Dr. SUCIU Sorin Gheorghe, lector universitar Tg.-Mureș 2017 2 Universitatea Sapientia Cluj -Napoca Facultatea de Ș tiințe Tehnice și Umaniste Tg. -… [601945]

Universitatea Sapientia , Cluj -Napoca
Facultatea de Științe Tehnice și Umaniste ,Tg.- Mureș
Departamentul de Lingvistică Aplicată

LUCRARE DE LICENȚĂ

Student: [anonimizat]án Margit

Cadru didactic îndrumător:
Dr. SUCIU Sorin Gheorghe, lector universitar

Tg.-Mureș
2017

2

Universitatea Sapientia Cluj -Napoca
Facultatea de Ș tiințe Tehnice și Umaniste Tg. – Mureș
Departamentul de Lingvistică Aplicată

Umorul verbal în traduceri literare – Aspecte din
romanul Piszkos Fred, a kapitány , de Rejtő Jenő

Student: [anonimizat]án Margit

Cadru didactic îndrumător:
Dr. SUCIU Sorin Gheorghe, lector universitar

Tg.-Mureș
2017

3
Sapientia Hungarian University of Transylvania
Faculty of Tec hnical and Human Sciences, Tg. – Mureș
Department of Applied Linguistics

Verbal Humour in Literary T ranslations – Aspects
from Rejtő Jenő’s novel, Piszkos Fred, a kapitány /
Dirty Fred, The Captain

Student: [anonimizat]án Margit

Supervisor:
Suciu Sorin Gheorghe, PhD, assistant professor

Tg.-Mureș
2017

4
Cuprins
Table of Contents ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 6
Abstract ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 7
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
1. Rejtő Jenő (1905 -1943) – Viața și opera ………………………….. ………………………….. ……….. 11
1. 1. Scurtă prezentare a romanului ………………………….. ………………………….. …………………….. 13
2. Traducerea operei literare – repere teoretice ………………………….. ………………………….. ….. 15
2.1. Pretraducerea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 15
2.2. Inspirați a traducătorului ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 16
2.3. Respectarea ideilor și conținuturilor textului sursă ………………………….. ………………….. 17
2.4. Dificultăți întâlnite în procesul traducerii ………………………….. ………………………….. …… 18
2.5. Metode de traducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 18
3. Umorul verbal – repere teoretice ………………………….. ………………………….. ………………….. 20
3.1. Definirea umorului/ comicului ………………………….. ………………………….. …………………. 20
3.2. Surse ale umorului verbal ………………………….. ………………………….. ………………………… 20
4. Compararea aplicată a romanului maghiar cu traducerea sa în limba română ……………… 22
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 44
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 47

5
Table of Contents

Table of Contents ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 6
Abstract ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 7
Introduction ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 8
1. Rejtő Jenő (1905 -1943) – The Life and Work ………………………….. ………………………….. .. 11
1. 1. The Novel’s Plot ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 13
2. On Translating Literary Works – Theoretical Approaches ………………………….. …………… 15
2.1. Pre-Translation ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 15
2.2. Translator ’s Inspiration ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 16
2.3. On Maintaining the Source Text’ s Original Ideas and Form ………………………….. ……. 17
2.4. Difficulties Occuring in the Translational Process ………………………….. …………………… 18
2.5. Translation Methods ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 18
3. The Verbal Humour – Theoretical Approaches ………………………….. ………………………….. 20
3.1. Defining the Humour ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 20
3.2. Verbal Humour’s Sources ………………………….. ………………………….. ……………………….. 20
4. The Comparison of the Original Novel and its Romanian Translation ……………………….. 22
Conclusions ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 44
Bibliography ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 47

6
Rezumat

După cum arată și titlul, această lucrare a fost scrisă pentru a releva felul în care apare
umorul verbal în traducerile literare, mai exact în romanul cunoscut al lui Rejtő Jenő ( sub
pseudonimul P. Howard), Piszkos Fred, a kapitány.
Structura lucrări i noastre conține următoarele patru părți principale:
 Introducere
 Elemente teoretice din l iteratura de specialitate legate de strategii și
metode adecvate/ neadecvate folosite în procesul traducerii operelor literare și
non-literare
 Partea practică: compararea aceleiași surs e de umor verbal în cele două
limbi , maghiară și română
 Concluzie
Întrebarea pusă de teza noastră este: oare se poate traduce umorul verbal cu adevărat,
adică este posibil ca traducătorul să rezolve cu succes dificultățile care pot apărea atunci când
transformă elementele conținând umor verbal din limba sursă în limba țintă?
Scopul lucrării noastre este de a găsi acele metode și tehnici de traducere folosite cel
mai des, care pot ajuta traducătorul în a reprezenta cât se poate de fidel aceleași efecte ale
umorului , așa cum apar în textul sursă, fără prea multă omisiune.
În secțiunea practică a tezei, d upă ce parcurgem o parte din locurile comune din
domeniul teoriei comicului/ umorului , pe de o parte, precum și metode le și tehnici le de
traducere ale acestuia , pe de alta, vom compara secvențe din roman care conțin umor verbal,
cu expresiile echivalente sau reprezentative ale acestora din limba țintă . Pasul următor îl
reprezintă opinii le și sugestii le personale în legătură cu reușita sau nereușita traducerii
respectiv ei secvenț e.
În ultima parte a acestei lucrări, vom reuni rezultatele aflate de -a lungul cercetării,
punctele tari și cele slabe ale acesteia, precum eventualele direcții în care s-ar putea dezvolta
această lucrare.

7
Abstract

As the title suggests, this thesis was written in order to reveal the way in which verbal
humour appears in literary translations, more specifically, in the Romanian translation of
Rejtő Jenő’s famous novel ( under P. Howard pseudonym ), Piszkos Fred, a kapitány/ Dirty
Fred, The Captain .
The structure of this thesis will contain the following four main parts:
 Introduction
 Literature overview regarding theoretical approaches on the translation
of verbal humour, translational strategies and methods used in literary and non –
literary works
 Practic al section: the comparison of the same source of humour in the
two different languages, Hungarian and Romanian
 Conclusion
Our thesis asks a simple question: can verbal humour really be translated into another
language, in other words, can a translator successfully solve the numerous difficulties that
may add up when transforming the verbal components of a comical phrase from the source
language into the target language?
The purpose of our thesis is to find the most commonly used methods and techniques of
translation, which can help the translator to represent as accurately as possible the same
effects of humour from the source text, without too much omission.
In the practical part of our thesis, after an overview on some common places in the
theoretical approaches on verbal humour’s translation, translation strategies, methods,
techniques, as well as difficulties of translation in general, we will compare sections from the
novel that contain verbal humour, with their equivalents or representatives in the target
language, followed by personal opinions and suggestions on the topic.
In the last part of this thesis, we will conclude the results we have come across during
this research, as well as other possible ways and ideas on how this thesis could be developed.

8
Introducere

Traducerea literară, adică transcrierea unei opere literare dintr -o limbă cunoscută în alta,
necesită multă atenție și des tulă pregătire în ceea ce privește cunoașterea tuturor detaliilor mici
și ascunse care pot apărea în traducerea poezi ei și proze i, pe lângă cunoașterea ambelor limbi
la un nivel cel puțin remarcabil. Lipsa sau incapabilitatea de a îndeplini aceste cerințe, aceste
„legi nescrise” , poate aduce cu sine rezultate mai puțin precise, traduceri mai slabe, niște
creații literare care nu redau aceleași întâmplări și sentimente, nu au același efect asupra
cititorului precum textul original.
Nu este de ajuns ca textu l literar tradus să conțină , cuvânt cu cuvânt , toate elementele și
expresiile găsite în textul sursă, acesta trebuie să provoace aceleași emoții, trebuie să trimită
același mesaj , la fel ca original ul. În majoritatea cazurilor, nu este suficient nici dacă un
traducător știe limba străină la un nivel foarte bun sau chiar la nivelul limbii materne, nici
dacă știe despre ce se vorbește în operă sau la ce s -a gândit , concret , scriitorul respectiv . Dacă
traducătorul nu are și talent de scriitor, dacă nu are abil itatea de a crea opere literare
individuale, nu va avea prea mult succes în acest domeniu.
Bineînțeles, nu este imposibil ca traducătorul să fie chiar așa de bun și de talentat, să
aibă atâta experiență profesională încât traducerea pe care o face va depăș i nivelul operei
literare originale. Această situație se poate întâmpla și în cazul în care limba în care se face
traducerea este o limbă mai expresivă, are mai multe cuvinte potrivite în ceea ce privește
exprimarea sentimentelor și a mesajului general al operei.
Literatura este o creație artistică, care exprimă numeroase imagini și sentimente, diferite
idei și fapte inspirate din realitate. Deoarece sunt atât de pline de acțiune și energie, descriu și
prezintă atâtea întâmplări și diverse emoții omeneșt i, traducerea acestor opere literare poate să
pară, și chiar este, o adevărată provocare, o problemă dificilă pentru orice traducător. Acest
fapt reiese din aspectul unic al literaturii, unde traducătorul trebuie să redea nu numai sensul și
semnificația ex presiilor găsite în limba sursă, ci și aceleași emoții și sentimente care apar în
textul original, adică trebuie să traducă textul în așa fel încât , în limba țintă , să provoace
același efect cititori lor.
Pentru că în literatură se procesează idei, sentimen te și emoții, nu e de mirare că , de
foarte multe ori , și umorul se găsește printre ele, ca un mijloc de exprimare al lor. Diverse

9
teorii și interpretări au abordat deja conceptul de umor , din mai multe perspective. Ceea ce
este important , însă, este faptul că umorul nu neapărat și nu întotdeauna provoacă râsul, cum
nici manifestarea râsului nu este neapărat determinată de umor.
Umorul verbal este unul dintre cele mai dificile feluri ale umorului , când vine vorba de
a-l traduce într -o altă limbă, datorită caracteristicilor sale de a depinde de acea limbă în care se
manifest ă. De multe ori, umorul verbal este considerat intraductibil , tocmai din această cauză.
Traducătorii se pot confrunta cu aceast ă problemă de fiecare dată când întâlnesc acest
tip de umor în opere literare, deoarece trebuie să găsească un mod potrivit pentru a -l traduce ,
efectiv , în limba țintă, fie prin găsirea unei expresii echivalente cu cea originală, fie prin
traducerea propri u-zisă a acesteia, dacă -i cazul, deci , prin folosirea oricărei metode care
contribuie la redarea impresiei inițiale din sursa originală.
În această lucrare vo m compara romanul cunoscut al lui Rejtő Jenő, o operă literară
comică, Piszkos Fred, a kapitán y (Rejtő, 2002 ), cu varianta sa tradusă în limba română de
Victoria și Constantin Olariu, Fred -Jeg, căpitanul (Rejtő, 1991 ).
Comparându -le, vo m încerca să găs im răspunsul la întrebarea dacă se poate traduce
umorul verbal, adică este posibil ca traducătorul să poată ieși cu succes din capcana
elementelor de limbaj , care par intraductibile, atunci c ând transpune textul sursă în textul țintă.
Scopul este de a găsi acele metode și soluții posibile, cu ajutorul cărora elementele de
limbaj, care conțin umor verbal, pot fi traduse în textul țintă în așa fel, încât acesta nu va suferi
nicio lipsă de conținut față de cel original.
Vom examina atât cercetări deja existent e pe subiect, cât și literatur ă de specialitate
pentru a putea găsi eventuale răspunsuri la întrebări le și probleme le menționate mai sus, dar
nu numai, ci și la rezolvarea dificultăților de traducere , în general. Metodele folosite în acestea
le vo m aplica în compararea romanului original al lui Rejtő Jenő cu varianta tradusă în limba
română.
După cercetarea informațiilor existente pe subiect, și evaluarea cu grijă a acestei opere
literare, vo m formula câteva observații și propuneri legate de teza noastră , ce răspunsuri am
găsit și ce soluții, care sunt metodele utile, dar și cele nesatisfăcătoare , iar ideile și părerile
proprii , obținute astfel , le vo m cuprinde în concluzia acestei lucrări.
Din punctul de vedere al metodologiei folosite în teza noastră, putem spune că această
cercetare este una de tip constatativ , pentru că am încercat să cunoaștem și să descriem un

10
aspect al domeniului nostru de specializare, și anume traducerea um orului ver bal în opera
literară, prin metoda comparativă. De asemenea, stilul de citare la care am apelat este APA.

