Drăghici Bogdan Cr istian [607306]

Drăghici Bogdan Cr istian
32

II. ROLUL ȘI REALIZAREA TEHNICĂ A OBIECTIVULUI
PROIECTAT

2.1. PREMISE
Proiectul tehnic servește la stabilirea celei mai raționale organizări a
lucrărilor de teren și de birou și asigură realizarea unei lucrări de bună calitate,
cu un consum economic de forțe și m ijloace. Proiectul tehnic se întocmește de
către instituția care execută ridicări topografice la scările 1:5000 sau 1:10000 și
constituie documentația necesară avizării înainte de începerea lucrărilor pe teren.
Întocmirea proiectului tehnic trebuie să fie precedată de culegerea și
analiza datelor referitoare la lucrările executate anterior în zona respectivă.
Pentru realizarea tehnică a lucrării, în urma recunoașterii terenului și a
împrejurimilor, pentru identificarea de puncte din rețeaua geodezică de
coordonate cunoscute care s ă permit ă legarea la Sistemul Stereo 70 și să asigure
precizia necesară, s -a constatat existența a 4 puncte de coordonate cunoscute
(determinate anterior prin met oda GPS). S -a propus realizarea unei drumuiri
sprijinite la capete pe puncte de coordonate și laturi cunoscute, iar rezultatele
obținute se verifică dacă se încadrează în toleranțele impuse de Regulamentul
A.N.C.P.I.
Verificarea măsur ătorilor se va realiza prin compararea în carnetul de teren
a coordonatelor punctelor viza te din stație și a distanțelor ob ținute prin
coordonate comparativ cu distan țele obținute prin măsur ători directe cu ruleta.
În teren se vor măsura unghiuri orizontale, unghiuri verticale, distanțe, iar între
laturile drumuirii lungimile vor fi măsurate cu ruleta. Terenul este aproximativ
orizontal.
Corpul de proprietate ce urmează a fi măsurat este parțial delimitat .
Stațiile de drumuire vor fi amplasate astfel încât să se asigure vizibilitatea
vizelor (ținând cont că o parte din teren conține folosința li vadă), condițiile de
măsurare directă a distanțelor între stații, lungimea desfășurată a drumuirii și

Drăghici Bogdan Cr istian
33
lungimea laturilor să nu depășească normele tehnice și amplasarea stațiilor să se
facă cu respectarea Normelor de Tehnica Securității muncii în topografie .
Punctul de plecare al raționamentului a fost unul corect, din cauza
presupunerii că georeferențierea poate rezolva în mod rapid integrarea unei
livezi în lucrarea complexă ( ridicări planimetri ce și nivel itice) a unui cadastru .
Într-adevăr, concept ul privind o poziț ionare cu viteză, este aplicabil în cadastrul
la scară mare . Aceste rezultate pot fi importate în universul cadastral, precizia
necesară în cadastrul agricol având un ecart destul de mare .

2.2. IPOTEZE
S-a pornit de la ideea că din punct de vedere științific sunt urmărite trei
obiective majore: descrierea, explicarea și evidențierea cauzalității.
Dată fiind, pe de o parte, subordonarea întrebărilor cercetării și ipotezelor față de
tipul de demers științific, pe de altă parte, relația extrem de strânsă dintre
întrebările cercetării și ipotezele derivate din acestea face ca tipologiile
întrebărilor să interfereze cu clasificările ipotezelor științifice.
Am presupus mai întâi că orice metodă nouă trebuie încercată nu numai
pentru scopul strict din care a rezulta t. Apoi au urmat întrebările: se poate folosi
acestă metodă pentru a atinge scopul noii probleme?; va fi ea mai eficientă decât
metoda clasică?; precizia se va încadra în toleranța admisă de regulamentul
desfășurării lucrărilor cadastrale?; poate ajuta ace astă metodă la rezolvarea
problemei dată de aspectele meteorologice care de multe ori împiedică lucrul
efectiv în teren?

