Dr. Daniel Boarim [617624]

Dr. Daniel Boarim
Manual practic de
TRATAMENTE
NATURISTE
Editura Păzitorul Adevărului
Făgăraș – 2011 Sănătatea ta merită îngrijită!

ISBN- 978-973-1940-22-9Pentru ediția în limba portugheză:
Titlu în original: Manual Prático de Tratamentos NaturaisCopyright © 2006, Vida Plena, Brazilia
Copyright © Editura Păzitorul Adevărului, 2011
Traducător: Fivi PicuCorectura: Marius StroiaTehnoredactare: Daniela PicuCoperta și grafica: Sandu TomaImagini: Dreamstime, iStockphotoDescrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
BOARIM, DANIEL
Manual practic de tratamente naturiste / dr. Daniel Boarim; trad.: Fivi
Picu. – Făgăraș: Păzitorul Adevărului, 2010
ISBN 978-973-1940-22-9
I. Picu, Fivi (trad.)
615.322
str. Mor ii, nr. 27
505200 Fgra, jud.Bra ov
Tel: 0268 213 714 Fax: 0268 214 111
e-mail: in fo@farulsperante i.ro
www.far ulsperante i.ro
Atenție!
Tratamentele naturale prezentate în această lucrare nu trebuie să înlocuiască
îndrumarea medicală. Competența medicului studiază cauzele, stabilește conduitele
terapeutice și diagnosticul. Credem că nenumăratele tratamente naturale consacrate prin folosire în medicina tradițională trebuie să fie disponibile pentru cercetare și alte scopuri utile, motiv pentru care au fost menționate în această lucrare.

Prefață
Omul bolnav: [anonimizat], oricare ar fi el. În mod
ironic el trăiește maltratând corpul său și când se îmbolnăvește se agață de orice promisiune de „vindecare” .
Profitând de acest comportament tipic uman, comerțul de medicamente (mai bine
spus piața de boală) crește mai mult decât oricare.
Dacă, printr-un raționament utopic, în câțiva ani s-ar putea eradica jumătate din
bolile care ne afectează, s-ar provoca un haos economic de mari proporții, a cărui amploare ar fi greu de imaginat. Pentru început industriile farmaceutice ar concedia o mulțime de angajați. Guvernele ar pierde o piață de colectare de impozite. Companiile medicale, care lucrează în ramura de asigurări și planuri de sănătate, ar trebui să se restructureze sau să-și închidă porțile. Specialiștii în domeniu ar trebui să-și schimbe activitatea, întorcându-se poate la activități cu caracter educativ și preventiv. Școlile de formare
a specialiștilor ar trebui, de asemenea, să se readapteze. Comerțul cu medicamente ar
suferi o lovitură amețitoare. Ar fi un fenomen economic ruinător, dar spectaculos din punct de vedere social.
Este clar, lucrurile nu se întâmplă chiar așa. Ar fi un proces treptat de adaptare.
Am prezentat această „ficțiune” doar pentru a demonstra cum, în viața modernă, se profită de pe urma bolii. Incoerența că susținem alimentația cu care ne-am obișnuit, este o realitate lipsită de logică.
Pentru cercetătorii vieții naturale totuși, a eradica din lume cea mai mare parte din
bolile pe care le suportăm ca inevitabile și incurabile, este doar o „ficțiune” pentru că sistemul nostru viciat cere astfel. Ca să devină realitate sloganul „o lume mai sănătoasă”,
care deocamdată este doar o lozincă demagogică, ar trebui o schimbare globală de mentalitate.
Desigur, terenul este pregătit pentru această schimbare. Din moment ce ecologia a
trecut din cercul gânditorilor excentrici pe lista marilor afaceri, s-a făcut primul pas.

Astăzi, medicina naturală este încă privită cu scepticism. Se constată dispreț în
expresiile „remedii de casă” sau „remedii populare ” care constituie doar un mic capitol
din această vastă enciclopedie. Pentru cei ce urmează standardul științei, aceasta este
„rețetă folclorică inofensivă care, în cel mai bun caz vindecă prin sugestie” .
Medicamentele, substanțele care înrobesc milioane de ființe umane, nu vindecă.
Ele pot ajuta în situații excepționale și de urgență, dar în majoritatea cazurilor creează probleme ce cresc ca bulgărele de zăpadă. Suntem bolnavi în principal din cauza stilului nostru de viață autodistructiv. Soluția problemelor noastre de sănătate este chiar în mâna noastră. Este simplă ca Oul lui Columb. Sănătatea are de a face cu obiceiurile.
Medicina naturală învață exact aceasta: că boala este urmarea atitudinii pe care
am adoptat-o în legătură cu corpul nostru. Întoarcerea la normalitate este obținută spontan prin adoptarea unui mod de viață sănătos. Fiecare caz este unic, dar regula generală este că vindecarea poate fi obținută doar în propriul corp, când eliberăm căile
și-l lăsăm să acționeze. Noi punem mii de obstacole vindecării, ingerând alimente care
„astupă” canalele vieții, cultivând în cap o pepinieră de tristeți și folosind medicamente pentru a suprima simptomele care sfârșesc îndepărtând paznicii.
Credem că nu peste mult timp ceea ce lansăm acum ca „alternativă” , destul de
incomodă sistemului în vigoare, va fi chiar mijlocul omenirii de a supraviețui. Cel puțin pentru că medicina naturală este medicina ecologică, iar cea care favorizează restabilirea relațiilor între om și originile sale este natura.
În această lucrare, care reunește o mulțime de date despre tratamente naturale,
culese de la diferite culturi și întărite prin principiile medicinii naturale emergente, ne aducem aportul nostru la schimbarea de mentalitate care va avea loc în unele cazuri.
Scopul nostru este ca în orice mod să putem contribui la ușurarea enormei
suferințe umane.

Cum folosim „Manualul practic
de tratamente naturiste”
Felicitări! Aveți în mână una
din cele mai bogate și complete
lucrări despre viața naturală.
După cum îi spune numele,
acesta este un manual practic,
ușor de folosit. Bolile sunt așezate
pe categorii, pentru a putea avea
la îndemână pe cele de același tip
și a le compara cu ușurință.
Dar înainte de a începe să
răsfoiți acest manual, citiți cu
atenție următoarele instrucțiuni
și observații care vă vor ajuta să-l
folosiți într-o manieră corectă și să obțineți cel mai bun rezultat. 1. De unde vin bolile noastre? În
primul rând trebuie să înțelegeți că bolile
nu apar la întâmplare. Cercetătorii vieții naturale știu foarte bine că în majoritatea
cazurilor vina pentru problemele noastre
de sănătate este stilul nostru de viață. Alimentația greșită, viciile, stresul, tulburările emoționale și viața sedentară sunt marile cauze. Totuși nu există formulă magică. Nu există remediu magic – chiar natural, care să poată vindeca, dacă dumneavoastră veți continua să
practicați un mod de viață greșit, fumând
sau hrănindu-vă nepotrivit. În multe cazuri corpul poate să se vindece pe sine, dacă îi oferim șansa. Pentru a înțelege mai bine aceasta luați-vă timp să citiți primele capitole. Veți fi încântați pentru că veți începe să înțelegeți sănătatea precum și cauza bolilor dumneavoastră.
2. Ce se urmărește prin sugestii
sau tratamente naturale? Sfaturile
despre modul de viață natural, pe care

le prezentăm aici, vor ajuta cu siguranță
– și încă mult – dacă înțelegeți că ele
acționează ca ajutoare ale corpului în activitatea lui minunată de a restaura echilibrul pierdut.
Dar sugestiile și tratamentele naturale
nu trebuie să înlocuiască diagnosticul și tratamentul medical convențional. Fiecare pacient este un univers, cu probleme organice și psihice proprii, care merită evaluarea și atenția unui medic. Discutați cu el despre eventuala opțiune pentru tratamente mai puțin convenționale. Nu
porniți fără acordul său.
Un alt obiectiv este acela de a pune
la dispoziție pentru cercetători un raport
amplu de tratamente folosite de medicina tradițională și clinicile naturiste.
3. Ce reprezintă simptomele
bolilor? Simptomele care deranjează
sunt o avizare a corpului că ceva nu merge bine. TREBUIE ÎNDEPĂRTATĂ CAUZA
BOLII. A combate doar simptomele, nu
este calea de vindecare chiar dacă, de multe ori, ar trebui să le eliminăm sau să le alinăm, pentru ca bolnavul să se simtă mai bine. Consultați totdeauna un medic pentru ca el să investigheze cauza. 4. Pe ce se bazează recomandările
noastre? Când menționăm plante, băi,
diete sau orice alt tip de tratament neconvențional, ne bazăm pe experiența
clinicilor naturiste, profesioniști de
sănătate în terapii naturale și practicanți cu experiență. Ne bazăm, de asemenea, pe înțelepciunea populară. Subliniem indicațiile cele mai mult probate.
Când menționăm dozele, trebuie
să clarificăm faptul că de multe ori ne bazăm pe indicații tradiționale. Fiecare
caz trebuie să fie considerat unic și orice
medic știe că indicațiile și dozele pot varia de la pacient la pacient. De aceea nu este posibil a stabili conduite generalizate. Prezentăm tratamente naturale, în principal cu scopul de a le pune la dispoziție pentru cercetare. Organizația Mondială a Sănătății recomandă cercetarea
medicinii tradiționale cu scopul de a
crește posibilitățile terapeutice, deoarece imensul potențial al acestor terapii este inegalabil, iar sistemele oficiale de sănătate sunt incapabile de a satisface pe deplin nevoile sănătății publice.
5. Care este rolul cadrului medical?
Cum fiecare caz are propriile configurații, cu siguranță problema sa de sănătate are caracteristici proprii a căror soluționare
va putea cere îndrumare specială.
De aceea, recomandăm (în
special în cazurile mai
dificile) să consultați
u n me d i c c are
va stabili diag-
nosticul și
conduita. 6 Manual practic de tratamente naturiste

Sănătatea și vindecarea
prin mijloace naturiste
Ce înseamnă pentru voi „vindecare
prin mijloace naturale”? Mulți consideră vindecarea naturistă
ca un simplu moft, un val, care în modul
în care apare, trebuie să treacă. Alții cred
că este vorba de o nouă filozofie de viață sau o reînviere a teoriilor antice despre sănătate și boală și ignoră orice utilitate practică. Alții asociază acest subiect cu folclorul și misticismul.
Denumirea mai obișnuită este
„medicină alternativă” care exprimă
probabil opinia majorității, fiind vorba
de o terapie bazată pe resurse naturale ca: plante, băi, cataplasme etc., care poate fi utilă în anumite situații, constituind o alternativă la medicina oficială.
Medicina ecologică
Cu câtva timp în urmă ecologia
era subiectul unei lumi excentrice. A apăra pădurile, a proteja animalele, a condamna industriile poluatoare, a
condamna insecticidele, era atitudinea grupurilor „antiprogresiste și alarmiste”
care susțineau idei considerate „utopice” .
Astăzi ecologia este subiect de
actualitate cu includere obligatorie în lista oricărui proiect sau negociere care are legătură cu mediul ambiant.
Credem că aceeași istorie se repetă în
cazul vindecării naturale. Corpul uman este cel mai extraordinar ecosistem al planetei, strâns legat cu celelalte ecosisteme ale naturii. Amenințările care pun în pericol planeta, poluând-o, distrugând-o și destabilizând-o există de asemenea și în legătură cu corpul nostru. Bolile care ne incomodează, suportate
de multe ori ca inevitabile, sunt strigătul de
ajutor al ecosistemului din corpul nostru violat de stilul de viață modern. Prin urmare, în înțelegerea curei naturale , boala este
rezultatul violării legilor naturale și apare începând de la pierderea stabilității pe care numai armonia cu mediul ambiant o
poate asigura. De aceea, numim „medicină
ecologică” acest sistem de abordare a sănătății umane.
1

Medicina și legile naturii
A corecta alimentația, a practica
exerciții fizice, a abandona viciile, a adopta
atitudinea mentală corectă, sunt câteva din principalele măsuri de restabilire a
sănătății. Folosirea plantelor, cataplasmelor,
băilor, etc. constituie resurse terapeutice mai puțin agresive decât cele convenționale care pot, în multe situații, să ajute foarte, foarte mult.
Medicina modernă care include
cele mai bune invenții tehnologice, oferă sănătății umane posibilități mari. Razele
laser, ultrasunetul, microchirurgia,
ingineria genetică și nenumărate alte resurse cu eficiență multiplicată prin informatică au revoluționat diagnosticarea și terapia.
Toate acestea sunt de o valoare
inegalabilă – prelungesc viața, ușurează suferința și orientează conduita
terapeutică. Totuși, cel mai vital dintre
toate conceptele de sănătate și boală, este interacțiunea noastră cu natura și faptul
că nu suntem un produs de laborator,
este de multe ori uitat. În unele situații medicina, care caută să restaureze energia vitală prin mijloace naturale, este taxată ca elementară și inofensivă. Orgoliul
științific determină pe mulți să nu ia în
considerare excelența legilor naturii, de a căror înțelegere depinde reîntâlnirea
omului cu starea de bine.
Credem că medicina naturală este
medicina viitorului. Curând va fi inevitabil
a admite că sănătatea omului, din ce în ce mai asediată de procese degenerative, va reacționa favorabil doar cu schimbări
drastice în stilul de viață, un atac la
adevăratele cauze ale bolilor.
Moda – „Natural”
Ca o îndrumare pentru aceste
schimbări, astăzi a devenit la modă „viața naturală” , „alimentația naturală” . Se vorbește mult de „naturism” . Apar
nenumărate lansări cu sublinierea
„natural” pe etichetă.
Există produse naturale autentice,
sănătoase, dar există un număr mult mai mare de produse care, profitând de modă, folosesc acest nume pentru a stimula vânzările. Nu există o preocupare adecvată pentru calitate. Trebuie să fii atent la
multele falsuri care circulă pe piață.
În ce privește medicina naturală
există, de asemenea, multe tendințe, unele
din ele puțin recomandabile. Mijloacele naturale de vindecare sunt atât de vechi ca și omul. Cei care doar acum descoperă importanța lor le numesc „noutate” . Foarte des le confundă cu un bagaj de idei
în care nimic nu se identifică cu principiile
originale și înțelepte.
8 Manual practic de tratamente naturiste

Tratamentul natural cere abnegație și
o schimbare de obiceiuri, lucruri pe care
nu toți sunt dispuși să le facă. Rezultatul poate întârzia să apară și sacrificiul inițial, care uneori nu aduce rezultatul dorit, face
ca unii să renunțe înainte de vreme. Din
acest motiv apar unele „scurtături” pentru a evita „calvarul” schimbării obiceiului. Clinicile de slăbire (cunoscute și ca
„Spa” ) pot adopta sisteme adecvate de
tratamente. Dar acestea greșesc frecvent pentru că folosesc mijloace și metode extrem de scumpe, accesibile la puține persoane și reduc obiectivul doar la simplul
proces de slăbire. Ele pierd din vedere
obiectivul de sănătate global care cere schimbări profunde ale stilului de viață.
Principii de bază pentru
vindecare
Vorbim acum de principiile bune de
vindecare.
Este regretabil să constatăm că multe
persoane sunt înrobite medicamentelor.
Se simt din ce în ce mai bolnave. Este
indiscutabil faptul că multe resurse terapeutice și diagnostice alopate în legătură cu programul tehnico-științific oferă beneficii sănătății umane. Ceea ce naturiștii cercetează este folosirea și abuzul de medicamente, neatenția cu care sunt tratate problemele vitale ca
alimentația, stilul de viață și legătura lui
cu sănătatea.
După cum am observat, naturistul
crede că sănătatea este rezultatul armoniei cu mediul ambiant. Boala este consecința violării legilor naturii. Vindecarea în multe cazuri poate fi obținută prin mijloace naturale, ca o reacție spontană
a organismului, dacă se cultivă obiceiuri
sănătoase și se abandonează obiceiurile dăunătoare. Prin urmare sănătatea este în mod fundamental o chestiune de obiceiuri.
Acesta este cel mai important pas în
direcția vindecării, conform principiilor
naturismului: a cultiva obiceiuri sănătoase Câteva exemple:
1. Ficatul tău nu mai funcționează?
Ia compus natural „A ” (cel mai
natural, pe bază de plante, ca
anghinarea). Apoi poți mânca ce
dorești, fără teamă.
2. La revedere arsuri la stomac, cu
praf digestiv (natural) ……….
3. Slăbire naturală fără regim, cu
compusul de slăbire „N” …….
Acestea sunt exemple de atacuri
publicitare grosolane.
Există totuși și falsificări mai
elaborate.
Un exemplu în acest sens sunt
regimurile „naturale” asociate unor
medicamente, care poartă numele de „herbs” , dar care ascund în formula lor
droguri periculoase din clasa anfetaminelor
și benzodiazepinelor.
Folosirea de vitamine și minerale
„antioxidante” , pentru a evita formarea de radicali liberi este prevăzută de nutriția ortomoleculară și poate fi foarte utilă. Dar uneori se exagerează cu aceasta în detrimentul dezintoxicării și cultivării obiceiurilor
sănătoase. Se creează o „vitaminomanie” ,
dăunătoare prin faptul că duce la uitarea adevăraților factori de sănătate. 9 Sănătatea și vindecarea prin mijloace naturiste

– a se alimenta corect, a practica exerciții
fizice, a abandona viciile, a dormi suficient,
a cultiva calmitate mentală.
Corpul se vindecă el însuși
Când există boală, aceasta trebuie
abordată. Vindecarea trebuie să constituie o fază de tranziție către o viață sănătoasă. Organismul slăbit trebuie să-și regăsească
echilibrul. Boala nu este nimic mai mult
decât un aviz din partea corpului că există factori de dezechilibru în acțiune.
Natura ne-a dotat cu un sistem
eficient de apărare. Organismul este capabil de a se autovindeca. Efortul naturismului este concentrat în sensul de a elibera calea forțelor de autovindecare
din corpul nostru.
Cum se face? Există două
pârghii de bază:
1. Creșterea rezistenței orga-
nismului.
2. Diminuarea puterii
de agresivitate a
agentului atacator.
Pentru a crește
rezistența organismului
se apelează la o dezin-toxicare supravegheată.
Dezintoxicare – cuvânt
cheie. În capitolul următor vom vorbi mai
pe larg despre această temă interesantă: cum dezintoxicăm organismul.
Dar există situații în care inamicul,
sau agentul atacator, ca celula malignă sau microbul infecțios, prezintă mai mare „putere de foc” , decât un organism al cărui sistem de apărare este slăbit. În cazuri ca
acestea folosirea de mijloace medicale
convenționale cum ar fi chirurgia sau antibioticoterapia printre altele, sunt indispensabile. 10 Manual practic de tratamente naturiste

De ce suntem bolnavi?
2
Nu este lucrarea întâmplării,
nici capriciul destinului. Boala este „disciplina” pe care natura
ofensată o impune „delicventului” . Ne
referim la încălcarea legilor naturii
care garantează menținerea echilibrului universal. Aceste legi sunt cele de care depinde stabilitatea macro și microcosmosului, păstrând ordinea, prevenind haosul și perpetuând viața. Stilul nostru de viață este în multe aspecte o sfidare evidentă a legilor naturale, care
guvernează funcționarea mașinăriei
noastre biologice. De aceea, îl condamnăm ca principal vinovat pentru problemele noastre de sănătate.
Probleme de sănătate
moștenite și dobândite
Un proverb antic spune că noi suntem
arhitecții destinului nostru. De asemenea,
suntem în mare parte „creatorii” bolilor
noastre. Este adevărat că moștenirea determină, până la un anumit punct,
caracteristicile noastre psihofizice. Moștenim constituție „slabă” sau „puternică” . Putem fi,
de exemplu, în mod ereditar predispuși la
diabet zaharat. Unii au aparatul digestiv mai vulnerabil în timp ce alții au aparatul respirator mai sensibil. Fiecare are „punctul său slab” în corp și în personalitate. Ceea ce dorim să evidențiem totuși este că tendințele moștenite pentru boală nu ar
trebui să se manifeste dacă am fi, într-o
oarecare măsură, precauți. De asemenea, majoritatea problemelor noastre de sănătate nu prezintă ca și cauză principală moștenirea ereditară, ci este consecința disfuncțiilor dobândite . Să se însumeze
atunci, pe lista cauzelor oricărei boli, „tendințele” pe care le-am moștenit de la
strămoșii noștri cu agresivitățile modului
nostru de viață. Totuși când evităm al doilea factor (agresivitățile stilului de viață) tendințele ereditare vor putea să fie menținute adormite și niciodată nu se vor manifesta.

Alimentația greșită –
cauză activă de boală
Alimentația greșită figurează
ca una din cele mai puternice cauze
de boală, în particular pentru bolile cronice și degenerative, cele mai
ucigătoare. Dieta inadecvată este
recunoscută ca factor de scădere a capacității imunitare. Atât excesele cât și deficiențele nutriționale pot duce la scăderea rezistenței. Se vorbește mult de nutriție, ca factor de scădere a sistemului imunitar, în timp ce excesele și abuzurile sunt uitate. O dietă bazată pe cantități
mari de zahăr, fripturi, aluaturi rafinate,
cărnuri, băuturi etc., practicată astăzi în mod frecvent, prezintă multiple pericole pentru sănătate. Nutriționiștii acuză excesul de sare, zahăr, grăsime, proteină animală și deficiența de fibre și anumite oligoelemente pentru îngrijorătoarea rată
de incidență a bolilor degenerative, ca
ateroscleroza și cancerul.
Cu toate acestea, nu doar în excese
și deficiențe constă pericolul. Subiectul alimentației este mult mai complex. Există greșeli critice în obiceiul alimentar, care pot viza calitatea și cantitatea, trecând la armonie (combinarea și proporția
alimentelor) și adecvare (adecvarea dietei
la individ, activitatea sa, clima unde trăiește etc.).
În general, oamenii nu știu să
mănânce. Confundă actul de a mânca cu simplul act de „plăcere” . Obișnuiesc să ia în considerare doar partea gastronomică. Este clar că trebuie a mânca cu plăcere, Exemple practice:
Există câteva cazuri de obezitate
în familia Popescu, iar copilul acesteia
la doar șapte ani a început deja să fie „dolofan” . Este posibil să existe predis-
poziție ereditară și constituțională
pentru obezitate. Este, de asemenea, foarte probabil ca obiceiul alimentar al familiei, transmis din generație în generație, să conțină factori dietetici vinovați. Moștenim nu doar un ansamblu de gene, ci și un ansamblu de obiceiuri.
Părinții lui Antonio sunt diabetici.
Alte rude, de asemenea, au boala. Medicii deja l-au avizat că el este un candidat. Dar Antonio se îngrijește foarte mult de alimentația sa și practică zilnic exerciții fizice moderate. Probabil că niciodată nu va fi diabetic. Chiar dacă boala se manifestă, va putea fi de
o formă ușoară. 12 Manual practic de tratamente naturiste

dar mai ales trebuie a lua în considerare
implicațiile nutriționale și fizice ale
alimentului. Când știu că un aliment anumit îmi face rău, atitudinea înțeleaptă ar fi să-l evit sau să-l înlocuiesc cu altul
inofensiv. Dar de multe ori nu se acționează
astfel. Insistăm în a mânca „alimentul-bombă” fără a gândi la consecințe. Și aceasta nu se aplică doar la un aliment, ci la un ansamblu de alimente, inserate
într-un context foarte personal, care este
obiceiul alimentar.
Cu toate acestea regretăm că un
mare număr de persoane din toate
categoriile comit o adevărată sinucidere
prin alimentație, fără ca să ia învățătură din aceasta. Deja am auzit vorbindu-se un anume aspect, deja am citit ceva cu privire la aceasta, dar ideile par contradictorii. Mai mult decât atât medicii, care ar trebui să clarifice acest subiect, nu vorbesc aproape nimic despre relația dintre dietă și
sănătate. Mass-media lansează un concept
spectaculos de dietă în care predomină în mod evident interesul comercial. Majoritatea alimentelor care se găsesc în comerț sunt acolo din motive pur comerciale. Nici nu ne gândim la cantitatea periculoasă de substanțe dăunătoare sănătății pe care o
ingerăm în fiecare zi. Când suntem bolnavi
niciodată nu facem responsabilă mâncarea, care poate, în multe cazuri, reprezintă marea parte de vină.
De aceea dorim să atragem atenția
cititorilor la marile riscuri cu care este înconjurată dieta lor. Se obișnuiește să se spună: „Gusturile nu se discută” . Știm că gustul persoanelor de astăzi este pervertit și că ceea ce numesc ei „dietă normală” este în realitate o dietă foarte ofensivă. Este puțin jenant a intra în chestiunile
care țin de circumscrise la viața privată a individului. „Eu sunt cel care-mi aleg mâncarea” – este modul simplu cu care
mulți pun punct discuției despre acest
subiect. Nu este ușor a convinge pe cineva să-și schimbe obiceiul alimentar format în zeci de ani, influențat de capricii personale, dictat de tradiția culturală și familiară.
„Călcăm pe ouă” , fiindcă gustul este
punctul hipersensibil în comportamentul uman. Dar nu dorim să ne asumăm rolul
de „distrugători ai plăcerilor” . Cerem
doar permisiunea cititorului pentru a-l avertiza că:
Mâncarea ta poate chiar să obțină
reputația de inocență. Alimentația ta ca un tot, care cuprinde un ansamblu de obiceiuri dietetice (masticație, folosire de sare, sosuri, condimente puternice,
a mânca între mese, atracție pentru
prăjeli, mâncăruri sărate și dulciuri, sărbători și reuniuni sociale, mâncare și băutură etc.) poate nu prezintă o oarecare amenințare importantă, dar cu siguranță toate problemele tale de sănătate care afectează productivitatea și starea ta de
spirit au mai mult sau mai puțin legătură
cu dieta ta. Chiar dacă tu te consideri un „om de fier” , pentru care nimic nu face rău, să știi că acțiunea unei mâncări rele este înșelătoare ca și țigara. Oprește-te și gândește-te la aceasta cât mai devreme. Și ia o atitudine pentru binele celui mai prețios patrimoniu – sănătatea ta.
Alimente false
După cum am văzut, multe „alimente”
au ajuns la piață din motive exclusiv comerciale. Mai rău chiar, pot fi extrem de 13 De ce suntem bolnavi?

nocive pentru sănătate. A le numi alimente
este o greșeală. Preferăm să le numim
pseudoalimente sau alimente false.
Când s-au inventat morile metalice
s-a născut o nouă eră culinară.
Ingredientele super-rafinate dădeau
un gust extraordinar și o finețe multor produse alimentare. Gastronomia internațională s-a lăsat cucerită de noutate. În scurt timp au dispărut de pe mese produsele integrale și odată cu ele au dispărut fibrele dietetice.
Dieta fără fibră este dietă ucigătoare.
Bolile cele mai frecvente și grave care afectează omul modern, au în general, legătură cu deficiența alimentară de fibră. Când vorbim de prevenirea cancerului, în special cancerul intestinal, nu putem să nu menționăm necesitatea de a ingera suficientă fibră dietetică. Aceasta este valabil și pentru infarctul miocardic, ateroscleroză, diabetul zaharat, hemoroizi, varice, apendicită, constipație, diverticuloză și alte boli,
dacă nu grave, comune și incomode.
Alte deficiențe grave
În afară de lipsa de fibră există lipsă
de vitamine, minerale și micronutrienți
esențiali, care se duc pe „apa sâmbetei” . Micronutrienți ca seleniu, zinc, crom
etc. sunt în ultimul timp cercetați cu
un interes neobișnuit. Cercetătorii îi asociază cu diferite funcții vitale și subliniază că lipsa lor conduce la bolile grave ale civilizației moderne, cum ar fi cancerul, pe lângă accelerarea procesului de îmbătrânire și moarte.
14 Manual practic de tratamente naturiste

Foarte în vogă sunt studiile despre
medicina ortomoleculată, care asociază
diferiți micronutrienți, evitând formarea de radicali liberi, prin prevenirea proceselor oxidative. Alimentele rafinate
pierd aproape tot conținutul acestor
elemente atât de necesare sănătății.
Dieta zilnică a unui brazilian obișnuit
din punct de vedere al ingestiei de fibră este extrem de săracă. Micul dejun cu pâine din făină albă, cu unt și cafea cu lapte nu oferă deloc fibră. Prânzul cu fasole și orez, biftec și cartofi prăjiți,
uneori cu puțină salată de legume, de
obicei nu conține mai mult de 5 g de fibră. Cina este tot la fel de săracă.
Gustările ușoare și băuturile
răcoritoare obțin de asemenea nota zero la fibră.
Considerând că mulți nici măcar
nu au adoptat un standard regulat de
a mânca și alții nu folosesc verdețuri,
nici legume, nici fructe cu regularitate, ingestia de fibră de multe ori este mai mică de 5 g/zi. Având în vedere că ultimele recomandări tind să ridice la 25 g sau mai mult cantitatea de fibră care trebuie să fie consumată zilnic, este evident că
obiceiurile noastre alimentare lasă mult
de dorit. Sunt producătoare de boli grave, precum cancerul!Sănătatea noastră
în mâinile noastre
Suntem v ictime neputincioase ale
unui tir al bolilor. Trebuie să participăm
activ la administrarea sănătății noastre. Cum să îmbunătățim calitatea vieții?
„Mulți ani trăiască” se cântă la fiecare
aniversare. Știința nu economisește investiții pentru a întâlni noi nume pe lista longevivilor. Prelungirea vieții este un obiectiv demn de eforturi decisive.
Calitatea (și nu doar cantitatea) de
viață trebuie să fie marele obiectiv al științelor care se luptă în favoarea sănătății
umane. Un batalion de cercetători se
dedică timp îndelungat să cerceteze cauzele bolilor și îmbătrânirii. Studiile realizate în laborator și între anumite grupuri de oameni au condus la concluziile următoare:
Actualul stil de viață este în mare parte
responsabil pentru deteriorarea calității
vieții. Viciile fumatului și alcoolului,
folosirea drogurilor, alimentația nepotrivită, viața sedentară, poluarea mediului și stresul sunt mari cauze ale bolilor degenerative, care micșorează dramatic speranța de viață a omului modern.
Cu aceasta este de acord Harvey B.
Simon, când spune:
„Pentru cea mai mare parte dintre noi sănătatea va depinde
nu de ce suntem, ci de cum trăim. Corpul pe care-l avem
la 20 de ani depinde de genele noastre, dar corpul pe care-l avem
la 40, 60 sau 80 de ani este corpul care-l merităm,
acela care reflectă comportamentul nostru.”15 De ce suntem bolnavi?

3
Principalele ingrediente
ale sănătății
Indiscutabil, bunăstarea noastră
este un patrimoniu de o valoare incalculabilă. Mulți recunosc aceasta
doar când sunt bolnavi. Își maltratează
sănătatea până când o pierd. Doar atunci
pun preț pe ea. Uneori este prea târziu.
Să ne imaginăm că cineva a moștenit
o mare avere; se consideră bogat și sigur. Lipsindu-i totuși capacitatea de a-și administra bunurile, puțin câte puțin, suferă pierderi patrimoniale. Risipa, jocurile, excesul de datorii, afacerile nereușite etc.
îl duc la faliment. Obligat să privească
dezastrul, cel ce a fost bogat se adâncește în disperare. Constată că n-a luat în seamă marile ocazii. Recunoaște multe din greșelile sale. Dar, din nefericire, nu are posibilitatea să se reîntoarcă în timp.
Tot la fel se poate întâmpla și cu
sănătatea noastră. Suntem în mare parte
singurii vinovați pentru bolile noastre.
Unii nu știu să se îngrijească bine de corpul lor. Alții neglijează aceste îngrijiri. Știu că sunt în pericol, dar continuă să se autodistrugă. Exemplul în acest sens este obiceiul de a fuma. Astăzi sunt puțini cei care nu știu că fumatul este dăunător sănătății. Dar regretabil, există mulți care ignoră aceasta. Majoritatea fumătorilor chiar dacă știu răul pe care-l aduce țigara organismului, neglijează să-și folosească
puterea de voință necesară pentru a
alunga viciul.
Există deci două atitudini diferite a
persoanelor cu privire la obiceiurile care le afectează sănătatea:
Mulți pur și simplu nu știu că unele
obiceiuri pot dăuna sănătății lor. Prin
urmare comit greșeli involuntare .
Alții, chiar știind că anumite obiceiuri
le afectează sănătatea, neglijează să-și
unească eforturile pentru a le părăsi. Își distrug în mod voluntar sănătatea lor.
De ce suntem bolnavi? De ce F. a
murit de cancer și S. de infarct? De ce am răcit, sau de ce vecinul are reumatism? De
ce copilul s-a născut cu bronșită? Pentru
mulți este dificil a înțelege cauza atâtor boli

care aduc multă suferință ființelor umane.
Cu toate marile dezvoltări ale medicinei,
spitalele sunt supraaglomerate în multe țări. Boli noi sau boli vechi, dotate cu puteri noi de distrugere, sfidează medicina.
„Este destinul, fatalitatea vieții” –
gândesc mulți. A fi bolnav ar fi atunci o simplă întâmplare. În acest caz unii mai norocoși ar scăpa neatinși. Alții ar fi victimele întâmplării.
Există boli moștenite și congenitale.
Sunt, de asemenea, multe altele care apar ca rezultat ale accidentelor. Cu toate că
multe accidente se pot evita, se întâmplă și
neprevăzute. Există probleme de sănătate neașteptate, dificil de controlat și prevenit.
Cu toate acestea, vrem să clarificăm
că se pot evita marea majoritate a problemelor de sănătate, pe care le suportăm ca inevitabile. Nu suntem victime neputincioase ale unei trageri
la țintă a bolilor. Chiar dacă nu putem
reduce la zero posibilitatea de a contacta o boală sau alta, putem reduce în mod considerabil pericolul. Acest lucru este fără îndoială îmbucurător.
Care este atunci cauza bolilor? Cum
putem să le evităm? Dacă am studia profund
cauzele bolilor, cu ajutorul științei ca
medicina, biochimia, genetica și patologia am ajunge la multe concluzii importante, dar am întâlni puține răspunsuri definitive. În căutarea explicațiilor profunde, analitice, sub această viziune am concluziona că cea mai mare parte a bolilor au cauze insuficient cunoscute.
Există totuși cauze de bază pentru
boli și de aceea dorim să atragem atenția cititorilor. Toți pot și trebuie să cunoască aceasta și să divulge aceste cunoștințe. Mulți suferă și chiar mor fără să fie necesar, datorită ignorării acestui subiect. Bolile sunt rezultatul încălcării legilor naturii. Rețineți:
Bolile sunt rezultatul
încălcării legilor naturii
Dacă suntem bolnavi pentru
că obiceiurile noastre de viață
contravin legilor naturii, putem
învăța două lucruri practice din
aceasta:
8 Este primordial a cultiva obiceiuri
sănătoase.
8 E ste ne ces ar a ab andona
obiceiurile nocive.
Atunci sănătatea este și o chestiune
de obicei. Suntem bolnavi pentru
că nu cultivăm obiceiuri sănătoase. Suntem indisciplinați la mâncare,
lucrăm neregulat, nu practicăm exerciții
fizice adecvate etc. Unii fumează, alții consumă băuturi alcoolice, alții folosesc droguri etc. Omul maltratează corpul său și când apare boala, în loc de a corecta obiceiurile greșite, recurge la medicamente pentru a alina simptomele. Există cadre medicale responsabile pentru
această atitudine greșită, fiindcă în loc
de a orienta pacienții lor la adoptarea stilului de viață aducător de sănătate, știu doar să prescrie medicamente pentru a le amorți simptomele. Nu tratează cauzele, doar efectele. Cauza continuă acționând și distrugând în mod viclean sănătatea. Rezultatul este lamentabil:
săracul bolnav depinde din ce în ce mai
mult de medicamente, care produc noi boli (efecte colaterale) până la capitularea completă a forțelor vitale. 18 Manual practic de tratamente naturiste

Adevărata medicină acționează diferit.
Dacă un pacient reclamă o problemă la
stomac sau se plânge de constipație, de exemplu, se studiază obiceiurile care ar putea cauza sau ar agrava problema și se
sfătuiește pacientul să le schimbe. A practica
exerciții fizice, a schimba obiceiurile alimentare, printre altele, sunt măsuri de prevedere indispensabile. Există situații în care folosirea medicamentelor și alte mijloace mai energice precum chirurgia, constituie mijlocul de a salva o viață sau a soluționa o problemă de sănătate. Totuși,
aceste măsuri de prevedere mai agresive și
riscante trebuie să fie excepție, nu regulă. Trebuie să fie alternativa. Prima dată trebuie apelat la corectarea obiceiurilor și cum cititorul va afla mai târziu, la dezintoxicarea organismului.
Scopul nostru: Păstrarea sănătății.Scopul nostru nu este de a îndruma
către asigurările de sănătate sau programe de asistență medicală dotate cu cele mai sofisticate mijloace, chiar dacă nu discutăm utilitatea lor. De asemenea, nu sugerăm folosirea de formule speciale sau capsule de vitamine aduse din import. Viața umană merită, fără nici o îndoială, toată tehnologia medicală
Succesiunea procedurilor:
Succesiunea cea mai potrivită pentru aplicarea mijloacelor
medicale este următoarea:
8 Schimbarea obiceiurilor. Părăsirea a tot ce face rău și cultivarea
obiceiurilor bune.
8 A urma tratament natural corect îndrumat (preventiv și promotor de sănătate), pe bază de dietă, plante, exerciții, cataplasme, băi
etc. Este obișnuit să se apeleze la dezintoxicare.
8 În caz de necesitate se recurge la mijloace mai energice ale
medicinii convenționale, care trebuie să fie indicate de medici
specialiști. În majoritatea cazurilor totuși, problema de sănătate
nu va depă și etapa a doua.
19 Principalele ingrediente ale sănătății

Factori de sănătate
Să vedem care sunt factorii care determină condițiile noastre de sănătate. În
majoritatea cazurilor persoanele se îmbolnăvesc pentru că nu dau importanța
cuvenită acestor factori. Astăzi există suficientă documentație științifică dovedind că adoptarea acestor îngrijiri este perfect capabilă de a îmbunătăți standardul nostru
de sănătate. Cultivarea stilului de viață sănătos promovează creșterea rezistenței
organismului contra bolilor. De asemenea, ajută la îndepărtarea multor riscuri legate de bolile obișnuite și ucigătoare, ca infarctul miocardic și cancerul. Sunt factori simpli care costă doar ceva efort personal.
8
O bună alimentație.
8 Atitudine mentală corectă.
8 Echilibru între activitățile fizice și mentale.
8 Echilibru între muncă, odihnă și timp liber.
8 Igiena.
8 Abstinența de la vicii.
8 Greutatea corporală adecvată.
8 Postura corectă.
8 Respirația corectă.
8 Echilibru psihosocial.
20 Manual practic de tratamente naturiste

modernă la dispoziția sa. Dar obiectivul
nostru aici este de a sublinia îngrijirile
cele mai importante și necesare păstrării sănătății, în general neglijate. Aproape toți suntem bolnavi, sau cel puțin
favorizăm dezvoltarea bolilor noastre
prin nerespectarea acestor principii de bază ale sănătății. De multe ori nu înțelegem unde este greșeala și, în loc de a îndepărta adevăratele cauze, căutăm paliative contra disconfortului fizic, care îndepărtează pentru un timp simptomele, dar nu vindecă. De exemplu, cineva care
suferă de arsuri la stomac și disconfort
digestiv cauzate de consumul de prăjeli, poate să se mulțumească cu folosirea de antiacizi pentru a combate indispoziția. Dar această măsură nu împiedică ca sănătatea să fie atacată și ca, mai târziu, să apară serioase consecințe. Procedeul corect ar fi schimbarea alimentației. Dar, în
alergătura vieții moderne, este mai comod
a lua un comprimat cu efect imediat decât a depune eforturile pentru a schimba unele obiceiuri nepotrivite. Nu este ușor a te amesteca în obiceiurile oamenilor. De aceea, mulți medici se acomodează la un tratament pur simptomatic, care
prin efectele sale rapide și folosirea
practică mulțumește pacienții. Poate în unele cazuri să mulțumească, dar nu rezolvă. Mai recent totuși multe persoane caută alternative mai puțin agresive, mai naturale, care pot soluționa efectiv problemele lor organice. Atitudine nesănătoasă
Se concluzionează că există o contra-
dicție sau incoerență marcantă în filozofia noastră individuală de sănătate: cu toate că admitem inestimabila valoare a sănătății, nu
acordăm importanța cuvenită îngrijirilor
indispensabile păstrării ei. Ființa umană este sinucigașă. Ea se autodistruge prin satisfacerea apetitului, prin alergarea pentru câștigarea de bani, prin muncă sau studiu excesiv, în orgii și plăceri senzuale, în divertismente excitante, vicii etc. Indiferența cu privire la îngrijirea corpului
este foarte mare. Este o tragedie socială și
medicală de proporții devastatoare. De aceea, sănătatea publică traversează o criză fără precedent. Bolile cronico-degenerative, ca cele cardiovasculare, cancerul, sunt astăzi campioane ale mortalității și bolile infecțioase ca holera și disfuncțiile respiratorii reapar ca o nouă amenințare.
Bolile inexpresive sau inexistente în trecut
ca SIDA au îngrozit lumea. Sănătatea lumii este muribundă. Și vinovat este chiar omul cu relele sale obiceiuri. Nu este timpul de a reflecta serios și a promova schimbări?
Atitudinea noastră în fața acestei
realități tragice nu poate fi pasivă. Trebuie
să participăm activ la păstrarea sănătății
noastre. Concluzia cea mai importantă ce se poate trage din studierea acestei lecții este că sănătatea noastră depinde în principal de atitudinea fermă în sensul de a cultiva un stil de viață sănătos. Merită a investi în bunăstarea noastră. Nu există patrimoniu mai valoros. 21 Principalele ingrediente ale sănătății

4
Cum să ne alimentăm corect
Mulți se străduiesc să adopte
o alimentație corectă, care să le asigure sănătatea. Dar
cunoștințele prezentate în cărți, reviste,
conferințe și mass media sunt în general
insuficiente și greu accesibile. Având în vedere importanta relație care există între sănătate și alimentație acest subiect merită nu doar considerația noastră cea mai bună, ci tot efortul personal, în sensul de a schimba unele obiceiuri care se dovedesc inadecvate. Pentru a depăși dificultățile și
voința care se opune schimbărilor necesare,
este nevoie de o perseverență demnă de cele mai bune scopuri.
Mâncarea noastră – obiect
de exploatare comercială
Cum este alimentația ta? Astăzi
majoritatea oamenilor mănâncă fără
criteriu, urmărind doar obiceiurile și preferințele. Piața alimentară este actualmente o
ramură de afaceri multimilionare. Pentru a-și lansa ultimele produse companiile apelează la publicitate, care pune în joc creativitatea în sugestii captivante de culori, arome și gusturi. Produsele alimentare care se găsesc de vânzare la supermarket-uri sunt de regulă rezultatul
intereselor comerciale și politice. Factorul
sănătate și factorul nutriție de obicei cântăresc cel mai puțin în producția și comercializarea alimentelor moderne. Cu frecvență alarmantă se utilizează aditivi chimici nocivi sănătății, care conferă consistență, aromă, culoare și gust artificial. Diferite cercetări au arătat că
acești aditivi pot favoriza apariția bolilor
care se manifestă sub diverse forme, de la alergii până la cancer. Persoanele care știu puțin sau chiar nimic despre aceste riscuri, continuă să promoveze popularizarea multor alimente false, prin consumul fără restricții al acestora.

Alege în mod inteligent
alimentele
Tu trebuie să fii un consumator
documentat. Trebuie să te gândești la
sănătatea și nutriția ta în momentul cumpărării. Este posibil și de preferat
să faci o listă de cumpărături practică,
economică și în același timp compatibilă cu o sănătate bună.
Dieta pentru a evita bolile –
„Dieta prudentă”
În ultimul timp s-a adăugat con-
ceptului de „dietă echilibrată” cel de
„dietă prudentă” sau „dietă de sănătate” , cu nenumărate recomandări despre
Dieta echilibrată
Ce înseamnă „dieta echilibrată”? Conform nutriționiștilor trebuie acordată
atenție la patru principii de bază:
8 Cantitate: Cantitatea de alimente ingerate trebuie să satisfacă cerințele
nutriționale, dar nu trebuie să existe nici exces, nici deficiență, extreme
destul de comune.
8 Calitate: Alimentele folosite trebuie să se încadreze în criteriul corect de
varietăți și variații. Dieta insuficient calitativă sau monotonă va fi dificil să
satisfacă necesitățile nutriționale, chiar dacă se folosește multă mâncare.
8 Armonia: Trebuie să existe distribuire armonioasă și proporțională a
diferiților nutrienți furnizați prin alimentație. Excesul de grăsime în
detrimentul fibrei dietetice sau vitaminelor de exemplu, reprezintă o
încălcare foarte frecventă a armoniei nutriționale.
8 Adecvare: Orientarea nutrițională trebuie să fie adecvată individului și condițiilor în care el trăiește. Trebuie luați în considerare factori ca: sex,
vârstă, greutate, biotip, activitate, tipul de personalitate, stare fiziologică,
climă etc. prevenirea bolilor cronice. Aceste boli
sunt astăzi foarte comune și ucigătoare. Între ele se numără cancerul și bolile cardiovasculare. Cercetările au demon-
strat că alimentația noastră poate favoriza
atât dezvoltarea lor, cât și să ajute la evitarea lor. Pentru cine dorește să le evite diferite instituții de sănătate de renume mondial dau recomandări dietetice ca următoarele:
1. Micșorați cantitatea totală de grăsime,
colesterol, grăsimi saturate, sare și zahăr.
2. Creșteți proporția de grăsime
polinesaturată (grăsime prezentă în vegetale ca măsline, porumb, soia), fibră dietetică și carbohidrat complex (amidon și celuloză din cereale integrale și vegetale în general). 24 Manual practic de tratamente naturiste

Reguli simple și vitale
Cercetătorii în nutriție știu foarte bine că o bună sănătate depinde în mod
direct de o bună alimentație. Reguli cum ar fi cele ce urmează sunt atât
simple, cât și vitale:
8 Căutați să serviți masa la ore și perioade regulate, biruind obiceiul greșit de
a mânca în afara timpului stabilit.
8 Masticați bine, mâncați încet, nu beți lichide la masă.
8 Pentru a diminua riscul agrotoxicelor și altor substanțe dăunătoare sănătății,
curățați de coajă și spălați cu atenție fructele și zarzavaturile. Dacă este posibil obțineți vegetale cultivate în mod organic (fără agrotoxice) sau cultivați în
propria grădină.
8 Faceți o plimbare relaxantă după masă. Luând aceasta în serios, veți constata
că rezultatele sunt compensatoare.
8 Faceți masa de seară cât mai ușoară, compusă de exemplu din fructe, pâine
și iaurt sau optați pentru a consuma numai fructe, numai suc sau supă de
legume. Cinați cât mai devreme posibil. Nu mâncați aproape de ora de
culcare.
25 Cum să ne alimentăm corect

Exemplu de meniu natural și sănătos
Meniul prezentat ca exemplu în continuare a fost formulat pentru un adult
sănătos:
g Micul dejun : Fructe: papaia, mere, piersici, pere, smochine, prune, avocado
etc. (alegeți maxim trei tipuri).
8 Cereale: pâine integrală prăjită, porumb verde, fulgi de cereale, budincă de
cereale, müsli etc. (alegeți unul din aceste preparate).
8 Lactate: lapte, iaurt, caș dulce, brânză dulce proaspătă (alegeți una din
ele, nu folosiți zilnic, folosiți moderat).
8 Complemente: pentru a unge pe pâine, puțină brânză dulce sau caș; sau una din următoarele creme: cremă de avocado, cremă de alune, miere, dulceață
naturală de fructe (nu folosiți zilnic). Vara evitați cremele grase.
Obezii nu trebuie să le folosească.
8 Oleaginoase și nuci: migdale, semințe de floarea soarelui, castane, alune,
nuci etc.
8 Variații ale micului dejun : Recomandăm pentru bunăstarea digestivă
înlocuirea de câteva ori pe săptămână a micului dejun cu un fruct ca mango, ananas, pepene roșu sau struguri. Preferați fructul anotimpului, fără a combina cu alt aliment sau a completa cu îndulcitori. Altă posibilitate este de a bea suc natural de fructe cu pâine prăjită.
g Prânzul : Salate: constituie cea mai bună alegere. Folosiți o bună varietate
de vegetale: roșii, ardei, castraveți, morcov ras, măsline, verdețuri etc.
Se poate prepara o salată mixtă cu conopidă, bame, păstăi, sfeclă etc. (fierte).
8 Cereale: orz integral, macaroane integrale, porumb verde, mămăligă,
pâine (una din variante).
8 Legume: morcov, dovlecel, sfeclă, păstăi, conopidă, bame, vinete, spanac
etc. (alegeți una din ele în diverse preparate).
8 Leguminoase: fasole, linte, mazăre, soia, năut etc. (una din ele moderat,
nu în fiecare zi).
8 Fel de mâncare proteică: ouă (de țară) fierte, tofu (brânză de soia),
„carne” de soia etc. (una din ele, nu în fiecare zi).
8 Complemente gastronomice: gluten, diverse mâncăruri scăzute, drob, pateuri vegetale etc. 26 Manual practic de tratamente naturiste

8 Variație pentru prânz – este foarte sănătos ca din când în când să înlocuiți
acest prânz cu cartofi fierți și câteva legume.
8 Interval între prânz și cină: Dacă vă este foame, sucuri naturale sau apă de
cocos.
Cina – Poate fi asemănătoare micului dejun sau să se constituie doar dintr-un
singur tip de fructe de sezon. Altă opțiune este a lua o supă ușoară de legume cu pâine prăjită. Se poate repeta prânzul dar, folosind mai puțină cantitate și ingrediente „ușoare” . Cinați devreme.
Recomandări culinare utile.
g Toată grija este: puțină sare. Persoanele o ingeră în exces imaginându-și
că o folosesc în limite „normale” . La prepararea unei mâncări scăzute, de exemplu, este important a aminti că alimentele se deshidratează la căldură, mărind concentrația de sare. De aceea, trebuie avut grijă pentru a nu săra
mâncarea în special dacă în rețetă există măsline sau altă conservă sărată.
g Alimentele nu trebuie să fie prăjite. Cu puțină dedicație se poate învăța a
găti foarte bine fără a folosi prăjeli.
g Pâinea care se vinde de obicei pe piață sau se prepară în casă este necoaptă.
Este suficient a desface „miezul” și se observă umiditate în pâine. Foarte rar cineva știe să pregătească pâine coaptă bine, fără urme de umiditate. Pentru aceasta recomandăm pâinea prăjită, întotdeauna mai sănătoasă.
g La salată evitați folosirea
oțetului. Preferați lămâia și puțin ulei de măsline. Se pot folosi condimente ca: izmă, usturoi, ceapă, pătrunjel, oregano, ceapă verde, coriandru, busuioc etc. în stare naturală. Evitați condimente și sosuri gata pregătite, industrializate.
27 Cum să ne alimentăm corect

5
Meniuri pentru sănătate
Înainte de a intra în subiectul practic
al meniurilor trebuie să amintim trei lucruri de importanță capitală, fără de
care cea mai bună planificare a meniului
niciodată nu va atinge obiectivul său de a
promova sănătatea.
1. Masticați foarte bine și nu mâncați
în exces. Cel mai bun aliment
rău masticat se transformă într-o
„bombă digestivă” . De asemenea,
nu folosiți alimente sănătoase în cantitate exagerată. Cel mai sigur
este a te ridica de la masă cu voința
de a mânca încă puțin. Bineînțeles, nu dorim a spune „să te scoli de la
masă flămând” . Este foarte sănătos
a respira profund și lent înainte, în timpul și după masă.
2. Starea sufletească la masă determină în
mare parte cum va fi digestia. Alungați preocupările din minte. Evitați a
mânca în grabă, supărați, nervoși sau
mâniați. Nu tratați subiecte serioase la masă. Este mai bine a nu conversa, dar
dacă împrejurarea o cere, vorbiți doar
subiecte atrăgătoare. Prânzul sau cina de afaceri este un atentat la digestie. 3. Anumite neglijențe în prepararea
alimentului îi pot afecta acțiunile sale terapeutice. Orezul integral
este un fel de mâncare în principiu
recomandabil. Dar exagerarea în a-l săra, a-l prăji și condimenta,
folosind prea mult ulei sau lăsat pe
jumătate nefiert îl face nedigerabil. Pâinea, poate în proporție de 90%
din cazuri nu este coaptă suficient.
Foarte dificil este a găsi pe cineva

care știe să prepare o pâine bine
coaptă. De aceea este mai bine
a folosi pâine prăjită. Indicație:
presează miezul unei felii de pâine.
Dacă se lipește, este necoaptă. O pâine bine coaptă nu se lipește, este
foarte uscată.
Dificultatea
la început de cale
La adoptarea unei alimentații naturale
și vegetariene, este posibil a simți o anume
oboseală, slăbire sau o stare rea în primele săptămâni de dietă, deoarece este vorba
de perioada de adaptare la un regim cu
caracteristici nutriționale diferite: mai puține calorii, mai multe fibre, mai puțină sare etc.
Naturiștii motivează că toxinele
acumulate în zeci de ani în țesuturi, invadează circulația și înainte să poată fi total evacuate, produc diferite reacții.
Dat fiind acest lucru, să mergem
la meniul sănătos compus din băutură matinală, micul dejun, prânz, cină și lichide între mese.
Băutura matinală (înainte
de micul dejun)
Trebuie să se creeze obiceiul sănătos de
a bea pe nemâncate un lichid care poate fi
apa pură, apa cu lămâie, apa cu 3 picături de propolis în soluție etanolică, ceai de
plante (poate fi ceai amar pentru cine
are probleme digestive, sau ceai de coada calului pentru cine prezintă susceptibilitate la tulburări urinare). Una din cele mai bune băuturi matinale este băutura de Waerland. Folosiți băutura matinală cu cel puțin o jumătate de oră înainte de prima masă,
250-500 ml (dacă este ceai, beți doar 250
ml). Beți lent și cu înghițituri mici.
Cum se prepară băutura de Waerland
(adoptată în acest sanatoriu naturist german). La început alegeți una sau mai multe legume (pot varia). De preferință legume fără agrotoxice. De exemplu:
cartof, sfeclă roșie, țelină, napi, morcov
(cu coajă, spălate însă foarte bine). Fierbeți aceste vegetale crude, seara, timp de 20 de minute în aproximativ 700 ml apă. Se poate folosi un cartof de mărime medie, un morcov și un nap, tocate mărunt. Sau un morcov, o țelină și o sfeclă roșie. Variați după disponibilitate. Separați doar lichidul.
Legumele fierte pot fi păstrate la frigider
pentru a fi folosite ziua următoare la prânz. Adăugați în lichidul obținut (circa 500 ml) tot seara, una sau două linguri de sămânță de in și una sau două linguri de tărâță de grâu. Lăsați la înmuiat toată noaptea, bine acoperit. Dimineața strecurați și încălziți ușor (de preferință pe baie de aburi) și beți
250 ml din această băutură.
Micul dejun trebuie servit doar
după o jumătate de oră de la ingestia
acestei băuturi matinale cu următoarele observații: cine lucrează sedentar, cel puțin o dată sau de două ori pe săptămână nu trebuie să ia micul dejun, ci doar
băutura matinală (alegeți o zi cu activitate
mai puțină) pentru a ajuta să se mențină echilibrul între ingestia, producerea și eliminarea de toxine. Apoi, după câteva ore, simțind foame, mâncați fructe sau beți suc natural. Cine face o muncă cu brațele trebuie să aleagă o zi cu puțină sau nici o activitate și să suspende micul
dejun, bând doar băutura matinală. 30 Manual practic de tratamente naturiste

