Dragă Charlie Chaplin, [608485]

Dragă Charlie Chaplin,
Numele meu este Bogdan și iți scriu ,din perspectiva unui student: [anonimizat], dintr -un vii tor pe care tu, din păcate nu l- ai apucat, dar țin să te anunț că dacă ai
fi trăit în aceste timpuri, nu cons ider că succesul tău nu ar fi fost la fel de mare ca și pe
vremea în ți -ai desfășurat tu activitatea.
Primul lucru care m- a determinat să iți scriu această scrisoare ție, și nu miilor de
alte personalități cinematografice din perioada ta, constă în faptul că, deși personajul
care te -a făcut celebru în toată lumea, V agabondul , este caracterizat de multe ori de un
comic de prost -gust, ai reușit totuși să îmi rămâi în minte și să mă ambiționezi să iți
urmăresc atât ție cât și competitorilor tăi, și anume Harold Loyd și Buster Keaton, multe
din filmele pe care le- ați realizat.
Am aflat că „Vagab ondul ” s-a născut odată ce ai ajuns la studiourile Keystone din
Los Angeles, unde, tu ți-ai dorit să creezi un personaj cât mai ciudat posibil, adică să
porți pantaloni largi,sacou ș i bluză strâmtă, pălărie mică ș i niște papuci neobișnuit de
mari, fără să te gandești deloc la comportamentul personajului și fără să ai habar dacă vreun spectator al filmelor tale va ajunge să indrăgească acest personaj. Și cu toate
acestea, te admir pentru curajul tău nebunesc de a juca rolul unui personaj atât de
excentric și comic în același timp, cu toate că, după parerea mea nu a fost o decizie
strălucită de a alege să iți lași mustață pentru că nu consider că aveai nevoie să creezi
iluzia de îmbătrânire. Stau de multe ori și mă gândesc, dacă ai fi din nou în ipostaza de a
creea acest personaj , cum consideri tu că l -ai putea perfecționa? Sau dacă ți- ai dori să
schimbi ceva la el.
Primul tău film în care în care ai apărut cu noul tău personaj , „Kid s Auto Races in
Venice ” , regizat de Henry Lehrman , mi-a lăsat impresia că ai cam exagerat cu gluma și
te-ai băgat cam prea mult în fața camerei și a spectatorilor prezenți acolo. De asemenea,
mi-a fost puțin greu să înțeleg inițial, care a fost de fapt intenția ta și mă tot întreb dacă
nu ți -ai fii dorit să transmiți un mesaj mai profund prin intermediul acestui film, adică să
te folosești de comicul inconfundabil al personajului pentru a stârni ceva mai mult decât
câteva zâmbete sau hohote de râs. În schimb mi s -au părut suficient de bine jucate
cadrele în care ai fost bruscat de către spectatorii nervoși și iritați de prezența ta acolo.
A fost o decizie inspirată să p leci de la Keystone și să mergi la compania Essanay
și am apreciat mai ales faptul că te- ai impus și ai facut filmele dupa cum ai considerat
mai necesar. În plus, putut observa o transformare a personajului tău, în sensul că a devenit mai romantic și mai g entil. Un aspect care nu mi s -a părut tocmai potrivit a fost
faptul că ai recrutat -o în echipa ta pe Edna Purivance numai datorită faptului că tu
considerai ca era frumoasă, fără să ții cont de talentul ei actoricesc, însă p arerea mea
sinceră e că puteai să te fi orientat spre care să dea dovadă că se poate ridica la
înălțimea aptitudinilor tale actoricești. M -ar interesa în special cum te -ai simțit atunci
când ai aflat că ai devenit un fenomen cultural de mare amploare ? De asemenea, aș
vrea să știu cum s -a simțit prietena ta de pe atunci, în momentul în care a realizat că

faima ta o depășește cu mult pe a ei și dacă nu cumva acesta a fost unul dintre motivele
care au condus la despărțirea lor?
Unul dintre filmele care m -a impresionat cel mai tare, a fost cel pe care l- ai
realizat atunci când lucrai la compania „Mutual”, și anume filmul „The Immigrant”. În
mod deosebit mi -au plăcut secvențele în care te aflai în conflict cu chelnerul și nu știai
cum vei face rost de bani pentru a- ți plăti consumația. În plus m -a șocat faptul că nu
aveai un scenariu bine conturat încă de la început, și cu toate acestea rezultatul a fost
unul pe măsura așteptărilor, și chiar a reușit să le depășească în anumite privințe.
Gesturile și mimica corporală manifestate pe parcursul creației tale cinematografice
trimiteau către un limbaj plastic expresiv și vibrant. Tot în anii în care erai angajat de
către Mutual, a apărut o noua controversă care parcă mi- a lăsat și mie un gust amar,și
anume faptul că în perioada primului Război Mondial nu ai luptat pentru țara ta însă ai
reușit totuși să continui să crești ca și personalitate, inclusiv în ochii soldaților care
luptau pe front și iși riscau viața pentru patria mamă.
Un aspect al vieții tale ce mi -a ridicat anumite întrebări este legat de mariajul pe
care l- ai avut împreună cu Mildred Harris și ma interesează în special dacă mi- ai putea
spune de ce ai ales să ramâneți împreună pentru un an și jumătate, chiar dacă ai
constatat c ă a fost o alarmă falsă faptul că ea a rămas îns ărcin ată. Totuși am observat că
această experiență, de a pierde un copil, te -a inspirat să realizezi o altă capodopera
cinematografică, și anume filmul „The Kid ” , în care reușești să dai dovadă că ai acumulat
experiența necesară pentru a trata un asemenea subiect. Lumea vorbește, de
asemenea, că acest film a fost insp irat din evenimente reale petrecute în propria
copilărie și m -ar interesa în mod deosebit să aflu dacă aceste zvonuri sunt adev ărate ș i
daca da, ce elemente ale anilor copilăriei tale te- au marcat suficient de puternic pentru
a le integra în povestea filmică? O altă curiozitate de- a mea ar fi de ce acest film este
singurul care depășește pragul de o oră și de ce nu ai mai realizat până atunci și alte
filme care să atingă această durată?
Ultima ta realizare, demnă de luat în considerare, la fel ca și mulți alții cred că a
fost filmul „ The Gold Rush ” , cu toate că a avut un buget, care după părerea mea a fost
cam mare. La fel ca și multor altora, nu voi putea uita secvența în care îți mâncai papucii, precum și faptul că ți -ai abandonat filmările inițiale , în locație, și le -ai înlocuit
cu cadre filmate în studio.
În încheiere, aștept cu drag răspunsul tău , indiferent pe ce cale îl voi primi.Sper
să nu îți fi rănit sentimentele prin cele scrise mai sus și mi- ar face o deosebită plăcere
dacă cândva, undeva în viitor , vom avea ocazia de a ne întâlni.
Cu drag,
Prietenul tău viitor, Bogdan.