2.2.1. Vectorizarea și georeferențierea planului
Imaginea rasterizată, rezultată prin scanare de pe suport grafic, nu este o
reprezent are comodă în sistem digital. Se are în vedere că ea este constituită (N.
Boș, O. Iacobescu, N. Călin Boș, 2015) din pixeli, care nu sunt entități asociate
cu date spațiale, nu sunt elemente ce definesc un detaliu și în plus, fișierele
raster sunt de mari dimensiuni și greu de manipulat. Spre a fi utilă și folosită

Drăghici Bogdan Cr istian
34
practic, reprezentarea raster trebuie transformată în sistem vector , prin folosirea
unui soft de tip raster -to-vector și a datelor vectoriale , reprezentate prin
algoritmi și ecuații matematice, c are generează linii, suprafețe sau poligoane.
Sistemul de reprezentare vector a planurilor topografice presupune:
 stocarea datelor și a coordonatelor (s, y, z) în formă vectorială, la
fel ca în proiectarea asistă de calculator (CAD);
 algoritmi , care împreu nă cu coordonatele carteziene generează
puncte, linii și poligoane ca primitive grafice ale reprezentării în sistem
vectorial;
 redarea detaliilor topografice prin aceste entități, prin care o gură
de canal sau hidrant este indicat printr -un punct, un drum printr -un arc, un corp
de proprietare printr -un poligon ș.a.;
 memorarea și folosirea datelor , mai eficientă decât în sistemul
raster.
Reprezentarea vectorială are cea mai mare valoare informațională, fiind
proprie întocmirii planurilor digitale, întrucât d etaliile topografice, în special
cele liniare, corpurile de proprietate ș.a., sunt redate cu contururi și forme mai
apropiate de realitatea din teren , în comparație cu sistemul raster.
Procesele de vectorizare, respectiv de conversie a unei imagini raster în
reprezentare vector, sunt diferite, după mijloacele folosite și performanțele de
realizare. Cea mai simplă cale și des folosită este digitizarea , ce presupune ca pe
fondul imaginii raster, importată într -un soft, să se redeseneze detaliile cu
caracteris ticile lor. Procedeul este accesibil, dar mai puțin precis.
Automatizarea vectorizării are la bază softuri performante și se poate
realiza diferit: în mod grupat , când elementele imaginii sunt convertite automat
în sistem vector, sau în mod interactiv când , plecând de la un punct, softul
urmărește linia până la prima intersecție unde se oprește pentru ca operatorul să
aleagă o direcție ș.a.m.d.
Precizia vectorizării este superioară în cazul modului de lucru interactiv,
prin controlul lucrărilor și datele ma i sigure ce se obțin. Erorile principale care

Drăghici Bogdan Cr istian
35
urmăresc orice metodă și cu precădere digitizarea, pot apărea la intersecții în
formă de x sau y, întrucât centrul imaginii raster nu corespund e cu pu nctul de
intersecție al axelor căilor de comunicație precum și la generalizarea detaliilor ,
deoarece la conturarea lor trebuie să se bazeze pe un număr rezonabil de puncte.
Cele mai frecvente erori sunt liniile duble, neînchiderile de poligoane,
intersecțiile liniilor în cazul poligoanelor și nesiguranța celor mult iple ș.a.
Georeferențiere a, presupune poziționarea, respectiv încadrarea unei
reprezentări, a unui plan, într-un sistem de referință , dat într -o anumit ă locație.
Cu alte cuvinte , detaliile și punctele definite prin coordonate arbitrare urmează a
se transca lcula în referința națională a proiecției stereografice. Condiția de bază
o constituie cunoașterea poziției, dată prin coordonatele în noua locație a cel
puțin patru puncte din rețeaua geodezică sau de detaliu (colțuri de case, de
trapeze, intersecții de d rumuri).
Georeferențierea poate interveni în mai multe cazuri și în principal la:
 digitizarea planurilor analogice , la începutul operației, prin asocierea
unui sistem de coordonate în cadrul unui soft specializat;
 unificarea , respectiv racordarea mai multo r planuri folosind aceleași
puncte comune;
 încadrarea unor planuri topografice , întocmite prin ridicări independente,
într-un sistem particular de referință;
 transformarea imaginilor raster obținute prin scanare sau a înregistrărilor
de teledetecție, când se folosesc ca repere pixeli despersați, localizați precis.
Poziționarea, în noul sistem, a întregii imagini, rezultă prin formulele de
transformare, fiind funcție directă de rezoluția ei respectiv de dimensiunea
asociată cu un pixel. Precizia localizării pixelului este așadar de ordinul
rezoluției imaginii, geodiferențierea afectând, în plus, datele inițiale, prin
încadrarea și suprapunerea perechilor de puncte corespondente realizată cu
programe tip CAD.
Precizia operației este afectată și de erorile de p oziție prezente în ambele
sisteme de referință a acestor puncte ce provoacă o anumită distorsiune a

