale în ciclul gimnazial. Având la bază obiectivele propuse, această lucrare are în vedere utilizarea metodelor didactice moderne, folosirea unor activități specifice și a unor mijloace care să dezvolte capacitatea de învățare a elevilor în contexte diferite și, mai ales, să le stimuleze dorința, curiozitatea, atitudinile pozitive, să le descopere înclinațiile și aptitudinile speciale.
Se pleacă de la ideea conform căreia școala nu este singurul loc unde poți învăța, și astfel iau amploare activitățile desfășurate în afara sistemului formal care vin în întâmpinarea dorinței de învățare a publicului larg, servind obiectivelor acestora și asigurînd asistență informațională și practică unor categorii sociale dezavantajate.
Experiența, dar și experimentul duc la inovarea învățământului. Munca la catedră constituie pentru cercetător o sursă de cunoaștere, un mijloc de experimentare, de verificare a ipotezelor și de generalizare a experienței pozitive. În același timp, cercetarea pedagogică, prin concluziile ei, contribuie la inovarea și perfecționarea procesului de invățământ și de educație.
În cei peste 11 ani de experiență didactică am înțeles că nu este suficient să predai elevului concepte teoretice cu scopul parcurgerii programei, sperând ca mai târziu să se aplece singur asupra studiului, să-și organizeze atent munca și să cerceteze din curiozitate. Ca mulți profesori de limba și literatura română centrați pe formarea de diferite competențe de comunicare și, nu numai, eram foarte preocupat de contextual educativ formal, clasa în care îmi desfășuram activitățile didactice. Am descoperit, în timp, mai ales în calitate de diriginte, că elevii reacționează diferit la puținele proiecte pe care le desfășuram. Dincolo de formal… există, totuși, ceva – sunt multe alte oportunități de formare care pun în evidență calități, abilități, aspecte ale personalității elevilor pe care în contextul formal nu le văzusem, nu le detectasem. Acest ceva se numește educație nonformală și e la fel de prețioasă ca și educația formală.
Datoria fiecărui profesor este să găsească calea de la sufletul său spre text și invers, de la obligativitatea faptului de a parcurge noțiunile prevăzute de programă, la munca din plăcere și proprie inițiativă care aduc satisfacție personală, emoție, încântare, bucurie. Pornind de aici, cercetarea pedagogică poate fi considerată o strategie desfășurată în vederea surprinderii unor relații noi între componentele acțiunii educaționale și a elaborării unor soluții optime ale problemelor pe care le ridică procesul educațional, în conformitate cu exigențele sociale și cu logica internă a desfășurării lui.
Având în vedere recomandările Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, prevăzute în Programa pentru disciplina limba și literatura română (clasele V-VIII), care insistă asupra faptului că, „pe parcursul învățământului obligatoriu, elevii trebuie să-și formeze în primul rând competențele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar și coerent în limba română, să asculte, să înțeleagă și să producă mesaje orale și scrise, în diverse situații de comunicare”, încercăm prin lucrarea de față să propunem un set de activități complementare prin care să optimizăm competențele de exprimare orală și scrisă.
Disciplina Limba și literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalității elevilor, în formarea unor deprinderi și abilități necesare pentru a le asigura accesul postșcolar la învățarea pe toată durata vieții și integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaștere.
În acest sens, curriculumul de limba și literatura română pentru clasele a V-a – a VIII-a, ca și pentru învățământul liceal, se bazează pe modelul comunicativ-funcțional, model ce presupune studiul integrat al limbii, al comunicării și al textului literar, fiind adecvat nu doar specificului acestui obiect de studiu, ci și modalităților propriu-zise de structurare a competenței de comunicare a elevilor. În mod concret, dezvoltarea competențelor de comunicare, adică utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea și receptarea mesajelor orale și scrise, se realizează prin familiarizarea elevilor cu situații diverse de comunicare, cu texte literare și nonliterare adecvate vârstei școlare.
În lucrarea de față, mi-am propus să realizez o cercetare de tip practic-aplicativă cu derularea unui experiment formativ, prin care am urmărit eficiența unor programe formale și nonformale utilizate în scopul dezvoltării deprinderilor și capacităților de receptare a textului literar, la clasa a VI-a.
4.1. Ipoteza cercetării
Evoluția sistemului de învățământ și necesitatea perfecționării continuie a muncii instructiv-educative presupune ca profesorii, paralel cu activitatea lor practică, să desfășoare și o muncă de cercetare, de inovare și studiere a experienței înaintate. Am pornit în cercetare de la ipoteza că implementarea unor programe de activități în care se utilizează metode și tehnici formale și nonformale, în concordanță cu programa școlară în vigoare, asigură o îmbunătățire a calității actului educațional, cu rol eficient în sporirea performanțelor școlare și valorificării tuturor experiențelor de învățare ale elevilor, integrand cele trei dimensiuni ale educației (formal, nonformală și informală) într-o manieră complementară.
4.2. Obiectivele cercetării
Utilizarea procedeelor și metodelor adecvate în vederea transmiterii de noi cunoștințe, în vederea înțelegerii textului literar;
Formarea deprinderilor de muncă independentă și dezvoltarea gândirii critice prin varietatea situațiilor cărora trebuie să le facă față elevul;
Evidențierea calității de instrument și document esențial în practica școlară a programelor școlare și a corelării manualelor alternative cu acestea;
Dezvoltarea capacității de receptare a textelor literare prin abordări didactice formale sau informale;
Conștientizarea de către elevi a importanței pe care o are lectura în construirea și desăvârșirea personalității lor.
4.3. Metodologia cercetării
4.3.1. Stabilirea eșantionului de elevi cuprinși în cercetare:
Clasa a VI-a, alcătuită din 14 de elevi va îndeplini succesiv funcția de eșantion experimental, respectiv eșantion de control. Se vor urmări rezultatele elevilor înainte și după administrarea experimentului.
Descrierea eșantionului
Această clasă este formată din 14 de elevi cu vârste între 12-13 ani, copii ce provin din mai multe sate ale comunei Mărașu, comună situată în Insula Mare a Brăilei, unul dintre cele mai izolate locuri din țara noastră. Din punct de vedere al provenienței sociale, marea majoritate provin din familii de muncitori, agricultori sau crescători de animale, fără studii medii, asistați social, casnice, liber profesioniști. 3 dintre aceștia au situație materială precară, cu venit minim, 3 elevi provin din familii dezorganizate, iar 1 elev are unul dintre părinți decedat.
Ca mediu de proveniență colectivul este format din 7(șapte) elevi din satul Țăcău, 3 elevi din satul Băndoiu și 4 elevi din localitatea Mărașu. Pentru o mai bună cunoaștere a colectivului s-a avut în vedere dimensiunea socială și dimensiunea psihologică. Relațiile elevului cu grupul social căruia îi aparține (clasa de elevi) au o importanță deosebită asupra personalității sale, cât și asupra randamentului învățării. Dintre caracteristicile clasei de elevi s-au urmărit unele aspecte referitoare la: scopuri, roluri, norme, coeziunea de grup. Întrucât scopurile sunt de două tipuri: de tip prescriptiv și individuale, se impune la clasa a VI-a, ca o formă de echilibrare a structurii organizatorice a clasei, armonizarea și integrarea reciprocă a celor două tipuri de finalități.
Din punct de vedere al dezvoltării fizice, toți elevii se înscriu în limitele normalului.
În ceea ce privește dezvoltarea intelectuală, 11 elevi se înscriu în limitele normalului având în vedere limbajul și calitatea exprimării, iar 3 elevi sunt sub limită. 6 elevi au un nivel de inteligență ridicat și o memorie bună, imaginație bogată, lucrează sistematic, organizat, sunt sârguincioși. La activitățile desfășurate sunt atenți, activi, se comportă frumos, sunt veseli, lucrează ușor și corect. 4 elevi au nivelul de inteligență mai scăzut, memorie slabă, însă se străduiesc să lucreze, sunt atenți; 4 elevi au memorie slabă, imaginație săracă, se exprimă greoi, lucrează lent, sunt nesiguri pe ei. Elevii se implică în activitățile în grup, se apreciază reciproc pentru rezultatele la învățătură, însă mai trebuie lucrat la conduita morală.
4.3.2. Metode de cercetare
În eleborarea acestei lucrări am folosit următoarele metode de cercetare: metoda observației, metoda chestionarului, metoda experimentului, metoda analizei produselor, metoda testelor.
Acestora li se mai adaugă metodele de măsurare și de prelucrare a datelor: metoda ordonării, metoda comparării, metodele de prezentare și de prelucrare statistică matematică (grafice, histogramă, diagrame areolare).
Metoda observației este principal metodă care însoțește obligatoriu orice cercetare, indiferent de metoda predominantă. Avantajul folosirii acestei metode constă în faptul că problema cercetării poate fi urmărită în condiții obișnuite, permițând
stabilirea locului și rolului pe care îl are problema respectivă în sistemul unitar al muncii instructiv-educative.
Observarea sistematică și îndelungată are un rol important în procesul instructiv-educativ permițând înțelegerea schimbării și dezvoltării lor, stabilirea eficienței mijloacelor folosite. Astfel, observația constă în înregistrarea datelor și constatărilor. A fost folosită în toate etapele cercetării oferind informații în legătură cu aspecte ale fenomenelor înregistrate. Prin această metodă s-a urmărit gradul de reușită al fiecărui moment din activitate, eficiența strategiilor folosite și reacția elevilor pe parcursul activităților desfășurate. De asemenea, în cadrul lecțiilor de limba și literatura română am observat modul de participare al elevilor, capacitatea de lucru, ritmul de lucru, interesul și îndemânarea, curiozitatea, influența aprecierilor.
Metoda chestionarului este metoda de cercetare interactivă, care presupune un schimb direct de informații între cercetător și subiecții supuși investigației. Prin anchetă se culeg date, opinii, fapte, nevoi educaționale, interese, motivații, cunoștințe, comportamente, dorințe și aspirații. A fost folosită în etapa inițială a cercetării și a vizat interesul pentru lectură al elevilor din ciclul gimnazial din școala noastră.
Metoda experimentului a urmărit introducerea, conform unei planificări riguroase, a unor metode didactice modern-interactive formale și nonformale, pentru a le vedea eficiența. Am considerat că prin participarea elevilor la Clubul de lectură și proiectul educativ voi determina elevii să citească mai mult, le voi completa cunoștințele, le voi consolida deprinderile de învățare, îi voi ajuta să descopere contextual cultural local și național prin lectura literaturii și, mai ales, voi urmări formarea comportamentului comunicativ, fapt ce contribuie la inserția socială asigurând învățarea pe toată durata vieții. Această metodă servește direct și în mare măsură la obiectivul principal al cercetării: dezvoltarea capacității de receptare a textelor literare prin abordări didactice moderne și conștientizarea de către elevi a importanței pe care o are lectura în construirea și desăvârșirea personalității lor.
Metoda analizei produselor
Analiza produselor activității (lucrări scrise, caiete, fișe de lucru, rechizitoriu, pledoarii, texte dramatizare, medalioane literare, desene, expoziții, jurnale de calătorie) a evidențiat gradul de înțelegere a sarcinilor testate, modul de formare și dezvoltare a priceperilor și deprinderilor intelectuale. Metoda mi-a oferit prilejul unor comparații între diferite etape ale demersului didactic.
Metoda testelor
Pe parcursul cercetării am aplicat probe de evaluare care sunt utile în cunoașterea obiectivă a profilului elevului. Am folosit teste cu o arie cât mai largă de activitate, cu orientări și cerințe metodologice diferite. Rezultatele obținute le-am comparat, verificând continuu ipoteza de la care s-a pornit în cercetare.
Tehnicile statistice și prelucrarea datelor au fost utile în întocmirea tabelului de rezultate și a reprezentărilor grafice.
Etapele cercetării
Cercetarea s-a derulat pe parcursul anului școlar 2018 – 2019 la Școala Gimnazială “Nicolae Grigore Mărășanu”, comuna Mărașu, județul Brăila și mi-a permis studierea în profunzime a problematicii. Pentru realizarea demersului propus am parcurs următoarele etape:
Etapa inițială/ constatativă – aplicarea unui chestionar privind interesul elevilor pentru Lectură
Etapa experimentală/ administrarea factorului experimental – Clubul de lectură
Ambițioșii”
Etapa finală/ a comparării rezultatelor
4.4.1 Etapa inițială a constat în aplicarea unui chestionar tuturor elevilor de gimnaziu, în anul școlar 2018-2019, care viza interesul elevilor pentru lectură și dorința de a se înscrie le Clubul de Lectură Ambițioșii” aflat în al doilea an de funcționare. Chestionarul a avut următoarele obiective:
Identificarea preferințelor pentru lectură ale elevilor
Identificarea cărților preferate
Stabilirea frecvenței cu care obișnuiesc să citească elevii
Stabilirea motivelor care îi determină pe elevi să citească
Identificarea timpului acordat de către elevi lecturii
Identificarea persoanei care le-a călăuzit pașii elevilor către lectură
Identificarea cărților preferate de către elevi
Identificarea locului ocupat de carte în timpul liber al elevilor
Identificarea opinieie elevilor cu privire la importanța pe care oamenii din societatea contemporanăo acordă lecturii
Identificarea opiniee elevilor despre motivele pentru care oamenii ar trebui să aprecieze lectura.
Rezultatele obținute și analiza acestora
Unul dintre motivele pentru care am aplicat acest chestionar, așa cum reiese și din argumentul lucrării, a fost lipsa de interes, de apetență, de plăcere a elevilor pentru lectură, mai ales pentru cea literară. Tot aici voi reda și observațiile directe precum și constatările mele neputincioase privind opoziția fermă a tinerilor când e vorba de cărți, mai ales de acealea impuse în bibliografia școlară.
Alt motiv ar fi ca prin acest chestionar să văd dacă nu cumva constatările mele privind lipsa lecturii nu sunt cumva viciate de subiectivitate, dacă nu cumva ne grăbim să etichetăm.
M-a preocupat la fel de mult impactul pe care îl au programa și manualele alternative asupra felului în care se raportează elevii la carte în primul rând din perspectiva componentei lingvistice, dar și a celei estetice și culturale a programelor și nu atât a competențelor sau a conținuturilor.
Chestionarul (Anexa 9) a fost aplicat unui număr de 65 de elevi din clasele gimnaziale din cadrul unității noastre școlare. În ceea ce privește genul respondenților, 47,69% au fost fete, iar restul băieți, toți din mediul rural defavorizat.
Datele din fig. 1 relevă faptul că 75,38% dintre acești elevi obișnuiesc să citească. Dar, din păcate, există și un procent de 24,61% care ne indică faptul că sunt și elevi care nu prea obișnuiesc să citească.
Întrebați cât de des obișnuiesc să citească, 24,61% dintre elevii chestionați obișnuiesc să citească foarte des, 15,38% au declarat că obișnuiesc să citească des, 19,35% dintre elevi citesc rar, 29,23% citesc foarte rar, iar 12,30% au recunoscut că nu obișnuiesc să citească.
La întrebarea: Ce le place să citească, majoritatea elevilor intervievați (45,11%) au menționat că le place să citească romane, 41,13% preferă să citească reviste, 31,32% le place sa citească poezie, 19,63% au menționat printre preferințe cartea științifică, 8,18% preferă memoriile, 16,52% citesc ziare, 10,76% citesc piese de teatru, iar 16,55% au optat și pentru varianta „altceva‟ (basme, povestiri, benzi desenate, articole online).
Fig. 3 Preferințele pentru lecură ale elevilor
Întrebați Ce gen de carte preferi să citești?, în topul preferințelor elevilor chestionați se află cărțile de aventură (41%), cele de comedie (40%), cele de acțiune (37%), de groază (25%), cele SF (18%), de război (19%), cele de călătorie (17%), dramele (16%), cele polițiste (14%), cele istorice (14%), cărțile psihologice (12%), biografiile (6,75%), cărțile filosofice (4%), iar 5% dintre elevii chestionați au optat și pentru varianta de răspuns „altceva” (basme, povești, povestiri).
Majoritatea elevilor chestionați citesc din curiozitate (53%), 48% citesc din plăcere, 35% citesc pentru cunoaștere, 17% citesc din obligație, iar 5% au optat pentru varianta de răspuns „altceva”.
Fig. 4 Motivele pentru care citesc elevii
Pentru elevii chestionați lectura reprezintă o modalitate plăcută de petrecere a timpului liber, un mod plăcut de informare, de autocunoaștere, de dezvoltare personală, un mijloc de relaxare, dar și o modalitate de evadare din realitate.
Printre răspunsurile primite de elevi la această întrebare se numără și cele de mai jos:
Lectura reprezintă relaxare, evadare din viața de zi cu zi, din monotonie;
Un univers miraculos în care pătrund de fiecare dată când intru în lumea cărților.
Este o parte foarte importantă din viața mea pentru că este un spațiu unde pot evada și din care mă pot instrui.
