Draft Disertatie 15 Feb.docx [612935]

conversia patrimoniului
architectural industrial in
contextul cultural contemporan

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

2

Cuprins

I. Industrie→Arhitectura→Cultura ………………………….. ………………………….. .. 4
1.Peisajele industriale in spatiul urban ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 4
2.Potentialul cultural ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 6
3.Arhitectura -mediator int re cultura si industrie ………………………….. ………………………….. ………………………. 7
4.Impactul social -urban ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
II. Patrimoniul arhitectural industrial rom anesc ………………………….. …………… 8
1.Contextul de formare a patrimoniului arhitectural romanesc ………………………….. ………………………….. …… 8
2.Dezindustrializarea si perioada post -comunista ………………………….. ………………………….. …………………….. 9
3.Exemple de conversii industrial -culturale ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
4.Problematica reconversiilor in Romania ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
III.Reconversia indu strial -culturala:Adaptabilitatea constructiilor
industriale la o noua functiune. ………………………….. ………………………….. …… 13
1.Cultura de consum si “consumul” de cultura ………………………….. ………………………….. ………………………. 16
2.Caracteristicile reconversiilor industrial -culturale ………………………….. ………………………….. ……………….. 18
3.Tipuri de interventie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 22
4.Diversitatea spatiului cultural ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 22
IV.Modalitati de conversie industrial -culturala (Studii de caz) ……………….. 24
V.Concluzii (Directii,,Oportunitati,Recomandari) ………………………….. ……… 26

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

3
Argument
Expansiunea spatiului urban modern a dus la o serie de schimbari in ceea ce prive ste
arhitectura industrial a: din punctele periferice, acestea au devenit odat a cu extinderea limitelor
urbane elemente centra le in cadrul organi smului urban devenind martori omniprezent i a
dezvolt arii ora sului.
Arhitectura industriala, cea mai complex a si explicit a materializare a stiintei in arta, duce
la crearea de peisaje ce organizeaza via ta urban a, atribuindu -i o anumit a trasatura. Fiecare ob iect
de arhitectur a, indiferent de dimensiunile si de calit atile sale, face parte din via ta public a, devine
reper la scara urban a. Datorita rolului principal in identitatea orasului, patrimoniul industrial
existent merit a o a doua sansa, prin p astrarea ele mentelor valoroase si propunere unor noi
modalit ati de utilizare.
Pe fundalul unei li pse acute a centrelor culturale, se impune cercetarea minutioasa a
spatiului urban in defi nirea unor zone ce vor permite dezvoltarea culturii si a industiilor creative.
Solutia optima ar fi dezvoltarea unor centre in cadrul unor situri libere de alte constructii, cu un
potential urbanistic ridicat, insa acestea, de obicei, aceste zone sunt localizate in teritorii recent
integrate in intravilan , neavand o accesibilitate fav orabila.
Fie din urma relocarii centrelor de productie, fie din esecuri economice, in interiorul
oraselor au ramas ramasitele fizice ale fabricilor abandonate, deteriorate sau inca functionale, dar
aflate intr-un stadiu avansat de degradare ce reprezint a obiecte inedite, incarcate cu istorie, dif icil
de plasat intr-un interval temporar, neapar tinand in totalitate nici trecutului, nici prezentului . De
multe ori in loca tii avantajoase sau in apropiere de centrele ora selor, sus tinute de infrastructura
existen ta, si adiacente comunit atilor reziden tiale, aceste peisaje industriale sunt depreciate si
trebuie s a fie returnate utiliz arilor productive, si reintegrate in comunitatea din jur.
Aceasta lucrare prezinta ideea conversiilor industriale, ca modalitate de in tegrare a
culturii in randul maselor, prin dezvoltarea unui concept de regenerare…
Desi au fost efectuate numeroase cercetari in domeniul conversiilor patrimoniului
industrial, consider ca partea culturala a acestei ideologii are u n rol foarte important in domeniul
regenerarii culturale urbane, aducand o contributie importanta in educarea maselor cu privire la
aprecierea trecutului, si schimbare a prezentului catre un viitor mai bun.
DE COMPLETAT
Din punct de vedere ecologic , Acest lucru duce la conversia fostelor focare de poluare in
elemente ce revitalizeaza si…. spatiul urban.

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

4
I. Industrie→Arhitectura→Cultura
1.Peisajele industriale in spatiul urban
In sens larg, pe isajul reprezint a o „intindere” care se prezint a in fata unui observator,
devenind astfel subiectul un ui tablou sau unui act artistic . De cele mai multe ori, peisajul a fost
abordat din perspectiva dimensiunii sale spatiale si estetice, de cei mai mari artisti plastici si
filozofi.
In secolul XX, odat a cu dezv oltarea geografiei si culturii , se pune accent si pe
dimensiunea social a si cultural a a peisajului, pe rela tia din tre societate si mediul s au de via ta.
Astfel, John Brinckerhoff Jackson, define ste peisajul ca „o compozi tie de spa tii create sau
modificate de om pentru a servi drept infrastructur a sau fundament al existen tei noastre
colective ”1 ilustr and astfel caracte rul complex si dinamic al acestuia.
In perioada actual a, post -industrial a, cand industria inceteaz a a mai fi o activitate
economic a dominant a, mostenirea arhitecturala industriala se ridic a deasupra laturii economice si
lasa cultura s a comunice prin limb ajul semnelor, al formelor arhitecturale. Sunt exemple de
construc tii industriale care in prezent sunt simbolul apari tiei unor noi capitole in domeniul
arhitecturii , (arhitectura metalului, simbolul erei idrustriale: Turnul Eiffel, arhitectura betonului,
Inginerul A. Saligny folose ste, pentru prima oara in lume betonul armat prefabricat la construc tia
silozurilor de cereale de la Br aila).
Tot in aceast a perioad a, arhitec tii, din dorin ta de a avea o contribu tie la conservarea si
reutilizarea edificiilor indu striale de patrimoniu, recompun o istorie a arhitecturii industriale,
adun and informa tii despre istoria formelor arhitecturale, stiluri, clasificari morfologice a
cladirilor industriale, care se va constitui ca un aport te hnic a compozi tiei arhitectonice a
patrimoniului industrial.
Deoarece cl adirile industriale au fost proiectate ca arhitectur a “efemer a”, fiind
caracterizate de ciclurile rapide de produc tie si de o perioada de expoatare limitata , incerc arile de
a conserva edificiile industriale nefunc tionale in prezent, situate in interiorul ora selor, par a
reprezenta in perioada actual a un paradox. Calitatea unui edificiu industrial, ce determin a
alegerea de restaurare, este legat a in mare parte de accesibilitate , a capacit atii sale de a constitui
un spat iu functional, dar si a dimensiunii si a importan tei sale de a fi un punct de interes in cadrul
urban in care se afl a.

1 Jackson, Brinckerhoff, John, Discovering the Vernacular Landscape , Yale University Press, 1984, p.56

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

5
De asemenea, au fost realizate o serie de catalogari la procesul de conservare si
valorificare a elementelor de patrimoniu industrial , deoarece acestea au c astigat statutul de
monumente istorice . Intentiile de conservare si valorificare a unit atilor industriale nefunc tionale
se datoreaz a faptului c a acestea reprezint a repere ale unui anumit stil arhitectural si totodat a sunt
elemente de finitorii ale comunit atilor locale ce conserv a si in egal a masura evoc a identitatea
local a.
In anii 1970, conservarea patrimoniului industrial a inceput s a ia av ant at at in cadrul
SUA c at si pe planul interna tional al p astrarii si conserv arii ideologiei. In 2003 "Nizhny Tagil
Carta pentru Patrimoniului Industrial " a subliniat urm atoarea defini tie a patrimoniului industrial :
Patrimoniului industrial este format din r amasitele culturii industriale care sunt de valoare
istoric a, tehnologic a, social a, arhitect urala sau stiintifica 2. Aceste r amasite constau in cladiri si
masinarii , ateliere de lucru, mori si fabric i, mine si situri de prelucrare, rafin arii, depozite si
magazine, locuri in care ideea de conservare poate fi generat a, transmis a si utilizat a in crearea de
activit ati sociale si cultura le legate de industrie, pentru dezvoltarea culturala a populatiei.
Aceea si Carta a incercat s a raspandeasc a o mai bun a intelegere a valorii de patrimoniu
industrial prin definirea urm atoarelor valori: Patrimoniu industr ial este o dovad a de activit ati
care au avut si continu a sa aiba consecin te profunde istorice „… Patrimoniul industrial este de o
valoare social a ca parte evident a a vie tii oamenilor obi snuiti si, ca atare, aceasta ofer a un sens
important de identitate. Este de o valoare tehnologic a si stiintifica in istoria procesului de
fabrica tie, inginerie, construc tii, si poate avea o considerabil a valoarea estetic a pentru calitatea
de arhitectur a, design sau de proiectare …”3. Aceste valori sunt intrinseci sitului in sine, tesatura
acestuia, componente le, si nu in ultimul rand localizarea in cadrul peisajul ui industrial, in