Drăghici Bogdan Cr istian
36
imaginii numerice. Programele de calcul moderne (N. Boș, O. Iacobescu, N.
Călin Boș, 2015) furnizează eroarea medie pătratică , ca diferență între
coordonate le inițiale ale punctelor de control și cele calculate după
georeferențiere care, în general, se încadrează în limitele a ± 2mm la scara
planului.

2.2.2. Drumuiri. Clasificare
Drumuirea planimetrică este o metodă de ridicare în vederea determinării
poziți ei planimetrice a punctelor rețelei de sprijin sau a punctelor de detaliu și
constă în măs urarea pe teren a unghiurilor ω pe care le fac între ele
aliniamentele care constituie drumuirea, precum și lungimile acestor
aliniamente, adică laturile drumuirii (Leu I.N., Marian M.C ., 2014).
Când în teren s -au efectuat doar măsurători pentru stabilirea poziției
reciproce a punctelor din traseul poligonal, vorbim despre drumuire liberă.
De cele mai multe ori însă, traseul poligonal se sprijină la capete pe
puncte de coordonate cunoscute – drumuiri constrânse sau drumuiri sprijinite –
care permit ca punctele de drumuire să fie determinate într -un anumit sistem de
coordonate. În această situație, ultima latură a traseului poligonal reprezintă o
supradeterminare, care permite un control al elementelor măsurate în teren.
Controlul elementelor măsurate devine și mai concludent dacă în punctele de
coordonate cunoscute pe care se sprijină drumuirea, se măsoară suplimentar
direcții spre alte puncte de coordonate cunoscute, c are fiecare reprezintă un alt
element de control. În funcție de elementele de constrângere de care se dispune
în teren, dar și a obiectivelor topografice care trebuie ridicate se pot face
următoarele clasificări ale drumuirilor:
CLASIFICAREA DRUMUIRILOR ÎN FUNCȚIE DE ELEMENTELE DE
SPRIJIN
a) drumuire liberă (neconstrânsă) – figura 2.1.
b) drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute –
figura 2 .2.

Drăghici Bogdan Cr istian
37
c) drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute ș i
orient ări cunoscute (pe latur i cunoscute) – figura 2.3.
d) drumuire cu punct nodal – figura 2.4.
În multe situații, drumuirile se pot sprijini la capete pe puncte din alte
drumuiri, constituindu -se în asa -numite rețele poligonale – figura 2.5.
Traseul A -201-…-206-B – drumuire principală
Traseul 202 -301-…-304-C – drumuire secundară
Traseul 205 -401-…-403-303 – drumuire terțiar
CLASIFICAREA DRUMUIRILOR DUPĂ FORMA TRASEULUI
POLIGONAL
a) drumuiri întinse – figura 2.6.
b) drumuiri închise – figura 2.7.

Figura 2.1. Drumuire liberă
Sursa: Origina l

Figura 2. 2. Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate
cunoscute
Sursa: Original

Drăghici Bogdan Cr istian
38

Figura 2. 3. Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate
cunoscute și orient ări cunoscute
Sursa: Original

Figura 2. 4. Drumuire cu punct nodal
Sursa: Original

Figura 2. 5. Rețea poligonală
Sursa: Original

Drăghici Bogdan Cr istian
39

Figura 2. 6. Drumuire întinsă
Sursa: Original

Figura 2. 7. Drumuire închisă
Sursa: Original
După modul de constituire a traseelor poligonale se remarcă faptul că metoda
drumuirii este o metodă flexibilă în determinarea pozițiilor punctelor din teren,
fără să necesite cheltuieli mari pentru marcarea și semnalizarea punctelor.