Modalitate plăcută și utilă de a-ți petrece timpul liber și totodată de a explora diferitele domenii de activitate din lumea contemporană.
Un lucru care te relaxează, care te face să trăiești alături de personaje.
Ocuparea timpului liber cu ceva ce mă face să evadez din realitate.
Este un mod de a te relaxa și de a călători în locuri pe care poate o să le văd când voi fi mare.
Lectura pentru mine înseamnă o altă modalitate de a ști mai multe.
Pentru mine lectura este atât un mod de a învăța lucruri interesante, dar și un mod de a mă descoperi pe mine.
Un mod plăcut și util de a-ți petrece timpul liber și totodată de a explora diferitele domenii de activitate din lumea contemporană.
Lectura reprezintă o mică plăcere a vieții de care nu m-aș lipsi niciodată.
La întrebarea: Cât timp acorzi, în medie, lecturii?, majoritatea elevilor chestionați (43%) obișnuiesc să citească între 1-3 ore pe săptămână, 28% nu citesc mai mult de o oră pe săptămână, 18% alocă lecturii între 3-5 ore pe săptămână, iar 6% dintre elevi alocă lecturii mai mult de 5 ore în fiecare săptămână. Sunt și elevi care au optat pentru varianta de răspuns altceva (3%) sau care nu au răspuns la această întrebare 2%.
Întrebați dacă există o persoană care le-a călăuzit pașii spre universul lecturii, 62% dintre elevii chestionați au răspuns afirmativ, iar 38% au răspuns negativ. Printre persoanele menționate de elevi ca fiind călăuzitorii lor în universul lecturii se numără profesorii, părinții, bunicii sau alte rude, colegii și prietenii.
La întrebarea: Cât de importantă este lectura pentru oamenii din societatea contemporană?, 39% dintre elevii chestionați au menționat că este importantă, 32% este foarte importantă, 21% o văd ca fiind puțin importantă, 6% o văd ca fiind foarte puțin importantă, iar restul o consideră fără nicio importanță.
Elevii chestionați consideră că motivele pentru care școlarii, oamenii în general, ar trebui să aprecieze lectura sunt: dezvoltarea vocabularului, a imaginației, a personalității, dezvoltarea modului de exprimare, lărgirea sferei de cunoaștere, dar și ca modalitate de relaxare, de petrecere a timpului liber.
Cele mai semnificative răspunsuri primite de la elevi la această întrebarea sunt redate mai jos:
Lectura este o modalitate de a evada din cotidianul propriu, aceasta ne oferă posibilitatea transpunerii propriei persoane în situații nemaiîntâlnite.
Aceasta ne ajută să învățăm din greșelile altora și ne oferă noi perspective asupra a tot ceea ce ne înconjoară.
Lectura ne învață ce este viața, trecându-ne printr-un amalgam de trăiri. Astfel o carte ne poate infiltra în diverse situații. Sunt momente când plângem pentru suferințele unui personaj sau când ne bucurăm de reușitele altuia.
Citind putem găsi mai ușor soluții problemelor noastre comparându-le cu cele ale protagoniștilor unei cărți.
Descifrând semnificația ideilor autorului unei cărți, practic, intrăm cu forța în mintea acestuia pentru a-i afla secretele.
Lectura ne oferă certitudine că orice este posibil; cu alte cuvinte, lectura ne permite să visăm, dar tot ea este cea care ,,ne aduce cu picioarele pe pământ”, constituind un echilibru între real și imaginar.
Prin lectură ne lărgim orizonturile și, totodată, ne mărim așteptările în ceea ce privește propria noastră persoană.
Lectura este granița dintre conștient și subconștient. Există o limită până la care ne identificăm atât de bine cu eroul romanului citit, astfel încât descoperim similitudini profunde în subconștientul nostru.
Putem asemăna lectura cu un ocean. Dacă recitim de mai multe ori un capitol al unei cărți, de fiecare dată descoperim noi valențe ale întâmplărilor. Prin urmare, fiecare cuvânt ascunde esențe profunde pe care nu le vom putea descoperi niciodată în totalitate, asemeni oceanului enigmatic.
La întrebarea: Doriți să deveniți membru al Clubului de Lectură “Ambițioșii”? 31% dintre elevii chestionați au răspuns afirmativ, iar 69 % au răspuns negativ.
4.4.2. Etapa experimentală
Analizând chestionarul am decis desfășurarea mai multor activități, conform graficului prezentat, ce au avut drept scop dezvoltarea la elevi a gustului pentru lectură. Am dorit ca aceasta să nu fie doar o competență dobândită într-un cadru instituționalizat, o activitate școlară obligatorie, ci una care să ocupe eficient și plăcut timpul liber, să cultive interesele, înclinațiile și aptitudinile elevilor. Ea poate fi percepută și ca o plăcere. Ea poate fi o activitate valorizantă, utilă pentru a trăi mai bine, pentru a descoperi și reflecta mai profund asupra lumii. O carte ne poate îmbogăți spiritual, ne poate marca felul de a trăi.
După constituirea echipei de proiect, la prima întâlnire au venit mai mulți elevi, spre surprinderea noastră. Cu sinceritate au mărturisit că au venit din motive diferite: unii interesați de cărți, alții din curiozitate. Această primă întâlnire a avut drept scop prezentarea activităților din cadrul clubului, respectiv și stabilirea unei liste de lectură.
Astfel, mă voi opri în continuare la câteva activități deosebite și anume:
– O lecție demonstrativă desfășurată în cadrul comisiei metodice cu elevii de la clasela a VI-a, ce a avut ca temă La Hanul lui Mânjoală de I. L. Caragiale – proces literar – Este Mânjoloaia vinovată de vrăjitorie? (Anexa 2 )
– Clubul de lectură „Ambițioșii”(Anexa 6)
Pentru a observa efectul produs la introducerea metodelor și activităților formale și nonformale prezentate în lucrare, pe lângă activitățile desfășurate în cadrul celor două proiecte, la orele de literatură – unde am observant că folosirea permanentă a metodelor tradiționale conduce la un apetit scăzut pentru operele clasice, la o comprehensiune lentă a textelor unor scriitori, la o incapacitate de comunicare, la o exprimare greoaie și incoerentă – m-am axat în special pe elevii clasei a VI-a, unde am predat nuvela lui Caragiale La Hanul lui Mânjoală în mod diferit – la clasă am folosit metode tradiționale, iar Clubul de lectură am pregătit un proces literar în care personajul Mânjoloaia este acuzată de vrăjitorie și de omor din culpă (proiectele sunt prezentate în Anexele 2 – 4) și am realizat un studiu comparativ al rezultatelor obținute la testul formativ și cel final ce au avut itemi asemănători.
Pot preciza că am observat entuziasmul și plăcerea elevilor de a participa și a se implica activ la activitatea de la Clubul de lectură, activitate complexă care s-a desfășurat pe parcursul a trei tipuri de activități: familiarizarea cu termenii juridici și redactarea dosarului (rechizitoriu, pledoarii, hotărâri judecătorești), dramatizarea textului suport și distribuirea rolurilor în funcție de aptitudinile actoricești ale elevilor și pregătirea spectacolului (recuzită, vestimentație, decor…). Rezultatele au fost considerabil mai bune la evaluarea finală.
Test de evaluare formativă
clasa a VI- a
Subiectul I – 60 de puncte (10x6p)
Citește cu atenție textul următor:
Așa socotind în gând, am și văzut de departe, ca la o bătaie bună de pușcă, lumină multă la hanul lui Mânjoală, adică așa-i rămăsese numele; acum era hanul Mânjoloaii – omul murise de vreo cinci ani… Zdravană femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul când trăia bărbatu-său, acum s-a plătit de datorii, a dres acaretul, a mai ridicat un grajd de piatră, și încă spun toți că trebuie să aibă și parale bune. Unii o bănuiesc că o fî găsit vreo comoară… alții, că umblă cu farmece. Odată au vrut s-o calce tâlharii… S-au apucat să-i spargă ușa. Unul dintre ei, ăl mai voinic, un om cât un taur, a ridicat toporul și când a tras cu sete, a picat jos. L-au ridicat repede! era mort… Frate-său a dat să vorbească, dar n-a putut – amuțise. Erau patru inși. L-au pus pe mort în spinarea lui frate-său, și ceilalți doi l-au apucat de picioare, să-l îngroape undeva departe. Când să iasă din curtea hanului, Mânjoloaia începu să strige pe fereastră: hoții! și-n față-le, iacă zapciul cu mai mulți inși și cu patru dorobanți călări. Strigă pomojnicul: "Cine-i?" Hoții cei doi fugi care-ncotro! rămâne mutul cu frate-său mort în cârcă. Acu, ce te faci la cercetare? Toată lumea știa că mutul vorbește; cui putea să-i treacă prin cap că mutul nu se preface? L-au bătut până l-au smintit, ca să-i vie glasul la loc – degeaba. De atunci li s-a tăiat pofta flăcăilor să mai calce hanul…
(I.L.Caragiale, La hanul lui Mânjoală)
Demonstrează ce știi!
Scrie câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte: murise, parale.
Transcrie două cuvinte din câmpul semantic al părților corpului omenesc.
Identifică un reper spațial și unul temporal din fragmentul dat.
Rescrie două construcții specifice vorbirii populare.
Extrage din text două cuvinte/ expresii care ilustreză trăsăturile Mânjoloaiei.
Precizează două trăsături ale textului narativ.
Formulează două idei principale/ secundare din textul dat.
Indică personajele din fragmentul dat.
Selectează, din text, două mărci lexico-gramaticale prin care se evidențiază prezența naratorului.
Precizează, într-un enunț, motivul pentru care oamenii cred că Mânjoloaia umblă cu farmece.
Subiectul al II-lea – 30 de puncte
Demonstrează că poți aplica ce ai învățat!
Redactează o compunere de 80-100 de cuvinte în care să realizezi rezumatul textului dat.
În compunerea ta trebuie:
să prezinți evenimentele importante în ordinea din text;
să înlături părțile descriptive și să transformi vorbirea directă în vorbire indirectă;
să ai o structură adecvată tipului de text și cerinței formulate ;
să te încadrezi în limitele de spațiu indicate.
Notă* Respectarea, în lucrare, a ordinii cerințelor nu este obligatorie. Vei primi 16 puncte pentru conținut (câte 4 puncte pentru fiecare cerință rezolvată) și 14 puncte pentru redactare (coerența textului – 3p; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului – 3p; ortografia – 3 p; punctuația – 3 p; așezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea – 3 p). În vederea acordării punctajului pentru redactare, compunerea trebuie să se încadreze în numărul de rânduri indicat.
În vederea autoevaluării, este util să completați următorul tabel:
Se acordă 10 puncte din oficiu.
BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE
EVALUARE FORMATIVĂ CLASA A VI- A
Subiectul I – 60 de puncte
Indicarea oricăror sinonime contextuale – 6 puncte.
Transcrierea a două cuvinte din câmpul lexical al părților corpului omenesc – 6 puncte.
Identificarea unui reper spațial și a unuia temporal – 6 puncte.
Rescrierea a două construcții specifice vorbirii populare – 6 puncte.
Extragerea a două cuvinte/ expresii care ilustrează trăsăturile personajului – 6 puncte.
Precizarea oricăror două trăsături ale textului narativ – 6 puncte.
Formularea celor două trăsături principale/ secundare – 6 puncte.
Identificarea personajelor din text – 6 puncte.
Selectarea a două mărci lexico-gramaticale ale naratorului – 6 puncte.
Precizarea motivului pentru care oamenii cred că Mânjoloaia umblă cu farmece – 6 puncte.
Subiectul al II- lea – 30 de puncte
Respectarea, în lucrare, a ordinii cerințelor nu este obligatorie. Vei primi 16 puncte pentru conținut (câte 4 puncte pentru fiecare cerință rezolvată) și 14 puncte pentru redactare (coerența textului – 3p; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului – 3p; ortografia – 3 p; punctuația – 3 p; așezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea – 3 p).
Rezultate obținute pe note:
Media clasei: 6,20
4.4.3. Etapa finală – compararea rezultatelor
Evaluarea finală reprezintă estimarea globală, de bilanț, corespunzătoare perioadei de cercetare, care îi vizează atât pe elevi, cât și cunoștințele însușite. Prin aplicarea testului final, s-a încercat măsurarea gradului de realizare de către fiecare elev a obiectivelor propuse pe parcursul desfășurării prezentei cercetări.
Am pornit de la un fagment din opera La Hanul lui Mânjoală scris de I. L. Caragiale care să servească drept suport cerințelor stabilite, pentru că am considerat că textul, oferă caracteristicile textului literar – epic (personaje, narator, moduri de expunere, momentele subiectului etc), iar elevii au avut posibilitatea de a-și exprima opinia cu privire la sfârșitul tragic al personajului feminin.
Am stabilit următoarele obiective:
O1- să recunoască personajele dintr-un text dat stabilindu-le caracteristicile;
O2 – să identifice coordonatele spațio-temporale;
O3 – să selecteze mărci lexico-gramaticale al naratorului;
O4 – să formuleze idei principale/secundare din textul dat;
O5 – să recunoască pe text caracteristici ale genului epic/narativ;
O6 – să argumenteze un punct de vedere personal – încadrându-se în limita de spațiu impusă.
Test de evaluare finală
Clasa a VI-a
Subiectul I – 60 de puncte (10x6p)
Citește cu atenție textul următor:
Aș fi stat mult la hanul Mânjoloaii, dacă nu venea socru-meu, pocovnicu Iordache, Dumnezeu să-l ierte, să mă scoată cu tărăboi de acolo. De trei ori am fugit de la el înainte de logodnă și m-am întors la han, până când, bătrânul, care vrea zor nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m-au dus legat cobză la un schit în munte: patruzeci de zile, post, mătănii și molitve. Am ieșit de-acolo pocăit: m-am logodit și m-am însurat.
Tocma-ntr-un târziu, într-o noapte limpede de iarnă, pe când ședeam cu socru-meu la lafturi, după obiceiul de la țară, dinaintea unui borcan de vin, aflarăm de la un isprăvnicel, care sosea cu cumpărături din oraș, că despre ziuă stătuse să fie foc mare la Hăculești; arsese până în pământ hanul lui Mânjoală îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu hârbuită, subt un morman uriaș de jăratic.
– A băgat-o în sfârșit la jăratic pe matracuca! a zis socru-meu râzând.
Și m-a pus să-i povestesc iar istoria de mai sus pentru a nu știu câtea oară. Pocovnicul o ținea într-una că în fundul căciulii îmi pusese cocoana farmece și că iedul și cotoiul erau tot una…
(La Hanul lui Mânjoală de I. L. Caragiale)
Demonstrează ce știi!
Scrie câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte: cotoiul,tărăboi.
Transcrie două cuvinte din câmpul semantic al bisericii.
Identifică un reper spațial și unul temporal din fragmentul dat.
Rescrie două arhaisme din text.
Extrage din text două cuvinte/ expresii care ilustreză trăsăturile pocovnicului Iordache.
Precizează două trăsături ale textului narativ.
Formulează două idei principale/ secundare din textul dat.
Indică personajele din fragmentul dat.
Selectează, din text, două mărci lexico-gramaticale prin care se evidențiază prezența naratorului.
Precizează, într-un enunț, motivul pentru care pocovnicul crede că iedul și cotoiul erau tot una.
Subiectul al II-lea – 30 de puncte
Demonstrează că poți aplica ce ai învățat!
Redactează o compunere de minim 150 de cuvinte, în care să-ți exprimi opinia despre sfârșitul tragic al Mânjoloaiei.
În compunerea ta, trebuie:
– să formulezi o opinie despre mesajul fragmentului dat;
– să susții opinia formulată prin două arumente potrivite credințelor tale;
– să ai o structură adecvată tipului de text și cerinței formulate;
– să te încadrezi în limitele de spțiu indicate;
Notă* Respectarea, în lucrare, a ordinii cerințelor nu este obligatorie. Vei primi 16 puncte pentru conținut (câte 4 puncte pentru fiecare cerință rezolvată) și 14 puncte pentru redactare (coerența textului – 3p; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului – 3p; ortografia – 3 p; punctuația – 3 p; așezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea – 3 p).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, compunerea trebuie să se încadreze în numărul de rânduri indicat.
În vederea autoevaluării, este util să completați următorul tabel:
Se acordă 10 puncte din oficiu.
BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE
EVALUARE FORMATIVĂ CLASA A VI- A
Subiectul I – 60 de puncte
Indicarea oricăror sinonime contextuale – 6 puncte.
Transcrierea a două cuvinte din câmpul lexical al bisericii – 6 puncte.
Identificarea unui reper spațial și a unuia temporal – 6 puncte.
Rescrierea oricăror două arhaisme – 6 puncte.
Extragerea a două cuvinte/ expresii care ilustrează trăsăturile personajului – 6 puncte.
Precizarea oricăror două trăsături ale textului narativ – 6 puncte.