Opțiuni pentru un mic dejun sănătos
Dieta este fundamentul de susținere a sănătății. Micul dejun este baza acestui
fundament. Se spune că trebuie să fie o masă „forte” . Sigur trebuie să fie nutritivă.
Chiar mai necesar încă este nevoie ca să fie bine asimilată. Sugestiile pe care le dăm în continuare vă vor asigura o masă matinală sănătoasă. După cum sunt și gusturi
și obiceiuri diferite, prezentăm diferite opțiuni:
Opțiunea 1. Lapte acru (aproximativ un pahar) cu fructe. Se pot folosi fructe
ca mere, pere, piersici, prune, banane etc. (nu combinați mai mult de două sau trei
tipuri de fructe). În acest caz nu folosiți pâine. Toți ar trebui să folosească acest mic dejun cel puțin de două ori pe săptămână. Este un mic dejun ideal pentru lucrătorii sedentari și studenții care pot să-l adopte cu regularitate, de două, trei sau patru ori pe săptămână.
Opțiunea 2. Ca și cel anterior cu adăugarea câtorva felii de pâine integrală
prăjită. Persoanele cu activitate puțin mai intensă pot adopta cu regularitate acest mic dejun. Dacă activitatea este excepțional de intensă (lucru foarte greu, cu consum mare de energie) trebuie să se adauge și miere.
Opțiunea 3. La fel ca și opțiunea 1, la care se adaugă pâine prăjită, câteva
migdale, nuci, castane comestibile, semințe de floarea soarelui, caju. Acest tip de mic dejun este indicat pentru persoanele cu activitate cu brațele sau cei ce vor să se îngrașe. Este, de asemenea, preferabil în perioada de iarnă, datorită conținutului de grăsime și calorii.
Opțiunea 4. Fructe cu pâine prăjită (sau pâine integrală) fără lapte acru. Cum
consumul frecvent și excesiv de lactate este contraindicat, datorită acțiunii mucogenice (produce mucus) este bine a varia micul dejun, adoptându-se această opțiune simplă de câteva ori pe săptămână. Iarna se pot adăuga câteva oleaginoase. Chiar și în anotimpurile calde se pot folosi 7-8 migdale pentru efectul de complementar nutritiv. Persoanele active și muncitorii cu brațele pot adăuga miere pură.
Opțiunea 5. Ca și cea anterioară cu adăugarea de puțin caș sau brânză proaspătă
care poate fi întinsă pe pâine. Cum cașul este, de asemenea, un derivat lactat și prin urmare mucogenic această opțiune trebuie să înlocuiască cele de la nr. 1 și 3 (laptele acru) și să nu fie folosită mai mult de două sau trei ori pe săptămână. Se poate folosi o mai mare cantitate de caș în climele reci. Nu recomandăm a combina miere sau oleaginoase cu caș. Este acceptabil totuși a adăuga sporadic câteva nuci sau migdale.
Opțiunea 6. Fructe cu budincă de cereale (preparată cu apă sau lapte degresat
și fructe proaspete sau uscate). Se poate folosi grâu, ovăz, orz sau orez integral. În situația unui consum ridicat de energie (copii și muncitori cu brațele) se poate
adăuga miere. Sporadic se poate bea puțin lapte acru sau se pot folosi câteva
migdale. Folosirea complementelor ca miere și migdale va urmări totdeauna 31 Meniuri pentru sănătate

Opțiuni pentru un prânz sănătos
Prânzul, situat aproximativ la jumătatea ciclului activității zilnice, este partea
centrală a fundamentului de susținere a economiei nutriționale a corpului.
Să luăm în considerare câteva opțiuni posibile ale unui prânz sănătos:
Opțiunea 1. Începeți cu salată de vegetale crude. Salata de crudități este foarte
sănătoasă. Se poate bea puțin suc de vegetale cum ar fi morcov sau sfeclă (100 ml). trei factori: 1. Nevoia nutrițională (femei gravide și cele care adaptează, copii
și persoane în regim de îngrășare, care au mai multe nevoi nutriționale). 2.
Clima (pe timp rece este nevoie de a ingera alimente mai concentrate în calorii cu conținutul mai mare de grăsime, ca oleaginoase, caș, brânză proaspătă etc.).
3. Activitate fizică (cine consumă mai multă energie la lucru și sport va avea nevoie
evident de dietă mai energetică).
Opțiunea 7. Aceasta este, în adevăr, un ansamblu de opțiuni care vor diferi în
funcție de gustul și creativitatea fiecăruia numai dacă se păstrează regulile de bază
ale bunei alimentații. Se pot folosi de exemplu fructe sau suc de fructe. Preferându-se
sucul pentru efectul bunei masticații, el trebuie să fie folosit separat. Este cel mai bine
să nu fie îndulcit. În ce privește fructele nu folosiți cele acide sau hiperacide împreună cu cereale (portocale, ananas, pepene roșu sau galben, nu combina cu cereale, în acord cu principiul naturist de alimentație). Ca variație gastronomică există nenumărate posibilități care pot fi folosite sporadic : plăcinte și dulcețuri naturiste, creme de întins
pe pâine, care poate fi cremă de avocado, Tahine (pastă de susan). Regula generală
pentru această opțiune este ca preparatele mai complicate (ca dulciuri, plăcinte, creme) a căror digestie este, de asemenea, mai laborioasă, nu trebuie să fie folosite prea des. Cum este vorba de un fel de mâncare special și gustos, cădem foarte des în ispita de a ingera în exces, ceea ce cu siguranță va fi dezastruos pentru digestie și pentru cei cu tendințe de îngrășare.
Opțiunea 8. Folosiți numai un tip de fructe sau suc de fructe ori rămâneți doar
cu băutura matinală sau apă de cocos. Ajută la păstrarea organismului în condiții
optime de funcționare. De exemplu se pot mânca doar prune sau doar portocale
sau doar ananas, doar pepene, doar struguri etc. Alegeți o zi în care nivelul de activitate nu ar fi intens. Dacă ați face aceasta într-o zi de lucru intens sau într-o călătorie lungă cu siguranță vă veți simți rău. Frecvența acestei opțiuni va depinde de fiecare situație. În condițiile normale o dată sau de două ori pe săptămână este suficient. Obezii în activitățile sedentare și persoanele foarte intoxicate prin sistemul modern de alimentație, vor putea să-l adopte de mai multe ori. 32 Manual practic de tratamente naturiste

Eventual se poate prepara o salată mixtă (vegetale crude și fierte) cu frunze tocate
mărunt, morcov ras, roșii, conopidă, sfeclă roșie etc. Alături de acestea se pot
prepara în diferite feluri cereale integrale ca: orez integral, porumb verde, orz etc. În estul Europei se obișnuiește a se folosi pâinea ca bază calorică la masa de prânz. Pentru aceasta ar fi sănătos a se folosi pâinea integrală. În Brazilia este obiceiul bine
înrădăcinat să se folosească leguminoase ca fasolea. Nu este sănătos, deoarece o
mâncare foarte „moale” duce la o masticație deficientă. Mai indicată decât fasolea ar fi năutul preparat cât mai scăzut, în salată. Cine nu se dispensează de fasole poate să o folosească sporadic. Poate s-o înlocuiască cu linte și mazăre. Este mai sănătos a face prânzul alternativ folosind o dată fasole sau linte, ca supă, altă dată mazăre etc. Orezul poate fi consumat împreună cu legume, bine mestecat. Ca garnitură se pot folosi legumele ca păstăi, dovlecei, sfeclă roșie, bame, conopidă, brocoli, spanac, morcov, castraveciori etc. din care se pot prepara diferite feluri de mâncare.
Felul de mâncare proteic folosit mai mult de naturiști este proteina vegetală
din soia, de care nu trebuie totuși să se abuzeze deoarece este vorba de un aliment extrem de acidifiant. Una sau două linguri de două sau trei ori pe săptămână este suficient. Glutenul nu este proteină de bună calitate, dar poate fi folosit sporadic, în cantitate mică cu titlu de complement gastronomic, deoarece este gustos și ajută la înlocuirea cărnii în ceea ce privește gustul (dar nu și conținutul nutrițional). Un alt tip de mâncare proteică de bună calitate este oul de găină de țară, fiert, sau oul de prepeliță. Nu folosiți mai mult de trei ouă de găină pe săptămână și nu mai mult
de patru ouă de prepeliță o dată. Sporadic se poate folosi un complement caloric,
ca mâncare scăzută, plăcintă de legume, drob. Exemplu practic pentru prânz:
Aperitiv: salată de muguri de fasole (se pune fasolea la încolțit câteva zile
până cresc mugurii de 2-3 cm), cu roșii, ceapă etc. Se adaugă orez integral și linte. Garnitură: conopidă cu sfeclă roșie. Mâncare proteică: patru ouă de prepeliță fierte. Complement caloric: plăcintă cu legume.
Opțiunea 2. Salată crudă cu cartofi fierți și garnitură cu legume ca brocoli sau
păstăi. Este o opțiune de prânz alcalinizantă. Ar fi bine să se folosească cel puțin o dată sau de două ori pe săptămână.
Opțiunea 3. Salate cu pâine integrală. Pe pâinea integrală se pot pune sosuri
simple, ca maioneză de morcov sau de vinete. Cine preferă poate folosi brânza dulce sau caș. O mâncare scăzută naturistă poate servi de complement. O garnitură de legume este, de asemenea, binevenită și poate substitui sporadic prima opțiune.
Opțiunea 4. Supă. Supele, pentru că nu cer masticație perfectă, nu sunt mâncăruri
ce pot fi considerate sănătoase, dar sunt acceptabile din când în când. Preferați-le iarna.
Nu folosiți mult ulei, nici supe industrializate. Folosiți diferite legume, într-o supă ușoară.
Alăturați și pâinea integrală prăjită. Folosiți sare puțină. Supele sărate sunt dăunătoare. 33 Meniuri pentru sănătate

Opțiuni pentru o cină sănătoasă
Cina este ca partea de sus a fundamentului, cea mai fină și ușoară. Regula de
aur pentru o cină sănătoasă este să fie servită cât mai devreme posibil (cu cel puțin
3-4 ore înainte de culcare). Trebuie, de asemenea, să fie masa cea mai ușoară din zi, spre deosebire de obiceiul multora care „omoară foamea de peste zi” la cină. Se
obișnuiește să se mănânce târziu, o masă abundentă și greu digerabilă. Somnul este
perturbat de procesul digestiv întârziat. Organele de digestie și sistemul metabolic nu se odihnesc, suferind epuizare accentuată. Apar diferite tulburări. Cina târzie produce o stare de indispoziție în dimineața următoare. Acea senzație permanentă de oboseală găsește aici una din principalele cauze. Recomandăm pentru cină o masă asemănătoare celei de la micul dejun, totuși mai ușoară și economică (a se mânca mai puțină cantitate). Cine preferă mâncare sărată seara, trebuie să se limiteze la o supă ușoară de legume cu pâine prăjită sau o salată de legume și
cereale, fără leguminoase (fasole) sau mâncăruri grele. Exemplu de cină sănătoasă:
salată de fructe (papaia, mere, banane, piersici, pere), puțin lapte acru, semințe de floarea soarelui, nuci și pâine integrală prăjită. Sucul dintr-un tip de fructe la cină este din când în când opțiunea optimă: struguri, portocale, pere, ananas, mere, mango, papaia, prune, pepene galben sau roșu etc.
Între mese
Dacă există foame, se recomandă
lichide ca: apa de cocos sau suc de fructe între mese.
Aceasta este opinia comună a multor
cercetători în medicina naturistă și a multor nutriționiști simpatizanți ai naturismului. Folosirea unei gustări în timpul zilei ar putea fi necesară în situații excepționale.În perioada dimineții (intervalul
dintre micul dejun și prânz) trebuie să se folosească lichid suficient, adică 500ml-1
l (apă pură).
În perioada de după amiază repetați
doza.
La început va fi dificil a trezi sete. În
principal cine nu are obiceiul de a bea
apă va considera a fi o exagerare. Dar obișnuindu-se corpul, va veni repede dorința, în mod natural. Cu creșterea
ingestiei de lichide simultan va exista o
îmbunătățire a eliminării toxinelor
și a creșterii notabile a senzației
de bunăstare generală. 34 Manual practic de tratamente naturiste

6
Cum este corpul nostru capabil
să se vindece singur
Suntem dotați cu un sistem eficient
de protecție contra atacurilor agenților producători de boli. Mulți
dintre acești agenți vin „din afară” , ca
bacterii, viruși, ciuperci, viermi paraziți,
protozoare. Alții vin „din interior” ca celulele de metastază la cancer, care seamănă moartea în tot corpul.
Suntem, de asemenea, dotați cu o
incomparabilă capacitate de autoreglare. Numai dacă nu creăm obstacole, în boală, corpul nostru va fi în mod frecvent capabil
de a acorda resurse pentru a corecta ceea
ce a fost afectat și a restabili echilibrul cu cea mai bună eficiență.
Autovindecarea
O mică tăietură la mână ilustrează
foarte bine procesul de auto-restaurare a corpului. La întreruperea integrității vaselor, sângele începe să țâșnească cu
putere. Substanțele eliberate de celulele afectate pun în mișcare fantasticul
angrenaj chimic al coagulării. Imediat hemoragia este oprită de o coajă fină de sânge coagulat. Cu toate că nu notăm nimic special, putem urmări rana cu
o lentilă puternică pentru a constata
activitatea intensă. Extremitățile tăieturii încep să crească, folosind coaja de sânge ca ajutor. Multe celule conlucrează la aceasta, fiecare cu misiunea bine definită. Globulele albe, mereu de gardă, ucid bacteriile invadatoare. În aceeași proporție în care substanța de coagulare se dizolvă,
alte celule, fibroblastele, umplu spațiul cu
colagen, un fel de tencuială fibroasă.
Stratul de bază al pielii se extinde
peste tăietură, formând o nouă piele în timp ce țesutul fibros se retrage apropiind cele două margini.
După aproximativ una – două săptă-
mâni de la accident rămâne doar o mică cicatrice cu țesutul fibros sub piele.

Greșeli de conduită în boală
Din nefericire greșelile noastre în
lupta cu corpul bolnav creează piedici care
întârzie vindecarea. De multe ori provocăm complicații care nu sunt necesare. Exemplul
în această privință este combaterea oricărei
febre sau mici dureri cu analgezice sau antifebrile, fără studierea cauzelor. Febra
produce reacții care mobilizează sistemul
imunitar, dându-i facilități speciale în combaterea agentului infecțios. Atunci când febra este atacată fără discernământ ,
este un mod de sustragere din mediul natural de restaurare a sănătății.
Folosirea și abuzul de medicamente
dăunează reacției spontane a corpului. Medicamentele analgezice și antiinfla-matoare pot provoca suprimarea apărării, constatată prin examene și denumită agranulocitoză . Antibioticele distrug flora
normală a corpului, favorizând probleme ulterioare care, ironic, pot să fie chiar mai
serioase decât cea de la început. Dar vor
exista situații în care folosirea antibioticelor și a altor medicamente prescrise de către medic, va fi indispensabilă. Pozițiile radicale vor avea întotdeauna urmări neplăcute.
Oridecâteori este posibil trebuie să se
apeleze la cura naturală sau cura propriului
corp. Mijloacele naturale acționează în
sensul de a ajuta corpul să se vindece. Există totuși situații în care mijloacele alopate sunt necesare. Urgențele și infecțiile importante sunt exemple de situații în care se impun intervenții mai energice.
Un sistem sofisticat de apărare
Nu există pe planetă forțe armate
atât de sofisticate ca sistemul imunitar. Putem petrece toată viața cercetând tacticile acestei formidabile oștiri și nu vom înțelege tot ceea ce poate face.
Pe lângă sistemul imunitar, există în
ingenioasa noastră mașină vie multe alte mecanisme de apărare: pielea, bariera fizică între exterior și corp; aciditatea stomacului, care distruge bacteriile; tusea, care expulzează elementele iritante; flora, care controlează populația de
microbi inamici. Acestea sunt doar câteva
exemple de instrumente de apărare a organismului.
Unul din exemplele mai interesante
ale puternicei dotări a apărării corpului este schema de siguranță ce secondează sistemul nervos central. Suprafața nobilă, construită din țesuturi vitale este protejată
de sofisticatul sistem mecanic, chimic
și biologic. Meningele este protecția mecanică. Trei straturi membranoase formează sistemul nervos central, între care circulă fluide formând un fel de lichid de vătuire care între alte funcții protejează această parte atât de sensibilă a corpului, amortizând eventualele
șocuri. Între meninge se intercalează
două camere: cavitatea subdurală și
cavitatea subarahnoidană . Aceasta din
urmă comunică cu ventriculii cerebrali și conține lichidul cefalorahidian (LCR). Acest lichid fin și transparent ca apa cristalină, face parte, împreună cu
sângele, din ceea ce specialiștii numesc
bariera hematoencefalică . Una din
funcțiile lichidului cefalorahidian este
să blocheze trecerea microbilor spre suprafața vitală a sistemului nervos central. Către el se îndreaptă numeroase celulele de apărare, renumitele globule albe, care se aruncă pe neașteptate asupra
invadatorilor. 36 Manual practic de tratamente naturiste

Terenul este totul
Naturiștii se conving din ce în ce
mai mult de exactitatea vechiului concept
pasteurian că „terenul este totul” . Aceasta vrea să spună că microbul nu poate face nimic
când organismul este puternic. Dar când
permitem acțiunea factorilor care slăbesc apărarea, expunem corpul nostru la invazia furioasă a agenților patogeni – bacterii, viruși, ciuperci, protozoare sau viermi.
Cităm un exemplu: SIDA, în care
organismul se slăbește astfel încât se vede compromisă eficiența sistemului propriu
de apărare, sistemul imunitar , cel mai
fascinant dintre toate. Apărarea noastră
nu mai reacționează cum trebuie și virusul câștigă repede teren.
În procesul de sănătate și boală este
dificil a stabili punctul de început din care corpul nostru începe să piardă bătălia. Dar cu siguranță acest moment critic în care
apărarea noastră organică cedează vine în
urma insultelor progresive la stabilitatea corpului. Ce semnifică aceste „insulte”? O viață dezordonată, supraîncărcată de obiceiuri distrugătoare de sănătate, între care promiscuitate, alimentație greșită,
alcool, tutun, folosirea și abuzul de
droguri, tristețea, suferința, stresul.
Boala este atunci rezultatul căderii
rezistenței și pierderii de stabilitate provocate de bombardarea obiceiurilor
nocive, adoptate cu intensitate și în timp, nesuportate de organism. Acesta este un concept revoluționar, fiindcă ceea ce de
obicei se explică este mai mult sau mai
puțin contrar: o boală provoacă tulburări
funcționale și slăbirea capacității de apărare. Este adevărat că în orice disfuncție, există posibilitatea de a avea loc o pierdere progresivă de energie vitală. Indiscutabil când o boală gravă se instalează ca tribut ce trebuie plătit pentru un timp îndelungat
de depărtare de principiile sănătoase de
viață, apărarea se va slăbi din ce în ce mai mult, într-un vârtej de distrugere din care uneori nu se scapă.
Ce înseamnă boala?
Medicina ecologică interpretează totuși boala ca un rău dezvoltat mai mult decât
obținut sau contactat cum se presupune. Să luăm în considerare următoarele aspecte:
1. Condiția indispensabilă la apariția bolilor este a trăi asaltând corpul atât în
ce privește fizicul, cât și din punct de vedere mintal.
2. În aspect fizic o alimentație de calitate inferioară, perversiunea și abuzurile
sexuale, viața sedentară, viciile și drogurile sunt mari dușmani.
3. Aspectul mintal este tot atât de important ca și cel fizic și mereu asociat lui.
Profilul psihic al candidatului la scăderea capacității imunitare include invariabil
una sau mai multe din următoarele caracteristici: pierderea încrederii în sine
(subaprecierea), sentimentul de vinovăție, dorința de a fugi de realitate, euforia
bolnăvicioasă urmată de melancolie, carența afectivă, deziluzie, revoltă. Folosirea de substanțe amețitoare expune aceste condiții psihice care, însumate cu alți factori
de intoxicație, micșorează capacitatea imunitară până la ultima picătură. 37 Cum este corpul nostru capabil să se vindece singur

4. Viruși, bacterii și alți agenți infecțioși sunt în adevăratul sens al cuvântului
oportuniști . Conform naturiștilor, aceștia nu sunt capabili de a dăuna unui
organism puternic și sănătos. Ei se folosesc de momentele de slăbire ale
organismului pentru a ataca. Se înmulțesc și continuă să strice până ce
corpul își adună forțele pentru a-i îndepărta.
5. În timp ce pe de o parte nu se poate subestima capacitatea de apărare a
organismului, de asemenea, nu se poate disprețui puterea de foc a agentului infectant. „X”-ul problemei este că acțiunea lui (agentului infectant)
este supraestimată , în timp ce alți factori de agresiune și imunodepresie
menționați aici sunt de multe ori uitați. Există deci două poziții extreme
care trebuie evitate:
g Prima și cea mai actuală între experții științei medicale convenționale și
divulgată de presă (uneori în tonuri senzaționale) constă în mărirea puterii
agentului infectant, creând o adevărată „fobie microbiană” . În epidemii se
promovează campanii preventive. În fața laboratoarelor se caută pe bani grei medicamentul fatal. Nu se vorbește de ce este mai important: mărirea
rezistenței corpului pentru că aceasta dezvoltă condițiile de a respinge
eventualele atacuri.
g O altă extremă, de asemenea plină de riscuri, este de a pune la îndoială puterea de atac a unui organism agresor ca virus sau bacterie. Cunoaștem încă foarte
puțin despre limita capacității noastre de apărare. Nu se poate stabili aceasta cu
precizie. Fiecare individ prezintă caracteristici imunitare proprii, un organism fiind mai rezistent la un anumit tip de agresiune, decât altul. Cum să garantez că
organismul meu este suficient pregătit pentru a înfrunta, de exemplu, arsenalul
unui virus? Se citează cazuri senzaționale de apărători ai capacității de rezistență a organismului uman, care, pentru a-și dovedi teza lor au autoinoculat HIV în
propriul corp. Numele adevărat pentru această atitudine este îngâmfare, dacă
nu chiar nebunie.
Combatere pe două fronturi
Me d i c i na natu r a l ă mo d e r nă
orientează combaterea bolilor în două
moduri de bază:
1. Căutând micșorarea puterii de atac
a agentului atacator sau probabilitățile de contact cu el (fie un organism patogenic sau unul alergic). Aceasta se reușește, printr-o serie de măsuri preventive, multe din ele foarte cunoscute. Trebuie totuși a explica faptul că sub această optică este necesară aplicarea îngrijirilor profilactice convenționale. Totuși exagerarea care
se dă unora dintre aceste îngrijiri, în
detrimentul altora, este ceea ce discutăm
aici. În situații de risc nu se discută intervenția prin mijloace nenaturale. 38 Manual practic de tratamente naturiste

2. Să se caute a se mări capacitatea de
apărare a corpului. Mijlocul tradițional de
a obține aceasta este prin dezintoxicare,
care cuprinde abandonarea a tot ceea ce este obicei nociv. În continuare să se
cultive obiceiuri bune care merg de la
atitudinea mentală liniștită și optimistă, la practicarea regulată și echilibrată a exercițiilor fizice, trecând la alimentația bună și, dacă este necesar, suplimentare
nutrițională cu oligoelemente. În tratamentul bolilor, obiectivul
nu este diferit. A crea condiții ideale
pentru ca organismul să se întoarcă
și să regăsească echilibrul este marea
căutare. Aceste „condiții ideale” implică abordarea psihică și organică. Se cere dezintoxicare coordonată în mod adecvat, urmată de programe de suplimentare prin anumite principii nutriționale.
Dacă vom da corpului șansa pe care el o cere, nu ne vom dezamăgi
în ce privește rezultatul. Vom vedea cum multe boli de care suferim
ca inevitabile, vor dispărea „în mod spontan”. 39 Cum este corpul nostru capabil să se vindece singur

7
Dezintoxicarea
Dezintoxicarea este cuvântul cel
mai folosit de naturiști. Știm că natura este poluată. Râurile,
mările, solul, atmosfera, sunt poluate.
Organismul uman, de asemenea, este
poluat sau „intoxicat” și de aceea trebuie depoluat, dezintoxicat.
Obiceiurile nocive pe care societatea
modernă ni le impune contribuie la „poluarea” corpului nostru, la dezechi-librarea funcțiilor organismului, slăbirea apărării și producerea bolilor. Tutunul,
alcoolul, drogurile, folosirea abuzivă a
medicamentelor, alimentația greșită, nervozitatea timpurilor moderne, tristețea, stresul, obiceiul greșit de culcare la ore târzii, somn insuficient, excesul de muncă, lipsa de odihnă, timp liber nepotrivit – toate acestea adunate și multiplicate diminuează rezistența noastră fizică și ne expune la multe boli. De
altfel, bolile cele mai ucigătoare ale secolului,
între care cancerul și bolile circulatorii, sunt asociate de cercetătorii medicali, stilului de viață al omului modern. Lumea noastră este un mare spital.
Niciodată bolile degenerative nu au ucis ca în ziua de azi. În secolele trecute, când dieta și modul de viață erau foarte diferite, unele boli cronico-degenerative, care astăzi le încadrăm ca inevitabile, erau rare. Infarctul, care era chiar un obiect de curiozitate medicală, constituie astăzi
cauza mortală numărul unu în lumea
occidentală.
Alimentație intoxicantă
Astăzi oamenii mănâncă mai puțină
fibră, mai multă grăsime, multă sare,
mult zahăr rafinat, puțin amidon ce provine din vegetale și ingeră o mare
cantitate de aditivi chimici și agrotoxici,
vehiculați prin alimentele moderne. La
începutul secolului XX existau la vânzare
câteva sute de produse alimentare. Astăzi găsim pe piață zeci de mii de „alimente” , majoritatea aflându-se acolo doar din motive pur comerciale. Dulciuri, băuturi
răcoritoare, prăjituri, mici gustări și alte

nenumărate produse numite „alimente”
sunt consumate fără restricție, în
principal de copii și tineri. Stimulul propagandei este foarte puternic și aproape nimeni nu rezistă gusturilor
hipnotizante, culorilor și aromelor noilor
produse alimentare. Sumele investite de fabricanții de „alimente” în publicitate nu lasă îndoială cu privire la râurile de bani ce brăzdează sectorul. Prin mass-media persoanele sunt asaltate de informații eronate din punct de vedere nutrițional. Masele sunt dezorientate. Alimentația rea
este o problemă gravă, care aduce prejudicii
incalculabile, nu doar sănătății noastre, ci de asemenea și economiei țării. Cum să ne dezintoxicăm?
Printr-o perioadă de „repaus dietetic”
în care se practică un regim special, bine orientat, cu obiectivul de a „curăța” întregul organism, ușurând încărcătura
pe care alimentația modernă o impune
organelor digestive și excretorii. Pentru a ajuta în proces, clinicile naturiste folosesc ceaiuri, băi medicinale și alte metode naturale, pe lângă repausul fizic și mintal.
Toți avem nevoie periodic de dezin-
toxicare, dacă dorim să recuperăm sau să
păstrăm sănătatea.
Poate termenul mai potrivit nu ar fi
„dezintoxicare” . Organismul nostru suferă
în fiecare zi agresiunile impuse nu doar de alimentația inadecvată, ci, de asemenea
și de alergarea fără încetare și spaimele
trăite zi de zi. Așa cum un automobil are nevoie ca periodic să fie oprit și verificat, pentru a funcționa normal, chiar dacă nu prezintă defecțiuni vizibile, trebuie să ne
oprim periodic și să facem o „revizie” . În
acest fel vom preveni multe „defecte” în
funcționarea organelor noastre.
Revizie periodică
Aceasta este medicina
p r e v e n t i v ă î n e s e n ț ă .
Naturistul dă sens mai amplu
termenului. Este necesar „a
dezintoxica preventiv” pe lângă examenele periodice de
prevenire pe care nu uităm să
le recomandăm.
Exercițiile fizice regulate
ajută la menținerea organis-
mului sănătos și la eliminarea
impurităților. Odihna periodică și 42 Manual practic de tratamente naturiste

Există tratamente pentru dezintoxicare cu caracter mai general
și tratamente mai specifice indicate în diferite situații.
recreația în natură nu trebuie să fie neglijate
niciodată. În ce privește dezintoxicarea dietetică recomandăm ca din când în când să se dea „odihnă stomacului” ,
făcându-se mese exclusiv de fructe de cea
mai bună calitate. Altă manieră simplă de dezintoxicare foarte folosită este cea de a bea doar apă sau suc de fructe până la ora prânzului care în această zi trebuie să fie foarte simplu și ușor. Există cazuri speciale, care merită considerație specială, dar în linii generale nu este nici un mister.
Dezintoxicarea ca terapie
În acest caz este necesar să fie explicate
în plus câteva lucruri. Există multe boli și mulți bolnavi. Nu este înțelept a da un standard egal pentru toți. Cu toate că programele de dezintoxicare prezintă diferite aspecte asemănătoare, considerăm ca cel mai bine să recomandăm programe
diferite, adaptate la situații diferite. De
exemplu, o femeie gravidă, una care alăptează, un pacient foarte slăbit, un copil, vor trebui să urmeze o îndrumare specială. Chiar și în alte situații trebuie a se lua în considerare înfățișarea fizică a pacientului. Obezii vor avea avantajul
de a putea uni plăcutul cu utilul, adică a
dezintoxica și a slăbi, pierzând în greutate și câștigând sănătate. Cine este deja slab nu poate pune în pericol prețioasele lui kilograme. Există alte programe pentru asemenea persoane.
43 Dezintoxicarea

Cu cât putem individualiza tratamentul
cu atât mai bine. S-au studiat cu atenție
programe adaptate la grupuri de persoane cu anumite caracteristici comune.
Uneori este necesar a consulta un
specialist. Conform stării pacientului va fi parcurs programul specific.
Astfel se aplică terapia naturală. Nimeni
nu scapă de dezintoxicare. Fără ea remediile naturale, chiar cele mai bine concepute nu vor produce cel mai bun rezultat. Există cazuri în care nu au nici cel mai mic efect. De aceea mulți nu cred în medicina
naturistă și diferite cadre medicale o
privesc cu necredință. Medicina naturală nu este o sumă de ceaiuri recomandate din timpurile străbunicilor noștri. Cu atât mai puțin nu este o listă de plante indicate de vrăjitori. Medicina naturală este bazată pe legile naturale care coordonează echilibrul universal și se sprijină pe știința bună. La multe lucruri care astăzi sunt populare, care nu au explicație științifică, mâine este posibil să se vină cu explicații care vor satisface exigența experților cum de
altfel, deja s-a întâmplat cu unele plante,
al căror efect vindecător este dovedit de
cercetători. Medicina naturală folosește cunoștințele poporului și le selecționează, dar nu se bazează doar pe aceste remedii. În primul rând trebuie „dezintoxicare” , care se obține prin cultivarea bunelor obiceiuri . A folosi o porție de ceai indicat
contra problemelor respiratorii pentru
a evita medicamentele din farmacie și a
continua fumatul, este inconsecvență egală cu atitudinea medicilor care știu doar să prescrie rețete de medicamente pentru ușurarea simptomelor, dar nu caută să educe pacientul să îndepărteze cauzele bolilor.
44 Manual practic de tratamente naturiste

Trebuie să se facă o schimbare
de viață, de obiceiuri
Acesta este obiectivul major al
medicinii naturale. Fie ca persoanele să
învețe să evite bolile și în cazul îmbolnăvirii să știe cum să stimuleze apărarea propriului
corp în loc să se sprijine pe „cârje” care
nu rezolvă problema. Un antiacid care se ia pentru arsuri la stomac poate alunga disconfortul pentru moment. Dar dacă motivul arsurii, cum ar fi consumul de prăjeli, fripturi și grăsimi, continuă să acționeze, niciodată nu va exista vindecare. Boala va fi suprimată pentru un
timp pentru ca mai târziu să apară într- o
manieră neașteptată și gravă. Dup ă dezintoxicare
Trecut de faza de dezintoxicare,
organismul va trebui să fie mai „dezobturat
și curat” . Atunci da, introducem suplimente nutritive care au în vedere corectarea
deficiențelor dietetice anterioare. Când
injecția electronică a unui automobil este murdară, chiar dacă se folosește cel mai bun combustibil sau ar fi cel mai puternic motor, randamentul va fi compromis. Curățind și reglând sistemul, performanța va răspunde favorabil. A adăuga proteină, calorii, vitamine sau minerale unui
metabolism supraîncărcat, nu este cel mai
bun procedeu.
45 Dezintoxicarea

8
Diete naturale terapeutice
Tratamentul natural este bazat în principal pe alimentație. Pentru a se obține
vindecarea oricărei boli trebuie schimbate obiceiurile, în special cele alimentare. Importanța schimbării obiceiurilor pentru sănătate a fost abordată în capitolele
anterioare.
Caracteristicile dietelor terapeutice naturale
„Dietele speciale” recomandate de clinicile naturiste urmăresc obiectivul
comun de „dezintoxicare” prin stimularea eliminărilor, care se obține prin
mijlocul câtorva caracteristici fundamentale:
8 Conținut înalt de apă
8 Conținut înalt de fibră
8 Mai puține calorii (doar în timpul curei de dezintoxicare)
8 Mai puțini macronutrienți (grăsimi, proteine animale, zaharuri, în timpul
dezintoxicării)
8 Puțin sau deloc amidon din produsele rafinate
8 Fără zahăr rafinat
8 Fără adăugare de grăsime solidă.
Aceasta se obține practic cu următoarea dietă în linii generale:
8 Multe fructe, mult suc de fructe și alte lichide
8 Multe verdețuri și legume
8 Cereale, doar integrale
8 Puține produse de origine animală (sporadic puțin iaurt natural, brânză
dulce și ouă de țară)
8 Puțină miere, dacă nu sunt contraindicații (în obezitate și în diferitele forme
de diabet mierea este contraindicată).

Repaus dietetic
„Trebuie a se da odihnă stomacului” ,
obișnuiesc să spună naturiștii. Este neapărat
necesar a se da odihnă metabolismului, întregului corp. Organismul este asaltat
de relele alimente ingerate, fie la masă,
fie între mese. Este necesar deci „a curăța” sistemul digestiv și sângele, a da șansă celulelor pentru a îndepărta „gunoiul” acumulat. Aceasta se reușește în mare parte prin repaus dietetic – program adecvat de alimentație ușoară și dezintoxicantă. Programul de „odihnă
digestivă”
Se poate totuși adopta „perioada
de odihnă” pentru digestie și corp, când
nu sunt probleme grave. Este suficient a substitui pentru câteva zile mâncarea cu
fructe sau cu băutură alcalinizantă (vezi
pg. 30 „Băutura Waerland”). Fructul cel mai indicat în general este mărul. Când există constipație se poate folosi papaia în combinație cu măr în părți egale. Nu folosiți, împreună cu aceste fructe, zahăr nici lapte. La mesele de fructe, folosiți fructe în exclusivitate.
Multe persoane se vor simți mult mai
bine cu acest procedeu simplu. Într-o zi de exemplu, în loc de micul dejun sau cină să se folosească doar mere. După nevoie se poate repeta acest procedeu la trei, patru zile până la una sau mai multe luni. Celelalte mese trebuie să fie sănătoase, naturale, conform orientării prezentate
în această lucrare.
Cei ce suferă de tulburări digestive
vor fi în special satisfăcuți prin acest
procedeu.
Cazurile mai dificile totuși vor cere o
orientare a unui specialist în domeniu.
Beneficiile și riscurile
postului
Se vorbește mult de „cura prin post” .
Aplicată în mod adecvat, abstinența
totală sau parțială de la alimente poate fi benefică. Dar în mod frecvent am
constatat că adoptarea unor extreme
prezintă un mare risc pentru sănătate.
Postul inoportun poate provoca
o tulburare numită cetoacidoză Program adecvat
Aceste diete au fost experi-
mentate cu mare succes în
clinicile răspândite în toată
lumea. Naturiștii numesc acest tratament Trofoterapie.
Programul adecvat de „diete
speciale” ia în considerație diferiți factori individuali:
8 Momentul fiziologic (gravide,
femei ce alăptează etc.)
8 Vârsta
8 Clima
8 Activitatea fizică
8 Condiția de sănătate
Naturistul profesionist va lua
în considerație fiecare din acești factori.48 Manual practic de tratamente naturiste

metabolică , fiindcă metabolismul, în
lipsa carbohidraților din alimentație, trece
la degradarea proteinelor și grăsimilor din corp. Acesta este un cadru foarte
periculos. „Postul” terapeutic
Pentru majoritatea persoanelor „postul” terapeutic este benefic, când este
adoptat după unele criterii cum ar fi:
1. Nu trebuie să fie timp îndelungat. În majoritatea cazurilor trebuie să se
limiteze la anularea uneia sau mai multor mese, care să fie înlocuite cu apă,
băutură alcalinizantă, fructe sau sucuri de fructe.
2. Substituirea uneia sau mai multor mese cu băutură alcalinizantă, fructe
sau suc de fructe este un tip de post, fiind mai corect numit semipost.
3. Persoanele slăbite nu trebuie să adopte niciodată perioadă de post, fără
indicație competentă.
4. Nu postiți niciodată fără a bea cel puțin lichide.
A înlocui o masă, ca micul dejun cu apă sau băutură alcalinizată, în exclusivitate,
din când în când, s-a demonstrat a fi foarte sănătos, deoarece ajută la „curățirea” sau
„deblocarea” metabolismului. Pentru a evita hipoglicemia se vor putea consuma fructe în interval.
Program de diete lichide
Înlocuiți câteva mese, ca în
orientarea anterioară, sporadic, cu fructe zemoase (mandarine, portocale, pepene roșu, pepene galben etc.) sau băutură
49 Diete naturale terapeutice

alcalinizantă. Dacă există hiperaciditate
digestivă, ulcer sau gastrită, trebuie să se
evite fructele foarte acide și să se recurgă la băutura antiacidă (vezi pg. 30 băutura Waerland).
Se poate adopta, de asemenea, o
zi de sucuri. De exemplu: la ora 7:00 suc de papaia (sau mere). La 10:00 suc de portocale. La 13:00 suc de morcov. La 16:00 suc de mere. La 19:00 suc de portocale. Nu îndulciți.
Dietele lichide, utile în diferite
programe de dezintoxicare sunt foarte
bune pentru diferite boli renale și pentru
persoanele ce suferă de umflături, dar trebuie să se asigure că nu există contraindicații medicale.
Obezii pot obține beneficii din această
dietă. Dar să nu se „răzbune” , mâncând apoi tot ce doresc, fără măsură.
Pentru obezi regula „în timpul” și
„după” regim valorează ca și aurul.
Vindecare prin masticație
A mastica bine este regula de sănătate
pentru toți. Dar există situații speciale în care a mastica foarte bine, până ce mâncarea să se transforme în lichid în
gură prin dizolvare completă în salivă,
este factor de vindecare.
Problemele digestive în general,
mai ales problemele de stomac, pot fi vindecate sau ameliorate prin această procedură simplă. Buna masticare este utilă în tratarea oricărei boli deoarece îmbunătățește folosirea alimentelor. Vindecare prin diminuarea
cantității de mâncare
Mâncarea în exces este cauza activă
a unei digestii rele. Unii ar putea reduce
la jumătate cantitatea de mâncare, dar au viciul de a mânca. Mănâncă la orice oră,
alimente cu multe calorii, inadecvate. Și
în plus au o masticație defectuoasă.
Acea „greutate digestivă” va dispărea
dacă se mănâncă regulat, cu economie și bine masticat. Cu titlu de dezintoxicare, s-ar putea micșora la jumătate cantitatea de mâncare ce se consumă de obicei și să se mestece bine.
Respirația profundă și digestia
Pentru o digestie bună este necesar
a respira corect. Majoritatea persoanelor duc o viață stresată și nu pricep că respiră puțin, oxigenând insuficient
organismul. Respirația profundă înainte,
în timpul mesei și după masă este foarte benefică pentru digestie. Pe lângă ușurarea sistemului nervos, îmbunătățește randamentul metabolic.
Liniștea în timpul mesei
Deja înainte de masă trebuie
îndepărtate preocupările din minte. Muzică suavă, ambient liniștit, sunt factori ai bunei digestii. Timpul cel mai
nepotrivit pentru a discuta subiecte ce
provoacă tensiune este ora de masă, exact când unii obișnuiesc să discute afacerile sau să asculte știrile.
Apa înainte de masă, nu după
Apa trebuie să se bea cu circa o
jumătate de oră înainte de masă sau la două ore după. Băută în timpul mesei, 50 Manual practic de tratamente naturiste

apa diluează sucurile digestive. A bea
apă cu o jumătate de oră înainte de masă
favorizează digestia.
După masă, o plimbare
pe jos. Nu se doarme!
O plimbare pe jos după masă este
foarte benefică, favorizând în multe situații
vindecarea tulburărilor organice. Mersul pe jos să fie plăcut, în loc liniștit, nu foarte
lung, nici epuizant. În timpul acestei
plimbări trebuie să se respire profund și regulat, înlăturând preocupările din minte. Vara, când soarele este puternic, plimbarea trebuie evitată.
O siestă lungă (a dormi după prânz)
nu este recomandabil. Un timp scurt de relaxare, de câteva minute, poate fi totuși
benefic.Dieta crudivoră
Unele mese de alimente exclusiv
crude, ca fructe, semințe încolțite,
semințe de floarea soarelui, migdale, nuci, lapte acru, fulgi de ovăz și salate,
sunt în multe cazuri foarte benefice.
Regimurile de dezintoxicare, cum deja am explicat, sunt alcătuite din diverse mese de fructe crude. A face câteva zile (chiar săptămâni) o cură crudivoră înseamnă un adevărat balsam pentru multe organe slăbite, deoarece constituie unul din mijloacele cele mai rapide și
eficiente de alcalinizare a tumorilor
și dezintoxicare. Recomandăm totuși indicație și supraveghere profesională. În condiții normale trebuie folosită o bună cantitate de alimente crude, dar bine igienizate, datorită riscului de contaminare.
51 Diete naturale terapeutice

Delicatese
naturale
Deliciuri
naturale
w Testate și aprobate
w Rețete ideale pentru obezi

Orez integral
Ingrediente și preparare
Mulți afirmă că nu le place orezul integral. În realitate, acest lucru este adevărat
pentru că nu știu să-l pregătească corect.
Prăjiți puțin, fără ulei, o cană de orez integral cu grăunți de usturoi tocați
mărunt.
Adăugați o lingură de ulei și două cești de apă fierbinte. Fierbeți la foc mic. Când
constatați că este fiert suficient adăugați sare. Când apa a „secat” , stingeți focul și
înfășurați cratița într-un prosop, pentru cel puțin două ore. Dacă doriți puteți adăuga, atunci când puneți orezul la prăjit, morcov, porumb crud, ardei, ceapă, tocate mărunt. În final puteți adăuga frunze de pătrunjel.
Rețeta este pentru două persoane.
53 Diete naturale terapeutice

Pâine integrală de casă
Ingrediente
1 kg făină de grâu albă, 250 g făină de grâu integral, 2 căni și jumătate de apă
călduță, 2 linguri de ulei, 1 lingură de lecitină de soia, 1 lingură de sare de mare și
un cub de drojdie de bere.
Mod de preparare
Amestecați bine toate ingredientele până se formează o masă omogenă. Frământați
bine. Lăsați coca să crească într-un vas acoperit cu un prosop. Împărțiți în pâinișoare
mai mici. Lăsați să crească din nou. Coaceți timp de 10 – 15 minute la foc mare, apoi lăsați focul mai mic. Coaceți la foc mic până când pâinile se rumenesc bine.
Observație : Este mai bine să consumăm pâinea după 24 de ore de la coacere. Pâinea
prăjită este mai sănătoasă. După dorință se pot adăuga 3 linguri de semințe de susan sau un polonic mic de semințe de in.
54 Manual practic de tratamente naturiste

Iaurt de casă cu fructe
Mod de preparare
Modul în care se prepară iaurtul natural este explicat mai jos. Se zdrobesc fructe,
alese după preferință, amestecate cu miere. Pot fi: căpșuni, prune uscate sau proaspete,
piersici din compot sau banane (pentru banane și prune nu se adaugă miere) și amestecați-le bine cu iaurt. Dacă preferați, puteți să-l bateți mai bine în blender,
împreună cu fructele și mierea. Pentru a mări cantitatea, puteți adăuga fulgi de ovăz,
fulgi de porumb sau alte produse de cereale.
Pentru o preparare mai gustoasă, cum ar fi în timpul verii, se poate pune în
congelator pentru un timp. Nu exagerați însă.
Iaurt natural de casă
Fierbeți un litru de lapte sau preparați-l din lapte praf, încălzindu-l până la
aproximativ 42oC (potrivit de cald). La această temperatură adăugați 2 linguri de iaurt
natural. Acoperiți vasul și înfășurați-l într-un prosop. După 6-8 ore iaurtul este gata.
55 Diete naturale terapeutice

Gluten
Mod de preparare
Amestecați 1 kg de făină de grâu și 3 cești de apă până obțineți o masă solidă.
Puneți într-o cratiță mare și acoperiți masa obținută cu apă, apoi lăsați în repaus timp
de o noapte. Spălați coca pentru a extrage amidonul din ea. Cum procedați: frământați bine coca sub robinetul de apă deschis sau schimbați mereu apa.
Continuați operația până când coca, care devine din ce în ce mai lipicioasă, elastică,
eliberează cât mai puțină de substanță albă. Mențineți coca bine unită în timpul spălării. Puneți glutenul obținut pe un tocător pentru a se scurge bine de apă. Dați-i formă de cilindru, apoi tăiați bucăți.
Mod de prepararePâinișoare cu susan
Amestecați 5 cești de făină albă, o
jumătate de ceașcă de tărâță de grâu,
o jumătate de ceașcă de semințe de in sau susan și o lingură de sare. După ce
amestecați ingredientele uscate, fierbeți o
jumătate de ceașcă de ulei cu o ceașcă de apă. Dacă doriți puteți adăuga o jumătate de lingură de drojdie de bere (uscată sau proaspătă).
Amestecați totul, frământând bine.
Adăugați apă rece peste ingrediente, suficientă pentru a forma o cocă. Lăsați să
se odihnească 20 de minute apoi coaceți,
modelând coca în diferite forme.
56 Manual practic de tratamente naturiste

Supă de zarzavat
Ingrediente și preparare
Puneți într-un litru și jumătate de apă ce clocotește următoarele ingrediente:
O ceașcă plină de cartofi (tăiați), o jumătate de ceașcă de dovlecel (tăiat cuburi), o
jumătate de ceașcă de morcov (ras), 2 linguri de sos de soia (soia fiartă bine și mixată), o jumătate de cană de boabe de porumb crud, o treime de cană de țelină sau praz, o
ceapă medie (tăiată mărunt), o roșie decojită, o treime de cană de orez integral fiert
pe jumătate, pătrunjel verde, ceapă verde tocată, sare și ulei după gust.
Lăsați să fiarbă până când vegetalele sunt suficient de moi. Se poate servi cu bucăți de pâine prăjită (crutoane).
57 Diete naturale terapeutice

Ingrediente și preparare
Există multe opțiuni posibile
pentru a obține salate combinate,
care pot fi definite ca și combinații vegetale crude sau fierte, în diferite
aranjamente. Platourile colorate, bine
ornate, stimulează apetitul și favorizează secreția sucului digestiv, fiind bune atât pentru gust, dar mai ales pentru digestie. Prezentăm aici patru sugestii de salate combinate.
A și B observăm model gastronomic
de gust rafinat. C și D sunt în special
bogate în proteine prin prezența ouălor
de prepeliță și a năutului.
A. Boabe de grâu: lăsați să se
înmoaie timp de o noapte.
Fierbeți-le în oala cu presiune.
Strecurați. Serviți-le reci în salată, împreună cu roșii micuțe, măsline verzi și negre, ceapă, palmier (poate fi
înlocuit cu ciuperci fierte sau bucăți de
tofu), diferite frunze (cum ar fi andive tocate), conopidă, frunze de mentă, alte verdețuri condimente, sare și ulei.
B. Cartofi și morcovi (bine fierți),
ceapă, roșii, păstăi de fasole, măsline, sparanghel, verdețuri (ceapă verde,
mărar, pătrunjel). Amestecați cu
maioneză de morcov, sare și ulei.
C. Ouă de prepeliță, salată verde,
roșii mici, măsline negre, ceapă, varză de Bruxelles, condimente verzi (ceapă verde, pătrunjel, mărar etc.), sare și ulei.
D. Năut fiert și roșii, puțin usturoi,
măsline negre, verdețuri, sare și ulei. Salate combinate
A
B
C
58 Manual practic de tratamente naturiste

Ingrediente Salată Tabouli
Turnați apă fierbinte peste tărâțe
de grâu, în așa fel încât apa să le
acopere și să fie cu un deget deasupra lor. Adăugați sare, ulei de măsline și
diferite condimente cu roșii, ceapă,
ardei, mentă, țelină, palmier, ceapă verde, castravete, toate bine tocate. Potriviți după gust. Pentru a înmulți compoziția se poate adăuga morcov rondele, conopidă crudă tocată și salată verde. Este o salată foarte bogată în fibră, vitamine și minerale.
Ingrediente și preparare
Poate fi considerată cea mai sănătoasă salată. De asemenea este foarte gustoasă.
Puneți fasole uscată la înmuiat (sau soia). Schimbați des apa, timp de 2-3 zile.
Lăsați să crească muguri cam de 3-4 cm. Când considerați că au crescut suficient tăiați-i, spălați-i bine apoi amestecați-i cu suc de lămâie, sare și ulei de măsline. Dacă
vreți să măriți cantitatea de salată, adăugați boabe de porumb fierte, ciuperci fierte
tocate mărunt, castraveți tocați, ceapă crudă tăiată rondele, sfeclă roșie cuburi etc. Aranjamentul poate varia. Mugurii de soia, congelați, preparați simplu cu suc de lămâie,
ulei și sare sunt foarte gustoși și sănătoși. Dacă
cineva preferă, poate opări mugurii
înainte de a-i pune în salată. În
acest caz scurgeți apa fierbinte și
clătiți bine mugurii înainte de a-i
condimenta. Salată de muguri
59 Diete naturale terapeutice

Salată de avocado
Ingrediente
Un fruct de avocado, roșii,
măsline negre, castravete,
ceapă, usturoi, bine mărunțite,
condimente după gust.
Pentru iarnă sau pentru îmbogățirea calorică a dietei, avocado poate fi folosit la
mesele sărate ca salată. Tăiați în felii un avocado mare, bine copt și adăugați celelalte
ingrediente.
Supă de ovăz
Ingrediente și preparareMod de preparare
Foarte hrănitoare, gustoasă și sănătoasă.
Fierbeți o cană rasă de ovăz în 4 căni
de apă. Tăiați mărunt o mână de creson; adăugați usturoi tocat, pătrunjel, ceapă
verde și sare. În final
puneți ulei. Dacă
doriți să înmul-
țiți compoziția
adăugați: un morcov tocat, 3 linguri de b o a b e d e
porumb, păstăi
tocate.
60 Manual practic de tratamente naturiste

Supă de spanac
Bateți în blender o jumătate de kg
de spanac bine spălat, cu puțină apă.
Strecurați. Amestecați acest sos cu un litru și jumătate de apă clocotită.
Adăugați 2 cartofi tocați, un morcov
tăiat rondele, verdeață (pătrunjel, ceapă verde), 1 ceapă tocată, 4 grăunți de usturoi, ulei și sare după gust. Fierbeți până când vegetalele s-au înmuiat bine. Îngroșați cu 2 linguri de maioneză de soia dizolvată cu puțin lapte de soia.
Lapte de soia (extras de soia)Ingrediente și preparare
Alegeți și spălați 3 căni pline de boabe
de soia. Lăsați-le într-un litru și jumătate
de apă care fierbe, timp de două minute. Strecurați. Frecați boabele sub jetul de apă,
ca să îndepărtați cojile. Puneți la înmuiat
în apa deja separată, dar nu la foc. Lăsați amestecul 2-3 ore. Mixați la blender, adăugând câte puțin de fiecare dată, pentru a se mărunți bine, împreună cu apa. Strecurați cu un tifon de bumbac. Lichidul care se obține astfel reprezintă extractul (laptele) de soia. Mutați-l de câteva ori dintr-un vas
în altul pentru a înlătura mirosul neplăcut. Fierbeți apoi la foc mare și dați la o parte spuma de deasupra (care se adună ca și la laptele de vacă). Fierbeți timp de 20-30 de minute, amestecând permanent cu o lingură de lemn. Dacă se adaugă o linguriță de sare de mare, va avea un gust deosebit. După ce se răcește, se poate folosi. Mod de preparare
61 Diete naturale terapeutice

Maioneze
Morcov
Bateți în blender 3
morcovi fierți, de mărime
potrivită, un cartof fiert, un grăunte de usturoi, sucul de
la o lămâie, 5 linguri de ulei
de măsline, 2 linguri de ulei de floarea soarelui, 3 linguri de apă și sare, după gust.
Se poate servi cu
legume și plăcinte sărate.
Vânăta (ideal pentru cei care au colesterolul ridicat)
Nimeni nu-și dă seama că este vânătă, numai dacă veți dezvălui secretul. Este o
maioneză gustoasă și sănătoasă.
Curățați de coajă o vânătă medie. Tăiați cubulețe și lăsați la scurs timp de o jumătate
de oră. Spălați cu multă apă, stoarceți bine până când se îndepărtează toată zeama
închisă la culoare. Fierbeți
apoi 5 minute și strecurați. După ce se răcește, bateți în blender cu un grăunte de usturoi, sucul de la o lămâie, 2 linguri de ulei de floarea soarelui, 5 linguri de ulei de măsline și puțină sare.
Observație: secretul,
pentru ca maioneza să fie albă, este să spălați și să stoarceți foarte bine vânăta.
Manual practic de tratamente naturiste 62

Brânză de soia (Tofu)
Lăsați la înmuiat 4 căni de boabe de soia, timp de o noapte. Dați prin mașina de
tocat sau în blender, până devine o pastă.
Strecurați lichidul printr-un tifon. Stoarceți pentru a obține cât mai mult lichid.
Puneți „laptele” astfel obținut la foc până se fierbe, amestecând ca să nu se prindă. Lăsați
apoi să se răcească (să devină călduț).
Adăugați sucul de la două lămâi.
Amestecați continuu pentru a nu se coagula
înainte de a fi uniform amestecat. Lăsați-l să se odihnească într-un vas. Puneți-l într-o strecurătoare circulară, pentru a lua acea formă. Eliminați lichidul scurs, puneți pe o farfurie și lăsați la frigider într-un bol
cu apă, care trebuie să fie schimbată zilnic.
Când serviți, adăugați sare.
Plăcintă la cuptor
8 o jumătate de cană de
făină integrală de grâu
8 o jumătate de cană de
făină albă de grâu
8 2 linguri de ulei
8 o lingură de lecitină de
soia (sau un ou)
8 o jumătate de cub de
drojdie de bere
8 3 linguri de lapte de soia
8 sare, după gust
Amestecați bine toate
ingredientele și întindeți foaia obținută cu un sucitor. Alegeți umplutura, după
preferință ca: ciuperci, ceapă, roșii, usturoi, măsline, ceapă verde, ardei etc. În loc de ciuperci puteți pune morcov sau brânză. Faceți plăcințele, așezați-le într-o tavă unsă
cu puțin ulei și puneți la copt la foc potrivit.
63 Diete naturale terapeutice