2.3. SCOP ȘI OBIECTIVE
Adresa imobilului :
Municipiul Curtea de Arge ș, str. 1 Decembrie 1918, nr. 35, jude țul Arge ș
Obiectivu l lucrării:
Recep ție plan topografic necesar întocmirii documenta ției de autorizare a
lucrărilor de construire , cu integrarea cadastrului agricol în cel general .
Scurt ă prezentare a situa ției din teren:
Imobilul care face obiectul lucrării în cauză este situat în intravilanul
localit ății și are suprafa ța de S=9278mp – teren cur ți construc ții. Suprafața totală

Drăghici Bogdan Cr istian
40
studiată , se desfășoară pe domeniul public al Municipiului Curtea de Arge ș. Este
compusă din imobilul cu nr. cad. 3047/2 înscris în Cartea Funciar ă nr. 83670 și
suprafața de 5712mp cu numărul cadastral 85707 .
Situa ția juridic ă a imobilului:
Certificat de urbanism nr. –/- –
Extras de Carte Funciar ă nr. -/– BCPI Curtea de Arge ș
Plan de amplasament și delimitare a imobilului cu nr. de înreg. -/– OCPI
Arge ș
Scopul lucr ării:
Recep ția planului topografic necesar întocmirii documenta ției de
autorizare a lucr ărilor de construire av ând ca obiectiv: " Elaborare Studiu de
fezabilitate pentru COMPLEX DE NATAȚ IE ACOPERIT " în Municipiul Curtea
de Arge ș, județ ul Arge ș și integrarea cadastrului agricol (livada) în cadastrul
general.

2.4. METODOLOGIA DE REALIZARE A PROIECTULUI
Se face o recunoaștere pe teren a punctelor geodezice. Scopul principal
care se face la recunoaștere, este definitivarea și punerea de ac ord a proiectului
întocmit la birou cu condițiile din teren.
Pentru executarea recunoașterii, echipa de lucru va avea asupra sa în teren,
o copie după proiectul triangulației și copiile descrierilor topografice ale
punctelor vechi.
Odată cu recunoașterea p unctelor vechi, se stabilește, în cazul în care nu
mai există semnalul, înălțimea ce trebuie să o aibă acesta, astfel încât să asigure
vizibilitatea la trei puncte din triangulația veche, pentru orientări, precum și la
punctele noi stabilite în proiectul r ețelei, în vederea determinării acestora. Dacă
semnalul există pe teren, se constată starea lui (se repară sau se înlocuiește). În
cazul când borna unui punct nu este găsită, se procedează la efectuarea unei
reconstituiri, cu scopul de a se identifica punc tul prin găsirea mărcii din sol.