Formularea celor două trăsături principale/ secundare – 6 puncte.
Identificarea personajelor din text – 6 puncte.
Selectarea a două mărci lexico-gramaticale ale naratorului – 6 puncte.
Precizarea motivului pentru care pocovnicul Iordache e încredințat de faptul că iedul și cotoiul erau tot una – 6 puncte.
Subiectul al II- lea – 30 de puncte
Respectarea, în lucrare, a ordinii cerințelor nu este obligatorie. Vei primi 16 puncte pentru conținut (câte 4 puncte pentru fiecare cerință rezolvată) și 14 puncte pentru redactare (coerența textului – 3p; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului – 3p; ortografia – 3 p; punctuația – 3 p; așezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea – 3 p).
Rezultate obținute pe note:
Media clasei: 7,33%
Promovabilitate: 92,85%
Analiza S.W.O.T. a rezultatelor obținute la testarea finală
Rezultatele obținute de elevi la testul final au demonstrat o oarecare evoluție și o îmbunătățire a situației generale, cu excepția unui elev, care se menține sub nivelul clasei, în ciuda măsurilor luate (și care a rămas repetent). Media pe clasă a crescut de la 6,20 în etapa formativă, la 7,33 în etapa finală, iar promovarea elevilor la fel, de la 71% în etapa formală, la 93% în etapa finală.
De asemenea, este de remarcat faptul că elevii care au obținut note între 8-8,99 și 9 – 9,99 a crescut față de etapa inițială, ceea ce denotă că elevii și-au însușit noțiunile privitoare la receptarea textului literar, fiind capabili să lucreze, în funcție de puterea fiecăruia, pe orice text și să se adapteze tot mai activ la solicitările tot mai accentuate pe care le impune activitatea de învățare.
Prezint mai jos, histografic și areolar, compararea rezultatelor elevilor pe parcursul cercetării, respectiv etapa inițială și cea finală:
REPREZENTAREA HISTOGRAFICĂ COMPARATIVĂ
A REZULTATELOR OBȚINUTE
Din observațiile făcute, apreciez că activizarea elevilor în procesul de predare-învățare prin programe formale și nonformale este de natură să contribuie la dezvoltarea deprinderilor de receptare a limbii și literaturii române pentru elevii din ciclul gimnazial.
ANEXE (fișe de lucru, proiecte didactice)
Anexa 1
PROIECT DE INIȚIERE
Privind schimbarea denumirii școlii din comuna Mărașu, județul Brăila, din Școala Gimnazială Mărașu” în “Școala Nicolae Grigore Mărășanu” în anul școlar 2015 – 2016.
Subsemnata, CAIN PETRUȚA, profesor titular pe catedra de limba și literatura română, la Școala Gimnazială Mărașu, Structura Țăcău, Județul Brăila, propun schimbarea numelui Școlii Gimnaziale Mărașu, în Școala “Nicolae Grigore Mărășănu”, în anul școlar 2015 – 2016, propunere făcută în cadrul întâlnirii elevilor școlii noastre cu scriitorul Nicolae Grigore Mărășanu, din 11 iunie 2015.
Considerând că dezvoltarea unei școli este în strânsă legătură cu calitatea ofertei educaționale și renumele dobândit în timp, apreciem că numele și personalitatea poetului Nicolae Grigore Mărășanu ar aduce un plus de imagine școlii noastre, dar și comunității locale.
Nicolae Grigore Mărășanu închide în malul Dunării și al Bălților Brăilei salba de poeți iviți miraculos pe linia de contur a Bărăganului. Cu o activitate literară de peste jumătate de veac, autor a 26 cărți publicate, Nicolae Grigore Mărășanu este azi o voce lirică inconfundabilă, iar poezia insulei ca spațiu poetic este unică în literatura română. De asemenea, Nicolae Grigore Mărășanu este și un poet al Bălții Brăilei, un spațiu evocat doar tangent de Panait Istrati (O noapte în bălți, Codin) și Fănuș Neagu (Îngerul a strigat, Doi saci de poștă, Cocorul alb).
Argumentele în favoarea schimbarii numelui școlii sunt numeroase: poetul Nicolae Grigore Mărașanu se află la o vârstă înaintată, are 78 de ani; s-a născut la 7 decembrie 1937, în Mărașu-Brăila din părinții Bunea și Elena Chiriță Grigore.
A impus numele comunei natale în circuitul național și internațional de valori literare, prin adăugarea cognomenului mărășanu la numele de Nicolae Grigore;
Opera sa scrisă cuprinde 26 de volume (poezie, antologii, traduceri, eseuri și publicistică).
Este cetățean de onoare al comunei Mărașu, (Hot.23/24.08.05) și al Brăilei, 2006.
Prezent în mai multe dicționare, în cinci istorii ale literaturii române, în Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească, vol. II, contemporanii, literele K-Z, Ed. Geneze, p. 72-76, București; în Enciclopedia WHO’S WHO a personalităților din România, în alte asemenea enciclopedii.
Are numeroase premii: Premiul Uniunii Ziariștilor din România, 1987; premiul Festivalului Național “Grigore Hagiu” și al revistei Porto-Franco, 2003; premiul Ministerului Culturii, al Fundației și revistei Antares, 2004; Diploma și Medalia de Argint Ordinul Cavalerilor Danubieni, în grad de Cavaler al literelor, 2004; premiul de Excelență pentru ansamblul operei și introducerea în poezia românească a lumii Dunării, oferit de Asociația Română pentru Patrimoniu, 2006; premiul internațional Balcanica, al Festivalului Poeților din Balcani; premiul Festivalului Internațional Duiliu Zamfirescu, 2007; premiul internațional Steaua de pe cer, oferit de Enciclopedia WHO’S WHO și Registrul Internațional al Stelelor, Elveția, 2007, în urma căruia Steaua Hercules se redenumește definitiv cu numele poetului român; premiul USR, Filiala Sud-Est, pentru volumulPoeme desfrânate, 2010; Diploma de Onoare a USR, Asociația Scriitorilor București, pentru activitatea literară de excepție, 2010; premiul Grigore Vieru, pentru volumul antologic Fiara impară, colecția Opera Omnia, oferit de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, 2012; premiul Constant Tonegaru, pentru același volum,Fiara impară, oferit de Societatea Scriitorilor C. Negri și revista Porto-Franco, 2012; Diploma de Excelență și premiul Opera Omnia pentru întreaga activitate literară oferit de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Sud-Est, 2012; Diploma de Onoare a Primăriei Brăila, 2012; premiul și Diploma de Onoare a Ministerului Culturii și Direcției pentru cultură, Brăila, 2014, pentru volumele Mașinările mișcării (versuri) și Mireasma dintre cele două temple (eseuri); Diploma de Onoare a Association Rencontres Europeenennes-Europoesie, Paris, 26 sept.2014.
Este singurul poet român deținător al Premiului internațional Steaua de pe cer, oferit de Enciclopedia WHO,S WHO și Registru Internațional al Stelelor, cu sedii în Elveția, Canada și SUA, în urma căruia Steaua Hercules se redenumește pentru totdeauna cu numele poetului Nicolae Grigore Mărășanu;
Ecologist convins, având la bază școala copilăriei în acel mediu fascinant al fostelor bălți ale Brăilei, participă, ca ziarist și scriitor, apoi ca ecologist, membru în Comitetul Dirigent al Mișcării Ecologiste din România, la congrese, simpozioane și întâlniri internaționale de ecologie, printre care: Viena, Praga, Stuttgarth, San Sebastian, Istanbul, Budapesta, Sofia, Chișinău, Berlin, Skopie, Ferarra, Delta Padului, Sahara, deșerturile Kara-Kum și Kâzâl-kum, altele.
În prezent poartă discuții pentru înființarea, într-o singură locație, în Mărașu, a unei case memoriale, a unui Muzeu al fostelor bălți ale Brăilei, dispărute din geografia locului, dar care nu trebuie să dispară din memoria oamenilor. Bălțile au însemnat, secole de-a rândul, primul și cel mai important mijloc de existență.
Prin poezia lui Nicolae Grigore Mărășanu Insula cu locurile natale, Bălțile și Brăila devin un spațiu liric unic în poezia românească capabil să concureze cu marii prozatori ai locului.
Prin numele domniei sale, Nicolae Grigore Mărășanu, “marele poet al fluviului” va aduce un plus de imagine școlii, nume ce va fi rostit cu mândrie de elevii noștri.
Anexa 2
PROIECT DIDACTIC
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „Nicolae Grigore Mărășanu”
DISCIPLINA: Limba și literatura română
PROFESOR: Petruța Cain
CLASA: a VI-a
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Nuvela
CONȚINUTUL: La hanul lui Mânjoală, de I. L. Caragiale – proces literar – Este Mânjoloaia vinovată de vrăjitorie?
TIPUL LECȚIEI: de aprofundare
COMPETENȚE GENERALE:
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în diferite situații de comunicare;
Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situații de comunicare.
Competențe specifice:
1.3. Exprimarea orală sau în scris a propriilor reacții și opinii privind textele receptate;
1.4. Redactarea unor texte diverse;
2.1. Aplicarea unor tehnici vizând textele literare sau nonliterare;
2.2. Identificarea temei textelor propuse spre studiu;
2.3. Comparearea ideilor și a atitudinilor diferite în dezvoltarea aceleiași teme;
2.4. Analizarea componentelor structurale și expresive ale textelor literare studiate și discutarea rolului acestora în tratarea temelor;
2.6. Aplicarea conceptelor de specialitate în analiza și discutarea textelor literare studiate.
VALORI SI ATITUDINI:
Cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi și a gustului estetic în domeniul literaturii.
Stimularea gândirii autonome, reflexive și critice prin lectura și interpretarea textelor.
Cultivarea sensibilității prin receptarea dramatizată a operei literare;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârșitul lecției, toți elevii trebuie:
cognitive :
să compună și să redacteze depozițiile, declarațiile, pledoariile, anchetele pe baza unei lecturi aprofundate a nuvelei și utilizând limbajul specific stilului juridic;
să rezume secvențele – cheie legate de elementele fantastice;
să stabilească în mod corect ,,capetele de acuzare” pentru personajul Mânjoloaia, argumentând cu secvențe din nuvelă;
să formuleze întrebări relevante și răspunsuri adecvate situației de comunicare ce se creează în derularea procesului, după modelul argument – contraargument;
să caracterizeze sintetic personajele Marghioala – Fănică, făcând apel la secvențele narative discutate și la păreri critice;
să întocmească dosarul procesului care, în final, va cuprinde: o prezentare sumară a cazului pus în dezbatere: Este Marghioala vinovată de vrăjitorie?, depozițiile martorilor și rezumatul anachetei, rechizitoriul procurorilor și pledoariile apărătorilor și o concluzie – verdict asupra cazului dezbătut; pentru agrementarea procesului, dosarul va mai cuprinde: xerografieri cu citate elocvente din text, imagini grafice (desene, ilustrații) care surprind imagini, citate sau simboluri relevante;
să formuleze concluziile procesului dezbătut și să exprime opinii despre complexitatea personajelor implicate;
să utilizeze limbajul specific eroilor cărții, respectiv registrul stilistic adecvat situației de comunicare de tip juridic ;
afective:
să dovedească interes și motivație intrinsecă pentru lectură prin șansa pe care le-o oferă procesul literar de a deveni judecătorii” personajelor cărții;
să joace rolurile stabilite, exprimând atitudini și reacții potrivite personajelor pe care le întruchipează.
STRATEGIA DIDACTICĂ:
a) Metode și procedee: jocul de rol, proiectul (etapa de prezentare a produselor și evaluarea finală), studiul de caz, problematizarea, conversația euristică, discuția colectivă și dezbaterea, explicația, povestirea, descrierea.
b) Forme de organizare a activității elevilor: frontală, pe echipe.
c) Mijloace didactice: laptop, videoproiector, dosarul procesului, realia – probe în proces-, xerografieri cu citate elocvente din text, imagini grafice (desene, ilustrații) care surprind imagini, citate sau simboluri relevante, fișe de lucru, tablă, flipchart;
d) Resurse: – capacități normale de învățare a elevilor ( clasa de nivel mediu).
e) Locul de desfășurare: cabinetul de limba română.
f) Timp de lucru: 50 de minute.
BIBLIOGRAFIE:
Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu, Editura Emia, Deva, 2007.
Parfene, Constantin, Metodica predării limbii și literaturii române în școală, Editura Polirom, Iași, 1999.
Chiprian, Cristina// Ciupercă, Livia, Alternative didactice, Editura Spiru Haret, Iași, 2002;
Goia, Vistian, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Editura Dacia Educațional, Cluj-Napoca, 2008.
Caragiale, Ion Luca, Schițe. Teatru. Nuvele, Editura Ștefan, București, 2006.
SCENARIU DIDACTIC
Moment organizatoric (2 minute)
Este organizat contextul educativ, astfel încât demersul didactic să atingă un grad înalt de eficiență;
Organizarea și decorarea sălii pentru crearea atmosferei specifice unei săli de tribunal.
Captarea atenției pentru activitatea care urmează (2 minute)
Aprodul anunță intrarea în sală a Instanței;
Anunțarea temei, a obiectivelor precum și a competențelor și abilităților pe care elevii trebuie să și le formeze sau să le aprofundeze: (2 minute)
se enunță tema și obiectivele, trasându-se, astfel, firul lecției;
descrierea sarcinilor de lucru și notarea titlului lecției pe tablă;
IV. Actualizarea noțiunilor și a conceptelor – ancoră: (5 min.)
Procurorul anunță dosarul pentru procesul ce urmează să aibă loc și face apelul părților
aflate în proces; Președintele Comisiei de anchetă informează Instanța cu privire la subiectul cazului dezbătut anunțând ,,capetele de acuzare” pentru Marghioala Mânjoală; anchetatorul rezumă faptele, prezentând probele și scene din filmul Hanul dintre dealuri (1988), regia Cristina Nicolae;
Informațiile prezentate sunt desprinse din acțiunea nuvelei, pe baza cercetărilor
întreprinse pe echipe, în cadrul proiectului ,,Este Marghioala Mânjoală vinovată de vrăjitorie?”
V. Dirijarea învățării
(25 minute)
metode: jocul de rol, dezbaterea, proiectul – finalizare, explicația, povestirea, descrierea,
problematizarea, colajul;
mod de organizare a activității : frontal și pe echipe ;
mijloace didactice : realia, scene cu seducerea lui Fănică și mărturia acestuia extrase din ecranizarea ,,Hanul dintre dealuri”, regia Cristina Nicolae, planșe, fișe de verdict, flipchart;
audierea ,,martorilor” acuzării și ai apărării se va desfășura sub formă de dezbatere în care procurorii și avocații își construiesc cazul prin formulare de întrebări, având și dreptul de a interveni cu obiecții și comentarii; aceștia lucrează în echipă, schimbându-și argumentele și contraargumentele în funcție de cum se derulează procesul; ultimul audiat va fi inculpatul;
în timpul audierii se pot utiliza secvențe din film care să puncteze principalele acțiuni sau atitudini care incriminează sau apără acuzatul;
după fiecare audiere, grefierul va nota pe flipchart trăsături ale personajelor Marghioala și Fănică, așa cum reies ele din discuții;
fiecare elev va juca rolul în care a fost distribuit, utilizând registrul stilistic potrivit:colocvial, regional, respectiv juridic;
după terminarea cercetării judecătorești, judecătorul dă cuvântul părților pentru dezbaterile de fond: rechizitoriul acuzării și pledoaria finală a apărării;
VI.Feedback-ul: (3min.)
metode: conversația euristică, problematizarea, explicația;
mod de organizare a activității: frontal;
Completul de judecată deliberează iar judecătorul anunță verdictul și stabilește sentința de condamnare;
se realizează o dezbaterea cu întreaga clasă asupra procesului cât și asupra sentinței,
stabilindu-se consecințele nefaste ale comportamentului personajului dar și aspectele pozitive ale caracterului acestuia;
VII. Evaluarea propriu – zisă: (3 min.)
se fac aprecieri realiste, stimulatoare și încurajatoare referitoare la modul în care
Completul de judecată și părțile aflate ,,în proces” s-au pregătit, și-au îndeplinit rolurile și asupra calității dezbaterilor purtate ;
se notează elevii care s-au evidențiat în mod special prin argumentări corecte, complete,
pertinente.
VIII. Asigurarea retenției și a transferului: (1 min.)
se realizează prin precizarea temei pentru acasă: ,,Realizați un eseu nestructurat, de minimum două pagini, cu titlul Credința în vrăjitorie – cauze și efecte – în lumea cărților și în lumea reală
Anexa 3
Procesul literar-scenariul artistic
ADAPTARE DUPĂ NUVELA FANTASTICĂ
“La hanul lui Mânjoală” de I.L.Caragiale
Notă: replicile sunt orientative, elevii având posibilitatea să improvizeze, în funcție de reacția de moment a fiecaruia și de întrebările imprevizibile ale avocaților.