2 Carta Patrimoniului Industrial TICCIH – adoptat a de TICCIH – Comitetul Interna tional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial, la
congresul s au de la Moscova/Nizhny Tagil in 2003, reprezint a un document de referin ta in domeniul relativ recent al arheologiei industriale,
aflându -se la cap atul unei evolu tii continue in a doua jum atate a secolului al XX -lea, evolu tie impletit a deseori cu lupta pentru recunoa sterea
legitimit atii acestui nou câmp de cercetare.
3
Fig. 1-Moara lui Assan, Bucuresti, Romania
Fig. 2-Abat orul din Timisoara, Romania

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

6
documenta tiile scrise , precum si in eviden tele intan gibile ale industriei, cuprind amintiri umane
si obiceiuri, ce adaug a o valoare particular a la rezultatul final.
O problema deosebit de importanta este problema incadrarii ansamblurilor istorice,
constituite si completate in diferite perioade, in contextul orasului contemporan, alta problema la
fel de importanta este cea a crearii unui echilibru intre vechi si nou in obtinerea unor
ansambluri caracteristice, individualizate.
La Consiliul European din 1973 s -a evidentiat situatia dezastruoasa care a dus la
distrugerea, dupa 1945, a mai multor monumente si ansambluri istorice ca rezultat al intelegerii
gresite a “modernizarii” oraselor, decat in cursul celui de al doilea razboi mondial.
Integrarea patrimoniului construit valoros in cadrul noilor ansambluri centrale si
reconectarea la circuitul retelei de dotari usureaza contactul cole ctivitatii cu acesta. Conservarea
acestor elemente cu valoare de patrimoniu cultural care -i leaga afectiv pe oameni de aceste locuri
din centrul vechi si aplicarea conceptelor de revitalizare si reconversie ca o cale de diversificare
a interesului in zona corespunde tendintei generale de creare a unor centre de activitate sociala.
Functiunea de centru cultural corespunde nevoii de schimburi culturale si necesitatii
sociale de comunicare intre oameni.
2.Potentialul cultural
Fiecare societate are propria cu ltura in conturarea unui stil de arhitectura, cultura
societatii fiind in stransa legatura cu arhitectura locala. Cultura isi are originea in interactiunea
umana, fiind un element important al identitatii sociale, a populatiei, element ce impune in viata
instabila a fiecarui individ, un scop. Arhitectura este o manifestare spiritului cultural , ce satisface
nevoile umane de adapost si de calitate a vietii, oferind spatiu de desfasurare actului cultural. Ca
fenomen social , arhitectura face parte din cultura, si interactioneaza cu simtul artistic, devenind
un mijloc de a reflecta gandurile umane in cadrul unui spatiu din puncty de vedere estetic si
constructiv. Asadar arhitectura reflecta cultura si arta unei perioade si este proportionala cu
marile revolutii din sefra artistica, religioasa si mai tarziu industriala a umanitatii. Cultura si
inovatia sunt principalii factori a diferitelor perioade arhitecturale importante. Deci, in
conformitate cu efectul direct al culturii asupra arhitecturii, transformarea cu lturala duce la
schimbarea conceptelor din domeniul arhitecturii, ca urmare fiind evidentiate diferite gandiri si
idei ce fac referire la interactiuni directe intre individ si spatiul construit.
Cultura acopera un domeniu larg de activitati umane, cuvant ul in sine avand sensuri
diferite, in special in diferite limbi si contexte nationale. Cu toate aceste, pot fi identificate doua
tipuri principale de definire. Prima dintre ele tinde sa acopere majoritatea activitatilor creative
umane, inclusiv obiceiuri, religie etc.; asadar un alt cuvant pentru civilizatie. Al doilea sens, mult

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

7
mai restrictiv, inseamna activitatile si productiile artistice, referindu -se la artele vizuale,
literatura, patrimoniu si la activitatile media.
Activitatile culturale se refera in mod clar la cea de -a doua definitie, caracterizata de
activitatile creative. Aceste activitati sunt percepute de fiinta umana doua moduri diferite, din
prisma “actorilor” (artistii) sau consumatorii. Practica oamenilor in domeniul artelor este in mod
clar o activitate culturala, chiar daca este realizata prin mijloace tehnice. Cu toate acestea, in
societatea culturala, oamenii tind sa actioneze mult mai mult in calitate de consumatori decat
producatori. Cultura este “consumata” in diferite moduri, traditio nal prin prezenta personala la
spectacole, expozitii, sau prin vizitarea muzeelor si centrelor culturale. In prezent, o mare parte a
consumului cultural are loc prin utilizarea mass -media, presa scrisa , televiziune, si internet.
Productia culturala are l oc in mai multe domenii ale societatii, variind de la cele
profesionale, arta cu renume mondial, fiind propulsata de galerii de arta si activitati filantropice
la grupuri de amatori ce creaza “produse” culturale pentru comunitatile locale. Arta urbana si
industiile creative, fac accesibila arta de calitate si comunitatilor ce nu isi permit sa acceseze
galeriile de arta. Aceste “industrii creative”, s –au dovedit a juca un rol cheie in regenerarea
urbana, fiind sectoare econimice si culturale ce livreaza b unuri si servicii catre consumator i
folosindu se de creativitate. Acest nou “brand” urban joaca un rol impirtant in constructia de
stiluri de viata de marcare a identitatii a comunitatilor. In cadrul idustriilor creative, principalele
domenii de activitat e sunt: arte, mestesuguri si patrimoniu cultural, ahritectura, design si moda
respectiv industrii media si divertisment.
La interfa ta dintre domenii, arta – arhitectur a industrial a, partile implicate
experimenteaz a un transfer reciproc de informa tie. Cerce tarea dezvolt a, in aceast a parte, cultura
expozi tiei in spa tii atipice si modul in care ea reflect a schimbarea con stiintei istorice, si totodata
a caracterului social . Incercarea de a crea o cultur a a prezentului prin negocierea cu istoria, a
generat o ima gine imbog atita a spa tiului industrial ce g azduie ste arta. Subiectul dep aseste
grani tele obi snuite ale arhitecturii, devenind o problem a de cultur a si de comunicare cultural a,
precum si una de istorie si de contact direct cu istoria.
3.Arhitectura -mediator intre cult ura si industrie
In acest context, arhitectura devine un element tranzistoriu intre doua domenii total
diferite: industrie -cultura . Acest lucru…..