Drăghici Bogdan Cr istian
41
Dacă și în acest fel punctul nu s -a identificat, se notează pentru a fi determinat
ca punct nou.
După recunoașterea și semnalizarea punctelor geodezice vechi, se trece la
recunoașterea și stabilirea poziției punctelor noi n ecesare proiectului.
Punctele noi trebuie amplasate pe teren sănătos, ferit pe cât posibil de
circulația mijloacelor de transport care ar putea să le distrugă, pe liniile de hotar,
lângă drumuri, pe movile, pentru a se asigura păstrarea lor în cele mai bun e
condiții.
Lucrarea constă în determinarea coordonatelor planimetrice ale punctelor
vizate. Sistemul de proiecție este cel Stereografic 1970, care s -a introdus în anul
1973 și este o proiecție cu plan secant, conformă.
Așa cum s -a stabilit, metoda de lucru va fi o drumuire sprijinită combinată
cu radieri de puncte pe contur.
Această drumuire se poate calcula clasic, sau se poate prelucra cu ajutorul
programelor speciale pe calculator (anex a 1 – carnet de teren).
Operați uni topo -cadastrale efectuate:
Lucrarea s -a efectuat folosind metoda RTK – determinări cinematice:
Sistem GNSS South S82 -2013 (figura 2. 8.) cu următoarele specificații
tehnice: Compatibil Rompos, Transdat 4.01 implementat. Număr de canale: 220.
Recepțion ează semnalele următorilor sateliți: GPS simultan L1 C/A, L2 E, L2
C, L5 și Glonass simultan L1 C/A, L1 P, L2 C/A (Glonass M), L2 P
SBAS simultan L1 C/A,L5 – Galileo: simultan L1 BOC, E5A, E5B, E5A lt
BOC 1 -Compass : B1, B2 – QZSS: L1
C/A, L1 SAIF, L2C, L5 Inițializare RTK < 10 sec. Rata de update: până la
50 Hz Memorie internă: 4 Gb și card de memorie SD de 4GB, Radio intern.
Data de ieșire : CMR, CMR+, RTCM2.1, RTCM 2.3, RTCM 3.0, RTCM 3.1

Drăghici Bogdan Cr istian
42

Figura 2. 8. Sistem GNSS South S82 -2013
Sursa: Original

Acuratețe :
Orizontal static: +/ -3 mm + 0,3ppm
Vertical static: +/ -5 mm + 0,5 ppm
Orizontal RTK:8 mm + 1 ppm
Vertical RTK 15 mm + 1 ppm
DGPS:orizontal 0,25 m/vertical 0,5 m
SBAS: de obicei < 5 m.

Drăghici Bogdan Cr istian
43
Stație total ă Pentax W -822NX (figura 2. 9.):

Figura 2. 9. Stație totală Pentax W -822NX
Sursa: Original

• acurate țe unghiuri : 2 sec,telescop 30X
• acurate țe distan ță în mod IR : 2mm+2PPM
• memorie intern ă 64 MB (peste 10000 puncte)
Specifica ții tehnice : Windows CE n et. M ăsurarea distan ței:
• fără prism ă: peste 550 m
• cu prism ă: 7000 m
• cu 3 prisme : 9000 m
Acurate țe:
• 2mm+2ppm -măsurare cu prisma
• 5mm+2ppm -măsurare f ără prism ă.
Nume utilizator înscris în baza de date ROMPOS: « geostar.cadaster » .
S-au înregis trat valorile coordonatelor planimetrice, respectiv X, Y pentru
fiecare punct sta ționat.

Drăghici Bogdan Cr istian
44
Sistemul de proiec ție: Stereografic 1970. Cote determinate în Sistem de
Referință Marea Neagr ă 1975 .

2.4.1. Proiectarea traseelor și alegerea punctelor de drumuire
Stațiile de drumuire (figura 2. 10. și 2.11.) au fost amplasate astfel încât să
se asigure vizibilitatea vizelor (ținând cont că o parte din teren conține folosința
livadă), condițiile de măsurare directă a distanțelor între stații, lungimea
desfășurată a drumuirii si lungimea laturilor să nu depășească normele tehnice si
amplasarea stațiilor să se facă cu respectarea Normelor de Tehnica Securității
muncii în topografie.

Figura 2. 10. Amplasare Stația 1
Sursa: Original

Drăghici Bogdan Cr istian
45

Figura 2. 11. Amplasare Stația 2
Sursa: Original

Traseele drumuirilor se stabilesc pe un plan de situație la scara 1: 500 sau
chiar mai mare, pe care sunt amplasate și punctele rețelelor de sprijin. Acest
proiect se compară cu situația din teren, verificându -se vizibilitatea vizelor,
poziția punctelor drumuirii, felul semnalizării, viza la punctele de sprijin și
starea semnalizării acestora. După definitivarea proiectului se trece la marcarea
punctelor pe drumuire în teren, care se reali zează cu buloane metalice, borne de
beton sau cu tăruși, după importanta lor și după durata prevăzută de folosire.
Într-o drumuire planimetrică se măsoară orientările (unghiurile orizontale),
unghiurile verticale si distanțele. În cazul unei drumuiri clasi ce în care distanțele
se măsoară cu panglica, stațiile de drumuire se aleg având grijă ca:
– în punctele de plecare și închidere să existe vize de referință spre puncte
din rețeaua geodezică;
– între punctele vecine ale drumuirii să existe vizibilitatea n ecesară
masurării unghiurilor orizontale, iar panta să fie continuă spre a se măsura
distanțele direct;