Aprodul: Să intre judecătorul!
Grefierul: (anunță dosarul pentru procesul care urmează să aibă loc) – ,,procesul Mânjoloaia” și face apelul părților aflate în proces:
Inculpata: Marghioala Mânjoală
Reclamantul (partea vătămată): Conul Fănică
Avocatul acuzării
Avocatul apărării
Martorii acuzării: – pocovnicu Iordache
Gheorghe Nătruț
Martorii apărării: – jupâneasa de la Hanul lui Mânjoală
Zapciul
Pocurorul (dă citire actului de acuzare):
Judecătorul: Să fie introdusă acuzata!
Aprod: Acuzata este prezentă!
Judecǎtor: Inculpat, spune-ți numele!
Marghioala: Pǎi …îmi spune Marghioala și sunt crâșmăriță la Hanul lui Mânjoală, din Hăculești.
Judecǎtor: Alte nume mai ai?
Marghioala: Îmi spune…. Mânjoloaia.
Judecǎtor: Asta-i poreclǎ!
Aprod: Acum jurǎ cǎ spui adevǎrul și numai adevǎrul.
Marghioala: Jur să spun adevărul și numai adevărul!
Judecǎtor: Dǎm cuvântul avocatului acuzării!
Av acuzării: Onoratǎ instanțǎ, oameni buni! Avem în fața noastrǎ pe Marghioala Mânjoală ce
se face vinovată de vrăjitorie și, mult mai grav, de omor calificat a unuia dintre hoții care au încercat să-i calce hanul. Pentru aceste fapte cer ca acuzata sǎ fie aspru pedepsită. Vǎ mulțumesc!
Judecǎtor: Cerem sǎ se dovedeascǎ faptele. În consecințǎ, vor fi audiați martorii. Rugǎm sǎ fie introdus primul martor!
Aprod: Primul martor!
Judecǎtor: Cine ești dumneata?
Iordache: Eu sunt pocovnicu Iordache, din Popeștii-de- sus și sunt socrul reclamantului, Conu Fănică.
Aprod: Jurǎ cǎ spui adevǎrul și numai adevǎrul.
Iordache: Jur să spun adevărul și numai adevărul!
Av acuzării: Permiteți câteva întrebǎri?
Judecǎtor: Aveți cuvântul!
Av acuzării: Sǎ-mi spunǎ martorul dacǎ-o cunoaște bine pe acuzată.
Iordache: Cum sǎ nu-o cunosc! E matracuca de la han. O vrăjitoare! Umblă să spurce tinerii. I-a facut farmece și lui Fănică și altora…îl are pe dracu’, omoară oameni…
Av. Apărării: Obiectez!!!
Judecătorul: Se admite.
Av. acuzării: Ne puteți spune exact când s-au petrecut faptele?
Iordache: Pǎi…acum vreo câteva sǎptǎmâni, pe la sfârșitul lui noiembie, când a dat viscolul ăl mare.
Av. Acuzării: Puteți să ne relatați ce știti?
Iordache: Da, cum vă spuneam, îl așteptam pe Fănică…urma să se logodească cu fata a mai mare…l-am așteptat o zi, două, trei… apoi am aflat că era la Mânjoloaia. M-am dus după el…cu mare tărăboi l-am scos…. de trei ori l-am adus acasa și de trei ori a fugit la han…am pus oamenii mei sa-l lege si l-am dus la schit…va spun eu, e vrăjitoare!…i-a pus ulcica….dupa 40 de zile de post, mătănii și molifte s-a pocăit. S-a logodit și apoi s-a insurat!
Av apărării: Cer cuvântul!
Judecǎtor: Partea apǎrǎrii are cuvântul!
Av. apărării: Aș vrea sǎ-mi spunǎ martorul de ce a insistat să-l căsătorească cu fiica lui?
Iordache: Eu am ambiț, domnule când e vorba de onoarea mea și a familiei mele!
Av apărării: Și pentru ce a fost nevoie să-l legați și să-l duceți la schit împotriva voinței lui? V-ați gândit măcar o clipă la faptul că, Fănică al dumitale, era îndrăgostit de inculpată?
Iordache: Ei aș!
Av apărării: Vedeți onoratǎ curte? Aici e vorba de orgoliu, interese, lipsire de libertate…Mulțumesc, nu mai am întrebări!
Av acuzării: Obiectez! Avocatul apǎrǎrii vrea sǎ transforme martorul în acuzat.
Judecǎtor: Vǎ rog sǎ vǎ limitați la întrebǎri care nu aduc prejudicii martorului!
Judecǎtor: Rugǎm sǎ fie adus martorul urmǎtor! Dumneata cine ești?
Nătruț: Gheorghe Nătruț, paznic la coceni…aci în Hăculești.
Aprod: Jurǎ cǎ spui adevǎrul și numai adevǎrul!
Nătruț: Iaca jur!
Av. acuzării: O cunoașteti pe acuzată? Ce știți despre ea?
Nătruț: Apǎi…cine n-o știe pe coana Marghioala?!…zic…dama bună!…
Av acuzării: Sǎ spunǎ martorul dacǎ acuzata se face vinovată de vrajitorie și de omor. (se poate obiecta/ sau nu)
Nătruț: Apoi…da…ce să spui… spui și io ce spune lumea… că cocoana umblă cu vraji….de cand o murit Manjoală s-a umplut de parale…și trag chiriigii la han, ca muștele la miere.
Av acuzării: Să spună martorul de ce crede că inculpata umblă cu farmece.
Marghioala: Pe onoarea mea, domn’ judecător! Ce-mi faci Fănică?! Țațo. mor!
Judecǎtor: Dumneata nu ai dreptul sǎ vorbești!
Av acuzării: Așadar, de unde știi dumneata că acuzata e vrăjitoare?
Nătruț: Apǎi de…drept sǎ spui, știe toată lumea că îl are pe ducă-l pe pustii în casă. Odată au dat s-o calce hoții domn’ judecător! Ăl de i-a spart ușa a crăpat pă loc, iar frac-su…când a văzut că-i mort, a rămas mut. Au luat-o la sănătoasa de spaimă și ce să vezi dom’ judecător, a ieștit coana la geam și când o țipat “hoții!”… parcă dracul i-a adus pe zapciu si pe niste dorobanți. Doi dintre hoți au dispărut, ș-a rămas mutu’ cu mortu-n spinare. L-au umflat dorabantii și l-au bătut pâna l-au smintit…săracul….acum umblă prin coceni…..
Av apărării: Onorată instanță, cer cuvântul.
Judecătorul: Aveți cuvântul!
Av. Apărării: Sunt doar speculații, simple coincidențe. Aș vrea să ne spună martorul pe ce se bazează când spune că acuzata i-a făcut farmece conului Fănică.
Nătruț: D-apoi…l-am văzut pe ducă-l pe pustii, lângă conul Fănică, în noaptea cu viscolul. Dracu-l aruncase de pe cal…și încurcase cărările…în loc să ajungă la Popești, el facuse rotocoale și s-a trezit în dosul grajdului de la han. Io l-am dus acolo…unde-l aștepta Coana….
Av apărării: Și cum arăta dracul, dacă d-ta zici că l-ai văzut?
Nătruț: Era un ied mic, negru.
Av apărării: Rog, onorată curte, să rețină faptul că reclamantul a găsit un ied, care întâmplător sau nu, se afla, chiar în spatele unui grajd. Mulțumesc, nu mai am întrebări.
Judecǎtor: Rugǎm sǎ fie adus martorul urmǎtor! Dumneata cine ești?
Jupâneasa: Jupâneasa Safta, de la Hanul lui Mănjoală.
Aprod: Jurǎ cǎ spui adevǎrul și numai adevǎrul
Jupâneasa: Jur să spun adevărul și numai adevărul!
Av. apărării: O cunoașteti pe acuzată? Ce ne spuneți despre ea?
Jupâneasa: Cum să n-o cunosc, maică, ca doar io am crescut-o de când era cât lingura. Ptiu, să nu-i fie de-diochi, că ochioasă mai este!
Av apărării: Spune-ne, maică, face sau nu vrăji, coana Marghioala.
Jupâneasă: Aoilio mamă, voi nu știti ce simțitoare e Marghioala…oamenii o pismuiesc, că-i frumușica și vădănă…ca n-are cin’ s-o apere….săraca…ca n-are noroc în dragoste….că ce necaz pe capu’ ei…cu conu Fănică…Ea nu-i vinovată!!!…îl are pe vino-ncoa….și Fănică era becher….da’ pocovnicu Iordache….l-a însurat cu forța…..ca să iei fata lui…
Av acuzării: Să spună martora daca se pricepe la descântece, la farmece.
Av apărării: Obiectez! Nu are relevanță răspunsul.
Av acuzării: L-a sedus cumva Marghiola pe conu Fănică?
Jupâneasa: Apoi, maică, sunt și ei tineri….io nu stiu…îs batrână…da’ fata mea, nu crez să se-ncurce cu unu’ logodit…
Av acuzării: Atunci cum explici că Fănică se întorcea mereu la han, ca și cum ar fi fost vrăjit?
Jupâneasa: Tainele dragostei…Păi, nu scăpata de el….
Av acuzării: Rog onorata instanță, să se consemneze că martora e părtinitoare, doar e angajata acuzatei și-n același timp, doica ei. Multumesc, nu mai am întrebări.
Judecǎtor: Rugǎm sǎ fie adus martorul urmǎtor! Dumneata cine ești?
Zapciu: Sunt zapciul din Hăculești.
Aprod: Jurǎ cǎ spui adevǎrul și numai adevǎrul!
Zapciul: Jur să spun adevărul…!
Av apărării: Rog martorul să spună dacă o cunoaște pe acuzată și daca da, în ce relații se află cu ea.
Zapciu: O cunosc, toată lumea o cunoaște pe hangiță. Sunt un om al legii și trebuie să știu tot ce se întâmplă, iar pentru mine, Coana Marghioala e dor o hangiță.
Av apărării: În noaptea jafului te-a chemat hangița? Ai simți că te atrage vreo forță malefică la han?
Zapciu: Doar foamea, domnule judecător. Întârziasem mult la o anchetă și ni se făcuse foame. Ne-am abătut pe la han, pentru că aici găsim mereu o masă caldă.
Av apărării: Rog instanța, să consemneze că nicio forța malefică nu l-a chemat pe zapciu și pe oamenii săi. A fost o simplă coincidență apariția lor la han, în momentul jafului.
Judecǎtor: În ceea ce privește întâmplarea aceasta, curtea se declarǎ lǎmuritǎ. Mai existǎ vreun martor?
Aprod: Nu, nu mai avem nici un martor.
Judecǎtor: Foarte bine Rugǎm procuratura sǎ-și sintetizeze rechizitoriul.
Procuror: Onoratǎ instanțǎ! Dupǎ declarațiile martorilor, reiese cǎ inculpata a nesocotit Învǎțǎtura creștinească, întorcând spatele lui Dumnezeu. Ba mai mult, s-a dedat la fapte reprobabile: a sedus pe conul Fanică, un tânăr îndrăznet, dar neexperimentat care era aproape logodit; și a speriat hoții în așa măsură încât unul a murit pe loc, iar altul a amuțit. Cum putem ierta astfel de fapte? Nu putem fi nepǎsǎtori și sǎ nu cerem cea mai asprǎ pedeapsǎ pentru inculpată, gǎsindu-o vinovată. Cerem onoratului tribunal sǎ-o pedepseascǎ pe acuzată cu pedeapsa maximǎ cerutǎ de lege.!
Judecǎtor: Mulțumim procurorului cǎ a prezentat un rechizitoriu ce nu poate fi bǎnuit de prea multǎ blândețe. Dar ascultându-l pe procuror, ne dǎm seama cǎ e necesar sǎ ascultǎm și cealaltǎ parte. În consecințǎ, dǎm cuvântul avocatului apǎrǎrii.
Av apărării: Onorat tribunal! Ascultând rechizitoriul colegului meu, ne-am aștepta sǎ avem în fața noastrǎ o persoanǎ foarte periculoasǎ. Dar aici se aflǎ o femeie singură care se zbate să supraviețuiască, într-o lume dominată de bărbati. E frumoasă și harnică, și nu e de mirare că lui Conu Fănică i-a căzut cu tronc. Marghioala are și ea slabiciuni, ca orice om, dar vă rog să țineți cont că Fănică nu era încă logodit, apoi știți dumneavoastrǎ: ”Ochii văd, inima cere!”. Desigur, nu putem rǎmâne nepǎsǎtori în fața greșelilor. Dar îndreptarea greșelilor trebuie fǎcutǎ cu rǎbdare și înțelepciune. Nu vreau sǎ spun cǎ nu s-a greșit. Dar s–a întrebat cineva dacǎ acestă femeie, care a avut atâtea greutăți (i-a murit soțul, era sa rămână pe drumuri), nu e îndreptățită să-și piardă credința în divinitate și-n oameni?! Greșelile inculpatei sunt legate de slăbiciuni omenești, iar acuzația de vrăjitorie e absurdă și nefondată, izvorâtă din imaginația oamenilor simpli din Hăculești. Cât despre moartea și muțenia celor doi hoți, de ce să nu credem că a fost o pedeapsă divină? Închei aici cuvântul meu, rog onoratul tribunal sǎ cântǎreascǎ faptele inculpatei cu balanța înțelepciunii și dreptǎții pentru ca verdictul ce se va da, sǎ fie spre folosul atât al acuzatei cât și al comunității.
Judecǎtor: Curtea considerǎ dezbaterile închise și se retrage pentru deliberare.
Aprod: Curtea se retrage!
Judecǎtor: În urma procesului, în cazul acuzatei Marghioala Mânjoală, curtea hotǎrǎște:
Acuzata s-a fǎcut vinovată de unele fapte ce nu sunt spre onoarea sa. Mǎrturisind deschis și având în vedere cǎ unele fapte s-au produs în situații speciale și cǎ inculpata a regretat cele întâmplate, acordǎm circumstanțe atenuante, mai ales că vrăjitoria nu se pedepsește în Codul Penal.În consecințǎ, tribunalul pronunțǎ urmǎtorul verdict: “Pârâta Marghioala Mânjoală e pedepsită sa meargă în fiecare duminică la biserica din sat, să se spovedească unui preot, să facă feștanie la han la fiecare șase luni și să pună câte-o icoană în fiecare odaie de la han”. Acuzata se pune în libertate, pe cuvânt de onoare cǎ va duce sentința la îndeplinire.
Acuzată, ai ceva de adǎugat?
Marghioala: Onoratǎ curte, primesc și-mi dau cuvântul de onoare cǎ voi îndeplini aceste sarcini.
Judecǎtor: Curtea se socotește mulțumitǎ cu acest rǎspuns și declarǎ ședința închisǎ.
Anexa 4
ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LANGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
CURTEA DE APEL HĂCULEȘTI
DOSAR NR: 13/P/1884.
Verificat sub aspectul legalității și temeiniciei,
conform art. 264, alin. 3, C,pr.pen
Procuror șef: Tache Ionescu
RECHIZITORIU
15.01.1885
Iordache Brânzovenescu – procuror al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Hăculești, examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu nr. de mai sus, privind pe:
-inculpata arestată preventiv: Marghioala Mânjoală, cercetată penal pentru săvârșirea
infracțiunilor continuate de vrăjitorie și omor calificat.
CONSTAT ȘI EXPUN URMĂTOARELE:
Partea vătămată, Conu Fănică, a sesizat prin plângere penală următoarele:
A plecat spre casa pocovnicului Iordache, din Popeștii-de-sus, spre a se căsători cu fiica acestuia. Pe drum se oprește la Hăculești, la Hanul lui Mânjoală, unde este sedus de hangița, care îi face farmece ca să-l rețină lângă ea. "Scos cu tărăboi" din mrejele acuzatei, partea vătămată se întoarce la han de trei ori, obligându-l pe viitorul socru să îl trimită la un schit în munți, ca să-și revină. După 40 de zile de post și viață monahală, reclamantul alungă imaginea demonului feminin și consimte să se însoare.
Ulterior, prin plangerile sale penale, învinuita Marghioala Mănjoală a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că i s-au adus acuzații nefondate, care ating onoarea și demnitatea unei femeide (vrăjitorie și omor din culpă).
Cele doua cauze au fost conexate.
Având în vedere gravitatea faptelor comise, la data de 29 nov. 1884, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus masura arestarii preventive față de inculpata Marghioala Mânjoală.
Față de învinuita Marghioala Mânjoală se reține săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 215 aliniat 2, Cod Penal, constând în folosirea de calități mincinoase, întruchipare demonică, ce manifestă exigențele unei personalități devoratoare. Totodată acuzata se face vinovată de infracțiunea prevăzută la art 179, Cod Penal, constând în omorul calificat, săvârșit cu premeditare a unuia dintre cei patru hoți care au încercat să jefuiască hanul.