Chifteluțe de orez
Ingrediente
3 căni de orez integral fiert, o lingură
de lecitină de soia (sau un ou), o ceapă
mijlocie tocată, o roșie mare tocată,
o ceașcă de verdeață tocată (mărar, pătrunjel, ceapă verde etc.), o cană de
tărâță de grâu, 4 linguri de ulei și sare
după gust.
Se pune orezul la fiert până se umflă, apoi se stinge focul, se toarnă peste el apă
fierbinte, se acoperă și se lasă să se umfle. Se strecoară, se amestecă toate ingredientele
până se obține o pastă. Faceți chifteluțe și așezați-le în forma unsă (sau, preferabil, tapetată cu hârtie de copt). Coaceți aporoximativ o jumătate de oră.
Pentru obezi acest preparat este mult mai indicat, comparativ cu chifteluțele prăjite,
având cel puțin de patru ori mai puține calorii. Preparare
Clătite de spanac
Compoziția
Amestecați o cană de făină de grâu, 2 grăunți de usturoi, o jumătate de ceapă, o
lingură de ulei, o jumătate de kg de frunze de spanac (bine spălate), o cană de apă
și sare. Bateți în blender. Adăugați o jumătate de lingură de lecitină de soia. Turnați
compoziția într-o tigaie de teflon pe care ați uns-o și ați șters-o cu un șervețel. Coaceți la foc potrivit, deasupra pe aragaz.
Căliți ceapa și usturoiul, fără ulei,
adăugând doar câte puțină apă. Adăugați
roșia tocată, apoi palmier sau ciuperci tocate. Puteți pune și măsline tocate.
Verdeața și măslinele se pun după ce ați
stins focul. Rulați clătitele, punând în mijloc umplutura obținută.
64 Manual practic de tratamente naturiste

Pizza cu palmier sau ciuperci
Aluatul
Amestecați 500 g de făină de grâu cu 100 g
tărâță de grâu, o ceașcă de ulei, o jumătate
de cub de drojdie, apă cât este nevoie ca
să iasă o cocă potrivită și sare, după gust. Lăsați coca la o parte pentru a crește.
Întindeți cu sucitorul astfel încât foaia să fie
de aproximativ 1 cm grosime, apoi înțepați cu furculița din loc în loc pentru a evita
formarea de umflături. Puneți la cuptor în
formă unsă sau cu hârtie de copt până când este aproape coaptă. Luați tava afară din cuptor și puneți sosul, puneți din nou în cuptor și coaceți până este gata.
Turnați bulion de roșii (mai gros) deasupra aluatului semicopt. Așezați deasupra
palmier tăiat rondele (sau ciuperci fierte și tocate). Stropiți cu ulei și presărați verdeață
sau alte condimente (oregano, mentă, busuioc etc.). Dacă doriți o compoziție mai bogată adăugați un sos din roșii, ceapă și ardei tocat. Sosul
Amestecați bine 1 ceașcă de amidon de porumb cu 3 cești de făină de grâu, 2 linguri
de tărâță de grâu, 1 ceașcă de apă călduță, ¾ ceașcă de ulei, o jumătate de cub de
drojdie și puțină sare. Amestecați cu o furculiță, nu cu mâna. Lăsați să crească
până când se dublează cantitatea.
Trebuie să fie consistentă pentru a nu curge, astfel că trebuie să predomine palmier
sau ciuperci sau brânză (tofu) condimentată. Puneți o foaie din aluat într-o tavă unsă
sau cu hârtie de copt, puneți umplutură și continuați până terminați. Deasupra va fi aluat. Lipiți bine marginile. Aluatul
UmpluturaPlăcintă cu palmier sau ciuperci
65 Diete naturale terapeutice

Salată de fructe
8 3 kiwi
8 3 prune
8 3 piersici
8 3 nectarine
8 2 mere
8 1 maracuja
8 10 căpșuni
8 1 papaia mare (sau un
pepene galben)
8 10 caise tăiate în 4
8 stevia (o plantă dulce, de la
care se folosesc frunzele)
Se taie papaia (sau pepenele galben) în jumătate (se pot tăia marginile în zig-zag).
După ce se îndepărtează semințele, va rămâne ca un coșuleț. Faceți un suc din maracuja
și stevie (pot fi înlocuite cu portocale și puțină miere) și puneți caisele tocate în suc.
Amestecați celelalte fructe tăiate în cuburi mici și umpleți papaia (sau pepenele).
Păstrați în frigider până la servire.
Decorați cu kiwi și alte fructe. Ingrediente
Preparare66 Manual practic de tratamente naturiste

Mere cipsuri
Ingrediente
8 4 mere mari, decojite și tăiate pe
jumătate
8 ½ de cană de stafide
8 ¾ ceașcă de făină de grâu
8 ½ ceașcă de zahăr brun
Ingrediente pentru aluat
8 1½ cești fulgi de ovăz
8 ½ ceașcă de zahăr brun
8 ½ ceașcă de nuci măcinate
8 ½ ceașcă de apă
8 sareAmestecați toate ingredientele de la
umplutură, puneți într-un vas și păstrați
de o parte. Faceți aluatul cu celelalte ingrediente. Puneți umplutura peste aluat
și coaceți în cuptor până când nucile se
întăresc și merele devin transparente.
Serviți cu fructe proaspete. Mod de preparare
67 Diete naturale terapeutice

Coroniță festivă
Ingrediente
2 căni și jumătate de făină albă, o cană de germeni de grâu, o jumătate de cană de
tărâță, 4 linguri de lapte de soia praf, 50 g drojdie, 2 căni miere, 6 linguri de ulei,
2 linguri de lecitină de soia.
Arome
Radeți coaja de la o lămâie, adăugați ulei de portocală sau esență de portocală,
vanilie și apă călduță.
O cană de miere, o cană de smochine uscate, o cană de prune, fără sâmbure, o cană
de stafide, ½ cană de caise, ½ cană de pere uscate, ½ cană banane uscate.Ingrediente pentru umplutură
Prepararea umpluturii
Amestecați toate ingredientele într-un robot de bucătărie sau tocați de mână.
Amestecați cu miere.
Pregătirea aluatului
Dizolvați drojdia cu apă caldă, o cană de făină și 3 linguri de miere. Puneți deoparte
și lăsați să crească. Amestecați ingredientele și adăugați drojdia. Adăugați apă caldă și
frământați bine. Întindeți și tăiați în trei fâșii de 12/40 cm. Împărțiți umplutura în trei, puneți în centrul fiecărei fâșii și rulați pe lungime. Împletiți cele trei fâșii, apoi uniți
capetele pentru a forma o coroniță. Așezați într-o tavă adâncă și lăsați să crească. Puneți
la copt și lăsați în cuptor până se rumenește bine. Cu o pensulă, ungeți cu miere partea de deasupra, apoi stropiți cu nucă de cocos. Puteți orna cu fructe din dulceață. 68 Manual practic de tratamente naturiste

Plăcintă de banane
Ingrediente și mod de preparare
Amestecați bine 3 căni de germeni
de grâu cu 4 linguri de ulei. Puneți un
strat în tavă. Tăiați o banană coaptă bine (în felii longitudinale) și puneți deasupra.
Acoperiți cu altă parte de aluat. Bateți în
blender o cană de lapte de soia și 1 lingură de amidon de porumb, pentru a unge aluatul. Nu este necesar să adăugați zahăr sau miere, deoarece banana este suficient de dulce.
Amestecați trei căni de făină de grâu cu ½ cană de ulei, o cană de zahăr brun
și apă, până obțineți o cocă potrivită. Lăsați să se odihnească aproximativ ½ de oră.
Întindeți foaia foarte fin, asemenea unei coli de hârtie. Plăcintă de mere
Aluatul
Umplutura
Tăiați 7 mere potrivite
ca mărime în bucăți mici și
amestecați cu ½ cană de făină,
5 linguri de ulei și 7 linguri de nucă măcinată. Lăsați în repaus 15 minute. Umpleți apoi foaia de
aluat, formând rulouri și puneți
la copt.
69 Diete naturale terapeutice

Müsli
Ingrediente și preparare
Fierbeți 800 g piersici bine coapte, decojite, într-un litru de apă cu puțină miere.
Lăsați să se răcească. Tăiați în bucățele diferite fructe ca banane, ananas, mere și
struguri. Într-un alt vas tăiați și amestecați alune, caju, semințe de floarea soarelui, fulgi de ovăz fini, stafide, caise uscate și nuci. Amestecați fructele, piersicile fierte și
celelalte ingrediente. Adăugați lapte acru (aproape un pahar). Dacă doriți, adăugați
miere. Amestecați bine. Este un preparat delicios, foarte hrănitor, conceput de renumitul medic elvețian Benner. Este ideal pentru micul dejun al unui muncitor care lucrează cu brațele, sau pentru atleți. Este mai gustos când îl servim rece în timpul verii.
Ingrediente
2 căni de fulgi de ovăz, 2 căni de
făină de grâu, 4 linguri de susan prăjit,
o lingură de lecitină, o jumătate de pahar de ulei, 2 linguri de lapte de
soia (sau apă) și o jumătate de cană de
zahăr brun.Biscuiți de ovăz
Mod de preparare
Amestecați toate ingredientele.
Dacă doriți, adăugați stafide și nuci
tăiate mărunt. Puneți compoziția într-o tavă unsă sau pe hârtie de copt
și întindeți-o cu o lopățică. Împărțiți-o
în pătrățele și coaceți la cuptor până se rumenește.
70 Manual practic de tratamente naturiste

Plăcintă „coroniță” cu mere
Ingrediente
8 6-8 mere tăiate în feliuțe fine
8 o ceașcă de miere
8 1 ½ cești de făină de grâu
8 ½ ceașcă de germeni de grâu
8 o lingură de lecitină
8 2 linguri de ulei
8 2 linguri de lapte de soia, praf
8 30g drojdie
8 apă călduță
8 coajă rasă de lămâie sau portocală
Mod de preparare
Fierbeți merele cu miere și amestecați bine până devin ca o gelatină. Cu celelalte
ingrediente faceți un aluat moale. Întindeți pe o planșetă și împărțiți foaia în trei, fără
a separa părțile, doar delimitându-le „din ochi” . Pe partea din mijloc așezați umplutura (merele) iar părțile laterale franjurați-le, tăind fâșii transversale de aproximativ 2 cm
fiecare. Îndoiți fâșiile acoperind cu ele umplutura. Lăsați să crească, apoi coaceți la
cuptor la foc mediu.
Înainte de a scoate din tavă ungeți cu miere.
71 Diete naturale terapeutice

Prăjitură de mere
Aluatul
7 căni de tărâță de pâine integrală (dați prin robot sau în blender pâine integrală,
fără să adăugați apă). Ungeți o formă cu ulei și presărați această tărâță.
Puneți umplutura. Presărați restul de tărâță deasupra. Bateți 1 ou cu o cană de apă
în blender și turnați acest lichid peste compoziție, folosindu-vă de o lingură pentru
a împrăștia egal. Puneți la cuptor la temperatură ridicată. Este gata când se formează
deasupra o crustă maronie.
Umplutura
Decojiți și radeți 7 mere medii. Amestecați cu 3-6 linguri de miere sau zahăr brun,
1 lingură de ulei, 3 linguri de făină de grâu, sucul de la ½ lămâie, 3 linguri de castane
de caju mărunțite sau nuci. Dacă doriți puteți adăuga și 4 linguri de stafide.
72 Manual practic de tratamente naturiste

Tartă cu piersici
Amestecați 3,5 cești de fulgi de porumb bine mărunțiți cu 2,5 cești de pâine integrală
rasă, 2 linguri de făină de grâu, 5 linguri de ulei, 2 linguri de tofu (sau brânză de vaci)
și o lingură de miere. Amestecați bine. Puneți într-o formă de tartă un strat (jumătate de compoziție). Adăugați umplutura, apoi întindeți cealaltă parte, deasupra.
Umplutura
Amestecați 3,5 cești de piersici tocate cu 2 linguri de griș, 2 linguri de zahăr sau 3
linguri de miere, 1 lingură de ulei și 2 linguri de nucă măcinată, alune sau castane. Foaia
73 Diete naturale terapeutice

9
Cunoștințe practice
despre dezintoxicare
Majoritatea pacienților se dau
înapoi de la ideea dezintoxicării cu sucuri, fructe etc. Nu o să
slăbesc? Este ceea ce întreabă în mod
frecvent. O oarecare senzație de slăbire
este inevitabilă, fiindcă organismul, care lucrează din greu, suferind multă epuizare datorită mâncărurilor nepotrivite și de multe ori în cantitate excesivă, acum are o perioadă de ușurare. Majoritatea pacienților se adaptează bine după câteva zile. Senzația de bunăstare și ușurare care
se instalează după câteva săptămâni de
dietă sănătoasă (uneori pot fi necesare chiar luni) este recompensa.
Rezultate îmbucurătoare
Foarte semnificativ este numărul
bolnavilor care, luând în serios un program de dezintoxicare bine orientat, au recâștigat plăcerea vieții.
Există multe rapoarte de rezultate
îmbucurătoare. Se amintesc cazuri de persoane artritice, cu articulațiile umflate sau întărite, suportând o durere teribilă și folosind calmante și antiinflamatorii puternice (cu efecte colaterale) care recâștigă mobilitatea și mare ușurare
după dezintoxicare, putând reduce și
în unele cazuri chiar suprima, folosirea acelor medicamente. Bolnavii cu suferințe de ulcer, colită sau dispepsie biliară au recuperat parțial sau complet, buna digestie. Bolnavii de suferințe renale, cu calculi sau infecții recâștigă confortul de care se bucurau înainte de îmbolnăvire.
Pacienții cu tulburări respiratorii ca astm
și bronșită revin la o viață normală sau aproape normală fără crize. Disfuncțiile alergice, problemele de piele, tulburările circulatorii, hipertensiunea arterială, tulburările nervoase, insomnia, bolile autoimune și altele, răspund în mod
îmbucurător la dezintoxicare.
Recunoaștem că lipsesc explicațiile
științifice despre mecanismul acțiunii unor
tratamente. Experții spun că este vorba de o
„metodă empirică” și „puțin concludentă” .

Ce să facem atunci? Cercetări. Totuși ceea
ce considerăm mai important este marele
număr de bolnavi care au obținut o nouă motivație pentru a trăi, vindecându-se sau cel puțin îmbunătățind starea de sănătate
în mod considerabil prin simpla terapie a
dezintoxicării. Dezintoxicarea
conform modelelor european și american
Clinicile naturiste europene își
bazează dietoterapia pe principiul folosirii
zarzavaturilor, rădăcinilor și semințelor sub formă de sucuri și decocturi,
promovează extraordinara reacție alcalină
și eliminarea toxinelor, capabile de a garanta rezultate chiar mai bune ca aplicarea excesivă a unui regim de sucuri de fructe și fructe crude. Aceasta coincide până la un punct cu teoriile orientale pentru o dietă de dezintoxicare, în care echilibrul alimentar între
yin și yang
cere predominant folosirea rădăcinilor și cerealelor.
Clinicile naturiste în America Centrală
și de Sud își bazează dezintoxicarea pe
fructele tropicale, argumentând că clima
caldă de la tropice solicită acest tip de dietă. Sunt obișnuite „cura de fructe” în care intră: portocala, lămâia, ananasul, strugurii, pepenele roșu, pepenele galben, banana etc.
Opinia noastră este că asocierea
atentă a ambelor metode aduce rezultate
mai bune decât folosirea exclusivă a
uneia din ele. Evident că unele ajustări vor trebui făcute în funcție de climă și de individ. În practică se pot observa rezultate surprinzătoare. Pacientul se va simți mai bine, se va evita lipsa poftei de mâncare și se va asigura o mai rapidă recuperare cu folosirea de cereale,
zarzavaturi și fructe într-un program
elaborat cu atenție. Adaptarea programului
la fiecare caz
E s t e n e c e s a r ă a d a p t a r e a
programului la fiecare caz. Fiecare
pacient are particularitățile sale. În mod logic programul va fi diferit
pentru copii, bătrâni, gravide sau
pacienți foarte slăbiți. Locuitorii
marilor orașe, care nu-și pot permite
un repaus total pentru tratament, de asemenea, nu vor trebui să se supună unui regim foarte riguros. Același lucru se poate spune și în cazul
atleților și muncitorilor cu brațele.
Cum numărul de variații este
infinit, nu este posibil a discuta câtuși
de puțin despre ele aici. Ar deveni prea mare această lucrare. Intră atunci în scenă orientarea călăuzită de un cadru medical specializat în terapii naturale.
76 Manual practic de tratamente naturiste

Semipost de sucuri
Se poate începe de la o zi, putându-se
extinde până la 5 zile sau mai mult, după
caz. Un terapeut experimentat va trebui să definească durata și intensitatea acestui
program. Să se alterneze în acest program
o zi cu dietă de sucuri de legume și alta cu sucuri de fructe și legume.
Oridecâteori este posibil ar trebui să
se prefere vegetale fără agrotoxice.
Dietă de sucuri sau fructe
– Ora 7:00 (la sculare): 250 ml băutură
alcalinizantă. (Vezi modul de preparare, pg. 126).
– Din trei în trei ore, începând de la ora
8:00: suc proaspăt de fructe (se va prepara și se va bea imediat). V arietatea de fructe sau zarzavaturi va fi stabilită în funcție de fiecare situație. Mărul este foarte indicat. În loc de suc, se poate consuma fructul ca atare. Cantitatea este liberă. Folosiți suficient pentru a vă simți satisfăcuți. Alte fructe care
pot participa la programul de dezintoxicare:
struguri, căpșuni, pere, ananas, pepene roșu, pepene galben, papaia, mandarine, portocale și kiwi. Banana prezintă densitate calorică mare, prin urmare se va folosi numai în faza de tranziție. Altă opțiune sănătoasă poate fi apa de cocos, diuretică și bogată în săruri minerale.
– Cel mai bine este să nu amestecați
fructele. Ideal este să mâncați un singur tip odată. Dar fructul poate fi altul la fiecare masă, pentru a evita monotonia. La ultima masă, dacă vă este foarte foame, tăiați câteva fructe, amestecați cu sămânță de floarea soarelui și mâncați împreună cu câteva bucăți de pâine integrală prăjită.
Mâncați mai întâi fructele, apoi pâinea. Program model de dezintoxicare
Următoarele diete sunt adoptate în clinicile naturiste, pentru un timp
limitat, cu bune rezultate practice. Totuși, nu este recomandată schimbarea
radicală a alimentației, fără îndrumare profesională.
1. Să se alterneze o zi de dietă în care să predomine supele alcaline de legume
și altă zi în care să predomine fructele. Sunt zile în care intră asociate ambele elemente. Dar există situații în care, prin imposibilitatea sau dificultatea de
a adopta un program de lungă durată, se sugerează un program de fructe
și sucuri mai scurt sau chiar mai simplu, prin înlocuirea câtorva mese.
2. Numim „băutură alcalinizantă” băutura mixtă din semințe și legume, cum o
explicăm mai jos, foarte folosită în „eliminarea reziduurilor metabolismului” și „alcalinizarea umorilor” .
3. Pentru cine nu suportă aceste regimuri, se recomandă unele mai puțin
riguroase.
4. Subliniem că nu se poate adopta același program pentru toate persoanele.
Fiecare caz are particularitățile lui, care trebuie analizate cu atenție. Această lucrare prezintă linii călăuzitoare urmate în clinicile naturiste. 77 Cunoștințe practice de dezintoxicare

Altă opțiune poate fi o supă ușoară de
legume cu pâine integrală prăjită. Beți
mai întâi supa, apoi mâncați pâinea, mestecând bine.
– Sucuri de zarzavaturi, ca morcov
sau sfeclă sunt de asemenea binevenite în cadrul programului. Stoarceți la centrifugă și preferați zarzavaturi fără agrotoxice.
– Să ne amintim că dezintoxicarea
cu un regim mai riguros este incompatibilă cu activitățile fizice sau mentale. Se recomandă repaus relativ și internarea într-o clinică specializată. Tratamentul
trebuie să se facă sub supraveghere
profesională. Dietele de dezintoxicare sunt aplicate pentru un timp limitat. Tranziția către
dieta normală
Această tranziție trebuie să fie
progresivă. La micul dejun să se bea câteva
zile doar un pahar cu lapte bătut sau iaurt natural. Cine preferă poate adăuga câteva
fructe tăiate, ca: banană, măr, papaia.
Prânzul trebuie să se constituie din salate cu cartofi fierți sau dovlecei fierți, pasați și câteva legume.
Pentru puțini se vor introduce
alimente mai tari, din dieta de sănătate (meniuri pentru sănătate) cum am explicat în capitolele 4 și 5.
Clismele
Folosirea excesivă a clismelor
(sp ă l ătur i intest ina le) este contraindicată, deoarece slăbește musculatura intestinală și poate
afecta sensibil flora. Dar folosirea
rațională a acestei metode aduce beneficii inegalabile sănătății, deoarece ajută la „curățirea” intestinelor care sunt marile „bulevarde” ale nutriției corpului.
Aplicarea clismelor se face
numai cu permisiune medicală.
Când există constipație se dezvoltă
colonii de bacterii nocive vieții. În faza de tranziție spre o dietă sănătoasă, spălarea intestinală ajută la expulzarea resturilor toxice și la restaurarea florei.
Cum se aplică : Se recomandă să
se facă o clismă, timp de una până la
trei săptămâni, seara, cu o jumătate
de litru de apă călduță (fiartă în prealabil). În continuare, pentru curățirea totală a intestinului să
78 Manual practic de tratamente naturiste

se mai facă o clismă cu un litru de apă
caldă.
În etapa următoare, mici clisme de
jumătate de litru de apă la temperatura
camerei (preferabil fiartă anterior și răcită)
dimineața sau seara, de două – trei ori pe
săptămână, și oridecâteori este necesar. O clismă mică cu apă rece ajută la stimularea sistemului muscular al intestinului și ajută mișcărilor peristalice. Când este aplicată mereu, la aceeași oră (cum ar fi dimineața), ajută la crearea obiceiului regulat de evacuare. Nu trebuie să se suspende brusc clismele, ci să se reducă frecvența lor și cantitatea puțin câte puțin.
Pentru a ne angaja la acest procedeu,
trebuie să obținem permisiunea medicului specialist.
Băile, argila
și exercițiile fizice
Stadiul grav de intoxicație cronică a
organismului uman produce dezechilibru termic, relaționat tulburărilor digestive, circulatorii și nervoase. Băile și aplicațiile
cu argilă ajută, în opinia naturiștilor,
Exemplu practic de program de tratament cu clisme
Înainte de toate trebuie precizat că în caz de sângerare sau urme de sânge în
scaun (dejecții de culoare închisă ca zațul de cafea), nu trebuie să fie aplicate clisme
decât sub supraveghere medicală.
Dacă o persoană care a practicat o alimentație nepotrivită, dorește să adopte
un regim de dezintoxicare și apoi unul de trecere la o dietă sănătoasă, poate urma instrucțiunile de mai jos (cu acordul medicului): 8
Timp de două săptămâni, așa cum deja am explicat, se va face seara o clismă,
cu jumătate de litru de apă călduță. În continuare, pentru totala curățire a
intestinului, se va mai face o clismă cu 1 l de apă călduță.
8 Timp de 3 săptămâni clisme mici cu jumătate de litru de apă la temperatura
camerei (de preferat apă fiartă și răcită), dimineața sau seara.
8 La a treia etapă faceți o zi da și una nu, timp de două săptămâni, aceeași
clismă cu jumătate de litru de apă.
8 La penultima săptămână aplicați clisma de jumătate de litru de două ori,
eventual oridecâteori simțiți nevoia (când intestinul „ține” puțin sau ar fi necesară o dezintoxicare).
8 Toți avem nevoie de dezintoxicare periodică, încât ar fi benefic a repeta
acest program din timp în timp, (în fiecare an sau la doi ani), dacă nu există contraindicație medicală.
8 Cine păstrează totuși un plan ideal de viață și alimentație, practicând
exerciții fizice regulate și menținând intestinul în funcționalitate normală (ceea ce se întâmplă destul de rar în ziua de astăzi) cu siguranță nu va avea
nevoie de clisme. 79 Cunoștințe practice de dezintoxicare

la restaurarea echilibrului energetic al
corpului, dezvoltând tonusul natural al
circulației și sistemului nervos.
Exercițiile fizice favorizează
schimbările metabolice și acționează la
eliminarea reziduurilor. Dar trebuie să fie
adoptate în cadrul unor criterii elaborate cu atenție. În perioada dezintoxicării nu este convenabil a cheltui inutil energia, ci să se limiteze doar la exerciții respiratorii. În ciclul normal de diete și activități, exercițiile regulate sunt indispensabile sănătății.
Băile și aplicațiile cu argilă, (despre
care vom vorbi în capitole speciale) sunt, în opinia naturiștilor, un ajutor inestimabil dezintoxicării. Nimic nu împiedică faptul ca împreună cu dieta și ceaiurile să se stabilească un ghid de geoterapie și hidroterapie.
Atitudinea mentală
Deja am vorbit suficient despre
influența decisivă a minții asupra rezultatului tratamentului. În prima zi de internare într-o clinică naturistă este
obiceiul de a reuni pacienții și a le explica
faptul că mintea trebuie să coopereze cu corpul. Nu se poate obține succes când nu se crede sau nu se acceptă, fără rezerve sistemul de terapie propus. Unii nu pot fi beneficiari ai tratamentului natural pentru că nu sunt, din punct de vedere psihic, pregătiți pentru el.
80 Manual practic de tratamente naturiste

Minte sănătoasă în
corp sănătos10
În Evul Mediu cercetătorii în medicină
au încercat să separe mintea și corpul în compartimente diferite. Unii cercetători
totuși au îndrăznit să sugereze anumite
relații. Presupuneau de exemplu că „ bila
afectează dispoziția” . S-au stabilit legături
interesante, ca: „bila neagră” cu depresia, „bila galbenă” cu iritabilitatea și „bila roșie” cu comportamentul hiperemotiv.
Hans Salye în primele decade ale
secolului XX a început să demonstreze experimental legătura între psihic (minte) și
soma (corp). Supunând șoareci la niveluri
înalte de stres a observat că continua tensiune provoca într-o etapă finală, istovire. Lipsa de odihnă potrivită provoca daune considerabile echilibrului organic, rezultând în deteriorare fizică și chiar moarte.
Stresul poate favoriza apariția
nevrozelor și a diferitelor simptome de
tulburări psihosomatice. Nevrozele, de
asemenea, provoacă semnale de tulburări psihosomatice și, dacă sunt excesive, pot, în unele cazuri, să conducă la psihoze.Sănătatea corpului și sănătatea minții merg mână în mână. Când afectăm corpul aducem probleme minții și invers. Este, de asemenea, fundamental a avea echilibru
între activitățile mentale și activitățile fizice
și între odihnă și recreație pentru buna stare corporală și psihică. Vom începe să vorbim despre importanța odihnei, a recreației și a igienei mentale, pentru ca apoi să trecem la subiectul tulburărilor psihice și emoționale mai comune.
Odihna
Vilcambambașii, nativii care trăiesc
în Anzii Cordilieri, în Ecuador, renumiți pentru sănătatea lor, recomandă celor ce doresc să se simtă bine din punct de vedere
fizic, să cultive obiceiuri ca: „Să se hrănească
simplu, să se trezească devreme, să mănânce devreme și să se culce devreme” .
Cercetările medicale demonstrează că
somnul este condiția de bază a sănătății. Chiar în acest aspect atât de simplu și la îndemână, obiceiurile sociale moderne s-au demonstrat

a fi periculoase. Mulți se supun unor ture de
lucru în care sunt forțați să se culce târziu și
să se scoale devreme, când nu au de lucru în timpul nopții. Alții s-au obișnuit să se culce târziu și să se scoale târziu, petrecând parte
din noapte la televizor, asistând la programe
excitante. Tinerii petrec în mod frecvent până dimineața în „sărbători” . La aceste ocazii „mâncările și băuturile” , sunetele electrizante, drogurile, dansurile și desfrâul, produc consecințe dezastruoase pentru sănătatea psihosomatică morală și spirituală.
Somnul
Cercetătorii definesc somnul ca
fenomenul caracterizat prin întreruperea conștiinței, diminuarea ritmului circulator și respirator și relaxarea senzorială și
musculară. Activitățile cerebrale, cât și
funcțiile corporale sunt pentru un timp diminuate la nivelul de bază pentru reconstituirea și repararea organismului.
Somnul reprezintă o perioadă de
odihnă, fiind fiziologic declanșat de semnalizările hipotalamusului posterior, după o anumită perioadă de activitate.
Aceste semnalizări acționează în mod
inhibator asupra cortexului cerebral. Pe măsură ce adormim, funcțiile noastre conștiente vor amorți. Senzațiile primare, ca vederea, tactul, auzul și mirosul se vor diminua. Atât frecvența cardiacă, precum și cea respiratorie scad în mod treptat, având loc o diminuare paralelă a oxigenării creierului. Prima etapă de somn este cunoscută ca somn de unde lente, format
din patru stadii profunde în mod progresiv.
A doua etapă de somn este REM („rapid eye movement”) sau somnul paradoxal în care EEG este desincronizat ca în starea de veghe. În această etapă ochii se mișcă rapid și au loc vise. Somnul se dezvoltă în ciclu regulat și oscilant, trecând de la niveluri
superficiale la niveluri profunde și invers.
S-a observat, de asemenea, că perioada de somn cea mai restauratoare este cuprinsă între orele 19 și miezul nopții, când are loc cea mai mare eliminare de produse de degradare în metabolism. De aceea obiceiul de a merge la culcare târziu este în special dăunător. Se recomandă pentru
un adult normal șapte – opt ore de somn
în 24 de ore, pentru un adolescent 9 ore, pentru bătrâni și copii până la 13 ani, zece ore, pentru noi născuți 14-15 ore.
Recreația
Cuvântul recreație semnifică mai mult
decât simplul divertisment sau mod de a petrece timpul. Corespunde unei perioade de re-creare , în care energiile fizice și
mentale sunt restaurate prin activități plăcute și sănătoase. Toți avem nevoie de recreere. Munca epuizantă, studiul și responsabilitățile, cer în mod natural oprire regulată pentru un răgaz natural, moment în care bucuria și dispoziția sunt revigorate. Cel puțin o dată pe săptămână sau de câteva ori pe lună și
o dată pe an (în concediu) este nevoie a
ne lua timp pentru recreere.
82 Manual practic de tratamente naturiste

Recreația sănătoasă
Caracteristicile recreației sănătoase:
Nu se recomandă jocuri care implică
competiție, care pot cauza stres și pot prejudicia obiectivul recreației.
Recreația nu înseamnă a petrece ziua
în bar, în jurul prietenilor, asistând la un joc de fotbal, bând bere, jucând biliard etc., ceea ce nu concordă cu obiectivul principal care este de a promova sănătatea. Cu toate că este un obicei social adecvat și necesar, vizitarea rudelor și prietenilor, nu înseamnă recreație în cel mai deplin sens
al cuvântului.
A schimba periodic activitatea, de
asemenea, este recomandabil pentru a evita dezgustul și stresul, dar nu corespunde recreației.
Recreația se caracterizează prin
oprirea de la activitățile regulate și vizitarea unui loc liniștit și plăcut, ca o
pădure sau o fermă. Plimbarea prin locuri
diferite și interesante ca un magazin central sau muzeu, este pentru mulți distracție plăcută, dar recreația implică contactul cu natura și eliberarea mentală de preocupări. Jocuri plăcute și plimbări de destindere pot ocupa în mod avantajos
timpul dedicat recreației. Între sugestiile
de activități recreative am putea aminti: plimbări în stațiuni balneare curate, nu foarte aglomerate, camping , plimbări în
parcuri, la munte etc. În toate cazurile trebuie acordată atenție unor recomandări pentru o recreație ideală: programarea plimbării, evitarea riscurilor inutile, a nu
face baie în locuri interzise, periculoase
sau nesigure în ce privește curățenia, supravegherea igienei ambientului, menținerea copiilor sub supraveghere, Recomandări pentru un
somn bun
g Nu mâncați aproape de ora de
culcare. Trebuie să existe un
interval de timp de cel puțin 3
ore între ultima masă și somnul
nocturn.
g Nu faceți exerciții fizice sau
mentale extenuante aproape de ora de culcare. De asemenea nu
este bine a asista la programe sau
a citi materiale excitante.
g Dormitorul trebuie să fie mare
și aerisit. Totuși nu trebuie să existe curent de aer. Eliminați
orice urmă de mucegai. Nu este
recomandat a dormi în încăpere cu miros puternic de vopsea sau
alte produse chimice.
g Liniștea și întunericul sunt
i nd isp e ns abi l e s om nu lu i
liniștitor.
g Salteaua nu trebuie să fie foarte
moale, nici foarte dură. Se recomandă saltea ortopedică,
c are p e r m ite a c omo d are
adecvată curbelor naturale ale corpului și menținerea coloanei
în poziție dreaptă. Nu folosiți
pernă mare și niciodată nu dormiți pe brațele canapelei. 83 Minte sănătoasă în corp sănătos

evitarea glumelor nepotrivite, folosirea
alimentelor ușoare și sănătoase, alegerea
unei costumații potrivite etc.
Relația dintre minte și corp
Trecem de la subiectul despre un
corp sănătos și igiena mentală la o relație captivantă: În ce mod mintea poate afecta corpul și invers? În trecut, cercetătorii
subestimau această relație. Unii ajungeau
în extrema de a separa mintea și corpul în două compartimente închise. Astăzi totuși, numeroase cercetări au dovedit legătură intimă între procesele mentale și fizice. Se adună evidențe din ce în ce mai clare că bolile noastre pot fi produse în mare parte de mintea noastră.
Mintea noastră și bolile
noastre
Există boli imaginare? Până la ce
punct mintea noastră poate ajuta la
producerea bolilor? Sunt chestiuni intrigante, la care nu se poate răspunde
ușor. Specialiștii admit situații diverse,
fiindcă știu că relațiile minte-corp sunt de o complexitate extraordinară. Mare parte din acest subiect rămâne neexplorat. Încă știm foarte puțin despre aceasta. Totuși, unele descoperiri sunt de cea mai mare
importanță. Între situațiile mai comune în
care mintea este responsabilă de boli sau anormalități, am putea cita următoarele:
– Psihopatiile : Bolile mentale
caracterizate prin diferite abateri de la conduita normală. În acest caz boala se centralizează în minte, alienând de
realitate într-un grad mai mare sau mai
mic purtătorul ei și inabilitându-l pentru conviețuirea în societate. Psihozele sunt tulburări mentale care dezintegrează personalitatea. Prin urmare constituie așa numita „nebunie” .
– Nevrozele : Nevrozele nu sunt
chiar boli mentale , ci tulburări emoționale
care ocazionează suferință mentală, împiedică persoana să se simtă bine cu
ea însăși și dăunează relațiilor cu alte
persoane. Principalul simptom al unei nevroze este neliniștea, care apare ca încercare de a rezolva conflicte emoționale, inconștiente sau relativ conștiente. Cu toate că există o oarecare compromitere de rațiune și conduită, nevroza nu provoacă dezintegrarea personalității. Există diferite
tipuri de nevroză care merg de la fobii la
nevroze depresive, trecând prin nevroze neuroastenice și nevroze anxioase.

Nevrozele – tulburări emoționale
g Fobiile . Se încadrează între nevroze, însemnând frică obsesivă de o situație
extremă sau de un obiect care inconștient ocupă locul unui conflict interior.
Există diferite tipuri de fobie: claustrofobia (frica nestăpânită față de lift sau
alte spații închise), nosofobia (frica obsesivă de a fi bolnav), harpaxofobia (teama morbidă de hoți și atacatori), fobia de anumite animale (broaște,
pisici etc.), amaxofobia (frica de moarte, de a călători cu un vehicul),
anafobia (frica de praf) etc.
g Reacția depresivă: Are loc când persoanele caută să înlăture neliniștea unui conflict intern prin depresie și autoanulare. Poate fi asociată sentimentului 84 Manual practic de tratamente naturiste

de vinovăție (mustrare de conștiință) sau poate fi rezultatul unor evenimente
marcante, ca moartea unei persoane iubite sau pierderi materiale. Este un
tip de nevroză.
g Nevroza obsesivă: Pacientul se simte în mod neobișnuit obligat să realizeze anumite fapte repetate și/sau absurde, nereușind să se stăpânească. Excesul
de metodă și exigență la executarea anumitor activități ca: spălatul pe mâini, curățenia în casă, închiderea ușilor și lacătelor etc., poate constitui nevroză
obsesivă. Pacientul caută uneori să nege existența acestor obiceiuri stranii, dar se neliniștește când constată că este dominat de ele.
g Nevroza isterică . De obicei se manifestă în mod neașteptat în situații
încărcate emoțional, prin accese de isterie însumate cu tulburări de ordin motor, senzorial și mintal. În timpul crizelor de isterie pacientul pierde controlul faptelor sale putând să se autoagreseze sau să distruge ceva în jur.
Uneori crizele se limitează la țipete și plâns intens. Poate avea loc pierdere
tranzitorie a conștiinței. Aceste simptome în general indică conflicte
intime intense nerezolvate și cer un tratament atent psihic și spiritual și,
de asemenea fizic. Condițiile rele de alimentație asociate vieții neregulate pot crea mediu organic favorabil crizelor.
g Nevroza neurastenică : Pacientul se plânge de nenumărate incomodări fizice,
dureri în diferite locuri, indispoziție, istovire, lipsă de energie, oboseală ușoară
etc. Cu toate că uneori descrierea pare exagerată, simptomele sunt adevărate
și constituie transferul suferințelor mentale către corp. Poate exista depresie
însă mai puțin ca la nevroza depresivă . Plângerile pot să se concentreze pe
anumite organe sau regiuni ale corpului. Tratamentul în acest caz trebuie să cuprindă nu doar partea organică, ci în principal partea psihică, fiindcă boala
corpului își are originea în mare parte acolo. Se știe astăzi că multe boli au ca și cauză de boală neliniștea mentală. Pacea interioară, care se obține prin
împăcarea cu Dumnezeu, este cel mai bun remediu.
g Nevroza de anxietate : Caracterizată prin mare instabilitate emotivă. Persoana
se simte tristă, dar nu știe de ce. În general anxietatea vine însoțită de
oboseală, preocupare, iritabilitate și probleme somatice (simptome fizice).
Unii cercetători cred că ar fi provocată de tulburări emoționale înăbușite.
g Tensiunea și stresul : Stresul nu este nevroză, dar poate atât să-i deschidă
calea, cât și să agraveze o condiție deja existentă. Stresul excesiv conduce la agresiuni psihice producătoare de neliniște, fie de incapacitatea de a
rezolva unele probleme, fie de intensitatea expunerii la probleme externe.
Această neliniște poate provoca ceea ce specialiștii numesc „mecanisme psihologice de apărare” , care la rândul lor pot rezulta în diferite nevroze. 85 Minte sănătoasă în corp sănătos

Boli psihosomatice
(provocate de minte)
Când înfruntăm situații dificile cu
frecvență și intensitate excesivă, nereușind
a alunga tensiunile, organismul se resimte și apar bolile psihosomatice . Ulcerul
gastrointestinal pe fond nervos, colita nervoasă și diabetul zaharat sunt boli foarte frecvent asociate stresului. Cercetările recente au demonstrat că practic toate bolile pot fi agravate sau provocate de stresul excesiv. Chiar și cancerul poate apărea mai ușor la persoanele foarte zdruncinate de tensiuni. Se știe că factorii
de agresiune mentală micșorează rezistența
organismului și ne expun la procese organice ce rezultă în boli.
Conturând agresiunile
externe
Chiar dacă „interiorul” ar fi în ordine
sau în direcția cea bună, lumea externă oferă
conflicte care pot afecta frecvent armonia mentală dorită. Dar este perfect posibil să
ridicăm o „barieră de protecție” între noi și
furtunile care se precipită în jurul nostru. Cu toate că cicloanele problemelor pot din când în când să afecteze această „barieră” , trebuie să învățăm să facem reparațiile și să continuăm s-o construim.
Cheia problemei este deci a ști cum
să construim această „barieră” . În primul
rând, ce semnifică? Întărirea apărării
noastre, a rezistenței minții și corpului. Materialele de bază, deja comentate, pot fi împărțite în trei grupe:

1. Cultivarea elementului spiritual prin
căutarea relației sănătoase cu Dum-
nezeu și încredere puternică în El. 2. Cultivarea sănătății psihosomatice
prin îngrijiri dietetice și exerciții fizice, lucru, studiu, odihnă și timp
liber, potrivite.
3. Perseverarea în a da o călăuzire
edificantă gândurilor și exersarea
stăpânirii cuvintelor și atitudinilor.
Ingrediente de fericire
g Gândește în ce constă cauza
tensiunilor tale. În măsura posibilităților străduiește-te să
îndepărtezi sau să stăpânești
aceste cauze. Mulți, de exemplu, se impacientează în urma constantelor
întârzieri. În acest caz trebuie făcută
planificare mai bună și aplicată.
g Concentrează atenția și efortul la
o activitate. Cine se preocupă cu mii de treburi în același timp nu
îndeplinește bine nici una din ele
și la sfârșit este stresat.
g Studenții și cei cu activități sedentare,
care nu fac exerciții fizice, în scurt timp vor suferi inevitabil o scădere
de randament, care uneori nu se
observă. Exercițiile fizice sunt indispensabile pentru toți. Faceți-le
totuși cu rost și sub îndrumare.
g Separă-ți timp pentru recreație
sănătoasă cu familia și/sau prietenii.
g Ocupă-ți mintea doar cu gânduri
bune, nobile și înalte. Cultivă scopuri bune și ideale. Citește cărți
bune despre filozofia succesului.
Cea mai bună pe care o putem recomanda este Biblia.
g Amintește-ți că mai presus de
orice ideal se găsește familia și 86 Manual practic de tratamente naturiste

pacea conștiinței. Niciodată să nu
le sacrifici.
g Din când în când fă o relaxare
naturală. Stând într-o poziție
confortabilă, eliberează mintea
de preocupări și respiră lent și
profund.
g A dormi suficient este o necesitate de
bază: nici mai mult, nici mai puțin. Înainte de ora de culcare începe a
elimina gândurile preocupante și
excitante. La culcare relaxează-te.
g Mănâncă fără grabă, simțind gustul
mâncării. Eliberează mintea de amintirile incomode.
g Nu da loc la nerăbdare, la negativism. Aproape mereu creăm
pentru probleme o imagine mai
neagră decât este ea în realitate. Preocuparea în exces face dificilă
găsirea soluțiilor.
g Fără îndoială, există în noi o puternică
entitate spirituală. Încrederea în
Dumnezeu și credința față de El este
cel mai puternic factor antistres. Tu
te încrezi în Dumnezeu?
g Pentru ce ești atât de competitiv?
Caută să fii fericit independent de influența și judecata altora.
g Adu-ți la îndeplinire activitatea
în mod plăcut. Fii variabil. Rolul tău, chiar modest, este necesar și
important.
g Viața oferă trandafiri și spini. Mulți
se incomodează atât de mult de
spini, că nu pot vedea trandafirii.
Fă contrariul!g Proverb chinezesc: „Dacă boala ta
are vindecare, de ce te tulburi? Dacă
boala ta nu are vindecare, pentru ce
te tulburi?”
g A complica lucrurile simple este
un semn de naivitate. A simplifica
lucrurile complicate este un semn
de maturitate. Înfruntă în liniște
problemele, chiar dacă par complicate. Caută soluții cu calmitate, fără
„înfierbântarea” capului. Conform
modului de abordare a problemelor ele vor putea să se transforme într-o
barieră aproape de netrecut sau un
pas înainte, în planul de maturizare a spiritului.
Realitatea adversă
„Este foarte ușor a spune” – constata
cineva, „dar astăzi aceste principii sunt
aproape demodate” . Lumea noastră se transformă într-o masă de corupție. Omul
este până la un punct orbit de ambițiile sale
egoiste, de iubirea de bani, încât nu ezită să dea loc la falsitate. Mândria, vanitatea și egoismul domnesc incontestabil.
„Nu există timp” pentru oprire și
cugetare. Pare să nu se merite exercitarea unei filozofii de viață bazată pe onestitate și calm într-o lume în care domnește
corupția și neliniștea.
Dar credem că pacea conștiinței,
care provine din armonia cu Creatorul, și
adevărata realizare personală sunt bijuterii rare încă la îndemâna exploratorului perseverent. Și cine dorește să obțină această bogăție incalculabilă, nu va găsi altă cale. 87 Minte sănătoasă în corp sănătos

Cum folosim plantele
în terapia naturală11
A sugera un ceai de anason, mentă,
rozmarin etc., poate părea rețetă empirică și depășită, la modă în
timpul străbunicilor noștri. Medicina de
astăzi încorporează ultimele inovații ale
tehnologiei – informatică, laser, ultrasunet, energie nucleară, microchirurgie etc. A reînvia cunoștințele din timpurile vechi, folosite de civilizațiile antice ca egiptenii, evreii sau grecii, sună uneori excentric.
Alternative mai blânde
Dar astăzi tendința de întoarcere
către medicina antică este puternică. Chiar oamenii de știință au demonstrat un interes ieșit din comun pentru
fitoterapie sau tratamentul prin plante
medicinale. Răsturnare de concepte? Poate că da. Metodele diagnostice și terapeutice ale medicinei moderne – droguri, chirurgii, sondaje, cateterizări, injecții etc. – agresive, ostile, dureroase și chiar mutilante, sunt uneori cauza de îngrijorare și respingere, ceea ce duce la căutarea de alternative mai puțin drastice. Totuși este necesar a clarifica faptul că și chirurgia și alte remedii medicale actuale, salvează vieți. Plantele nu le vor putea
înlocui, dar selecționate într-un mod
adecvat, cercetate și aplicate, au locul lor în promovarea bunăstării umane.
Costul ridicat al medicamentelor este
alt factor care conduce oamenii la căutarea de alternative mai economice, cum ar fi plantele.
Tradiția milenară
Plantele au fost folosite ca medicamente
de milenii. Multe dintre ele au efectele lor garantate de o largă experiență practică. Sub acest aspect sunt mai sigure decât unele
medicamente farmaceutice, care uneori,
după câțiva ani (sau decade, în cea mai bună ipoteză) sunt retrase din comerț din cauza efectelor colaterale periculoase.
În Biblie găsim numeroase plante
citate (peste o sută). Multe dintre citate se referă la virtuțile lor vindecătoare.

În literatura civilizațiilor antice nu
lipsesc menționări de plante utile
în medicină.
Plante consacrate prin
folosință
Plantele, când sunt corect folosite ca
tratament, produc efecte foarte benefice.
Ca și alimentele naturale, multe „ceaiuri” nu prezintă efecte nedorite, ci conțin
principii active biologic utile în diferite
boli. Plantele milenare consacrate prin folosire, recomandate de înțelepciunea populară, merită o atenție deosebită din partea cercetătorilor în domeniul farmaciei și medicinei. S-ar dovedi astfel acțiunile benefice ale „ceaiurilor” . Plantele de larg consum ale căror efecte au fost
verificate de repetate ori, va fi dificil să
prezinte reacție toxică sau secundară demnă de notat. Gradul de diluție în care sunt de obicei folosite este unul din factorii care protejează contra posibilelor efecte nedorite.
Când folosim plantele
Este necesar a avea îndrumarea unui
profesionist în domeniu. Plantele nu vor face minuni, dacă motivele generării problemei continuă să existe. De exemplu,
dacă cineva bea ceai de ghimbir contra
arsurilor de stomac, fără să corecteze obiceiul rău de a mânca prăjit, și/sau a consuma alcool, nu trebuie să se aștepte la vindecare. Se va putea simți mai bine, fără să se vindece însă.
Folosite corect, plantele vor ajuta mult
tratamentului. Dar este greșit conceptul că
niciodată nu vor face rău. Se obișnuiește
să se zică: „Dacă nu face bine, rău nu face” . Aceasta este o înșelare. A cunoaște bine plantele și indicațiile, este condiția de bază pentru succes.
Pe de altă parte, nu se poate ajunge la
extrem; de a considera că folosirea plantelor este prea riscantă, fiind mai indicat a le evita. Urmându-se măsuri de prudență cum sunt recomandate aici, fitoterapia va face mult pentru sănătate. Există, de asemenea, unii care consideră că ceaiurile sunt inofensive, adică nu produc vreun
efect, dar aceasta este fals. Cercetările au
dovedit eficiența multor plante.
În special în unele locuri folosirea
plantelor ajută la vindecarea bolilor și chiar la salvarea vieții. Sunt locuri în care nu există medic sau este foarte greu de a obține o consultație. Nu trebuie să se combată folosirea tratamentelor populare
care s-au demonstrat, pe o bază lungă de
experiență, utile și eficiente. Organizația Mondială a Sănătății stimulează guvernele să dezvolte proiecte de cercetare despre aplicarea medicinei tradiționale în sănătatea publică.
Plante cu efect toxic
Prima regulă pentr u a evita
intoxicațiile este a nu se folosi plante necunoscute. Când nu există certitudine cu privire la originea sau identificarea
plantei este cel mai bine a consulta pe
cineva cu experiență. Există plante toxice, cu efecte chiar letale, ca anumite ciuperci, virnanțul, spanacul tămâios etc.
Următoarele plante trebuie folosite
doar sub îndrumarea medicală, în doze calculate: pelinul, arnica, mătrăguna, camforul, degețelul lânos, lăsniciorul,
laurul, știrigonia, măselarița, ciuboțica
cucului, rostopasca, tutunul etc. Totuși, în doze calculate de specialiști, unele din 90 Manual practic de tratamente naturiste

aceste plante pot fi incluse în formule
speciale, cum ar fi: arnica, mătrăguna
etc. Camforul, chiar dacă nu se folosește intern, se poate folosi extern.
Se recomandă evitarea plantelor cu
efecte necunoscute, care fac obiect de discuție sau care sunt cunoscute ca fiind toxice.
Există plante care, folosite în doze mici,
pot fi utile. În concentrații mai mari însă, devin toxice. Este cazul deja menționat al iasomiei de grădină și virnanțului. Prima, utilizată în doze diluate este folosită în popor pentru eliminarea viermilor. În doze
ridicate, totuși este toxică și poate provoca
avort (în cazul femeilor însărcinate). Virnanțul este folosit extern pentru a spăla corpul în caz de scabie și răni. Intern poate provoca avort, hemoragie uterină și moarte, între alte acțiuni periculoase. Trebuie să se evite folosirea acestor fitoterapii cu excepția indicației precise și competente.
Se încadrează aici: valeriana, tătăneasa,
sanguinaria (specie de mac canadian) și gențiana, care trebuie folosite doar în doze mici, uneori numai extern, cu precauție. În anumite momente fiziologice, cum ar fi la gravide și femeile care alăptează anumite plante sunt contraindicate, ca
busuiocul cerbilor și vetricea. Cea mai bună
recomandare ce o putem da este ca plantele cu un oarecare potențial toxic să se utilizeze sub supravegherea medicală specializată.
Cum se prepară
Sunt diferite moduri de a prepara
plantele: decoct, infuzie, macerare, tinctură, soluție, sirop etc. Se utilizează în principal decoctul (fierberea) – modul cel
mai obișnuit de a prepara ceai.
Infuzia constă în turnarea de apă
fierbinte peste părțile proaspete sau coji de vegetale și lăsarea în repaus, într-un vas acoperit, până la o temperatură călduță.
Măsuri de casă
pentru dozare
g O lingură de plantă verde, tocată,
cântărește circa 5 grame.
g O lingură de plantă uscată
cântărește circa 2 grame.
Frecvența folosirii ceaiului
în funcție de vârstă
În mod general se recomandă la copii
să se folosească de la una până la două
cești de ceai pe zi și adultul două până la trei cești de ceai pe zi. Dar în toate
cazurile evidențiem că trebuie consultat
un specialist, deoarece vor putea exista variații.
Uzul intern și extern
Doza uzuală sau tradițională pentru
uzul intern oscilează în majoritatea cazurilor între 5 și 20 de grame pentru un litru de apă. Când uzul este extern
(băi, cataplasme, fricționare etc.) dublați
concentrația, ceea ce se aplică și la spălă-turile bucale și gargare.
Modul de folosire
Alegerea plantelor și modul de a le
distribui de-a lungul zilei va depinde de fiecare caz și va trebui să fie stabilite de către terapeut.
Dar folosirea practică și populară a unor
ceaiuri foarte cunoscute, în doze mici, pentru alinarea problemelor de sănătate obișnuite, în general nu va constitui nici un risc, dacă 91 Cum folosim plantele în terapia naturală

se ia cu atenție și nu se neglijează cele mai
importante atenționări pentru sănătate.
Este cazul de utilizare a ceaiului de: anason contra gazelor, mușețel contra insomniei, boldo contra indigestiei, rozmarin cu busuioc
contra gripei și febrei etc. Totuși, nu este
recomandat a bea ceaiuri la nesfârșit contra bolilor și simptomelor lor, fără a se studia și îndepărta cauzele. Diagnosticul, după cum am explicat, este atribuția medicului.
Dacă factorii care cauzează problema
de sănătate nu sunt investigați și tratați, dacă nu este corectat stilul de viață
(alimentația defectuoasă, tutunul etc.),
plantele, chiar dacă pot să aducă o oarecare alinare a unor simptome, niciodată nu vor asigura vindecarea deplină.
Indicații practice
În mod tradițional se prescrie la
dezintoxicare un ceai pentru a fi băut pe nemâncate, cum ar fi coada calului care se poate combina cu sunătoare, în caz de
hiperaciditate digestivă, sau cu propolis
(5-10 picături de soluție 30%) dacă există vreo infecție. În timpul zilei se beau 2-4 cești de ceaiuri specifice indicate contra problemei în discuție. Este obișnuit a se recomanda să se folosească în perioada de dimineață, plante depurative sau digestive (ca pătlagina, coada calului, păpădie, boldo etc.) și în perioada de amiază plante cu efect specific, care sunt recomandate de exemplu în problemele renale, de piele, ale sistemului nervos etc.
Beți ceaiurile după un lung timp de
la masă, cu înghițituri rare, niciodată foarte fierbinți sau foarte reci. Cel mai
bine este să fie băute călduțe, nici foarte
concentrate, nici foarte diluate.
Rămâne totuși recomandarea că cel
mai bun procedeu este a căuta îndrumarea profesioniștilor și că plantele nu înlocuiesc orientarea medicală.
Există diferite cărți care abordează
detaliat chestiunea plantelor medicinale.
Atenție la procurarea
plantelor
Aveți multă grijă la cumpărarea
plantelor. Dacă nu cunoașteți planta
trebuie să fiți foarte atenți pentru a nu fi „trași pe sfoară” . Vânzătorii, pentru
a nu pierde, pot să vă prezinte o plantă
asemănătoare cu cea pe care ați cerut-o.
Din nefericire este foarte comun ca
plantele să fie ambalate în săculeți sau cutiuțe și să fie cu termenul de valabilitate expirat. Deja nu mai produc efectul așteptat. Cea mai bună metodă de a păstra un compus de plante uscate este a-l
menține într-un recipient bine închis.
O metodă ajutătoare la achiziționarea
plantelor este de a le simți mirosul.
Mușețelul, de exemplu, trebuie să aibă aroma caracteristică, plăcută și puternică. Același lucru se poate spune și despre celelalte plante aromatice, ca eucaliptul, busuiocul, levănțica, roinița, obligeana,
menta, măghiranul etc. Eficiența este
conform cu intensitatea aromei naturale. Utilizarea plantelor în cazul
bolii, de multe ori prescrise de către vrăjitori, mistici și alții ca ei, sub
formă de „sticluțe” și compuși, chiar
dacă în anumite circumstanțe aduc un oarecare beneficiu, este departe de a constitui Medicina naturală în
sensul ei cel mai amplu. De asemenea, nu eliminăm mijloacele medicale convenționale. 92 Manual practic de tratamente naturiste

Urechelnița
(Sempervivum tectorum)
Este indicată contra aftelor,
erizipelului, rănilor externe,
micozelor, înțepăturilor de insecte,
bătături și negi.
Aplicați local suc de frunze.Combinații de plante
Cercetătorii în domeniu sugerează un compus format din șase părți cu
următoarele ingrediente:
1. Plantă principală, indicată contra problemei specifice: folosiți 3 părți.
2. Plantă depurativă, care stimulează eliminarea: folosiți o parte.
3. Plantă nutritivă, fortificantă sau aromatică: folosiți o parte.
4. Plantă emolientă sau de ușurare a simptomelor: folosiți o parte.
Exemplu practic: pentru gastrită se poate folosi ca plantă specifică și emolientă
sunătoarea (aceasta însumează două proprietăți, folosiți deci 4 părți); ca depurativă
folosiți coada calului, o parte, ca nutritivă lucernă, o parte.
Totuși există însă infinite alte posibilități de combinare.
Știați că
93 Cum folosim plantele în terapia naturală

12
Cum folosim băile
în terapia naturală
Terapia cu apă a fost deja foarte mult
folosită de medicii antici. Astăzi este practicată prin fizioterapie și
medicina naturală în toată lumea.
Una din primele înregistrări despre
hidroterapie datează din timpul lui Asclepios, zeitate păgână pe care grecii o venerau pentru virtuțile ei medicale și în ale cărei temple bolnavii erau tratați cu băi și masaje. Hipocrate, pionier al demistificării medicinei, folosea și recomanda apa ca tratament. Galeno și Celsus, medici
celebri în Roma antică, includeau diverse
modalități de băi în prescripțiile lor.
Progrese ale hidroterapiei
În 1797 James Currier, medic și
chirurg scoțian, lansa o carte de impact: „Efectele apei reci și calde, ca remediu
la febră și alte boli ”. În secolul XIX
hidroterapia începea să îmbrace hainele timpurilor moderne cu Vicent Preissnitz, fermier din Silezia, care s-a dedicat cu perseverență studiului hidroterapiei. În orice parte a lumii au apărut
discipoli care au aplicat hidroterapia practicată de Preissnitz, inclusiv medici, care au perfecționat-o și au înregistrat-o în cărți. Imediat, Sebastian Kneipp, originar din Bavaria, a devenit celebru ca hidroterapeut, perfecționând unele din metodele originale. Astăzi hidroterapia
ocupă o poziție de prestigiu în lume.
Între medici se bucură doar de o anumită toleranță. În cercul medicinii alternative se găsește, ca întotdeauna, la loc de cinste, confirmând zi de zi eficacitatea ei.
Cum și când folosim băile
De mult timp băile hidroterapeutice
sunt folosite în tratarea multor boli. Sunt unele băi cu aplicare generală, pe care poporul le numește frecvent băi de șezut.
Dar cea mai mare parte a mijloacelor
hidroterapeutice sunt ignorate, atât de specialiști, cât și de popor, existând multe tabuuri cu privire la folosirea apei reci în combinație cu apă caldă.