Drăghici Bogdan Cr istian
46
– lungimea desfășurată a drumuirii să nu depășească 2000m (maximum
3000m) respectiv numărul de laturi să fie mai mic de 30;
– lungimea laturilor să se ia în medie 100 -150 m, dar nu mai mică de 30 -40
m si nici mai mare de 250 m. Pe cât posibil laturile vecine trebuie să fie de
lungimi apropiate și în nici un caz evident disproporționate;
– stațiile de drumuire să permită instalarea comodă a aparatului, securitatea
lui si operatorului, evitându -se partea carosabilă a drumului, râpele, locurile
intens circulate, etc.;
– din punctele de drumuire să poată fi determinate cât mai multe detalii la
distanțe mici, iar în ansamblul lor să permită ridicarea tuturo r detaliilor de pe
suprafața în cauză.

2.4.2. Drumuirea sprijinită la capete pe puncte de coordonate
și laturi cunoscute
Elemente măsurate pe teren:
i – unghiurile orizontale
i – media unghiurilor de pantă
li – lungimile înclinate medii ale latur ilor de drumuire (figura 2.1 2.)

Figura 2.1 2. Stații și vize în drumuire
Sursa: Original

Drăghici Bogdan Cr istian
47
Elemente măsurate pe teren :

 i – unghiurile orizontale

 i – media unghiurilor de pantă
li – lungimile înclinate medi i ale laturilor de drumuire
Etape de calcul. Compensări
Calculul distanțelor orizo ntale și a diferențelor de nive
dij = lij*cos
 ij și
hij = d ij*tg
 ij (2.1)
Calculul orientărilor
a) Calculul orientărilor laturilor de sprijin

 AB = arctg
xAByAB
 ; (2.2)

xCDyCDarctg CD
b) Calculul orientărilor provizorii ale laturilor de drumuire (transmiterea
orientărilor)


g n n ng n n ngg
200 1 ' '2001 2 ' 1 '2002 1' 2'2001 0 1'

(2.3)


n
ig ni n
1200* 0 ' 
c) Calculul neînchiderii pe orientări
e

 n
in g ni nn je
1) 200* 0( '  
(2.4)
T
 cnc , aproxima ția de citire a teodolitului
n = numărul de stații
Dacă
, se calculeaz ă corec ția.
d) Calculul corecției unitare:
q
nc ; unde n= nr. de stații (2.5)

Drăghici Bogdan Cr istian
48
e) Calculul orientărilor definitive

 
nqn nq n n nqq

')1 (1 ' 122' 21' 1
(2.6)
CONTROL: Ɵn compensat= Ɵn calculat din coordonate
Calculul coordonatelor relative
a) Calculul coor donatelor relative provizorii

1
1,2 = d 1,2 × cos
1
1
1,2 = d 1,2 × sin
1 (2.7)

1
2,3 = d 2,3 × cos
2
1
2,3 = d 2,3 × sin
2
––––––––– –––– ––––––––––––

1 cos,1 ,1 '   n n dnn nx  
1 sin,1 ,1 '   n n dnn ny  
––––––––– ––––––––-
∑
1
ij = ∑ d ij cos
I ∑
1
ij = ∑ d ij sin
i


HBC chihYBC cyiyXBC cxix
'''


b) Calculul corecțiilor de închidere pe coordonate
Rezultă corecțiile de închidere pe coordonate:



ijh Hb Hc chijy YbYc cyijx Xb Xc cx
' ) (' ) (' ) (
 (2.8)
corec ția total ă: c=
cx ²+
cy 2
Toleranța este: (2.9)
T=
),5000003.0(DD  pentru intravilan și terenuri cu pant ă <5g
se verifică dacă:
c ≤ T și ch ≤Th