O progresie cheie rezum a simplu acest proces: Abandon – Dezintegrare – Adaptare –
Reutilizar ea – Cultur a – Memorie – Societa te. Conversia este procesul bazat pe posibilitatea de a
implanta activit ati noi intr-un cadru de echipamente, re tele si construc tii existente. Atunci c and
dorim s a realizam conversia unei cl adiri industriale sau un proiect de rev italizare urban a se
urmare ste pastrarea a unui procent c at mai mare din existent, p astrand astfel semnifica tia

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

8
cultural a a locului prin urme materiale palpabile ale unei epoci apuse. Interven tia actorilor
culturali asupra siturilor industriale abandonate, permite revitalizarea acestor zone, constituind,
in acela si timp, un laborator de cercetare si experiment urban.
DE COMPLETAT

4.Impactul social -urban

DE COMPLETAT

II. Patrimoniul arhitectural industrial rom anesc
1.Contextul de formare a patrimoniului a rhitectural romanesc
Rom ania se caracterizeaz a printr -o diversitate de forme de patrimoniu arhitectural
industrial reperabile pentru diferite perioade: antic a (protoindustrie: formele de exploatare a
resurselor minerale din perioada dacic a si care a cunosc ut in perioada ocupa tiei romane o
intensificare, at at din punct de vedere al amplitudinii procesului de valorificare a resurselor, c at
si din punct de vedere tehnic. Remarcabile su nt formele de extragere a s arii sau a altor resurse
subsolice: aur: Ro sia Mo ntana ramane o emblem a pentru mineritul din tara noastr a pentru
tehnicile folosite de extragere a aurului, precum si a m arturiilor r amase din perioada roman a
foarte bine conservate si astazi si care reprezint a un patrimoniu minier preindustrial comparabil
cu alte situri miniere antice din Europa.
Daca ne gandim, de asemenea, la evolu tia industriei, este de remarcat o nou a etapa care
puncteaz a un alt moment important al procesului de industrializare pe teritoriul Rom aniei si
anume sec. al XIX -lea, c and facto rii istorici vremelnici din punct de vedere politic si teritorial
(pierderea Transilvaniei si a Banatului), reprezint a din punct de vedere economic o intens a
valorificare a resurselor subsolice si totodat a o etap a bine individualizat a in istoria
industrial izarii rom anesti.
Aceast a etapa poate fi considerat a ca inceputul revolu tiei industriale pe teritoriul tarii
noastre. Este perioada, c and Imperiul Habsburgic si ulterior Austro -Ungar vor genera un intens
proces de valorificare a resurselor subsolice din B anatul Montan si ulterior din bazinul carbonifer
Petro sani, fapt ce va antrena si o dezvoltare a sistemului de transport, in special a celui feroviar,
in aceast a perioad a fiind construite primele linii de cale ferat a din Rom ania, care ini tial au avut
ca sc op transportul de m arfuri.

DE COMPLETAT

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

9
2.Dezindustrializarea si perioada post -comunista
“Dezindustrializarea este atat un fenomen economic, cat si unul cultural, cel putin in
masura in care stimuleaza preocupari artistice, tansformari ale spatiului ur ban si ale practicilor
sociale”4

Prin conceptul de industrializare -dezindustrializare se reflecta in peisajul urban actual,
expresie a transformarii contrastelor , fondul urban construit si fondul dezafectat . Asa cum
industrializarea a fost generatorul fo ndului construit, dezindustrializarea este motorul care a
furnizat patrimoniul industrial. Fenomen caractrristic societatilor cu economie avansata,
dezindustrializarea reprezinta scaderea ponderii unei industrii, in favoarea dez voltarii sectorului
de servi cii; acest lucru duce la caderea sectorului de productie, si in ulimul rand la faliment.
Dezvoltarea sectorului industrial a fost favorizata de imbunatatirea sistemelor
tehnologice, in mare parte cele din domeniul telecomunicatiilor si informatiilor. Insa dezvoltarea
si inovatia din domeniu tehnic s a dezvoltat pe doua fronturi. Chiar daca a fost un pas inainte in
evolutia tehnicii, a fost deasemenea si declansatorul procesului de dezindustrialaizare. Intr-
adevar acest lucru a permis o dezvoltare mult mai rapida a procesului de productie dar i n acest
context se face referire la o compresie timp -spatiu ce favorizeaza paractica schimbarii locatiei, in
zone unde costrurile ar putea fi reduse . Deasemenea, evolutia tehnologiilor de productie a creat
un sistem t ehnologic in care necesisatea personalului uman a fost acaparata de masinarii
inteligente.
Separarea func tiunilor in ora s a fost motto -ul conceptelor urbanistice p ana in anii ‟70 –
momentul crizei industriale. Globalizarea a modificat circuitul de produc tie, distribu tie, consum
de la un areal restrains: ora s, teritoriu, tara, la un context global in care pe o pia ta saturat a,
mobilitatea m arfurilor este cheia supravie tuirii. Migra tia industriei c atre noile pie te de desfacere,
reduc and timpul dintre produc tie si comercializare, a insemnat inchiderea a numeroase fabrici si
platforme industriale din zone tradi tionale de alt a data pentru desf asurarea acestor activit ati. In
multe dintre cazuri, din motive economice, numeroase cl adiri si situri industriale au fost
abandonate, opt andu-se pentru construc tia rapid a, de cele mai multe ori in exteriorul ora sului, si
mai pu tin costisitoare dec it demolarea sau recondi tionarea cl adirilor necorespunzatoare.
In cadrul european modificarile din aria tehnologica si economica au avut un efect
imediat asupra oraselor dezvoltate industrial . Au aparut delocalizarile fabricilor din zona centrala
a oraselor catre zonele periferice, unde costurile d e prodictie se reduc considerabil. In cele mai
multe cazuri, procesele industriale au incetat, iar spatiile urbane au ramas cu relicvele fostelor
uzine si fabrici. Datorita dezvoltarii industriilor grele, orasele trebuie sa caute solutii sa
acapareze zone mari de teren ce au fost ocupate de marile combinate industriale.

4

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

10
In Romania, peisajul urban al orasului postindustrial este unul al contrastelor “aflat intre
stralucirea arhitecturii contemporane, tristetea catrierelor din epoca comunista si zonele
margin ale”. Zonele urbane se confrunta cu mari dificlutati la nivelul zonelor construite, ce au
generat transformari radicale in perioada comunista si post -comunista. Aparitia noilor interventii
urbane din domeniile imobiliare si serviciilor, a creat zone in cad rul oraselor foarte bine
dezvoltate, unde fostele fabrici au fost uitate si degradate datorita trecerii timpului.
Din punct de vedere social e fectul transformarilor tehnologice asupra oras elor este invers
proportional cu intensitatea relatiei de dependenta dintre e conomia unui oras si industrie. Orasele
monoindustriale sunt cele in care problematica sociala este mult mai ac centuata. Efecte ale
globalizarii, mobilitatea sporita a populatiei, degradarea sentimentului de apartenenta si
uniformizarea valorilor angreneaza orasele intr -o competitie economica, la scari diferite.

3.Exemple de conversii industrial -culturale

Muzeul locomotivei cu abur de la Sibiu

Muzeul locomotivei cu abur de la Sibiu, este al doilea muzeu de acest fel din Romania,
ce a fost inaugu rat in 1994. Acest exemplu este inclus pe lista reconversiilor reusite de pe
teritoriul romanesc, ce are la baza patrimoniul industrial, care din punct de vedere tehnic si a
necesitatilor de dispunere spatiala a necesitat interventii speciale. Romania are o traditie in ceea
ce priveste patrimoniul feroviar; la inceputul secolului 19, complexul industrial Resita a fost
prima fabrica din romania care producea locomotive cu abur. Muzeul a fost creat in interiorul
unui depou, care deserveste Gara din orasul Sib iu si include 35 de exponate, valoroase din punct
de vedere tehnic.

The Ark: Bursa Marfurilor Creative

Fosta Vam a Antrepozite este un alt exemplu de arhitectur a industrial a de o estetic a
aparte.
The Ark este una dintre cele mai interesante si recen t renovate cl adiri de patrimoniu din
Bucure sti. Amplasat a in zona central a a capitalei, in apropiere de Palatul Parlamentului, cl adirea
The Ark – cunoscuta sub denumirea de Bursa Marfurilor inca din 1898 – detine spa tii de birouri
si de organizare evenimen te cu un design interior modern si unic in peisajul bucure stean.
In prezent gãzduie ste diferite activitã ti de industrie creativã (design urban, activitã ți
comerciale, advertising). Cla direa construitã in 1898 este declara tã monument istoric datorit a
vechi mii sale si a arhitecturii remarcabile. P anã nu demult clãdirea prezenta un grad avansat de
degradare in urma unui incendiu si a unui abandon de 16 ani. Aceasta a fost conservatã in urma