Duș rece
Dușul rece acționează tonic asupra
sistemului nervos și pare să crească
discret activitatea funcțională a diferitelor organe.
Înainte de baie trebuie încălzit corpul,
de preferință cu exerciții fizice.
După baie trebuie uscat rapid corpul,
frecționându-l cu un prosop.
Durata trebuie să fie foarte scurtă
pentru a evita răceala. Doar persoanele sănătoase, care se simt bine cu baia rece, pot s-o adopte ca obicei. Bolnavii și persoanele
slăbite să solicite indicații medicale pentru
a o utiliza. Nu este recomandat a face baie, caldă sau rece, după masă, deoarece pot să aibă loc tulburări circulatorii mai mult sau mai puțin serioase. Intervalul dintre masă și baie trebuie să fie de minim 3 ore.
Mersul pe jos prin iarbă sau în apă rece
Hidroterapeuții recomandă mersul pe jos, prin apă rece, pentru următoarele
condiții:
n Stres, degerături, insomnie
n Circulație deficitară
n Nervozitate
n Picioare reci (de obicei)
n Varice
Metodă : Puneți apă în cadă până la nivelul gleznelor și mergeți, primele ședințe,
timp de câteva secunde, crescând durata până la maxim 2-3 minute. La sfârșit frecționați picioarele intens. Se poate, în loc de aceasta, să mergi desculț pe iarba udă, dimineața, dacă nu există curent de aer rece puternic. Obiectivul nostru este de a demistifica
hidroterapia cât și a atrage atenția la riscurile folosirii ei în mod inoportun.
Recomandăm pentru cele mai bune
Să analizăm utilitatea medicinală a unor practici hidroterapeutice:rezultate a se consulta specialiști în
domeniu. Trebuie să amintim că băile nu înlocuiesc tratamentele medicale convenționale.
96 Manual practic de tratamente naturiste

Contraindicații. Nu se recomandă persoanelor debile și foarte slabe, în special
iarna. În caz de reumatism, sciatică, boli de vezică și inflamații pelviano-abdominale
de asemenea, nu este indicat.
Atenție: Când se merge în cadă asigurați-vă de un punct de sprijin ferm pentru
a evita căderile.
Baie de șezut caldă
Baia caldă de șezut stimulează
circulația pelviană având, de asemenea, efect analgezic. Este indicată în următoarele condiții:
n Cistită acută și cronică
n Disconfort abdominal
n Tulburări digestive
n Dismenoree
(menstruație dureroasă)
n Dureri pelviano-abdominale în
general
n Micțiune dificilă
n Prostatite
Metodă : Puneți într-un lighean sau cadă apă caldă la temperatura de 44oC. Pe frunte
puneți o compresă rece. Așezați-vă în cadă și lăsați ca apa să acopere picioarele și șezutul. Mențineți corpul acoperit. Durata: 2-10 minute. Se poate bea apă proaspătă în timpul băii.
Baia rece de șezut
Baia rece de șezut crește tonusul musculaturii netede viscerale pelviene și
abdominale și diminuează tendința de hemoragie a uterului și intestinului gros.
Indicată în următoarele condiții:
n Cloroză (anemie obișnuită la femeile
tinere, caracterizată, între alte
simptome, prin paliditate)
n Constipație atonică
n Stres
n Hemoragie intestinală
n Hemoroizi
n Insomnie
n Metroragie (hemoragie uterină)
n Nervozitate
n Subinvoluția uterului
Pe lângă acestea se crede că are efect
tonifiant general.
97 Cum folosim băile în terapia naturală

Metoda: Echipamentul și poziția asemănătoare cu cea descrisă la baia anterioară.
Apa rece, la temperatura variind între 13 și 24oC. Apă caldă la picioare. Corpul va fi
bine acoperit. Durata rapidă, între 2 și 10 minute. Frecționați corpul la ieșirea din baie.
Baia de trunchi
Cuprinde șoldurile și o parte din
trunchi. Are un efect depurativ. Este utilă
în următoarele condiții:
n Tulburări digestive
n Febră
n Febră tifoidă
n Boli ale rinichilor
n Boli venerice
Metodă : Se folosește o cadă specială,
înclinată, conform ilustrației. Temperatura apei trebuie să fie în jur de 20
oC (între rece
și caldă). Se frecționează în timpul băii regiunea abdominală, mai jos de ombilic, cu un prosop.
Durata : între 5 și 15 minute.
După baie se face o frecție generală.
Observație: În caz de febră mare apa trebuie să fie caldă.
Baia vitală
Această baie are acțiune tonică asupra
sistemului nervos și ajută la dezintoxicare. Este indicată în următoarele situații:
n Constipație intestinală
n Tulburări digestive
n Stres
n Nervozitate
Metodă : Se pune un scăunel sau o băncuță
într-o cadă cu apă rece. Se așază pacientul pe scaun sau băncuță cu tot corpul afară din apă. Cu căușul mâinilor se varsă apă rece peste ventre.
Picioarele se pun într-un lighean cu apă caldă.
Durata: 5-10 minute.
98 Manual practic de tratamente naturiste

Baia genitală
Se aplică în regiunea genitală și este considerată
tonifiantă a sistemului nervos. Este indicată în
următoarele cazuri:
n Stres
n Boli venerice
n Boli ale sistemului genital
Metodă : La fel ca și la baia anterioară, cu diferența
că se freacă u șor regiunea genitală.
Contraindicații: Această baie necesită recomandare
medicală în cazul femeilor gravide, ca de altfel, orice baie trebuie să fie recomandată de un profesionist.
Baia alternativă de picioare
Mărește circulația în regiunea picioarelor prin efectul local și reflex descongestionând
organele interne și derivativ creierul. Este indicată în următoarele condiții:
n Amenoree (lipsa menstruației)
n Durere de cap
n Durere de dinți
n Epistazis (hemoragii nazale)
n Gripă
Metodă : Se cufundă picioarele într-un vas (ex. găleată) cu apă, conform ilustrației,
la temperatura de 46-48oC, sau atât cât se poate suporta. Alături, într-un alt vas, se
pune apă la temperatura camerei. Se vor menține picioarele circa 3 minute în apă caldă, apoi 1 minut în apă rece. Se va repeta această alternanță
timp de 10-20 minute. În timpul băii să se maseze
coapsele picioarelor (de la genunchi în sus). Pacientul trebuie să aibă o compresă cu apă rece pe cap.
La final, vărsați apa rece pe picioare. Înfășurați-
le cu atenție. Evitați curenții de aer.
Contraindicații : Baia alternativă de picioare
este contraindicată la bolile vasculare periferice
(varice), la gravide, la leziuni produse de frig și
boli care diminuează sensibilitatea termică, cum ar fi diabetele decompensate.
Atenție: Aveți grijă să evitați arsurile!n Insomnie
n Congestie pelviană
n Dureri de picioare
n Răceală
n Congestie a toracelui
99 Cum folosim băile în terapia naurală

Baia de abur
Băile de abur produc reacții
fiziologice bine definite. Corpul, pentru a
evita o creștere excesivă de temperatură, produce multă transpirație. Are loc
o vasodilatație periferică, ce permite
pierderea de căldură prin evaporarea prin porii cutanați. Circulația sângelui este considerabil stimulată putând crește cu 400% indicele circulator. Pentru fiecare grad Fahrenheit în creștere numărul de pulsații poate crește cu circa 10 bătăi pe minut, conform cu
Bazett, cercetător în domeniu. Numărul
leucocitelor sau globulelor albe crește, putând ajunge nivelul de 40.000 pe mm
3
de sânge la câteva ore după baia de abur, indicând că organismul se mobilizează imunologic contra eventualelor procese patologice, sub stimulul acestui mijloc hidroterapeutic. Aceasta este ceea ce numim
„febră artificială” . Are loc, de asemenea, prin transpirație, pierderea de sare, uree,
acid uric, creatina, fosfați, sulfați și acid lactic, fenomen favorabil tratamentului unor anumite boli urinare.
Indicații : Există băi de vapori parțiale și generale, ale căror indicații sunt nenumărate,
evidențiindu-se viroze simple, ca gripa și răceala, boli cronice, ca reumatism, sinuzită și boli eruptive etc. În cazul acestora din urmă aburul favorizează apariția erupției.
Metoda : Metoda de bază constă în concentrarea aburului într-un spațiu închis,
care poate fi obținut în diferite moduri, după indicația din ilustrație. În apa pentru
abur se pot adăuga de regulă plante medicinale ca eucalipt și rozmarin.
Durata : 5-15 minute. După baie se spală rapid corpul sau toată partea care a fost
expusă la abur, cu apă rece și se usucă bine.
Contraindicații : Persoanele slăbite, cardiace, gravidele și cele ce suferă de
hipotensiune, trebuie să aibă îndrumare medicală pentru aplicarea băilor de abur.
Atenție: Să se asigure de faptul că nu există curenți de aer în locul de baie. Atenție
la evitarea arsurilor care de altfel se pot întâmpla la cea mai mică neatenție. Este
recomandat a fi un asistent la dispoziția pacientului. Având în vedere riscul pe care
sauna îl oferă cardiacilor, diabeticilor, hipotensivilor etc. recomandăm să se consulte
un medic.
100 Manual practic de tratamente naturiste

Comprese încălzitoare
Compresele încălzitoare ajută la relaxarea mușchilor
și atenuarea proceselor dureroase, având acțiune lentă și
delicată. Sunt indicate în următoarele condiții:
n La gât pentru amigdalită, faringită
n La torace pentru bronșită cronică, pneumonie,
tuse convulsivă
n La abdomen pentru stres, tulburări gastro-
intestinale, la gravide, grețuri, insomnie
n La articulații pentru dureri în artrită cronică sau
sinovită, inflamație în febra reumatică.
Metodă : Împachetați un prosop de bumbac în 4
sau 6, înmuiați în apă rece, stoarceți și aplicați local. Înfășurați apoi cu un alt prosop uscat și fixați bine compresa. Aplicându-se seara, compresa va fi uscată sau
aproape uscată dimineața. Păstrați picioarele bine protejate. La îndepărtarea compresei
frecționați zona cu un prosop înmuiat în apă proaspătă și uscați bine.
Compresă caldă
Compresa caldă are efect analgezic local și reflex. Este indicată în următoarele
cazuri:
n Dureri abdominale
n Dureri de articulații
n Convulsii ale vezicii
n Bronșite
n Colilitiază acută (piatră la vezică)
n Dizenterie
n Dispepsie
n Dureri de dinți
n Dureri în cazul gutei
n Lumbago
n Nevralgii
n Urcior
n Dureri de ureche
n Tuse
Metoda : Înmuiați un prosop de bumbac, dublat, în apă caldă în care s-au pus unele
plante medicinale, stoarceți și aplicați pe regiunea dureroasă, punând deasupra un prosop de lână. La fiecare 3-5 minute reînnoiți compresa pentru a menține locul cald. Înainte de aplicarea unei noi comprese, uscați pielea. Pentru a ușura operația este recomandat a
folosi două comprese. Frecționați ușor cu un prosop înmuiat în apă rece și uscați.
101 Cum folosim băile în terapia naurală

Compresă rece
Produce vasoconstricție (contracția vaselor) locală și acționează ca antiflogistic
(combate inflamația sau febra). Este indicată în următoarele cazuri:
n Congestie cerebrală
n Febră (comprese abdominale)
n Hiperemie (roșeață locală)
n Inflamații locale
n Congestie renală
Metodă: Înmuiați un prosop de bumbac, dublat, în apă rece, stoarceți și aplicați
pe partea ce trebuie tratată. Reînnoiți la 4-5 minute.
Gheața
Aplicația cu gheață are acțiune analgezică și chiar anestezică, evită echimoza
(vărsarea sângelui în țesuturile subcutanate, cu formarea de pete roșii) și edemul și
micșorează metabolismul și circulația locală, slăbind procesul inflamator.
Indicații :
n Artrită reumatoidă și infecțioasă
acută
n Bursită acută
n Contuzii, tratament inițial
n Răni la țesuturi moi, tratament
inițial
n Arsuri, tratament imediat
n Luxații, tratament inițial
Metoda : Se împrăștie gheață fin
mărunțită pe un prosop, formând un strat de 2,5 cm grosime. Acoperiți regiunea afectată cu o pânză de lână și
apoi aplicați prosopul cu conținutul de
gheață. Durata : 30 minute.
Este recomandabil ca în fiecare caz să existe îndrumare medicală.
102 Manual practic de tratamente naturiste

13
Cum folosim argila
în terapia naturală
Mulți consideră stranie ideea
că argila sau lutul ar putea fi folosit ca tratament. Noțiunea
de „pământ” sau „sol” este frecvent legată
de noțiunea de „murdar” , „microbi” și
„boli” . „Pământ” este baza pe care se așază tot „gunoiul” planetei.
Totuși, aici nu este vorba de orice
„pământ” .
Tratamentul cu argilă, numit uneori
geoterapie , folosește materialul lipsit
de contaminare, recoltat din subsolul
locurilor unde nu există locuințe omenești,
crescători de animale sau scurgeri de canalizări.
A rg i l a fol o s it ă î n m e d i c i n a
tradițională, dacă este obținută și tratată în mod corespunzător, nu prezintă microbi patogeni. Este complet aseptică.
Există totuși cazuri în care, prin lipsă
de atenție igienică corespunzătoare, argila se poate contamina. Argila în istoria medicală
Argila este utilizată din antichitate în
scopuri medicinale. Există unele referințe la folosirea argilei de către medicii din Grecia antică și Roma. Egiptenii o
utilizau la mumifierea morților, ca agent
auxiliar de conservare. Personalitățile celebre ale terapiei fără droguri ca Adolf Just, Felke, Lazaeta Acharan, Luis Kuhn, Sebastian Kneipp și mulți alții evidențiază geoterapia în lucrările lor. Gandhi folosea și recomanda argila în tratamentul diferitelor boli.
În criza de medicamente din primul
război mondial se spunea că folosirea empirică și poate intuitivă a argilei pentru soldații bolnavi și răniți a adus beneficii notabile. Astăzi argila este indicată pe scară mondială de cercetătorii naturismului și practicanții săi. Există, de asemenea, clinici de odihnă și tratamente
naturale care o folosesc.

Lipsesc „susținătorii”
Acțiunile benefice ale argilei sunt
cunoscute de milenii de diferite practici
medicinale tradiționale. Este clar că rezultate pozitive s-ar obține de cercetători referitor la
acest mijloc terapeutic folosit atât de amplu.
Dar lipsește interes în această cercetare, în principal din motive economice. Dar aceasta nu vrea să spună, cu toată necredința și ideile preconcepute ale terapiei moderne, că nu există acțiuni benefice, care pot fi demonstrate. Această lamentabilă lipsă de interes se explică prin nerentabilitatea
lutului ca medicament , deoarece argila
reprezintă un mijloc abundent și ieftin. Pentru ce să se dedice unei cercetări care, probabil, nu va putea aduce un avantaj financiar compensator? Într-o
societate capitalistă, filozofia câștigului se incorporează în activitățile umane care trebuie să fie rentabile. T otuși, în medicină ar trebui să predomine criterii diferite.
Confirmată practic
Entuziaștii tratamentului cu argilă
vorbesc de proprietățile terapeutice legate de „magnetism” , „osmoză” , „radioactivitate” etc. Dar cum deja am spus, aceste ipoteze
așteaptă confirmare științifică. Totuși,
practica demonstrează că geoterapia poate fi utilă. Numărul de pacienți care s-au supus acestei metode simple de tratament și se prezintă mult mai bine, este impresionant.
Există unii care spun că sugestia
psihică concură la un bun rezultat, fiindcă nu cred că ar exista ceva special în argilă.
Totuși, în orice modalitate de tratament
sugestia este factor de succes. Adică,
atunci când pacientul este determinat să se încreadă în tratament, posibilitatea de succes va fi evident mai mare.
104 Manual practic de tratamente naturiste

Renumitul hidroterapeut german
Kneipp atribuie argilei proprietăți
antibacteriene, argila fiind, după părerea lui, capabilă de a absorbi materia morbidă dintr-o infecție, rană sau plagă,
„curățând-o” și grăbind vindecarea.
Cum obținem o argilă bună
Asigurați-vă că argila are o
proveniență bună. Se recomandă să se
sape în râpele argiloase din locurile libere de contaminare. Se îndepărtează lutul de la suprafață și se folosește materialul din adâncime. Sculele utilizate ca lopata, sapa, cazmaua etc. trebuie să fie curate. Puneți argila în recipiente curate. Lăsați la uscat la soare în straturi fine, bine mărunțite, făcută pulbere (argila cernută se poate pune pe o tavă). Acoperiți cu un geam
sau plastic transparent, pentru a evita
insectele.
Se recomandă argila sterilizată,
vândută la magazinele de produse naturiste, pentru uz intern sau extern.
Utilități atribuite argilei
Terapeuții practici și practicile medicinii tradiționale recomandă folosirea
externă a argilei în următoarele condiții:
8 Adenite
8 Amigdalite
8 Tulburări circulatorii
8 Tulburări și dureri ale coloanei vertebrale
8 Contuzii
8 Dureri, în general
8 Eczeme
8 Stres
8 Faringite
8 Febră
8 Tulburări gastrointestinale
8 Inflamații interne și externe
8 Laringite
8 Leucemie
8 Înțepături
8 Tulburări renale
8 Reumatism
8 Sinuzită
Conform practicilor și cercetărilor în domeniu, ampla recomandare a argilei
se atribuie faptului că micșorează febra locală și generală, calmează procesele inflamatorii, decongestionează, promovează „curățirea organică” , normalizează funcțiile metabolice și crește, în sfârșit, rezistența globală a corpului. 105 Cum folosim argila în terapia naturală

Folosirea tradițională
a argilei
Se cerne și se amestecă cu apă argila,
de preferință apă de mare (recoltată
din locuri libere de contaminare) sau minerală. Unii autori recomandă fierberea
și lăsarea la răcit a apei cu argilă înainte
de folosire. Consistența trebuie să fie păstoasă, omogenă, nu foarte moale. Temperatura apei să fie cea a mediului ambient, nu necesită încălzire decât în situații speciale.
Se pune direct pe locul afectat un strat
de 1-2 cm de argilă.
În cazul în care există în acel loc mult
păr, este mai comod a interpune un tifon sau o pânză fină de bumbac sau in între argilă și piele. Înfășurați cataplasma cu un prosop
și prindeți cu ace de siguranță ca să nu se desfacă, dar nu foarte strâns.
Protejați în mod adecvat pacientul,
menținându-i picioarele calde.
Cataplasma obișnuită cu aplicare
lombo-abdominală durează două ore.
În caz de boală inflamatorie acută
trebuie să se reînnoiască argila din
oră în oră sau conform indicațiilor
specifice.
Frecvența
Pentru cine rămâne în activitate
se recomandă cel puțin trei aplicații pe săptămână. Cine se hotărăște pentru tratament conform dispoziției medicului,
poate aplica câteva cataplasme zilnic.
Este important să evidențiem că nici o indicație tradițională nu înlocuiește procedeele medicale convenționale.
Contraindicații
Geoterapia este în unele cazuri
contraindicată: în perioada menstruală, la gravide și în cazul persoanelor slăbite. Pacienții foarte slabi și lipsiți de rezistență
trebuie să o folosească sub îndrumare
calificată. În climele foarte reci este nevoie a dubla atenția pentru a nu contacta o răceală. Pacienții slabi, purtători de afecțiuni pulmonare au nevoie de îndrumare pentru folosirea geoterapiei. Copiii mici de asemenea au nevoie de îndrumare calificată. Folosirea la răni, cu
toate că în mod tradițional este amintită,
poate prezenta riscuri în special dacă
există contaminare sau eroare tehnică.
Unii autori nu recomandă aplicarea
argilei imediat după servirea mesei, recomandând un spațiu de cel puțin trei
106 Manual practic de tratamente naturiste

ore între masă și aplicarea geoterapiei.
După retragerea cataplasmei trebuie
așteptat una sau două ore pentru a mânca. Există totuși unii cercetători care afirmă că nu există risc în aplicarea
argilei imediat după masă. Pentru faptul că domnește o anumită îndoială,
recomandăm prudență și să se aștepte câteva ore. Nu realizați efort mintal în timpul cataplasmei. Pacientul trebuie să se mențină calm și relaxat, respirând
profund.
Observații
8 În zilele friguroase se poate încălzi puțin apa cu care se amestecă argila.
8 Cataplasma fiind aplicată la temperatura normală (argila combinată cu
apa la temperatura camerei) produce reacția dorită în momentul în care
căldura corpului încălzește argila și o face să se usuce.
107 Cum folosim argila în terapia naturală

14
Exercițiul fizic –
factor primordial de sănătate
Exercițiul inteligenței este favorizat de
contracțiile ritmice ale mușchilor” – spune Alexis Carrel, laureat al
Premiului Nobel. Randamentul intelectual
este cel mai bun când există dedicație
adecvată exercițiului fizic.
„Totul în mușchi, nimic în minte” .
Dedicație aproape exclusivă exercițiului fizic, cum se întâmplă cu unii pugiliști, halterofili și atleți, subestimând cultivarea capacității mentale, nu ar trebui să împiedice dezvoltarea integrală a ființei
umane, nici a sănătății.
Absolut indispensabil pentru
păstrarea sănătății este echilibrul între
cultivarea minții și cultivarea fizică. Puțină atenție se acordă acestui subiect. De multe ori facultățile mentale sunt foarte solicitate timp îndelungat de lucru, în timp ce corpul rămâne aproape inactiv.
O altă extremă se găsește la cei ce se dedică
exclusiv lucrului fizic sau activităților atletice, fără o cultivare a minții. Viața sedentară
Omul modern tinde să exercite,
din ce în ce mai mult, activități predominant mentale și sedentare. Petrece cea mai mare parte din perioada
sa de lucru stând comod în biroul său
sau în automobil, în fața video-ului sau panourilor luminoase, cosând nasturi, dactilografiind, răspun-zând la telefon, redactând texte, făcând socoteli, luând notițe, participând la reuniuni obositoare etc. Alții sunt forțați să înfrunte mașinile zgomotoase
și automatizate. Tehnologia care are în
vedere ușurarea vieții umane a creat de multe ori complicații. Viața în metropole este extrem de ostilă sănătății. Omul în general lucrează prea mult cu mintea și mai puțin cu corpul, adăugându-se la acestea agresiuni ca: tutunul, alcoolul, drogurile și alimentația nesănătoasă.
Este logic a aștepta ca produsul
acestui stil de viață să fie un individ

bolnav, nevrotic, „chel și grăsuț” sau
„slab și palid” . Stilul nostru de viață este
cel mai mare responsabil pentru bolile ucigătoare ale secolului și cercetătorii nu neagă aceasta. Dar cum să fugim în
această alergare nebună și fatală?
Societate exigentă
Societatea modernă este din ce în ce
mai competitivă și exigentă. O dedicație
aproape exhaustivă este solicitată pentru atingerea unui minim de necesități și
obligații. Aceasta diminuează disponi-
bilitatea timpului pentru familie și a timpului liber. Calea pierderii de vreme și a marginalității este de multe ori alegerea unei mase care, neavând suficient curaj sau abilitate pentru a înfrunta viața, alunecă spre inconsecvență.
Niciodată nu s-a impus cu atâta
urgență un sistem de viață capabil de a optimiza performanța individuală.
Sănătatea, dispoziția și optimismul sunt din ce în ce mai indispensabile succesului.
De aceea trebuie să acordăm, în
regim prioritar, timp pentru educație fizică zilnică.
Exemplu de urmat
La împlinirea a 20 de ani de carieră,
Charles, un renumit avocat se simțea complet extenuat, aproape incapabil să continue. Și-a căutat medicul care
supunându-l la un examen atent, constată
tulburare cardiacă evolutivă asociată cu o oboseală profundă. Între recomandări i s-a inclus și mersul pe jos zilnic. „Să merg pe jos zilnic? Nu am timp pentru aceasta” – se gândea. Constrâns de multele responsabilități, încerca să ignore boala, întorcându-se la activitatea zilnică. Totuși
sănătatea sa se înrăutățea repede forțându-l
să facă ceva. În final a experimentat recomandarea medicului care la început nu părea să promită rezultatul dorit. După primele încercări senzația de oboseală aparent creștea, dar ceva îi spunea că trebuie să persiste. După câteva săptămâni de efort răbdător, mersul pe
jos s-a transformat în obicei plăcut chiar.
Sănătatea se îmbunătățea cu claritate și cu ea buna dispoziție și productivitatea. Examenele medicale ulterioare au revelat că sănătatea generală și problema cardiacă reacționau în mod favorabil. Măsurile de prevedere au fost, din fericire, luate la timp. Ora „pierdută” în fiecare zi cu
exercițiul fizic sănătos, cu mersul pe jos,
s-a transformat în unul din cele mai bune investiții din viața lui Charles.
Dar există mulți care nu iau în
considerare „strigătul de ajutor” al corpului. Uneori chiar văd că sănătatea lor nu este bună, dar nu înțeleg cauza.
110 Manual practic de tratamente naturiste

Investiție
Cercetările demonstrează că timpul
petrecut în educație fizică este adevărată
investiție, cu beneficiu garantat, fiindcă atât sănătatea, cât și productivitatea și
buna dispoziție răspund bine. Cresc
șansele de succes. Mulți oameni de stat și oameni ce dețin funcții de conducere deja au intrat în unda de a „genera sănătate” . Dar trebuie să se dedice regulat practicării exercițiilor corporale.
Activitatea fizică îmbunătățește
condițiile circulatorii și respiratorii. Sângele
Unele recomandări
pentru un program personal de exerciții fizice
a Consultați un medic pentru a evalua capacitatea voastră fizică.
a Exercițiile trebuie să fie regulate. Făcute doar la sfârșit de săptămână, nu
aduc beneficiu, din contră, lipsa de condiție provoacă oboseală fizică și supraîncarcă organismul.
a
Este nevioie de criteriu. Exercițiile violente nu sunt cele mai indicate. De
obicei stimulează în mod tranzitoriu. Se recomandă gimnastica aerobică, aceea în care oxigenul consumat se apropie de cota oxigenului primit prin
respirație. Nu „forța bara” și crește gradual rezistența. Buna formă fizică
nu este obținută în timp scurt, înainte de toate se cere răbdare, dedicație și perseverență.
a
Cardiacii și bolnavii cronici au nevoie de orientare medicală pentru a face
exerciții fizice. În unele cazuri mersul pe jos este cea mai bună sau unica indicație.
a Conform cercetărilor o bună călătorie pe jos restaurează buna dispoziție și
voință de a trăi. Fii un „călător” .
a
Înotul necompetitiv este, după mersul pe jos, exercițiul frecvent
recomandat. Halterele, atletismul și baletul infantil în scopuri competitive au dezavantajele lor. Excesul de activitate fizică este dăunător.
a
Înainte și după o ședință de exerciții fizice se recomandă întinderea
musculaturii. circulă în timpul exercițiului mai repede și
crește cota de oxigen furnizată țesuturilor. Fluxul energetic este favorizat și schimburile metabolice stimulate. Produsele degradate
sunt mai ușor eliminate. Organismul se
revitalizează și se întărește. Nivelul de catecolamine în sânge suferă o ușoară creștere, ceea ce rezultă într-un însemnat beneficiu psihic. De altfel, nu este nou conceptul că exercițiile fizice ajută la „alungarea tensiunilor” . Pe lângă aceasta o bună oxigenare a creierului promovează
eliberarea de endorfine, care cresc rezistența
organismului contra bolilor. 111 Exercițiul fizic – factor primordial de sănătate

t De ce apar (cauze)
t Cum se manifestă (simptome)
t Complicații
t Recomandări
t Cum evităm
t Ce sugerează medicina naturistă
l Alimentație
l Plante
l Băi și comprese
l Rețete naturiste
Și mult mai mult!Partea a 2-a
Câteva dintre
cele mai frecvente boli

u Cum am clarificat deja, această lucrare nu intenționează să stabilească
diagnostice, aceasta fiind atribuția medicilor.
u Bogatul bagaj de plante, indicații hidroterapeutice, geoterapeutice și alte sugestii naturiste întâlnite aici sunt folosite de către clinicile naturiste sau medicina
tradițională. Dozele sunt, de asemenea, tradiționale. Deși se prezintă de multe
ori în practică rezultate notabile, demne de luat în seamă, întotdeauna este bine de a aminti că acestea nu substituie îndrumarea medicală, deoarece fiecare caz
are particularități care trebuie urmărite într-un mod profesional. Prescripțiile
naturiste nu înlocuiesc tratamentele convenționale, ci, aplicate într-un mod adecvat, pot să le ajute.
u
Dietele speciale sau terapeutice citate aici sunt de asemenea adoptate de către diferite clinici naturiste și prezintă, în general, rezultate chiar surprinzătoare,
care merită studiate. Totuși, revenim la sublinierea de mai sus că fiecare persoană
are particularitățile ei, care trebuie să fie evaluate într-un mod profesional. De aceea adoptați o alimentație sănătoasă, dar nu schimbați radical alimentația,
fără o îndrumare de specialitate.
u
Suplimentele nutriționale pot oferi un ajutor important în multe situații.
Prezentăm indicații generale sugerate de către cercetători. Adecvarea dozelor
și necesităților individuale este atribuția unui medic sau a unui nutriționist
specializat.
u În mod particular, dacă dumneavoastră folosiți vreun medicament controlat sau suferiți de vreo boală acută, este periculos să schimbați în mod precipitat
tratamentul sau să vă prescrieți propria medicație. Căutați îndrumarea
medicală.
u
Sperăm ca vasta colecție de date despre sugestiile tradiționale prezentate în acest manual să poată oferi cercetătorilor liberi de idei preconcepute, un punct de plecare pentru cercetări promițătoare. Ceea ce este considerat sigur în experiența tradițională – unele tratamente se bazează pe milenii de experiență
– este că ascunde principii vindecătoare ce așteaptă a fi elucidate.
u
Este scopul OMS de a se studia posibilitatea de aplicare a tratamentelor
tradiționale eficiente dintre cele mai accesibile pentru oameni.
u Orice aplicație, care desconsideră aceste orientări, conducând la folosirea nepotrivită sau incorectă a terapiilor neconvenționale, va atrage după sine
responsabilitatea exclusivă a cititorului. Atenție

Nu există cineva care să nu fi simțit cel puțin o ușoară neliniște la simpla
menționare a cancerului, considerat de mulți ca sentință de moarte. Sunt milioane
de victime, de toate vârstele, în lume. Cu siguranță cititorul cunoaște unele cazuri de care preferă să nu-și amintească. Cancerul ucide mai mult decât toate războaiele la un loc. Ucide mai mult decât bolile infecțioase și contagioase.
Cancerul, în înțelegerea cercetătorilor ecologiei medicale, este sinteza tragediei
metabolice în care umanitatea s-a afundat. Cu toată dezvoltarea impresionantă a tehnologiei, provocarea tumorilor maligne continuă cu mare ostilitate.
Ce este cancerul?
Cum apare?
Celulele corpului nostru sunt capabile să
se înmulțească, să se grupeze și să-și exercite
funcțiile sub instrucțiunile unui sofisticat centru genetic de comandă, atât de fantastic
ca și Supremul Arhitect al vieții care l-a
planificat. Țesuturile cresc și se refac prin intermediul unui proces ordonat de divizare a celulelor și un control atent al ciclului celular și al expresiei genetice. În condiții normale totul în organism ar trebui să se desfășoare organizat. Cuvântul organism are de a face cu organizarea și se definește ca un sistem sau o
structură organizată. Orice boală:
rezultat al dezordinii
Pentru a înțelege conceptul fiecărei
boli este necesar să înțelegem, mai întâi,
că ordinea universală a lucrurilor se supune legilor care nu pot fi desființate.
Echilibrul și bunăstarea a tot ce există
depinde de supunerea necondiționată la legile naturale. Când omul ignoră aceste legi, atacând mediul ambiant sau atacând propriul său corp, se poate aștepta la consecințe neplăcute. Ecologia ne învață astăzi că respectul față de legile naturii este condiția supraviețuirii. Aceasta este
și condiția sănătății. CancerulNEOPLAZII

Din această analogie ia naștere
ecologia medicală, care interpretează
bolile noastre ca o consecință a stilului de viață. Când nesocotim una din legile naturii în relație cu corpul nostru, începe o
reacție în lanț, ce perturbă încet echilibrul
care garantează menținerea sănătății. Apar astfel boli, a căror localizare și intensitate depinde de gradul de „devastare” provocat prin acele dezechilibre începute prin violarea legilor naturale.
Cancerul este o dezorganizare a
propriei comenzi, a aparatului genetic.
Celulele se divid într-un mod dezordonat,
cu o rapiditate incontrolabilă. Invadează țesuturile sănătoase, iau locul celulelor sănătoase, formând tumori, care cresc fără să se oprească. Celulele „maligne” se abat spre alte regiuni ale corpului, ca mesageri ai morții, răspândind boala (metastaza).
Cancerul, o anarhie
Cancerul este, prin urmare, rezultatul
unei activități nebune, complet dezor-donate, în unitatea centrală de funcționare și reproducere a celulei, ADN. În condiții
normale, ADN-ul administrează eficient
funcționarea și reproducerea celulei. În cancer, ciclul și divizarea celulei devine o anarhie. În loc ca organismul să fabrice țesuturi normale, cu funcții și structuri definite, începe să fabrice țesuturi anormale, fără funcții și structuri definite, care se transformă în tumori cu creștere
rapidă. Cu toate înaintările notabile în
domeniile de prevenire, diagnosticare și tratare a cancerului, cercetătorii recunosc că știu încă puțin. Ce face ca o celulă normală să prezinte alterații ca acestea pe care tocmai le-am descris, determinând o boală malignă? Nu este simplu de răspuns. Există multe teorii care încearcă să explice originea cancerului. Ele se bazează pe cunoștințele acumulate de cercetători, în domeniile geneticii și biologiei celulare. Investigații recente demonstrează că alterarea neoplazică de proto-oncogeneze ca RAS, prin substanțe chimice sau radiații, este cauza comună a cancerului. Expresia
inadecvată de gene supresoare tumorale,
ca p-53, figurează, de asemenea, ca o cauză moleculară foarte studiată actualmente.
Nu există nici o limită pentru cercetarea
științifică. Orice cercetător de sănătate știe că niciodată nu întâlnim explicații complet satisfăcătoare pentru cauzele oricărei boli, oricât de comune și banale ar fi.
Metodele de prevenire sunt simple și
costă puțin. Cancerul nu este sentința de moarte. Poate fi evitat. Poate fi vindecat, dacă se tratează corespunzător. Pentru a învinge boala cancerului este necesar, în primul rând, a cunoaște pe cât de mult posibil acest inamic.
Cea mai bună armă de care dispunem
astăzi contra cancerului este prevenirea, care include depistarea precoce. Examinările periodice pot salva multe vieți.
Diferența dintre carcinom
și sarcom
Carcinomul și sarcomul sunt două
cuvinte pe care le întâlnim frecvent în
literatura de specialitate pe această temă și în buletinele medicale. Ca origine a
tumorii maligne, ele pot fi numite într-
un fel sau altul. Carcinoamele încep în epitelii sau țesuturi de acoperire (piele și membrane mucoase) și sarcoamele se formează în țesuturi mai centrale sau intermediare, cum ar fi oase, mușchi și țesut conjunctiv. 116 Manual practic de tratamente naturiste

De mai bine de un secol naturiștii au insistat pe periculoasa relație care
există între a consuma anumite alimente și dezvoltarea cancerului. Dar acum,
din nefericire târziu pentru milioane de suferinzi, știința medicală începe să accepte că obiceiurile alimentare moderne sunt în mare parte vinovate de tragedia cancerului.
Acum dorim să prezentăm pe scurt principalele tipuri de cancer și modul în
care obiceiurile noastre pot contribui la apariția lor. Verifică unde trebuie să faci o schimbare. Alimentația și cancerul
Cancerul de gură și esofag
Cancerul oral și faringian se datorează
în majoritatea cazurilor, obiceiurilor
nesănătoase de a fuma și a consuma băuturi alcoolice. Fumul de țigară și
alcoolul irită mucoasa orală și esofagiană
până la punctul de a precipita schimbările care culminează în cancer.
Hernia hiatală, diverticuloza
esofagiană și dilatația esofagului (megaesofagul, de multe ori devenind boala Chagas) sunt tulburări care pot predispune la cancerul de esofag.
Cercetările medico-nutriționale punctează
băuturile cofeinizate, conservele și carnea afumată ca periculoase. Alimentele care provoacă hiperaciditate gastrică și reflux (arsuri la stomac) trebuie să fie evitate. Condimentele picante provoacă reflux și iritarea mucoasei esofagiene, contribuind, prin urmare, în mod mai mult sau
mai puțin direct, la apariția alterațiilor
cancerigene. Cercetările arată că boala cancerului de esofag este mai des întâlnită în zonele unde se practică obiceiul de a consuma alimente sau ceaiuri foarte fierbinți, deoarece acestea irită delicata mucoasă a esofagului.Cancerul de stomac
Cauzele cancerului de esofag sunt
aproximativ aceleași pentru cancerul de stomac, datorită continuității anatomo-fiziologice între aceste două organe și
identității între agenții iritanți. Cercetările
realizate de Stemmermann, arată că japonezii sunt, în țara lor, principalele victime ale cancerului de stomac, dar prezintă un indice scăzut al frecvenței cancerului de colon.
Oricum, când migrează în Statele
Unite, are loc un fapt surprinzător:
cancerul de stomac se diminuează și
cancerul de colon își mărește frecvența. Explicația acestui fenomen a fost găsită în obiceiurile alimentare:
În Japonia, consumul de pește afumat
și sărat este foarte ridicat. Combinația de nitrați conținuți în pește cu aminele tubului digestiv, duce la formarea de
nitrosamine, compuși cu un înalt indice
cancerigen.
Japonezii stabiliți în Statele Unite, de
la prima generație au adoptat obiceiurile alimentare americane, substituind peștele cu cărnuri și alimente industrializate, lipsite de fibră. Această schimbare a 117 Neoplazii – Cancerul

favorizat creșterea cancerului de colon,
datorită, între alți factori, consumului
scăzut de fibră. Cea mai mare incidență de cancer gastric în zonele de coastă duce la ipoteza că dieta bogată în fructe
de mare ar putea constitui un factor
cauzal dietetic pentru boală. Planează, de asemenea, serioase suspiciuni asupra relației între anumite produse alimentare care irită mucoasa stomacului și cancerul acestui organ. Se evidențiază cafeaua,
alcoolul, alimente contaminate cu
aflatoxină (prezentă în grăunțe mucegăite ca fasole și migdale etc.) și condimente ca
ardeiul iute. Tutunul este, de asemenea,
condamnat. Între substanțele chimice asociate bolii merită citate sărurile de plumb și fertilizanții pe bază de nitrați. Cărnurile și conservele tratate cu nitrați oferă un mare risc din cauza formării de nitrosamine în tubul digestiv. Gastrita, polipoza gastrică, ulcerul
gastro-duodenal, operația de stomac
și ereditatea, sunt factori posibili care predispun la cancer gastric. Vitamina C, conținută în alimente naturale ca fructe și verdețuri, ajută la inhibarea formării de nitrosamine în tubul digestiv, acționând astfel în mod preventiv contra
cancerului. Naturiștii recomandă ca
obicei preventiv, ca cel puțin de două ori pe săptămână să se înlocuiască o masă (cum ar fi micul dejun) cu suc de portocale (fără zahăr și fără a se amesteca cu alt aliment).
Cancerul de colon
În Brazilia, între principalele cauze de
moarte prin cancer, cancerul de stomac este pe primul loc. În Statele Unite, acesta este a doua cauză de moarte, pierzând în fața cancerului pulmonar, în care țigara este marele vinovat.
Colicile abdominale, eliminarea
de sânge în fecale și tulburările comportamentului intestinal, sunt semne de avertizare care necesită evaluare
medicală. Numeroase cercetări au
evidențiat că ingestia insuficientă de fibră este în relație cu incidența ridicată a acestei boli. Ar fi relativ simplu a
reintroduce fibra în alimentația noastră.
Din nefericire se întâmplă ca persoanele să fie dezorientate. La această dezorientare contribuie faptul că obiceiurile alimentare
moderne sunt puternic influențate de
interesele comerciale vehiculate de propagandă. Televiziunea a devenit „școala de nutriție a maselor” . Stimulii publicitari produc o adevărată obsesie pentru gusturi noi și captivante, culori și arome. Copiii sunt principalele victime ale acestor inovații „alimentare” care, în
majoritatea cazurilor, nu conțin decât
esențe chimice nocive sănătății și calorii goale. Fibrele, atât de importante în prevenirea cancerului de colon, lipsesc.
Unde se găsesc fibrele? Răspunsul
este imediat: într-o alimentație naturală. Folosiți mai mult fructe crude (nefierte, nu necoapte), salate, legume și cereale
integrale. Eliminați zahărul, dulciurile și
cărnurile. Evitați pe cât posibil alimentele industrializate. Cu cât va fi mai rafinată și artificială alimentația, (bogată în paste făinoase albe, fripturi, bomboane, cărnuri, băuturi îndulcite cu zahăr etc.) cu atât mai mari vor fi șansele de apariție a cancerului
intestinal. O alimentație săracă în fibră
produce constipație intestinală. Contactul prelungit al fecalelor cu pereții intestinelor 118 Manual practic de tratamente naturiste

favorizează dezlănțuirea tulburărilor
cancerigene. Cercetări realizate de Burkitt,
Cleave și colaboratorii lor între triburile băștinașe sud-africane au descoperit că ei nu suferă de constipație datorită folosirii fibrei
din abundență. De asemenea nu prezintă
cancer intestinal, apendicită sau hemoroizi. Dar, pe măsură ce băștinașii au venit în orașe, adoptând obiceiuri alimentare „civilizate” ,
incidența acelor boli a crescut până a
ajuns la nivelurile înalte, comune albilor, care se hrăneau cu puțină fibră. Astăzi totuși se duce o muncă de conștientizare cu privire la importanța ingestiei de fibră
și consumului de cereale integrale ca:
orez integral și pâine integrală, care deja a devenit populară atât în Africa de Sud, cât și în diferitele țări dezvoltate. În multe țări, din nefericire, această conștientizare a început timid. Consumul excesiv de grăsimi și proteine animale produce modificări în flora intestinală, ceea ce favorizează
degradarea compușilor nutriționali în
substanțe chimice cancerigene.
1,25 – metil-colantreno și acidul ap-
colic sunt exemple de compuși cancerigeni a căror sinteză potențial periculoasă este asociată unei alimentații lipsită de fibră și bogată în grăsime și proteină animală.
Efectul protector al
micronutrienților și
vitaminelor
Micronutrienții au fost asociați
creșterii sau micșorării riscului de cancer.
Seleniul, mineral cu efect antioxidant, care ajută la combaterea radicalilor liberi din
metabolism, acționează, de asemenea, ca
preventiv împotriva cancerului. Regiunile în care solul este sărac în seleniu, cum ar fi Noua Zeelandă, prezintă frecvență ridicată de cancer de colon. Există încă o legătură invers proporțională cu cancerul de sân. Unde găsim seleniu? În alimente ca: cereale integrale, ceapă, brocoli, sparanghel, drojdie de bere, varză, usturoi, ciuperci și alge marine. Zincul, contrar seleniului, când este
ingerat în exces, poate favoriza cancerul.
Se știe că acest mineral, în proporții adecvate, contribuie la sănătatea pielii,
la creșterea normală și la funcționarea
eficientă a sistemului imunitar. Dar ingestia zincului în mod liber, este contraindicată. Pe ce alimente cheltuiesc banii, asumându-mi prin urmare anumite
riscuri? Cărnurile și produsele de origine
animală. Se recomandă, de asemenea, atenție la cafea și conservele ce sunt în legătură cu formarea de nitrosamine. Ca procedeu profilactic se indică ingestia de vitamina A (beta caroten), vitaminele C și E în proporții adecvate, pe lângă fibre, bineînțeles. Verdețurile, citricele,
rădăcinile și grăunțele sunt bogate în
aceste vitamine. În special verdețurile din familia Cruciferelor ca varza, conopida și brocoli, sunt indicate datorită conținutului
în indoli și ajută la evitarea formării de
amine, combinate cu nitriți sau nitrați care produc reacții cancerigene. Iaurtul natural ajută la păstrarea ambientului intestinal sănătos.
Vitamina D pare să fie factor de
protecție contra cancerului de colon. Expunerea controlată la soare este recomandată. Totuși, expunerea în exces crește riscul de cancer de piele. Exercițiile fizice sunt recomandate pentru prevenirea cancerului intestinal, deoarece între alte beneficii, întărește musculatura 119 Neoplazii – Cancerul

abdominală și pelviană, care acționează
ca bază de susținere pentru viscere.
Cancerul de ficat
Ficatul este un organ de dezintoxicare
prin excelență. Naturiștii cred că o dietă
care furnizează o mare cantitate de „toxine” duce la cancer de ficat. Insecticidele
care contaminează alimentele (inclusiv
cărnurile) solicită atenție. În special sunt suspecți organoclorații (DDT – interzis) și organofosfații. Se include în lista de substanțe suspecte clorura de clinil, folosită în industrie și medicamentele ca hormonii sexuali, anticoncepționale și substanțele de contrast pentru raze
X (dioxidul de toriu). Nitrosaminele
asociate cancerelor despre care am vorbit se includ, de asemenea, aici. Recomandăm atenție cu semințele mucegăite, depozitate în locuri umede. Aflatoxina produsă de ciuperca Aspergillus flavus este un factor
de risc pentru această categorie de tumori maligne. Migdalele și fasolea, mucegăite,
sunt incriminante frecvent. Bolile care
predispun la cancerul hepatic: hepatita B, alcoolismul și ciroza.
Cancerul de pancreas
Diabeticii, fumătorii, alcoolicii, marii
consumatori de băuturi cofeinizate și de cărnuri, în particular carne de porc, sunt mai expuși acestui tip de cancer, considerat
unul dintre cele mai rapide și galopante.
Cei ce au avut o intervenție chirurgicală la tubul digestiv prezintă, de asemenea, un mai mare risc. Se evidențiază contribuția cafelei, ca factor de risc, menționată de cercetătorii de nutriție cum ar fi Mc Mahom. Masticația deficientă este, poate, cel mai comun dintre factorii de risc pentru cancerul de pancreas.
Cancerul de plămâni
Mai frecvent după 55 de ani cancerul
de plămâni este în multe țări prima cauză de moarte prin cancer la bărbați și a doua la femei. Pronosticul este sumbru. Ucide în
câțiva ani. Mulți pacienți mor în perioada
de un an. Prezintă simptome foarte asemănătoare cu tuberculoza: pierderea în greutate, tuse cronică, expectorații cu sânge, sforăit și respirație șuierătoare, dispnee și febră scăzută. Pentru diagnosticul diferențiat se procedează la investigarea prezenței de bacterii, analiza sputei,
spălătura bronhiilor și bronhoscopie, pe
lângă verificările de rutină cu raze X.
Țigara este marele cauzator al acestei
boli teribile. Organizația Mondială a Sănătății estimează că până la 95% din cauze sunt consecința viciului fumatului. Benzopirenul este considerat principalul carcinogen din fumul de țigară.
Când se abandonează fumatul, riscul
scade considerabil, cu toate că nu se ajunge la o poziție avantajoasă ca a celui ce n-a fumat niciodată. Dacă ești fumător, nu ezita! Hotărăște-te imediat să renunți la viciul atât de periculos! Nu există alt mijloc de a învinge, decât exercitarea puterii voinței. Amintește-
ți: Nimeni nu poate fi cu adevărat fericit cât
timp nu practică știința autostăpânirii, cât timp nu e capabil de a supune dorințele, apetitul și impulsurile sale, în loc de a fi robit de ele. Fumătorul este rob și sinucigaș.
Cancerul de col uterin
Este prima cauză de moarte prin
cancer între femei. Există diferiți 120 Manual practic de tratamente naturiste

factori care pot favoriza dezvoltarea lui,
evidențiindu-se următorii:
u herpes genital
u vârsta peste 45 de ani
u sarcini multiple
u viața sexuală promiscuă
u început precoce al activității sexuale
Standardul moral care stabilește
fidelitatea în căsătorie, în care sexul este
rodul iubirii între soț și soție, este încă cel mai bun mijloc de a preveni cancerul de
col uterin, SIDA și multe boli venerice.
Faptul că activitatea sexuală începe
foarte devreme, la începutul adolescenței,
ceea ce din nefericire se întâmplă foarte des astăzi, poate ajuta la explicarea creșterii incidenței acestei boli.
Părinții trebuie să lămurească pe fiii
și în special pe fiicele lor, de pericolele
activității sexuale iresponsabile.
Cancerul de endometru
(mucoasă uterină)
Folosirea inadecvată de hormoni,
în special în faza de menopauză, poate
predispune la acest tip de cancer. Folosirea estrogenilor pare a fi un factor de risc.
De aceea este convenabil a-i evita sau a
combina cu progesteron, ceea ce trebuie să se facă sub îndrumarea unui ginecolog. Se crede de asemenea că ingerarea abundentă de grăsimi, în special de origine animală, este implicată în această boală. Atenție cu cărnurile grase, unt, smântână, brânzeturi grase și untură. Evitați prăjelile, fripturile!
Femeile care suferă de diabet zaharat și /
sau prezintă greutate peste normal au mai mare tendință pentru această boală. Cancerul de prostată
Afectează cu o frecvență alarmantă
populația masculină după vârsta de 50 de ani. Asemănător cancerului de endometru, grăsimea animală pare a
favoriza apariția acestei boli. Cercetările
arată că vegetarienii sunt mai puțin predispuși la cancerul de prostată. Aceasta, probabil, datorită faptului că proteina animală, a cărei concentrație în alimente favorizează producerea în mare cantitate de substanțe catabolice, constituie, de asemenea, un factor dietetic de risc.
Simptome ca: dificultatea de a urina,
durere la urinare și urinare frecventă și în cantități mici, necesită a fi imediat evaluate de un urolog. Obezitatea este, de asemenea, factor de risc.
Cancerul de sân
Astăzi este o boală care îngrijorează
femeile. Specialiștii sunt de acord că în acest caz este vorba de o boală vindecabilă, dacă este detectată și tratată la timp. Femeile
care percep un nodul anormal la sân nu
trebuie să caute să-l ascundă. Trebuie să consulte imediat un chirurg sau ginecolog și să se supună la examenele necesare. Tratamentul prin intervenție chirurgicală poate fi o indicație necesară. Câțiva factori de risc semnalați de specialiști:
u cazuri în familie
u sarcină după 30 de ani
u femei cu vârsta de peste 40 de ani
care nu au avut niciodată copii
u menstruație precoce (înainte de
13 ani)
u menopauză târzie (după 52 de ani)121 Neoplazii – Cancerul

u boli nemaligne la sân ca chisturi
sau fibroze
u pilula anticoncepțională a fost
condamnată de către unii
cercetători
u ingestia excesivă de grăsimi animale
u greutate excesivă
Cercetările realizate în Japonia de
Hirayama au descoperit că femeile care
ingeră mai multă carne au un risc de 3,8 ori mai mare de a dezvolta cancer la sân decât
femeile vegetariene. Au participat la studiu
142000 de femei. Riscul pentru obezi este de circa 7 ori mai mare. Celulele adipoase pot interfera cu producerea de hormoni, ceea ce sporește riscul de cancer.
Cancerul de piele
Vilcambambașii care trăiesc în
Ecuador, loc în care razele solare sunt mai concentrate, prezintă indice mai mic de cancer de piele. Această constatare a
intrigat mulți cercetători deoarece razele
solare, când focalizează mult timp asupra pielii, sunt considerate factori periculoși. Vilcambambașii, contrar la ceea ce se putea aștepta, prezintă piele sănătoasă, fără urmă de cancer. Dieta lor totuși bogată în fructe și verdețuri și săracă în produse animale și industrializate pare
a exercita un efect protector. Persoanele
cu ochi deschiși la culoare și piele albă trebuie să evite expunerea prelungită la soare, deoarece cercetările dovedesc că sunt mult mai predispuse la cancer de piele. Negrii sunt în mod natural protejați, acest tip de cancer întâlnindu-se foarte rar în rândurile lor. Locurile mai vulnerabile sunt
pomeții obrazului, fruntea, buza inferioară, zona nasului și pavilioanele urechilor.
Rănile care nu se cicatrizează trebuie să fie considerate suspecte și supuse imediat unei evaluări medicale. Acest tip de cancer este cel mai comun, totuși este cel care cauzează mai puțini morți deoarece, fiind vizibil, este repede tratat. Negii și ulcerele pe piele pot fi un punct de plecare pentru
afecțiunile maligne. Pentru a evita, nu vă
expuneți exagerat la soare. Cel mai bun orar este până la ora 10 și după ora 16. Specialiștii au cercetat protecția filtrelor solare, afirmând că pot da falsa senzație de siguranță, ceea ce duce la expunerea exagerată la soare. Cercetătorii au sugerat că aceste filtre evită distrugerea celulelor
Langerhans, dar nu protejează contra
efectelor imunosupresoare a radiațiilor ultraviolete. Loțiunile protectoare pe bază de acid para-amino-benzoic sunt mai frecvent indicate. Recomandările legate de ore și persoanele cu piele deschisă sunt totuși mai sigure decât folosirea de
protecții și loțiuni. Nu aplicați ulei pe piele.
O pălărioară sau o bonetă ajută la evitarea radiației solare în locurile mai sensibile.
Bronzarea artificială în cabine speciale
este suspectă, deoarece un minut de expunere la lumina acestor cabine poate echivala cu o oră de baie de soare. De aceea este recomandabilă consultarea unui
dermatolog și abținerea de la expuneri
prelungite. Alimente bogate în beta caroten ca morcov, mango, dovlecel, papaia etc. pare să acționeze în mod preventiv.
Șapte semnale de alertă în cancer:
u Pierderi de sânge aparent fără
motiv
u Modificări ale tranzitului
intestinal sau vezicii122 Manual practic de tratamente naturiste

n Se sugerează dietă sănătoasă, naturală și de dezintoxicare, ale cărei linii
generale le prezentăm aici. Dar este necesar a evidenția că orice propunere
alternativă nu trebuie să redirecționeze pacientul de la tratamentul și
diagnosticul pe care medicul specialist îl prescrie. În caz particular de cancer,
orice amânare poate fi compromițătoare.
n Un stil de viață sănătos și dieta naturală poate ajuta organismul în eforturile
sale de apărare, în diminuarea stresului și prevenirea cancerului.
n Clinicile naturiste din lume, fără a lăsa deoparte resursele convenționale
(chimioterapia, radioterapia și chirurgia) abordează cancerul cu o alimentație
care vizează diminuarea supraîncărcării digestive și metabolice și sprijinirea u O evidentă modificare a negilor
sau a diferitelor semne
u Tuse sau răgușeală persistentă
u Îngroșarea sau apariția de
noduli la sân sau în alte zone
u Leziuni care nu se cicatrizează
u Dispepsie (indigestie) sau difi-
cultatea de a înghiți
În cazul apariției unuia sau mai multor
semne, de acest gen, prezentați-vă imediat
la medic.
Prevenire naturală
Încă nu s-a stabilit cu exactitate un
program de tratament naturist contra cancerului. Reunim aici indicațiile cercetătorilor din Medicina naturistă.
Pot servi atât ca bază pentru cercetare,
cât și ca ghid în stabilirea unei linii de conduită. Dar nu trebuie, în nici un caz, să înlocuim tratamentul convențional sau să înțelegem indicațiile care urmează ca un program cu proprietăți miraculoase. Cu toate că se poate oferi un ajutor inestimabil în prevenire, acestea nu trebuie să se contrapună cu procedeele
stabilite de profesioni ști în materie de
sănătate care urmăresc pas cu pas evoluția bolii pacientului.
Alimentație sănătoasă
Se recomandă o dietă sănătoasă, cu
orientare asupra restabilirii echilibrului funcțiilor organice. Alimentele grase și zaharurile trebuie să fie evitate. Mâncați
moderat, mestecați bine. Semnal roș u
pentru dulciuri, bomboane, cărnuri, prăjeli, fripturi. Evitați ciocolata,
brânzeturile, lactatele, alunele și alte
semințe râncede, sosuri industriale și
condimente ca ardei iute sau oțet. Să aveți mese regulate. Nu folosiți mâncare de tip fast-food. Nu abuzați de soare. În sinteză, toate alimentele iritante (de
stimulare a producerii de mucus) și care
destabilizează metabolismul trebuie să fie evitate. Din păcate majoritatea alimentelor moderne, produse din motive comerciale, prezintă mari riscuri pentru sănătate.
Suport alimentar natural *
* Dietele terapeutice naturale sunt folosite în clinicile naturiste și de medicina tradițională. Adoptați
alimentație sănătoasă, dar nu schimbați radical alimentația voastră fără îndrumare profesională.123 Neoplazii – Cancerul

sistemului de apărare. Se recomandă o dietă bogată în sucuri naturale, fructe
și vegetale proaspete.
n După caz se recomandă câteva zile de sucuri de fructe cum ar fi: de struguri,
de mere și de zarzavaturi, ca păpădie, morcov, germeni. În particular sunt
indicate sucuri de noni (un fruct din zona Pacificului de Sud) și de orz
germinat. Indicațiile și frecvența unei diete de sucuri va depinde de gradul
de debilitate și de condițiile particulare ale fiecărui caz.
n În celelalte zile trebuie să se adopte o dietă naturală, bogată în alimente
crude (spălate corespunzător). Se sugerează în mod general, un regim ca în
următoarea situație, dar poate fi adaptat de la caz la caz:
n Cu o oră înainte de micul dejun (sau în loc de acesta, câteodată) să se bea
băutura alcalinizantă (vezi mod de preparare la pagina 126).
l Micul dejun: Fructe tocate cu semințe de floarea soarelui, migdale și lapte
acru. În timpul smochinelor și dacă se pot folosi, puteți include fructe
prospete la această masă.
l Prânzul: Înainte de masa de prânz se ia o jumătate de cană de suc de
morcov cu varză și muguri de lucernă (o zi), sau suc de păpădie (în altă zi;
dacă nu avem păpădie, suc de pătlagină sau varză). Salate crude (sugerăm
salata de muguri de fasole sau muguri de lucernă, aceș tia din urmă sunt
mai indicați) și piure de igname (fără lapte, unt sau margarină) sau orez
integral fiert, fără ulei. Legume fierte (brocoli, varză de Bruxelles, conopidă,
morcov, păstăi de fasole, sfeclă roșie etc.). Preferați legume din familia
verzei. Folosiți vegetale organice fără agrotoxice.
Observație: Este mai bine să folosiți ulei de măsline extra virgin. Dar cel mai
bine este să folosiți ulei de susan presat la rece. Nu amestecați la aceea și masă
orez și cartofi. Dacă nu puteți obține cartofi nestropiți cu agrotoxice, folosiți
numai orez integral, bine fiert. Asigurați-vă de asemenea că cerealele nu
prezintă urme de mucegai. Morcovul consumat în perioada sa de recoltare,
fără a fi tratat chimic, prezintă o importantă valoare terapeutică.
l Cina: Alegeți una din următoarele variante de fructe: smochine, mere,
struguri, pepene verde,
portocale sau pepene
galben. Dacă vă este foarte foame, folosiți struguri sau
smochine cu fulgi de ovăz,
amestecați cu nucă, suc de
mere și puțină miere. Dacă
preferați, folosiți fructe mărunțite ca nuci, semințe
de floarea soarelui și lapte
acru proaspăt.
124 Manual practic de tratamente naturiste