Văzând dispozițiile. art. 148 litera a, b și c Cod de Procedură Penală,
DISPUN:
Trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei Marghioala, văduva lui Mânjoală, domiciliată în Hăculești, la Hanul lui Mânjoală, fără antecedente penale;
– pentru săvărșirea infracțiunilor prevăzute de art 215 alin 1,4,5 Cod Penal și art 179 Cod Penal.
Se stabilesc cheltuieli judiciare în sumă de …….100……. lei care vor fi suportate de învinuita M.M..
Conform. art. 264 Cod de Procedură Penală dosarul va fi înaintat Tribunalului Hăculești, urmând a fi citati:
Inculpata Marghioala Mânjoală.,
Martorii: Pocovnicu Iordache, Gheorghe Nătruț, Jupâneasa de la Hanul lui Mânjoală, Zapciul din Hăculești.
Alte date: inculpatei i-a fost prezentat materialul de urmărire penală. Procuror….
PLÂNGERE PENALĂ
Domnule Prim Procuror,
Subsemnatul, Conu Fănică, domiciliat în Popeștii-de-sus, formulez prezenta plângere penală împotriva făptuitorului Marghioala Mânjoală, domiciliată la Hanul lui Mânjoală, din Hăculești, pentru săvârșirea infracțiunilor de vrăjitorie și omor calificat asupara hoțului de la han, prevăzute și pedepsite de Codul penal.
Motivele plângerii:
În fapt, la data de 28 nov 1884, ora 19, la Hanul lui Mânjoală, făptuitorul, Marghioala Mânjoală a săvârșit acte de magie asupra mea, făcându-mă să mă îndrăgostesc de ea, să rătăcesc drumul, să mă întorc la han și să uit de viitoarea mea logodnică și de tatăl acesteia, pocovnicul Iordache, din Popeștii-de-sus.
Prejudiciul pe care făptuitorul mi l-a creat, prin săvârșirea infracțiunii este pierderea rațiunii dar și a onoarei.
În drept, fapta constituie infracțiunea de vrăjitorie prin înșelăciune a simțurilor, prevăzută și pedepsită de Codul penal.
În dovedirea plângerii, înțeleg să mă folosesc de următoarele probe: proba cu acte și următorii martori:
– pocovnicu Iordache, domiciliat în Popeștii-de-sus;
– Gheorghe Nătruț, domiciliat în Hăculești.
Data ……………. Semnătura reclamantului,
DOMNULUI PRIM PROCUROR AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA HĂCULEȘTI
PLEDOARIA AVOCATULUI APĂRĂRII
Onorat tribunal! Ascultând rechizitoriul colegului meu, ne-am aștepta sǎ avem în fața noastrǎ o persoanǎ foarte periculoasǎ. Dar aici se aflǎ o femeie singură care se zbate să supraviețuiască, într-o lume dominată de bărbați. E frumoasă și harnică, și nu e de mirare că lui Conu Fănică i-a căzut cu tronc.
Marghioala are și ea slăbiciuni, ca orice om, dar vă rog să țineți cont că Fănică nu era încă logodit, apoi știți dumneavoastrǎ: Ochii văd, inima cere!
Desigur, nu putem rǎmâne nepǎsǎtori în fața greșelilor. Dar îndreptarea greșelilor trebuie fǎcutǎ cu rǎbdare și înțelepciune. Nu vreau sǎ spun cǎ nu s-a greșit. Dar s–a întrebat cineva dacǎ acestă femeie, care a avut atâtea greutăți (i-a murit soțul, era sa rămână pe drumuri), nu e îndreptățită să-și piardă credința în divinitate și-n oameni?!
Greșelile inculpatei sunt legate de slăbiciuni omenești, iar acuzația de vrăjitorie e absurdă și nefondată, izvorâtă din imaginația oamenilor simpli din Hăculești.
Cât despre moartea și muțenia celor doi hoți, de ce să nu credem că a fost o pedeapsă divină? Închei aici cuvântul meu, rog onoratul tribunal sǎ cântărească faptele inculpatei cu balanța înțelepciunii și dreptǎții pentru ca verdictul ce se va da, sǎ fie spre folosul atât al acuzatei cât și al comunității.
ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LANGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
CURTEA DE APEL HĂCULEȘTI
SENTINȚĂ JUDECĂTOREASCĂ
Prin sentința penală nr.33/15.01.1885 a Judecătoriei Hăculești, pronunțată în dosarul nr.13/P/1884, având ca obiect infracțiunile prevăzute la art. 215 aliniat 2, Cod Penal și art 179, Cod Penal a fost condamnată inculpata Marghioala Mânjoală: să meargă în fiecare duminică la biserica din sat, să se spovedească unui preot, să facă feștanie la han, la fiecare șase luni și să pună câte-o icoană în fiecare odaie.
Prin aceeași sentință a fost obligată inculpata la plata sumei de 100 de lei, reprezentâd cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește arestarea preventivă a inculpatei Marghioala Mânjoala, se dispune eliberarea imediată și scoaterea de sub urmărire penală, acuzațiile de vrăjitorie și omor calificat dovedindu-se nefondate.
Judecător,
Anexa 5
PROIECT DE EXCURSIE TEMATICĂ
Iulia Hașdeu, copilul minune al culturii române
Organizator: prof. Cain Petruța
Data excursiei: mai 2019
Tema excursiei: Iulia Hașdeu, copilul minune al culturii române
Tipul tematicii: interdisciplinar – literatură română – geografie (județul Prahova și caracteristicile sale); istorie (Bogdan Petriceiu Hașdeu, personalitate a culturii și literaturii române; spiritualitate și dragoste părintească; Iulia Hașdeu – copilul minune al culturii române), arte vizuale și plastice (Nicolae Grigorescu – Casa Memorială, Câmpina)
Itinerar : Brăila– Câmpina – Brăila
Justificarea proiectului:
Obiectivul acestei excursii este de a cunoaște tradițiile locale, specifice orașului Câmpina, cunoașterea zonei și a valorilor cultural-religioase, istorice cât și monumentale cum sunt: Castelul Iulia Hașdeu, Casa memorială „Nicolae Grigorescu”, Biserica de la Han, Lacul Miresii, și alte locuri de interes, dorite a fi cunoscute.
Elevii proveniți dintr-o zonă defavorizată, din Insula Mare a Brăilei vor avea șansa de a-și profunda nu doar cunoștiințele deja studiate la școală (în cadrul mai multor discipline: limba română, geografie, istorie, educație ecologică, educație plastică, educație muzicală și religioasă) ci vor fi implicați în diverse activități menite să-i antreneze și să le capteze atenția. Scopul este de a-i face pe elevi să pătrundă în esența lucrurilor care contează cu adevărat, de a dezvolta unui anumit tip de atitudini în ceea ce-i privește pe copii: solidaritatea de grup, spiritul critic, capacitatea de argumentare, de a acționa și de a rezolva probleme.
Interdisciplinaritatea este promovată de învățământul actual prin utilizarea informațiilor din cadrul mai multor discipline, facilitând înțelegerea acestora și perceperea lor ca un întreg.
Munca în echipă antrenează toți elevii: pe cei curajoși, stăpâni pe cunoștințele și deprinderile lor, dar și pe cei timizi, nesiguri, stârnindu-le interesul și ajutându-i să depășească anumite bariere existente între ei și restul clasei.
Excursia, ca activitate a educației nonformale urmărește să realizeze mai multe finalități: să lărgească și să completeze orizontul de cultură, îmbogățind cunoștințele din anumite domenii; să creeze condiții pentru desăvârșirea profesională sau inițierea într-o nouă activitate; să contribuie la recreerea și la destinderea participanților precum și la petrecerea organizată a timpului liber; să asigure cadrul de exersare și de cultivare a diferitelor înclinații, aptitudini și capacități, de manifestare a talentelor. Conținutul didactic al excursiilor este mult mai flexibil și mai variat decât al lecțiilor desfășurate în sala de clasă, elevii participând cu multă bucurie și optimism la aceste acțiuni, lărgindu-și în acest fel orizontul de cunoștințe prin contactul direct cu realitatea. Prin mijloacele atrăgătoare pe care le are la dispoziție, excursia înviorează activitatea școlară, stimuleaza curiozitatea de a descoperi noi fenomene, formează o atitudine ecologică pozitivă, prilejuiește trăiri adânci ale unor sentimente patriotice. În acestă excursie sunt mai multe lecții active într-o zi.
Astfel, cu ajutorul excursiilor școlare se dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de disciplină, inițiativă, precum și deprinderi, proceduri gospodărești de la vârstă mică, toate acestea fiindu-le folositoare în viață.
Obiectivele excursiei:
cognitive:
să identifice principalele elemente fizico-geografice ale zonei;
să observe principalele obiective istorice, economice, culturale ale zonei;
să valorifice intra și interdiciplinar conținutul informațional dobândit.
afectiv-atitudinale:
să manifeste interes pentru cunoașterea frumuseților țării noastre, pentru activitățile interactive;
să-și reactualizeze lecturi literare, geografice, istorice despre elementele observate și identificate;
psiho-motorii:
să contribuie la dezvoltarea simțului de orientare geografică;
să-și dezvolte capacitatea de educație ecologică;
Rezultate scontate:
pe termen scurt:
formarea unui comportament conștient și activ față de protecția mediului înconjurător;
dezvoltarea capacităților de comportament, de integrare în grupul turiștilor, de cooperare între indivizi;
cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri asupra frumuseților fizico-geografice ale teritoriului patriei și împletirea cu elemente de istorie a trecutului și prezentului poporului român.
pe termen lung:
formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor ecologice, de poluare a mediului și cultivare a unei educații ecologice;
formarea deprinderilor
formarea deprinderii de comportare civilizată, corectă, de integrare în structura unui grup turistic, de cooperare și respect.
Obiective specifice :
– obiective naturale (Dealul Mușcel, Râul Câmpinița, Râul Prahova, Râul Doftana, Lacul Miresei),
culturale (Muzeul Memorial Bogdan Petriceicu Hașdeu, Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu)
religioase (Biserica de la Han).
PREGĂTIREA EXCURSIEI
Anunțarea excursiei. Excursia va fi anunțată cu 45 de zile înainte de efectuarea ei.
Pregătirea elevilor.
Într-o întâlnire specială cu elevii vor fi prezentate scopul excursiei, traseul cu punctele cele mai importante, costurile, materialele necesare, echipamentul adecvat acestei activități.
În zilele premergătoare excursiei se va organiza o întâlnire cu elevii în care se va face un instructaj privind normele de protecție și conduită pe timpul acțiunii.
În altă întâlnire, participanții vor lua parte la o prezentare cu ajutorul hărții și materialelor fotografice, a obiectivelor pe care le vor vizita și se vor stabili sarcini conform vârstei elevilor.
Însoțitori: – cadre didactice: prof. Cain Petruța, înv. David Izabela
DESFĂȘURAREA EXCURSIEI
Vizitarea Muzeului Memorial Bogdan Petriceicu Hașdeu, Câmpina
Templul de la Câmpina închinat Iuliei Hașdeu a fost locul de refugiu pentru Bogdan Petriceicu Hașdeu, după moartea unicei sale fiice. Despre Castelul din Câmpina se spune că ar fi unul dintre cele mai bântuite din țara noastră. Conform legendelor, noaptea, Iulia Hașdeu poate fi auzită cântând la pian, în aplauzele tatălui sau, iar în unele nopți, bătrânul Hașdeu iese pe geam și urlă ca un lup.
Extrem de afectat de moartea Iuliei, la care ținea foarte mult, Hașdeu a construit, la Câmpina, între 1894 și 1896, un edificiu straniu, menit să-i mijlocească tatălui îndurerat comunicarea cu fiica sa, din Ceruri, prin ședințe de spiritism. A fost denumit Castelul Magului sau „Templul Spiritist de la poalele Carpaților”. Această construcție, alături de cavoul familiei Hașdeu, din cimitirul bucureștean Bellu, sunt unicele temple spiritiste din lume.
În castel se pot admira portretele membrilor familiei Hașdeu, obiectele familiei Hașdeu, fotografii și documente originale, mobilierul vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de marele filolog ori la care acesta a colaborat, ediții princeps ale cărților savantului, precum și tablouri valoroase semnate de pictori renumiți precum Sava Henția, Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea sau Diogene Maillart.
În ansamblul expoziției un loc important îl ocupă preocupările spiritiste ale lui B.P.Hașdeu.
Sălile Castelului:
Sala 1 – Salonul de primire al doamnei Iulia Hașdeu, soția scriitorului, unde se află bustul de marmură al soției scriitorului;
Sala 2 – Sufrageria, cu portretele familiei pictate în medalioane, pe pereții camerei;
Sala 3 – Templul Castelului, cel mai înalt turn, care are un pronaos cu oglinzi paralele și un altar. În mijlocul turnului, unde se urcă pe trepte metalice, se află Statuia lui Iisus, sculptată de Raphael Casciani. Războiul, cutremurele și ignoranța umană au afectat de multe ori Castelul, dar statuia lui Iisus nu a fost niciodată atinsă. În această sală se pot observa și cele trei camere, cea albastră, cea roșie si cea verde, culori date de vitralii.
Sala 4 – Biroul de lucru al lui B.P. Hașdeu, în care se află portretele savantului, al soției și al Iuliei.
Sala 5 – Camera cu cale, dedicată Iuliei Hașdeu, unde se află păpușa Iuliei, o sculptură, bustul Iuliei Hașdeu, de Ioan Georgescu, din marmură de Carrara, realizat în 1890. De asemenea, aici se află jurnalul și caietul de matematică al Iuliei.
Sala 6 – Camera obscură, unde aveau loc ședințele de spiritism, care are un porumbel de piatră, o lunetă astronomică, un sfeșnic și o statuetă a lui Iisus.
În templul de la Câmpina, marele cărturar și-a continuat practicile spiritiste, pentru a ”vorbi” cu Iulia, iar toate întrunirile oculte erau descrise într-un jurnal chiar de Bogdan Petriceicu Hașdeu. Potrivit acestora, Iulia vorbea despre casă, îi dădea tatălui ei sfaturi cu privire la diverse probleme și povestea chiar și despre viețile ei anterioare. Circumstanțele construirii acestui edificiu nu sunt clare nici astăzi. Atât se știe că Hașdeu ar fi primit planurile de construcție ale castelului de dincolo de moarte, de la fiica sa, în urma unei ședințe de spiritism.
Vizitarea Casei Memoriale Nicolae Grigorescu, Câmpina
Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu”este o casă-muzeu din orașulCâmpina(județul Prahova), în care a trăit și pictatNicolae Grigorescu(1838-1907). Amplasat în B-dul Carol I nr. 166, muzeul ființează într-o clădire construită între anii 1902 – 1904, a fost arsă în primul război mondial și reconstituită după 50 ani. Adăpostește mobilier, obiecte personale, fotografii, scrisori, biblioteca (scrieri de artă, autografe ale scriitorilor contemporani artistului), picturi și desene (circa 102 lucrări) ale pictorului Nicolae Grigorescu (1838 – 1907), unul dintre ctitorii picturii românești moderne. În colecția de carte s-au păstrat volume cumpărate de pictor de-a lungul întregii vieți, cu un conținut foarte divers: artă, literatură, geografie, istorie, incluzând și exemplare rare, începând de la 1673.
Muzeul ființează într-o clădire construită între anii 1902 – 1904, ce a ars complet în 1918. Reconstituirea casei construită inițial de către pictor s-a desfășurat între 1954 – 1955, iar muzeul memorial (parter și etaj) a fost pus la dispoziția publicului larg în 1957.
Exteriorul casei este dominat de terasa de lemn care se întinde pe toată lungimea etajului, imprimându-i un aer cald și intim și amintind de foișoarele caselor țărănești românești. Terasa este sprijinită de console elegante de lemn.
Adăpostind tablouri remarcabile ale lui Nicolae Grigorescu, muzeul din Câmpina are un alt mare avantaj: acela de a prezenta o serie de lucrări importante din creația artistului, în cadrul inițial în care se aflau. Recrearea interioarelor și a casei în întregime este o idee extraordinară și o plăcere pentru vizitatori. Astfel, opera celui mai important artist român este mai ușor de urmărit și privit, de înțeles și plăcut. Atmosfera învăluie pe vizitator de la primii pași în casă și îl urmărește mult timp după ce a părăsit-o.
Masa de prânz la Terasa Lac, Câmpina
VALORIFICARE ȘI EVALUARE
Alcătuiți un Album de călătorie cu imaginile care v-au impresionat pe acest traseu (desene, poze, cărți poștale).
Concurs de cultură generală cu întrebări despre Iulia Hașdeu și Templul Magului. (S-a lucrat pe două grupe autointitulate Iulienii și Hașdeenii care au concurat)
Expoziție cu desene: portretul Iuliei și Castelul Iulia Hașdeu;
Medalion literar: Iulia Hașdeu
Alcătuiți un Album de călătorie cu imaginile care v-au impresionat pe acest traseu (desene, poze, cărți poștale).