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

11
unui indelungat si costisitor proces de restaurare desfã surat in cadr ul proiectului Ark. Acest
proces a presupus si refacerea arhitecturii ini tiale prin recuperarea elementelor definitorii de
arhitecturã industrialã, fiind astfel transformatã intr-o zonã de birouri pentru companii de crea tie,
un spa tiu public dedicat expozi tiilor si o piațã pentru industriile creative.19 La parter si la subsol
se afl a o suprafa ta generoas a ce totalizeaz a aproximativ 1000 mp, perfect adaptabil a pentru
organizarea diferitelor tipuri de evenimente precum: expozi tii, conferin te de pres a, lans ari de
produse, petreceri etc.
Fabrica de pensule Cluj
4.Problematica reconversiilor in Romania
Romania are un patrimoniu industrial extrem de bogat si divers, care ar putea indica o
dimensiune diferita a culturii nationale. In Romania valorificarea potenti alului patrimoniului
tehnic si industrial devine din ce in ce mai complicata, ca urmare a dificultatilor de arministrare
a inteprinderilor industriale, ca urmare a procesului de privatizare lansat in anii 1990, au fost
preluate de anumiti investitori care se opun actiunilor inteprinse in vederea conservarii lor si
valorificarea lor culturala. Pentru ca interesele economice sunt numeroase, inteprinderile
industriale de mare importanta, in special cele care ies in evidenta din cauza valorii lor culturale
sau din cauza istoriei ce sta la baza identitatii lor, ar putea deveni “atractive” pentru investitori,
fie datorita localizarii favorabile in interiorul unui oras sau datorita suprafetei mari pe care o
ocupa. Acesti factori reprezinta motivatiile reale care conduc investitorii sa caute o noua
utilizare, profitabila, pentru cladirile industriale.
Problema nu consta in schimbarea destinatiei initiale a cladirilor, care sa respecte
valoarea lor istorica, ci in viabilitatea economica a noii destinatii, si de pos ibilitate de conversie
in concordanta cu nevoile populatiei locale. In cele mai multe cazuri, etapa de reutilizare a
vechilor cladiri industriale este un subiect controversat, ca urmare a determinarii deciziilor de
conversie, analizate din diferite puncte de vedere (culural, social, economic, istoric, etic, etc.)
Conversia de calitate a patrimoniului industrial trebuie sa devina o alternativa la
distrugerea ei; este dificil sa ne imaginam ca o cladire industriala cu o “varsta” semnificativa, cu
o arhitectur a speciala, poate fi mai degraba demolata , sau transformata intr -un depozit, decat sa
fie expusa publicului prin crearea unui centru cultural.
“Varsta” s i caracteristicile arhitecturale ale unei cladiri, sunt elemente ce recomanda
etichetarea cladirilor i ndustriale ca monumente istorice, astfel devenind atractii turistice si
culturale atractive. Reutilizarea spatiilor, si transformarea lor in spatii “creative” se poate realiza,
chiar daca cladirile industriale afectate nu ao fost catalogate ca fiin monumen te arhitecturale.
Incepand cu anii 1990 anumite active industriale au fost refolosite intr -un mod corespunzator,
fiind inteles procesul de conservare, care ar fi trebuit sa fie continuat printr -un proces de

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

12
capitalizare. Nu este suficient ca dooar un proc ent mic din aceste cazuri sa fie rezolvate; este
necesar ca toate cladirile industriale cu potential de reconversie sa fie redate publicului.
A existat o diversificare notabila a muzeelor tehnice in ultimii ani, reprezentata prin
conversia instalatiilor i ndustriale dezafectate, atat a cladirilor efective, cat si a bunurilor tehnice
din cadrul acestor elemente ale patrimoniului industrial. Creearea de noi muzee tehnice , poate
deveni un factor important in dezvoltarea economica a unei zone, fiind un factor d e valofificarea
a regiunilor anterior industriale a caror economie este in declin. La nivel national exsista proiecte
privind transformarea instalatiilor industriale in muzee tehnice, patrimoniul industrial facand
parte din cultura unei tari ce reflecta gr adul de civulizatie atins la un moment in tot acest timp.
Sugestiile pentru conversie a valorilor patrimoniului industrial, sunt menite sa indice formele de
posibilitati de utilizare, analizand caracterul actual (stadiul de degradare)si in functie de
caracteristicile arhitecturale (dimensiunea spatiului, diviziunea spatiului interior. accesibilitate).
Cu toate ca reutilizarea lor in domeniul cultural nu este singura optiune, pentru o cladire
clasificata ca monument istoric este cea mai buna alternativa.
Exista conceptia gresita ca reutilizarea culturala a spatiilor va genera un profit mai mic
decat o alta forma de utilizare, de foarte multe ori acest lucru fiind exclus datorita factorilor
economici. Intr -o perioada de timp in care amenintarea obiectivelor culturale devine din ce in ce
mai simtita in randul membrilor unei societati, este absolut necesar sa se ia masuri pentru a pune
capat neglijarii valorilor patromoniului prin actiuni daunatoare. Chiar daca locatia ei nu este
centrala, o cladire industraia la transformata intr -un centru cultural, poate atrage atat populatia
locala cat si turisti, prin intermediul serviciilor culturale pe care poate sa le s ustina. Datorita
dezvoltarii industriale a unui oras, industria respectiva devine un simbol, iar acel si mbol se
identifica cu imaginea culturala a orasului. In aceasta situatie, centrele culturale pot servi drept
factori economici si educa tionali in dezvoltarea unei zone.
Promovarea este unul din elementere de importanta in “lansarea” activa a unei conversi i
pe piata culturala. Transformarea unei cladiri industriale, indiferent de aria culturala, va ramane
neobservata in lipsa unor campanii de publicitate pe scara larga, diverse evenimente culturale si
sociale pe care ar putea sa le gazduiasca (lansari de c arte, inregistrari muzicale, concerte,
vernisaje). Bineinteles un factor important este si tipul de functiuni culturale ce ar putea sa fie
dezvoltate (biblioteca, mediateca, sali de concerte, conferinte, muzeu, arhive). Grija pentru
conservare si valorific are optima a resurselor culturale indica gradul de interes si de apreciere a
vizitatorilor.
Amprenta lasata de activitatea industriala asupra unui tesut urban, este greu sa fie stearsa
chiar si dupa incetarea activitatii industriale. Este absolut necesar sa se continuie procesul de
transformare a instalatiilor industriale abandonate in Romania, astfel incat sa se asigure

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

13
prelungirea existentei cladirilor (in special a celor clasificate ca monumente istorice), servind ca
o alternativa la distugerea patrimon iului industrial. Pe de alta parte, alaturi de conversie treuie sa
fie implicata si partea sociala si cea economica pentru a putea genera un profit. Regenerarea
urbana reprezinta scopul de a evita deteriorarea cladirilor industriale si lansarea unor masuri de
integrarea a comunitatii in viata culturala.
Suntem intr -un stadiu in care patrimoniul industrial romanesc nu mai este ascuns in
umbra, care reuseste sa transmita – prin intermediul persoanelor cere il studiaza si il protejeaza –
tresaturile sale defin itorii: cultura, tehnologia, valoarea arhitecturala si estetica. Toate acestea
sunt completate de capacitatea de a fi reutilizate prin intermediul eforturilor membrilor societatii
civile, care nu mai raman indiferenti fata de problemele patrimoniului indus trial romanesc cu
care se confrunta in prezent.
Studiu sociologic
“Perception of the Industrial Areas Conversion in Rom anian Cities -Indicator of
Human Settlements Sustainability ”
Congresul ISOCARP, editia 48 -2012, Irina Saghin, Cristian Ioja, Athanasios Gavrilidis,
Loreta Cerc leux, Mihai Ni ta, Gabriel Vân au, University of Bucharest, Romania .

Pentru a evalua perceptia publicului romanesc privind reconversia industriala, au fost
selectate prin conventie, 30 de orase (din 320) , orase ce au fost afectate d e restructurarea si
reconversia industriei. Activitatile industriale initiale specifice acestor orase au fost: industria
miniera (Moldova Noua), industria energetica (Turceni), petrochimice si industria chimica
(Ploiesti, Campina, Suceava, Onesti, Bacau), metalurgie (Copsa Mica).
Au fost aplicate in timpul 2011 -2013 chestionare si intrebari ale populatiei pu vrivire la
perceptia functiei initiale (industriala) si cea actuala, cu interesul de a afla viziunea populatiei cu
privire la directia in care procesul de conversie ar trebui sa fie orientat.
Dintre toti respondentii, 65% sunt barbati, iar populatia dominanta este de peste 40 de
ani. Cele mai multe dintre aceste persoane au terminat liceul (48.2%) sau o scoala profesionala
(43.2%).