Suplimente naturale *
În scopul îmbunătățirii alimentației
adăugați suplimente cum ar fi următoarele,
a căror cantități exacte trebuie să fie
stabilite de speciali ști. Aceste suplimente
nutritive și întăritoare nu înlocuiesc
tratamentul medicamentos.
– Unul sau mai multe grame zilnic de
lăpti șor de matcă, pur.
– 10-12 comprimate de clorela
– 5 g pe zi de Leici sau ceai de Agaricus
(ciuperci nutritive)
– O linguriță de praf de rădăcină
de Pfaffia paniculata sau ginseng
brazilian, de trei ori pe zi sau două
capsule de trei ori pe zi.
– 6-8 linguri de suc de noni cu apă pe
zi. (fruct din zona Pacificului).
– Propolis 15-60 picături de soluție de
concentrație 30%, zilnic.Unele dintre inconvenientele relative
ale folosirii suplimentelor naturale sunt
dificultatea de a garanta puritatea lor
precum și costul ridicat. De multe ori
fabricanții, avizi de câ știg, vând ”pisică
drept iepure”, modificând complet compoziția originală. Rezultatul este clar, avem de a face cu un compromis. De aceea este necesar să fim cu mare prevedere.
Suplimente
vitamino–minerale *
La începutul unei perioade de
dezintoxicare, speciali știi sugerează
includerea vitaminelor și mineralelor,
care sunt asimilate cu nerăbdare de corp,
acționând cu efect depurativ în faza de
dezintoxicare. Mineralele și vitaminele
sunt amplu folosite ca fortificanți alimentari. Dozele zilnice vor fi stabilite de către un specialist.
* Suplimentele nutriționale sunt utile în multe cazuri, dar indicația și dozarea individuală trebuie să
fie stabilite de un profesionist.125 Neoplazii – Cancerul

Băutura antiacidă
(alcalinizantă)
Foarte folosită în clinicile naturiste
europene, această băutură, pe bază de
semințe și tuberculi, aduce rezultate foarte
încurajatoare în cazul de hiperaciditate digestivă. Există nenumărate experiențe în care pacienții cu aftă, gastrită, ulcer și
arsuri la stomac, au reușit să se vindece prin
folosirea perseverentă a acestei băuturi, alături de celelalte recomandări dietetice. Datorită mucilagiilor și principiilor
inhibitoare a secreției acide acționează
eficient ca tampon al acizilor.
Cum se prepară:
Puneți la înmuiat seara 2 linguri de
semințe de in și 3 linguri de tărâță de
grâu în 700 ml de apă. Dimineața fierbeți
timp de o jumătate de oră pentru a se transforma în mucilagiu dens. Strecurați și combinați cu decoct de cartof, după cum
explicăm mai jos. Decoct de cartof: tăiați felii 250 g cartof
crud (aproximativ 2 cartofi de mărime medie) cu coajă, însă spălați bine în prealabil.
Puneți la fiert la foc mic, în 700 ml de apă timp de o jumătate de oră. Treceți cartofii împreună cu apa printr-o sită și combinați
apoi cu mucilagiul anterior.
Cum se folosește:
Agitați bine și beți la micul dejun
aproximativ jumătate din tot conținutul. Păstrați la frigider cealaltă jumătate, care
poate fi consumată la prânz sau într-un timp al după amiezii. Planul de alimentare trebuie să urmeze instrucțiunile pe care
deja le-am prezentat.
În cazurile mai severe se va putea
urma următorul program: Beți din două
în două ore cu înghițituri rare, 200 ml din
această combinație.
În acest caz trebuie să preparați o
cantitate dublă față de ce s-a prezentat mai sus. La început sunt unii care nu se
vor simți bine cu această băutură. După puțin timp ei se vor obișnui.
126 Manual practic de tratamente naturiste

l Menționăm că folosirea plantelor nu înlocuiește tratamentul indicat de
medic.
l Pe nemâncate, cu 40-60 minute înainte de prima masă, se bea ceai de coada
calului, valeriană, o lămâie și 10 picături de soluție de propolis 30%. Timp
de o lună, pentru curățirea sângelui, se bea ceai de brusture, păpădie și salvie, amestecate. Dacă este posibil, păpădia trebuie să se prepare ca suc,
adăugându-se în ceai în doză de 3 linguri la o ceașcă și se va bea din acest
amestec de 3-4 ori pe zi. Se vor folosi 2 linguri de plantă pentru o jumătate de litru de apă. Se fierbe 3 minute planta uscată sau se pune apă fierbinte
peste planta verde. Se strecoară. Se bea proaspăt sau călduț, în înghițituri
rare în perioadele dintre mese. După o lună se iau următoarele ceaiuri specifice:
l Picurați 1-2 picături de Euphorbia tirucalli (plantă de ghiveci) într-un pahar
de apă. Amestecați bine. Beți 4-6 linguri din această apă în timpul zilei.
Respectați foarte atent doza prescrisă de un profesionist, deoarece planta
are efecte toxice.
l 3-4 ceș ti pe zi din următorul amestec: pătlagină și Pao D’ Arco, timp de o
săptămână. În săptămâna următoare beți smilax (salsaparilha), schinduf și
pătlagină. Alternați săptămână după săptămână. Două linguri de amestec
de plante la o jumătate de litru de apă. Fierbeți și strecurați. Plante
Comprese *
n Compresele cu smochine proaspete,
macerate, au fost menționate din
timpul vechiului Testament (2
Regi 20:7, Isaia 38:21). Naturiștii recomandă aplicarea pulpei de
smochine macerate direct pe piele,
atunci când tumora nu supurează.
Schimbați la fiecare 2-3 ore și
repetați de 3-4 ori pe zi.
n Sunt indicate comprese abdominale cu argilă, timp de 2 ore pe zi. Unii
naturi ști aplică argila pe locul afectat, când nu se poate obține smochine
proaspete, în timpul aceleiași perioade. Se poate repeta această aplicare de două până la trei ori pe zi. Urmați îndrumarea profesională. În cazul în care
127 Neoplazii – Cancerul

nu avem smochine proaspete, se pot aplica, în acela și program, comprese
cu semințe de susan și ignam pe locul afectat, dacă rana nu supurează.
Conform practicanților medicinii orientale, această compresă are efect
antiinflamator (micșorează inflamația):
n Cataplasma de ghimbir:
1. Se pune la fiert apă (7 pahare).
2. Se rade ghimbir (o treime de cană), se înfă șoară într-un prosop, formându-
se un săculeț solid și bine închis, legat cu ace de siguranță. Se pune în apă
când este încă rece.
3. Când începe să fiarbă se dezleagă. Se stoarce sucul în apă și se lasă sacul
cu ghimbir timp de 10 minute.
4. Se îmbibă prosoape curate în această apă caldă de ghimbir, se stoarce
eliminând excesul de lichid și se aplică pe regiunea afectată, schimbându-se
compresa atunci când tinde să se răcească. Procedăm astfel timp de 10 minute.
Apoi aplicăm compresa de ignam, care deja trebuie să fie preparată.
a. Spălăm cu atenție ignamul. Curățăm și radem două bucăți de mărime potrivită.
Adăugăm 1-3 linguri de făină de grâu integrală fină ș i o linguriță de ghimbir
ras, uscat. Amestecăm bine și aplicăm direct pe locul afectat. Acoperim cu un
prosop de bumbac curat sau tifon și punem deasupra un prosop mare.
b. Schimbăm compresa din oră în oră, timp de patru ore.
Pacientul trebuie să rămână culcat.
Nu se aplică compresă caldă pe rana inflamată.
Hidroterapia *
Tratamentul hidromineral este foarte
indicat. Sunt, de asemenea, restauratoare
băile de mare în timpul radiațiilor solare
scăzute (dimineața și după amiaza), fără
expunere excesivă la soare. Se indică, de
asemenea, băile reci rapide, înainte și
după făcându-se frecții cu prosopul și un
burete natural.
Aplicații locale de gheață ajută în multe
cazuri la alinarea durerii. Băile de trunchi
și băile vitale pot fi folosite zilnic dacă nu
există debilitate extremă. Se poate alterna: se face baie vitală într-o zi și baie de trunchi
în cealaltă. Sunt utile în special în cazuri de constipație intestinală. Cum se fac:
Baia de trunchi:
Se acoperă șoldurile
și o parte din trunchi. S-a observat în
practică efectul depurativ și stabilizator
pentru sistemul nervos. Se folosește o cadă specială, înclinată. Temperatura apei trebuie să fie în jur de 20 grade C (între rece și caldă). Se frecționează, în timpul băii,
regiunea abdominală, mai jos de ombilic,
cu un prosop gros. Durata: între 5 și 15
minute. După baie se fac frecții generale.
* Aceste indicații sunt tradiționale și nu înlocuiesc tratamentul medical. 128 Manual practic de tratamente naturiste

Se mențin picioarele bine înfășurate sau
în apă caldă. Observație: În caz de febră
ridicată, apa trebuie să fie călduță.
Baia vitală: Această baie are acțiune
tonică asupra sistemului nervos și ajută
la dezintoxicare. Se pune o bucată de
scândură pe o cadă cu apă rece. Se a șează
pacientul pe scândura uscată, rămânând cu tot corpul afară din apă. Se aruncă cu
mâna apă rece peste burtă și se masează
ușor. Se pun picioarele în apă caldă.
Durata: 5-10 minute.
Terapia respiratorie
Considerând de mare importanță
aportul liber de oxigen către celule, terapia respiratorie, atât de simplă, dar neglijată, ajută la creșterea vitalității
organismului, fiind utilă în tratamentul
(și în prevenirea) cancerului. Ați observați cum respiră un nou născut? Este adevărat că toracele se mișcă odată cu intrarea și ieșirea aerului? Încearcă să înțelegi cum respiri tu, cum respiră un adult. Ce diferență îți atrage atenția? Noul născut extinde în principal toracele, când respiră; adultul, în general, mișcă foarte puțin toracele. Obiceiurile fiziologice ale copilului ne dau noțiunea potrivită a standardului genetic și instinctiv al legăturilor între organismul uman și
mediu. Artificializarea sistemului nostru
de viață a provocat nenumărate schimbări în acest standard. Trebuie să reînvățăm să respirăm corect, dacă vrem să salvăm organismul de procesele degenerative, cum este și cancerul.
Așază-te de câteva ori pe zi, într-un
scaun confortabil cu spatele drept. Respiră
profund și ritmic. Respirația corectă
sau diafragmatică cere expansiunea abdomenului. Simți ceva ca un balon umflat în interior. Eliberează mintea de preocupări.
Mergi fără grabă pe jos pe o stradă
liniștită și cu mulți pomi sau, de preferință, într-un parc cu arbuști, respirând corect.
Avantajul acestei terapii, cea mai naturală
decât toate, este că nu are contraindicații. Poate fi aplicată practic, în orice loc (de preferință unde există mai puțină poluare
129 Neoplazii – Cancerul

atmosferică), în orice moment și în orice
condiție. Întotdeauna face bine. Aceasta
poate fi o mică îngrijire, care poate da succes tratamentelor naturale.
Atitudinea mentală și
vindecarea
Este indispensabil a ajuta pacientul de a
depăși problemele emoționale pentru ca să
se obțină succes în tratament. El cere sprijin pentru a depăși tristețea în legătură cu boala
sa, ca să învețe să cultive o atitudine mentală
liniștită, cu încredere în Dumnezeu.
Medicina ecologică pretinde a restabili
armonia funcțiilor organice, care se pierd în boală și care, în cancer, se dovedește intens compromisă. De aceea se impune o revizuire completă a obiceiurilor. Trebuie a le restructura, reforma și ajuta pacientul
să exercite un ansamblu de procedee de
revigorare a sănătății. Suntem produsul mediului, care ne leagă de un stil de viață. Atât în universul influențelor mentale, cât și fizice și chiar spirituale, ne confruntăm cu mulți factori capabili de a promova boli. Pentru a neutraliza sau diminua activitatea acestor agenți ucigători este
necesară reeducarea vieții care cuprinde
de la reeducarea alimentară, până la cea sexuală. Primul pas spre vindecarea oricărei boli, chiar și a cancerului, este conștientizarea erorilor și adoptarea stilului de viață promotor sănătății.
Bolnavul de cancer, ca orice alt pacient
de boală considerată „gravă” se deprimă în mod frecvent și își pierde speranța în viitor. Această condiție mentală afectează mai mult debilitatea imunitară.
Restabilirea încrederii și a încrederii
de sine este fundamentală pentru un tratament cu succes. În mijloacele medicale
convenționale lipsește uneori un ingredient
de eficiență supremă, care niciodată nu poate lipsi din orice program de tratament ce-și propune să înfrunte cancerul: dragostea. Pacientul trebuie să se simtă iubit, în ciuda greșelilor sale. Cel mai mare medic al istoriei, Isus Hristos, la realizarea renumitelor lui lucrări de
vindecare, aplica în primul rând balsamul
spiritual, rostind cuvinte ca: „Îndrăznește fiule… ”. O bună parte de vindecare era asigurată prin inegalabila iubire care emana de la Medicul medicilor.
Nu mai puțin necesar este acest
ingredient și astăzi. Un profesionist în sănătate este înainte de toate un pastor.
Nici o răceală, lăcomie și neomenie nu
poate marca conduita lui.
Brusturele (Lappa officinalis)
Este tradițional indicat pentru combaterea bronșitei,
calculilor urinari, gastritei, herpesului și bolilor de piele.
Modul de folosire: Fierbeți într-o jumătate de litr u de
apă două linguri de frunză tocată. Lăsați să se răcească.
Strecurați. Beți 2-3 cești pe zi. Știați că
130 Manual practic de tratamente naturiste

Este o boală malignă care atacă
ganglionii limfatici. Începe de obicei cu
creșterea ganglionilor limfatici într-o parte a gâtului, uneori cu febră. Procesul se propagă către alți ganglioni care,
cresc și devin dureroși. În fazele inițiale
simptomele par ca o infecție banală, care produce inflamație ganglionară, dar în boala Hodgkin ganglionii continuă să crească și se transformă în noduli
mobili izolați, foarte dureroși. Unii
pacienți prezintă prurit (mâncărime) sau erupții pe piele, foarte incomode. Odată cu avansarea bolii vezica și ficatul se umflă, măduva osoasă este afectată și se dezvoltă anemia secundară. Pacientul
slăbește și se simte din ce în ce mai fără
putere. Ganglionii devin mari mase tumorale, comprimând structurile vecine. Comprimarea traheii, de exemplu, produce tuse și durere în piept, făcând dificilă respirația și înghițirea. Pentru mai multe informații despre îndrumările
naturale, vezi capitolul cancerul. Hodgkin

Leucemia
Ce este leucemia?
Leucemia este o boală a sistemului
producător de celule din sânge (hemato-
formatoare), caracterizată prin producerea necontrolată și dezorganizată a celulelor
albe. Există câteva tipuri de leucemie a
căror clasificare depinde de diverși factori: rapiditatea dezvoltării (acută, subacută și cronică), numărul de celule, tipul de celule și gradul de maturitate al celulelor.
Diferitele tipuri de
leucemie și simptomele lor
Leucemia acută prezintă instalare și
evoluție rapidă și se caracterizează prin anemie severă, hemoragii, tendință spre
infecții și predominanța celuleor albe
de tip blasto (imature). Celulele albe
sunt celulele care apără corpul contra infecțiilor, dar în cazul leucemiei acute ele sunt inutile (din cauza imaturității lor) și de aceea bolnavul contractează ușor o infecție care poate reprezenta un risc serios.
Globulele albe în exces invadează
țesuturile și provoacă o funcționare defectuoasă a organelor, provocând diverse schimbări ca insuficiența respiratorie.
Leucemia cronică se dezvoltă lent,
dând bolnavului speranța de viață care

poate merge între 1 și 20 de ani sau
mai mult. Se instalează insidios, cu
puține simptome de avertizare. Are loc proliferarea (înmulțirea) diferitelor celule, ca granulocitele, limfocitele sau monocitele.
De aici vine denumirea de leucemie
granulocitară sau mieloidă (predomină
tipurile de celule din linia granulocitară)
și leucemia limfocitară (predomină
celulele de serie limfocitară).
Cum începe leucemia?
În general leucemia începe cu o
senzație anormală de oboseală, paliditate, umflarea ganglionilor limfatici, febră, slăbire, lipsă de apetit, hemoragii la gingii
și infecții frecvente. Dar există multe boli
care apar în mod asemănător, ceea ce face necesară efectuarea unor analize (cum ar fi leucograma) pentru a descoperi originea simptomelor.
Cauze
Cercetătorii încă discută cauzele
leucemiei. Este vorba de o boală din grupa cancerului, putând fi declanșată de agenți cancerigeni ca radiația atomică, expunerea
excesivă la raze X, intoxicația cu produse
chimice ca benzol și substanțe chimice
nocive prezente în alimente. Sunt acuzați,
de asemenea, anumiți agenți virali.
Naturiștii declară că stilul nostru
de viață și dieta sunt principalii vinovați
pentru apariția bolilor maligne.
Bombardarea fără încetare cu substanțe agresoare asupra unui organism slăbit
produce dezorganizarea apărării și
proliferarea bolilor.
Tratamente
Medicina oficială a perfecționat mijloace de prelungire a vieții și alinare a
disconfortului pacientului leucemic. Medicina naturală oferă resurse care, fără să
se debaraseze de tratamentele convenționale, vor ajuta în mod
deosebit la îmbunătățirea calității
vieții bolnavului.
Tratamentul cuprinde ființa
umană în totalitate și nu doar celulele maligne. Este necesară degajarea canalelor de viață și restaurarea energiei vitale rămase. Aceasta se obține printr-un stil
de viață sănătos și repoziționarea
micronutrienților. În capitolul care tratează „Cancerul” veți găsi mai multe informații.
133 Neoplazii – Leucemia

Relația bolilor cu dieta
Naturiștii explică din cele mai
vechi timpuri că bolile își au originea
în intestin. Acolo are loc absorbția nutrienților precursori ai vieții. De
asemenea, acolo are loc cea mai intensă
„bătălie” a corpului contra agresorilor alimentari furnizați de dieta noastră de slabă calitate, impusă de obiceiurile moderne. Această teorie este cel puțin desconsiderată. De câțiva ani doctorul Kikuo Shishima de la Universitatea din Tokio (Japonia) susține pe baza
studiilor sale, că intestinul este, de
asemenea, un organ hematopoetic (formator de sânge). Descoperirea lui care contrazice învățăturile de bază ale hematologiei, a fost imediat combătută, ca și în cazul lui Willian Harvey, care a propus un model revoluționar pe vremea aceea, pentru circulația
sângelui, astăzi universal acceptat.
Doctorul Shishima a demonstrat, cu ajutorul experimentelor biochimice, că nutrienții elementari ca acizii grași, aminoacizii, carbohidrații cu lanț scurt, vitaminele, mono și dipeptidele etc., formează aranjamente de structuri
complexe în celulele jejunului și ileonului
apropiat, dând naștere la particule încă neindentificate bine care, în continuare, s-au convertit în structuri asemănătoare celulelor anucleate. Globula roșie este un exemplu de celulă fără nucleu. De acord cu această cercetare, alimentația noastră ar putea fi încă mai strâns legată
de formarea sângelui, decât se imagina,
determinând calitatea acestuia. Dacă acest model este real, obiceiul nostru alimentar trebuie să-și asume încă o mai mare responsabilitate pentru boli ca leucemia. Noi nu trebuie să uităm că există zeci de substanțe potențial cancerigene în alimentația noastră. O dietă predominant crudă, însoțită de o masticație completă, bine orientată, va
ajuta pacienților de leucemie.
Alimente vinovate
Conform cercetătorilor în domeniul
naturismului alimentar, excesul de zahăr
este unul din principalii vinovați în destabilizarea metabolismului deoarece
produce acidificare și pierderea de minerale,
ceea ce provoacă perturbații funcționale în producția elementelor care compun sângele. Trebuie deci, în primul rând, a elimina zahărul rafinat și pastele făinoase albe, înlocuindu-le cu meniuri sănătoase de fructe proaspete și cereale integrale.
Cercetătorii au arătat că îndulcitorii
folosiți pe scară largă (în special în produsele așa zis dietetice, ca ciclamatul) sunt suspecți. Între alți agenți cancerigeni evidențiem hormonii xenobiotici, folosiți pentru a îngrășa vitele, ca dietil-stil-bestrol (prezent în carne), sulfitul de sodiu, nitrații și nitriții, folosiți pentru a ascunde paliditatea cărnurilor și a da
culoare mezelurilor (salam, jambon,
cârnați de porc, crenvurști etc.), benzo-pirenul produs prin acțiunea căldurii asupra grăsimii animale (hamburger, carne friptă, mici etc.).
Prezența substanțelor contaminate
radioactiv din lapte și din derivatele lui
este o altă cauză probabilă de leucemie.
Dieta modernă este vinovată pentru
majoritatea bolilor ce sunt considerate
ca inevitabile și incurabile. Se spune că 134 Manual practic de tratamente naturiste

Sugesti naturale
Pacientul de leucemie trebuie să urmeze cu rigurozitate sfatul medical. În afară
de recomandările pe care le întâlniți și în cazul cancerului se recomandă sucul de
vegetale care trebuie să fie băut zilnic, după următoarea schemă:
n Într-o zi beți, înainte de prânz un pahar de suc de morcov cu țelină.
n În cealaltă zi suc de creson, varză, țelină, pătrunjel, cicoare, lucernă și mentă
(amestecați cel puțin patru din aceste verdețuri).
Alternați aceste sucuri. Sunt de preferat vegetalele bio. Spălați bine
verdețurile.
n Luați zilnic clorela, bogată în nutrienți (6-12 comprimate de 250 mg).
n Faceți frecții zilnice cu apă rece, urmate de frecții cu prosopul uscat,
dimineața. De asemenea, se sugerează să se facă plimbări pe iarba umedă,
dimineața, respirând profund. Aceasta stimulează circulația, mărește
tonusul vital al organismului.
Pentru mai multe informații, vezi capitolul Cancerul.leucemia nu poate fi evitată. Naturiștii
dezaprobă această idee. Adoptându-se dieta sănătoasă pe cât este posibil, liberă de produse industrializate, cărnuri și zahăr rafinat, va fi posibil, în opinia lor, a diminua riscul nu doar în cazul
leucemiei, ci și în cazul bolilor cronice și
degenerative în mod general.
135 Neoplazii – Leucemia

Noduli
și alte probleme la sâni
Din întâmplare Maria a descoperit un nodul la sân, ca un sâmbure. Cum nu
o durea, părea să nu fie ceva grav. A uitat de această problemă pentru câteva luni.
Într-o zi a simțit o ușoară înțepătură în locul respectiv. S-a speriat constatând că micul „sâmbure” s-a mărit de aproape trei ori. A căutat atunci un medic, s-a solicitat biopsia, care a arătat ceea ce Maria nu ar fi dorit să știe: cancer de sân. Cum
era deja descoperită târziu, tumora ajunsese la punctul de a necesita intervenție
chirurgicală imediată. Ceea ce trebuia să facă era o mastectomie radicală sau să îndepărteze în totul sânul afectat. Poate că nu ar fi fost nevoie să ia o măsură atât de drastică, dacă Maria ar fi căutat medicul imediat când tumora era încă foarte mică.
Cancerul de sân –
cum îl evităm
În Statele Unite aproximativ 12%
dintre femei au cancer de sân. În lume
se înregistrau 5 mil. de cazuri în decada
anilor 80. Număr îngrijorător.
Când boala este descoperită, la
începutul ei, pronosticul este foarte
promițător. De aceea este foarte important să se facă o autoexaminare lunară, după menstruație. Faceți-vă un obicei din aceasta!
Circa 80% din cazuri sunt diagnosticate de
către persoana în cauză printr-o simplă palpare, verificând dacă există „sâmburele” pe sân și/sau la subraț sau dacă sânul este mare și umflat, sau dacă există reliefări sau depresiuni locale. Trebuie de asemenea să se strângă foarte delicat sânul pentru a observa dacă există secreție sau sângerare. Mamografia trebuie să fie realizată periodic (din doi în doi ani, sau după îndrumarea medicală) începând de la 35 de ani, în special dacă există antecedente în familie.
Cunoașterea tumorilor
benigne de sân
Nu toate umflăturile sunt cancer.
Displazia, prezentă la 40% dintre femei,
este dezvoltarea unor țesuturi mamare, datorită unor dezechilibre hormonale.
Înainte de menstruație pot apărea dureri,
senzații de apăsare și formare de noduli, înainte de menstruație.

Fibroadenoamele sunt tumori
benigne de creștere lentă, care apar mai
ales la tinere. Sunt noduli tari, bine delimitați, care se mișcă la palpare, care nu cauzează retracție la suprafața sânului. Cea
mai mare parte din tumorile detectate la
palpare (circa 80%) sunt fibroadenoame.
T umorile benigne de sân sunt localizate
și au structură asemănătoare țesuturilor
propriului sân. Aproape toate sunt închise într-o capsulă fibroasă. Fibroadenomul, cum am văzut, este unul dintre cele mai comune. Se prezintă ca un nodul mic și
dur. Pe măsură ce crește, poate provoca
hemoragie, necroză, calcifiere și durere. Este dificil să se transforme în noduli maligni. Contribuția tulburărilor hormonale este decisivă în apariția fibroadenoamelor, comună la femeile tinere când există o secreție mai puternică de estrogen. Acestea cresc lent, iar în timpul sarcinii cresc mai
rapid. Poate fi nevoie de extirpare prin
intervenție chirurgicală. În multe cazuri o biopsie va determina cu certitudine natura tumorii. Mastopatia fibrochistică sperie femeile
deoarece de obicei este incomodă.
Tumorile benigne, conform
naturiștilor, sunt în mare parte rezultatul stilului de viață, a factorilor hormonali și genetici, folosirea și abuzul de
medicamente și obiceiurile alimentare
neadecvate ca: ingestia excesivă de lactate, grăsime animală și dulciuri. Prezența hormonilor sintetici în cărnuri și lactate, între alte substanțe contaminante accidental sau intenționat, destabilizează delicatul echilibru hormonal feminin,
favorizând proliferări celulare: tumorile.
Acești factori externi acționează asupra unui factor intern decisiv care este susceptibilitatea individuală. Din motive genetice, fiecare din noi are „punctele lui slabe” , organe sau sisteme mai predispuse la probleme. Aceasta poate fi o explicație a noduliilor de natură malignă.
De multe ori tumorile de sân sunt
confundate cu tumefierea unor ganglioni care apar și dispar în mod ciclic înainte și în timpul menstruației.
Alimentație
Alimentația modernă oferă nenumărați factori de destabilizare a organismului,
ca hormonii sintetici, administrați fără scrupule vitelor pentru simplul motiv de
îngrășare. Pe lângă aceasta, aditivii chimici, dulciurile, grăsimile, deficiența de fibră, zahărul și excesul de lactate fac din alimentația noastră una din cele mai mari
amenințări ale vieții. Cum nu este de ajuns o mâncare rea, femeile mai și fumează,
folosesc droguri, duc o viață sedentară și stresantă. Este suficient unul din acești factori pentru a crea condiții propice aparițiilor de probleme în delicatele sisteme feminine de reproducere și endocrin.
De aceea, recomandarea de bază este a adopta o dietă naturală, sănătoasă cum
este prezentată în capitolele 4 și 5. Există rapoarte de ameliorare a problemelor de
sân, mioame uterine și chisturi ovariene prin tratament care ajută la normalizarea
hormonilor, bazat pe dezintoxicare, conform următorului standard de bază (fiecare îl poate ajusta după caz, însă sub îndrumarea unui specialist cu experiență):137 Neoplazii – Noduli și alte probleme la sâni

1. Dietă semicrudivoră: micul dejun și cina din fructe (de preferință pepene
galben). Gustări de fructe: mere. Prânzul: salate crude (în care să predomine
muguri de fasole), alături de unele vegetale fierte în vapori, cum ar fi: conopidă, brocoli, păstăi, dovlecei etc. și puțin orez integral cu tofu.
2. Această dietă trebuie să fie păstrată cel puțin o săptămână. Apoi adăugați
alimente mai consistente ca: migdale, năut, linte, porumb verde fiert, lapte acru etc. Continuați cu micul dejun și cina cu pepene galben, cel puțin una sau două săptămâni.
3. Pacienții a căror activitate este epuizantă nu vor putea suporta foarte
mult timp această dietă. Poate că ar trebui să o adopte pentru circa cinci zile și apoi să schimbe meniul: doar o masă de pepene galben și celelalte mese naturiste, normale.
4. Între mese beți apă cu lămâie și propolis, cel puțin o dată pe zi. Acest tratament
produce uneori eliminări neașteptate, însoțite de scurgeri mucopurulente.
5. Masticați complet alimentele. Mâncați fără grabă. Acest amănunt este cel
mai important pentru o bună nutriție deoarece trăim, nu ca să mâncăm, ci ca să asimilăm.
6. După zece zile de dezintoxicare, luați zilnic două capsule de ulei de germeni
de grâu, de 1000 mg, sau doză indicată de un profesionist.
7. Cercetările doctorului Fredericks de la Universitatea Fairligh Dickinson din
New Jersey, pe 200 de femei, au demonstrat că ingerarea regulată a drojdiei de bere, asociată cu un supliment adecvat de fier și proteină, diminuează în mod considerabil incidența tulburărilor feminine, ca apariția de chisturi la sân. Se recomandă 9-15 comprimate zilnic de 500 mg.
l Programul fitoterapeutic va trebui administrat de un profesionist în aceast
domeniu.
l În general se recomandă un amestec de plante depurative, ca: păpădie,
coada calului, pătlagină și mușețel, 2 linguri de amestec la ½ litru de apă.
Fierbeți și strecurați. Beți 2-3 cești pe zi timp de două săptămâni. Plante *
* Nodulii la sâni trebuie să fie imediat evaluați de către un medic. Recomandările naturale nu
trebuie să înlocuiască evaluarea sau tratamentul său.138 Manual practic de tratamente naturiste

Alte recomandări:
l Pelinariță . Fierbeți o linguriță de plantă tocată în 1/2 l apă. Beți o ceașcă pe zi.
l Mușețel . Turnați ½ l apă fierbinte peste o lingură de flori. Beți 1-2 cești de
ceai pe zi.
l Urzica albă. Fierbeți o linguriță de flori mărunțite într-o jumătate de litru
de apă. Beți 1-2 cești de ceai pe zi.
Sugesti naturale *
Sunt indicate următoarele remedii tradiționale:
n Unt de cacao. Aplicații locale pentru prevenirea crăpăturilor.
n Gutuie. Măcinați în puțină apă, semințe de gutuie (în blender). Strecurați
și aplicați cataplasme locale.
n Castravete. Cataplasme locale cu pulpă de castravete.
n Pătlagină cu tătăneasă. Spălați bine și bateți în blender câte o frunză din
fiecare din aceste plante cu puțină apă. Strecurați și aplicați local, de câteva ori pe zi pe o bucată de pânză de bumbac.
Băi și aplicații de argilă
Aplicarea pe sân și pe abdomen de argilă curată și cernută, timp de două ore pe zi.
Faceți baie caldă de șezut, 15 minute înainte de culcare. Faceți băi reci rapide, urmate
de frecții cu apă rece pentru stimularea circulației generale. Cel puțin de trei ori pe săptămână faceți o baie genitală.
Urzica albă (Lamium album)
Știați că urzica albă este tradițional indicată pentru
combaterea bronșitei, menstruației neregulate etc.
Mod de folosire: Fierbeți 10 g de flori într-o
jumătate de litru de apă. Beți 1-2 cești pe zi. Știați că *
* Recomandările naturale în practică pot avea rezultate bune, dar nu înlocuiesc cercetarea
cauzelor de către un medic și îndrumarea acestuia.139 Neoplazii – Noduli și alte probleme la sâni

Augusto, 60 de ani, publicist pensionat, dar care continua să lucreze în propria
sa afacere, a simțit într-o dimineață, imediat după ce s-a sculat, o constricție
puternică (ca o gheară care strânge) în piept, împiedicându-i respirația. „Nu pot să-mi permit să fiu bolnav” – și-a spus, încercând să se convingă că nu este vorba decât de o stare de rău, trecătoare. Dar durerea persista și se răspândea spre braț
și pe gât. „O problemă de inimă nu poate fi. Colesterolul meu este controlat și eu
nu fumez” – a gândit.
În ziua următoare durerea încă îl incomoda. A reușit în sfârșit să meargă
la medic. Estimările funcționării inimii arată înfundarea aproape totală a unei ramuri coronariene. Medicul i-a explicat că există un risc iminent de infarct. August urma să fie supus la o angioplastie. De-a lungul arterei femurale, în regiunea inghinală, a fost introdus un cateter cardiac cu un balon umflat în extremitate. Cu ajutorul unui echipament computerizat sofisticat
de monitorizare cateterul a fost împins până la locul
blocajului, zdrobind masa de grăsime de pe peretele arterei, liberând trecerea,
Statisticile arată că pacienții pot redobândi în decurs de
puțini ani sau luni, noi plăci de grăsime. Pentru a preveni reapariția, este fundamentală adoptarea unei alimentații riguros controlate, fără fumat, practicarea exercițiilor fizice moderate și supunere la controale periodice.
Există numeroase boli de inimă. Aici vorbim în
mod special de bolnavii ischemici, și anume cei cu
angină pectorală și infarct miocardic. BOLI
CARDIOV ASCULARE
Inima, dureri

Calea sângelui în sistemul
circulator
Inima este o pompă puternică
musculară care pulsează sângele în întregul
organism. Prin marea circulație fluviul nostru vital iese cu presiune din ventriculul
stâng, prin artera aortă, transportând
oxigen și nutrienți până la cele mai îndepărtate părți ale organismului. Se întoarce prin sistemul venos, aducând gaz carbonic și intră prin vena cavă, prin atriul drept al inimii. Începe atunci mica circulație: ventriculul drept pulsează prin artera pulmonară sângele venos, care, în
plămâni, se transformă în arterial, printr-un
proces denumit hematoză. Reîntoarcerea la inimă este făcută prin venele pulmonare, care transportă sângele bogat în oxigen către atriul stâng. Reîncepe atunci, din ventriculul stâng marea circulație.
Tot acest circuit fantastic are loc în
fracțiuni de secundă. Nu există invenție
care să se compare cu acest sistem în
precizie, complexitate și eficiență.
Bolile inimii
Cercetătorii terapiilor naturale văd
inima ca un „clopoțel de alarmă” al organismului. Tulburările inimii pot reflecta agresiuni cronice.
Între multe disfuncționalități care
afectează mușchiul cardiac se întâlnesc tulburările de ritm, insuficiențe, inflamații (miocardită, endocardită, pericardită, în general asociate cu infecții bacteriene sistemice sau procese reumatice) și tulburări ischemice (diminuarea fluxului de sânge) astăzi foarte comune, în legătură
cu ateroscleroza. Vom vorbi aici de bolile ischemice ale inimii, astăzi principala
cauză de deces în multe țări.
Boala care ucide mult
Într-un sondaj Gallup realizat în 1995
în Statele Unite, majoritatea femeilor intervievate au răspuns că principala cauză de deces la femei este cancerul. Fals.
Doar pentru a avea o slabă idee: pentru
fiecare caz de cancer de sân există 11 femei care mor de boli cardiovasculare. La bărbați inima este de asemenea campion absolut la mortalitate.
Prin urmare bolile cele mai ucigătoare
ale prezentului sunt în legătură cu aparatul circulator. Sunt bolile cardiovasculare
provocate de ateroscleroză.
Cu trecerea timpului vasele sanguine
care hrănesc inima se „înfundă” prin
depuneri de particule de grăsimi și alte elemente solide, cum ar fi calciu și cheaguri. Această „înfundare” diminuează cantitatea de oxigen pe care inima ar trebui să o primească. Orice efort care
solicită o activitate sporită a mușchiului
cardiac poate provoca durere puternică ce se concentrează în piept și uneori iradiază spre brațul stâng și mandibulă.
Excesul de grăsime în alimentație
(în special grăsimea animală care conține colesterol și grăsime saturată), excesul de
sare, ingestia exagerată de dulciuri și paste
făinoase, tutunul, obezitatea, hipertensiunea arterială, stresul, diabetul, alcoolul și lipsa de exerciții fizice, sunt câțiva din așa numiții „factori de risc pentru bolile aterosclerotice ale vaselor” , fiindcă se găsesc strâns legate cu angina pectorală, infarctul miocardic și alte accidente vasculare, cum ar fi accidentul
vascular cerebral. Viața modernă, cu 141 Boli cardiovasculare – Inima, dureri

nenumăratele obiceiuri nocive sănătății,
provoacă dezvoltarea acestei categorii
de boli.
Colesterolul – care este
nivelul ideal?
Alt aspect demn de luat în seamă este
constatarea că multe persoane, cu toate
că au prezentat „colesterol normal” în analize, pot dezvolta puncte de înfundare
de grăsimi în artere. De ce? Ceea ce
s-a convenit a fi numit „nivel normal” pentru media persoanelor, poate să nu fie nivel ideal pentru anumiți indivizi. Alți metaboliți prezenți în sânge ca homocisteina, de asemenea crește riscul cardiovascular pe lângă colesterol. Pentru a evita creșterea homocisteinei în sânge,
trebuie să ingerăm un conținut adecvat
de vitamine B6, B12 și acidul folic. Cine prezintă nivel de colesterol în sânge de 210 mg, poate fi considerat „normal” de multe standarde de analiză. Totuși, de aici în câțiva ani medicina va putea descoperi că idealul trebuie să se situeze, să presupunem la un nivel întotdeauna
mai mic de 180 mg.
Colesterolul „bun”
și colesterolul „rău”
Colesterolul HDL sau colesterolul
„bun” trebuie să se situeze peste 35 mg,
în timp ce cel „rău” sau LDL, trebuie să se mențină sub 130 mg. Prin urmare,
HDL este un transportator de colesterol
care ajută organismului să se elibereze de el prin mijloace nedăunătoare. LDL se eliberează de colesterol depozitând parte din el în artere. Pentru a micșora pe cel „rău” și a crește pe cel „bun” combinația dietă – exercițiul nu are rival. Cine este gras trebuie să reducă greutatea.
Diminuarea colesterolului în sânge
este fundamentală pentru reducerea riscului de accidente cardiovasculare. Riscul atacului cardiac poate scădea de la 2-3% către 1% prin scăderea colesterolului circulant.
Trigliceridele
T rigliceridele, alt tip de grăsime întâlnită
în sânge, prezintă de asemenea pericol, atunci când nivelul este crescut. Originea lor poate fi consumul exagerat de zahăr și paste
făinoase în detrimentul lipidelor sănătoase
(mulți carbohidrați și puțină grăsime nesaturată). Trebuie să se mențină mereu sub 150 mg. Cercetările demonstrează că riscul cardiovascular este mai mare la femei decât la bărbați când nivelul trigliceridelor este ridicat. Consumul de alcool, diabetul și obezitatea, sunt trei factori care, în mod
obișnuit sunt responsabili de creșterea
acestui tip de grăsime.
Cum trebuie să fie
alimentația
Evitați cărnurile, în special cele
grase. Evitați grăsimile solide ca: untul
de cocos, untul, smântâna și margarina. Foarte mare atenție cu prăjelile, uleiul în
exces, brânzeturi grase, ouăle în exces, în
special gălbenușul, care conține colesterol (se recomandă maxim 3-4 gălbenușuri pe săptămână, pentru o persoană normală), excesul de sare, paste făinoase, dulciuri, maioneze, înghețate și bomboane. Folosiți din abundență alimente bogate în fibră ca cereale integrale, fructe și
zarzavaturi proaspete pe lângă uleiuri 142 Manual practic de tratamente naturiste

Săptămâna de dezintoxicare *
n Naturiștii recomandă ca foarte sănătos, la fiecare două luni, parcurgerea
unui program de dezintoxicare.
l Pe nemâncate: 100 ml de suc de vânătă crudă, pentru cine are tendință
la colesterol ridicat.
Celelalte mese: fructe tocate cu iaurt natural slab, fulgi de ovăz,
oleaginoase ca migdale, pâine prăjită integrală, la micul dejun; salate
crude cu vegetale fierte ca: brocoli, păstăi și morcov, orez integral și
mazăre, la masa de prânz și mere cu semințe de floarea soarelui la cină. În intervalele dintre mese se bea suc de fructe sau apă de cocos.
l Cel puțin două zile din această săptămână, la micul dejun și la cină, numai mere. În intervalele dintre mese, apă cu lămâie, de două ori pe
zi. În luna în care nu faceți săptămâna „de dezintoxicare” procedați la
cura cu lămâi (diluați lămâile în apă).
Observație: În funcție de tulburarea cardiocirculatorie, pacientul s-ar putea să nu tolereze o dietă cu multe lichide. În aceste cazuri trebuie să se reducă
folosirea ceaiurilor și sucurilor. Urmați totdeauna sfatul medicului. 1
lămâie2
lămâi3
lămâi4
lămâi5
lămâi4
lămâi 3
lămâi2
lămâi1
lămâieziua 1 ziua 2 ziua 3 ziua 4 ziua 5 ziua 6 ziua 7 ziua 8 ziua 9
n Sunt tradițional recomandate pentru tulburările cardiace rozmarin, brusture
și mentă; 2-3 cești pe zi (doza tradițională este 2 linguri de plantă la o
jumătate litru de apă. Turnați apă fierbinte peste plantă). În insuficiența
cardiacă pacientul poate nu va putea tolera mult ceai. Consultați un specialist pentru a stabili conduita adecvată în acest caz.
n Rozmarinul este recomandat de mult timp, contra bolilor de inimă. Citim,
într-o publicație din 1550 (veche ca și colonizarea Americii), Lytel Herball ,
următoarele cu privire la această plantă: „Puneți florile într-un tifon curat, fierbeți-le în apă curată. Lăsați să se răcească și beți, deoarece este excelent contra tuturor bolilor organismului. ” Levy, cercetător al plantelor, afirmă
că rozmarinul este un tonic cardiac de prim ordin, unul din puținele tonice
ale inimii, care nu este un medicament drastic. Plante
* Aceste recomandări dietetice sunt conform recomandărilor clinicilor naturiste. La individua-
lizarea dietei va fi necesar o îndrumare profesională.143 Boli cardiovasculare – Inima, dureri

n Multe probleme cardiace sunt strâns legate de tensiunea nervoasă. În aceste
cazuri valeriana este foarte utilă. Este o plantă capabilă de a exercita un efect
relaxant puternic asupra sistemului nervos. Se poate combina cu mușețelul,
sub formă de infuzie, doar o ceașcă pe zi. Se beau cu înghițituri rare în timpul zilei. Dozajul este următorul: o ceașcă de apă fierbinte se toarnă peste o
jumătate de linguriță de praf de rădăcină de valeriană. Mușețel – o jumătate
de linguriță. Există totuși pacienți care nu se simt bine cu principiul activ al valerianei, pentru care este mai indicat mușețelul. Consultați un specialist.

n Următoarele plante combinate, conform unor naturiști, stimulează funcționarea inimii. Sunt numite tonice cardiace.
l Păducel – patru părți.
l Flori de gălbenele – două părți.
l Gențiană – rădăcină pudră – o parte.
l Talpa gâștii – pudră de rădăcină – două părți
l Pudră de caiena – o parte
l Frunze de lăcrămioare – două părți.
n Modul tradițional de preparare: Se totalizează 12 părți. Fiecare parte corespunde la o jumătate linguriță pentru 250 ml de apă fierbinte, care se toarnă peste
amestecul de plante. Beți de-a lungul zilei, împărțit în trei doze mici. Plante „fortificante” pentru inimă *
* Plantele amintite aici sunt folosite în clinicile naturiste și în medicina tradițională iar dozele
sunt de asemenea tradiționale, însă acestea nu înlocuiesc îndrumarea medicală.vegetale presate la rece, ca uleiul de in
comestibil, ulei de sâmburi de struguri (care se pot procura de la magazinele naturiste).
Importanța exercițiilor fizice
Pentru a întări inima nimic nu
este mai important ca exercițiile fizice moderate, practicate în mod regulat. Totuși, bolnavii de boli cardiace trebuie
să urmeze indicațiile medicului. Exercițiul
cel mai indicat pentru inimă este mersul pe jos. În timpul mersului pe jos respirați profund. Cercetările arată că mersul pe jos este chiar mai bun decât alergarea. Terapia respiratorie
Terapia respiratorie, atât de simplă
dar neglijată, ajută la creșterea vitalității organismului și întărește mușchiul cardiac.
Ați observat cum respiră un nou
născut? Nu-i a șa că „burtica” , nu toracele se
mișcă odată cu intrarea și ieșirea aerului? Acum gândiți-vă cum respirați voi, cum respiră un adult! Ce diferență observați?
Noul născut dilată în principal „burtica”
în timp ce respiră. Adultul mișcă în general toracele, dar o face superficial. Obiceiurile fiziologice ale copilului ne dau o noțiune potrivită a standardului genetic și instinctiv 144 Manual practic de tratamente naturiste

al relațiilor dintre organismul uman și
mediu. Artificializarea sistemului nostru
de viață a adus nenumărate schimbări în acest standard, ceea ce, de multe ori, se dovedește foarte dăunător sănătății.
Trebuie să reînvățăm a respira corect, dacă
dorim să salvăm organismul de procesele degenerative care îl asediază, cum este cancerul. Aceasta este la dispoziția ta: de a reînvăța modul fiziologic de a respira. Pe lângă buna dispoziție și sănătate, capacitatea ta de rațiune va avea de asemenea de câștigat. Această măsură pro
sănătate este de o inestimabilă valoare și
nu costă nimic. Vezi cum se face terapia respiratorie:
Așază-te de câteva ori pe zi într-un
scaun confortabil, cu spatele drept. Respiră profund și regulat. Respirația corectă sau diafragmatică cere expansiunea abdomenului, după cum am văzut. Veți
simți ceva ca un balon care se umflă
înăuntrul stomacului. Eliberați mintea de preocupări.
Plimbă-te pe jos, pe o stradă liniștită
și cu mulți arbori, sau, de preferință, într-un parc, respirând corect.
Avantajul acestei terapii, cea mai
naturală dintre toate, este că nu are contraindicații. Poate fi aplicată practic în orice loc (de preferință unde există cea mai puțină poluare a aerului), în orice moment și în orice condiție. Întotdeauna face bine. Aceasta terapie poate fi una din micile atenții care lipsesc de cel mai mare succes tratamentele naturale.
Ceapa – previne infarctul
Se știe acum că ceapa este un excelent
preventiv al infarctului miocardic. Cercetătorii britanici au descoperit că ceapa are capacitatea de a dizolva cheagurile sanguine. Cercetătorii de la Universitatea Newcastle au cercetat o nouă terapie pe bază de ceapă, utilizabilă în combaterea trombozei coronariene. Experiențele realizate pe 22 de bolnavi, au dovedit că, puterea lor naturală anticoagulantă creștea sau descreștea în
raport direct cu cantitatea de ceapă pe
care ei o consumau.
Despre acest subiect transcriem în
continuare un articol publicat în „O Estado de São Paulo”: „O alimentație bogată în substanțe grase poate produce, printre alte inconveniente, coagularea sângelui în vase.
Acest proces este deosebit de periculos
când are loc în arterele care alimentează inima, adică cele coronariene, deoarece la întreruperea circulației sanguine țesutul cardiac degenerează, favorizând cadrul clinic pentru infarcte: ce se manifestă cu durere puternică în centrul toracelui, radiind către brațul stâng.
Coagularea sângelui are loc datorită
transformării ireversibile a fibrogenului în fibrină. Fibrogenul este dizolvat în sânge, în timp ce fibrina se evidențiază ca tramă reticulară în care se precipită celule de sânge, formând cheaguri. Sângele se apără de acest pericol cu diverse substanțe – plasmina, heparina, antitrombina etc. – folosite
pentru menținerea fluidității sângelui.
În lupta contra bolilor cardiovasculare
și infarctului, medicii încearcă să crească
aceste puteri de apărare ale sângelui și în special fibrinoliticele, distrugătoare de fibrină, care este inițiatorul cheagurilor.
Specialiștii britanici Agnon, Kendal,
Dewar și Newell au studiat dacă ceapa, ca parte integrantă a dietei, reușește să micșoreze efectul grăsimilor asupra activității fibrinolitice. Experimentând 145 Boli cardiovasculare – Inima, dureri

cu un grup de pacienți de 19 – 20 ani,
au constatat că activitatea fibrinolitică a
sângelui scade de la 42,1 unități, la 35,1 unități, la 3 ore și jumătate după ce au fost ingerate la masă 98 de grame de grăsimi.
Totuși, dacă la aceste 98 g de grăsimi
se adaugă 60 g ceapă, se observă că activitatea fibrinolitică crește până la 62,3 unități. Ceapa produce o creștere notabilă a activității fibrinolitice a sângelui. Prin urmare se deduce că ceapa conține o substanță rezistentă la căldură, capabilă de a preveni inconvenientele grăsimilor și de
n Consumați cu regularitate smochine, care conțin un principiu activ, cactina,
tonic pentru inimă.
n Lămâia: Faceți cura cu lămâi, așa cum am explicat deja.
n Mere: mâncați mere din abundență. Mâncați piure de măr cu miere.
n Măsline : grăsimea mononesaturată conținută în măsline este benefică
pentru inimă. Folosiți ulei de măsline în locul altor uleiuri. În jurul mării
Mediteraneene, unde dieta este bogată în ulei de măsline presat la rece,
bolile de inimă sunt mai rare.
n Lăptișor de matcă: pentru a întări inima folosiți 1-2 grame zilnic.
n Miere: Luați zilnic 1-2 linguri de miere înainte de culcare. Sugestii naturale
Măslina (Olea europea)
Este tradițional indicată pentru combaterea
afoniei, otitei, inflamațiilor gurii etc.
Mod de folosire:
În cazul otitei se recomandă să faceți comprese calde
cu ulei de măsline în regiunea urechii. Știați că
a crește activitatea fibrinolitică a sângelui,
ceea ce o face indicată contra cheagurilor
și infarctului.
Rezultă de aici că este convenabil ca
ceapa să apară cu mai mare frecvență pe
mesele noastre. Conform dieteticienilor
cea mai bună ceapă din lume este cea din Calábria, în particular din zona Tropea. Statisticile dovedesc că bolile cardiovasculare și infarctul sunt foarte rare în această regiune italiană. Este posibil ca acest lucru să se datoreze consumului de ceapă. ”146 Manual practic de tratamente naturiste