Drăghici Bogdan Cr istian
49
c) Calculul corecțiilor unitare (2.10)



m mmdijch khm mmdijcykym mmdijcx kx
///


d) Calculul coordonatelor relative compensate: (2.11)
qx1,2 = kx × d 1,2 qy1,2 = ky × d 1,2
qx2,3 = kx × d 2,3 qy2,3 = ky × d 2,3
––––––––- –––––––––-
qxn-q = kx × d n-1, n qyn-q = ky × d n-1, n
–––– –––––– –––––––––-
∑ qx i,j = kx × ∑ d i,j =cx ∑ qy i,j = ky × ∑ d i,j =cy

n dnkhn qhndkh qhdkh qh
,1 * ,13.2* 3.22.1* 2.1


∑ qh i,j = kh × ∑ d i,j =ch

x1,2 =
1
1,2 + qx 1,2
y1,2 =
1
1,2 + qy 1,2

x2,3=
1
2,3+ qx 2,3
y2,3=
1
2 + qy 1,2
––––––––– ––––––––-

n qxnn nx n xn ,1 ,1 ' ,1  
n qynn ny n yn ,1 ,1 ' ,1  

  XB XC cxxi xij '
  YB YCcyyi yij '

n qhnn nh n hnqh h hqh h h
,1 ,1 ' ,13.2 3.2' 3.22.1 2.1' 2.1

 

  HB HC chhi hij '

Drăghici Bogdan Cr istian
50
Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire (2.12)

––––––––––– –––––––––––

–––––––––––

Acest mod de abordare conduce la modificarea geometriei traseului prin
compensarea orientărilor.
Unghiurile și orientările din punctele de sprijin influen țează, prin
imprecizia lor , tot calculul de compensare.

2.4.3. Ridicarea detaliilor topografice
Elementele de ridicare sunt constituite din mărimile topografice –
unghiuri, distanțe, diferențe de nivel unde este cazul – elemente cu ajutorul
cărora se poate transpune pe un plan topografic un anumit obiectiv.
În această etapă se stabilesc și se determină elementele topografice, întocmindu –
se și schița măsurătorilor.
Ridicarea planimetrică a detaliilor topografice s -a efectuat prin drumuire
combinată cu radieri. Această combinație de metode reprezintă modul cel mai
frecvent de ridicare a detaliilor ce se poate aplica în majoritatea cazurilor din
teren. Drumuirea joacă rolul de suport, conducând la o rețea auxiliară de puncte,
situate în apropierea detaliilor, iar prin radieri se determină efectiv poziția
punctelor caracteristice. Inițial se aleg drum uiri principale completate apoi cu
cele secundare eventual terțiare, ale căror trasee trebuie să treacă prin apropierea
detaliilor de ridicat. Stațiile pentru această lucrare, au fost stabilite astfel încât

Drăghici Bogdan Cr istian
51
din ele s -au putut radia cât mai multe puncte, la distanțe minime și nu au rămas
zone, respectiv detalii, care să nu poată fi ridicate. Culegerea datelor pentru
drumuire și radieri, s -a făcut mai întâi prin măsurarea unghiurilor drumuirii cu
luneta în ambele poziții și apoi au fost măsurate punctele radi ate cu luneta numai
în poziția I. Distanțele au fost măsurate pe cât posibil, direct; spre unele puncte
de radiere mai puțin importante, distanțele au fost citite la semnal.
Punctele de detaliu mai importante, au fost verificate prin radieri din două
stații. Unele puncte de stație "aruncate ", necesare pentru efectuarea radierilor în
zone în care drumuirea nu a putut fi dezvoltată, au fost determinate tot prin
dublă radiere.
Datele au fost înscrise în carnete de teren dublate de schițe cât mai clare
(figur a 2.1 3.). Punctele de drumuire și de radiere au fost numerotate într -o
anumită ordine, iar între schiță și notațiile din carnet a existat o corespondență
deplină în ceea ce privește numărul punctului.
Detaliile cu caracter permanent (limitele de hotar, dr umurile, etc.) au fost
ridicate prin radieri efectuate din drumuirea principală, cu distanțe măsurate
direct, cu ruleta de 30 și 50 m.
În general, punctele radiate se raportează grafic în funcție de coordonatele
lor polare. La punctele radiate de importa nță deosebită și de durată sau cele
incluse într -o drumuire combinată cu radieri, se calculează coordonatele
absolute cu relațiile cunoscute:
Xradiat = X stație ± d st.-radiat cos θ st.-radiat (2.13)
Yradiat = Y stație ± d st.-radiat sin θ st.-radiat
Precizia determinării coordonatelor punctelor radiate scade odată cu
creșterea depărtărilor, motiv pentru care distanța nu trebuie să depășească 100 –
120m, față de punctul de stație, în raport cu precizia dorită.