11
1. Rejtő Jenő (1905 -1943) – Viața și opera

Cu siguranță, scriitorul cunoscut sub pseudonimul P. Howard, Rejtő Jenő este singurul
scriitor maghiar, ale cărui opere sunt la fel de citite precum cele ale lui Jókai Mór, dacă nu și
mai mult – cu toate că nici măcar numele lui nu apare în cea mai amplă i storie a literaturii, sub
nicio formă (apare numai în Enciclopedia Literară Maghiară ). Istoria literaturii nu a luat în
considerare nici faptul că era un scriitor talentat, dar nici faptul că a existat vreodată , deși
acest Rejtő -Howard face toți cititorii diferitelor generații să râdă, de mai mult de opt decenii.
Pseudonim ul său, P. Howard, nu are farmec pronunțat cu accentul sofisiticat al
englezilor, ci trebuie spus cu accentul acela tipic al maghiarilor, Hovard, sau chiar Péhovard:
așa și-a zis el, așa îi spun numele și cititorii. Nici numele lui nu poate să fie luat prea în ser ios,
precum niciun enunț al lui. Î n același timp, trebuie să știm că această formă a întregii sale
opere este, de fapt, o confruntare cu acel monstru, care, cu toate că a râs de el toată viața, a
reușit să -l înghită, în final .
Rejtő Jenő era, de fapt, tipul de bărbat care avea stilul de viață tipic, de parcă viața sa
ar fi fost narată chiar de P. Howard. Era un bărbat foarte slab, înalt, chel din tinerețe, care în
fiecare vară stătea pe terasa de la cafeneaua japoneză de pe strada Andrássy, având în fața lui
o grămadă de hârtie și călimara cu cerneală, cu un stilou în mână, scriindu -și harnic romanel e,
cu litere foarte mici. Vis -à-vis de acel loc se afla editura Nova, care era axată pe publicarea de
romane mai ușoare, unde autorii erau plătiți cu un foarte slab onorariu și numai pentru
manuscrisele terminate complet. După primele romane, Rejtő Jenő a începe să primească un
onorariu foarte mare, când, pe tot teritoriul Ungar iei, cititorii așteptau cu nerăbdare noile cărți
ale lui Howard. Și scriitorul nostru a fost plătit numai pentru manuscrise, dar onorariul era
fixat pentru fiecare rând. Prin urmare, dacă Rejtő dorea o cafea, pur și simplu, rupea două -trei
rânduri din te xtul scris, și acestea conțineau și bacșișul, iar ospătarul șef mergea repede la
Nova și încasa contravaloarea acestor rânduri, editura lipind ciornele de hârtie pe materialul
deja trimis. Iar atunci când scriitorul avea nevoie de haine noi, croitorul era plătit cu trei -patru
pagini terminate, acesta primindu -și plata la fel ca ospătarul de la cafenea.
În fiecare seară el urca pe tramvai și se ducea la Lipótmező, la faimosul balamuc,
deoarece acolo locuia din cauza unor tulburări nervoase serioase, însă er a eliberat ziua, fiindcă
nu era o amenințare față de sine și de public. Într -o seară a ajuns acolo cam târziu, poarta fiind

12
deja închisă, el începând s -o lovească cu picioarele. Gardianul de serviciu l -a întrebat ce caută.
„Îmi caut dormitorul” – răspunse el. „Ați înnebunit?” – strigă la el gardianul. „Da, de aceea am
aici dormitorul!”
Această situație ar putea să apară fără probleme în orice roman -Howard. Iar drumul
vieții de până atunci nu era cu nimic mai puțin de Howard. Fiul unei familii din clasa de
mijloc din Budapesta, s -a hotărât să meargă la școala de teatru, deoarece se zicea că avea
talent, ceea ce i -a îngrijorat părinții, însă, înainte de a o fi terminat, nu a mai avut chef să fie
actor, mai bine a pornit să vadă lumea. A umblat prin toată Europ a de Vest – pe jos, mai ales
în Franța – trecând frontierele, mai degrabă fără viză, ceea ce a rezultat în perioade mai scurte
sau mai lungi petrecute în închisori, unde s -a împrietenit cu oamenii de treabă. Uneori își
făcea banii din muncă ocazională, ca să mai poată umbla aiurea.
Esența acestui umor howardian poate fi înțeleasă cel mai bine numai de către oamenii
care pot mărturisi că, în pericol, în lagărele de concentrare, în mijlocul realității dure, aproape
de moarte, se pot auzi și cascade de râs, chiar dacă unele dintre ele sunt hohote isterice.
Să nu uităm nici de faptul că acest scriitor a devenit bolnav psihic datorită trecutului
său aventuros și situației mondiale nefavorabile, ajungând, după cum subliniam mai sus, în
spitalul pentru b olnavi psihici… între timp, își scria cele mai comice romane, care au făcut și
fac pe mulți să râdă. Nici munca grea nu i -a făcut bine nervilor, prin urmare nici nivelului
artistic al operei. Rejtő este un scriitor foarte inconstant. Are doar puține roma ne care nu sunt
caracterizate de lipsa eleganței în exprimare, sau chiar conțin părți foarte slabe. Însă, chiar și
în operele lui scrise în grabă, există pagini care aparțin celor mai reușite feluri de umor.
Limbajul, câteodată, este plin de jocuri de cuvi nte geniale, alteori conținând pagini întregi de
propoziții extrem de slabe ca exprimare artistică. Sentiment autocritic nu avea, doar pe ici pe
colo, la început, iar mai târziu chiar deloc. Dar nu este de mirare că această formă de literatură
place tuturo r, chiar și celor cu standarde literare mai ridicate.
Scriitorul , grav bolnav psihic , a fost deportat în Rusia, pe front, iarna, când era așa de
frig afară, încât se depășea u frecvent minus 50 de grade. La dezastrul retragerii – care a
început în 12 ianuarie – nu a mai luat par te. Pentru că sistemul imunitar i -a slăbit așa de rău, i-
a fost de ajuns frigul, situația de trai insuportabilă și pericolul permanent . A murit în ziua
anului nou, în 1943.

13
După război , responsabil ii literatu rii oficiale îi considera u operele prea ușoare, și nu le –
au publicat. Datorită acestui fapt, cărțile lui au fost vândute și cumpărate pe piața neagră,
pentru sume incredibil de mari.
Când, în sfârșit, în vara anului 1956, i-a apărut din nou car tea A láthatatlan légió –
vânzătorii de pe piața neagră l -au amenințat pe conducătorul editurii, că îl vor împușca dacă
mai î ndrăznește să publice ceva de Howard, că le strică afacerea . Acest fapt este la fel de
absurd de parcă ar fi fost una dintre ideile lui Rejtő Jenő. Editorul , însă, nu a fost împușcat,
până la urmă , iar romanele lui Howard sunt publicate din n ou în foarte multe exemplare, fiind
foarte populare.
În istoria literaturii , însă, tot nu -i apare numele , nici în ziua de azi. Faptul acesta este la
fel de absurd (Hegedüs , 1976, passim ).
1. 1. Scurtă prezentare a romanului
„- Domnule, am venit după cuțitul meu!
– Unde l -ai lăsat?
– Într-un marinar, sau așa ceva.
– Cum era cuțitul?
– De oțel. Cu lamă subțire, puțin curbat. Nu l -ai văzut?
– Stai! Ia-o-ncetișor. Ce fel de mâner avea?
– Scoică.
– Din câte bucăți?
– Dintr -una singură.
– Atunci e -n regulă. Cuțitul e -aici!
– Unde?
– Înfipt în spatele meu.
– Mulțumesc!
– Mă rog, cum vrei (…)” (Rejtő , 1991, p. 5 ).
Cu aceste cuvinte își începe aventura spre tronul regal personajul principal al romanului,
Jimmy Gurălată, care a primit acest nume datorită faptului că i se lățește gura până la urechi ,
atunci când râde. Omul este caracterizat de către autor ca fiind un leneș, un caracter de pierde –

14
vară, căruia îi place să pe treacă mult timp în baruri și să facă multe probleme celor di n jurul
lui.
Jimmy devine fochist (noaptea) și ospătar (ziua) pe un vapor de lux, numit Honolulu
Star, din care cauză fiind foarte epuizat mai tot timpul. Tocmai de aceea , toți pasagerii
vaporulu i sunt convinși că ceva nu este în regulă pe vapor, deoarece și fochistul, și ospătarul
adorm tot timpul, dându -și cu părerea că, probabil , este vorba de o boală a somnului sau ceva
de acest gen. Cauzele sunt , bineînțeles , misterioase. Datorită acestei „bo li”, și unei fantome,
Jimmy face cunoștință cu un principe care călătorește incognito, numit St. Antonio, cu care
schimbă locul. După acest schimb misterios, principele adevărat ajunge în lumea interlopă, iar
personajul nostru, Maiestatea -Sa Jimmy Gurălată , la curtea regală. Chiar dacă nu e evident c ui
îi este mai greu să performeze în noul rol, le place mult acest stil de viață , neobișnuit, și fac tot
posibilul ca să profite din plin de ac eastă conjunctură .
Căpitanul, care dă și titlul romanului , va apărea în momente neașteptate, în situațiile cele
mai imposibile, rezolvând , într-un sfârșit , toate problemele, într -un mod la care nici nu se
aștepta cititorul.