Infarctul miocardic poate fi definit
pe scurt ca moartea unei părți a inimii.
Când este atinsă o parte mai mare și mai importantă, gravitatea este mai mare. Ce este de fapt infarctul miocardic?
Înfundarea unei artere a inimii cu cheaguri
și/sau prin grăsime întrerupe fluxul sanguin. Rezultatul lipsei de oxigen este condamnarea la moarte a sectorului afectat. Infarctul poate fi grav, pe cale de a determina insuficiență cardiacă și deces.
În multe cazuri victima nu are, la
primele semne, cunoștință că suferă
un atac cardiac și pierde astfel un timp
prețios. Din acest moment în câteva ore poate surveni moartea.
Primele semnale ale unui posibil atac
de inimă trebuie să fie luate în considerare cât mai repede cu putință. Multe vieți s-au pierdut din cauza lipsei de informație pentru astfel de situații.
În unele cazuri infarctul love ște
violent, în mod inconfundabil, cu dureri insuportabile în piept, transpirații intense, neliniște, vomă și senzație de moarte iminentă.
Dar ultimele cercetări au demonstrat
că în multe cazuri ele pot veni „în liniște” .
Primele semne pot produce chiar și
o anumită confuzie la fel ca orice altă problemă, cum ar fi:
1. Durere în piept, care poate fi
ușoară. De obicei se ameliorează cu un repaus, ca și în cazul anginei. Uneori există doar o senzație de strângere, disconfort, presiune sau volum în piept,
care durează câteva minute și apoi revine.
Revenirea disconfortului sau durerii de obicei are loc mai puternic.
2. Disconfort sau durere în dinți, în
mandibulă, în braț (stângul, în general) sau în coaste.
3. Amețeală, transpirație, leșin,
greață, lipsă de aer, oboseală.
Mulți confundă atacul de inimă cu
o stare rea digestivă care implică arsuri la stomac. Pentru a ajuta la diferențierea
uneia de alta, răspunde la următoarele
întrebări:
a. Durerea sau disconfortul vin din
mijlocul pieptului?
b. Pleacă și revine?
c. Se mărește în intensitate?
d. Dacă faceți oarecare efort, durerea
se întețește, se diminuează când vă odihniți?
Dacă răspunsul este „da” la fiecare
din aceste întrebări, căutați imediat sfatul
medicului. Apelați la cineva să vă ducă la spital, sau chemați salvarea. Orice durere
Infarctul miocardic

în piept, sau mai mult decât atât, necesită
consult medical. Apelați, dacă este posibil,
la un centru specializat în cardiologie.
Mai comun dimineața
Cu toate că poate avea loc în oricare
timp al zilei, infarctul miocardic este mai comun dimineața, între orele 5 și 8. În acest timp corpul începe să se pregătească
pentru trezire. Au loc apoi fenomene cum
ar fi mărirea frecvenței cardiace, creșterea tensiunii arteriale și creșterea agregării trombocitelor. Riscul de infarct este deci mai mare. Din acest motiv este recomandabil ca persoanele predispuse la boli cardiace să facă exerciții fizice după amiaza și totdeauna sub îndrumarea medicului.
Cum prevenim?
Infarctul miocardic este punctul final
al unei lungi traiectorii de agresiune a sănătății. Alimentația greșită, fumatul, alcoolul, diabetul, stresul, sunt marii
răufăcători ai bolilor cardiocirculatorii
legate de ateroscleroză, care astăzi ucid mai mult ca niciodată – sunt campionii
mortalității. Atacul cerebral face parte din
aceeași „bandă” ucigătoare.
Referitor la acest subiect autoritățile
sunt de acord că schimbarea stilului de viață și examenele de periodice sunt unicele mijloace sigure de prevenire.
Se prezintă acest subiect și la titlurile
ateroscleroză, boli de inimă și A VC (accident
vascular cerebral ). În aceste capitole găsiți
tratamente pentru convalescență, diete etc.
Vitamina E ca prevenire
Cercetătorii recomandă folosirea
zilnică a 200 – 400 U.I. vitamina E pentru prevenirea infarctului cardiac. Un studiu de la Universitatea din Cambridge asupra
antioxidanților pentru inimă arată că
persoanele care au deja boli de inimă și care primesc zilnic 400-800 U.I vitamina E timp de 18 luni prezintă o diminuare de 77% a riscului atacului cardiac nonfatal. Individualizarea dozajului trebuie să fie făcută printr-un program profesional specializat.
Mai multe informații asupra acestui
subiect găsiți la ateroscleroză.
148 Manual practic de tratamente naturiste

„Tensiune mare? Deja m-am obișnuit cu aceasta. ” Pentru mulți medici, este
vorba despre o boală nevindecabilă, totuși controlabilă. Naturiștii nu au îndoială că
hipertensiunea este unul din multele tributuri pe care omul le plătește modului său de a trăi nesănătos. Afirmă că în multe cazuri este posibilă chiar vindecarea.
Ce este
hipertensiunea arterială?
Este o creștere anormală a tensiunii
arteriale, sau „tensiune mare” . Este cunoscut
faptul ca o tensiune crescută care persistă este un factor de risc pentru bolnavii
de inimă. Sângele care circulă cu forță
exagerată prin vene, provoacă leziuni în peretele sensibil al acestora și favorizează acumularea de grăsimi și cheaguri cu inevitabilă distrugere de artere și vene, proces pe care-l numim ateroscleroză.
Hipertensiunea arterială poate fi
simptom al unei alte boli, vorbind a șa cum
vom vedea în continuare, de a șa numita
hipertensiune arterială secundară.
Există persoane în special predispuse la
hipertensiune, cum ar fi rasa neagră, care pare să aibă o anumită tendință genetică. Mai important
decât cauza genetică este totuși stilul de viață.
Alimentația eronată, folosirea exagerată de sare, cafea, zahăr și grăsimi, stresul, viața sedentară, tutunul, pilula anticoncepțională și obezitatea sunt factori care contribuie la apariția hipertensiunii sau o agravează. Anumite tulburări renale și hormonale de asemenea duc la această boală. În Brazilia, conform datelor
Ministerului Sănătății, circa 15% din populația adultă este hipertensivă. Aceasta vrea să spună că există circa 12.000.000 de brazilieni cu un anumit grad de
hipertensiune.
Semnale și complicații
Unele din principalele semnale
ale hipertensiunii sunt: dureri în ceafă,
care apar mai frecvent dimineața, când pacientul se trezește și care dispare de-a
lungul zilei; amețeală, palpitații, senzație
de oboseală, dificultate respiratorie, senzație de leșin și insomnie. Alte semnale care trebuie să ne alerteze sunt: sângerare nazală, hematuria (sânge în urină), estomparea vederii datorită lezării retinei.
Complicațiile hipertensiunii netratate
pot fi grave. Se includ complicații aterosclerotice și leziunile în diferite organe ajungându-se la: cardiomegalie (mărirea inimii), insuficiență cardiacă Hipertensiunea arterială

congestivă (ICC), retinopatie (boală a
retinei), accident vascular cerebral și
insuficiență renală.
Recomandăm verificarea regulată a
tensiunii, chiar dacă nu există semnale
de anormalitate. Tensiunea normală
este în jur de 120/80 mmHg (12 cu 8). Există totuși persoane care în mod normal prezintă tensiune mai mică, cum ar fi 110/70 mmHg (11 cu 7). Valori ca: 130/90 mmHg, pot să nu reprezinte o problemă pentru persoanele mai vârstnice, totuși indică o tensiune
mărită pentru tineri. Medicul trebuie
să interpreteze semnificația variațiilor individuale.
Hipertensiunea arterială
primară
În marea majoritate a cazurilor (unii
estimează la 90%) hipertensiunea este
prezentă, dar nu este posibil, conform unor experți, a stabili motivul. Este
numită hipertensiune primară, esențială
sau idiopatică. Cercetătorii naturiști indică cu tărie stilul de viață ca marele responsabil pentru creșterea anormală a tensiunii. În primul rând se fac referiri la abuzurile alimentare, ca excesul de grăsimi, sare, cafea, calorii etc. Tutunul, alcoolul, pilula anticoncepțională și
drogurile își au contribuția lor ucigătoare.
Obezitatea, strâns legată de nutriție, este factor agravant. Stresul emoțional și tensiunea marilor aglomerări urbane pot determina sau agrava această boală.
Chiar și când se evită factorii de risc ai
stilului de viață, mulți, din nefericire vor fi afectați datorită eredității, după cum afirmă unii naturiști. Evident, persoanele cu predispoziție ereditară sau rasială vor dezvolta mai ușor hipertensiune dacă nu
se îngrijesc.
Hipertensiunea secundară
În majoritatea cazurilor de hiper-
tensiune secundară trebuie să fie o problemă
la funcționarea renală și/sau hormonală. Hipertensiunea renală este cauzată de
tulburarea filtrării renale a sodiului și a
fluidelor, cu consecința creșterii volumului plasmei. Poate, de asemenea, fi provocată de tulburări în eliberarea substanțelor vaso-active de către rinichi (substanțe care acționează asupra vaselor), rezultând în creșterea vasoconstricției.
Boli ca sindromul lui Cushing,
feocromocitomul, acromegalia și hipercalcemia hiperparatiroidismului pot duce la hipertensiune.
150 Manual practic de tratamente naturiste

Alimentație
Dieta terapeutică naturală n Conservele, brânzeturile, produsele afumate sau în saramură trebuie să
fie îndepărtate. Mare atenție la biscuiți, pastele făinoase, produsele lactate,
măslinele sărate, produsele de panificație și alte produse ce conțin multă
sare. Chiar dulciurile și conservele dulci sunt contraindicate. Sarea, în cazuri grave, trebuie înlăturată. În cazuri controlate, trebuie să se utilizeze foarte
puțină sare. Dieta normală trebuie să constea din fructe, zarzavaturi și alte
alimente naturale. Nu trebuie să se folosească nimic prăjit, nici băuturi răcoritoare, nici grăsimi etc.
Naturiștii recomandă o dezintoxicare, care în linii generale poate fi orientată după următorul program:
n Timp de zece zile se poate urma meniul următor:
l Micul dejun și/sau cină: doar pere (para este cel mai bun fruct pentru
hipertensiune). Dacă nu sunt pere se poate consuma pepene roșu (care este
diuretic, dar de asemenea indicat și contra hipertensiunii; dar nu trebuie
combinat cu alt aliment), papaia, pepene galben sau struguri. Nu combinați fructele!
l Prânzul: salată crudă, conținând usturoi și cereale germinate (bine spălate
în prealabil), orez integral fiert, cu morcov, dovlecel, păstăi de fasole, și/
sau alte vegetale. Puțină linte. Tofu. Dacă colesterolul nu este prea mare se
poate folosi ou de casă fiert.
În celelalte zile, înlocuiți o masă (micul dejun) cu pere sau pepene roșu,
exclusiv, iar la cină se pot servi fructe, lapte acru degresat, semințe de floarea soarelui și câteva migdale. Atenție: sare cât de puțină. În multe cazuri
persoanele folosesc sare în exces, închipuindu-și că folosesc doză normală!
În cazuri grave, sarea probabil, va trebui înlăturată definitiv.
Femeile gravide, copiii, persoanele slăbite și bolnavii acuți trebuie să urmeze
îndrumare specializată. În cazul hipertensiunii arteriale, întotdeauna când se recomandă doar
un singur fruct la o masă, este recomandat
a se folosi perele. Între mese este bine a folosi apă cu lămâie (fără zahăr).
l Mici gustări: Dacă există senzație
de foame se pot folosi fructe, apă de
cocos, apă cu lămâie.
151 Boli cardiovasculare – Hipertensiunea arterială

Sugestii naturaleConsultați medicul specialist și urmați recomandările acestuia.
n Brusturele, Coada calului – Se pot combina și să se facă un decoct. Se fierbe
o lingură de amestec de plante mărunțite în 300 ml de apă. Se bea de-a
lungul zilei, cu mult înainte de masă.
n Rozmarinul – Folosit contra durerilor de cap
de origine nervoasă, este de asemenea util
și în caz de hipertensiune. Faceți infuzie de
frunze și flori și beți una-două cești de ceai pe zi. Turnați 300 ml apă fierbinte peste o lingură
de plantă mărunțită.
n Păducelul – Ajută la controlarea hipertensiunii
ce are legătură cu probleme emoționale (foarte comune în ziua de azi), dar nu este indicat în
hipertensiunea renală, deoarece micșorează fluxul plasmatic în rinichi. Doza tradițională
este de 120-360 mg pe zi.
n Valeriană – Hipertensiunea ce este legată de tensiuni nervoase răspunde bine la
ceai de valeriană, care poate fi combinat cu mușețel și coada calului. Valeriana este capabilă de a exercita un puternic efect relaxant asupra sistemului nervos parasimpatic. Se poate face infuzie și se bea doar o ceașcă pe zi, cu înghițituri rare,
de-a lungul întregii zile. Dozajul este următorul: o ceașcă de apă fierbinte peste
o jumătate de linguriță de rădăcină de valeriană măcinată. Mușețel o linguriță și
coada calului o lingură. Unii pacienți nu se simt bine cu ceai de valeriană, fiindcă le provoacă tahicardie și agitație. Urmați în toate cazurile indicațiile medicului.
Unele plante pot neutraliza efectele medicamentelor prescrise contra
hipertensiunii, ca beta-blocantele și diureticele; între ele fiind lemnul dulce. De aceea discutați cu medicul specialist înainte de a adopta un tratament.Plante
n Usturoiul – Se recomandă apă de usturoi (macerați trei căței de usturoi în
300 ml apă și lăsați în repaus câteva ore; beți două-trei cești pe zi). Capsulele
de ulei de usturoi sunt de asemenea indicate.
n Castravetele – Optim regularizator al hipertensiunii. Beți suc de castravete.
Se bate în blender și apoi se strecoară. Un pahar odată. Se poate înlocui o masă cu acest suc sau se poate bea între mese.
152 Manual practic de tratamente naturiste

Alte procedee
Cataplasma de argilă și, cu excepția
fazelor acute, băile de aburi cu eucalipt,
sunt recomandate, dar sub supravegherea unui specialist (vezi modul de procedură
în capitolul 13).
Sunt recomandate de asemenea
băi de șezut cu apă rece, și mersul în
apă rece câteva minute. Cura de slăbire (în caz de obezitate) și combaterea stresului, nervozității și anxietății sunt de importanță vitală. Terapia respiratorie și mersul pe jos ajută la revitalizarea
organismului.
A respira profund și regulat face
tensiunea să se diminueze rapid.
Clorela (algă marină), în doza indicată
de producător.Terapia respiratorie
Considerând de mare importanță
liberul aport de oxigen la celule, terapia
respiratorie, atât de simplă dar neglijată, ajută la creșterea vitalității organismului,
fiind utilă în tratamentul (și prevenirea)
hipertensiunii arteriale.
Este la îndemâna oricui de a reînvăța
modul fiziologic de a respira. Vezi cum se face terapia respiratorie:
Așează-te, de câteva ori pe zi, într-un
scaun confortabil. Cu spatele drept, respirați profund și regulat. Respirația corectă sau
diafragmatică solicită mărirea abdomenului.
Simțiți ceva ca un balon care se umflă în abdomen. Eliberați mintea de preocupări.
Faceți plimbări pe jos pe o stradă
liniștită cu mulți arbori, sau de preferință, într-un parc, respirând corect.
153 Boli cardiovasculare – Hipertensiunea arterială

Ce este ateroscleroza?
În cazul aterosclerozei, vasele
sanguine, care duc nutrienții în corp,
vor rămâne, cu trecerea timpului, obstrucționate de depuneri de particule
de grăsime și alte elemente solide, cum ar
fi calciu, celule musculare în degenerare, țesuturi fibroase și cheaguri. Această „astupare” diminuează cantitatea de oxigen pe care anumite sectoare ale corpului ar trebui să o primească pentru funcționarea lor normală.
Prin urmare, vasele sufăr o îngustare
determinată de depunerile amintite, care formează o denivelare sau plăci în interiorul lor. Aceste plăci se numesc plăci de aterom.
Persoanele care prezintă nivelul
ridicat de colesterol circulant sunt predispuse la ateroscleroză. Modul de viață modern, care constă în obiceiul de a fuma, alimentație de calitate proastă și
stresul emoțional, este marele cauzator de
ateroscleroză.
Excesul de grăsime în alimentație, în
special grăsimea animală (care conține colesterol și grăsime saturată), excesul de sare, tutunul, obezitatea, hipertensiunea Ateroscleroza este considerată în zille noastre una dintre bolile cele mai
ucigătoare. Cercetătorii în medicină naturistă consideră bolile aterosclerotice
ale aparatului circulator, unele dintre cele mai scumpe tributuri plătite de omul
modern pentru obiceiurile sale.
arterială, stresul și lipsa de exerciții fizice sunt câțiva dintre așa numiții „factori
de risc pentru bolile aterosclerotice
ale vaselor” , deoarece se leagă intim cu angina pectorală, infarctul miocardic și alte accidente vasculare ca hemoragia cerebrală. Viața modernă, cu obiceiurile ei nocive sănătății este în mare parte responsabilă de dezvoltarea acestor boli
atât de comune și grave.
Factori de risc
Trebuie acordată o atenție specială, când:
1. Colesterolul și/sau trigliceridele
din sânge ating cote ridicate
2. Presiunea arterială este mare
3. Pacientul a suferit deja un infarct
sau accident vascular cerebral
4. Este prezentă angina pectorală
5. Există obezitate
6. Pacientul are diabet zaharat Ateroscleroza

7. Pacientul fumează
8. Pacientul folosește multă cafea
9. Pacienta folosește pilula anticon-
cepțională
10. Consumul de sare este ridicat
11. Consumul de grăsime, în special
grăsimea saturată, este mare
12. Pacientul este de sex masculin
13. Există cazuri în familie
14. Modul de viață este sedentar
15. Personalitatea este de tipul A,
sau agitată, neliniștită, agresivă și
tensionată
Prevenire
Cum ateroscleroza este recunoscută
ca una din cele mai mari probleme de
sănătate a omului modern se impune o atenție specială măsurilor de prevenire.
Considerăm că subiectul acesta ar trebui
studiat chiar din școală. Copiii trebuie să fie învățați printre alte lucruri, să renunțe la vicii, să practice cu rigurozitate exerciții fizice și să adopte o dietă sănătoasă.
Pentru adulți este important a stabili
măsuri cu caracter educativ și profilactic, care includ campanii antitabacice,
reeducarea alimentară, controlul obezitții,
hipertensiunii și diabetului și examene medicale preventive.
Din nefericire majoritatea persoanelor
nu cunosc sau nu acordă atenția necesară acestui subiect. De aceea ateroscleroza este astăzi adevărata tragedie de talie mondială. Dacă ne ocupăm de schimbarea
obiceiurilor și de a adopta un stil de de viață sănătos este posibil a evita
ateroscleroza.
Simptome
Ateroscleroza este o boală perfidă,
deoarece nu-și face simțită evoluția. Pe
nesimțite poate avea loc o distrugere progresivă a vaselor. Primul „simptom”
poate fi în unele cazuri accidentul vascular
cerebraal sau infarctul fulminant. Din aceste motive este fundamental a o preveni.
În cazuri mai „fericite” ateroscleroza
dă aviz prin mijlocul anginei pectorale, care este îngustarea vaselor inimii, cu consecința diminuării fluxului de oxigen.
La fel se poate întâmpla în mușchii
picioarelor instalându-se claudicație
intermitentă . La creier micșorarea
fluxului de sânge poate provoca amețeli
și paralizii u șoare care trec în aproximativ
o zi, caracterizând atacul ischemic
tranzitoriu.
155 Boli cardiovasculare – Ateroscleroza

Tratament
AlimentațiaTratamentul convențional poate fi util în cazuri mai ușoare, în care se poate
trece de un risc iminent. Dar se știe că posibilitatea de vindecare este mică sau chiar
inexistentă. Ateroscleroza este considerată controlabilă, totuși ireversibilă.
Medicina naturistă prezintă cele mai bune perspective în tratamentul
aterosclerozei, cu toate că nu poate acționa în manifestări acute sau infarcte.
Naturistul evidențiază mult prevenirea. Chiar și după ce s-a instalat boala este
primordial a corecta obiceiurile greșite. Se recomandă alimentație corectă, mersul pe
jos, atitudine mentală senină, abandonarea tutunului, adică tot ceea ce s-a recomandat
ca prevenire. La acestea însă, trebuie a se adăuga dezintoxicarea profundă și folosirea anumitor mijloace naturale simple în combaterea colesterolului și chiar a aterosclerozei, după cum vom vedea în continuare: morcov, lămâie, vânătă etc.
Evitați cărnurile în special cele grase. Evitați grăsimile solide, ca untul, margarina.
Atenție la consumul de alimente prăjite, uleiul în exces, brânzeturile grase, ouăle în exces, dulciuri, sare în exces (aici se includ conservele și produsele în saramură). Evitați de asemenea aluaturile, zahărul, dulciurile. Utilizați din abundență alimente bogate în fibră ca cereale integrale, fructe și vegetale proaspete.
Dieta terapeutică naturală
La fiecare două sau trei luni se recomandă un program de dezintoxicare, după
cum urmează. Nu vă schimbați radical alimentația fără îndrumare medicală.
n Prima și a doua zi: Folosiți numai fructe din trei în trei ore. Se recomandă
merele. În caz de hipertensiune folosiți pere. Mențineți repaus relativ. Urmați
îndrumarea medicală.
n A treia și a patra zi: Cu o jumătate de oră înainte de prima masă se va bea băutura alcalinizantă. (Vezi modul de preparare la pg. 126). La micul dejun: mere, piersici, smochine cu iaurt natural dietetic și pâine integrală prăjită. La masa de prânz: piure de cartof sau dovlecel (fără unt, margarină sau ulei) cu salate crude de morcov, ceapă și legume, ca brocoli, vinete, conopidă. Seara: suc de pepene galben cu mere (natural, fără adaus de miere sau zahăr). Folosiți usturoi în caz de hipertensiune.
n A cincea și a șasea zi : La micul dejun: fulgi de cereale integrale cu semințe
de floarea soarelui, migdale și fructe. La prânz: orez integral, fasole, vegetale
fierte ca brocoli, păstăi de fasole, ceapă și morcov și salate crude. La cină:
pepene roș u (dacă preferați folosiți pepene galben sau struguri). 156 Manual practic de tratamente naturiste

n A șaptea zi. Mâncați în această zi doar mere (cine are probleme de constipație
poate combina mere cu papaia). Mâncați din trei în trei ore. Cine nu are
probleme de hiperacciditate poate face o masă de ananas și alta de prune.
Cine suferă de hipertensiune poate folosi pere. Mențineți repaus relativ.
În luna în care nu se face „săptămâna de dezintoxicare” faceți cura de lămâi, dacă
nu sunt contraindicații. Lămâile se diluează în apă și se bea în cursul unei zile.
Cu cât pacientul este mai inactiv, cu atât mai puțin calorică trebuie să fie
alimentația. Multe mese vor putea fi substituite cu fructe în exclusivitate sau sucuri
de fructe.
În afară de săptămâna de dezintoxicare lunară, înlocuiți cel puțin o masă cu
mere. Cu o jumătate de oră înainte de prima masă (sau în loc de aceasta) este recomandat sucul de vinete sau băutura alcalinizantă. Înainte de prânz folosiți întotdeauna câțiva morcovi cruzi. Folosirea din abundență de ceapă, usturoi și vinete este de asemenea recomandată.
n Diferite plante: Sunt recomandate plantele depurative, „restauratoare ale
metabolismului”: păpădia, pătlagina, anghinara, coada șoricelului etc.
Se pot combina sau nu, pentru ceaiuri care să se bea de 3-4 ori pe zi (cu
lămâie). Naturiștii le recomandă pentru prevenirea și tratarea aterosclerozei și bolilor înrudite cu acestea. Dozajul uzual indicat: o lingură de plantă sau
combinație de plante la 300 ml de apă. Fierbeți și strecurați.
n Pentru a întări vasele și a îmbunătăți circulația se poate folosi o combinație
de coada calului, flori de tei, rădăcină de păpădie, sub formă de decoct. Se beau 3 cești pe zi. O lingură de combinație de plante la 300 ml de apă.
Fierbeți și strecurați.
n Extract de păducel: Să se folosească contra arterosclerozei, extractul de
păducel (Crataegus oxycantha ) și de Cactus grandiflorus în doze de 20 de
picături în o jumătate de pahar cu apă, de trei ori pe zi, timp de câteva luni. Planteziua 1 ziua 2 ziua 3 ziua 4 ziua 5 ziua 6 ziua 7 ziua 8
1
lămâie2
lămâi3
lămâi4
lămâi5
lămâi6
lămâi 7
lămâi8
lămâi
ziua 9 ziua 10 ziua 11 ziua 12 ziua 13 ziua 14 ziua 15
7
lămâi6
lămâi5
lămâi4
lămâi3
lămâi2
lămâi1
lămâie157 Boli cardiovasculare – Ateroscleroza

Ceapa (Allium cepa )
Este indicată în combaterea
tendinței de formare a trombusurilor.
Mod de folosire:
Adăugați ceapă din bel șug
în alimentație.Știați că
Alimente care previn
l Anghinara – Folosiți anghinara ca
aliment și beți ceai de frunze de
anghinară.
l Usturoiul – Folosiți usturoiul crud în
salate și uleiul de usturoi disponibil în capsule.
l Ceapa – Consumați ceapă în mod
liber (crudă sau fiartă, niciodată prăjită).
l Spanacul – Folosiți spanacul din
belșug.
l Vânăta – Consumați vinete, dar nu
sub formă prăjită. Beți suc diluat de vinete, pe stomacul gol.
l Morcovul – mâncați în fiecare zi 2-3
morcovi cruzi înainte de masa de prânz.
l Ananasul – Mâncați câteva zile
pe lună doar ananas sau înlocuiți unele mese cu acest fruct. Aceasta
doar dacă nu aveți hiperacciditate gastrică. l Prunele – Includeți în alimentație
prune proaspete din abundență.
l Merele – Folosiți mere în fiecare
zi.
l Mandarine – Sporadic faceți mese
exclusive de mandarine.
l Struguri – Folosiți uleiul de sâmburi
de struguri în loc de uleiul de soia,
dar cu moderație. Se poate obține
de la magazinele naturiste.
Alte proceduri
Frecții cu prosopul umezit în apă
rece și apoi cu prosop uscat ajută la
îmbunătățirea circulației și tonifierea nervilor.
Băile vitale și aplicațiile regulate de
argilă pe abdomen sunt de asemenea
indicate. (Vezi capitolele 12 și 13).
Nu faceți băi foarte calde. Nu faceți
niciodată băi alternante la picioare.
158 Manual practic de tratamente naturiste

La 65 de ani domnul Joaquim, un om din clasa de mijloc, se lăuda cu
sănătatea lui bună: „Niciodată nu a trebuit să merg la medic” – obișnuia
el să spună bine dispus. „Mănânc de toate, fumez și chiar beau puțin și nu simt nimic. Nu știu ce e durerea de cap… ”
Cu siguranță și voi cunoașteți persoane de felul acesta, care par a fi mai
mult de fier decât de carne și oase. Sunt persoane privilegiate de geneti –
că, cu constituție probabil mai puternică decât majoritatea. Din nefericire mulți abuzează de acest avantaj. Își distrug sănătatea lor privilegiată,
care, mai devreme sau mai târziu plăte ște un scump tribut. Așa s-a întâm –
plat cu bine dispusul „domn Joaquim”.
Într-o după amiază foarte călduroasă, cineva l-a găsit căzut în baie.
L-a dus în grabă la spital, sperând că va putea fi salvat. Medicii au expli –
cat că este vorba despre un accident vascular cerebral. Omul care înainte era puternic și bucuros a rămas complet paralizat, deplasându-se cu un scaun cu rotile, dependent de un însoțitor. Nici măcar nu putea să vor –
bească. Aceasta nu trebuia să se întâmple dacă Joaquim s-ar fi îngrijit puțin mai mult de sănătatea sa, consumând mai puțină grăsime, fără să fumeze, fără să bea, verificându-și periodic starea de sănătate. Bine fă –
cut, cum era, ar fi putut ajunge la o vârstă avansată, poate 90 sau 100 de ani, bucurându-se de o sănătate de invidiat! Popoare cum ar fi hunzii, care ating cu ușurință această vârstă, cu exuberanță fizică admirabilă, au obiceiuri dietetice și un mod de viață sănătos. Bolile noastre degenerative sunt urmări ale stilului nostru de viață.
Accidentul vascular cerebral (A VC) sau accidentul vascular encefalic
(A VE) numit și apoplexie, congestie cerebrală înseamnă, compromiterea
irigării sanguine a creierului, uneori gravă, care poate cauza moarte in –
stantanee sau diferite sechele cum ar fi paralizia, mai mult sau mai puțin
extinsă. Accident vascular cerebral

Ce se întâmplă în cazul
accidentului vascular
cerebral?
În AVC are loc blocaj arterial sau
hemoragie, care duce la pierderea subită
a cunoștinței și compromiterea unei părți a creierului. Această compromitere
(distrugere) poate, în cazuri mai grave,
să reprezinte degenerarea, slăbirea și moartea unei părți a creierului. Totuși, în accidentele mai puțin compromițătoare, este posibilă recuperarea funcțiilor cerebrale. Mărimea și localizarea suprafeței afectate, care nu mai este irigată în mod normal, va determina gravitatea
atacului. Și, pentru că vorbim de irigare,
trebuie să subliniem că, dacă obstrucția e importantă, totală sau aproape totală, pericolul este mai mare. Chiar pericolul de hemoragie este, în acest caz, iminent. Dacă există doar obstrucție parțială, atacul este ca o alarmă a organismului, care încearcă să atragă atenția la riscul
apariției unei obstrucții mai grave.
În funcție de regiunea afectată a
creierului, pot fi afectate diferite funcții.
De exemplu, dacă accidentul are loc în nucleele cerebrale care comandă mișcările brațului stâng, sau ale piciorului drept, aceste membre vor putea fi paralizate.
Uneori leziunea are loc la nucleul de
comandă al vederii, putând avea loc orbirea; în nucleul de comandă al auzului, putând cauza pierderea auzului etc.
Dacă comenzile rațiunii și memorării
sunt afectate, pacientul poate suferi compromitere mentală, mai mult sau mai puțin serioasă, cum ar fi alienarea mentală
și pierderea memoriei. Când compromiterea este mică,
atingând vase mici, speranțele de vindecare
sunt mai mari. În majoritatea cazurilor recuperarea este aproape completă, dacă
nu chiar completă. Totuși, chiar micile
accidente cerebrale vasculare sau avertizările de accident vascular trebuie să ne alerteze față de noi accidente mai grave.
Cauze organice
Hipertensiunea arterială, modificarea
grăsimilor și a vâscozității sângelui și ateroscleroza sunt tulburări în mod frecvent legate între ele, care pot duce la
accidente vasculare în diverse părți ale
corpului (inimă, creier sau alte organe).
Bolile cele mai ucigătoare ale secolului
sunt în legătură cu aparatul circulator. Acestea sunt bolile cardiace și cele provocate de ateroscleroză. Vasele sanguine care hrănesc creierul, vor ajunge în trecerea timpului „obstrucționate” prin depunerea
de particule de grăsimi și alte elemente
solide, cum ar fi calciu și cheaguri. Această „astupare” diminuează cantitatea de oxigen pe care creierul trebuie să o primească pentru funcționarea sa normală.
Excesul de grăsime în alimentație,
în special grăsime animală, (care conține colesterol și acizi grași saturați), excesul de
sare, fumatul, obezitatea, hipertensiunea
arterială, stresul și lipsa de exerciții fizice, sunt câteva din așa numiții „factori de risc pentru bolile aterosclerotice ale vaselor” , deoarece se găsesc strâns legate de angina pectorală și infarctul miocardic și alte accidente vasculare, cum ar fi accidentul vascular cerebral.
Viața modernă, cu obiceiurile
ei dăunătoare sănătății, favorizează dezvoltarea acestor boli grave. 160 Manual practic de tratamente naturiste

Factori de risc
În cazul în care colesterolul și/sau
trigliceridele din sânge sunt mari sau
tensiunea arterială este ridicată, avem deja un semnal de alarmă pentru un eventual
pericol. Este nevoie de atenție.
Cine a suferit deja un prim accident
vascular cerebral, obezii, diabeticii,
fumătorii, cei care consumă multă sare și grăsimi, persoanele care folosesc anticoncepționale, persoanele care au în familie cazuri de accident vascular cerebral, se încadrează în grupurile de
risc. Bătrânii și persoanele de vârstă
mijlocie au un mai mare risc decât tinerii (foarte rar se întâmplă ca tinerii să sufere un accident vascular cerebral).
Anticoncepționalele și
riscul AVC
Femeile care folosesc anticoncep-
ționale orale au un risc de 3 până la 9
ori mai mare pentru accident vascular cerebral tromboembolic și de 2 ori
mai mare pentru accident cerebral hemoragic. Estrogenul (hormonul folosit
în medicamentul anticonceopțional) duce la sinteza diferitelor proteine din ficat, între care angiotensinogenul, substratul reninc, foarte probabil
corelat cu creșterea tensiunii arteriale.
Și creșterea tensiunii arteriale reprezintă un factor de risc pentru accidentele vasculare.
Simptome
Atacul acut se manifestă în general
fără avizare, în mod subit, cu pierderea simțurilor și paralizia unei părți a corpului. Fața poate fi congestionată, înroșită,
iar respirația dificilă. Uneori AVC-urile
sunt anunțate prin dureri puternice de cap, țiuit în urechi și grețuri. Când nu există pierderea simțurilor, poate exista dificultate de vorbire, congestionarea feței, exoftalmie (ochi bulbucați), deformarea gurii, senzație de pierdere a controlului a unei părți a corpului (paralizie).
Trebuie să se apeleze imediat la un
ajutor medical și să se aplice primele intervenții, după cum urmează:
Primul ajutor în caz de A VC
1. În așteptarea unui medic, dacă victima nu poate fi transportată la un spital
apropiat, evitați îmbulzeala în jurul lui și agitația; așezați-l într-o poziție
confortabilă, înclinat, cu capul puțin mai sus decât picioarele.
2. Desfaceți-i hainele. Mențineți-l pe cât posibil nemișcat și liniștit.
3. Observați dacă există în gură vreun obiect care să prezinte un risc de
sufocare (proteză sau alimente). Îndepărtați-le.
4. În caz de vomă, aplecați-i cu atenție capul într-o parte, pentru a evita ca
lichidele sau resturile să fie aspirate spre plămâni. 161 Boli cardiovasculare – Accident vascular cerebral

Îngrijiri medicale
De multe ori pacientul intră în comă
(stare de inconștiență din care nu poate
fi trezit). Sub observarea monitorizată a simțurilor vitale sunt făcute examene
pentru a stabili localizarea și extinderea
leziunii. În cazul în care accidentul este cauzat de un cheag, vor fi administrate anticoagulante.
Îngrijiri în convalescență
Subliniem câteva posibilități:
1. Există pacienți care suferă paralizie
generală și se recuperează complet
(plasticitate neuronală).
2. Există alți pacienți care suferă
paralizie generală, și nu prezintă recuperare demnă de notat. 3. Sunt pacienți care suferă paralizie
parțială și se recuperează complet sau aproape complet.
4. De asemenea, alți pacienți prezintă
paralizie parțială și nu se recuperează în mod satisfăcător.
Pentru a crește șansele de recuperare
îngrijirile fizioterapeutice sunt foarte
importante: folosirea mușchilor și articulațiilor în de acord cu criteriile
profe-sionale aplicate în clinici de
reabilitare. Tratamentele naturale au dat bune rezultate în recuperarea pacienților cu paralizii și alte simtome de apoplexie.
Care trebuie să fie dieta
preventivă (indicată de asemenea și în convalescență)
Evitați carnea, în special
cea grasă. Îndepărtați
grăsimile solide, cum ar fi: untul de cocos, grăsimea
vegetală, untura, untul și
margarina. O atenție deosebită trebuie avută și în privința folosirii prăjelilor, uleiului, brânzeturilor, ouălor, dulciurilor, glucozei, excesului de sare (conservele și produsele în saramură).
Folosiți din abundență
alimente bogate în fibră, cum ar fi: cereale integrale, fructe și zarzavaturi proaspete.
162 Manual practic de tratamente naturiste

Dieta terapeutică naturală
(utilizată pentru prevenire și recuperare) *
La fiecare două sau trei luni se recomandă programul de o săptămână de
dezintoxicare, după cum urmează:
n Prima și a doua zi: Consumați numai fructe la fiecare trei ore. Se recomandă
mere. Dacă aveți hipertensiune, folosiți pere. Păstrați un repaus relativ.
n A treia și a patra zi: Cu o jumătate de oră înainte de prima masă beți băutură alcalină (vezi modul de preparare la pagina 126). La micul dejun puteți
folosi fructe ca: mere, piersici, smochine, papaia, cu iaurt natural degresat
și pâine prăjită sau biscuiți de orez integral. La masa de prânz: piure de cartofi sau de dovlecel (fără unt, margarină sau ulei), cu salate crude de
ceapă, morcov și legume cum ar fi: conopidă, brocoli sau vinete. La cină
beți suc de fructe: pepene galben sau papaia cu mere, fără a fi îndulcit. Folosiți de asemenea usturoi în caz de hipertensiune.
n A cincea și a șasea zi. Dimineața: Fulgi de cereale integrale cu semințe de floarea soarelui și migdale, precum și alte fructe mărunțite. La masa de
prânz mâncați orez integral, fasole, vegetale fierte, ca: brocoli, păstăi, ceapă,
morcov, și salate crude. La cină: pepene roșu. Dacă preferați, folosiți pepene galben sau struguri.
n A șaptea zi: Mâncați toată ziua numai mere. Cine suferă de constipație, poate combina mere cu papaia. Cine are hipertensiune poate folosi pere.
Mâncați cu un interval de 3 ore între mese. Cine nu are aciditate, poate
servi și o masă de ananas și alta de prune. Păstrați un repaus relativ.
În luna în care nu se face „săptămâna de dezintoxicare” urmați cura de
lămâie diluată în apă, dacă nu există o contraindicație.
ziua 1 ziua 2 ziua 3 ziua 4 ziua 5 ziua 6 ziua 7 ziua 8 ziua 9 ziua 10 ziua 11
n Când pacientul este mai puțin activ, alimentația trebuie să fie mai puțin calorică.
Multe mese vor putea fi înlocuite în exclusivitate cu fructe. Sporadic, în loc de
prima masă, se poate folosi suc de vinete sau băutură alcalină (vezi modul de
preparare la pg. 126). 1
lămâie2
lămâi3
lămâi4
lămâi5
lămâi6
lămâi 5
lămâi4
lămâi3
lămâi2
lămâi1
lămâie
* Aceste sugestii dietetice sunt în armonie cu propunerile clinicilor naturiste.
Pentru individualizarea dietei va fi necesară o îndrumare profesională. 163 Boli cardiovasculare – Accident vascular cerebral

Plantele depurative sunt în special recomandate de manualele de medicină.
Ca depurative, „curățitoare ale metabolismului” , se recomandă: păpădia, pătlagina,
coada șoricelului. Se pot combina între ele și se beau 2-3 cești de ceai pe zi, cu lămâie.
Naturiștii recomandă acest tratament pentru a preveni și trata ateroscleroza,
ceaiul fiind de asemenea util și în convalescența accidentelor vasculare cerebrale.
Dozaj tradițional: o lingură de plante la 300 ml de apă. Fierbeți și strecurați. Plante *
Alimente pentru
diminuarea colesterolului și prevenirea accidentelor cerebrale vasculare
t Anghinara – folosiți din bel șug
anghinara și beți ceai din frunzele
acestei plante.
t Usturoiul – folosiți din bel șug usturoi
crud în salate și ulei de usturoi disponibil în capsule.
t Ceapă – folosiți din bel șug ceapa,
crudă, fiartă, neprăjită.
t Spanac – Folosiți din bel șug
spanac.
t Vânăta – Folosiți din bel șug vânăta
în alimentație, mai puțin preparată prin prăjire. Beți suc de vinete,
diluat, dimineața pe stomacul gol.
Puteți obține sucul tocând vinetele crude și lăsând să se adune zeama.
Strecurați și beți lichidul.
t Morcov – Mâncați 2-3 morcovi
cruzi, înainte de masa de prânz, timp de 2-3 zile. t Ananas – Câteva zile pe lună
consumați numai ananas sau înlocuiți unele mese cu acest fruct,
dacă nu suferiți de hiperaciditate gastrică.
t Prune – folosiți din belșug prune
proaspete în alimentație.
t Mere – folosiți mere în fiecare zi. t Mandarina – Faceți sporadic mese
exclusiv de mandarine.
t Struguri – Folosiți cu moderație în
loc de ulei de soia, ulei de sâmburi de struguri, procurat de la magazinele
de produse naturiste.
Băi, frecție și geoterapie
Frecțiile cu un prosop ud și apoi
cu unul uscat, ajută la îmbunătățirea
circulației și tonificarea nervilor, fiind indicate, prin urmare, în
convalescență.
Băile vitale și aplicațiile regulate
de argilă sunt de asemenea indicate.
Vezi modul de procedare la capitolele
12 și 13.
* Plantele menționate aici sunt folosite de clinicile naturiste sau medicina tradițională.
Dozele sunt de asemenea tradiționale. Nu uita: Nu desconsidera îndrumarea medicală. 164 Manual practic de tratamente naturiste

Colesterolul
Funcțile colesteroluluiColesterolul este, în înțelegerea multora, unul din cei mai mari răufăcători ai
timpurilor moderne, criminal neînduplecat autor de omucideri în masă. Sunt multe
date statistice, adunate din secolul trecut până astăzi, care dovedesc complicitatea „acuzatului” în marea epidemie a atacurilor inimii și alte accidente vasculare.
Nu este doar pentru „a produce ateroscleroza” . Poate sunteți surprinși, totuși
colesterolul este indispensabil vieții.
Deși pare paradoxal, avem nevoie de puțin din acest lipid pentru metabolism.
Excesul de colesterol a fost condamnat ca fiind criminal; el în sine, nu.
Pentru a fi mai expliciți vom defini în continuare, ceea ce este exces și ceea
ce este ideal.
Colesterolul, între alte lucruri:
n Participă la compoziția sistemului nervos, formând circa o șesime din greutatea
uscată a țesutului nervos și cerebral. Este larg distribuit între toate celulele
organismului, participând la construcția microstructurilor lui.
n Participă la sinteza sărurilor biliare fiind prezent în proporție de 0,06 % din
totalul bilei.
n Este necesar la fabricarea hormonilor steroizi și,
n Când este depozitat în piele sub formă de 7-di-hidro-colesterol este supus la o serie de reacții fotochimice, sub acțiunea luminii solare, și se transformă în
una din formele active ale vitaminei D, 1,25-di-hidroxi-colecalciferol sau pur
și simplu colecalciferol, Vitamina D
3.
n Colesterolul este indispensabil la normalizarea procesului digestiv; la digestia grăsimilor, la funcționarea fiecărei celule, în particular cele ale sistemului
nervos; la obținerea vitaminei D în corp și la sinteza hormonilor sexuali. Ce este colesterolul?
Colesterolul nu este un „monstru
microscopic” sau un „virus” cu putere
mare de distrugere. Este o substanță lipidică (inclusă între grăsimi), formată din atomi de carbon, hidrogen și oxigen, care se grupează în moleculă într-un sistem de inele. Chimic este definit ca un alcool monohidric nesaturat din categoria sterolilor (Ca
27H45OH).

Colesterolul în digestie
În digestia grăsimilor, agenții
emulsifianți îndeplinesc rolul de a separa
grăsimile de restul conținutului intestinal. Acești agenți cuprind, pe lângă colesterol,
acizi grași, monogliceride, lecitină, proteine
și săruri biliare. Se formează emulsii, apoi urmează faza catalitică, acționată de enzime specifice – lipaze. Etapa imediată este denumită micelar , în care micelele
mediază absorbția lipidelor înainte de a se desface. Sărurile biliare și colesterolul sunt în mare parte reabsorbite și cele care
nu se absorb, circa 500 mg zilnic, sunt
eliminate în fecale. Partea reabsorbită este transportată la ficat, prin vena portă și reintegrată în bila hepatică. Descoperirile recente demonstrează că acest ciclu, numit entero-hepatic poate fi sensibil afectat prin conținutul de fibră din dietă.
Dacă ingerați mai multă fibră din
cereale integrale, fructe și vegetale, corpul elimină prin fecale o mai mare cantitate de colesterol. Ficatul solicită atunci din sânge mai mult colesterol pentru a reface bila. Și astfel el se diminuează în circulație.
Colesterolul – vinovat?
Cu privire la implicarea colesterolului
în bolile aterosclerotice cardiovasculare, ca principala cauză de deces, deja a existat multă polemică, în principal în decadele
anilor 70 și 80. În 1984 se citeau următoarele
despre acest subiect (Revista Time , ediția
din 26 martie 1984: „Cholesterol – and Now the Bad News”):
„Acest an a început cu o avertizare
finală, dată de guvernul federal cu privire
la rezultatele celui mai extins și scump
proiect de cercetare din istoria medicinii. Obiectul de studiu a fost colesterolul, substanță de culoare gălbuie, vital, totuși periculos, ale cărui niveluri în circulația sanguină sunt în mod direct afectate de
bogăția dietei. Nimeni care ia în serios
aceste rezultate nu va putea fi capabil de a privi la un ou sau la un biftec în același fel ca înainte. Și aceasta pentru că studiul, după 10 ani, în valoare de 150 milioane de dolari, promite a produce un profund
impact în modul cum americanii se
hrănesc și îngrijesc de sănătate.
Între concluzii: Bolile cardiace sunt direct legate de
nivelul de colesterol din sânge.
Diminuarea acestuia reduce conside-
rabil incidența atacurilor cardiace fatale.
Basil Rifkind, director al studiului,
crede că cercetarea ’indică cu claritate că, cu cât mai puțină grăsime și colesterol
în dietă, cu atât va fi mai mic riscul de a
suferi o boală cardiacă’ . ”
Voi trebuie să faceți ceva
Mulți acționează cu indiferență
în fața avertizărilor de genul acesta despre colesterol. Continuă să fumeze și să consume multă grăsime, fără a se
preocupa de consecințe. Odată, într-o
conferință, unul din medicii asistenți mi-a zis cu privire la atitudinea persoanelor în legătură cu acest subiect, ceva ce n-am să uit niciodată: „Majoritatea încep să se preocupe cu prevenția doar după ce au un infarct sau când merg la un centru de terapie intensivă. ” Gândește-
te: Cum îți tratezi sănătatea? Cum îți este
alimentația? Practici exerciții fizice? Ești obez? Fumezi? Depinde de răspunsurile tale. Este necesar să faci ceva înainte de a fi prea târziu. Fă schimbări înainte ca un accident vascular să-ți schimbe complet viața.166 Manual practic de tratamente naturiste

Relația dintre colesterol și bolile cardiovasculare
Vegetale contra colesterolului Nu sunt puține cercetările cu privire la colesterol. Deja am spus că un număr
respectabil de cercetări în acest domeniu s-au realizat de către oameni
de știință și renumite organisme de cercetare guvernamentale și private.
Concluziile susțin un numitor comun:
n Nivelul de colesterol circulant este realmente legat de bolile cardiace pe
fond aterosclerotic; dacă acest nivel este înalt, riscurile cresc semnificativ;
dacă nivelul este mic riscurile tind să scadă.
n Dieta, între alți factori, poate influența decisiv în comportamentul
colesterolului și lipoproteinelor plasmatice.
n Dietele bogate în amidon și fibră de origine vegetală sunt foarte mult asociate unui nivel scăzut de colesterol în sânge. Diferite popoare, a căror
diete se bazează pe cereale, legume și vegetale prezintă un nivel scăzut de
colesterol. Pe de altă parte, relația dintre grăsimea animală și colesterolul circulant este clară. Există evidențe că proteina animală ar fi de asemenea
un factor de creștere a colesterolemiei.
n Nivelul de colesterol din sânge este în mare parte determinat de natura
grăsimii consumate.
Vegetarianismul
și colesterolul
În cercetările despre dietă și colesterol
vegetarienii prezintă niveluri de colesterol
mai mici ca populația controlată,
respectând parametrii de vârstă și sex.
Între multele cercetări, amintim cele realizate în Boston și Tennessee, în
care nu doar colesterolul, ci și glicemia,
trigliceridele și transportatorii de lipide prezintă valori mai mici la vegetarieni.
Dieta vegetariană, pentru că nu
include ouă și lactate, este redusă în grăsimi saturate și prezintă o proporție
(p/s) adecvată de acizi grași polinesaturați
în relație cu cei saturați. Proporția p/s a dietei vegetariene, în studiu, a fost de
1,9, contrastând puternic cu valoarea
de 0,4 a dietei grupului de control, considerând-o improprie. Unii cercetători în domeniu recomandă ca proporția p/s să fie peste 1. Lipoproteinele plasmatice s-au dovedit la un nivel mai mic decât cel uzual la populațiile care practică diete predominant vegetariene, ceea
ce reprezintă un important factor de
prevenire împotriva bolilor cardiace. Dietele bogate în cereale, legume și verdețuri sunt asociate cu o incidență scăzută a bolilor cardiovasculare.167 Boli cardiovasculare – Colesterolul

Mai puține produse
animale în alimentație
Deoarece colesterolul este sintetizat
în țesuturile animale, consumul crescut de
carne și alte produse de origine animală, constituie pentru om, indiscutabil,
principalul factor dietetic responsabil de
creșterea colesterolului în sânge. Creșterea aterosclerozei vasculare este asociată unei ingestii abundente de colesterol din alimentele de origine animală.
Vegetarienii, în mod logic, sunt relativ
protejați contra acestui risc, cu excepția cazului în care consumă multe ouă sau
produse bogate în grăsime saturată ca unt,
lapte, smântână, brânză etc.
Este consens între instituțiile mondiale
de sănătate private și guvernamentale, că ingestia de colesterol trebuie să fie diminuată, având în vedere prevenirea bolilor cardiace. Aceasta implică, în mod necesar, diminuarea consumului produselor
de origine animală, în special cărnurile
grase, grăsimile solide și lactatele.
Relație directă
În timpul primei jumătăți a secolului
trecut, creșterea incidenței bolilor cardiovasculare a mers paralel cu creșterea consumului de colesterol și a grăsimilor
animale. În 1964 această tendință ce
creștea alarmant a staționat, începând să scadă din 1968.
În strânsă legătură, consumul
de colesterol determină mortalitate datorită bolilor coronariene. Când crește consumul de grăsime, crește
și mortalitatea. Scade consumul de
grăsime, mortalitatea se diminuează.Cazeina și colesterolul
Cercetările asupra cazeinei, proteină
lactată abundentă în brânză, arată că aceasta mărește colesterolul sanguin în comparație cu proteinele din soia și grâu.
Consumul exagerat de lactate, în special
unt, smântână și brânzeturi grase, este contraindicat.
Prevenirea la îndemâna ta
Studiile epidemiologice au constatat
că populațiile ale căror diete sunt bogate în fibră, prezintă concentrații sanguine de colesterol între limite mai
mici, sănătoase. Bolile cu incidență
înfricoșătoare, ca infarctul miocardic, sunt aproape cu totul necunoscute de
către aceste popoare.
Te-ai gândit la aceasta? O viață fără
fantasma bolii vasculare. Câte milioane de
persoane și-au investit averile lor pentru a se vindeca de sechelele, de multe ori ireversibile, ale bolilor vasculare, care
puteau fi evitate! Ce povară reprezintă
această boală pentru taxele publice. Ce povară socială! Și toate acestea ar putea fi evitate prin modificarea obiceiurilor.
Limite recomandate
„Dieta prudentă” a Asociației
Americane de Cardiologie recomandă ca niciodată nu ar trebui a se ingera mai mult de 300 mg de colesterol pe zi. Dieta
americană obișnuită, bogată în cărnuri
grase, ouă, foarte ușor depășește 500 mg/zi și chiar 800 mg/zi.
Alți cercetători ai problemei dietei,
recomandă, totuși, limite maxime mai mici 168 Manual practic de tratamente naturiste

Cum scădem colesterolul
Acestea sunt cele mai bune recomandări, nu doar pentru a diminua colesterolul
din sânge, ci pentru a reduce riscul cardiovascular corelat, conform cercetărilor
cele mai acreditate și actuale:
n Evitați cărnurile, în special cele grase.
n Folosiți maxim trei, patru ouă fierte pe săptămână. Trebuie luate în
considerare și ouăle care intră în diversele preparate culinare. Colesterolul
este în gălbenuș.
n Folosirea de untură, unt, grăsime vegetală hidrogenată, margarină, unt
de cocos și alte grăsimi solide este nerecomandată. Înlocuiți prăjelile cu
preparate coapte și fierte.
n Folosiți fructe și vegetale din abundență.
n Înlocuiți făina albă și cerealele îmbunătățite cu cele integrale (pâine, orez,
macaroane integrale etc.).
n Înlocuiți zahărul cu miere. Evitați dulciurile și bomboanele.
n Folosirea sării să fie moderată.
n Pe lângă schimbările dietetice se recomandă și practicarea exercițiilor fizice sub supraveghere, renunțarea definitivă la tutun și alcool, controlarea
stresului. Cercetările recente incriminează nivelurile plasmatice ridicate ale
homocisteinei, un aminoacid, cu risc în bolile cardiace. Pentru a diminua acest risc se recomandă doze de extract de acid folic, vitamina B
6 și vitamina B12.pentru ingestia de colesterol, ca 200 mg sau
100 mg/zi. Multe populații sănătoase nu ingeră mai mult de 100 mg/zi de colesterol. Credem că limita de 300 mg/zi poate fi excesivă. Tendința actuală este de a micșora limita recomandată.
169 Boli cardiovasculare – Colesterolul

Conținutul de fibre la diferite produse alimentare
Aliment (100g) Fibră (g) Colesterol
sau alți steroli (mg)*
Aluaturi cu unt 0,2 156,0
Ananas 0,4 20,0
Arahide 2,9 0,0
Ardei 2,6 0,0
Avocado 2,0 14,0
Bame 1,7 0,0
Banana 0,6 7,9
Biscuiți cu tărâță de grâu 0,5 21,0
Brânză 0,0 145,0
Brocoli 1,5 16,0
Cafea 0,0 0,0
Caju 1,5 0,0
Carne de pasăre (crudă) 0,0 101,0
Carne de pește 0,0 0,0
Carne de porc 0,0 368,0
Carne de vită (crudă) 0,0 289,0
Cartoful 0,4 urme
Castravete 0,4 0,0
Căpșuni 1,3 0,0
Ceapă 0,8 0,0
Cicoare 0,9 6,3
Conopidă 1,0 0,0
Creson 1,1 0,0
Dovlecel 0,6 5,0
Fasole 0,9 14,0
Ficat de vită (crud) 0,0 320,0
Floricele de porumb 1,8 11,0
Grâu integral 2,6 43,0
Lapte 0,0 urme
Linte (uscată) 1,0 38,6
Mandarina 0,4 0,0
Mandioca 1,0 0,0
Mango 0,8 0,0170 Manual practic de tratamente naturiste

Maracuja 0,7 0,0
Margarină 0,0 65,0
Mazăre 1,5 0,0
Măr 0,7 urme
Măsline 1,4 31,0
Morcov 1,0 1,2
Nap 0,8 11,0
Nuca 2,1 9,0
Orez alb (fiert) 0,1 5,0
Orez integral 0,9 urme
Ou (mărime medie) 0,0 231,5
Ovăz (fulgi) 1,1 25,0
Pâine franceză 0,5 0,0
Pâine integrală 1,0 16,2
Papaia 0,6 0,0
Pară 1,9 0,0
Păstăi de fasole 1,8 0,0
Pătrunjel 1,3 0,0
Pepene galben 0,5 16,7
Pepene roșu 0,2 0,0
Portocala 0,4 0,0
Porumb (uscat) 1,8 0,0
Pruna 0,4 12,0
Ridiche 0,7 0,0
Roșia 0,6 0,0
Salată (Lăptucă) 0,7 3,7
Sfecla de zahăr 1,0 2,0
Sfeclă 1,0 0,0
Smochina 1,6 7,2
Soia 1,7 0,0
Spanac 0,7 0,0
Strugure 0,5 0,0
Untură 0,0 243,0
Usturoi 1,1 0,0
Vânăta 1,2 1,6
Varză 1,0 0,0
Zahăr rafinat 0,0 0,0
* Notați că fructele și zarzavaturile sunt sărace în streoli și ajută la prevenirea accidentelor vasculare.171 Boli cardiovasculare – Colesterolul

Sugestii naturale pentru diminuarea colesterolului
n Folosiți din bel șug anghinarea și beți ceai din frunzele acesteia.
n Folosiți din bel șug usturoi crud în salate, și ulei de usturoi disponibil în
capsule.
n Folosiți din bel șug ceapă crudă sau fiartă, neprăjită.
n Folosiți din bel șug spanacul.
n Folosiți din bel șug vânăta în alimentație, dar nu prăjită. Beți suc de vânătă
diluat, pe nemâncate; sau tocați vânăta, puneți la macerat apoi strecurați
și beți lichidul.
n Mâncați în fiecare zi doi sau trei morcovi cruzi înainte de masa de prânz.
n Faceți câteva zile pe lună o dietă exclusiv de ananas, sau înlocuiți unele mese cu acest fruct, dacă nu aveți hiperaciditate gastrică.
n Includeți prune proaspete din belșug în alimentație.
n Mâncați un măr în fiecare zi.
n Din când în când faceți câteva mese exclusiv de mandarine.
n Folosiți în loc de ulei de soia, ulei de măsline sau ulei de sâmburi de struguri, cu moderație. Se găsește la magazinele de produse naturiste.
n Se pot folosi plante depurative, „curățitoare ale metabolismului” ca: păpădie,
pătlagină, coada șoricelului, trei-frați-pătați, anghinarea etc. Se poate folosi
un amestec de câte două-trei plante timp de o săptămână, apoi se recomandă
să se schimbe combinația. Dozajul uzual indicat: o lingură de amestec de plante la 300 ml de apă. Fierbeți și strecurați.
n Păducelul și altele – Pentru a întări vasele de sânge și a îmbunătăți circulația
să se folosească un amestec de păducel, coada calului, flori de tei și rădăcină
de păpădie (decoct), trei cești pe zi. O lingură de amestec de plante la 300
ml de apă. Fierbeți și strecurați.
n Extractul de păducel – Se folosește, de asemenea, contra aterosclerozei,
extractul fluid de Crataegus oxycantha (păducel) și de Cactus grandiflorus,
în doze de douăzeci de picături la o jumătate de pahar de apă, de trei ori pe zi, timp de câteva luni.
n Ginkgo biloba este de mult timp utilizată în tratamentul tulburărilor circulatorii
periferice. Dozajul folosit de obicei este o capsulă de 200 mg de trei ori pe zi,
înainte de masă.Plante (contra aterosclerozei) 172 Manual practic de tratamente naturiste

Ciroza hepatică
Este mai des întâlnită la alcoolicii împătimiți, dar se întâlnește și la
non-alcoolici.BOLI DIGESTIVE
Ce este ciroza hepatică?
Ciroza hepatică este o boală care
afectează ficatul, caracterizată prin evoluția
în trei etape de bază: 1. Necroză sau moartea celulelor ficatului. 2. Formarea
de „cicatrice” (țesut fibros, dur, inactiv). 3.
Regenerarea unor celule, formând noduli, care prejudiciază circulația sângelui. Unii cercetători consideră impropriu a defini ciroza doar ca fibroză („întărire”) a ficatului, chiar dacă acesta ar fi procesul cel mai caracteristic. Domnește, deci, o anumită controversă în separarea
conceptelor de „ciroză” și „fibroză” .
Ce se întâmplă cu ficatul la
ciroză?
Regenerarea celulară și creșterea
țesutului conjunctiv sunt întretăiate de
episoade de necroză. Aceasta face ca să se formeze noduli, și ficatul prezintă aspect
caracteristic, granular. Anatomopatologii
spun că ciroza produce schimbări în „arhitectura ficatului” , în timp ce fibroza pur și simplu (cum ar fi cea produsă de schistozome), păstrează în mod rezonabil
forma organului.
Formarea de celule noi, care se gru-
pează în noduli, este probabil încercarea
organului de a se restaura. Dar aceste noi formațiuni se grupează într-un mod dezorganizat. Mor, doar pentru a da naștere la noi granule. Creează serioase tulburări circulatorii.
La începutul procesului, celulele
hepatice funcționale sunt puțin câte puțin înlocuite de un țesut conjunctiv fibros inactiv, suferind de asemenea infiltrație de grăsime de lungă durată. La alcoolici poate avea loc un proces intermediar numit hepatită alcoolică, aceasta fiind caracterizat
de moartea celulelor și ca urmare a acesteia,
de inflamație necrotică.
Cauze
Cauzele de bază sunt trei: alcoolismul,
hepatitele virale și nutriția defectuoasă.