Fig. 5
Fig. 6

Fig. 3 – Diagrama nivelului de studii a persoanelor chestionate
Fig. 4 – Harta oraselor in care s -au facut chestionarele
fara studii
absolventi
studii medii
studii primare
studii post -liceale
nedelcarat

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

14
Din tot alul populatiei intervievate, 96% cunosteau functiunea initiala a sitului chestionat,
de asemenea 78% cunoscand anul in care activitatea industraiala a fost sustata sau relocata. In
momentul in care a inceput o noua activitate in cadrul spatiului industria l studiat, doar 47%
duntre persoane au perceput momentul schimbarii in contextul urban.

Atasamentul special fata de activitatile initiale este evidentiata de perceptia populatiei in
raport cu acestea, 53,9% din populatia intervievata conside rand ca existenta activitatii initiale a
fost foarte buna pentru orasul lor. Valorile sunt diferite considerabil cand vine vorba de perceptia
finctiunii curente, care a fost catalogata ca fiind rea si foarte rea de 57.4% din populatie.
Imaginea pozitiva a functiei industriale initiale este data de faptul ca aceasta a generat
locuri de munca si bunastare pentru oras si zonele invecinate. De asemenea, faptul ca rata
somajului este o problema reala cu care se confrunta majoritatea oraselor analizate, in specia l de
segmentul de varsta intre 50 -56 de ani, (implicat in proportie ridicata in fostele unitati
industriale) sustine acest raspuns. In ceea ce priveste procesul de conversie, se poate observa
ca cea mai mare parte a populatiei doreste reactivarea functiu nii initiale (39.9%) sau reprofilarea
la o alta ramura industriala (38.9%). Interesul pentru sectorul tertiar este extrem de scazut, in
acest fel in majoritatea oraselor spatii le culturale nu reprezinta un domeniu de interes .
Raspuns % Raspuns %
a.adopta rea functiunii initale 39,9 e. conversia intr -un parc logistic 0,5
b.schimbarea tipului de industrie 38,9 f.conversia intr -un parc sau a unei gradini
publice 0,5
c.conversia in spatiu comercial 2,1 g.converisa in spatii de birouri 4,7
d.conversia in com plex rezidential 1,5 h.reabilitarea si conversia in muzeu 0
Alte opinii
Fig. 7 – Tabel cu raspunsuri la chestionarele aplicate

Foarte bun
Bun
Indiferent
Rau
Foarte r au
Percep tia popula tiei
Functiunea initial a
Functiunea propus a
Fig. 5 – Diagrama cu raspunsurile primite (procente)

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

15
Concluzii
Constatarile principale ale lucrarii sunt ca populatia nu este inca dispusa sa accepte
procesul de conversue a unitatilor industriale ca principale forme de ajutor social urban. Acest
lucru este foarte important pentru planificarea teritoriala, deoarece autoritatile locale si regionale
ar trebui sa fie constiente de presiunea existenta in vede rea abordarii unor procese de
reconverise. Dezinteresul pentru conservarea siturilor industriale este de asemenea ingrijoratoare,
mai ales ca prin aceasta abordare ar putea fi descarcate majoritatea tensiunilor sociale.
Aceste tipuri de perceptii sunt spec ifice pentru toate zonele industriale, dar ceea ce este
diferit in Romania este interesul sectorului administrativ pentru a schimba aceasta situatie si
pentru a diminua tensiunile sociale. Acest fapt are ca rezultat limitarea planificarii spatiale
oportuni ste si speculative, si imposibilitatea de a crea o viziune pe termen lung.

III.Reconversia industrial -culturala :Adaptabilitatea
constructiilor industriale la o noua functiune.

Dupa perioada industrializarii si urbanizarii rapide, urmate de perioade de declin si
descentralizare economica, in a dou a jumatate a secolului XX, marile orase incep sa
experimenteze o crestere in nucleul urban. Demografic, in ultimele doua decenii, orasele s -au
confruntat cu un aflux de cetateni tineri sau straini, care lucrau i n districtele apropriate si in
marile centre de afaceri. Aceasta regenerare a populatiei, a dus la estomparea sferelor distincte de
utilizarea a spatiilor culturale, precum si a modelelor de “consum” si “productie” a “materiei
culurale”.
O noua forma de reutilizare a spatiilor industiale prezentata de Sharon Zukin5 in cartea
Loft Living (1982) in care autorul pozitioneaza orasele post -industriale , ca “producatori”
capabi li sa g enereze noi comunitati culturale. Evolutia etapizata a cartierelor Loft in Ne w York,
a dus la rezultarea unor zone urbane cu venituri mici, cu cladiri aflate in paragina sau
abandonate, locuri care devin rapid nedorite de catre populatia in masa. Astfel de spatii au
devenit atractive pentru tinerii artisti si antrepenori care neces itau spatii mari cu chirie mica.
Aceasta tendinta a dus la transformarea cladirilor care adaposteau odinioara activitati industriale
in mici spatii de creatie, care mai tarziu au dus la crearea unor “fabrici de cultura” in cadrul
orasului.
In afara de fa ctorii de calitate a vietii, exista si alte motive pentru a crede ca realizarea
unor centre culturale in cadrul unui oras, ca spatii pentru industriile de creatie si conservare
istorica sunt tehnici de dezvoltare economica a comunitatilor.

5

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

16
1.Cultura de co nsum si “consumul” de cultura

Reusable buildings gain charm through the resistance that user must overcome. Subsequently the
buildings are improving when they are not designed for a specific building program but both the building and the
program are requ ired to make adjustments. Sometimes this results to a massive release of energy.6
K.Christiansee, 2001
Concretizari a unor tendinte post -industriale, cultura si stilul de viata pot fi observate in
mediul construit, evidentiind reorientari in dinamica vieti i de zi cu zi a oamenilor. Se poate
evidentia ca mediul post -industrial construit este vizibil su praincarcat printr -o varietate de
enclave de consum si de petrecere a timpului liber, inclusiv centre comerciale, parcuri tematice,
spatii de divertismet si mu zee, care pot fi explicate prin prioritatile zilnice a unui individ
contemporan.
Conform sociologului Daniel Bell “din punct de vedere sociologic, schimbarile in stilul
de viata sunt asociate cu o miscare de la clasa la statut social”7. In consecinta, o d ata cu
cresterea clasei de mijloc, stilul de viata standardizat asociat cu vremurile industriale a fost
redefinit intr -un stil de viata determinand ca societatea sa fie bazata pe statut social nu pe clasa
sociala. Individualismul este recunoscut ca fiind u na dintre caracteristicile unei societati orientate
spre statut, abordarea identitatii colective bazate pe clasa sociala si experiente de lucru comune.
Ca o consecinta, un stil de viata “post -industrial” este alimentat de diferite niveluri si tipuri de
consum, anuntand cultura de consum ca fiind unul dintre cacarteristicile post -industrialismului.
Dupa spusele lui Mike Featherstone8, sociolog britanic, societatea de consum a marcat o
schimbare radicala de la considerarea consumului ca un simplu reflex de p roducere, la a concepe
un consum ca punct central in reproducerea sociala. Consumul este una din caracteristicile
principale ce definesc societatea contemporana. Observatiile lui Featherstone cu referire la
consum si societate a subliniat practica tot mai mare a culturii consumului, care are implicatii tot
mai largi in conceptualizarea relatiei dintre cultura, economie si societate.
Cultura de consum prin urmare, este un element definitoriu al societatilor post –
industriale, care are si o amprenta asupra dez oltarii mediului construit.
Mike Featherstone afirma ca vivacitatea si uniunea stilistica sunt principalele
caracteristici a culturii de consum. El prezinta un exemplu distinct ce caracterizeaza aceasta
tendinta culturala, un spatiu expozitional al fostulu i Centru Termoelectric “Giovanni
Montemartini”, prima centrala electrica din Roma, construita in 1912 . Aceasta cladrire
adaposteste o parte din colectia de sculpturi romane ale Muzeelor Capitoline, prezentata sub
denumirea “The Gods and The Machines ”. Expo zitia combina doua concepte aparent opuse –

6
7 The Coming of Post -Industrial Society 1999 Daniel Bell
8 Undoing Culture 1995 Mike Featherstone