Revedeți notițele, reamintiți-vă informațiile dobândite, impresiile făcute, învățămintele desprinse și sistematizați-le pe următoarele probleme:
geografie;
istorie;
spiritualitate;
cultură și literatură;
obiective turistice. .
Medalion literar
PROCES – VERBAL,
Pe parcursul excursiei din ziua mai 2019, pe ruta Brăila- Câmpina – Brăila
Participanții sunt obligati să respecte următoarele reguli:
Vor respecta normele de comportament corect în timpul deplasării cu trenul, normele de deplasare pe drumurile publice, normele de comportament civilizat în locurile de popas, în timpul vizitării obiectivelor de interes istoric, turistic și științific și cele referitoare la echipament, hrană și punctualitatea întâlnirii pentru plecare.
Nu-și vor schimba locurile decât cu aprobarea însoțitorului;
La oprire, nimeni nu va coborî decât cu aprobare și însoțitor;
Deplasarea la și de la obiectivele de vizitat se face numai în grup, dirijat de șeful de grup;
Nimeni nu va părăsi grupul decât cu aprobarea șefului de grup;
Nu se va alerga, îmbrânci, îmbulzi, nu se vor atinge exponatele;
Traversările se vor face numai prin locurile marcate, în grup, sub supravegherea însoțitorului;
Nu se vor practica jocuri periculoase sau riscante, sub nicio împrejurare;
Se vor anunța imediat orice indispoziții fizice, orice absenți, orice acte de indisciplină;
Este interzis consumul oricăror băuturi alcoolice;
Este interzis fumatul;
Se vor respecta întocmai regulile de călătorie cu trenul;
Orice nevoie sau disconfort vor fi anunțate imediat cadrului didactic însoțitor.
Se explica ce se poate întâmpla dacă nu se respectă normele de prevenire a accidentelor.
Se exemplifică unele situații ce pot genera întâmplări neplăcute.
Discuții, întrebări și lămurirea tuturor aspectelor prevăzute în instructaj.
Director, Responsabil grup,
Prof. Burduhosu Ionica prof. Cain Petruța
Cadre didactice însoțitoare:
Înv. David Izabela
Anexa 6
TITLUL PROIECTULUI: CLUBUL DE LECTURĂ “AMBIȚIOȘII”
UNITATEA CARE INIȚIAZĂ PROIECTUL:
Școala Gimnazială Nicolae Grigore Mărășanu
GRUPUL ȚINTĂ: 20 de elevi din clasele V-VIII
COORDONATORI PROIECT:
CAIN PETRUȚA – profesor de limba și literatura română
Colaborator: TODERAȘCU CĂLIN – profesor documentarist
DURATA PROIECTULUI: 10 luni (septembrie 2018 – iunie 2019)
PARTENERI:
Biblioteca Școlii
CDI – Mărașu
ARGUMENT:
În cei peste 12 ani de experiență didactică la clasă, la orele de limba și literatura română, am constatat că elevii nu sunt interesați de lectură, că se depărtează tot mai mult de ceea ce înseamnă literatura de orice fel.
Copiii și tinerii preferă utilizarea PC-ului, a internetului, a rețelelor de socializare, iar dascălul se află în fața unei provocări în a găsi modalități de atragere a elevilor către un univers plăcut, atractiv, relaxant, cum este acela al lecturii. Acest univers pierdut trebuie redescoperit de către elevi, prin inițierea unor activități nonformale, prin parcurgerea unor teme interesante, bogate în conținut informațional, cu valențe formative și educative, cu personaje exemplare cu care să se identifice, în spații neconvenționale.
Literatura, prin profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate și nivelul realizării artistice, se dovedește capabilă să intre într-o relație afectivă cu cei cărora le este destinată: cititorii. Mesajul artistic al operelor contribuie la educarea acestora în spiritul unor virtuți morale.
Clubul de lectură Ambițioșii” oferă posibilitatea de a-i convinge pe elevi să devină prietenii cărților, aducându-le ca argument cuvintele lui Charles W. Eliot:,,Cărțile sunt cei mai tăcuți prieteni; sunt cei mai accesibili și înțelepți consilieri și cei mai răbdători profesori”.
Așadar, consider că este obligația tuturor factorilor educaționali, cu atât mai mult a profesorului de limba și literatura română, de a găsi strategia adecvată și puntea de comunicare prin care să cultive elevilor plăcerea de a citi. Acesta este și scopul prezentului demers didactic.
OBIECTIVUL GENERAL:
Cultivarea plăcerii de a citi și conștientizarea importanței pe care o are lectura în construirea și desăvârșirea personalității elevilor.
OBIECTIVE SPECIFICE:
formarea competențelor specifice privind receptarea și producerea de text literar/nonliterar;
cultivarea abilităților de comunicare orală și scrisă pentru o cât mai adecvată utilizare în viața socială;
promovarea, la nivelul grupului țintă, a ideilor de lectură, înțelegere și dialog;
dezvoltarea aptitudinilor dramatice;
încurajarea aptitudinilor de creație literară ale elevilor talentați;
dramatizarea unor texte sau fragmente;
familiarizarea cu opere din literatura română și literatura universală;
dezvoltarea capacității elevilor de a-și expune ideile în public în mod clar și coerent;
stabilirea relațiilor de prietenie și colaborare între elevi;
REZULTATE ANTICIPATE:
Realizarea unor portofolii cu informații despre viața și opera autorilor preferați. Acestea vor exista în biblioteca școlii și vor putea fi consultate de elevii și cadrele didactice ale școlii
Crearea unor ppt-uri cu informații despre viața și opera unor scriitori
Realizarea unor desene/postere inspirate din operele citite
Crearea unui grup pe facebook, unde vor fi postate materialele create în cadrul proiectului
DESCRIEREA ACTIVITĂȚILOR:
AUTOEVALUAREA:
-chestionare aplicate elevilor din grupul țintă;
-observația;
-fișele de lectură;
-portofolii;
– dosarul cazului;
-analiza produselor activității.
Anexa 7
Întâlnire cu scriitorul Nicolae Grigore Mărășanu
Lansare de carte
La ceas de mare sărbatoare, fix la doi ani de la Botezul școlii noastre după numele poetului Nicolae Grigore Mărășanu, Maestrul și-a lansat volumul de versuri “Puiul Vidrei”.
Cartea, o bucată din sufletul autorului, e scrisă pentru copiii Insulei. Fiecare poezie e “ilustrată” prin desene ale elevilor participanți la concursul de creație literar-artistică “Nicolae Grigore Mărășanu”.
La lansare au participat prof. dr. Viorel Coman și prof. dr. Valentin Popa care-au dezlegat tâlcul “Puiului Vidrei”. Poetul a acordat autografe elevilor. Să ne trăiți mulți ani, Maestre! Și să nu uitați că așteptăm o continuare a volumului “Puiul Vidrei”!
26 octombrie 2018, Căminul Cultural Mărașu, Jud. Brăila
(de la stânga la dreapta prof. dr. Valentin Popa, scriitorul Nicolae Grigore Mărășanu,
prof. dr. Viorel Coman)
26 octombrie 2018, poetul N. G. Mărășanu, la Școala care îi poartă numele
Anexa 8
Serbare școlară
JUDECATA ȚIGĂNEASCĂ
adaptare după romanul Șatra de Zaharia Stancu
Notă: Elevii pregătesc recuzita, vestimentația și decorul împreună cu părinții. La activitate participă elevi de toate clasele cu roluri, ca figuranți, ca spectatori. Serbarea se desfășoară în curtea școlii, iar intrarea elevilor în scenă se realizează pe fundal muzical (Trec țiganii, Caravanele, Mica Țiganiadă/ Phoenix, Tamango), și dansând. Se folosesc mijloace audio.
Obiective principale:
transpunerea în pielea personajelor;
cultivarea gustului pentru artă (literatură, muzică, coregrafie);
familiarizarea cu obiceiurile și cultura altor etnii;
cultivarea sentimentelor de empatie și toleranță.
Personaje:
Bulibașa Him – stapânul șatrei
Oarba /Sina– soția lui Him
Alimut
Kera
Mama lui Goșu
Uj Hoțul
Goșu
Lisandra – nevasta lui Goșu
Ariston
Matahala – nevasta lui Uj Hoțul
Mama lui Goșu
Urat- prietenul lui Ariston
Un bătrân
Sarat – unul dintre bătrânii șatrei
Elezar
Blebe
Batrȃni, femei, copii.
Goșu vine, șovăind și împleticindu-se, de mână cu Lisandra. După Goșu se arată, mândru și pieptos, Ariston. În spatele lui, pășea mărunțel Uj Hoțul. Toate privirile se îndreaptă spre cei trei.
Uj: Sânge! Să iasă cu sânge! Socoteala nu se poate încheia decât cu varsare de sânge!
Him bașa se uită la el mustrător. Uj Hoțul, rușinat, pleacă ochii în jos și tace. Toți se uită la Goșu. Dârz, întărâtat, pus pe cearta, pe bătaie și chiar pe omor, omul vine și se oprește în mijlocul cercului, iar aproape de el vine și Lisandra. Ceva mai departe de ei, cu ochii în pământ, vine și Ariston. Lisandra se uită sfidător și cu nerușinare.
Him: Știți pentru ce v-am chemat, să luați parte la judecată.
Bătrânii: Știm. Știm prea bine.
Him: Totuși, am să vă povestesc pe scurt întâmplarea, după datină, ca totul să fie limpede și în hotărârea pe care o vom lua să nu se strecoare nicio nedreptate. Legile noastre, păstrate din batrâni, trebuie împlinite fără nicio abatere.
Bătrânii: (într-un glas) Te ascultăm, bulibașă! Te ascultăm!
Him: Acum doi ani a fost mare bucurie în șatra noastră. A fost nu numai bucurie, a fost și veselie. Vă amintiți că ne aflam poposiți într-o luncă, lângă marginea fluviului. Cu capul plecat și parcă cerându-și iertare de ceea ce avea de gând să facă, flăcăul Goșu ne-a cerut învoire să se însoare cu Lisandra, fata lui Sedil. Și noi i-am dat învoire s-o aducă în șatra noastră pe Lisandra, fata lui Sedil. Mi-am pus obrazul în joc și m-am tocmit cu Sedil, o zi și-o noapte, până ne-am înțeles din preț. Și după ce ne-am înțeles, am chemat-o pe Lisandra și-am întrebat-o dacă-l place pe Goșu și dacă vrea să-l ia de bărbat. La întrebarea mea dacă-l place pe Goșu, ea nu mi-a răspuns, iar la întrebarea dacă vrea să-l ia de bărbat, mi-a răspuns că vrea. Nu m-am supărat. Pentru că o femeie poate să-și ia de bărbat și pe un om pe care nu-l place. Cu vremea se învață cu el și asta e de ajuns ca o căsnicie să meargă bine. Și am mai întrebat-o pe Lisandra dacă are ori nu de gând să se supună legilor străvechi ale șatrei noastre. Lisandra a pus mâna dreaptă pe inimă și-a jurat că are să se supună, oricât de strașnice ar fi ele. Atunci Goșu a zis: “Dacă mă ia de bărbat, o să mă cunoască. Și dacă o să mă cunoască, o să mă placă. Și dacă o să mă placă, o să ajungă până la urmă să mă și iubească.” Zicând acestea, Goșu s-a arătat fericit. Și de atunci m-am arătat și eu fericit că Goșu și-a ales nevastă frumoasă și harnică, și că șatra noastră și-a mărit numărul și s-a îmbogățit cu o femeie din șatra lui Sedil. Goșu i-a plătit în fața mea și în fața voastră lui Sedil bașa douăzeci de galbeni turcești, cu zimți, ca preț al Lisandrei. Sedil și-a luat fata de mână și i-a dat-o lui Goșu pe viață și i-a zis: “Până acum Lisandra a fost fata mea și mie mi s-a supus. De acum înainte, Lisandra e roaba ta, Goșule, și nevasta ta, și ție și numai ție o să se supună, iar la alt bărbat din șatră ori din afara șatrei n-o să se uite nici măcar cu coada ochiului.”
(Him tace. Se uită la șatră. Șatra îl ascultă.)
Him: Am spus până acum adevărul, ’au l-am ocolit?
Bătrânii: Adevărul l-ai rostit, bulibașă, adevărul întreg l-ai rostit și nimic din ce-a fost adevăr n-ai ascuns!
Him: Atunci, să mergem mai departe și să deslușim faptele până la capăt!
Bătrânii: Până la capăt, bulibașă!
Him: Așadar, Goșu i-a plătit lui Sedil bașa prețul Lisandrei și Lisandra a jurat cu mâna pe inimă că va asculta de străvechile legi ale șatrei noastre și-a trecut Lisandra din șatra lui Sedil în șatra noastră. A început nunta. Trei zile și trei nopți ne-am veselit noi și tot atât s-a veselit și șatra lui Sedil bașa. S-a isprăvit nunta fără nicio spinare ciomăgită, fără nicio mână ruptă, fără niciun ochi scos și fără niciun cap spart. Pe urmă, șatra noastră a apucat-o într-o parte și șatra lui Sedil în altă parte. Este?
Bătrănii: Este, bulibașă!
Him: Toate au mers până în miezul nopții trecute, când peste Goșu s-a năpustit un vis urât. Și scuturându-se din somn, Goșu s-a trezit. A căutat-o pe Lisandra lângă el ca s-o scotă și pe ea din somn și să-i povestească visul. N-a gasit-o. Fierul roșu al bănuielii i-a ars inima și l-a îndemnat să pună mâna pe cuțit. A ieșit din cort și s-a pitulat la pândă. Toată șatra dormea. Mânia îi tulbura mințile. Omul însă se stăpânea, tăcea și răbda. A pândit până în zori. În zori a văzut-o pe Lisandra și pe Ariston. Veneau ținându-se de gât dinspre zăvoi.
Un bărbat: Rușine! Rușine mare!
Him: Am spus adevărul, Goșule?
Goșu: Adevărul l-ai spus, bulibașă!
Him: Dar tu, Aristoane, ce zici?
Ariston: Ai spus adevărul, bulibașă!
(Pe Lisandra n-o întreabă nimic, iar ea își păstrează ochii ȋn jos.)
Him: Goșu ar fi avut dreptul, stăpânit de mânie, cum era, să se năpustească asupra lui Ariston și să-l înjunghie. Dar Goșu s-a gândit că nu e potrivit ca un bărbat din șatra noastră să ucidă alt bărbat din șatră. Goșu a ținut seama de străvechile noastre legi și de străvechile noastre obiceiuri, și a socotit că e mai bines să-și înfrâneze pornirea spre răzbunare și să aducă pricina înaintea noastră spre dreaptă judecată. Așa e, Goșule?
Goșu: Așa este, bulibașă, așa și nu altfel!
Him: Acum, Goșu trebuie să ne răspundă dacă o leapădă sau nu pe Lisandra.
Goșu: (liniștit) Nu, stăpâne, n-o lepăd! Nici mort n-o lepăd!
Him: De ce?
Goșu: Pentru că eu fără Lisandra nu pot trăi. Eu o iubesc pe Lisandra mai mult decât îmi iubesc lumina ochilor. (Lisandra se uită lung la el și pe buze îi înflorește un zâmbet de mulțumire, dar când Him se încruntă, femeii îi piere surâsul.)
Him: Atunci, Goșule, nu-ți rămâne altceva de făcut decât s-o ierți!
Goșu: (sare ca ars) Până aici ai fost drept, bulibașă, și n-ai rostit un singur cuvânt care să se abată de la străvechile noastre legi și de la străvechile noastre obiceiuri, însă la urmă, pesemne din bunătatea inimii, ai greșit!
Bătrânii: Așa e. La urmă bulibașa a greșit.
Him: Vrei să se împlinească legea, Goșule?
Goșu: Vreau.
Him: Și tu, Lisandro, vrei și tu să se împlinească legea?
Lisandra: Vreau, pentru că altfel nu se poate.
Him: Dar de ce ai călcat tu legea când știai prea bine ce te așteaptă?
Lisandra: Nu pot trăi fără Ariston, bulibașă! Și dacă nu pot trăi fără Ariston, socot că e mai potrivit să mor.
(Toată lumea tace, în afară de Uj Hoțul, care râgâie, rânjește și tușește. Femeile șușotesc între ele.)
Him: Tu, Aristoane, știai că Lisandra e nevasta lui Goșu. Știai că Goșu a cumpărat-o pe Lisandra de la tatăl ei, de la Sedil bașa.
Ariston: Știam, bulibașă, toate acestea le știam.
Him: Atunci de ce ai tras-o pe Lisandra în greșeală?
Ariston: Pentru că o iubesc mai mult decât îmi iubesc carnea și mai mult decât îmi iubesc sângele. Fără ea nu pot să trăiesc și nici nu vreau să mai trăiesc!
Him: Dar Goșu spune că nici el nu poate să trăiască fără Lisandra.