Tratament
n Dacă se descoperă și este tratată înainte de etapele finale , există șanse
relative de ameliorare. Alcoolicul care abandonează alcoolul va putea să-și
îmbunătățească prognosticul său.
n Tratamentul alimentar propus constă într-o dieta blândă de dezintoxicare
și dietă bogată în fructe proaspete și cereale integrale. Uneori frunzoasele
nu sunt bine acceptate. Exemplu de dietă:Există cazuri de ciroză și la copii datorită
unei subnutriții severe.
Alcoolul afectează în mod direct și
profund metabolismul hepatic. În timpul
reacțiilor la care este supus rămân urme
de reziduuri toxice cum ar fi acetaldehida.
Funcționarea ficatului, vitală de altfel, care ar trebui să fie menținută optimă în timpul întregii vieți, este perturbată la extrem. Inițial poate apărea steatoză hepatică, fază în care există urme de degenerare datorită depunerilor de grăsimi.
Altă cauză mai puțin comună este
obstrucția căilor biliare (în general prin calculi) care are ca efecte secundare infecția, fibroza și ciroza.
Orice factori de agresiune hepatică
pot produce (în unele cazuri) ciroză. De exemplu: hepatita, drogurile, intoxicația cu insecticide, otrăvuri chimice, infecții bacteriene etc., care produc necroze de
celule hepatice și apoi fibroze, cu evoluție
identică cirozei pe care deja am descris-o. Dar dacă ficatul nu a fost serios afectat, este o mare șansă de vindecare. Aceasta este ciroza post-necrotică.
Condiții care mai pot genera ciroză,
dar foarte rar, sunt insuficiența cardiacă
(ciroză cardiacă), unele defecte în
metabolismul fierului (ciroza pigmentară) și sifilisul (ciroza sifilitică). Simptome
La început se poate să nu existe
simptome, ceea ce face boala deosebit de perfidă. Sau primele simptome sunt ușor confundate cu ale altor probleme
obișnuite: digestie dificilă, gaze, uneori
hemoragii nazale și o creștere discretă a ficatului. Apoi apare lipsa de apetit, oboseala, icterul, durere abdominală, indigestie, edem (umflătură), ascită (acumulare de lichid în abdomen), varice proeminente, tendința de sângerare și comă hepatică. Burta se mărește și venele
devin foarte vizibile, în special în jurul
ombilicului. De asemenea pot apare vase sângerând la nas, în palmele mâinilor și în alte părți ale corpului care rămân înroșite. Pot exista tulburări cu caracter sexual la bărbați care dobândesc anumite caracteristici feminine: diminuarea testiculelor și mărirea sânilor. La femei
există diminuarea sânilor și tulburări ale
ciclului menstrual.
Dacă pacientul cirotic posedă și altă
boală, situația poate deveni particular complicată. De exemplu în cazuri de diabet, suma tulburărilor duce la complicații grave.
Între complicațiile mai grave
sunt hemoragiile digestive (vărsături sangvinolente) și fecale cu sânge.174 Manual practic de tratamente naturiste

l Micul dejun: Suc de fructe, sau fructe tocate cu fulgi de cereale și puțin de
lapte bătut degresat. După preferință, câteva migdale. Mâncați variat, iaurt de
lapte de capră (sau iaurt din lapte obișnuit degresat) cu banane și papaia.
l Prânzul: Salată sau suc de morcov crud cu legume fierte. Orez integral
sau porumb verde fiert. Fasolea în general agravează indigestia, dar se
poate folosi puțină supă sau puțin năut fiert. În măsura acceptării, se
poate folosi tofu sau o felie mică de ou de casă fiert bine. Plăcinte, foarte ușoare, cu umplutură simplă de legume, ajută la deschiderea apetitului.
l Cina: Asemănătoare micului dejun sau prânzului, totuși ceva ușor.
n Regula de aur a masticației complete este valabilă și aici.
n În unele cazuri pacientul va putea consuma doar un mic volum de alimente
la o masă, fiind necesar a mânca mai puțin și mai des. Recomandăm fructe
sau sucuri naturale.
n În unele cazuri, poate fi necesar câteva zile de sucuri (din trei în trei ore:
suc de mere, suc de morcov cu țelină, suc de portocale, în mod separat).
Fiecare caz va avea indicație specială. Din cauza unei nutriții defectuoase
care de multe ori este asociată acestei boli, folosirea suplimentelor ca drojdie de bere (6 – 9 comprimate pe zi), migdale (6 – 12 pe zi), lăptișor de matcă
(1 – 4 g pe zi), clorela (conform recomandării producătorului) va trebui
adoptată după cum suportă bolnavul.
n Ceaiuri de mușețel, busuioc, pelin, dentiță, coada calului, coada șoricelului,
păpădie, etc. sunt indicate ca utile pentru a favoriza digestia, a purifica
sângele și a combate icterul. Beți două, trei cești de ceai pe zi, cu înghițituri
rare, dintr-un amestec de trei plante dintre cele enumerate. O lingură de amestec de plante la o jumătate de litru de apă. Fierbeți și strecurați.
Săptămânal schimbați plantele. Faceți o pauză de două zile între o săptămână
și alta, în care beți apă din belșug. Urmați sfatul medicului.
n Băile vitale și aplicațiile zilnice de argilă asigură ușurare, ajutând în majoritatea cazurilor, numai dacă nu este contraindicație medicală.
Porumbul verde fiert este indicat pentru masa de prânz.
175 Boli digestive – Ciroza hepatică

Hepatita
Ce este hepatita?
Care sunt cauzele?
Hepatita este inflamația ficatului.
Poate avea diferite origini. Hepatia A,
sau infecțioasă, este produsă de un virus denumit virusul A (sau virusul
Hl) care poate fi transmis prin apă sau
alimente contaminate. Hepatita B, sau serică (din ser) este transmisă prin sânge contaminat cu virusul SH. Există un al treilea tip de hepatită, toxică, provocată prin droguri sau substanțe chimice toxice, și de asemenea prin ingestia de alcool.
Hepatita A
Hepatita A, sau infecțioasă este
dobândită prin ingestia de lichide sau alimente contaminate. Fecalele bolnavilor pot contamina ambientul și împrăștia boala,
provocând epidemii. Consumul de moluște
contaminate, care trăiesc în apă, reprezintă o cauză comună în cazul hepatitei.
La apariția primelor semne, trebuie
să fie contactat un medic pentru a lua măsurile sanitare corespunzătoare.
Pentru a evita o epidemie este impor-
tantă o igienă riguroasă a situației și
control sanitar.
Hepatita A conferă în general
imunitate permanentă, aceasta înseamnă
că odată contactată, nu se va mai întoarce la aceeași persoană. Există însă și rare cazuri de reinfectare. Simptome
La aproximativ o săptămână după
contaminarea cu hepatită infecțioasă (tip A) bolnavul începe să simtă o stare de rău caracteristică bolii: pierde apetitul, se simte
slăbit, indispus, are grețuri. Are puțină
febră, durere în coaste, în articulații și în ochi. Uneori există și diaree. Ficatul începe să-și mărească dimensiunile, producând anumite disconforturi în partea de sus a abdomenului și în partea dreaptă a acestuia, sub coaste. În zilele 5-7, cu aproximație, apare icterul, sau îngălbenirea caracteristică.
Există însă și multe cazuri fără icter. După
vindecare icterul poate să continue încă, mult timp până la dispariția completă. Colorația galbenă este vizibilă în particular în „albul” ochilor, acesta devenind galben, în palme și pe tălpile picioarelor. Urina devine închisă la culoare, luând uneori aspect de „coca-cola” . Excrementele devin deschise
la culoare și cleioase.
Hepatita B
Este produsă de un virus diferit (virusul
SH) care se transmite prin transfuzia de
sânge sau de plasmă, prin ace hipodermice sau seringi nesterilizate suficient. Rezultă de
aici că este boala care poate fi contactată cu
ușurință de către toxicomani și hemofilici sau cei care au nevoie de transfuzie de sânge. Cine are sau a avut deja hepatită,

nu trebuie să doneze niciodată sânge.
Prevenirea acestei boli se găsește în mare
parte în mâinile autorităților sanitare. Trebuie selecționați donatorii și controlată cu rigurozitate calitatea sângelui disponibil
pentru tratament. Pentru a se proteja de
această boală, cadrele medicale trebuie să se vaccineze.
Dezvoltarea acestui tip de hepatită
B este mai lentă. Primele simptome apar între a doua săptămână și a doua lună după contact. Există cazuri în care perioada de incubație ajunge aproape la un an. Această întârziere duce pacientul la suspectarea de
o altă boală, neavând legătură cu transfuzia
sau o eventuală folosire a acelor infectate. Simptomele sunt asemănătoare hepatitei A.
Hepatita toxică
Inflamația ficatului poate fi rezultatul
intoxicației cu substanțe chimice industriale toxice ca: tetraclorura de carbon, tricloroetilen și fosforul galben.
Medicamentele de asemenea pot provoca
leziuni hepatice. Între multele exemple pe care le-am putea cita, tetraciclina (antibiotic), care, folosită intravenos în doze mari, duce la depunerea de grăsimi în ficat, care generează hepatita toxică. Puțin câte puțin apar leziuni hepatice, care pot trece fără să fie descoperite pentru un
timp, dar există cazuri în care toxicitatea este gravă, punctul de producere a primelor
simptome fiind între 24-48 ore. Totul va depinde de sensibilitatea individuală față de medicament și de doza administrată.
Anticoncepționalele orale produc
diminuarea funcției hepatice și ocazional, icterul. Se presupune că, alături de alți factori, favorizează apariția hepatitei toxice.
Nu se știe și este dificil să se cunoască
în mod satisfăcător, gradul de risc pe care orice medicament alopat îl poate oferi ficatului, deoarece acesta este un organ depurativ de otrăvuri al corpului.
Naturopații reclamă folosirea și abuzul
de medicamente, din nefericire foarte obișnuit astăzi, care a adus atâtea boli omenirii.
Complicații
Hepatita se poate manifesta în
formă benignă și să se vindece în câteva săptămâni. Poate, de asemenea, dura câteva luni pentru a fi vindecată. Dar
există cazuri în care evoluează în ciroză
gravă. Se pare că evoluția bolii depinde de sănătatea fiecărui individ și de gradul de compromitere al ficatului. Cei care folosesc alcool și s-au obișnuit să folosească medicamente farmaceutice pentru orice p r o b l e m ă , prezintă un
risc ridicat.
Este necesar să precizăm existența și a altor hepatite virale,
dintre care cea mai răspândită este hepatita cu virus C, care are
o largă răspândire în țara noastră (Romania), răspândire de aproximativ 4-5 %, comparabilă cu răspândirea hepatitei B.
Hepatita C se cronicizează frecvent, ducând adeseori la ciroză.

(nota trad.)177 Boli digestive – Ciroza hepatică

Tratament
n Nu există mijloc specific contra virusului în afară de prevenirea vaccinală.
Trebuie să se mențină repaus la pat și adoptarea unei diete potrivite. Naturiștii
nu sunt de acord cu recomandarea superficială care se face de obicei și care
permite folosirea liberă a alimentelor îndulcite și a cărnurilor.
n Alcoolul este total interzis.
n În medicina naturală se recomandă dietă naturală ușoară și sănătoasă, care
să protejeze ficatul și să favorizeze eliminarea toxinelor. În faza febrilă trebuie
să se adopte o dietă de sucuri de fructe ca: suc de mere, portocale (preparate prin centrifugare) sau de zarzavaturi: morcov cu țelină, din trei în trei ore.
n După trecerea fazei acute, adoptați dietă de cereale integrale, tofu, fructe și zarzavaturi. Se recomandă la micul dejun și cină fructe (eventual combinate cu
lapte acru și semințe de floarea soarelui), și orez integral cu anumite legume, la
prânz. Masticați foarte bine și încet alimentele, ca ele să devină o pastă lichidă în gură. Cel mai important în regim este masticația completă. În faza cronică
adoptați această dietă cel puțin pentru zece zile în fiecare lună. Spălați foarte
bine alimentele. După trecerea fazei acute se pot include câteva migdale, alge marine, puțină brânză dulce proaspătă, în dietă. Este necesar să fie eliminate
alimentele grase, bomboanele, prăjelile, margarina, untul, sosurile, cărnurile.
După ce boala este depășită se indică suplimente nutriționale în doze moderate ca: drojdia de bere, clorela și lăptișorul de matcă.
n Boldo (Peumus boldus ) –
ajută la digestie chiar dacă
nu acționează direct asupra celulelor ficatului. Cine are probleme digestive poate folosi frunze macerate în apă. Luați o lingură din 2 în 2 ore.Plante
Tratament cu argilă:
Cercetătorii terapiilor naturale recomandă două ore de aplicare zilnic de argilă
pe abdomen. Vezi capitolul 13. 178 Manual practic de tratamente naturiste

Constipația intestinală
Cauze
Cauza principală este lipsa de fibră
în alimentație. Dieta obi șnuită constituită
din cafea și pâine albă cu unt, pentru micul
dejun, orez alb, fasole și carne, cu desert de gelatină la prânz și cină, (cu puține legume sau salată), este foarte săracă în
fibră. Rafinarea alimentelor reduce către
zero conținutul de fibră, pe lângă faptul că reduce și valoare nutritivă.
Altă cauză este lipsa lichidului în
dietă. Precizăm că majoritatea persoanelor beau puțină apă, ceea ce, pe lângă faptul că dăunează rinichilor, poate contribui și la constipație. Cărnurile, aluaturile,
produsele sărate, fast-food-urile, zahărul,
lactatele, cafeaua, dulciurile, răcoritoarele, biscuiții, gelatina și cerealele decorticate, care sunt baza alimentației multor persoane, conțin foarte puțină fibră. Puține fructe și verdețuri din când în când, este departe de a fi suficient. Fructele și verdețurile, împreună cu
cereale integrale, trebuie să constituie
baza unei diete sănătoase.
Stresul afectează funcționarea intes-
tinului. Viața socială agitată, frecventele congestionări ale tranzitului, călătoriile și obiceiurile neregulate sunt factori care cauzează sau agravează constipația.
Multe medicamente pot provoca
constipația. Între ele: antiacizii pe bază de calciu sau aluminiu, suplimentele de calciu, sedativele, antidepresivele triciclice, unele analgezice, diureticele, antihistaminicele,
medicamentele contra bolii Parkinson.
O altă cauză care trebuie evaluată de
către un medic este obstrucția tumorală
sau dilatarea intestinului, care are loc în cazul bolii Chagas (megacolon).
Două tipuri de constipație:
atonică și spastică
În majoritatea cazurilor se constată
constipație atonică în care intestinul
funcționează lent din cauza lipsei unui stimul adecvat al musculaturii. Stimulul
care lipsește poate fi fibra.
Există constipații în care intestinul
atinge o fază de fermentații și întinderi
dureroase. Aceasta este constipația spastică, care generează disconfort intens Pot fi zile fără a merge la toaletă; pot fi săptămâni: cu cât timpul este mai
lung, cu atât este mai grav. Chiar dacă mulți nu iau în serios „intestinul leneș”,
aceasta trebuie tratată ca o problemă demnă de cea mai mare atenție, deoarece favorizează apariția unor boli grave, cum ar fi cancerul intestinal, pe lângă provocarea stării cronice de intoxicație organică, favorizând astfel dezvoltarea
unui mare număr de boli.

și balonare. În acest caz este necesar
a ingera puține alimente la mese și a
mesteca foarte bine.
Exercițiile fizice și
constipația
Viața sedentară este cauza activă
a constipației. A mânca fără fibră și a
sta cea mai mare parte din timp este pentru mulți cauza principală a leneviei
intestinale. Uneori doar schimbarea dietei nu
este suficientă. Poate fi necesară adoptarea
unui program regulat de exerciții fizice. După caz vor fi prescrise exerciții
abdominale care întăresc musculatura
lombo-abdominală.
Unul din cele mai bune exerciții
este mersul pe jos. Cel puțin o oră pe zi, ar fi foarte indicat. Uneori doar mersul pe jos nu este suficient. Poate fi necesar adoptarea unui program de gimnastică,
bazat pe exerciții.
Alimentația
n După cum deja am clarificat, schimbarea obiceiului alimentar și mai mult
exercițiu fizic, va fi suficient pentru a rezolva cea mai mare parte din cauzele
constipației.
n În ceea ce privește dieta, este necesar a bea mai mult lichid și a folosi mai
multă fibră: abundență de salate crude, puțină tărâță de grâu la mâncare,
cereale integrale, unele mese doar din prune proaspete sau papaia, (se pot
mânca de asemenea câteva semințe), sau de portocale.
n Alimentele îmbunătățite și rafinate trebuie să fie îndepărtate. Evitați aluaturile, pizzele, lactatele, biscuiții, cărnurile, conservele, răcoritoarele,
dulciurile, bomboanele, cafeaua, sosurile picante, fast-foodurile, etc.
Adoptați o dietă sănătoasă după cum este indicat în capitolele 4 și 5.
n Cazurile cronice și cazurile de colon spastic pot solicita o limitare de grăsimi și ulei în dietă (ulei adăugat). De ce? Grăsimile adăugate formează,
în opinia unor cercetători, un înveliș în stomac care face dificilă digestia
proteinelor și carbohidraților. Există o încetinire a digestiei
și o predispoziție la formarea
de gaze. Au loc de asemenea putrefacții și fermentații.
n În constipația spastică alimentele provocatoare
de gaze ca: fasole, varză,
conopidă, sosuri, pe lângă cele amintite mai sus, trebuie
să fie evitate.
180 Manual practic de tratamente naturiste

Când mergem la toaletă?
Mulți pierd obiceiul natural de a
merge zilnic la toaletă, din conveniențe
sociale. Totuși se poate reeduca intestinul pentru a funcționa de exemplu după
o masă. Dimineața este un timp bun
pentru a-l stimula. Dar nu trebuie a forța. Efortul excesiv la evacuare este cauza hemoroizilor. Se poate, de asemenea, provoca creșterea subită a tensiunii și chiar leșin.
Laxative
În majoritatea cazurilor ar trebui
să nu fie folosite. Folosirea lor are ca efect dependența intestinului, care de altfel, trebuie să funcționeze sub stimuli
naturali. Există totuși laxative naturale pe
bază de fibre și plante mai puțin nocive, deși niciodată nu trebuie să conducă la neglijarea formării de obiceiuri sănătoase. De asemenea, nu este recomandată obișnuirea intestinului cu laxative naturale.
Clismele (spălăturile
intestinale)
Se folosesc numai cu permisiune
medicală. Pot fi foarte utile pentru a
ajuta la eliminarea unei mari cantități de toxine și resturi toxice acumulate în
intestine. Folosirea excesivă a clismelor
este totuși contraindicată deoarece slăbește musculatura intestinală și poate afecta mult flora microbiană. Dar folosirea rațională a acestei metode aduce beneficii inegalabile sănătății deoarece ajută la „curățirea” intestinelor, care sunt marile „bulevarde” ale nutriției corpului, în general pline de „resturi” și „obstacole” , reziduuri în putrefacție, acumulate de-a lungul anilor de funcționare deficientă (rezultat al alimentației de calitate inferioară și lipsa exercițiilor fizice), adăugate la coloniile de milioane de bacterii nocive vieții.
În faza de tranziție către o dietă
sănătoasă, spălarea intestinală ajută la îndepărtarea resturilor toxice și restaurarea florei.
Cum se aplică?Se recomandă a face, timp de 1-3
săptămâni, seara, clisme cu jumătate
de litru de apă fiartă și răcită. Imediat,
în continuare, pentru golirea totală a intestinului, se mai face o clismă cu un litru de apă călduță. În etapa următoare mici clisme cu o jumătate de litru de apă, fiartă și răcită la temperatura camerei, dimineața sau seara, pentru 2-3 săptămâni și oricând este necesar. Dacă este posibil,
folosiți apă magnetizată. O mică clismă
cu apă rece ajută la stimularea sistemului muscular al intestinului, care dezlănțuie o reacție puternică a reflexului peristalic. Când se aplică întotdeauna la aceeași oră, sau în același timp, cum ar fi dimineața, ajută la crearea unui obicei regulat de evacuare. Nu trebuie a suspenda brusc
clismele, ci ele trebuie reduse în frecvență
și cantitate, puțin câte puțin.
Exemplu practic de program
de tratament cu clisme
Înainte de toate este necesar a clarifica
că în caz de sângerare sau urme de sânge în
fecale, (scaun închis la culoare, asemenea zațului de cafea), nu trebuie a se aplica
clisma. Urmați îndrumarea medicală. 181 Boli digestive – Constipația intestinală

Naturiștii recomandă pentru efectul
dezintoxicării și tranziției către un program de
alimentație sănătoasă, următoarea indicație: timp de două săptămâni, cum deja am explicat, seara, spălături cu o jumătate de litru
de apă fiartă și răcită. Imediat, în continuare,
pentru golirea totală a intestinului, încă o clismă cu un litru de apă caldă.
Timp de trei săptămâni clisme cu o
jumătate de litru de apă fiartă și răcită la temperatura camerei, dimineața sau seara. De preferat apă magnetizată.
În cea de a treia etapă faceți clisme, o
zi da și o zi nu, timp de două săptămâni, cu o jumătate de litru de apă. În penultima săptămână faceți clisma
de o jumătate de litru, de două ori, folosind-o apoi întotdeauna când este necesar (când apar constipații sau ar fi necesară o dezintoxicare).
Toți avem nevoie de o dezintoxicare
periodică iar acest procedeu benefic poate fi repetat de cel puțin odată sau de două ori pe an. Totuși cine păstrează un plan ideal de viață și alimentație, practicând exerciții fizice regulate și menținând intestinul în funcționare ideală (ceea ce este rar în zilele de
astăzi) cu siguranță nu are nevoie de
clisme.
Dieta terapeutică naturală
n În prima zi – semipost de fructe: papaia, struguri, prune proaspete, la
fiecare trei ore. Este necesar a păstra repaus relativ.
n În trei zile consecutive adoptați următoarea dietă: cu o jumătate de oră înainte de micul dejun, băutura alcalinizantă (vezi pg. 126).
l Micul dejun: papaia,(consumat cu câteva semințe) și o jumătate de pahar
de iaurt natural.
l Prânzul: abundență de salate crude (recomandăm salate de frunze verzi,
muguri de fasole cu cicoare, sau salată de crupe de grâu cu mentă), brocoli, dovlecel, (fără unt sau margarină), orez integral, bine fierte, fără ulei. Adăugați puțină tărâță de grâu.
Observație: folosiți puțin ulei și sare.
l Cina: Alegeți una din următoarele fructe: pepene roșu, pere, portocale,
papaia sau pepene galben. Între mese, dacă există senzație de foame, folosiți fructe. Să se consume
apă din belșug.
n Adoptați o dietă normală, sănătoasă, respectând următoarele recomandări:
1. O zi da, o zi nu, în loc de micul dejun sau cină, consumați doar un tip de fructe, ca papaia, prune proaspete, portocale, struguri etc. Dacă este necesar
adăugați tărâță de grâu la mâncare. Folosiți din abundență alimente crude.
Consumați multă apă în intervalele dintre mese, dar nu la mese. 2. Cel puțin odată la două săptămâni mâncați într-o zi numai fructe, din trei
în trei ore, îndeosebi: papaia, prune proaspete, pepene roșu sau struguri. 182 Manual practic de tratamente naturiste

n Folosiți intern, pentru „curățirea sângelui” ceai de brusture sau păpădie,
care se combină cu laxative naturale cum ar fi coajă de crușin. Din patru
în patru zile, schimbați ceaiul. Beți 3-4 cești pe zi. Dozajul uzual indicat:
1 lingură de plantă tocată la 300 ml de apă. Fierbeți și strecurați. Folosirea de laxative, chiar dintre cele naturale, poate dăuna sănătății. De aceea este
de preferat o dietă sănătoasă și folosirea laxativelor doar pentru un timp
limitat și sub îndrumare medicală.
n Sucul de aloe vera (se găsește de vânzare la magazinele naturiste) este
considerat util la restaurarea florei microbiene intestinale. Se poate folosi
la sfârșitul tratamentului. Fabricanții dau specificații despre dozajele
corespunzătoare.
n Rădăcina de lemn dulce, este un remediu vechi considerat eficient contra
constipației. Există rapoarte că această plantă era deja cultivată și comercializată
în secolul XIII. Să se folosească pudră de rădăcină, care are un gust plăcut,
pulverizată în cantitate mică pe alimente, asemenea oreganului. Se pot mesteca câteva bucăți de rădăcină. Plante
Sare amară
După cum spun unii laici, pentru a
„destupa” un intestin congestionat, nimic
nu dă rezultate ca sulfatul de magneziu (sarea amară).
Se poate folosi o linguriță, dizolvat
într-un pahar cu apă, dar nu trebuie să se apeleze frecvent la acest tip de laxativ.
Tărâța de grâu
Am verificat, din experiența noastră,
că cel mai eficient laxativ este tărâța de grâu. Constipațiile cedează de obicei în urma folosirii a câteva linguri de tărâță (2-
3), folosită împreună cu mâncărurile care
trebuie să fie bogate în fibre de vegetale crude. Nu prelungiți folosirea ei pentru o perioadă îndelungată.
Laxativul matinal
În clinica noastră am folosit cu bune
rezultate, următoarea combinație contra constipației provocată de alimentația săracă în fibră. Luați șase prune uscate, lăsate la înmuiat timp de o noapte într-o jumătate de pahar de apă. Îndepărtați sâmburii și puneți-le în blender împreună cu apa. Adăugați o jumătate de papaia, două linguri de tărâță de grâu, o lingură de miere, o lingură de sămânță de in, care au stat la înmuiat o noapte într-un
sfert de pahar cu apă. Amestecați totul
și bateți în blender. Acest amestec se consumă înaintea micului dejun sau în locul acestuia.
Alte procedee
Comprese zilnice de argilă pe burtă.
Băi de trunchi, vezi capitolele 12 și 13.
O clismă cu apă filtrată, fiartă și răcită
poate ajuta în cazuri de congestionare intensă. Folosiți cel puțin 1 litru de apă.
Avertizare: Luând în considerare
riscul tumorilor și al altor tulburări,
constipația intestinală severă trebuie să fie
atent evaluată de către un medic. 183 Boli digestive – Constipația intestinală

Abdomen, dureri
Foarte comune, durerile abdominale au cauze care variază de la o indigestie
trecătoare la tulburări cronice grave. Este necesar a se descoperi și trata cauza.
Principalele cauze de dureri
abdominale
Relatăm în continuare tulburările
care pot provoca cel mai frecvent dureri
abdominale.
1. Indispoziția provocată de un aliment
se manifestă prin greață, vomă și/sau diaree. Dacă diareea persistă, consultați un medic. Totuși, de multe ori este vorba de un rău trecător. Adoptați o dietă „ușoară” . Este necesar să se consume sucuri de fructe sau ceaiuri, cum ar fi de mușețel cu anason care se bea cu lingurița, la fiecare jumătate de oră, până
când dispare indispoziția. Când există
poftă de mâncare se recomandă câteva felii de pâine prăjită cu fructe, ca mere. Dacă nu există poftă de mâncareâ, folosiți doar ceaiuri sau sucuri. Când se deschide apetitul beți suc de fructe proaspăt de mere sau portocale, fără zahăr, cu pâine integrală prăjită. Primele mese trebuie
să fie ușoare, cu cartofi fierți sau morcov
fiert, sau mere coapte cu pâine prăjită. Mestecați bine și mâncați fără grabă.
2. Probleme digestive . Su nt
nenumărate. Ulcerul gastro-duodenal, gastrita, dispepsia biliară, colita, balonări, infecții cu rotavirus și colici intestinale
sunt câteva exemple de tulburări care apar însoțite de dureri de abdomen.
Tulburările vezicii biliare produc durere
în partea dreaptă, deasupra abdomenului,
sub coaste. Durerea de ulcer gastric se localizează mai sus, în centru, imediat sub stern.
3. Abdomen acut. Expresie care indică
tulburarea abdominală acută, de multe ori gravă. Trebuie a se apela de urgență la medic.
Peritonita sau inflamarea membranei ce
îmbracă abdomenul în interior este o urgență medicală, prezentând dureri puternice, febră și rigiditate în mușchii abdominali. Apendicita, diverticulita, ulcerul digestiv perforat, calculii urinari sau de veziculă, salpingita (inflamarea trompelor uterine), boala lui Crohn, sunt exemple de tulburări
ce produc durere puternică în abdomen.
4. Verminoze . Atacurile de verminoze
pot produce disconfort abdominal intens
însoțit sau nu de grețuri, vomă și diaree.
5. Probleme genitale . Produc dureri în
partea de jos a abdomenului, acestea având loc mai frecvent aproape de menstruație, la femeile care sufăr de dismenoree.
Endometrioza care este proliferarea
(multiplicarea de celule) țesutului care căptușește uterul, în afara acestui organ, dă dureri foarte mari în principal în perioada menstruală. Boala inflamatoare a pelvisului (DIP) poate fi de asemenea

cauza unor dureri pelviene. Conform
originii problemei, durerea poate avea loc
în afara perioadei menstruale. Bărbații cu hipertrofie de prostată pot acuza de asemenea dureri în partea inferioară a
abdomenului.
6. Bolile urinare . Inflamații ale vezicii
și uretrei produc dureri în partea de jos
a abdomenului, în general însoțite de dificultatea de urinare și/sau senzația de arsuri în canalul urinar. Infecția la rinichi, ca pielonefrita produce de asemenea durere abdominală ce poate fi mai generalizată
(poate cuprinde cea mai mare parte a
abdomenului, cât și regiunea lombară). 7. Tumorile . Tumorile abdominale
produc durere la comprimarea structurilor vecine și întinderea peretelui organului afectat.
8. Coagulările . Obstrucția vaselor
sanguine care irigă abdomenul poate produce durere. Această obstrucție poate fi cauzată, printre altele, de tromboze sau răsucirea intestinelor, boală cunoscută ca ocluzie intestinală.
9. Tulburări psihice . Excesul de preo-
cupare, neliniște, tristețe poate să adune, transferându-se asupra corpului în formă
de dureri abdominale. Acestea pot agrava
de asemenea, problemele deja existente.
Sugestii naturiste
Așa cum deja am explicat, este necesar să se studieze și să se combată cauza.
n În majoritatea cazurilor durerea abdominală este pasageră și nu implică
consecințe majore. Acestea dispar prin repaus, alimentație ușoară (sau
suprimare temporară a hranei), ceai de mușețel și anason băut cu lingurița,
călduț. (Turnați două cești de apă fierbinte peste o lingură de plantă, din acest
amestec și strecurați). Tinctură de roiniță (frunze de plantă macerate în alcool),
20 picături în puțină apă, se ia de câteva ori pe zi sau se aplică local comprese
călduțe.
n Ceaiul de coada șoricelului este folosit frecvent împotriva colicilor abdominale.
Cum se folosește: toată planta, 1-2 căni pe zi. Fierbem o lingură de plantă
uscată pentru fiecare două căni de apă. Strecurăm.
n O altă plantă folosită în mod frecvent contra durerilor abdominale este
salcâmul. Se pun două linguri de flori într-un litru de apă fierbinte. Se acopăr
timp de 10 minute. Se strecoară și se îndulcește cu puțină miere. Se beau 2-3
cești de ceai în timpul zilei.
n O indispoziție digestivă moderată poate dispărea după vomă sau diaree, acestea reprezentând modul organismului de a înlătura ceea ce nu-i face bine.
n Când durerea este considerată puternică, cauza nu pare clară și simptomele persistă, este nevoie a consulta medicul. Semne și simptome ca: febră mare,
sângerare, scaune de culoare închisă, transpirație, durere ce se răsfrânge
pe picior, mușchi abdominali întăriți, pot indica o oarecare schimbare
semnificativă și solicită necesitatea unei intervenții medicale imediate. Orice
simptom puternic și/sau neobișnuit, impune consultarea unui medic. 185 Boli digestive – Abdomen, dureri

Aciditate gastrică
Excesul de producere de acid clorhidric poate provoca senzația neplăcută
de „aciditate la stomac”. Dacă nu se tratează producerea excesivă de acid
(hiperclorhidrie) poate duce la gastrită, la esofagită sau chiar ulcer.
Cauzele pot fi diferite. Excesul
de aciditate la stomac poate provoca regurgitări acide. Hernia hiatală, în
care sfincterul esofagian funcționează
rău, de asemenea provoacă reflux și arsură, în consecință esofagită. Lichidul pe care stomacul îl produce la digestie este în mod necesar acid (pH acid) pentru a activa enzimele care scindează proteinele.
Când se mănâncă în exces sau se
ingeră multă grăsime, proteină sau zahăr este posibil să apară probleme
digestive care rezultă în hiperclorhidrie
(aciditate excesivă). Tulburările la nivelul vezicii biliare (colecistului) produc, de asemenea, senzație de aciditate sau arsură. Fermentațiile pot să dea naștere la aceleași simptome. Tutunul și alcoolul irită stomacul. Helicobacterul Pylori, bacterie
care poate ataca stomacul, provoacă o digestie rea și aciditate.
Pentru mai multe informații, vezi
capitolul „Arsuri la stomac” .

Focarul din stomac lasă să scape flăcări, în sus pe esofag. Pentru a stinge
focul „pompierii” din lumea farmaceutică folosesc și abuzează de antiacizi. Dar
incendiul se întoarce și mai amenințător. În pirozis (senzație de arsură în piept și în gât) sau aciditate, nu este de ajuns a înlătura starea neplăcută, de fiecare dată când se manifestă. Tratamentul corect cere cercetarea cauzelor pentru a se efectua
o combatere eficientă. Arsuri la stomac (pirozisul)
Ce este pirozisul?
Cunoscută și sub denumirea de arsuri
pe gât, pirozis este întoarcerea conținutului
din stomac, care refulează prin esofag, provocând o senzație neplăcută de arsuri.
Acidul prezent în stomac (acidul clorhidric
HCl), care participă la digerarea proteinelor este atât de puternic, fapt pentru care el este folosit în metalurgie pentru curățirea metalelor. Stomacul, în contrapartidă, produce o substanță care protejează mucoasa sa contra acțiunii abrazive (care roade) a acidului, mucina. În esofag nu există această
protecție. Când conținutul din stomac
refulează, nu este de mirare că se simte arsură insuportabilă, care este pirozisul.
Cauze
Cauzele pot fi variate. Una dintre
cele principale este realmente abuzul alimentar. Mâncarea în exces și în plus, consumarea de alimente nepotrivite, în
combinații improprii este cauza principală
a tulburărilor digestive. Mulți gândesc că stomacul lor acționează ca un tocător de gunoi. Mănâncă orice, la orice oră, fără cea mai mică preocupare a ceea ce se întâmplă în mod liniștit înăuntru. Când apare arsura și senzația de indigestie,
folosesc antiacizi sau „remedii digestive” ,
de multe ori denumite „naturale” . Cauza problemei, lăcomia în mâncare și băutură, nu este atacată. Aceasta continuă să acționeze, slăbind energia vitală, până când apar boli mai grave.
Excesul de aciditate la stomac poate
fi de multe ori în legătură cu tulburări ca
gastrita și ulcerul, având loc regurgitări
acide.
Hernia hiatală, în care sfincterul
esofagian (o valvă care separă stomacul de esofag) nu funcționează normal, provoacă, de asemenea, reflux și arsuri, cu consecințe esofagiene pe termen lung.
Lichidul pe care-l produce stomacul în
timpul digestiei trebuie să fie acid (pH acid) pentru ca enzimele ce descompun proteinele să poată acționa. Când se mănâncă în exces sau se ingeră multă grăsime, proteine, cafea, ciocolată, zahăr

etc., se deschide calea problemelor
digestive care sfârșesc în arsuri. Tulburările
vezicii biliare (colecistului) pot produce, de asemenea, arsuri. Tutunul și alcoolul contribuie la apariția acestora, deoarece
irită stomacul. Obiceiul de a merge la
culcare, imediat după masă, poate favoriza arsuri deoarece stomacul încărcat tinde să refuleze. Persoanele predispuse trebuie să evite acest obicei.
Tusea și caria dentară
provocate de arsuri
Cercetări recente, conduse de doctorul
Patrick Schroeder de la Universitatea din
Alabama, au demonstrat că regurgitările acide ale arsurii care ajung în gură pot
provoca daune dinților, favorizând
dezvoltarea cariilor. Arsura poate provoca, de asemenea, iritația laringelui și tuse. Există cazuri de tuse cronică, rebelă la tratamentele medicale, care de multe ori este rezultatul refluxului gastric sau arsurii.
Sfaturi generale
Corectarea alimentației este în
majoritatea cazurilor principala soluție. Despre aceasta vom vorbi mai amplu în continuare.
Obezii trebuie să piardă din greutate
și proporțional cu aceasta li se vor putea îmbunătăți semnificativ simptomele de arsură. La hernia hiatală, frecventă la pacienții grași, stomacul și esofagul sunt presate și îndepărtate de la poziția lor corectă, în parte prin debilitatea mușchilor toraco-abdominali care ar
trebui să le protejeze și în parte de
presiunea supragreutății. Exercițiile moderate, axate pe întărirea
mușchilor taliei, sunt recomandate. Evitați haine și corsete strâmte. La prinderea greutăților nu îndoiți burta, ci genunchii.
Nu faceți exerciții imediat după masă și
evitați să începeți cu mișcări extenuante.
Anumite medicamente pot agrava
pirozisul. Dintre acestea se remarcă sedativele și antidepresivele. Tristețea și stresul sunt violări aproape mereu prezente. A privi problemele cu seninătate este un nivel mental ridicat la care toți trebuie
să tindem. Țigara exercită un efect foarte
dăunător asupra sfincterului care separă stomacul de esofag, permițând mișcarea acidului gastric în sus. Pentru cei care fumează abandonarea acestui viciu poate fi unicul și suficientul mijloc de a îndepărta arsurile. Alcoolul este o altă cauză activă a unei rele digestii și a arsurilor.
Arsurile – simptome de ulcer
Arsurile care persistă chiar după
schimbarea obiceiurilor care în mod direct sunt legate de apariția lor, pot fi un indiciu de ulcer sau prezența bacteriei
Helicobacter Pylori. Când arsurile încep
înainte de masă, cel mai probabil că este vorba de ulcer. Adăugate la arsuri, simptome ca scaune sângerânde sau închise la culoare și vome cu sânge, necesită imediat prezentarea la medic.
Reguli de aur pentru alimen-
tația pacienților cu pirozis
1. Recomandarea numărul 1 este a
mânca mai puțin și a mesteca mai bine.
Odată un pacient cu această boală ne-a povestit că deja încercase totul, dar cu 188 Manual practic de tratamente naturiste

puține rezultate. Se alimenta corect, cu
produse naturale. Nu folosea prăjeli și era
vegetarian. Ce era greșit în alimentația sa? La un moment dat a descoperit. Recurgând la metoda simplă de a reduce
cantitatea de hrană, cel puțin la jumătate,
a simțit mare diferență, chiar din primele zile. Regurgitarea acidă neplăcută nu a mai venit. Aceasta explică pentru ce mulți au probleme digestive, cum ar fi hiperclorhidria: mănâncă în exces și chiar beau în timpul mesei. Micșorați deci cantitatea de hrană (nu este necesar a
reduce la jumătate decât pentru unele zile),
mestecați bine și mâncați fără grabă.
2. Beți apă sau alte lichide, cu cel mult
o jumătate de oră înainte de masă, sau la două ore după. Chiar lichidele trebuie să fie băute încet.
3. Ultima masă trebuie să fie ușoară
și să fie servită cu câteva ore înainte de
culcare. Niciodată nu trebuie să te culci
după ce ai mâncat.
Vrăjmași dietetici pentru
cei ce au arsuri
Ciocolata este unul dintre cei mai
aprigi dușmani celor care au arsuri.
Evitați alimentele acide și acidifiante, combinațiile nepotrivite, prăjelile,
cărnurile, condimentele iuți, oțetul,
zahărul, brânzeturile și băuturile carbogazoase.
În faza acută trebuie evitate, de
asemenea, fructele acide cum ar fi: portocalele, ananasul, lămâia, caju. Cremele, maionezele, sosurile și condimentele pot favoriza manifestarea de arsuri. Evitați-le!
Se recomandă o dietă sănătoasă. Alimentele
grase și cu conținut de zahăr trebuie să fie
evitate. Acestea stimulează producerea
de acid și cum aceasta nu este de ajuns,
relaxează sfincterul esofagian facilitând refluxul conținutului gastric.
Mâncați cu moderație! Abțineți-vă de
la produsele fast-food! Nu abuzați de sare! Laptele poate da senzația de ameliorare, imediat după ce este ingerat, dar proteina sa, grăsimea și calciul, determină creșterea secreției de acid.
Alimentele sau băuturile fierbinți sau
reci sunt contraindicate. În sinteză orice aliment care favorizează producerea de
acid și fermentații tinde să diminueze
rezistența organică deoarece supraîncarcă metabolismul (este cazul majorității alimentelor moderne, produse numai din motive comerciale și alimentele de origine animală). Acestea trebuie evitate. Combinațiile nepotrivite pot produce fermentație și aciditate.
Ideea că pentru a „tampona” sau a
„neutraliza” excesul de acid în stomac trebuie a mânca des sau a bea mult lapte, este respinsă de trofoterapia naturală. Trebuie a se mânca la intervale regulate și să se mestece foarte bine. 189 Boli digestive – Arsuri la stomac (piroza)

Dieta terapeutică naturală
Pentru a alina arsurile, a decongestiona aparatul digestiv și organismul, se
recomandă un program după cum urmează, care trebuie adaptat la fiecare caz, de
către un profesionist.
n De la prima până la a treia zi adoptați un mic dejun exclusiv din băutură
antiacidă. (Vezi la subtitlul următor modul de preparare). Urmează o gustare
de mere, servită între micul dejun și masa de prânz. Prânzul va fi: piure
de cartofi cu legume fierte și puțin morcov crud ras. La cină: mere. Nu
mâncați prea mult! Chiar fructele și legumele consumate în exces pot produce
hiperacciditate. Ridicați-vă de la masă cu dorința de a mai mânca puțin.
n A patra zi beți lichide (mențineți repaus).
l La ora 7: băutura antiacidă (vezi modul de preparare la punctul următor)
l La ora 10: suc de lămâiel La ora 13: suc de morcov
l La ora 16: suc de portocale dulcil La ora 19: suc de papaia.
n A cincea zi beți băutură antiacidă din două în două ore. Mențineți repaus total.
n A șasea și a șaptea zi faceți următoarea dietă:
La micul dejun băutură antiacidă.
La cină mâncați la început unul sau două mere, în continuare două sau trei
felii mici de papaia, și, în final, 2-4 biscuiți integrali sau 2-4 felii de pâine integrală prăjită.
Înainte de prânz beți o jumătate de pahar de suc de morcov. Prânzul trebuie să
fie ușor, cu orez integral bine fiert, tofu și legume fierte (dovlecel, păstăi, conopidă
etc. fierte în vapori).
Între mese, dacă simțiți foame, luați o mică gustare din fructe ca mere, papaia etc.
n
De la a opta la a zecea zi.
l Cu o jumătate de oră înainte de micul dejun, beți băutură antiacidă.
l Micul dejun: fructe tocate cu cereale, semințe de floarea soarelui și lapte
bătut degresat. Mestecați bine, mâncați cantități mici. O zi da, o zi nu,
substituiți micul dejun cu băutura antiacidă.
l Prânzul: Morcov crud, cartofi fierți și legume fierte.
l Cină: doar un singur tip de fructe (mere, pere, piersici, papaia) cu 2-3
biscuiți integrali sau câteva felii de pâine prăjită. Se poate bea suc de
mere sau papaia (bătut în blender cu puțină apă).
l Între mese, dacă simțiți foame, luați o mică gustare din fructe ca mere,
papaia etc.
Se recomandă a se folosi în intervalele dintre mese, pentru a evita fermentația,
două sau trei comprimate de cărbune vegetal, procurat din magazinele de produse
naturiste. Să nu se folosească cărbune vegetal mai mult de 1-2 săptămâni. E preferat
a se lua doar când există fermentație sau arsuri. Este foarte eficient. Nu uita regula
de aur de combatere a arsurilor: Mănâncă puțin și mestecă bine!190 Manual practic de tratamente naturiste

Băutura antiacidă sau alcalinizantă
Sugestii naturale: Foarte folosită în clinicile naturiste europene, această băutură, pe bază de semințe
și tuberculi, aduce rezultate încurajatoare în cazul hiperacidității digestive. Există
numeroase experiențe ale pacienților cu gastrite, ulcere și arsuri, care au reușit să se
vindece prin folosirea perseverentă a acestei băuturi, alături de celelalte considerații
dietetice. Grație mucilagiilor și principiilor inhibitoare ale secreției acide (ca solanina
din cartofi), acționează în mod eficient ca pansament împotriva acidității.
Mod de preparare: Se pune la înmuiat, seara, 2 linguri de semințe de in și 3
linguri de tărâțe de grâu în 700 ml de apă. Dimineața se fierbe timp de o jumătate
de oră, până devine un mucilagiu gros. Se strecoară și se amestecă cu un decoct
de cartofi, obținut după cum urmează:
Decoctul de cartofi: se taie felii 250 g de cartofi (aproximativ 2 cartofi de mărime
medie), cu coajă, după ce au fost bine spălați. Se pun la fiert la foc mic, în 700 ml
de apă, timp de jumătate de oră. Se trec printr-o sită fină cartofii împreună cu apa
și se amestecă cu mucilagiu anterior.
Cum se folosește:Se mixează bine și se bea în locul micului dejun, aproximativ jumătate din acest
conținut, mestecând bine. Păstrați în frigider ceea ce rămâne. Cealaltă jumătate va fi consumată cu jumătate de oră înainte de masa de prânz sau după amiază. Planul
de alimentare trebuie să urmeze instrucțiunile deja prezentate.
În cazuri mai severe se va putea urma următorul program: beți din 2 în 2 ore, cu
înghițituri rare, amestecând bine cu salivă, 200 ml din această combinație. Preparați
în acest caz o cantitate dublă decât cea specificată anterior. Vezi instrucțiuni mai
detaliate la subtitlul: Dietă terapeutică naturală.
l Salata verde (Lăptuca) – Luați 2-3 linguri de suc de salată verde înainte de
masa de prânz.
l Cartoful: alegeți 4 cartofi mari, spălați-i, curățați-i de coajă, radeți-i și
stoarceți sucul cu ajutorul unui tifon. Beți sucul imediat, 150 ml de 2-3 ori
pe zi, cu o jumătate de oră înainte de mese.
l Iarbă grasă – Preparați 3 linguri de suc de iarbă grasă și amestecați cu ceai
de pătlagină, până se obține o jumătate de ceașcă. Beți cu înghițituri rare, călduț, de 2-3 ori pe zi.
l Conopidă – mâncați conopidă fiartă, fără condimente, la mesele „ușoare” .
Apa în care s-a fiert trebuie să fie băută între mese.
l Lămâie – luați câteva picături de suc de lămâie diluat în apă, de câteva ori
pe zi, cu mult timp înainte de masă. (Lămâia acționează ca alcalinizant în
metabolism).
l
Pepene ro șu – Faceți sporadic mese numai de pepene roș u.
l Papaia – Faceți sporadic mese de papaia. 191 Boli digestive – Arsuri la stomac (piroza)

n Diferite plante – Ceai de angelică cu salvie și mușețel, timp de cinci zile. În
continuare izmă cu busuiocul cerbilor și coada calului, pentru încă cinci
zile. În final brusture cu anason pentru încă cinci zile. Mod de preparare:
amestecați plantele și puneți o lingură din acest amestec la 300 ml de apă. Fierbeți și strecurați. Lăsați la fiert 5 minute. Beți 3 cești pe zi cu mult înainte
de mese, cu înghițituri rare, cam 120 ml odată. Ceaiul va fi la temperatura
camerei. Niciodată nu beți ceai fierbinte în cazul arsurilor.
n Chimen – o linguriță de semințe la o ceașcă de apă fierbinte. Lăsați să fiarbă.
Strecurați și îndulciți cu puțină miere. Se bea călduț cu înghițituri rare, după
mese sau când se manifestă arsurile.
n Cărbune vegetal – În clinica noastră am verificat eficiența cărbunelui vegetal
în comprimate, în tratarea tulburărilor digestive cum ar fi hiperclorhidria. Se folosesc 2-4 comprimate după mese sau atunci când arsurile se manifestă.
Nu folosiți mai mult de 1-2 săptămâni consecutiv.
n Enzime naturale – Enzimele naturale care se vând la magazinele naturiste sub formă lichidă sau de comprimate sunt utile în arsurile care au legătură cu
procesele fermentative cronice. Se iau în timpul mesei, aproape de final.
n Valeriana (Iarba pisicii) – În Statele Unite se folosește contra acidității
gastrice, frunze sau boboci de floare, în formă de infuzie (Se toarnă apă fierbinte peste plantă, combinată cu anason. Este una din plantele folosite
din cele mai vechi timpuri de diferitele culturi, contra tulburărilor digestive care produc hiperaciditate. Doza tradițională: o lingură (din partea de plante
care crește deasupra solului) la 300 ml de apă în infuzie. Împărțiți în timpul
zilei în porții mici.
n Ghimbir – Capsule de rădăcină de ghimbir luate în doză de 1-2 după masă,
produc bune rezultate.
n Mentă cu mușețel – Altă combinație foarte utilă în tratarea bolilor digestive este
izma cu mușețelul. Se prepară infuzie și se beau 2-3 cești de 150 ml pe zi. Plante ș i alte remedii naturale 192 Manual practic de tratamente naturiste

Antiacizi
Antiacizii întâlniți în orice farmacie
sunt prescriși din belșug împotriva
arsurilor. Se știe totuși că aduc doar alinare temporară. Este necesar, cum deja
am explicat, a îndepărta cauzele, cum ar fi
schimbarea obiceiului alimentar. Antiacizii ce conțin compuși de aluminiu pot provoca mari pierderi de calciu având ca urmare dureri și diminuarea masei osoase.
Pe piața produselor naturiste există
antiacizi pe bază de acid alginic, derivat din alge marine. Conform unui articol publicat
în revista Lancet din 26 ianuarie 1974,
algina creează o protecție gelatinoasă care
fluctuează asupra suprafeței conținutului gastric. Se pot folosi zilnic 1-2 comprimate de alginat de sodiu, urmate de puțin lapte combinat cu dolomită sau oxid de magneziu. Recomandăm ca să se studieze
cauzele. Urmați îndrumarea medicală!
Alte procedee
Aplicație lombo-abdominală de
argilă, zilnic, timp de 2 ore. Vezi cum se
aplică la capitolul 13. Este indicat să se bea apă de argilă de câteva ori pe zi.
Modul de preparare: Se poate obține
de la magazinul de produse naturiste argilă fină, specială pentru uzul intern. Combinați cu 500 ml de apă (de preferință magnetizată), 4 linguri de argilă. Amestecați bine și lăsați la înmuiat timp de o noapte. Dimineața filtrați printr-o sită fină sau tifon curat. Beți în timpul
zilei 3-4 cești.
Ghimbirul
(Zingiber officinale)
Este indicat pentru combaterea
dispepsiilor, balonărilor, guturaiului și
răgușelii.
Modul de folosire:
Amestecați 3 cești de ulei alimentar,
o ceașcă de ghimbir tocat și o ceașcă de
usturoi tăiat mărunt. Încălziți amestecul pe foc, timp de 10 minute. Strecurați. Aplicați călduț pe regiunea dureroasă. Acoperiți cu un prosop. Știați că
193 Boli digestive – Arsuri la stomac (piroza)

BOLI METABOLICE
ȘI DE NUTRIȚIE
Grecii din antichitate spuneau că, în diabet „robustețea corpului se dizolvă în
urină”. Din secolul XIX încoace bolnavii de diabet zaharat tip I erau, ca să spunem
așa, „condamnați la moarte”. Medicii îi „încredințau naturii”. Incidența nu era așa de mare ca astăzi, dar suferinzii de această boală, în special diabetul de tip I, nu găseau în medicina timpului vreun remediu.
În 1922, Banting a descoperit cum să utilizeze insulina pentru a prelungi viața
diabeticilor, până atunci fără speranță.
Medicina naturală interpretează această problemă ca rezultat al unei
îndepărtări prelungite de modul ideal de viață. Corectările stilului de viață vor aduce rezultate în îmbunătățirea perspectivelor atât pentru cei predispuși cât și pentru bolnavii de diabet zaharat.Diabetul zaharat
Ce este diabetul zaharat?
Este o tulburare în metabolismul
carbohidraților (zaharurile), cauzată de probleme în producerea sau receptarea celulară a unui hormon pancreatic,
insulina, a cărei producție se poate
micșora, și în cazuri mai grave, poate lipsi din sânge. Cum insulina este cea care controlează glucoza circulantă, lipsa ei face conținutul ei să crească. La diabeticii tip I (juvenil), lipsa părții endocrine a pancreasului, responsabilă pentru fabricarea insulinei, face necesară
utilizarea zilnică prin injectare a acestui hormon. La diabetul tip II (adult), în
general nu se administrează insulină
injectabilă, dar este comună prescrierea de
hipoglicemianți cu administrare orală.
Este important a se evita ca nivelul
zahărului să crească exagerat în sânge, deoarece consecințele unui diabet necontrolat pot fi foarte grave. Pe termen mediu și lung au loc afectări ale vaselor sanguine, apărând diferite probleme circulatorii. Diabetul
favorizează ateroscleroza, și poate afecta
retina (retinopatia diabetică) până se ajunge chiar la orbire. De asemenea rănile se pot cicatriza mai greu, în special la picioare, unde circulația sanguină este mai dificilă.