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

17
arta clasica si arheologie industriala, prin asigurarea unui joc de constraste simbolice, masinarii
vechi de producere a energiei electrice ce devin fundal pentru sculpturile antice expuse.
Amestecarea si juxt apunerea pieselor de patrimoniu de arta clasica si masinarii
impresioneaza prin originalitate, refuzand sa accepte dificultatea perceptiei culturii industriale
ca patrimoniu, deoarece patrimoniul industrial este definit doar de istorie si relicve ale fost elor
fabrici de productie. In cea mai mare parte, economiile post -industriale sunt considerate
oportunitati de afecere. Fiind definite ca industrii ce pot produce factori artistici, culturali si
creativi, industriile creative abordeaza productia de bunuri si servicii culturale prin utilizarea de
resurse culturale, folosind creativitatea ca aport suplimentar pentru a genera un produs final. Prin
urmare ideea industriilor creative se bazeaza pe interfuziune si sustinere a culturii si comertului.
In acelasi ti mp, mentinand accentul pe generarea de venituri, industriile culturale ar putea fi
considerate responsabile de reglarea esentei istorice a patrimoniului , unde experienta este primul
factor in fuziunea dintre arta,populatie si cultura,
In general, aceast a mar e varietate care defineste dinamica sociala si culturala post –
industriala, este cu siguranta intarita de diversitatea de bunuri si servicii ce sunt potrivite
stilurilor de viata contemporane urbane. In particular, sfera culturala este un domeniu in c are
sensurile si imaginatia expresiva sunt pe primul loc, fiind exploatate la maxim. Este ecident ca
pentru a putea “naviga” in varietatea de semne si simboluri culturale cunoasterea devine
importanta.
Noi forme de munca si de petrecere a timpului liber, c entralitatea culturii consumului in
mediul socio -cultural si structura societatilor post -industriale sunt factori cruciali care afecteaza
modurile in care patrimoniu industrial este gestionat. Mai mult decat atat, cultura si industriile
creative sunt simu ltan prezente printre st rategiile de regenerare urbana. Richard Loyd, in cartea
sa “Neo‐bohemia: Art and commerce in the postindustrial city.9” afirma ca in ciuda unui
potential economic limitat, evenimentele culturale contrubuie la ambianta creativa a un ei zone,

9
Fig.1 -8 Expozitia “ The Gods and The Machines ”, Roma, Italia

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

18
prin urmare la cresterea atractivitatii acesteia. “Noii oameni boemi” asa cum ii defineste Loyd pe
actorii culturali impreuna cu arta si cometrul au jucat un rol important in consolidarea intereselor
intreprinderilor capitaliste, prin prodictia de divertisment si cultura urbana.
In consecinta, avand in vedere acest context specific, patrimoniu industrial adaptat unor
noi utilizari marturiseste un nou sentiment de stabilire a peisajului industrial in strategia de
regenerare urbana . De exemplu recon versia fabricilor industriale si fostele spatii de productie,
adesea situate la marginea cartierelor muncitoresti, a inceput din cauza dorintei initiale a
artistilor noncomformisti se ocupe si sa utilizeze spatii mari si ieftine, in functie de nevoile lor
creative. Astazi arta si cultura “high -tech” a amestecat idei si tehnologii noi de creatie cu spatii
vechi si pline de istorie. Astfel multe fabrici industriale au avansat ca importanta urbana
devenind spatii de petrecere a timpului liber, ateliere de luc ru sau sali de spectacole.
In domeniul arhitecturii si urbanismului, in prezent, managementul patrimoniului
industrial constituie o parte integranta a planificarii urbane si a proceselor de dezvoltare. Formele
cele mai populare de gestionare a patrimoniul ui industrial, reconversii si conservari durabile ale
structurilor abandonate, sunt solutii eficiente de aducere a cladirilor dezafectate in spatiul public,
Aceasta abordare aceentueaza una din tendintele care au fost identificate in structura sociala
post-industriala, importanta schimbarii productiei de bunuri (fostele fabrici si uzine) in productie
de creatie (crearea spatiilor culturale).
2.Caracteristicile reconversiilor industrial -culturale
Potentialul de utilizare
In timpul erei post -industriale conc eptele de petrecere a timpului liber si de recreere s -au
schimbat in mod semnificativ, fiind necesare noi atribute spatiale in proiectarea spatiilor
culturale. Schimbarea caracteristicilor calitative ale petrecerii timpului liber (democratizara,
comoditate a, dezvoltari tehnologice) si noua sa distributie temporala a provocat schimbari in
exprimarea spatiala. Privind in cadrul istoriei arhitecturii, observam ca la o serie de spatii
culturale (sali de spectacole, spatii expozitionale) sunt redefinite constan t specifica tiile
arhitectonice in concordanta cu cerintele de prezentare a “produsului” cultural.
Dezindustrializarea, a creat un stoc mare de cladiri industriale vacante, in momentul in
care noile cerinte culturale erau in cautarea de locuri noi si mult m ai mari pentru a gazdui
manifestarile creative. La intersectia acestor principii, noua cultura urbana isi face aparitia, fiind
exprimata spatial de fostele situri industriale.
Noile forme de prezentare se opun caracterului monumental al trecutului, unde
versitalitatea, simplitatea si diferitul devin noi factori in gasirea unui spatiu de activitate adecvat;
spatiile industriale au oferit cu generozitate aceste caracteristici. Un alt motiv care a contribuit la
reutilizarea fostelor cladiri industriale ca l ocatii culturale a fost tipologia arhitecturala. In trecut

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

19
siturile industriale au fost construte cu materiale de o durabilitate ridicata, prin urmare, ele ar
putea gazdui in conditii de siguranta multimea pe care ar atrage -o noua functiune implementata.
In plus, organizarea spatiala a fabric ilor este caracterizata prin tav ane inalte si spatii
deschise, zone ce pot fi folosite cu usurinta ca locatii culturale, fara a modifica drastic proportiile
cladirii. Spatiile culturale necesita zone ample si deschise in mod contrar functiunilor de hoteluri,
birouri sau locuinte, spatii ce sunt caracterizate de compartimentari minutioase. In paralel fostele
cladiri industriale ofera prestigiu si istorie, atributte care ar putea oferi o identitate remarcabila
noii functi uni propuse.

Identitatea locului.
Reabilitarea in contextul urban implica la cunostinte amanuntite in domeniul arhitecturii
si design -ului, deoarece o incercare de a unnifica ramasitele unui edificiu industrial cu cele mai
noi standarde in domeniul arhit ecturii, ridica probleme nu numai in functionalitatea spatiului sau
in implementarea mijloacelor tehnice. Construirea in contextul urban implica factori ca pozitia
geografica, influente politice, studiu economic si satisfacerea nevoilor culturale ale comun itatii.
Luand in considerare contextul urban existent al obiectului arhitectural, se subliniaza faptul ca
activitatea istorica a edificiului este la fel de importanta ca tesutul urban din care apartine. In
acest sens, conversia este vazuta ca o simbioza in tre vechi si nou , fiind suprapusa peste contextul
existent, nu o stergere completa a functiunii initiale.
Contextul este format in mintea oamenilor din imagini de memorie (tactile, auditive,
vizuale, emotionale) luand forma memoriei locului. Din acest punc t de vedere , insusirea
memoriei unui looc se face prin memoria afectiva, spatiul construit fiind interpretat si inteles prin
intermediul istoriei si al contextului urban. Estetica locului, tine de afectiunea personala sau
pasionala, sau de utilizarea sa in timp si spatiu. Semnificatia personala a spatiului rezulta din
conexiunea functionala si emotionala intre loc si observator, fapt ce duce la atasare si apreciere.
Conversia este vazuta ca un proces natural de transformare a unei cladiri, o etapa a unui
proces evolutiv, schimbare ce rezulta din nevoile functionale si sociale impuse de contextul
urban. Suportul studiului teoretic este alcatuit din exemple reusite de reutilizare creativa a
zonelor industriala dezafectate care evidentiaza istoria locului. Ace asta abordare este o incercare
de a creste gradul de importanta a conservarii culturale si de valorificare a arhitecturii industriale,
fiind vazuta in comunitate ca un depozit de amintiri, experiente si povesti de viata.
Cand vine vorba de conversia unei c ladiri industriale , interventia propusa trebuie sa
indice in mod clar un stil arhitectural diferit ce provine dintr -un alt indice temporal decat caldirea
initiala. Compozitia volumetrica trebuie sa exprime continuitate si integritate iar materialele
folosi te sa se diferentieze clar de cele conservate. In caz contrar, atat edificiul studiat cat si