15
2. Traducerea operei literare – repere teoretice
2.1. Pretraducerea
Înțelegerea completă a lucrării, a operei străine pe care dorim s -o traducem, este foarte
importantă. Este esențial ca traducătorul să cunoască toate aspectele, toate sentimentele,
intențiile ascunse care apar în textul sursă, înainte de a începe orice fel de traducere. Se poate
ajunge la g reșeli uimitoare și în cazul în care traducătorul literar nu știe foarte bine limba
respectivă, ci numai la un nivel superficial, deoarece nu va înțelege corect multe proverbe,
expresii și alte sensuri ascunse , care sunt specifice limbii sursă .
Ar fi o pretenție cam exagerată, imposibilă chiar, să cerem traducătorul ui literar să știe
limba străină respectivă la nivelul limbii materne. Este de ajuns dacă înțelege limba străină
numai atât de bine, încât nu se pierde nimic din cele citite , în procesul traduc erii. Dacă
traducătorul ajunge să știe o limbă așa de bine, încât n -are nevoie de alte mijloace care l -ar
putea ajuta – cum ar fi folosirea unor dicționare, comentarii, informații din alte surse sau de la
alți traducători – cu atât mai bine; dar nu este ni cio problemă nici dacă traducătorul ajunge la
înțelegerea textului sursă numai cu ajutorul acestor mijloace . Acest tip de traducere , însă,
necesită mult mai mult timp față de cel menționat anterior; când traducătorul știe limba străină
la un nivel excelent , se poate apuca de treabă imediat, pe când unul care nu știe limba atât de
bine, trebuie mai întâi să se uite în alte materiale, alte surse, eventual să facă mai întâi și o
traducere mai slabă, cuvânt cu cuvânt, ca să aibă ceva habar despre ce se vorbește în textul
sursă. Numai după aceea se poate apuca de traducerea literară propriu -zisă.
Nici cel mai amplu, cel mai bogat, cel mai bun dicționar nu conține toate cuvintele și
toate expresiile pe care o anumită limbă le poate avea. Limbile se dezvoltă, se schimbă, unele
expresii își pierd semnificațiile, altele capătă sensuri noi și diferite față de cele originale.
Unele cuvinte pur și simplu dispar din folosință, altele reapar. Unii scriitori vor inventa
cuvinte și expresii noi, pe care apoi și alții le vo r folosi; pe când alți scriitori vor începe să
folosească cuvinte și expresii învechite, cu semnificații noi sau diferite față de cele anterioare.
Aceste cuvinte și expresii nu se află în niciunul dintre dicționarele existente,
bineînțeles, prin urmare, traducătorul degeaba le -ar căuta în vreunul dintre ele. În aceste
cazuri, trebuie neapărat să căutăm sensurile figurate ale cuvintelor, chiar dacă acest proces

16
necesită mai mult timp, chiar dacă trebuie să întrebăm editura respectivă, sau chiar și autorul,
dacă este cazul, ca să putem fi siguri că am înțeles corect cele citite în textul sursă.
Este mai bine , însă, dacă renunțăm la traducerea unei opere pe care nu am înțeles -o
complet. Dacă această situație este inevitabilă și , totuși , trebuie să procedăm cu mva și să
traducem, este obligatoriu să menționăm undeva, la începutul sau sfârșitul operei traduse, sau
să facem o notă undeva sub textul respectiv, unde explicăm faptul că, aici și acolo, cuvintele
acestea și acelea nu le -am înțeles în întregime, sau nu suntem siguri, deci expresia pe care o
folosim noi este numai una conjuncturală și nu reflectă neapărat înțelesul original din limba
sursă.
Esențial e să traducem mereu din sursa originală, și nu din traduceri deja existente.
Traducătorul poate să facă luc rări foarte slabe chiar și din surse bune în limba originală, cu
atât mai mult dacă lucrează din traduceri deja existente și nu prea bine făcute! Atunci
traducătorul pornește din expresii greșite și, transpunându -le în limba țintă , ajunge , astfel , la
erori și mai mari, pe lângă eventuale le greșeli ale sale.
Există cazuri chiar incredibile, în care traducătorul respectiv folosește o traducere la a
treia sau chiar la a patra mână! Așa ceva se întâmplă , de obicei , în cazul operelor scrise în
limbi exotice. De exemplu, o poezie din limba sanscrită se traduce mai întâi în engleză, din
engleză se face traducerea în germană, iar din germană în maghiară sau într -o altă limbă.
Fiecare traducător nimerește câte ceva din f rumusețea textului original, iar la traducerea finală
nici nu se mai poate recunoaște poezia originală. Așadar, este foarte important ca orice
traducător literar să lucreze numai din limba originală, și nu din alte traduceri ale operei
respective.
O traduc ere care nu se face din sursa originală, nu are drepturi literare totale. Cu alte
cuvinte, nimeni nu obligă traducătorul să traducă o operă care a fost scrisă într -o limbă pe care
el nu o știe. Există niște situații rar e în care traducerea la a doua sau a treia mână poate fi
necesară și acceptată, dar numai în cazuri restrictive, când sursele originale s -au pierdut și
numai traducerile acestora pot fi găsite (Radó, 1909, p p. 7-22).
2.2. Inspirația traducătorului
Înțelegerea textului sursă este , fără îndoială , primul pas al oricărei activități de
traducere literară. În cazul în care este vorba de o activitate poetică, de poezii, atunci nici

17
înțelegerea nu este de ajuns , aceasta trebuie să fie dublată de intuiție, de sentimente profunde.
Nu este de ajuns să înțeleg em cu mintea cuvintele, expresiile, figurile de stil folosite de către
poet, ci trebuie să simțim ecoul inspirației sale în inima noastră. Traducătorul literar se
comportă astfel ca un actor, care devine unul și același cu rolul pe care îl joacă. Precum
actorul, traducătorul literar trebuie să aibă capacitatea de a simți toate sentimentele exprimate
în cadrul operei, de a se pune în locul poetului, în starea de spririt a acestuia. Nu numai poetul
original are nevoie de inspirație de a crea ceva, ci și traducătorul literar.
Atâta compasiune, câtă trebuie pentru a traduce o operă lirică, se găsește numai la
omul cu talent pentru poezi e, așadar, numai un poet adevărat poate fi și un traducător literar
excepțional. Nu este neapărat necesar să fie un poet important, din cont ră, a fi un poet bun , cu
o personalitate unică și puternică , poate să rețină poetul -traducător în a se identifica cu
personalitatea unui alt poet. Faptul acesta nu înseamnă însă că un poet bun nu poate fi și un
traducător literar remarcabil, însă , această caracteristică se găsește mai ales la poeții cu un
nivel de talent mediu (Radó, 1909, p p. 22-24).

2.3. Respectarea ideilor și conținuturilor textului sursă
Gândurile scriitorului original trebuie să fie redate complet și corect, să nu se ia nimic
din acestea, dar nici să se mai adauge informații noi. La g ânduri, și nu neapărat la cuvinte ne
referim atunci când vorbim despre respectarea intenți ei scriitorului original. Dacă cineva
insistă prea mult asupra importanței cuvintelor, în majoritatea cazurilor , va ajunge să modifice
sau să schimbe gândurile scriitorului. Chiar și la cele mai simple cazuri trebuie să ținem minte
că obiceiurile de limbă pot fi diferite, iar traducerile prea literale pot să ducă la absurdități.
Este bine știut că există multe cuvin te și expresii care sunt intraductibile, în locul
acestora , deci, trebuie să scriem altceva ce se potrivește acolo. Astfel de exemple putem găsi
fără număr în orice limbă; fiecare popor are propriile lui cuvinte și expresii care provin din
obiceiuri și tra diții specifice numai lor, oamenilor vorbitori ai limbii respective, echivalentele
cărora , tocmai din acest motiv , nu le putem găsi în limbile altora.
Dacă zicalele și idiomurile sunt greu de tradus, atunci traducerea jocurilor de cuvinte și
a ambiguității necesită și mai multă atenție. Este evident faptul că acestea nu pot fi traduse ,
decât în foarte puține cazuri, trebui nd să fie înlocuite , deci, cu altceva potrivit, sau să se

18
renunț e complet la fol osirea acestor expresii în textul țintă. Dacă nu putem g ăsi o expresie
potrivită care să redea același efect ca cea originală, este mai bine să nu scriem chiar nimic, în
loc să încercăm să traducem fraza umoristică , cuvânt cu cuvânt.
Dacă anumite jocuri de cuvinte sunt importante în textul sursă și traducătorul literar nu
poate găsi nimic potrivit în limba țintă, atunci , eventual , le poate traduce cuvânt cu cuvânt, cu
condiția însă de a menționa undeva în pagină, sau într -o notă de subsol, de a explic a la ce se
referă fraza respectivă din textul original (Radó, 1909, p p. 36-43).

2.4. Dificultăți întâlnite în procesul traducer ii
Traducerea poate deveni o adevărată provocare, atunci când nu există aceeași expresie
sau același concept în limba țintă, care apare și în limba sursă. Majoritatea frazeologismelor se
află în această categorie, însă și în această situație se pot găsi soluț ii utile la probleme le
respective , așa cum ne propune și Klaudy Kinga : „Rareori este traducerea literală datoria
traducătorului; semnificațiile complete ale frazeologismelor (zicale, proverbe, expresii
idiomatice) nu se alcătuiesc automat din sensurile sep arate ale componentelor acestora, de
fapt, nici nu le traducem, ci mai degrabă le adaptăm ; căutăm acele zicale sau proverbe, pe care
vorbitorii limbii țint ă le folosesc în situații similare” (Klaudy, 2007, p. 69) .
2.5. Metode de traducer e
Dacă am vorbit deja despre dificultățile care pot apărea în procesul unui proiect de
traducere, este bine și să știm care sunt tehnicile și metodele cele mai folosite și utile într -o
astfel de situație. Următoarele categorii apar în volumul lui Klaudy, Languages in translation
(Klaudy, 2003, passim ):
 Operațiuni de transfer lexical ( Lexical Transfer Operations )
– Restrângerea de sens ( Narrowing of meaning, differentiation and
specification )
– Extinderea de sens sau generalizarea ( Broadening of meaning or
generalisation )
– Contracția de sens ( Contraction of meaning )
– Distribuirea de sens ( Distribution of meaning )

19
– Omisiunea sau implicitarea ( Omission of meaning )
– Adăugarea de sens sau explicitarea ( Addition of meaning )
– Schimbarea de sens ( Exchange of meanings )
– Traducerea antonimică ( Antonymous translation )
– Traducerea prin transformare totală ( Total transformation )
– Compensare ( Compensation )
 Operațiuni de transfer gramatical ( Grammatical Transfer Operations )
– Specificarea gramaticală și generalizare ( Grammatical spe cification
and generalization )
– Diviziunea gramaticală ( Grammatical division )
– Contracția gramaticală ( Grammatical contraction )
– Adăugarea gramaticală ( Grammatical addition )
– Omisiunea gramaticală ( Grammatical omission )
– Transpunerea gramaticală ( Grammatical transpozitions )
– Înlocuirea gramaticală ( Grammatical replacements )

20
3. Umorul verbal – repere teoretice
3.1. Definirea umorului/ comicului
După Dicționarul Explicativ , avem următoarele definiții:
– „Umorul înseamnă înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de
seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei inclinații.”
– „Categorie estetică aparținând sferei comicului, a cărei esență constă în
sublinierea incompatibilității sau absurdității laturilor unor situații considerate
firești” (DEX, 2009).
Umorul verbal este unul dintre cele mai dificile feluri ale umorului, când vine vorba de
a-l traduce într -o altă limbă, datorită caracteristicilor sale de a depinde de acea limbă în care se
manifestă. De multe ori, umorul verbal este considerat i ntraductibil, tocmai din această cauză.
3.2. Surse ale umorului verbal
Una dintre sursele cele mai considerabile , importante , ale umorului o constituie
polisemia cuvintelor. Pe lângă sensul denotativ al cuvântului se mai adaugă și alte sensuri
conotative, conținutul conceptual poate fi diferit de celelalte laturi ale semnificației
cuvântului, iar înțelesul concret va fi evident numai în cadrul contextului. Cele ma i multe
exemple de umor verbal se găsesc printre colocații, sintagme și idiomuri. Un alt exemplu ar fi
proverbele și zicalele, unde înțelesul principal al cuvintelor , de obicei , n-are nimic de a face cu
semnificația morală pe care acestea o exprimă (Berencsi, 1996, passim).
Omoni mele, adică acele cuvinte care au aceeași formă și se pronunță la fel, dar au
sensuri total diferite, sunt des folosite ca o sursă excelentă pentru umor verbal. La fel ca în
situațiile menționate mai sus, și în cazul omonimelor vom înțelege sensul cuvintel or numai în
context.
O altă sursă excelentă a comicului se află printre acele nume umoristice și speciale,
care dezvăluie o trăsătură concretă și caracteristică a unei persoane existente sau fictive, însă
nu neapărat este obligatoriu să fie ceva specific, ceva tipic persoanei; uneori este de ajuns să
fie un nume ciudat, pentru a provoca râsul. Exemple potrivite pentru această categorie le
putem găsi cu abundență în numeroasele opere literare ale lui Ion Luca Caragiale, cum ar fi