Goșu: (suspinând) Da, nu pot să trăiesc fără Lisandra!
Him: Vinovată este Lisandra. Cunoștea dragostea lui Goșu și nu se cădea să răspundă chemării lui Ariston.
Lisandra: Nu eu sunt vinovată. Vinovată e dragostea. Dragostea m-a aprins, m-a zăpăcit, m-a orbit și m-a aruncat în brațele lui Ariston. Acum voi faceți cu mine ce vreți. Însă eu sunt datoare față de voi și față de inima mea să vă mărturisesc încă o dată că nu pot să trăiesc fără Ariston. (sfidătoare și hotărâtă) Auziți? Eu nu pot să mai trăiesc fără Ariston. Și fără Ariston nu vreau să mai trăiesc!
(Peste șatră se lasă tăcerea)
Lisandra: Dragostea e vinovată. Dar nici tu, bulibașă, nici voi, ceilați bătrâni plini de înțelepciune nu înțelegeți ce este dragostea. Poate ați iubit în tinerețea voastră. De atunci și până acum a trecut mult timp și voi ați uitat totul. Inimile vi s-au uscat și amintirile v-au secat. Ori, poate nici n-ați iubit. Iar dacă ați iubit și ați uitat, ori dacă n-ați iubit niciodată, cum mă puteți voi înțelege și cum mă puteți voi judeca? (nepăsătoare și cu multă mândrie, continuă) Judecați-mă, totuși, și pedepsiți-mă după legea și obiceiurile voastre de care eu
n-am fost în stare să țin seamă. Înainte de a-mi primi pedeapsa, sunt datoare să vă spun pentru a treia oară că eu fără Ariston nu mai pot să trăiesc și nici n-am de ce să mai trăiesc.
Oarba: Bulibașă, îi îngădui câteva vorbe?
Him: Grăiește!
Oarba: Tu, Lisandro, de cum a început judecata, eu una am tăcut și te-am ascultat. Și nu
m-aș fi amestecat în vorbă, dacă n-ai fi întrecut cu nerușinare măsura cuvintelor. Zici că noi toate n-am cunoscut dragostea, ori că dacă am cunoscut-o în tinerețe am uitat-o cu trecerea timpului. Și ai mai zis că bărbații noștri au uitat-o, ori n-au cunoscut-o deloc. De când trăiesc în șatra asta – și trăiesc cam de multișor – vorbe mai nerușinate n-am auzit. Tu, fată a Cârnei, află că noi toate am cunoscut dragostea. Și-au cunoscut-o și bărbații noștri. Dar unde am fi ajuns noi dacă ne-am fi lăsat robiți de patimă și ne-am fi furat una alteia bărbatul, ori ne-am fi încurcat cu tinerii stăpâniți de pofte? Atunci, muiere stricată ce ești, șatra noastră n-ar fi avut nicio tărie, s-ar fi destrămat și ar fi pierit. E adevărat că legile noastre sunt aspre, dar noi nu ne putem lepăda de ele, fără să ne pască primejdia pieirii.
Him: Înțelepte vorbe a rostit Sina. Trebuie să împlinim legea. Până să trecem la împlinirea ei, te mai întreb o dată, Goșule: o lepezi pe Lisandra, ’au ba?
Goșu: Nu, bulibașă, n-o lepăd. Fără Lisandra nu pot să trăiesc. Fără Lisandra nu mai am pentru ce trăi.
Him: Atunci, Goșule, o ierți pe Lisandra?
Goșu: Nu, bulibașă, nu pot s-o iert. Ați auzit ce-a spus. Dacă o iert astăzi, la noapte pleacă iarăși cu Ariston în zăvoi.
Him: Poate nu pleacă. O să avem noi grijă să nu plece.
Goșu: (revoltat și nervos) Grijă! Ce fel de grijă? Știi tot atât de bine, ca și mine, că pe-o muiere nu izbutește nimeni s-o păzească nici cu ciomagul și nici chiar cu pușca.
Him: În cazul acesta dorești să se treacă la împlinirea legii?
Goșu: Da, bulibașă, doresc.
Him: Și crezi că împlinirea legii are să-i vindece Lisandrei inima care-i sfârâie după Ariston și-are să-i stingă pofta?
Goșu: Mă hrănesc cu această nădejde, bulibașă.
Lisandra: (întorcându-se către Goșu) Sărace! Sărace! Este ca și cum ai încerca să te hrănești cu pietre.
Him: (privindu-l în ochi pe Ariston) Tu, Aristoane, ai ceva împotrivă?
Ariston: N-am nimic împotrivă, bulibașă.
Him: Dacă nimeni n-are nimic împotrivă hotărăsc să se urmeze până la capăt străvechile noastre rânduieli. Pregătiți-vă!
Uj Hoțul: Ce stați?!! La treabă! (la îndemnul lui Uj Hoțul, câteva fetișcane oacheșe, zornăindu-și mărgelele de sticlă, brățările de aramă și cerceii de tumbac, iau gălețile și udă, ceva mai departe de corturi, o bucată de pământ)
(Goșu intră în cort, după el și Lisandra. Ariston se duce, mândru și dârz, spre cotul lui.)
Him: Alimut, adu două harpnice! (băiatul se repede la căruță și se întoarce cu două harapnice. Oacheșii fac cerc în jurul bulibașei, înghiontindu-se, îmbrâncindu-se, călcându-se în picioare și holbându-se.
Him: (cercetând harapnicele) Sunt curate. N-au nici plumbi, nici noduri.Cercetați-le și voi.
Un bătrân: (le cercetează mai mulți bărbați) Bulibașă, ai spus adevărul. Harapnicele sunt curate. N-au nici plumbi și nici noduri.
Him: Harapnicele sunt curate. Nu părtinim cu nimeni. Soarta va hotărî.
Sarat: Da. Soarta va hotărî.
Uj Hoțul: (râde sarcastic): Ha-ha-ha! Soarta! Ha-ha!…
Matahala: (întorcându-l pe Uj cu fața spre ea, îl ridică în sus și-l sărută pe gură): Eu nu te-am înșelat niciodată, Uj, niciodată.
(Bărbații se așează turcește în fața corturilor, iar copiii și femeile, în picioare, în spatele lor ca să vadă. Goșu iese din cort, desculț și gol până la brâu. O ține de mână pe Lisandra, cu gingășie, cu dragoste. Lisandra poarta haine subțiri și are părul legat cu o pamblică albastră, într-un coc).
O femeie: (rostește încet) Goșu are s-o omoare. Păcat de ea!
Kera: Orice am spune noi, șatra n-are altă muiere mai frumoasă și mai mândra ca Lisandra.
O bătrâna: Ba n-o s-o omoare! Goșu-al meu până acum n-a omorât pe nimeni și n-o să omoare pe nimeni nici de acum înainte. Goșu al meu nu e ucigaș, așa că o să-i dea păcătoasei ceea ce i se cuvine și nimic mai mult…Nimic mai mult.
Alimut: Dar Ariston? Unde e Ariston? De ce întârzie Ariston? De ce nu se arată Ariston?
Mulțimea: Uite-l! Uite-l…
(Ariston iese din cort, tot desculț și gol până la brâu)
O femeie: O să biruie Ariston.
Mama lui Goșu: Ba nu, n-o să biruie Ariston. O să biruie Goșu.
Kera: Dreptatea e de partea lui Ariston. Dreptatea e totdeauna de partea dragostei.
Un bătrân: Nu chiar totdeauna.
Him: Să se facă tăcere! (se duce la Goșu și-i întinde harapnicele) Le-am cercetat. Amândouă sunt curate.
Goșu: (alegând la întâmplare) Mulțumesc, bulibașă. (Goșu se depărtează, Lisandra îl urmează. Bărbatul pune harapnicul pe umăr, o ia în brațe, o leagănă și o strȃnge îndelung. Pe urmă în sărută obrajii, ochii, sprâncenele, părul și fruntea. Ariston mârâie…)
Lisandra: (rămâne dreaptă ca un stâlp, își înalță mȃndră capul, îl priveștepe Goșu în ochi și-i poruncește:) Hai, câine, dă! (Goșu se dă înapoi trei pași și pocnește harapnicul pe deasupra capului Lisandrei. Aceasta râde) Câine! Ți-e frică! De ce ți-e frică? Dă! Dă din plin!
(Harapnicul șuieră fără să o atingă. Șatra e dezamăgită…)
Multimea: Ha-ha-ha!…Hi-hi-hi!..
Un oacheș: Goșu n-are oase de bărbat!
Mulțimea: Ha-ha-ha!…
Un alt oacheș: Lui Goșu îi este frică să-și bată nevasta. Acum înțelegem noi de ce a umblat fata lui Sedil bașa cu buza friptă după Ariston. Abia acum înțelegem noi…E-he!…E-he-he!..
Un bătrân: Goșu n-are pic de sânge-n instalație.
O femeie: Nici n-a avut vreodată.
Mulțimea: Ha-ha-ha!…Hi-hi-hi!…
(Goșu trage adânc aer în piept, se încruntă și-și mușcă buzele)
Oacheș: Goșu nu prețuiește două cepe degerate.
Mulțimea: Ha-ha-ha!… Hi-hi-hi!…
Matahala: A murit demult curajul lui Goșu.
Zara: N-o bate.
Uj Hoțul: A uitat că femeia nebătută e ca moara neferecată.
(A șasea oara Goșu o lovește pe Lisandra. Unii încremenesc, alții sughiță, Uj icnește, Ariston țipă, Matahala zâmbește… Lisandra se ține bine, își încleștează fălcile, nu țipă și-n tip ce este lovită doar clipește, înălțându-și semeață fruntea… Ariston își duce mâinile la ochi…)
Matahala: Dă-i! Mai dă-i! Dă-i…
(Sleită de puteri Lisandra se lasă într-o rână și se ghemuiește în țărână.)
Matahala (strigând veselă): A omorât-o și bine i-a făcut!
Uj: Aș! Nici vorbă nu poate fi de așa ceva. Muierea e mai tare decât dracul și ține la bătaie.
Matahala: (apucându-l de umeri, îi șoptește la ureche) Dragă bărbate, dacă mai spui prostii, mă scoți din sărite și atunci… atunci te sugrum… N-am nevoie decat de două degete să te sugrum.
Uj: Am să tac mâlc…Orice s-o mai întâmpla, eu am să tac mâlc.
Goșu: (se șterge pe față cu dosul mâinii, se apropie de Lisandra, îi ascultă respirația, se ridică) N-are nici pe dracu! E numai leșinată.
Him: Fetelor, aruncați peste ea câteva căldări de apă. O să se trezească. O să se trezească numaidecât din leșin.
(Fetele o udă cu apă. Lisandra se face covrig…apoi, începe să se zbată. E încă leșinată)
Him: Încă trei-patru căldări și-o să-și vină în fire.
(Lisandra își revine și cu o voință imensă, pentru a demonstra că n-a fost biruită, sare în sus sprintenă, uimindu-i pe toți. Părul ȋi este răsfirat, ud și amestecat cu țărână.)
Uj: (plescăind din buze, apoi ulând): Niciodată Lisandra n-a fost mai frumoasă ca acum!
(Matahala îl apucă de umeri, îl ridică și-l aruncă peste umăr. În râsetele șatrei acesta fuge și se ascunde într-un cort.)
Urat:(Ariston vrea să urle și el, numai că prietenul său Urat, îl pocnește peste gură, șoptindu-i la ureche) Ți-ai pierdut mândria! N-ai izbutit să te stăpânești și ți-ai pierdut mândria! Dacă nu te potolești ajungi de râsul șatrei, prostule!
Lisandra: Hai, câine, dă mai departe! Nu mi s-au isprăvit încă puterile. Dă mai departe și omoară-mă! Neputinciosule!…
Him: Dă-i, Goșule! Dacă muierea păcătoasă cere să-i mai dai, dă-i, dă-i până se satură. Iar daca vrei s-o omori, dă-i până moare. Nu te sfii! E dreptul tău s-o lași în viață sau s-o omori…
(Goșu o lovește iar, la al patrulea harapnic, Lisandra cade gemând…Scârbit de ceea ce făcuse, aruncă harapnicul la picioarele bulibașei, se repede la nevastă și cu gingășie, cu milă și grijă, o luă în brațe, luluind-o și legănând-o. O sărută pe frunte, sprâncene, obraji și păr. Merge spre cort. Ariston răcnește ca o fiară.)
Mama lui Goșu: (către alte două bătrâne): Hai s-o oblojim! O fi durând-o trupul sărăcuța!
(Goșu iese din cort, ia harapnicul de la picioarele bulibașei. Him îi dă celălalt harapnic lui Ariston. Șatra îi urmărește.)
Urat: Goșu e ostenit. O să piardă.
Alimut: Ba nu. Ariston o să piardă.
Him: Gata, începeți!
(Ariston atacă primul, dar Goșu se ferește. Lovește cu sete pe Ariston de două ori.)
Mulțimea: Hai, Ariston! Nu te lăsa, Ariston! Atinge-l, Aristoane!
Mulțimea: Hai, Goșule! Nu te lăsa, Goșule! Mai pocnește-l o dată, Goșule!…
Him: (răcnind): Lăsați-i în pace! Sunt destul de porniți unul împotriva altuia. Nu-i mai ațâțați! Nu vedeți că se bat cum trebuie, ca doi cocoși?
(Furios Ariston încearcă să lovească din nou, dar Goșu se ferește. Înnebunit de eșec Ariston, nemaiținând seama de rânduielile luptei, îl lovește cu mânerul harapnicului în cap…)
Him: (îi desparte, mustrându-i)
Elezar: Ariston nu s-a bătut cinstit!
Mulțimea: Huoo!
Blebe: Bate-te cinstit, Aristoane!
Un bătrân: Și tu, Goșule, și tu trebuie să te bați cinstit până la sfârșit.
Him: Hai, luați-o de la început și măsurați-vă puterile ca niște oameni de treabă ce sunteți. Nu îngăduim nicio abatere de la vechile rânduieli.
Ariston: Aș vrea să beau ceva.
Him: Acum nu! E oprit. După…
(Încăierearea începe. Mulțimea strigă:)
Hai, Aristoane!…
Nu te lăsa, Aristoane…
Ce să nu se lase? Nu-l auziți cum gâfâie? Pâna la urmă tot Goșu îl mănâncă necopt.
Ba nu. Ariston o să-l mănânce pe Goșu.
Oameni în toată firea și se bat pentr-o muiere.
Dar pentru ce-ai vrea tu să se bată?
Him: (Hărmălaie)Liniște!
(Goșu izbește într-una, cu gândul la Lisandra. Dacă nu-l biruie pe Ariston, trebuie să i-o dea pe Lisandra. Apoi nu se mai apără ca să simtă durerea. Turbat lovește pe Ariston întruna, până când, biruit, Ariston aruncă harapnicul. Atunci aruncă și el harapnicul.)
Goșu: (îndepărtând-o pe mama care voia să-l mângâie și chiar să-l sărute, șoptindu-i) Nu. Nu acum. (Cei doi bărbați se îndreaptă spre corturile lor.)
Alimut: Jandarmii! Vin jandarmii!
Him: Prefaceți-vă că petreceți! Cântați, jucați! Nu se cade ca jandarmii să afle ce s-a petrecut la noi. N-are niciun rost să se amestece în treburile și-n legile noastre.
Anexa 9
CHESTIONAR
Notă* Prin răspunsurile date sper să contraziceți sintagma zilnic auzită “Elevii din ziua de azi nu mai citesc!”
Chestionarul și-a propus următoarele obiective:
Identificarea preferințelor pentru lectură ale elevilor
Identificarea tipurilor de cărți citite
Stabilirea frecvenței cu care obișnuiesc să citească elevii
Stabilirea motivelor care îi determină pe elevi să citească
Identificarea timpului acordat de către elevi lecturii
Identificarea persoanelor care le îndrumă pașii elevilor către lectură
Identificarea locului ocupat de carte în timpul liber al elevilor
Identificarea opinieie elevilor cu privire la importanța pe care oamenii din societatea contemporanăo acordă lecturii
Identificarea opinieie elevilor despre motivele pentru care oamneii ar trebui să aprecieze lectura.
Răspunde cât mai sincer la următoarele întrebări!
Obișnuiești să citești?
Da
Nu
2. Cât de des obișnuiești să citești?
Rar
Foarte rar
Des
Foarte des
Nu obișnuiesc să citesc
3. Ce îți place să citești?
Romane
Reviste
Poezie
Carte științifică
Memorii
Piese de teatru
Altceva
4. Ce gen de carte preferi să citești?
De aventură
De comedie
De acțiune
De război
Istorice
Altceva
5. Menționează motivele pentru care citești:
Din plăcere
Din curiozitate
Pentru cunoaștere
Din obligație
Altceva …………………………………………………………………..
6.Ce reprezintă lectura pentru tine?