Drăghici Bogdan Cr istian
52

Figura 2.1 3. Schița din teren
Sursa: Original

Controlul punctelor radiate se asigură în general prin întocmirea unei
schite de teren cât mai corectă, executarea măsurătorilor în tur de orizont și prin
vizări ale aceluiași punct din două stații, măsurarea distanțelor di ntre puncte,
perimetrarea construcțiilor, măsurarea turului de orizont în ambele poziții și a
distanțelor direct și indirect. Precizia radierii este condiționată de erorile de
măsurare a coordonatelor polare și de eroarea de poziție a punctului de stație.
Deplasarea totală Δt a unui punct radiat, poate fi descompusă în general în
abaterea longitudinală Δd, provocată de măsurarea distanțelor și abaterea
transversală Δu cauzată de măsurarea unghiurilor.
Eroarea medie pătratică m punct radiat de poziție, va f i:
mp.radiat = m d + m u (2.14)
și mp. radiat = m d + (m α d/p)2

Drăghici Bogdan Cr istian
53
unde: m d și m u reprezintă erorile medii pătratice ale deplasării longitudinale,
respectiv transversale. Prima reprezintă de fapt eroarea medie pătratică de
măsurare a distanței d, ia r a doua se exprimă funcție de eroarea medie pătratică
m0 de măsurare a unghiului din stația din care sunt radiate punctele față de
punctul înapoi, de distanța d și de factorul de transformare p.
Admițând că erorile de măsurare a unghiurilor și distanțelor au influențe egale,
rezultă:
mp.radiat ≈ m d√2 ≈ (m d*d√2 ) / p (2.15)
De aici se pot deduce preciziile necesare la măsurarea elementelor pentru o
valoarea dată m punct radiat :
mp. radiat =m radiat / √2 și mα = (mp. rad.p) / d√2
Eroarea ce însoțește cota z punct radiat este provocată de eroarea m∆z de
determinare a diferențelor de nivel prin nivelmente trigonometrice.
În concluzie, având în vedere că î n afara erorilor de măsurare a
elementelor geometrice (mα, md, m∆z) precizia determinării poziției în pla n și
spațiu scade odată cu creșterea distanței, radierile se limitează la distanțe de
maxim 100 -120m în raport cu precizia urmărită.

2.4.4. Transformarea coordonatelor geografice
Cu ajutorul programului TransDatRO versiunea 4.04 (figura 2.1 4.),
fiecare î nregistrare a fost transformată în coordonate Stereo '70 (figura 2.15.)
adică în coordonate X, Y .
Cu ajutorul programului de tip CAD (figura 2.1 6.), s-a realizat raportarea
tuturor punctelor pe planul de situație.

Drăghici Bogdan Cr istian
54

Figura 2.1 4. Program de transformări c oordonate
Sursa: Original

Drăghici Bogdan Cr istian
55

Figura 2.1 5. Extras din transformarea coordonatelor cu programul TransDatRO
Sursa: Original

Figura 2.1 6. Extras din programul AutoCad, raportarea punctelor colectate
Sursa: Original