21
personajele comediei O scris oare pierdută : Tache Farfuridi, Iordache Brânzovenescu, Nae
Cațavencu, Agamemnon Dandanache și altele.
Există și o altă latură a comicului, în care autorul nu se folosește neapărat de niciuna
dintre sursele umorului menționate mai sus, ci se bazează pe efectul surprinzător al
evenimentelor neașteptate asupra cititorilor, atunci când aceștia se întâlnesc cu situații
uimitoare în opera aleasă, care are un moment decisiv, un rezultat final la care nu se așteptau.
Acest tip al comicului, care surprinde cititorul cu o schimbare amuzantă și neașteptată în
acțiunea operei, se numește comic de situație .

22
4. Compararea aplicată a romanului maghiar cu traducerea sa în limba
română

p. 8/ p. 7
„ – SEBES ÜLÉSEM MIATT óvatosnak kell lennem. Merre akar menni?
– Cu rana asta trebuie să fiu precaut. Încotro vrei să mergi?
– Nem tudom. Se pénzem, se dolgom.
– Nu știu. N -am nici bani, nici de lucru.
– Maradjunk a közelben, az orvos miatt. Ejnye, nem kérdeztem a vendéglőst, hogy
pipázhatok -e ilyen súlyos állapotban. Megkockáztassam?
– Hai să rămânem pe -aproape, din pricina doctorului. Drace, am uitat să -l
întreb pe stăpânul localului dacă pot să fumez în starea asta atât de gravă! Să
risc?
– Nyugodtan. Mi lehet belől e?
– Fumează liniștit. Ce ți se poate întâmpla?
– Semmi?
– Nimic?
– A világon semmi. Legfeljebb meghal. Az meg úgyis előfordulhat.
– Absolut nimic ! Cel mult să mori. Da asta ți se poate întâmpla oricând.
– Teljesen igaz. Hát ide hallgasson. Én vagyok a Honolulu -Star szállásmestere. Hogy
hívják magát?
– Foarte adevărat. Atunci ascultă. Eu sunt steward pe Honolulu -Star. Cum te
cheamă?
– Fülig Jimmy…
– Jimmy Gurălată. ”1

În acest fragment putem găsi comic de situație, deoarece steward -ul, suferind un
incident în urma căruia s -a ales cu un cuțin în spate, vorbește cu persoana care este
responsabilă pentru această faptă , având o discuție calmă, de parcă ar vorbi de lucrurile

1 Menționăm faptul că citatele din operă provin din edițiile Rejtő, Jenő. (2002). Piszkos Fred, a kapitány . Deva:
Corvin Kiadó , respectiv Rejtő, Jenő. (1991). Fred -Jeg, căpitanul , traducere de Victoria și Constantin Olariu.
București: Editura Porus . Paginile de unde provin citatele indică sursa originală, respectiv traducerea acesteia.

23
obișnuite ale vieții de zi cu zi. Cu toate că are un cuțit înfipt în spate, îl interesea ză numai
dacă poate fuma. Numele comic al personajului Fülig Jimmy este tradus Jimmy Gurălată, care
redă faptul că personajul are tendința de a râde mult, și când o face, gura i se lățește până la
urechi.
p. 9/ pp. 8 -9
„ – (…) Akar dolgozni?
– (…) Vrei să lucrezi?
– Nem.
– Nu.
– Miért?
– De ce?
– Elvesztettem a meggyőződésemet.
– Nu mai pot fi convins.
– És ez mitől jön?
– Din ce cauză?
– Tavaly Nápolyban loptam egy kockás felöltőt, és azóta úgy érzem, hogy úrnak
születtem. Elhatároztam, hogy többé nem dolgozom.
– Anul trecut am furat la Neapole un veston cadrilat și de atunci am senzația că
m-am născut să fiu domn. Am hotărât să nu mai lucrez.
– Azelőtt dolgozott?
– Înainte ai lucrat?
– Nem. De hiányzott az elhatározás.
– Nu. Dar îmi lipsea motivul. ”

În această scenă găsim umo r verbal, mai exact efect comic bazat pe semnificația
cuvântului elhatároz , care înseamnă se decide, se hotărăște . În exemplul de mai sus, comicul
reiese foarte bine în textul original, dar în varianta tradusă în română, traducătorul nu a folosit
aceleași cuvinte, și astfel nu se poate simți atât de bine partea amuzantă, cu toate că și așa este
puțin comic . În opinia noastră , traducătorul ar fi putut să rămână la forma hotărâre, spunând:
Nu. Dar îmi lipsea hotărârea . Cuvântul hotărâre , în limba română , are și nuanțe mai serioase
privind semnificația, în domeniul terminologiei juridice, precum decret, decizie, sentință .

24
Folosirea lui ar fi creat un efect mult mai serios asupra faptului că personajul s -a hotărât să nu
mai lucreze, de parcă acest fapt era o hotărâre pornită de la anumite autorități oficiale,
adăugând și mai mult la gradul de umor deja existent în textul din limba maghiară.

p. 15/ p. 14
„ – Mit ez akar, gyenge fehér… Én megenni őt…
– Ce vrem albul ăsta slăbănog? Că -l mănânc!
– Hát csak fogj hozzá – mondta José.
– Încearcă! Apucă -te de treabă! spuse José.
– Te ütni! Fogás biztos, gyors, úgysem találni.
– Tu lovești! Figura sigură, rapid, tot nu poți atinge mine!
– Hát jó. Mehet?
– Atunci, bine. Ești gata?
– Mehet.
– Gata!
Fülig Jimmy kiváncsi volt a f ogásra. Biztos dzsiudzsicu.
Jimmy Gurălată era curios de figură. Absolut sigur e jiu -ji-tsu.
– Na ütni! – sürgette a maláj. – Lesz meglepetés!
– Ei, lovește! îl grăbi malaiezul. Vedeți surpriză! ”

În această parte, am fost interesați de cum este exprimat faptu l că malaez ianul nu
vorbește corect limba. Traducătorul s -a adaptat la limba țintă, făcând greșeli în limba română,
în același mod în care a făcut și autorul original în limba maghiară. A m menționa , însă, faptul
că traducătorul nu a folosit chiar atâtea gr eșeli în limba română, cum a făcut -o scriitorul în
textul sursă. În traducerea română nu se poate simți chiar așa de bine situația comică
provocată tocmai din această cauză.
În limba maghiară, arta marțială respectivă se scrie adaptându -se la ortografia li mbii
maghiare, pe când în traducerea română traducătorul nu a procedat la fel, ci a folosit forma
internațională , chiar dacă incorect, deoarece formele corecte sunt Jiu-Jitsu, Jiujitsu, Ju -Jitsu,
Jujitsu . Ar fi fost mai bine , credem noi, dacă păstra și el forma folosită de către scriitorul
maghiar , doar s-o adapteze la limba română, astfel: giugițu.

25

p. 31/ p. 28
„- Szegény Fülig Jimmy munkabérét vágta zsebre!
– Ai înșfăcat salariul bietului Jimmy Gurălată!
– Ne féltsd te Fülig Jimmyt – nyugtatta meg a stewardot. – Ez addig ver Tahitiben,
amíg kifizeted neki a Hutchins munkabérét is, az utolsó centig. Alapos ember.

– Nu-ți face griji pentru Jimmy, îl liniști pe steward. Ăsta până -n Tahiti te bate
până -i plătești și salariul lui Hutchins, până la ultima centimă. E om dintr -o
bucată.
A szállásmester döbbenten nézett Jimmyre.
Stewardul se uită uluit la Jimmy.
– Ez igaz?…
– Așa e?
– Sajnos – ismerte be szemérmesen a fiatalember. – Ez a Piszkos Fred a vesékbe lát.
– Din păcate, da! recunoscu fără jen ă tânărul bărbat. Omul ăsta, Fred -Jeg, te
vede până -n rărunchi. ”

Iarăși avem un nume autentic și comic, numele căpitanului Piszkos Fred , tradus în limba
română prin Fred -Jeg. Forma român ească păstrează caracteristica originală a personajului,
faptul că era foarte murdar, dar mai are și un efect suplimentar datorită formei mai scurte, iar
rostirea cuvintelor împreună mai adaugă și un fel de rimă parțială , creând un efect eufonic .
Numele român esc al personajului a fost o alegere bună din partea traducătoru lui, compensând ,
astfel, lipsa umorului în alte părți ale textului țintă.

p. 45/ p. 42
„- Most maradj szép nyugodtan, a bácsi elmegy, és egy kis szenet hoz a lábadhoz.
– Și-acum așteaptă frumușel, nenea pleacă să aducă o bucată de cărbune pentru
picioarele tale.
-Legalább nem gurigázol ide -oda addig sem, amíg a vízbe dobunk.

26
– Cel puțin nu te mai rostogolești de colo -colo până te azvârlim în apă.
-De a halott szépen odagurult lécestől együtt a fürdőszobához, azután egy újabb
dőléstől nekiszánkózott az ajtónak, mint valami faltörő kos.
– Dar mortul se rostogoli frumușel cu grătar cu tot până în dreptul băii, apoi, la
o nouă înclinare a vasului, alunecă spre ușă, ca un be rbec de spart ziduri .”