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

20
propunerea abordata risca sa fie compromise, iar produsul final devine doar o alaturare de
functiuni, nu un “intreg”.
In cadrul procesului de conversie este absolu t necesar sa se ia in considerare memoriile
edificiului si trebuie identificate, protejate si valorificate pentru beneficiul prezent si viitor.
Restaurarea si reabilitarea fondului construit este posibila doar atunci cand principiile de
interventie sunt co nsolidate in contextul original spatial si material. Pastrarea integritatii
structurale si respectarea stilului original, trebuie sa fie principalele scopuri in vederea
conversiei, precum si crearea unui dialog intre vechi si nou, pentru a genera o noua co mpozitie
volumetrica.
Design -ul nou abordat poate sa includa pastrarea memoriei locului si a activitatilor care o
definesc prin pastrarea semnelor care au marcat utilizarea originala a spatiului, de asemenea prin
reutilizarea acestor urme in cadrul activit atilor curente. Caracterul industrial al sitului este pastrat
in cazul in care urmele identitatii sale nu au fost uitate, iar memoria primei sale functiuni estre
pastrata ca marturie a locului. Interventia contemporana poate fi evidentiata, fara a modifica
expresia originala, chiar si atunci cand se doreste crerea unui contrast puternic intre vechi si nou.
Deschis si permeabil din punct de vedere social, o cladire poate spune povestea istoriei sale
arhitecturale, dezvaluind caracterul original al locului; p rin urmare integritatea fizica si calitatea
dinstictiva a atomisferei zonelor industriale vechi trebuie sa fie pastrata si evidentiata.
In cadrul patrimoniului construit poate fi intalnitã o mare diversitate de situa tii, dacã ne
referim la anumite aspecte, precum: perioada in care a fost realizatã clãdirea, stadiul actual de
degradare al sistemelor constructive, materialele utilizate in execu tia ei, aspectele tipologice etc.
Dar, in toate cazurile, satisfacerea unor criterii de performan tã precum func tional itatea sau
obtinerea confortului ambiental si de siguran tã in exploatare, au un rol extrem de important. De
asemenea, determinante sunt si noile exigen te ale utilizatorului, modificate prin schimbarea
destina tiei de folosin tã ini tialã, realiz andu-se, dupã caz, conversia sau reconversia clãdirii
respective. Astfel, se subliniazã caracterul c at se poate de complex al reproiectãrii construc tiilor
existente, indiferent de valoarea lor (istoricã, arhitecturalã, ambientalã sau de orice altã naturã).
Compozit ia arhitecturala trebuie sã redescopere ceea ce este propriu, specific (incluz and
deopotrivã cuno stinte si practici) care sã determine un obiectiv chiar si industrial sã devinã un
virtuos tezaur. In perioada actualã, post industrialã, c and industria inceteazã a mai fi o activitate
economicã dominantã, mo stenirea se ridicã deasupra laturii economice si lasã cultura sã
comunice prin limbajul semnelor, al formelor arhitecturale.
Incorporarea ruinelor clasice in structurile urbane noi, reutilizarea elementelor templ elor
antice in arhitectura bisericilor cre stine, presupune recuperarea nu numai a materialelor, dar si a
tehnicilor si modelelor noilor tipuride arhitecturã, “o recuperare a unui patrimoniu istoric ce

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

21
prezintã diverse tipologii, incluz andu-le si pe cele in dustriale ”.10 Toate acestea sunt fenomene,
care denotã o for tã iner tialã, care in arhitecturã pare mai tenace dec at in artele vizuale, o
permanen tã care contribuie la longevitatea for tei fizice a operelor arhitectonice.
Identificarea eficient a, caracterizar ea si stabilirea priorit atilor sunt esen tiale, in special
avand in vedere num arul mare de situri care necesit a tratament. Definirea siturilor pentru
procesul de regenerare presupune stabilirea unui poten tial de dezvoltare si o surs a de capital care
sa sustina regenerarea. Astfel, putem distinge urm atoarele forme de dezvoltare:
1. Auto -dezvoltarea – Acestea sunt situri de importan ta local a si regional a, cu o valoare
de proprietate ridicat a si costuri reduse reabilitare.
2. In curs de dezvoltare (pasive) – Acestea sunt situri de importan ta local a si regional a, cu
poten tial de dezvoltare specific, dar insotite de riscuri de dezvoltare.
3. Nu sunt in curs de dezvoltare – sunt situri f ara poten tial de dezvoltare, cel pu tin in
viitorul apropiat .

Contextul socia l
Incepand cu anii 1960 functia si statutul social a l culturii s -au schimbat drastic, fara sa fie
un domeniu privilegiat al claselor superioare. Spatiile desti nate culturii devin d in ce in ce mai
diferite in contextul social, de la spatii mari, ample la teatru de strada si concerte in aer liber.
Acestea au evoluat din ce in ce mai mult catre pub lic, pe o scara din ce in ce mai larga si mai
diversa, manifestatii culturale de strada, concerte muzicale si piese de teatru desfasurate in spatii
dezafectate, concerte muzicale in pietele publice ale oraselor, spatii de expozitei stradale.
Putem identifica cateva caracteristici ce au dus la schimbarea percep tiei spatiale a
activitatilor culturale :
-spatiile culturale contribuie la consolidarea sentimentului de apartenenta in oras, intr -o
comunitate urbana, dincolo de orice origine sociala sau etnica. Ele pot fi identificate impreuna cu
contextul urban , contribuind la dezvoltarea unei noi identitati culturale.
-indivizii ce iau parte la activitati culurale incep sa isi recapete increderea si stima de
sine, prin urmare , la un nivel subie ctiv si personal ajung sa se integreze in cadrul comunitatilor.
-se permite introducerea unor noi forme de recunoastere pentru potentialul si creativitatea
oamenilor sau a comunitatilor, indife rent de indice economic sau educ ational.
-invatarea reciproca prin acti uni si imaginatie creativa, integrarea tineretului in cadrul
activitatilor culturale.
-stimularea creativitatii; exprimarea creativitatii in mod colectiv sub forma unui produs
creativ. Creativitatea “patrunde ” prin toate nivelurile societatii.

10

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

22
-activitati culturale; noi forme de democratie partici pativa, participarea la discutii
deschise de informare a populatiei.

DE COMPLETAT

Factorii economici

According Rypkema’s research, for entities that need to control occupancy costs, in this
case self -supported artists and entrepreneurs and non -profit org anizations, typical office park or
shopping center rent levels are often too high. Additionally, such spaces tend to lack diversity in
terms of size and type of rental space required b y creative industry businesses. In their discussion
of consumption in urban areas and increasing demand for urban amenities, Glaeser et al (2001)
identify four critical urban amenit ies: variety of services and consumer goods, aesthetics and
physical setting, good public services, speed or ability to transport people places quickly.
Though not explicit advocates of historic prese rvation, the authors assert the presence of
aesthetically pleasing or unique building stock can be a distinct advantage in the consu mption
value of cities. The presence of aesthetically plea sing building stock is directly related to historic
preservation. Furthermore, in comparing U.S. cities with significant h istoric building stock with
their European counterparts, the authors assert that European cities with “architectural legacies”
seem to “buffer the cities against any temporary downturns in productivity” suggesting that
historic buildings contribute to the retention of a city’s o verall value and its ability to recover
from economic downturn. Conversely, the authors arg ue that cities without physical beauty have
lower levels of human capital and are at a permanent disadvantage due to their lack of aesthetic
amenity.
Aportul tehnic

3.Diversitatea spatiului cultural

4.Tipuri de i nterventie
Cand vine vorba de metodele puse in aplicare pentru reabilitarea fostelor unitati
industriale, dinmensiunea obiectivul ui este fundamentala. In aceasta privinta, cladirea sau grupul
de cladiri, situl sau peisajul industrial, trebuiesc tratate sepa rat, datorita problemelor spectifice
impuse de fiecare domeniu. Astfel conversia “cladirilor singulare”, pentu a indeplini cerintele
functionale, implica un proces dificil, determinarea metodei corespunzatoare de interventie fiind
direct influentata de car acteristicile constructive si arhitecturale ale obiectului studiat. In ceea ce