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
7. Cât timp acorzi în medie lecturii?
1-3 ore pe săptămână
Mai puțin de o oră pe săptămână
3-5 ore pe săptămână
Mai mult de 5 ore pe săptămână
8. A existat în viața ta o peroană care te-aîndrumat spre universul lecturii?
DA
NU
Dacă DA, cine? …………………………………………………………………………..
9. Cât de importantă considerați că este lectura pentru oamenii din societate contemporană?
Importantă
Foarte importantă
Puțin importantă
Foarte puțin importantă
Fără nicio importanță
10. Doriți să deveniți membru al Clubului de Lectură „Ambițioșii”?
Da
Nu
Anexa 10
ECHIPA DE PROIECT:
ORGANIZATOR:
Școala Gimnazială Nicolae Grigore Mărășanu, Mărașu, Brăila
INITIATOR PROIECT: prof. CAIN PETRUȚA
COORDONATORI:
Prof. CAIN PETRUȚA
Prof. pt. ȋnv. Primar SIMILACHE IOANA JENI
PARTENERI:
Inspectoratul Școlar Județean Brăila
Muzeul Brăilei „Carol I”
ARGUMENT
Motto:
„Copil, veneam la fluviu să mă-nvețe
să recit cu pietricele gură poemele-ndelung de noi trăite.”
(Nicolae Grigore Mărășanu)
Ȋn acest timp al postmodernității caracterizat printr-o dinamică complexă, dezvoltarea potențialului creativ al elevilor trebuie să devină o prioritate a ȋnvățământului românesc.
Ȋntrucât școala noastră poartă numele scriitorului Nicolae Grigore Mărășanu, „Marele poet al fluviului”, am gândit acest proiect care să stimuleze și să promoveze potențialul creator al elevilor cu aptitudini literare, critice și artistice. Concursul județean de creație literar-artistică „Nicolae Grigore Mărășanu” se adresează copiilor și tinerilor creatori de poezie și artă plastică din clasele gimnaziale și liceale pe tema fluviului.
Ne simțim onorați că școala noastră poartă numele acestui poet, pentru care fluviul este un spațiu sacru în care omul se situează în centrul lumii: „E aici fluviul către care alergăm de o viață! – strigam: / apele-i nevăzute, iată, curg pe sub noi, peste noi / sau prin noi! Să-l găsim și-a lui undă-miracol // de dureri să ne spele!”
TEMA CONCURSULUI: “Fluviul – tărâm al poezie”
SCOP
stimularea și valorificarea potențialului creativ al elevilor prin realizarea unor creații lirice, interpretări critice și lucrări plastice pe tema dată;
descoperirea și ȋncurajarea afirmarii tinerelor talente ȋn domeniul creației literare.
OBIECTIVE SPECIFICE
Obiectiv general:
cunoașterea vieții și a operei poetului Nicolae Grigore Mărășanu ȋn rândul elevilor;
Obiective specifice:
promovarea literaturii și artei naționale;
sensibilizarea tinerei generații pentru cunoașterea și respectarea moștenirii culturale;
apropierea elevilor de spiritul valorilor autentice;
dezvoltarea aptitudinilor literare și plastice, prin intermediul temei date;
promovarea imaginii școlii organizatoare;
GRUP ȚINTĂ:
acest concurs de creație literară se adresează elevilor talentați din clasele gimnaziale și liceale și cadrelor didactice din ȋnvățământul gimnazial și liceal.
DURATA PROIECTULUI:
Proiectul se derulează ȋn perioada 1 octombrie 2018 – 31 august 2019.
RESURSE:
UMANE:
elevii și cadrele didactice partenere ale proiectului;
COORDONATORI: prof. Cain Petruța, prof. Similache Ioana Jeni
PARTENERI IMPLICAȚI ȊN ORGANIZARE:
Inspectoratul Școlar Județean Brăila;
Muzeul Brăilei „Carol I”
FINANCIARE:
Resursele financiare vor fi asigurate prin sponsorizări și donații (concursul nu percepe taxă de participare)
MATERIALE: diplome, aparate foto, camere video.
CONCLUZII
Lucrarea a arătat că abordarea didactică modernă conduce la dezvoltarea capacităților de comunicare și a deprinderilor de receptare a textului literar, iar folosirea metodelor nonformale în anumite secvențe ale lecției sau ca activitate de sine stătătoare duc la diminuarea efortului intelectual, la implicarea cu entuziasm a elevilor, la scăderea numărului de greșeli, la formarea unui stil de viață civilizat, la îmbogățirea vieții sociale, la creșterea rezultatelor școlare în ansamblu.
Tema aleasă a vizat demersurile utilizate de mine la clasă și în afara clasei, în vederea inovării și modernizării strategiilor de predare-învățare, în vederea creșterii motivației și interesului elevilor pentru învățarea școlară, pentru valorificarea potențialului creativ și intelectual al fiecărui copil. Abordările didactice ridică gradul de interes din partea elevilor în ceea ce privește participarea la lecție sau la activitatea nonformală, stimulându-i pe aceștia în realizarea conținuturilor și aplicarea în viața reală.
Este datoria cadrului didactic să identifice și exploateze și alte prilejuri formative decât cele prezente în spațiul școlar, prin intermediul activităților nonformale.
A face o șezătoare, o serbare școlară, o excursie tematică, a ține o lecție într-un muzeu sau o casă memorială, a merge la film sau la teatru sunt ocazii alternative care dau un alt sens educației stricte din clasă și care urmăresc ocuparea eficientă și plăcută a timpului liber, cultivarea intereselor, înclinațiilor și aptitudinilor elevilor și apropierea acestora de lectură.
Compararea rezultatelor obținute de elevi în urma acestui experiment, mi-a oferit suficiente date pentru susținerea ipotezei și anume: utilizarea programelor formale și nonformale în cadrul orelor de limba și literatura română, precum și diversele activități desfășurate în cadrul Clubului de lectură, au condus la optimizarea procesului instructiv-educativ prin dezvoltarea personalității elevilor din mai multe puncte de vedere: le-a îmbogățit orizontul de cultură, le-a oferit exemple de conduită morală superioară, le-a dezvoltat gândirea, imaginația și capacitatea de comunicare.
Lucrarea a fost structurată pe patru capitole: în capitolul 1 Formele educației și interdependența lor, am definit conceptele educației formală, nonformală și informală cu avantajele și limitele lor. La sfâșitul capitolului am prezentat interdependența dintre ele, care creează premisele desfășurării unoe activități eficiente de formare și dezvoltare socio-culturală a elevilor, didactic sau extradidactic. In capitolul 2 Lecția de lectură între formal și nonformal a prezentat câteva forme de desfășurare a lecției de lectură, forme de învățare extraclasă și forme ale activităților extracurriculare. În capitolul 3 s-a realizat Analiza documentelor curriculare și a auxiliarelor cu accent pe o paralelă între manualul tradițional și cel modern. Capitolul 4 tratează Experimentul didactic care propune ipozeza de lucru, obiectivele, metodele, etapele cercetării cât și analiza și interpretarea rezultatelor obținute de elevi în activitățile propuse experimentului.
Din observarea sistematică a comportamentului și activității elevilor pe tot parcursul cercetării, îndeosebi pe parcursul etapei formative, am constatat că dintre toate metodele utilizate în desfășurarea procesului didactic, unele din ele s-au dovedit mai eficiente în stimularea interesului elevilor pentru citit, în dezvoltarea spiritului de competiție loial, colegial. De un mare succes s-a bucurat jocul dramatic, întâlnirea cu un scriitor, dar și Vizionarea unui film, ecranizat după o operă literară, excursia, sau serbarea școlară având ca suport, tot un text literar și acestea îmbinând utilul cu plăcutul, activitățile desfășurate fiind interesante și atractive.
În altă ordine de idei, atât latura informativă, cât și formativă a învățământului au putut fi realizate plăcut prin implicarea în activitățile clubului de lectură, care având la bază jocul didactic, jocul de rol, activități care au sprijinit înțelegerea, fixarea și formarea deprinderilor durabile. Elevii au fost convinși să depună eforturi mai mari, să persevereze și să se angajeze într-o activitate susținută. Aceste activități au oferit copiilor un cadru prielnic pentru învățarea activ-participativă, stimulându-le inițiativa și creativitatea.
Lucrarea are o notă de originalitate prin exemplele de bune-practici în aducerea nonformalului în formal. Toate activitățile nonformale (serbări, excursii, concursuri literare, vizite la muzee etc.) au avut la bază texte literare. Implicarea elevilor în programe formale sau nonformale a avut o influență pozitivă asupra activității de învățare, având avantajul însușirii concrete a unor noțiuni noi sau posibilitatea să aplice în situații noi datele și conceptele însușite anterior.
Consider că cele prezentate sunt suficiente pentru a ilustra ideea că școala care se respectă se aliază secvențial și ocazional cu ceea ce fac Primăria, Muzeul, Teatrul, Poliția, Biserica și că pe lângă aportul cognitiv, un astfel de cadru și suport educațional asigură o dezvoltare personală și socială a elevilor.
A-i îndruma pe elevi să învețe să pătrundă în lumina cărții, înseamnă a găsi calea cea mai directă care să-i conducă spre înțelegerea mesajului. Este esențial ca în orele de limba și literatura română să nu primeze numai volumul de cunoștințe, ci calitatea lor, capacitatea elevilor de a opera cu ele.
Mă declar mulțumită atunci când elevii interpretează critic un text literar, când își motivează opiniile, când interpretează roluri, când trec dincolo de lectura de suprafață, dezvoltându-și abilitățile de comunicare. Este cea mai mare satisfacție a mea când participă cu însuflețire, cu entuziasm la ore, dar și la activitățile nonformale
BIBLIOGRAFIE
DICȚIONARE:
Cristea, S., Dicționar de termeni pedagogici, EDP, București, 2004.
***Dicționar de științe ale limbii, Editura Nemira, București, 2001 (DȘL).
LUCRĂRI DE SPECIALITATE:
Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 1998.
Costea, Octavia, Didactica lecturii. O abordare funcțională, Institutul European, Iași, 2006.
Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, Pitești, 2003.
Pamfil, Alina, Studii de didactica literaturii, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006.
Parfene, Constantin, Compozițiile în școală, Aspecte metodice, E.D.P., București, 1980.
Parfene, Constantin, Literatura școală, E.D.P., București, 1977.
METODICĂ. PEDAGOGIE:
Alecu, Simona, Metodologia cercetării educaționale, Editura Fundației Univ. “Dunărea de Jos”, Galați, 2005.
Barna, A., Antohe, G., Cercetare pedagogică în Curs de Pedagogie. Teoria instruirii și evaluării, Editura Istru, Galați, 2003.
Bărboi, Constanța și colaboratorii, Metodica predării limbii și literaturii române în liceu, E. D. P, București, 1983.
Berușcă, A., Ghid metodologic al sărbătorilor școlare, EDP, București 2007.
Cerghit, L., Etapele unei cercetări științifico-pedagogice, în Revista de pedagogie nr.
2/1989.
Cerghit, I., Neacșu, I., Negreț-Dobridor, I., Pănișoară, O., Prelegeri pedagogice, Ed.
Polirom, Iași, 2001.
Cerghit, I., Vlășceanu, Lazăr, Curs de pedagogie, Editura Universitatea din București,
București, 1988.
Cosma, T., Ora de dirigenție în gimnaziu, Ed. Polirom, Iași, 1994.
Cristea, Sorin, Fundamentele educației, Editura Polirom, Iași, 2002.
Cucoș, C., Educația. Dimensiuni culturale și interculturale, Ed. Polirom, Iași, 2000.
Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2006
Damșa, I., Drăgan, L., Iliescu, M., Dirigintele în sistemul muncii școlare, București: EDP, 1983.
Eftenie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești 2008.
Goia, Vistian, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002.
Granaci, L., Sărbători. Obiceiuri, tradiții. Activități extracurriculare. Ghid pentru cadrele didactice, Ed. Epigraf, Chișinău, 2006.
Iucu, R., Instruirea școlară. Perspective teoretice și aplicative, Ed. Polirom, Iași, 2001.
Jinga, I., Educația ca investiție în om, Editura Didactică și Pedagogică, București 1981.
Jinga, I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Editura All, București, 2006.
Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, Ed. Aramis, București: 2002.
Niculescu, R.-M., Formarea formatorilor, Ed. ALL, București, 2005.
Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii în școală. Ghid Teoretico-aplicativ, Iași, Editura Polirom, 1999.
Pavelescu, Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Corint, București, 2010.
Păun, E., Școala – o abordare sociopedagogică, Ed. Polirom, Iași,1999.
Peretti, A., Educația în schimbare, Ed. Spiru Haret, Iași, 1996.
Pânișoară, I., Comunicarea eficientă. Metode de interacțiune educațională, Ed. Polirom, Iași, 2003.
Planchard, E., Pedagogie școlară contemporană, EDP, București,1992.
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R., Pânișoară, O., (coord.) Pregătirea psihopedagogică – manual pentru definitivat și gradul didactic II, Ed. Polirom, Iași, 2008.
Radu I. T., Evaluarea în procesul didactic, EDP., București, 1999.
Săplăcan, M., Man, V., Spectacole artistice, Ed. Pro Transilvania, București, 1998.
Stan, Mihail, Ghid de evaluare. Limba și literatura română, Editura Aramis, 2001.
Stoica, A., (coord), Evaluarea curentă și examenele, SNEEA, 2001.
Țârcovnicu, V., Pedagogie generală, Ed. Facla, Timișoara, 1975.
Văideanu, G., Tehnologia procesului educațional. Pedagogie. Ghid pentru profesori, vol. 2, Ed. Universitatea „A.I. Cuza”, Iași, 1986.
MANUALE ȘCOLARE:
Avram, Viorica, Cîrstea, Mihaela-Daniela, Dragomirescu, Alexandra, Sanda, Ileana, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a V-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2017.
Avram, Viorica, Cîrstea, Mihaela-Daniela, Dragomirescu, Alexandra, Sanda, Ileana, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2018.
Bucurenciu, Petru, Norel, Mariana, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a V-a, Editura Aramis, București, 2017.
Bucurenciu, Petru, Dragu, Mihaela, Norel, Mariana, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a V-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2018.
Cotoi, Geanina, Hăilă, Irina, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a V-a, Editura Paralela 45, Pitești, 2017.
Crișan, Alexandru, Dobra, Sofia, Sâmihăian, Florentina, Limba română, Manual pentru clasa a VII-a, Editura Humanitas Educațional, București, 2007.Crișan, Alexandru, Dobra, Sofia, Sâmihăian, Florentina, Limba română, Manual pentru clasa a VII-a, Editura Humanitas Educațional, București, 2007.
Davidoiu-Roman, Anca, Dobra, Sofia, Halaszi, Monica, Sâmihăian, Florentina, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a V-a, Editura Art, București, 2017.
AUXILIARE:
*** Curriculum național pentru învățământul obligatoriu; Cadru de referință M.E.N.;
***Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba și literatura română. Învățământ primar și gimnazial, M.E.E., C.N.C., București, Editura Aramis Print, 2002.
***Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă și comunicare. Liceu, M.E.C., C.N.C., București, Editura Aramis Print, 2002.
***Programe școlare pentru limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, București, 2009.
***Programe școlare pentru limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a, Ministerul Educației Naționale, București, 2017.
WEBOGRAFIE:
http://asociatia-profesorilor.ro/studiul-critic-al-manualelor-scolare.html
La Şcoala Măraşu, structura Ţăcău – întâlnire cu poetul Nicolae Grigore Măraşanu
http://cyd.ro/teoria-curriculumului-scolar/
http://dir.upsc.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/59/Saranciuc-Gordea%2C%20Liliana%20%20Educatia%20nonformala.%20Suport%20de%20curs.pdf?sequence=1&isAllowed=y
http://documents.tips/documents/cap-2-559bf5a1e41fb.html
https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/de-ce-vizita-un-muzeu
http://jurnalul.ro/special-jurnalul/advertorial-edumagazin-manualele-alternative-si-auxiliarele-didactice-dezvolta- creativitatea-si-aptitudinile-elevilor-652628.html
http://obiectivbr.ro/content/scriitorul-nicolae-grigore-m%C4%83r%C4%83%C5%9Fanu-patronul-spiritual-al-%C5%9Fcolii-din-m%C4%83ra%C5%9Fu
http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/01
http://www.arhiva.lumeasatului.ro/reportaj-din-insula-mare-a-brailei-splendoare-in-noroi_l97.html
http://www.concursurilecomper.ro/rip/2015/mai2015/23-PrinzaruGinaMihaela-Importanta_si_finalitatile.pdf
http://www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Educatia-nonformala-490.html
www.math.uaic.ro/~oanacon/depozit/Curs_10_Curriculum_national.pdf
https://www.muzeulbrailei.ro/evenimente/atribuirea-numelui-nicolae-grigore-mara-anu-colii-gimnaziale-mara-u-jud-braila/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Draghici Cain 27.08.2019 (1) [304081] (ID: 304081)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.