În această situație , comicul reiese din faptul că personajul vorbește cu un cadavru, îl
personifică , de parcă ar fi încă viu, de parcă ar fi chiar un copil, îi vorbește frumos, îi explică
cum stau lucrurile. Expresia folosită în limba maghiară , gurigázol sau infinitivul verbului
gurigázni , nu înseamnă doar a se rostogoli , ci mai are și o altă conotație, un înțeles
suplimentar care se referă la aspectul jucăuș al cuvântului, care contribuie , de asemenea, la
efectul comic al situației. La fel este și în cazul expresi ei nekiszánkózott , care înseamnă mai
mult decât a aluneca , această acțiune fiind legată mai ales de a se da cu sania . Formele
traduse ale acestor fraze nu redau nimic din latura jucăușă găsită în textul sursă.

p. 50/ p. 48
„- Én mentem… valaki után… ugyanis a hajón kísér…
– Eu, m -am luat… după cineva… vreau să zic după…
– Nem értem – mondta a kapitány, és elővette a revolverét. Fülig Jimmy gyorsan
befejezte a szállásmester megkezdett szavait:
– Nu te -nțeleg! rosti căpitanul și -și scoase revolverul. Jimmy Gurălată continuă
repede fraza începută de steward:
– A hajón kísérni kell minden utast a sötétben…
– După regulament, orice călător ce iese noaptea trebuie urmărit… ”

În acest fragment este vorba , de fapt , despre o fantomă de pe vapor , pe care o văd
personajele operei, dar nu le este permis să vorbească despre aceasta, deoarec e căpitanul a
interzis acest lucru. De aceea, când stewardul este aproape să menționeze ceva despre fantoma
respectivă , Jimmy Gurălată îl corectează repede, ca să nu supere căpitanul. În limba maghiară,
cuvintele pentru fantom ă și urmărire sau , mai exact , însoțire , încep la fel: kísértet – kísér ,
având aceeași rădăcină . În textul original, această scenă este amuzantă tocmai din cauza

27
faptului că personajul Jimmy Gurălată poate să termine cuvin tele începute de către steward cu
ușurință: (…) ugyanis a hajón kísér… / A hajón kísérni kell minden utast a sötétben…
Această situație comică nici nu reiese în traducerea textului, deoarece cuvintele
respective nu încep cu același cuvânt de bază în limba română. Eu, m -am luat… după cineva…
vreau să zic du pă…/ După regulament. Orice călător ce iese noaptea trebuie urmărit… Chiar
dacă există un fel de comic de situație datorită acțiunii absurde, tot nu provoacă același efect
precum textul original, nu sună la fel de amuzant , tocmai din aceste cauze.

p. 66/ p. 62
„- A felsőbb ezrek klubjában tagnak lenni olyan, mint a Lordság. A legidősebb
fiúgyermekre száll az atya kitöltött összbüntetése. Ezért szövetségünk a Hűséges Almák néven
is közismert.
– Să fii membru al clubului celor peste o mie de ani e ca rangul de lord. Totalul
condamnărilor efectuate de tată se transmite celui mai vârstnic urmaș de sex
bărbătesc. De asta, societatea noastră mai e cunoscută și sub denumirea de
Merele Fidele.
– Miért nevezik a tagokat hűséges almáknak?
– De ce mere fidele?!
– Mert nem estek messze a fájuktól. Az atya büntetése a fiú bűnlajstromát díszíti. Van itt
olyan ősi család, hogy kínaiban is ritka.
– Pentru că n -au căzut departe de pomul lor. Condamnările părintelui
împodobesc lista delictelor fiului. Există aici familii atât de vechi, cum nu
găsești nici la chinezi decât foarte rar. ”

Fragmentul acesta conține un proverb, cu variant e în mai multe limbi și culturi. Varianta
maghiară sună așa: Nem esik messze az alma a fájától. Același proverb , în limba română , sună
puțin altfel: Fructul nu cade departe de pom. Cu toate că înțelesul ambelor variante este
același, în textul original este vorba , în mod specific , despre mere, nu numai fructe în general.
În contextul Hűsége s Almák / …nem estek messze a fájuktól , varianta maghiară a proverbului
creează comicul, care nu reiese chiar la fel de bine în limba română, dar se știe de unde vine
referința: Mere Fidele/ …n-au căzut departe de pomul lor . Deci, chiar dacă nu sună exact la fel

28
în textul țintă, și nu provoacă același efect, tot nu a dispărut complet sursa comicului, având
doar un grad mai scăzut față de textul original.

p. 74/ p. 70
„- Például ott van a Tüskés Vanek. Az zseni. Tavaly úgy m egrúgott egy postást, hogy
még ma is tanulmányozzák a klinikán. Ennek mondja meg, hogy a Nehéz Fridolin
üdvözli. Jelenleg Martinique -on van. Kérem, írjon fel mindent, ezek igen hasznos
tudnivalók.
– De pildă pe Vanek Țeposu. Tipu ăsta -i un geniu. Acum un an i-a tras o
mardeală unui poștaș, de și azi se mai studiază pe corpul ăluia la clinică.
Ăstuia spune -i că-l salută Fridolin cel Baban. În momentul de față -i în
Martinica. Te rog, reține tot, astea -s chestii foarte folositoare și bine de ținut
minte.
– Rendben van. Még be is tanulom szó szerint.
– E-n regulă. Am să le -nvăț pe de rost.
– Az lesz a legjobb. A Kopasztók klubjában az alelnökkel szivélyes viszonyban vagyok.
Együtt időztünk a szumbavai fegyenctelepen. Pléhszeműnek hívják. Nyers, goromba
ember, de engem s zeret. Most jól jegyezze meg és írja fel: Batáviában a
fogházfolyósón jobbra van egy lépcső, balra a foglár irodája, és a fal végig zöld olaj,
sárga szegéllyel.
– E cel mai bine. La clubul Jumulitorilor sunt în relații cordiale cu
vicepreședintele. Am petrec ut împreună în lagărul de deținuți din Sumbava.
Îl chemă Ochi de tinichea. E un om necioplit, urâcios, dar pe mine mă
simpatizează. Acum notează -ți bine în scris: În Batavia, pe coridorul
închisorii e o treaptă, la stânga cușeta paznicului, iar peretele -i vopsit în
întregime în ulei verde, cu bordură galbenă. ”
Din nou găsim nume autentice, care sunt și amuzante în același timp. Tüskés Vanek , de
exemplu , este tradus Vanek Țeposu, fapt care redă exact același efect comic precum numele
original în limba maghia ră. La fel este și în cazul numelui Pléhszemű/ Ochi de tinichea ;
vedem aceeași semnificație, aceeași caracteristică a personajului exprimată printr -un nume
caracteristic. Clubul Jumulitorilor poartă , de asemenea, înțelesul numelui maghiar: Kopasztók

29
klubja , prin urmare, traducătorul nu a opt at pentru expresii diferite, mai bogate sau mai sărace
în numele românești.

p. 85/ p. 80 (fragment din Jurnalu lui Jimmy Gurălată )
Partea aceasta se află la începutul jurnalului lui Jimmy Gurălată, care , evident, nu este
prea inteligent, nu știe ortografi e și nici nu are un raționament logic. Traducătorul român a
folosit greșeli în ortografia limbii române, adaptându -se, bineînțeles, la caracteristicile unice
ale acesteia.

p. 85/ p. 80
„- Mert a sors kifürkészhetetlensége következtében kifolyó halottnak ruháit megfelelőre
átalakíttattam egy szabóval, aki utazott a hajón.
– Că grație căilor nebănuite ale soartei, am transfomat pe măsura mea hainele
răpăzatului cemi venea prea largi cu ajutoru unui croitor ce călătorea pe vapor. ”

După cum reiese din acest exemplu, scriitorul nu a folosit nicio greșeală de ortografie,
efectul comicului venind din faptul că personajul , fiind cam prostănac, folosește cuvinte mari,
ale căror semnificații nu le știe și nici nu respectă ordinea gramaticală, făcând , astfel ,
contextul mai greu de înțeles. Traducătorul nu a procedat la fel, a folosit mai ales greșeli de
ortografie pentru a reda prostia personajului.
p. 85/ p. 80
„- De arra kise gondolna, hogy a halottnak inge is va n. Azt nem renoválták, úgyhogy szűk
volt.
– Da cine să se mai gândească că mortul are și cămăși? Alea nu leau renovat, așa
cămi era strâmte. ”

Atât scriitorul, cât și traducătorul , au optat pentru greșeli de ortografie în această frază,
bineînțeles, traducătorul adaptându -se la caracteristicile ortografiei limbii române. De
exemplu, unde autorul a scris greșit partea De arra kise gondolna …, traducătorul a făcut
greșeala omițând lite ra r de la sfârșitul cuvântului dar, astfel: Da cine să se mai găndească…
În propoziția a doua, autorul a scris corect toate cuvintele, umorul vine numai din faptul că

30
vorbește despre renovarea unei cămăși, sens care nu se folosește în acest context, o cămașă nu
poate fi renovată, ci doar o clădire, de exemplu, sau o pictură veche. Traducătorul, pe de altă
parte, pe lângă traducerea literală a conceptului renovării, a mai optat și pentru folosirea unor
greșeli în scris, de exemplu: nu leau renovat, cămi era strâmt e. Aici mai putem observa și că
nu s-a făcut bine acord ul în gen și număr ; mai întâi vorbește despre cămăși la numărul plural,
apoi folosește verbul era la numărul singular, care este urmat de adjectivul strâmte , tot la
numărul plural. Probabil se face și o compensare aici, pentru că traducătorul nu poate să
traducă și să redea exact la fel toate sursele verbale de umor.
p. 85/ p. 80
„- Ki is hitte volna egy ekkora nagy megboldogultról, hogy kis nyaka van i ngben?
– Cinear fi crezut că ditamai namila cum erea răposatul are gât așa de subțire în
cămașă? ”

Tot greșeli gramaticale putem observa și în acest exemplu tradus în limba română; pe
când în varianta maghiară nu se pot observa aceste greșeli de ortografie, în varianta tradusă se
mai folosesc și alte metode pentru a da impresia inițială despre personaju l Jimmy Gurălată,
cum că era mai prostuț: Cinear fi crezut.. , erea. Pentru expresia ekkora nagy din textul sursă,
care se referă la statura fizică mai mare în dimensiune a personajului mort, în limba română se
folosește o expresie mai expresivă, mai specif ică caracterului personajului: ditamai namila .
p. 85/ p. 80
„- A kis nyaka van ingben? A kis nyak az ingét, az ingének, ingnyakának. Alighogy
megfulladtam tőle. Ebből. Ettől.
– Areun gât așa de subțire la cămașă? Gât subțire la cămașă, la cămașa lui, ori la
guleru cămășii? Maimai să mă sufoc de el. Din el. Din pricina lui. ”

Această frază nu are prea mult sens; personajul vorbește aiurea despre cămașa mortului,
tot repetând cuvintele și asociindu -le cu alte expresii care trimit numai mesaje amestecate. În
textul original , în limba maghiară, din cauza repetării cuvântului ing, fraza devine mai
dinamică, mai jucăușă, de parcă ar fi o frântură de limbă, un joc fonetic. Varianta tradusă în
limba română nu a mai păstrat acest aspect jucăuș al cuvintelor, dar , totuși, conține același

31
mesaj amestecat, ca în textul original. Iarăși putem observa greșelile de ortografie făcute de
traducător, chiar dacă în sursă autorul nu le -a folosit.
p. 85/ p. 80
„- És még a cipő. Olyan óriási ember, és nem ment rám. Rá. A cipő rá a lábamra nem
ment. Csak aligéppen.
– Și ce să mai zic de pantofi? Un om așa de uriaș și numi venea. (Îndreptat de
Mine.) Numi intra. Numi venea pantofi în picioare. Doar cu chiu cu vai. ”