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

23
priveste “ansamblurile de cladiri”, relatiile dintre obiectele de arhitectura si starea lor de
degradare devin esentiale in acest proces. Cladirile industriale reprezinta cato goria dea mai
dificila de reabilitat a patrimoniului arhitectural, datorita dimensiunilor spatiului si a gradului
mare de degradare; o data cu relocarea centrelor de prodictie, cladirile industriala nu au mai fost
puncte de interes, devenind focare de polu are vizuala in contextul urban.
Proiectele de reabilitare industriala necesita adesea conservare si transformare selectiva a
cladirilor valoroase din punct de vedere arhitectural si indentitar; cladirile ramase, fara potential
de conversie sunt demolate pentru a face loc insertiilor noi. In cazuri rare, intregul complex este
salvat, fara pierderea intrgritatii sale formale.
Specialistii sustin ca reabilitarea selectiva a “fragmentelor” cladirii, poate duce la o
pierdere permanenta a autenticitatii si a c aracterului identitar, interventiile facute fiind doar o
reprezentare distorsionata a trecutului. prin midificarea unitatii compozitionale, complexul isi
poate pierde coerenta, devenind neinteles. Pe de alta parte, mentinerea neschimbata a unitatii
industr iale limiteaza clar posibilitatile de reutilizare si dezvoltare a obiectului. De assemenea, nu
este rezonabil, nici durabil, de a actiona asupra elementelor izolate si de a ignora peisajul
imprejurimilor. Raspunsul la aceasta problema consta intr -o abordar e holista, care solicita sa ia
in considerare cladirile si imprejurimile sale ca in intreg.
Strategia folosita pentru revitalizarea fostelor cladiri industriale ar trebui sa fie definita de
toate implicatiile care rezulta din schimbarea functiunii, prin l uarea in considerare a impactului
economic, social si cultural. De asemenea, in contextul actual, necesitatea de a pastra relicve ale
trecutului este echilibrata de longevitatea interventiei propuse. In plus reutilizarea patrimoniului
industrial este cara cterizata de nevoile actuale ala noilor utilizatori si cerintele de conservare
impuse de legislatia fiecarei tari in parte. Eventualele abordari trebuie analizate global,
considerand cladirea industriala ca un spatiu dificil de adaptat la o noua functiune.
In func tie de domeniul de aplicare, s -au putut stabili câteva categorii de reconversii :
reconversia individiual a- presupune limitarea asupra unei singure construc tii a procesului de
reconversie si modificarea func tiunii acesteia, cu scopul de a stabili n oi rela tii cu fondul construit
existent.
reconversia par tiala- se aplic a doar pentru anumite construc tii din cadrul marilor
ansambluri ce nu pot fi convertite in realitate.
reconversia integrat a – acest process presupune o serie de investiga tii privind g eneza si
istoria ansamblurilor, rela tiilor lor cu teritoriul, poten tialele func tiuni si implica tiile acestora in
urma interven tiei.
reconversia temporar a- reconversia unei cl adiri poate fi provizorie, nefiind utilizat a
decât o anumit a parte din zi, câteva zile pe s aptamâna, un sezon pe an sau câ tiva ani la rând.

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

24
reconversia urban a- reprezint a un proiect de anvergur a ce implic a un intreg ansamblu
urbanistic, o anumit a zona a ora sului, având ca scop revitalizarea si modernizarea zonei in cauz a,
precum si identificarea componentei specifice locului.

DE COMPLETAT

IV.Modalitati de conversie industrial -culturala (Studii de caz)
 SESC Pompeia / Lina Bo Bardi / São Paulo,Brazilia
 Alveole 14/
 Stanislavsky Factory / John McAslan + Partners / Moscova,Rusia

Matadero Madrid (Factoría Cultural )
echipa de arhitect i: Office for Strategic Spaces
locatie: Paseo de la Chopera, 14, 28045 Madrid, Spania

Matadero Madrid se intinde pe o suprafata de 65,000 mp si este situat in zona industriala
a Madridului, fiind sustinut si finanatat de departamentul de turism, sport si arte a consiliului
orasului. Un vechi abator construit in 1924 Matadero a suferit in anii 80 si 90 o serie de renovari
ce aveau ca rol transformarea complexului ; pastrandu -i aspetul initial dar refunctionalizandu – l ,
adapostind, in prezent numeroase activitati culturale.
In brosurile de prezentare, proiectul este definit a un imens laborator dedicat artelor si
interdisciplinaritatii, un spatiu in stransa legatur a cu orasul. Misiunea lui este aceea de a incuraja
dialogul intre artisti si intre artist si public, de a constru i un mediu propice conceperii obiectului
de arta, oricare ar forma sa, si promovarea educatiei prin mijloace clasice sau interdisiplinaritate
si stabilirea de legaturi cu alte centre atat la nivel national cat si international.

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

25

Activitatile adapostite de Matadero includ Ateliere de dans si teatru, literature, filosofie,
muzica, cinematografie, design industrial si vestimentar, arhitectura, urbanism si peisagistica.
Pe langa succesul avut in randul publicului , particularitatea proiectului este aceea ca permite
implicarea tuturor persoanelor in activitatile desfasurate; intr – un parteneriat se are ca scop
promovarea acestora, garantand ind ependent si viabilitatea initiativelor.

In prezent, Matadero Madrid este format din 9 institutii permanente, adapostite de un
centru artistic, fiind primul “modul” al ansamblului. Patru dintre ele sunt Organizatii publice
dependente de Consiliul administr ativ al orasului: Intermediae , un spatiu ce gazduieste activitati
destinate membrilor comuitatilor locale, Naves del Espaniol, un teatru renumit atat pe plan
national cat si international , Oficina de coordinacion, ocupat cu module de locuit pentru artisti ,
arhive si spatii destinate activitatilor in aer liber si , in final, Calle si Plaza Matadero si Cineteca
Madrid , spatii dedicate montajelor nom – fictionale si documentare. Restul sunt institutii private :
Central de Diseno, Extension AVAM, Casa del lect or, Fundatia Sanchez Ruiperez si Factoria
Cultural, ce au ca scop principal dialogul intre artisti, mentori si promoteri.
Bugetul total alocat proiectului a fost de 122,3000,000 € municipalitatea investind 45.1 &
din valoarea finala iar restul fiind acordati de fonduri europene si private. Impactul avut asupra
societatii poate fi analizat din doua puncte de vedere; cel al regenerarii urbane si cel al
dezvoltarii economice si profile -raising.
Activitatile ce au loc in cadrul Centrului Cultural au avu t impact, in primul rand, asupra
regenerarii urbane intr – o zona diferita de cea centrala; fiind un exemplu de reabiltare atent
gandita si axata pe culturalitate si vitalitate. In acelasi timp este si un mijloc de dezvoltare
economica a zonei din sudul Mad ridului extinzand aceasta componenta culturala si in alte zone
ale orasului prin intermediul Intermediae Extendido .

Conversia patrimoniului arhitectural industrial in contextul cultural contemporan

26
Principalul impediment, in stadiul initial, a fost nevoia unei noi arbordari in procesul
reconversiei, lucrandu – se cu spatii “scoase din uz” aflate la periferia orasului. O alta p rovocare a
reprezentat – o lipsa, fara de care spatiul nu isi puteau indeplini scopul.
Hangar 16
Cinema Center
Nave de Música

V.Concluzii (Directii,,Oportunitati ,Recomandari )

As mentioned above, the relationship between industry and cities is a constantly changing
and mutual one, any intervention on the existing industrial heritage having major implications
upon the urban environment. As opposed to the demolition and dismantling of industrial units,
the regeneration of former industrial sites can be seen as an essential component of the urban
evolution, b eing inseparable from the changes that are experienced by the contemporary city.
The rehabilitation of former industrial areas involves the creation of a well -defined strategy
based on the determination of the optimal balance between preservation and tran sformation. The
reuse of industrial heritage entails the reconciliation between the current needs of the new users
and the con servation requirements imposed by the patrimonial asset, in order to maintain the
character of the patrimonial asset. In this regard, the process of rewriting the history – by
converting the former industrial areas – must take into account all the implicat ions that this action
could have upon the built heritage and on the cultural identity of the community. Therefore, the
change in paradigm, resulted from the transfomation of the industrial unit from a place of
production into a place of consumptions, shou ld be thoroughly analyzed. In order to respect the
uniqueness of the intervention area, the rehabilitation projects must be carried out with
responsibility, by considering the valuable components incorporated by the industrial object. In
this respect, the reuse of former industrial buildings, by proposing appropriate new functions,
allows the preservation of the built heritage, while contributing to the remodeling the targeted
area.