În acest exemplu, traducătorul a folosit metode diferite pentru a cre a comicul de limbaj
existent în sursa originală.
Prima propoziție , în textul maghiar , este afirmativă, pe când , în traducerea acesteia în
română, putem vedea una interogativă, formulată total diferit. Pe când És még a cipő
înseamnă , de fapt , ceva asemănător sintagmei Și pantofii , traducătorul a reformulat complet
această propoziție a textului, folosind alte cuvinte, astfel: Și ce să mai zic de pantofi?
Propoziția a doua este tradusă echivalent , singura diferență este că traducătorul a optat
pentru greșeala de ortografie: numi venea.
După propoziția a doua, vom găsi un adaos de explicație, scris între paranteze:
(Îndreptat de M ine.) Acest adaos a fost necesar mai ales pentru că structura celor două limbi
este foarte diferită, și așa era mai ușor de explicat în limba română momentul absurd în care
personajul Jimmy Gurălată încearcă să probeze pantofii unei perosane decedate. De parcă ar
mai fi și supărat pe el, din cauz ă că pantofii lui îi sunt prea mici.
Ultima propoziție în limba maghiară conține u n cuvânt care nu există ca fiind un cuvânt
real, aligéppen , ci, de fapt, este compus din două cuvinte care înseamnă același lucru: abia,
doar, numai, aproape. Traducătorul nu s -a adaptat la această formă incorectă, nu a folosit
ceva asemănător, ci a folosit expresia cu chiu cu vai , care înseamnă același lucru , de fapt ,
precum expresia maghiară, numai că nu redă la fel comicul de limbaj.

p. 86/ p. 81
„- Erre jót nevetett, mivel szokása neki ez. Ezneki.
– La care a râs cu poftă, că așa are el obicei. Obiceiul. ”

32
Traducătorul a folosit cuvinte echivalente cu cele folosite de către autorul textului sursă,
a făcut numai o mică schimbare la sf ârșitul enunțului, accen tuând cuvântul obicei ca sursa
greșelii gramaticale și , astfel, ca sursa umorului. Scriitorul, spre deosebire de traducător, a
accentuat cuvintele neki ez/ Ezneki . Deci, putem vedea că traducătorul nu a folosit aceleași
cuvinte pentru a arăta partea umoristică , dar tot i -a ieșit și așa , umorul verbal .
p. 86/ p. 81
„- Vigyázzon – mondja ő –, hogy olyasmibe ne téveggyen, amit tudni köll. Ígypéldául
főbbenjáró eseteit.
– Ai grijă, zice el, să nu te bagi în chesti pe care trebe să le cunoști. Ca de pildă
ce se petrece pe sus în lumea de acolo. ”

În aceste exemple, spre deosebire de multe alte cazuri menționate mai sus, chiar autorul
a folosit mai multe greșeli gramaticale și de ortografie, pe când , în traducerea în limba
română , se pot găsi numai puține părți scrise greșit. Traducătorul ar fi putut să mai accentueze
greșelile personajului, dar știm deja că în alte părți ale operei chiar a compensat la aceste
omisiuni, deci , citind întreaga operă, cititorul tot rămâne cu același s entiment, tot va înțelege
situațiile care reflectă umorul verbal .

p. 87/ p. 82
„- Én meg hallgattam, mert ezeket nekem tudni illik. Ildomos…
– Iar eu tăceam, că nu se cuvine ca eu să știu așaceva. Așa ceva. ”

Traducerea nu redă același mesaj precum propoziția originală, deoarece este vorba de
faptul că personajului chiar i se cuvine să știe lucrurile despre care se vorbește, iar traducerea
zice exact contrariu l. În afară de această mică schimbare, și traducătorul a accentuat ultimul
cuvânt al propozi ției, cum a făcut și autorul, numai că nu a ales același cuvânt, iar în această
variantă tradusă, comicul revine numai din faptul că a scris împreună, apoi separat așaceva și
așa ceva. În textul original, comicul reiese din repetarea aceluiași cuvânt de ba ză, cu o mică
schimbare: illik/ ildomos. Aceasta este o caracteristică tipică a persoanelor care nu sunt prea
inteligente, dar vor să epateze , să apară de parcă ar ști tot, fapt pentru care folosesc cuvinte
mari sau variază mai multe cuvinte neobișnuite în aceeași propoziție.

33
p. 87/ p. 82
„- És akkormikor Alvarezt számosan űzték, viszont ezzel szemben Warins nevű kalózt
felfüggesztették, több tárgy nem lévén trónkövetelőzőben? – mondom én.
– Și după ce lau egzilat pe Alvarez, iar spre deosebire de acesta pe piratul
numitul Warins lau spânzurat, na mai rămas niciun obect să aibă petrenți la
tron? Pretenți? întreb eu. ”

Exemplul acesta conține multe surse pentru umor, atât comic de situație, cât și jocuri de
cuvinte, însă , în varianta tradusă, comicul de limba j nu s -a putut exprima la fel de bine cum a
ieșit în sursa maghiară. De exemplu, expresia folosită greșit de către personaj, számosan űzték
provine din verbul száműzni , care în limba română înseamnă a exila. Însă, számosan este legat
de ceva numeros, adică ceva făcut de mai multe ori , iar verbul űz/ űzni înseamnă a alunga.
Comicul reiese din faptul că expresia számosan űzték se poate referi și la faptul că acel
personaj , Alvarez, de spre care este vorba, a fost alungat de mai multe ori, dar și la faptul că a
fost trimis în exil. Traducerea nu redă această dualitate în semnificație.
La fel a procedat traducătorul și în cazul cuvântului felfüggesztették , care , în limba
maghiară , poate înse mna mai multe lucruri, atât a suspenda, a amâna , cât și a agăța . Această
expresie nu se folosește pentru a exprima spânzurarea unei persoane, ci se referă numai la
agățarea unor obiecte, dar tot acest fapt contribuie la sursa comicului. În varianta tradusă , pe
de altă parte, sursa comicului reiese din scrierea greșită a cuvintelor, și nu din ambiguitatea
lor.

p. 87/ p. 82
„- Egy maradt. A halálrakötelezett kalóznak a fia. Ezt néhány éve elfokták a
Hollandiaok, a Hollandusok.
– Unul a rămas. Fiu piratului condamnat la moarte. Pe ăsta lau prins peste câțiva
ani Olandezi. ”

În această frază trebuie să căutăm sursa comicului în ambiguitatea cuvântului
halálrakötelezet t. Nu există asemenea cuvânt compus în limba maghiară; varianta corectă ar fi
halálraítélt , însă kötelezett și ítélt pot avea sensuri asemănătoare, însemnând ceva asemănător

34
cu obligat , condamnat . Kötelezett mai are și un alt înțeles, cuvântul fiind derivat din rădăcina
kötél , care înseamnă frânghie , referind u-se la metoda folosită pentru a executa personajul
respectiv, adică prin spânzurare . În traducerea acestei fraze, traducătorul nu a folosit jocuri de
cuvinte, ci , pur și simplu , a tradus expresia prin condamnat la moarte .
Fraza din maghiară mai conține o altă sursă a umorului, descrierea ol andezilor prin
cuvintele: Hollandiaok , Hollandusok . Aceste expresii nu există , în aceste forme , în limba
maghiară, termenul adecvat fiind hollandok . Traducătorul a lăsat numai articolul hotărât i de
la sfărșitul cuvântului, spunând: Olandezi . În opinia noastră , ar fi putut să folosească și el ceva
asemănător, Olandezienii , de exemplu, care seamănă puțin cu cuvântul real, dar nu este , totuși ,
o expresie folosită în limba română.
Putem vedea , deci, că în aceste trei propoziții scurte în limba română nu se pot găsi alte
surse de umor, decât două mici greșeli de ortografie: lau în loc de l-au, și Olandezi în loc de
Olandezii .

p. 97/ p. 92
„- Nézd csak! A Buzgó Mócsing!
– Ia te uită! Vână Iute! ”

Numele acesta , Buzgó Mócsing , în limba maghiară nu este de fapt o expresie reală, ci se
folosește pentru a descrie o persoană hiperactivă, care nu poate să stea la locul ei. Numele dat
de către traducător, Vână Iute, bineînțeles, nu înseamnă același lucru , dacă ne uităm separat la
cele două elemente care alcătuiesc numele acesta, dar înțelesul expresiei , în întregime , este
cam același.

p. 99/ p. 93
„- Mijelőtt partra szálltunk, beszélgetést folytattam.
– Înainte de a coborî pe uscat am continuat discuția.
– Ő mondta, hogy Gomparez, a hídlakó, nem látta sohasem és majd mérges lesz, ha
utólag rájön a cserére.
– El mia zis că Gomperez, hitalcu, nu la văzut niciodată și că o să se inerveze
când mai târziu o săș dea seama de schimb.

35
-Azt is mondta, hogy legyek eccerű és kövezet közvetlen az u dvarhoz.
– Mia zis să mă port sinplu și direct cu curtea.
-És áttatta nekem az első osztályú hajójegyet, a kiszálláshoz.
– Și mia dat biletu de vapor de clasa -ntâia. Asta când am coborât.
-Nekem fájt a lábam, mert a sorskegyelméből szűk halottnak a cipője szor ítta totta.
– Pe mine mă durea picioarele, că mă strângea pantofi strâmți ai răposatului cu
voia lui Dumnezeu. ”

Fragmentul acesta este plin de greșeli de ortografie și de exprimare. Traducătorul a
procedat la fel, făcând greșeli în limba română, adaptându -se, bineînțeles, la caracteristicile
acesteia; de exemplu: mia în loc de mi-a, la în loc de l-a, săș în loc de să-și și altele de acest
fel. Se află o expresie în textul maghiar, kövezet közvetlen , care este folosită greșit, însemnând
ceva asemănător cu piatră directă , a cărei formă corectă ar fi: közvetlen közel (imediata
vecin ătate, ceva foarte aproape ). Traducerea nu a păstrat o formă similară, nu s -a adaptat la o
expresie asemănătoare în limba română, ci numai scrierea greșită a cuvintelor poate provo ca
râsul, pe lângă comicul de situație , dator at conjuncturii neobișnuite.

p. 107 / p. 100
„- A Tüskés Vaneket keresem és a Nagy Bivalyt! – felelte hirtelen.
– Îi caută pe Vanek Țeposu și pe Marele Bivol! Răspunse fără ezitare. ”

Încă un nume ciudat și original se află în această propoziție, Nagy Bivaly , care este
tradus în limba română prin Marele Bivol . Traducătorul a optat pentru metoda echivalenței
atunci când a transpus textul sursă din limba maghiară în cea română.

p. 113 / p. 106
„- MÉG MINDIG NEM mondtam el, hogy mi okozta nálam a naplóírás által.
– Tot nam arătat încă din ce cauză mam luat cu scrisu jurnalului.
– Készültem leszálláshoz, és iszgatott voltam, és a szállásmestertől búcsúztam a
fenékbe.

36
– Mam pregătit de coborâre și eream emoționat și miam luat rămas bun de la
steward în fund.
– Érzékenyen mondtam neki; mert mégiscsak együtt voltam a bajban:
– Iam zis delicat, că oricum amândoi am fost împreună la necaz:
-Sajnálom, hogy elválunk, és mostan még össze is töröm a pofáját, ha nem fizeti ki a
fűtő bérét nekem.
– Îmi pare rău că ne despărțim, da acu îți turtesc mutra dacă nu -mi plătești leafa
fochistului. ”

Acest fragment se află la începutul capitolului opt, iar scriitorul maghiar mereu scrie
primele două -trei cuvinte ale unui capitol nou cu majuscule, pe când traducătorul niciodată nu
procedează la fel. Bineînțeles, faptul acesta nu influențează efectul umorului sau nimic
altceva , în niciun fel, este numai o mică diferență față de opera sursă, și o simplă alegere a
estetică traducătorului.
Sursa comicului din acest fragment este prezentă în absurditatea situației, dar și în
folosirea amestecată a cuvintelor, pe lângă ambiguitatea expresiei a fenékbe , care poate
însemna atât la fund , cât și la naiba . Așadar, partea cu …és a szállásmestertől búcsúztam a
fenékbe , poate însemna și ceea ce este scris în traducere, adică personajul și -a luat rămas bun
de la steward în fundul vaporului, dar și că și -a luat rămas bun, al naibii . În limba română însă
numai primul înțeles al cuvântului este accentuat, așadar, s -a omis această parte a comicului în
traducere. Traducătorul compensează cu folosirea greșelilor în scris: nam în loc de n-am, mam
în loc de m-am, eream în loc de eram și altele.
Caracteristica personajului Jimmy Gurălată de a fi un om foarte simplu și needucat a
este redată (pe lângă greșelile gramaticale) cu ajutorul formelor populare ale unor cuvinte, de
exemplu: cu scrisu, da acu.

p. 115 / p. 107
„- De engem nem 6 -ot meg, mert csúnya viselet volt velem szemben, hogy totál
kirabolt, amit senki sem szeret szívesen.
– Da pe mine nu ma impresionat, că sa purtat urât cu mine că ma jefuit
absolut, ceia ce nui face plăcere nimănui.

37
– (Aszért lassan belegyövök.)
– (Numai că, încet î ncet, mam prins carei treaba.) ”

Prescurtarea folosită de Jimmy nu poate fi tradusă în limba română, deoarece este
specifică limbii maghiare, datorită faptului că ( meg)hat și numărul 6 (hat) se zic la fel.
Traducătorul, în schimb, a folosit niște greșeli de ortografie în cuvintele personajului: ceia ce,
nui, mam, carei.
p. 115/ p. 107
„- Most gugsolhat a kofferben, amíg reggel nem jönnek a rakodók, mert reggel
kezdik.
– Nare decât să se ghemuiască în cufăr până dimineața când vin
hamali, că încep treaba dimineața.
– És akkor sem a középen felhalmozott ládákon, tehát délután is lesz holnapra,
amíg a kapitány kigyön, ami úgy kell neki.
– Și nici atunci nu cu lăzile îngrămădite la mijloc, așa că abia mâine
după amiază dacă iese Căpitanu dea colo, ceia ce așai trebe. ”

Expresia gugsolhat nu există , în această formă , în limba maghiară, ci este alcătuită , de
fapt, din amestecul cuvintelor kuksol și guggol, care sunt sinonime, și înseamnă a se ghemu i.
Traducerea nu redă această ambiguitate și modul creativ în care aceste două cuvinte diferite au
fost puse împreună, însemnând ambele exact același lucru.
Propoziția a doua este comică , mai ales datorită mesajelor amestecate pe care personajul
le transmi te; nu se poate înțelege concret despre ce vorbește acesta în textul maghiar, însă
traducerea este mult mai clară. În opinia noastră , traducătorul ar fi putut să caute alte expresii
potrivit e situației, care s -ar adapta la limba română, chiar dacă , literal , nu înseamnă exact
același lucru precum acele cuvinte care au fost folosite de autor.
p. 115/ p. 107
„- Mert szíftelen kutya ez.
-Căi câine fără inimă.

38
– Ő talán meg is ölne az én helyembe engem, ha ő volna én, és én ő akkor,
vagyis én őtet mint magamat megölném az én helyembe ő.
-El poate mar și omorî în locul meu, dacă el ar fi eu și eu el, adecă eu laș
omorî pe el ca mine și în locu meu pe el. ”
Prima propoziție conține greșeli de ortografie , atât în textul maghiar, cât și în varianta
românească a acestuia: szíftelen , căi (în loc de că-i). Așadar, în acest exemplu, traducătorul a
procedat bine, adaptându -se la ortografia limbii române.
A doua propoziție este , pur și simplu , absurdă, personajul nu se poate exprima, și se
încurcă în timp ce încearcă să explice ce ar face dacă s -ar pune în locul unei alte persoane.
Traducătorul a redat bine acest sentiment de confuzie, ce reiese din citirea acestei fraze în
limba maghiară.

p. 116 / p. 108
„- Ez fog felordítani, mikor meglát, és azonnal megbilincsekbe vernek.
– Ăsta o să se apuce să urle când mă vede și mă pune pe loc în cătuși.
– Azonnal vernek megbilincselve.
– Îmi pune cătuși pe loc.
– És odaérünk. Én merészen kilépek, és most őszinte leszek.
– Și ajungem acolo. Eu ies curajos în față și acu o dau pea adevărată.
– Szőr – mondom –, őszinte leszek. Én nem vagyok hibás.
– Sir, zic, am să fiu sincer. Eu nam nici o vină. ”

Comicul , în acest fragment , reiese din jocul cu cuvinte al scriitorului, din greșelile de
exprimare care redau prostia personajului Jimmy Gurălată, pe lângă situațiile nebune ști cu
care ne -am obișnuit deja din partea lui. Singurul lucru care nu apare în traducere este scrierea
cuvân tului de origine englezească Sir adaptată la ortografia limbii române, așa cum apare și în
textul maghiar: Szőr. Traducătorul ar fi putut scrie și el Săr, deoarece așa se arată cât de
needucat era personajul.

p. 117 / p. 109
„- Jöjjön felség a fülkéjébe, bizonyára pihenni akar.

39
– Poftește Maiestate în cabina Înălțimi -Tale, desigur vrei să te odihnești.
– Mentem felség a fülkémbe, mert csakugyan bizonyára pihenni akartam.
– Mam dus în cabina Maiestăți -Mele, unde întradevăr vroiam să mă întind.
– Mert akkormár szédült a fejem, pedig az még csak az első marhaság volt.
– Că atunci îmi vuia deja capu de amețeală, deși asta a fost doar prima măgărie
încă. ”

În această parte nu apar greșeli de ortografie din partea personajului, numai cuvintele
scrise de el ne d au un motiv de râs. În propoziția în care se zice Jöjjön felség a fülkéjébe,
bizonyára pihenni akar , răspunsul este amuzant , deoarece Jimmy repetă aproape aceleași
cuvinte și el, doar adaptate puțin la persoana I singular: Mentem felség a fülkémbe, mert
csakugyan bizonyára pihenni akartam . În traducere , însă, nu apare acest mic joc de repetare a
cuvintelor: Poftește Maiestate în cabina Înălțimi -Tale, desigur vrei să te odihnești / Mam dus
în cabina Maiestăți -Mele, unde întradevăr vroiam să mă întind . Trad ucătorul a scris și el
prima parte a răspunsului așa cum apare și în propoziția maghiară , în cabina Înălțimi -Tal / în
cabina Maiestăți -Mele , dar, în opinia noastră , această mică parte nu este de ajuns pentru a
exprima același grad de umor. Ar fi fost mai b ine, credem noi, să rămână și el la aceleași
cuvinte care apar în prima propoziție, dar să le folosească la persoana I singular, astfel: Mam
dus în cabina Maiestăți -Mele , unde desigur vroiam să mă odihnesc .

p. 117/ p. 109
„- ILYEN SZÉP FÜLKÉBEN még nem laktam. És ilyen jól sem. Mer nagyon jóllaktam,
akkormikor egy matróz hozta hozott jó ennivalókat.
– Întro cabină așa de frumoasă încă nam locuit. Și nici așa de bine. Că
am mâncat foarte bine, atunci când un marinar mia adus mâncare pe
cinste. ”

În opinia noastră , în această frază , traducătorul nu a folosit destule surse pentru a
exprima umorul. Nu apare nimic în textul sursă, nu se află niciun joc de cuvinte care ar fi atât
de specific limbii maghiare, încât ar fi așa de greu de adaptat în limba română. De exemplu, în

40
textul maghiar sunt scrise împreună două cuvinte separate: akkormikor , care nu apar la fel în
limba română, cu toate că ar fi ușor să scriem atuncicând și acolo. Sau , în partea în care
personajul spune egy matróz hozta hozott jó ennivalókat , s-ar fi putut scrie și așa: un marinar
mia dus adus mâncare pe cinste . Nu e mare diferență, dar seamănă mai mult cu textul sursă și
are același efect în ceea ce privește umorul exprimat în această scurtă frază.

p. 117/ p. 109
„- Felfújtakat és szárnyas húsokat, lekvárosdzsemmet és bort.
– Sufleuri și carne de pasăre, gem și vin.
-Akkormikor rumot kértem, azt is hoztak, és amikor láttam, hogy mindent hoznak,
kértem cigarettát meg valami készpénzt.
– Atunci când am cerut rom, mia adus și rom, și când am văzut că îmi
aduce de toate, am cerut țigări și ceva bani de buzunar. ”

În acest fragment, u morul se exprimă prin greșeli de ortografie și de exprimare în aceste
expresii : lekvárosdzsemmet , akkormikor . Aceste concepte nu apar la fel în traducere, cu toate
că traducătorul a folosit o greșeală de ortografie în altă parte a fragmentului, unde scriitorul
maghiar nu, de exemplu: mia adus . Cu toate acestea, noi credem că ar fi fost o idee mai bună
să scrie ș i el ceva asemănător cu : dulceațăgem pentru lekvárosdzsemmet și atuncicân d pentru
akkormikor , pentru ca să se păstreze ideea de bază a textului sursă.

p. 119 / p. 111
„- Semmi felelősége itten nem kézenfekvő, és azonnal távozzon – szóltam királyi
haraggal. Mire ő el.
– Aci nici o datorie a dumitale nui evidentă, și pleacă imediat! Iam zis cu
supărare de rege. La care el a plecat.
-Rögtön jobban éreztem magamat, ahogy a szárnysegéd repült. Odament az egyik
fiatal matrószhoz.
– Mam simțit mai bine îndată ce șia luat zboru aripa ocrotitoare. Sa dus la unu
din marinari tineri.
Az biztos egy szárnyinas. És elküldte valahová.

41
– Ăla erea sigur un ajutor de aripă. Și la trimes undeva .”

În opinia noastră , umorul din aceste propoziții a fost redat foarte bine în limba română.
Greșelile de ortografie obișnuite din partea traducătorului se pot găsi și aici, dar de data
aceasta a păstrat mai mult din sursa comicului găsită în cuvintele pretențioase ale personajului.
Echiv alența expresiei szárny segéd în limba română este adjutant , însă aceasta nu are
nimic de a face cu zborul, așa că traducătorul a ales un alt cuvânt pentru a face amuzantă
partea … a szárnysegéd repült , astfel: …șia luat zboru aripa ocrotitoare .

p. 120/ p. 112
„- Bárha akkor emlékesztetett az éjjel engemet arra az iszonyú felemeletes félelmetes
éjszakára, amikor a kisportolt Mr. Gould, aki Fernandez néven régen herceg,
nyakamba hulla, miután vízbelökém, halva, majd pedig vízbelökte a Piszkos Fred, kit
messziről néz tem, amint hoszta fehérrel letakarva és ismét vízbedobá egy loccsanással,
Fernandezt, Mr. Gouldot…
– Cu toate că noaptea asta îmi amintea de aceea noapte teribilă de
înspăimântătoare, când Mr. Gould, carei principe recent pe numele Fernandez,
mia căzut în spinare după ce iam făcut vânt în mare, mort, și mai târziu la
înbrâncit în apă și Fred -Jeg, chestie la care mam uitat de departe, cum îl aducea
înfășurat în alb și iar la asvârlit în apă dea făcut fleoșc, pe Fernandez, adecă pe
Mr. Gould… ”

Acest monol og face parte din jurnalul lui Jimmy Gurălată și este plin de umor verbal
sub forma arhaismelor hulla , vízbelökém , vízbedobá , pe lângă greșelile de exprimare obișnuite
ale personajului. Se găsește și un cuvânt , în textul maghiar, care are două înțelesuri: hulla , ca
forma arhaică a trecutului, persoana a III -a, singular, și hulla , adică mort , cadavru . Este
amuzantă expresia, datorită faptului că tocmai un cadavru i -a căzut în spinare lui Jimmy, dar
această ambiguitate a cuvântului nu se putea exprima în limb a română.
Se mai găsesc și alte părți , în acest fragment, unde apar alte feluri de jocuri de cuvinte,
precum felemeletes félelmetes . Expresia felemeletes nu are niciun sens în limba maghiară, doar
seamănă ca formă cu conceptul félelmetes . Traducătorul nu a procedat la fel, a folosit numai
forma corectă a echivalenței în limba română: înspăimântătoare . În opinia noastră , ar fi fost

42
mai utilă folosirea unei expresii asemănătoare, dar care, la fel ca și în textul maghiar, nu are
niciun sens în limba română, de exemplu: înspăimântare înspăimântătoar e.
În rest , însă, traducerea provoacă râsul, pentru că vorbele amestecate ale personajului se
pot înțelege oricum și în limba română, deci , fragmentul acesta conține umor verbal .

p. 130 / p. 122
„- Őfelségem I-ső Fülig Jimmy naplója
– Jurnalu Maiestăți -Sale Jimmy Gurălată I -iu”

Traducerea este la fel de amuzantă precum sursa maghiară, traducătorul a reușit să
păstreze sursa umorului exact așa cum a făcut -o și scriitorul, adaptându -se, bineînțeles, la
regulile l imbii române ( Noi am fi scris Jurnalu Maiestăți -Mele în loc de Sale, dar aceasta este
numai o opinie personală) .
p. 130/ p. 122
„- MI ŐFELSÉGE ELSŐ Fülig Jimmy írjuk eztet kelt mint fent saját kezünküleg
uralkodásunk első évének sorskegyelméből valamelyik napján.
– Noi, Maiestatea -Sa Jimmy Gurălată întâiu, scriem acestea toate de propria
mână în una din zilele primului nostru an de domnie din mila Sorți. ”

Această propoziție, aflată în jurnalul lui Jimmy, este plină de greșeli de exprimare,
cuvinte le fiind amestecate între ele, făcând astfel mesajul greu de înțeles, dar , în același timp,
provoacă și râsul. Comicul cuvintelor din traducere s -a adaptat la regulile limbii române,
având același efect amuzant ca și textul maghiar.
p. 130/ p. 122
„- Rájöttem, hogy uralkodni nem is nehéz, csak trónhoz jusson az ember ebbe a
tolongásba.
– Miam dat seama că nui cine știe ce greu să domnești, doar să apuci
să ajungi pe tron cu înbulzeala asta de aici.
-Mer az egész világ olyan, mint egy nagy tolongás: hol e löl van az ember, hol hátul.
– Că toată lumeai de parcă ar da buluc: când ești în față, când la
coadă. ”

43

Aceste două propoziții sună ca niște sfaturi de viață, elemente de înțelepciune populară
dar, considerând faptul că ele vin de la personajul Jimmy Gurăla tă, deja putem fi siguri că vor
fi ridicole, provocând râsul. Traducătorul a folosit și aici greșeli de ortografie: miam dat
seama, nui cine știe ce, lume ai.

44
Concluzi i

Sperăm că a ceastă lucrare a reușit să ne arate cât de mult depinde reușita traducerii de
persoana traducătorului și de creativitatea lui, de timpul care îi stă la dispoziție, pe lângă
necesitatea de a cunoaște foarte bine specificul ambelor limbi care sunt folosite în procesul
traducerii, precum și re stul de factori , direcți sau indirecți, care pot afecta condițiile și calitatea
traducerii , în general.
Scopul principal al lucrării noastre era , de fapt , să vedem cum se poate realiza redarea
elementelor verbale comice din limba maghiară în limba română, mai exact , dacă se păstrează
efectul comic și în textul țintă, așa cum apare în textul sursă. Am putut vedea exemple mai
bune și mai puțin bune în această privință; câteodată , soluțiile traducătorului sunt atât de bine
potrivite, încât au depășit așteptări le noastre, alteori, însă, când , în opinia noastră, elementul
comic respectiv ar fi fost ușor de adaptat în limba română, traducătorul ne -a surprins cu o
alegere mai puțin norocoasă în ceea ce privește redarea umorului apărut în textul sursă.
După ce am com parat romanul tradus cu cel original, am constatat că unele feluri de
umor verbal pot fi traduse sau adaptate ușor, cum ar fi greșelile de exprimare și cele de
ortografie ale personajelor. Numele specifice , la fel , pot fi traduse cu succes, câteodată acest ea
ies chiar mai bine decât cele originale, depinzând de specificul limbii sursă și țintă,
bineînțeles. Așa cum am putut observa , numele specifice pot să sune foarte bine și în
traducere, dacă traducătorul este destul de creativ.
Probleme apar mai des în c azul omonimelor , al cuvintelor și expresiilor care au mai
multe înțelesuri, al frazeologismelor, în general (zicale, proverbe, expresii idiomatice), care
foarte rar se pot traduce cu succes. A lteori , traducătorul trebuie să găseasc ă ceva mai potrivit
limbi i țintă , expresii care au cam același sens sau mesaj, chiar dacă nu este vorba exact de
același concept. Este responsabilitatea traducătorului să găsească un mod pentru a reda
comicul din textul sursă sau să compenseze cumva , dacă trebuie să omită complet partea
amuzantă.
Cele mai folosite tehnici și metode apărute în traducerea acestui roman sunt:
– adaptarea (mai ales în cazul numelor specifice și al greșelilor de ortografie);
– omisiunea (la omonime, frazeologisme și expresii cu mai multe sensuri) ;

45
– compensarea (cel mai des în forma greșelilo r de ortografie, atunci când este vorba de
caracterul needucat al personajelor) ;
– generalizarea (când este cazul unei expresii mai complexe , care nu există în limba
română, traducătorul a folosit una generală, care este mai ușor de înțeles).
Am putut observa , însă, că, în foarte multe cazuri, traducătorul nu a optat pentru a reda
în limba română aceleași părți comice, care apar și în textul maghiar, chiar dacă era vorba
despr e ceva foarte ușor de adaptat în limba ro mână. Cauzele pentru care traducătorul nu a
ținut cont de toate sursele umorului verbal din limba sursă pot fi numeroase (intralingvistice,
extralingvistice sau chiar pragmatice), însă aflarea lor nu face parte din scopurile principale
pentru care această lucrare a fost realizată . Am putut constata , însă, faptul că aspectul comic
dintr -un roman se poate transmite și exprima , într-adevăr, cu mai mult sau mai puțin succes , și
într-o traducere . Un alt factor important de menționat ar fi și faptul că cititorul romanului
tradus rareori știe și limba din care opera a fost tradusă (altfel nu ar avea nevoi e de traducere ),
deci nu -și poate da seama care sunt defectele variantei ajunse la el.
La urma urmei, chiar dacă nu toate ipostazele umorului ver bal pot fi traduse exact la fel
cum acestea apar în textul sursă, asta nu înseamnă că traducătorul trebuie să renunțe complet
la aspectul comic al frazei respective , în traducere, ci trebuie doar să găsească cuvinte sau
expresii potrivite stilului și temei operei, care sună la fel de bine și de comic în limba țintă,
precum în opera originală. Un alt factor important și recomandat înainte de a începe un proces
de traducere ar fi ca traducătorul să aibă destul timp de pregătire, ca să poată cerceta și găsi
surse foarte bune pentru a putea exprima același fel de comic, cu care se întâlnește și în creația
de bază.
Acum, la finalul acestei cercetări, ne -au venit și alte idei despre cum am putea dezvolta
această lucrare. Câteva dintre ele ar fi, de exemplu, să găsim cauzele și co ndițiile care
afectează traducătorul literar atunci când acceptă un proiect de traducere și se apucă de acesta,
care sunt acele mijloace care îl ajută să facă o treabă excelentă, de calitate, și ce îl împiedică
să aibă succes în domeniu.
O altă idee bună ar fi să comparăm două traduceri făcute în diferite limbi ale aceluiași
roman; am putea rămâne la același roman al lui Rejtő Jenő: Piszkos Fred, a kapitány , folosind
această traducere făcută de Victoria și Constantin Olariu, comparând cu varianta în limba
engleză, Dirty Fred, The Captain , tradusă de Henrietta Whitlock. Evaluând aceleași surse ale

46
umorului verbal, am putea vedea care variantă a păstrat cel mai mult din aspectul comic și
jucăuș al romanului sursă, precum și care sunt diferențele de exprimare datorită
caracteristicilor limbilor țintă.
Încheind, putem spune că u morul verbal adaugă un plus de creativitate și aspect jucăuș
oricărei creații literare comice și nu ar fi bine să -i neglijăm importanța nici în traducere. Orice
limbă are zicalele, proverbele ei proprii, are omonime, cuvinte polisemantice, care s e folosesc
în anumite situații, iar șansele ca și traducătorul să găsească o expresie similară, cu același
efect comic, sunt destul de mari .

47
Bibliografie

1. Academia română. (2009). Dicționarul explicativ al limbii române , Ediția a II -a,
revizuită și adăugită, București: Editura Univers Gold , disponibil și la
http://dexonline.ro:8080/definitie/umor , accesat la 06.06.2017.
2. Berencsi , Erika V . (1996). Abszurd Humor – Nyelvi Humor , teză de li cență,
conducător Dr. Szikszainé Nagy Irma . Debrecen : Kossuth Lajos Tud ományegy etem,
Bölcsészettudományi Kar , disponibil la
http://www.mek.iif.hu/porta/szint/tarsad/nyelvtud/abszurd/abszurd.htm , accesat la
05.06.2017.
3. Hegedüs Géza. (1976). A magyar iroda lom arcképcsarnoka – Rejtő Jenő. Budapesta:
Móra, disponibil și la http://mek.oszk.hu/01100/01149/html/index.htm , accesat la
05.06.2017.
4. Klaudy , Kinga – Thomas , J DeKornfed – Károly, Krisztina. (2003). Languages in
translation . Budapest: Scholastica .
5. Klaudy , Kinga. (2007). Nyelv és fordítás . Budapest: Tinta Könyvkiadó .
6. Radó , Antal. (1909). A fordítás művészete . Budapesta : Franklin -Társulat, disponibil la
http://mek.oszk.hu/13600/13650/13650.pdf , accesat la 02.04.2017.
7. Rejtő , Jenő. (1991). Fred -Jeg, căpitanul , traducere de Victoria și Constantin Olariu .
București: Editura Porus .
8. Rejtő , Jenő. (2002). Piszkos Fred, a kapitány . Deva: Corvin Kiadó .