Semne și simptome ale
diabetului tip I
Unul din primele indicii ale diabetului
de tip I (sau juvenil), care afectează de
timpuriu este o lipsă de putere globală a corpului, însoțită de pierdere în greutate.
Lipsa de insulină face imposibilă folosirea
adecvată a carbohidraților. Corpul trebuie să ardă rezervele lui de grăsime și sfârșește distrugând chiar propriile proteine în încercarea disperată de a obține energie. Ca rezultat, substanțele reziduale periculoase cresc în sânge, cum ar fi corpii cetonici, care provoacă ceto-acidoză. Acidoza
diabetului, dacă nu este repede corectată,
poate provoca comă și chiar moarte.
Simptomul cel mai caracteristic este
creșterea volumului de urină (poliurie), care poate ajunge la cinci litri pe zi. Este o încercare a corpului de a elimina glucoza din circulație. Prin urmare urina este dulce.
Pentru a compensa marea pierdere
de urină, apare setea excesivă (polidipsia). Diabeticul de tip I este mereu însetat, chiar și în vreme rece.
Împreună cu setea vine și foamea însoțită
de o intensă senzație de slăbiciune, deoarece corpul nu utilizează zahărul. Pot apărea transpirații reci și dureri de cap din cauza lipsei
de glucoză în celule și eventuale episoade de
hipoglicemie. Ironic, diabeticul are dorința de a mânca tocmai ceea ce nu-i este permis: dulciuri și paste făinoase. Cu toate că mănâncă exagerat, totuși slăbește continuu.
Semne și simptome ale
diabetului tip II
În diabetul de tip II pancreasul încă
produce insulină, dar există rezistență periferică la acest hormon, în general
asociat cu obezitatea. Unul din primele semne de alertă este oboseala ușoară. Are loc de asemenea, creșterea volumului de urină și sete, dar nu în aceleași proporții
ca la diabetul de tip I.
Unul din semnele de deosebire dintre
cele două tipuri de diabet este că în acesta,
în general, nu există slăbire. Diabetul de tip II este tipic gras. De altfel, obezitatea este unul din factorii care favorizează apariția lui.
În perioadele de hipoglicemie (scăderea
glucozei din sânge), diabeticul se simte foarte slăbit, prezintă o senzație de foame bruscă, durere de cap și transpirații reci.
Rănile care se cicatrizează greu pot
să indice un diabet zaharat, posibilitate ce trebuie verificată medical. Există pacienți care au tendința la furunculoze și mâncărime pe piele, în principal în
regiunea genitală. Furunculele apar ca
mici tumori de culoare galben-roșcat (xantoame), și apar mai frecvent la genunchi, coate, antebrațe, mâini, fese, picioare și chiar la limbă.
Cu trecerea timpului, pot apărea
schimbări la culoarea pielii în galben-
portocaliu (xantocromie) în palmele
mâinilor, tălpile picioarelor și în jurul gurii.
Cazurile în familie, de asemenea, pot
servi ca avertisment contra posibilității de a dobândi diabet zaharat, deoarece pot exista tendințe genetice.
Principalul indiciu al diabetului este
hiperglicemia, sau creșterea exagerată a
glucozei în sânge. Fără această constatare,
nu se poate stabili cu siguranță diagnos-ticul, deoarece celelalte simptome sunt comune la diferite alte boli. Nivelul normal de glucoză în sânge oscilează între 80 și 120 mg la 100 cm
3 de sânge, pe nemâncate.195 Boli metabolice și de nutriție – Diabetul zaharat

Cum trebuie să fie alimentația?
Recomandările tradiționale sunt foarte cunoscute diabeticilor: nu folosiți
zahăr, paste făinoase, dulciuri, ciocolată, băuturi răcoritoare etc. Sunt unii care
întreabă dacă mierea este permisă. Răspunsul este nu, deoarece mierea este bogată
în carbohidrați simpli. Totuși, dacă diabetul este discret și este controlat se pot folosi mici bucăți de fructe dulci și chiar puțină miere, dar cantitățile trebuie să fie calculate de către un nutriționist pentru fiecare pacient. Legume, iaurt natural neîndulcit și cereale integrale sunt permise.Uneori se întâmplă, cu toate evidențele
clinice (prezența diferitelor simptome),
că un prim examen nu relevă schimbări semnificative. Totuși, nu trebuie a se concluziona absența diabetului doar pe
baza unei singure analize. Pot fi necesare
diferite analize de sânge și urină, sau a proceda la curba glicemică.
Prezența glucozei în urină este alt
element important pentru diagnostic, deoarece în condiții normale rinichii o reabsorb complet. Urina normală nu conține glucoză.
Diabetul renal , care nu are nimic
cu diabetul zaharat, este un defect în funcționarea rinichiului: acest organ nu reabsoarbe glucoza, eliminând-o prin urină. Este nevoie de atenție pentru a nu confunda simptomele. În diabetul zaharat există multiple simptome, după cum am văzut. În diabetul renal singurul semn este glicozuria (glucoză prezentă în urină).
Complicații
Complicațiile mai grave care se
dezvoltă în timp, sunt ale sistemului circulator datorită unui fenomen numit glicație. Diabetul accelerează procesul de degenerare al vaselor, arterioscleroza,
și favorizează modificări vasculare în
diverse părți ale corpului, cum ar fi rinichi și retină. Arterioscleroza deschide calea pentru hipertensiune arterială, accidente vasculare, insuficiență renală și cataractă.
Diabetul zaharat și
infecțiile urinare
Rinichii diabeticilor sunt supuși
gravelor leziuni vasculare și glomerulare.
Aceasta pare să favorizeze apariția infecțiilor, ca pielonefrite. Prezența
zahărului în urină (glicozuria) este
iritantă pentru tractul urinar feminin, predispunând la infecția vezicii.
Infecțiile urinare la diabetici produc
tulburări metabolice ce pot duce la acidoză diabetică.
Dezvoltarea infecției urinare la
diabetici cere îngrijiri adiționale deoarece
riscurile sunt mult mai mari decât la
un pacient renal fără diabet. Papilita necrozantă, boală renală amenințătoare, este mai comună la diabetici și poate rezulta în urma unei infecții.196 Manual practic de tratamente naturiste

Program natural de alimentație
Există noutăți interesante pentru diabetici. De altfel, nu este vorba de noutăți
propriu-zis, deoarece sunt metode antice, dar recent au fost testate și aprobate de
cercetători în nutriție și adoptate ca dietă „bogată în fibră și carbohidrați complecși” . În loc de un regim bogat în grăsimi și hiperproteic, diabeticul trebuie să folosească
multă fibră provenită din cereale integrale, legume și unele fructe și rădăcini.
Mărul acid și semi-acid, lămâia, cerealele integrale, ceapa și morcovul sunt între principalele componente ale dietei naturiste antidiabetice. Exemplu de meniu:
n Cu o oră înainte de micul dejun (sau în locul acestuia), un pahar de băutură
alcalinizantă (vezi pg. 126). Cine nu o tolerează să bea apă cu lămâie.
l Micul dejun: Măr tocat cu semințe de floarea soarelui, lapte acru slab și
pâine integrală prăjită.
l Interval: Dacă are senzație de foame: măr.
l Prânzul: Salate crude după dorință. Legume, de asemenea, cu excepția
cartofului, a cărui folosire trebuie să fie calculată. Brocoli este foarte benefică
la diabetici. Fasolea și alte leguminoase trebuie să fie folosite în cantitate mică,
calculată. Sporadic se poate folosi un ou de casă bine fiert. Tofu este permis. Măslinele și uleiul de măsline virgin, de asemenea sunt permise în cantități
calculate.
l
Interval: Dacă are senzație de foame: măr.
l Cina: Asemănător micului dejun. Se pot consuma fructe ca mere, papaia
(în cantitate mică) și semințe de floarea soarelui cu nuci, dacă nu există
contraindicație. Se recomandă mese exclusiv de mere acide sau semi-acide:
înlocuiți micul dejun sau cina cu mere de câteva ori pe săptămână.
n Se recomandă folosirea frecventă de apă
cu lămâie, neîndulcită.
Urmați recomandările medicului. În
multe cazuri, este necesar a calcula dieta în funcție de factori individuali. Folosirea
de hipoglicemianți împreună cu o dietă ca
cea descrisă mai sus, va putea conduce la scăderea accentuată a glicemiei, motiv pentru
care este important a obține îndrumare de
specialitate.
n Pacienții obezi trebuie să adopte dieta
de slăbire atent controlată, deoarece excesul
de greutate, pe lângă faptul că favorizează
apariția diabetului, îl și complică.
197 Boli metabolice și de nutriție – Diabetul zaharat

n Coada calului, înainte de masă se poate bea ceai de coada calului, în care
se pot adăuga aproximativ 15 picături de soluție de propolis 30%. Dozajul
indicat pentru ceai: două linguri de plantă tocată la 500 ml de apă. Fierbeți
și strecuarați.
n O altă plantă foarte indicată este gimnema . Se utilizează sub forme de
capsule. Dozajul tradițional este prezentat pe etichetă de către fabricant.
n Avertizare: Urmați îndrumarea medicală și controlați glicemia. Folosirea
simultană de medicamente și plante poate fi nerecomandată, având în vedere riscul de scădere accentuată a glicemiei.Plante *
Alte procedee
Exercițiile f izice sunt foar te
re c o m a n d at e p e nt r u a aj u t a l a
stabilizarea glucozei în sânge. Urmați îndrumarea medicală. Mersul pe jos cu regularitate, în fiecare zi este foarte sănătos. Se va crește puțin câte puțin parcursul până se va putea merge câțiva kilometri pe zi.
* Plantele medicinale în cazul diabetului pot fi foarte utile în controlul glicemiei. Dar dacă
glicemia ta este neverificată sau tu foloseș ti hipoglicemiante sau insulină, nu ezita de a te
consulta cu medicul tău.198 Manual practic de tratamente naturiste

„Am încercat totul, fără succes!” este izbucnirea multor persoane obeze
dezamăgite de corpul lor, care pare să sfideze cele mai mari sacrificii.
Cum astăzi este la modă să fii slab, nu contează inovațiile și promisiunile de
slăbire care circulă pe piață. A fi gras este riscant (obezii sunt mai predispuși la
boli de inimă, diabet zaharat, artrită etc.), dar a încerca să slăbești după orice
metodă, este foarte periculos pentru sănătate. Obezitate
Nu este vorba doar de inconvenientul
estetic. Obezitatea crește riscul în cazul
tulburărilor cardiovasculare, al diabetului zaharat, probleme la coloană, articulații
și în diferitele tipuri de cancer. Cauza
genetică este foarte mult discutată. Este adevărat că există persoane cu tendință de îngrășare, deoarece prezintă un mai mare număr de celule adipoase (hiperplazie adipoasă). Dacă sunt cazuri în familie, ereditatea poate facilita apariția obezității. Totuși, cauza cea mai importantă este stilul
de viață. În mod particular de vină sunt:
dieta abundentă caloric, lipsa exercițiilor fizice și tulburările emoționale. Există de asemenea cauze genetice și culturale importante.
Tendința de îngrășare crește odată
cu vârsta, deoarece, pe măsură ce îmbătrânim se micșorează proporția
țesuturilor metabolice active, diminuând
astfel necesitatea fiziologică de calorii. Pe lângă aceasta, persoanele continuă să mănânce ca înainte. Ar trebui, dacă doresc să evite acumularea corporală de grăsime, să micșoreze cantitatea de calorii și de mâncare odată cu fiecare deceniu de
viață. De asemenea, trebuie să fie luate
în considerare și cauzele hormonale
(hipotiroidism).
Anxietatea constrânge uneori
la mâncare, o pedeapsă grea în viața
obezilor. Doresc să slăbească, fac eforturi
intermitente, dar sfârșesc în a fi sclavi
viciului de a mânca. Se simt mai bine când ingeră ceva, în special dulciuri. Când le este foame, voința de a mânca generează anxietate, chiar o stare neplăcută care dispare în mod tranzitoriu odată cu ingestia alimentului. Se creează un cerc vicios dificil de a-l sparge: hipoglicemia
(scăderea zahărului în sânge), care
produce anxietate și foame duce la ingestia de alimente (în general paste făinoase și dulciuri), care produce o bună stare pasageră. Zahărul crește rapid în sânge, dar coboară de asemenea repede, ceea ce provoacă disconfort, nesiguranță și anxietate. Se închide astfel cercul deoarece
glucoza scăzută cere iarăși mâncare.
Soluția este îndepărtarea zahărului și a pastelor făinoase rafinate, măsură care

200 Manual practic de tratamente naturiste
necesită sprijin psihologic însoțit de o
dietă de dezintoxicare bine coordonată.
Medicamentele pentru diminuarea apetitului (anorexigene) sunt periculoase. Asociate cu benzodiazepinele (anxiolitice)
duc sănătatea în haos, distrug echilibrul
nervos; o bombă cu efect întârziat. Prin urmare, aveți mare grijă cu faimoasele formule de slăbit. Nu merită să pierdeți în greutate pierzând sănătatea.
Altă avertizare: regimurile și trata-
mentele care fac să scadă greutatea foarte rapid, sunt în general epuizante.
Propunerea noastră este să pierzi greutatea
și să câștigi sănătatea prin mijloace de dezintoxicare naturale.
Medicamente pentru slăbit
Aproape toate persoanele grase au
experimentat deja micșorarea apetitului. Dar puțini cunosc posibilele lor riscuri. În primul rând este necesar a explica că
există diferite generații de formule pentru
a controla apetitul cu diferite acțiuni. Prima generație de medicamente ce reduc apetitul a apărut în decada anilor 50, amfetaminele care produc ca efecte
colaterale insomnia, hipertensiunea, tahicardia, agitația. A doua generație este cea a amfetaminicelor anilor 80, derivate
din primele, care produc efecte colaterale ca: insomnia, agitația, gura uscată și tahicardia. Dexfenfluramina aparține celei
de a treia generații, cea a decadei anilor 90 și prezintă efecte secundare demne de notat: oboseală, somnolență, diaree, gură uscată și risc crescut pentru o boală fatală rară: hipertensiunea pulmonară
primară. A patra generație reprezentată
de orlistat , acționează în mod diferit de medicamentele anterioare: inhibă enzima digestivă, lipaza, diminuând absorbția grăsimilor. Efectele colaterale care o însoțesc sunt: diareea și scaunele uleioase. Probabil că vor apărea noi generații de medicamente, deoarece în acest domeniu
există o piață avidă pentru noutăți.
Calea sigură pentru slăbire este aceea
care nu oferă riscuri pentru sănătate.
Beneficiile de obicei se arată tranzitorii nu compensatorii.
Voi mâncați mult?
„Nu!” afirmă cu siguranță spontană
majoritatea grașilor. Obezii admit foarte greu că mănâncă mult. Se poate ca, în ceea ce privește cantitatea, mesele lor să
nu fie atât de abundente. Dar o analiză
a altor trei factori va explica ușor de ce atâtea persoane se îngrașă, chiar dacă jură că mănâncă puțin:
1. Unele gustări idolatrizate de către
cei grași sunt foarte bogate în calorii. Folosite din când în când, „doar puțin” nu sunt luate în considerare. O bucată
mică de ciocolată poate conține mai
multe calorii decât câteva farfurii pline de salate și legume.
2. Micile gustări bogate în calorii,
în afara orelor de masă, frecvent și în general neluate în calcul. Dezvinovățirea este mereu aceeași: „Numai puțin!”
3. Este comun pentru obezi
să se străduiască pentru un timp să controleze pofta de mâncare și periodic să se „autorecompenseze” uitând de „interdicții” (tort de ciocolată, înghețată, macaroane, maioneză, sărățele, fast-food-uri etc.). Comit „mici păcate” din când în când încrezându-se în pauza din perioada

201 Boli metabolice și de nutriție – Obezitate
de abstinență. Dezvinovățirea este că după
un lung „calvar” de dietă exigentă „o zi
mai liberală nu va face atât de rău” .
Suma caloriilor ingerate în aceste trei
moduri este suficientă pentru a menține
greutatea sau chiar, mai rău, provoacă
creșterea greutății.
În sinteză obezii sunt victimele
propriilor lor indiscipline alimentare și nestăpânirii emoționale, care sunt transferate asupra mâncării.
Cele trei mari cauze de creștere în
greutate prin mâncare sunt:
1. Consumul de alimente concentrate
în calorii (chiar dacă este doar
puțin) fără a ține cont de un plan.
2. A mânca într-un mod neregulat, în
afara orelor de masă.
3. Din când în când, ieșire în afara
dietei.
Dar este necesar a sublinia că o
dietă radicală cu „interdicții” excesive va
avea foarte rar un rezultat satisfăcător. Experiența noastră a demonstrat că
trebuie „negociat” cu pacientul într-
un mod în care dieta să fie viabilă și plăcută lui și, în același timp, sănătoasă și hipocalorică.
Prima regulă pentru ca o dietă să poată
da rezultate, este de a nu lăsa pacientul flămând. Strategia este de a-l sătura cu alimente cu conținut mic de calorii.
Dacă problema ta este
obezitatea…
Dacă problema ta este obezitatea,
trebuie să o înfrunți cu seriozitate deoarece
cel mai mare patrimoniu al tău este în joc. Nu crede în promisiunile miraculoase de
slăbire magică, fără efort. De asemenea nu merge în cealaltă extremă de a te martiriza
cu regimuri de înfometare.
Cercetările științifice demonstrează clar
că înfometarea bruscă nu este o rezolvare deoarece corpul va fi subnutrit, solicitând mai târziu o „indemnizație” grea: kilogramele pierdute revin. Calea sigură pentru a slăbi are trei caracteristici de bază:
1. Regim potrivit, calculat pentru
fiecare persoană. Tu ai o dietă care
se încadrează în cazul tău și care
nu este o dietă de înfometare pe de
o parte, nici o dietă care „permite orice” , pe de altă parte.
2. Abordarea psihică, deoarece
obezitatea are aproape totdeauna legătură puternică cu problemele
emoționale.
3. Activitate fizică adecvată fiecărui caz.
Mijloacele naturale ajută foarte
mult în tratament. Este periculos a folosi
medicamente. Plantele, băile, masajele, dietele, sprijinul psihic, exercițiile și alte
mijloace, contribuie la slăbire într-un
mod sănătos.

202 Manual practic de tratamente naturiste
Alimentația
Dietă terapeutică naturală *Un program normal de alimentație pentru obezi face necesar a înlătura
bomboanele, dulciurile, sărăturile, băuturile răcoritoare, maionezele, prăjelile,
alimentele grase (unt, avocado, cocos, migdale etc.). Fructele și zarzavaturile sunt
principalele ingrediente „permise” . Salatele, pentru masa de prânz, de exemplu, nu
doar că pot fi, dar trebuie să fie folosite în cantitate mare (bine spălate!). Folosiți
însă minim de ulei și sare. Persoanele grase greșesc aici deoarece folosesc uneori
legume îmbibate de ulei sau îmbogățite cu sosuri supercalorice ca sosuri albe,
sosuri prăjite și maioneze. Vegetale ca: păstăi, bame, sfeclă roșie, morcovi, vinete,
conopidă, brocoli etc. pot fi folosite fără mari restricții, dacă sunt preparate cu foarte
puțin ulei și sare. Pâinea integrală prăjită poate fi folosită cu o anumită moderație.
Aceeași recomandare pentru orez, fasole, cartof, porumb, ignam, pastele făinoase
în general (care trebuie să fie integrale), sandwish-uri naturale, a căror cantitate
este controlată. Mierea poate fi folosită ca îndulcitor, dar în cantitate controlată;
iaurt și lapte, doar degresate.
Naturiștii sugerează următorul program de dezintoxicare, care ajută nu doar
să echilibreze balanța, cât și la vindecarea diferitelor tulburări organice:
n În prima zi în care se menține un repaus relativ, ingerați liber doar apă minerală
sau apă cu lămâie sau apă de cocos sau ceai neîndulcit (în cel mai rău caz îndulcit cu puțină miere). Dacă aceasta nu este posibil, beți sucuri de fructe
neîndulcite, din trei în trei ore.
n De la a doua zi la a patra zi, în care se menține repaus relativ, mențineți o dietă
de fructe la fiecare trei ore. Cantitatea este liberă. Alegeți o varietate de fructe
pentru masă (pepene roșu, ananas, pepene galben, struguri, mere etc.).
Dacă foamea devine insuportabilă la cel puțin una din mese adăugați câteva
felii de pâine integrală prăjită cu iaurt degresat (100 ml) sau biscuiți de orez
integral (care se combină bine cu mere, papaia, pere, piersici, prune, dar nu
se potrivește cu fructele acide: pepene galben, pepene roșu).
n Pentru 15 zile o dietă ca cea care urmează va ajuta foarte mult în majoritatea
cazurilor:
l Micul dejun: Doar fructe. Exemplu: doar pepene galben sau pepene roșu sau ananas. Avantajul este că se poate mânca cât dorești. Sporadic iaurt
natural degresat, un pahar mic, cu fructe tocate sau un sandwish cu brânză
dulce, condimentată și un măr sau o jumătate de papaia. Cel mai bine este
a mânca doar fructul.
l Gustare: Fruct sau apă de cocos. Se poate de asemenea bea o limonadă
îndulcită cu foarte puțină miere sau neîndulcită.
* Dietele terapeutice naturale sunt folosite în clinicile naturiste și de medicina tradițională. Adoptați o
alimentație sănătoasă, dar nu schimbați radical alimentația voastră fără îndrumare profesuională.

203 Boli metabolice și de nutriție – Obezitate
l Prânzul: Salate crude după dorință. Vegetale din grupa B, ca brocoli, păstăi,
dovlecei, morcov, spanac, sfeclă roșie, conopidă etc., în cantitate liberă,
trebuie să fie consumate fără a fi fierte, prăjite în ulei, sau amestecate cu
maioneze.
Vegetalele pot fi condimentate cu ingrediente naturale ce au puține calorii, ca
usturoi, ceapă, ardei, mentă, pătrunjel verde, măghiran, coriandru, lămâie. Folosiți
puțin ulei de măsline, deoarece este bogat în calorii. Cereale integrale ca orez integral, macaroane integrale sau porumb verde: limitați-vă la câteva linguri (2-4). Leguminoase ca linte sau fasole: de asemeni trebuie să vă limitați la 2-4 linguri.
Masa proteică, cum ar fi tofu, soia texturată sau ouă de casă: limitați-vă la 2-3
linguri din alimentele enumerate, tăiate mărunt.
Dacă vreți să consumați o mică completare ca drob de spanac, morcov sau
ciuperci, serviți doar o singură bucată mică și aceasta din când în când, nu la fiecare masă.
n Desertul poate fi un pahar mic de iaurt natural degresat, sau poate lipsi.
O regulă importantă o constituie prepararea alimentelor într-o formă atractivă:
aranjați plăcut coloritul salatelor și vegetalelor. Adăugați puțină sare – nu lăsați
solnița și nici sticluța cu ulei, în apropiere.
Puteți prepara sosuri sărace în calorii, în care se amestecă diferite condimente
cu apă, lămâie, puțină sare de mare și puțin ulei de măsline.
n Altă opțiune pentru masa de prânz: Cartofi fierți (nu mai mult de 2 sau 3
bucăți potriviți ca mărime).
Salată de ridichi cu roșii și salată verde, sau salată din muguri de fasole sau o altă
salată crudă, după preferință. Morcovi cu păstăi, sau sfeclă roșie cu conopidă (fierte). Dacă preferați alte legume puteți alege: brocoli, dovlecel, vânătă etc.
l Gustarea de după-amiază: Fructe sau apă de cocos. Se poate bea de
asemeni apă cu lămâie (fără adaos de zahăr).
l Cina: Poate fi asemănătoare cu masa de prânz, dar se va servi foarte
devreme. Altă opțiune este să o preparați pe bază de fructe: mere, papaia,
piersici și alte fructe tăiate mărunt, combinate cu iaurt natural bine
degresat; o lingură de semințe de floarea soarelui și o lingură de fulgi de
cereale. Din când în când puteți folosi 1-2 felii de pâine integrală prăjită.
Pe pâine puteți unge o pastă de brânză dulce condimentată.
n Persoanele care prezintă obezitate severă au nevoie de o dietă specială.
Cura de lămâi, al căror suc trebuie să fie băut la o distanță mare de mese,
amestecat cu apă, este frecvent indicată de naturiști.
1
lămâie2
lămâi3
lămâi4
lămâi5
lămâi6
lămâi 5
lămâi4
lămâi3
lămâi2
lămâi1
lămâieziua 1 ziua 2 ziua 3 ziua 4 ziua 5 ziua 6 ziua 7 ziua 8 ziua 9 ziua 10 ziua 11

204 Manual practic de tratamente naturiste
n Coada calului și rădăcină de crușin . Combinați aceste plante și beți 2-3 cești
de ceai pe zi. Doza tradițională este de 2 linguri de amestec de plante la 500
ml apă. Fierbeți și strecurați. Atenție: Nu abuzați de crușin! Consultați un
specialist!
n Naturiștii recomandă de asemenea folosirea spirulinei , algă ce conține
puține calorii, dar bine dotată nutritiv. Ajută la diminuarea apetitului și evită
epuizarea. Se recomandă 1-2 capsule cu 20 minute înainte de masă, luate cu
apă. Pe prospect veți găsi instrucțiunile despre folosirea corespunzătoare.
n Pentru prevenirea celulitei se recomandă Centella asiatica (Gotu Cola) .
Această plantă, renumită în orient, are proprietatea de a stimula fibroblastele
și de a echilibra funcția fibrelor colagene. Se recomandă contra grăsimilor
localizate, striațiilor și celulitelor. Doza obișnuită este de 6 capsule de 250 mg pe zi, la mesele principale.
n Pentru a micșora apetitul se poate folosi, cu puțin timp înainte de mese, câteva capsule de Agar-agar (geloză; extract din alge marine), cu puțină apă.
n La magazinele de produse naturale sunt disponibile și alte preparate din plante care se pot folosi înainte de masă, cu apă, pentru a diminua
apetitul. Plante *
* Plantele menționate aici sunt folosite de clinicile naturiste sau medicina tradițională.
Dozele sunt de asemenea tradiționale. Nu uita: Nu desconsidera îndrumarea medicală. Alte proceduri
Exercițiile fizice indicate de specialiști
și saună, de asemeni sub indicația
profesioniștilor. Exercițiile sunt la fel de importante ca și dieta deoarece ajută la
consumarea caloriilor.
Obezitatea este boală?
Obezitatea și sănătatea sunt două
condiții care nu se pot privi în față.
Excesul de greutate înseamnă deficit de sănătate. Fiecare kilogram de greutate
în plus reprezintă un anumit timp de
viață în minus. Persoanele grase plătesc sigur sănătatea mai scump, deoarece se îmbolnăvesc mai repede. Intervin mai frecvent probleme de articulații. Datorită
excesului în greutate, uzura este mai mare;
ceea ce provoacă artroze sau probleme de coloană.
Tulburările cardiovasculare reprezintă
marele tribut pe care persoanele grase îl plătesc sănătății. Riscul este mare. De ce? Printre alte cauze, deoarece inima trebuie să se străduiască să împingă sânge prin
kilograme și kilograme de țesuturi uriașe,
nenecesare. Ea va obosi mai repede și va sfârși prin moarte. Obezii prezintă riscuri mai mari de infarct și accidente vasculare.
Diabetul de tip II are preferință
pentru grași. Îngrămădirea de grăsime

205 Boli metabolice și de nutriție – Obezitate
care învăluie țesuturile reprezintă un
puternic obstacol pentru insulină, a cărei
eficiență scade. Glucoza este captată de țesutul adipos până își găsește drumul spre alte țesuturi și diabetul se instalează.
De ce sunt grași oamenii?
Este obezitatea ereditară?
Nu moștenim numai un set de gene.
Moștenim și un set de obiceiuri. Adoptăm
obiceiurile familiei și pe cele din mediul
nostru cultural. Familii cu obiceiuri
gastronomice gre șite transmit această
moștenire fiilor care prezintă marea probabilitate de a deveni obezi.
Dar există de asemenea și factorul
genetic. Chiar din viața intrauterină,
celule grase încep să se formeze. Dacă
dintr-un motiv genetic aceste celule se înmulțesc mai mult, tendința de îngrășare va fi mare, și va exista dificultate de pierdere în greutate. Din acest motiv există persoane care pierd în greutate cu atâta dificultate.
Grăsimea „iceberg” și
grăsimea „icecream”
Din punct de vedere practic există
două tipuri de grăsime: iceberg și
icecream.
Primul este asemenea unui bloc
uriaș de gheață care plutește în ocean: se
topește greu. Persoane cu o constituție avantajoasă, schelet dezvoltat, care totdeauna au fost „mari și dolofani” , supraponderali, înfruntă în general mari dificultăți în străduința de a slăbi. Este obișnuit că au de trecut printr-un nefericit proces numit hiperplazie adipoasă sau,
altfel spus, formarea unui număr mare de celule adipoase, din motive genetice, ceea ce face în mod particular să favorizeze depunerea grăsimii.
Grăsimea de tip ice-cream (înghețată)
se „topește” ușor. Sunt obezi ocazionali. Au fost slabi în trecut, și privesc acel timp cu nostalgie. Nu reușesc să controleze
împrejurările care mențin prizonieră
grăsimea. De multe ori au încercat să
suprime anumite necesități psihice cu
mâncare, într-un mod inconștient. Au
căutat să-și compenseze frustrările,
neîmplinirile, simțind plăcere
gustativă. Din această cauză
au mâncat adesea și „lucruri
gustoase”. Dificultatea de
a pierde în greutate, în
această grupă, nu stă în
propriul corp, ci în cap.
Nu reușesc să țină un
regim, pentru că nu
sunt perseverenți. La

206 Manual practic de tratamente naturiste
începutul tratamentului, chiar pierd
câteva kilograme, ceea ce îi animă (în
general pierderea inițială se datorează folosirii ceaiurilor diuretice, care produc dezumflarea). Apoi simt o teribilă lipsă de
vechea companie: plăcerea pe care numai
mâncarea interzisă le-ar da-o. Din această cauză este important a se pregăti un meniu cu anumite „recompense” sănătoase pentru aceste persoane, oferindu-le un sprijin psihic necesar.
Atât caracteristicile din prima gru-
pă, cât și cele din a doua tind să se
întâlnească. Obezul constituțional poate
avea probleme psihice care-l împing forțat la mâncare, în timp ce obezul ocazional poate afișa anumite predilecții ereditare. Ambele caracteristici determină aceeași tendință de a acumula kilograme. Ceea ce diferă realmente de la un grup la altul este o diferență pragmatică: într-una se
slăbește ușor și rapid, și în alta nu.
În concluzie: controlați ape-
titul și mestecați mai mult
Naturiștii obișnuiesc să spună:
„Singura glandă care produce obezitate
este glanda salivară” . Este clar, că sunt și cauze hormonale (cum ar fi hipertiroidia),
dar, comparând această cauză cu cauzele
comportamentale, este ca o picătură de apă într-o găleată.
Cauza principală de creștere în
greutate se găsește în propria gură. Sănătatea și boala întră prin gură. Excesul de grăsime, de asemenea, imperceptibil.
De-a lungul anilor am auzit multe
persoane grase spunând că deși mănâncă puțin, nu înțeleg de ce nu slăbesc. Explicația este simplă. Sunt foarte preocupați numai cu cantitatea, dar uită de calitate. Mănâncă “doar puțin” din alimente supracalorice. O bomboană poate ascunde calorii echivalente cu câteva portocale. O pungă de floricele de porumb poate valora mai mult, caloric vorbind, decât o salată mare. O felie de pizza cu mozzarella poate avea
mai multe calorii decât o porție bună de
salată de brocoli pe care voi nu reușiți să o mâncați. Odată, un pacient care nu înțelegea de ce nu reușește să slăbească, deși “mănâncă puțin” mi-a mărturisit că în fiecare seară savurează o bucată medie de pizza cu șuncă. Pentru ea, aceasta nu constituia o cauză, deoarece
în timpul zilei nu mânca aproape nimic.
Calculând caloriile pe care le ingerase de-a lungul zilei, a concluzionat că masa de seara era vinovată de o treime din toate caloriile însumate zilnic, și era în realitate responsabilă pentru depășirea semnalului roșu!
Înlocuind necesități psihice
cu alimente
Buna funcționare a creierului este
determinată de unor substanțe numite
neurotransmițători în cantități adecvate.
Serotonina este una dintre aceste
substanțe, legată de fluctuația stării de spirit. Când suntem triști sau deprimați, este posibil ca nivelul serotoninei să fie scăzut. Una din cele mai simple modalități de a reveni la parametri normali este ingerarea de carbohidrați. De aceea obezii, când se simt triști sau deprimați caută alinare în ingerarea anumitor alimente
ca ciocolată, sărățele sau dulciuri. Acest
obicei crează un cerc vicios, pentru că nivelul zahărului crește imediat în sânge,

207 Boli metabolice și de nutriție – Obezitate
dar, la fel de rapid cum a urcat, scade din
nou. De aceea este important a mânca la intervale regulate, pentru a păstra înalte nivelurile de glucoză și a garanta senzația
permanentă de “bună-stare” . Această
relație este asemănătoare cu drogurile care crează dependență. Cercetătorii o numesc chiar viciul dulciurilor. Este o adevărată poftă pentru mâncare, în special pentru alimentele dulci, fără de care “viciatul” se simte teribil de rău. Cum scăpăm de această “dependență”? Mai
întâi este importat să stabilim un model
de regularitate și liniște la masă. Ingerați alimente la ore stabilite, în cantitate suficientă, mestecați-le foarte bine, cu calm. Problema este că purtătorii acestei dereglări, care sunt mulți, gustă la orice oră, fără să gândească. Se așază la masă deja privind nervoși ceasul.
Un alt medicament contra obezității,
dexfenfluramina (numită în comerț Redux), derivat al fenfluraminei, din anii 70, acționează exact asupra serotoninei cerebrale, menținând-o la nivel ridicat și mișcorând dorința de mâncare. Timpul însă va demonstra anumite inconveniente ale noilor medicamente.
Cel mai bun mod de a pierde în
greutate rămâne încă cel natural: controlați caloriile ingerate, faceți exerciții fizice regulate și aveți grijă de postura mentală. Toate sub îndrumarea unei echipe bine calificate.
Pepenele galben este un fruct sărac în calorii,
din acest motiv fiind foarte potrivit în curele de slăbire

Ebuliție – este semnificația din greacă a cuvântului eczemă. Este ca și cum
anumite regiuni ale pielii ar intra în ebuliție (fierbere), prin apariția unor
bășicuțe conținând lichid, extrem de incomode. Apariția lor provoacă umflături, mâncărime și descuamare (cojirea epidermei). Pe lângă incontestabilii agenți iritanți, problema care se vede în exterior este rezultatul unui lung și profund
dezechilibru intern, care, în tradiția medico-naturistă se poate îmbunătăți
prin dezintoxicare adecvată, asociată cu o alimentație sănătoasă, și, este clar, cu o schimbare a stilului de viață.
Ce este eczema?
Termen generic pentru inflamația
pielii care se manifestă prin diferite tipuri de erupții și iritații, uneori cu mari bășici sau suprafețe cu descuamare, alteori sub formă
de mici bășicuțe sau puncte proeminente.
Locul afectat se înroșește, se umflă și, de obicei, prezintă și mâncărime. Există diferite cauze posibile pentru eczeme, iar formele de prezentare, de asemenea, sunt nenumărate. Totuși, în modul general este dificil a stabili cauza. Chiar și Blakiston, în Dicționarul său Medical afirmă că etiologia
(cauza) este necunoscută.
Intensitatea manifestărilor va depinde
de natura agentului iritant, de gradul de expunere la acesta și de sensibilitatea fiecărui individ. Există persoane atât de
sensibile la anumiți factori că prezintă puternice manifestări de eczeme care se răspândesc repede pe corp, cum este în cazul de reacție la anumite principii chimice ale unor medicamente. Există, totuși, eczeme cronice, care durează luni de zile și chiar ani, a căror cauză este extrem de dificil de a
o stabili. Consultați un dermatolog.
Diferite tipuri de eczeme
Sunt unii care suferă de eczeme de tip
dermatită de contact, care este o reacție BOLI DERMATOLOGICE
(de piele)
Eczeme

alergică puternică la anumite substanțe ca
lână, metal sau produse chimice.
La dermatita alergică, substanțele
iritante exercită acțiune directă asupra pielii
sau sunt aduse prin circulație, provenind
din alimente sau medicamente. În acest
caz, trebuie, în primul rând a identifica factorul provocator de alergie (antigen sau alergen) și a-l evita. Iar ca măsură principală întăriți sistemul imunitar.
Instabilitățile emoționale pot, în opinia
multor cercetători, să fie răspunzătoare de apariția eczemelor extrem de incomode și
rebele. Cauza ar fi reaua nutriție celulară,
conform cercetătorilor din domeniu, în timp ce stilul de viață nesănătos și relele digestii cronice sunt cauza suverană, conform naturiștilor.
Dermatită sau eczemă
profesională
Candido Portinari, renumit pictor,
a fost victima propriei sale arte. A murit
datorită intoxicației produsă de vopsele. Cu toate că a primit avertizare medicală, nu a
abandonat pasiunea sa. Între reacțiile cele
mai vizibile și incomode erau eczemele.
Eczema profesională provine din
contactul regulat cu substanțe iritante, folosite în activitatea zilnică. Lista acestor substanțe este enormă și variază conform specialității profesionale. Dintre agenții iritanți mai comuni, împărțiți pe activități
profesionale, cităm:
1. Construcția civilă: var, ipsos,
ciment, anumite lemne și vopsele.
2. Fotograf: produsele chimice
folosite (substanțe de developare, de
fixare, aniline etc.).
3. Mecanica: vaselina, uleiul, benzina,
lubrefianți, motorina, kerosen etc.4. Industrie, în general: (textilă,
chimică, etc.): anilina, vernis (lac), solvenți, miniu, vopsele, rășini, mase plastice etc.
5. Activități ca frizer și manichiurstă:
șampoane, emailuri, acetona, fixativele etc.
6. Activități ca electrician și instalator:
cauciucul, banda de izolație, aluminiu,
cupru etc.
7. Profesii în domeniul sănătății:
medicamentele, dezinfectantele etc.
8. Grădinar: plantele, îngrășămintele,
fertilizanții, înțepăturile de insecte, etc.
9. Activități domestice: produsele
de curățat, aerosolii, insecticidele, ceara,
detergenții, bureții, săpunul, oale nichelate
și cromate, manipularea anumitor legume
(cum ar fi usturoiul) sau fructe etc.
10. Activități care cer echipament
special cu cizme, mantie, etc.
După cum se vede, sunt nenumărate
posibilitățile de reacție la factori chimici, fizici și biologici. Pe măsură ce industrializarea avansează, crește
varietatea de produse potențial iritante.
Pe de altă parte, stilul de viață al omului modern devine mai vulnerabil la reacțiile alergice. Contactul acestor substanțe cu pielea produce reacții, uneori atât de dure, încât pacientul este obligat să întrerupă pentru un timp
serviciul.
Tratamentul convențional
În medicina convențională se folosesc
unguente pe bază de cortizon pentru a
alina durerea. Erupția poate dispărea repede, dar, de obicei, revine odată ce
trece efectul unguentului, ceea ce indică
faptul că nu s-a înlăturat adevărata cauză. Consultați imediat un medic.209 Boli dermatologice – Eczeme

Alimentația
Program natural de „dezintoxicare”Dieta modernă, dăunătoare sănătății sub nenumărate aspecte, este considerată
marea vinovată pentru tulburările metabolice, care, adâncindu-se, pot favoriza eczeme
la persoanele predispuse. Evitați alimentele foarte concentrate în calorii, ca bomboanele, ciocolata, zahărul, dulciurile, fripturile, conservele, condimente industrializate ca
sosul englezesc, muștarul, ketchup, alimente tratate cu aditivi chimici ca băuturile
răcoritoare, produsele de cofetărie, dulciurile industrializate, gelatina și conservele în general (salam, cârnăciori de porc, jambon, kaizer). Adoptați o dietă crudivoră, bogată în legume, fructe, oleaginoase, migdale și cereale integrale.Cauze, conform Medicinii
ecologice
Nu este ușor a defini cu exactitate
ceea ce provoacă eczeme. Sunt mulți
factori implicați care diferă de la persoană la persoană. În linii generale, cauza
este interpretată, conform naturiștilor,
pe baza scăderii rezistenței globale însumată cu un grad mai mic sau mai mare de intoxicație a sângelui și tulburări emoționale. Dar care a fost „picătura” între numeroșii factori de intoxicație, responsabilă pentru această manifestare a pielii? Cercetătorii vieții naturale cred că motivul se ascunde într-un organ îndepărtat: intestinul. De asemenea, există multe eczeme provocate de medicamente, care apar după câteva zile sau săptămâni după un tratament intensiv (cum ar fi în cazul unei spitalizări). Deficiențele nutriționale sunt obișnuite printre cauze.
Chiar dacă dieta ar fi aparent completă,
tulburările digestive și metabolice reduc
ușor avantajul organismului, expunându-
ne la carențe subtile și cronice, dificil de descoperit. Ne simțim rău, dar greu concluzionăm (cum și pentru medic este greu a concluziona) că celulele sufăr de o nutriție rea.
Pentru dezintoxicarea organismului, garantarea unei bune funcționări a
intestinului și favorizarea ameliorării eczemei, naturiștii recomandă, pentru o lună, următorul program, care trebuie să fie adaptat la fiecare caz în parte de către un profesionist specializat:
n O dată pe săptămână sau la cincisprezece zile, semipost de fructe sau sucuri
(sucuri proaspete, neîndulcite, din trei în trei ore). Pentru constipație
intestinală se recomandă fructe laxative ca prune proaspete sau pere.
n Cel puțin o zi sau două pe săptămână: La micul dejun, suc de mere sau
de pepene roșu. Apoi, dacă există senzație de foame, se pot ingera fructe.
La prânz, salată de cereale încolțite, cu năut, vegetale crude, legume fierte
în aburi, dovlecel fiert sau orez integral fiert sau piure de dovleac. La cină fructe, ca pepene galben, struguri, prune, mere, mandarine.210 Manual practic de tratamente naturiste

n În afara acestor zile de diete speciale, adoptați o dietă normală sănătoasă
(vezi capitolele 4 și 5 care îndrumă către meniuri sănătoase) având în atenție
două lucruri:
1. Cu o jumătate de oră înainte de micul dejun, beți băutură alcalinizantă
(vezi modul de preparare la pagina 126) sau apă cu o jumătate de lămâie.
2. O zi da, o zi nu în loc de micul dejun sau de cină folosiți doar un tip de
fructe ca struguri, portocale, mere, piersici etc. Când se folosesc doar fructe
la micul dejun, poate apărea hipoglicemie în perioada de dimineață. Pentru
a evita să se întâmple aceasta, mai mâncați un fruct (ex. măr) între micul
dejun și prânz sau beți suc de fructe.
Zece zile după începerea dezintoxicării se recomandă adăugarea de suplimente
pentru întărirea nutrițională.
Nutrienți pentru fortificare nutrițională *
n În cazuri de eczeme se recomandă un supliment nutritiv complet, adică,
să conțină toți nutrienții, dar cu permisiunea unui dermatolog.
n În mod particular important este complexul B, prezent în alimente ca drojdia de bere.
n În bolile de piele nu trebuie uitat rolul vital al tocoferolilor (vitamina E) asociată sau nu cu vitamina A. Se recomandă doze ce variază între 100 și 400 de unități
sau mai mult de vitamina E pe zi, dar trebuie stabilit de către un specialist. Pe
piață există numeroase suplimente naturale cu vitamina E și ulei din germeni de grâu. În ce privește vitamina A se recomandă folosirea a cel puțin un pahar
de suc de morcovi cu țelină sau creson înainte de prânz, zilnic.
n S-au raportat cazuri ale unor pacienți care, schimbându-și alimentația și
folosind suplimente de vitamina E, au prezentat îmbunătățiri notabile în ce
privește eczemele care-i incomodau de ani de zile. Când folosirea internă
a vitaminei E nu produce rezultatul așteptat, se recomandă aplicarea ei extern, sub formă de unguent.
n Se recomandă suplimentare dietetică care să includă următoarele:
l Drojdie de bere
l Vitamina E – 400 de unități zilnic
l Vitamina A – includeți în dietă diferite alimente bogate în această vitamină, ca morcov, dovleac, broccoli etc.
l
Lăptișor de matcă (verificați dacă nu aveți alergie la lăptișorul de matcă).
* Suplimentele nutriționale sunt utile în multe cazuri, dar indicația și dozajul individual trebuie
să fie stabilit de personal calificat.211 Boli dermatologice – Eczeme

Plante și alte remedii tradiționale
l Pentru uz intern – brusture, pătlagină, rădăcină de păpădie. Combinați
aceste plante în părți egale și turnați o jumătate de litru de apă fierbinte
peste o lingură de amestec de plante mărunțite. Beți două- trei cești pe zi,
timp de o săptămână. Faceți o pauză de două-trei zile în care se bea, din belșug, doar apă cu puțin suc de lămâie. Apoi se reia ceaiul.
l Pentru uz extern – se recomandă o combinație antică și eficace, cu brusture,
tătăneasă și praf de rădăcină de gențiană. Amestecați aceste plante în părți
egale așa încât să se obțină două linguri de amestec. Turnați 250 ml de apă
fierbinte peste acest amestec, lăsați apoi să se răcească și aplicați comprese reci îmbibate în acest lichid pe locurile afectate, cel puțin de două ori pe
zi. De asemenea, se poate prepara un unguent din aceleași plante și praf
obținut din coajă de ulm măcinată. Amestecați această pudră cu puțin lichid ca să se obțină o masă păstoasă și aplicați asupra locului afectat.
l Brusturele, folosit singur, este unul din remediile contra problemelor pielii,
cunoscute din cele mai vechi timpuri. Extern, se folosește toată planta
(inclusiv semințele). Se prepară infuzie concentrată și se aplică pe locul
afectat de câteva ori pe zi.
l Coaja de ulm – Unii tratează eczema cu coajă de ulm și laur. Le fierb
împreună până se obține un amestec consistent, care se aplică extern. Pentru
a evita ca acest amestec să se lipească de piele, se recomandă ca să se ungă
pielea cu ulei înainte, iar îndepărtarea să se facă cu apă caldă.
l Carambola – Beți suc proaspăt, neîndulcit, din trei-cinci fructe pe zi. În
anumite dermatite rebele s-au constatat efecte rapide și eficace.
l Tătăneasă – În mod tradițional este indicată sub formă de pomadă: se
amestecă puțin ceai concentrat de tătăneasă cu miere și ulei de germeni
de grâu. Se aplică
pe locul afectat, contra afecțiunilor
pielii. Dr. Zof-
chak, renumit cercetător ame-
rican, recomandă
d e c o c t f o r t e din rădăcină de
tătăneasă, în uz
extern, contra eczemelor. Pentru
212 Manual practic de tratamente naturiste

Hidroterapia și geoterapia
Pentru a stimula circulația generală,
se recomandă mersul pe jos desculț
pe iarba udă dimineața, cel puțin zece minute (după o plimbare pe jos însoțită de
exerciții respiratorii de aproximativ 40 de
minute) și faceți dușuri reci, rapide după o încălzire prealabilă. Baia vitală este utilă pentru a restaura și echilibra fluxul de energie vitală până la suprafața corpului. Sunt recomandate, cel puțin o baie vitală zilnic și trei comprese abdominale de argilă, pe săptămână. Vezi cum se fac
băile și cum se aplică argila în capitolele
12 și 13.un rezultat mai bun se poate adăuga la acest amestec coajă de stejar alb și
puțină gențiană.
l Castravetele amar – În cazuri de eczeme și alergii ale pielii faceți băi cu ceai
concentrat din această plantă.
l Coada șoricelului – Plantă cu multiple utilități, folosită din timpurile grecilor
antici, este, de asemenea, foarte utilă în combaterea bolilor de piele, ca
eczemele. Aplicați pe locurile afectate trei sau patru comprese zilnic de
ceai foarte concentrat din această plantă.
l Pătlagină – Se recomandă să se aplice pe locul afectat sucul de la această
plantă (bine spălată).
213 Boli dermatologice – Eczeme

Ce este psoriazisul?
Psoriazisul este o dermatoză (boală
a pielii) inflamatorie cronică, de cauză
necunoscută, caracterizată prin apariția de placarde roșiatice acoperite de coji
albicioase. Afectează diferite regiuni
ale suprafeței corpului, mai expuse la traumatisme, ca: fese, coate, genunchi și pielea capului. Frecvent unghiile sunt afectate și în ele se formează mici depresiuni punctiforme.
În vechime psoriazisul se considera
boală ereditară și contagioasă, deoarece
afecta diferite persoane din aceeași familie.
Astăzi știm că nu este contagioasă, cu toate că particularitatea ereditară nu a fost în totalitate dezmințită. Rară la copii, afectează în mod egal bărbați și femei, fiind mai comună între adulții tineri (între 20-30 ani). Este foarte frecventă la rasa albă.
Semnul distinctiv al psoriazisului
este baza roșiatică asupra căreia se formează „coji” albicioase care se desfac în fragmente mici. Leziunile au, în general, formă circulară sau ovală ( psoriazis
numular ), dar pot să fie și dispuse în arc
sau inel ( psoriazis anular ) sau chiar forme
alungite nedefinite ( psoriazis figurat ).
Uneori leziunile provoacă mâncărime. Pot să se limiteze la locul în care apar sau să se extindă pe corp. Există cazuri în care se concentrează doar pe pielea capului. În situații excepționale psoriazisul cuprinde tot corpul (formă eritrodermică).
Evoluția psoriazisului variază mult de
la o persoană la alta. Există cazuri ușoare în care se limitează la suprafețe mici, fără să genereze incomodare semnificativă. Există cazuri severe în care cuprinde toată pielea, producând deranj mai mult
din punct de vedere estetic, decât ca
suferință fizică. Uneori dispare, revenind după câțiva ani. Mulți pacienți se plâng de focare episodice de erupție (care dispar și revin frecvent).
Psoriazisul, în majoritatea cazurilor,
se limitează la piele, menajând celelalte
organe. Totuși, există cazuri în care
afectează articulațiile, provocând afecțiuni serioase (psoriazis artropatic).
Relația psihică
Majoritatea specialiștilor concordă în
aceea că starea emoțională a pacientului influențează în gravitatea manifestărilor, deoarece activitatea mentală interferează
în mod direct cu capacitatea imunitară.
Pacienții sensibili emoțional sunt mai vulnerabili la recidive și manifestări severe. Revenirea la o stabilitate emoțională și la liniște mentală, poate produce o îmbunătățire vizibilă a simptomelor. Psoriazisul

Tratamente
AlimentațiaNecunoscându-se cauzele, tratamentele convenționale nu trec de mijloace
paliative și simptomatice care, în multe cazuri nu produc efectul satisfăcător.
Se folosesc unguente cheratolitice, alifii pe bază de cortizon, raze ultraviolete și
substanțe reductoare etc.
Tratamentele naturale au ca obiectiv garantarea creșterii progresive a rezistenței
imunitare și abordarea eventualelor instabilități emoționale. Un metabolism
supraîncărcat de toxine favorizează, în opinia naturiștilor, apariția de dezechilibre
care culminează la persoanele susceptibile în psoriazis. Tratamentul natural
cuprinde, prin urmare, două etape de bază: dezintoxicarea și repoziționarea
nutrițională .
Dezintoxicarea cere dieta potrivită și folosirea de ceaiuri depurative. 215 Boli dermatologice – Psoriazisul
Pentru restaurarea echilibrului metabolic prin dezintoxicare naturi știi
recomandă dieta a cărei bază este următoarea:
n Trei zile pe săptămână urmați următorul meniu:
l Micul dejun: doar lapte acru
l Cină : fructe cu semințe de floarea soarelui, migdale și fulgi de cereale
l Gustări : apă de cocos sau apă cu lămâie (neîndulcită)
l Prânz: suc de morcov cu muguri de lucernă, salată de muguri de fasole,
orez integral, legume fierte, tofu și năut.
Celelalte zile: Dietă normală cum este indicată în capitolul 5. A mastica foarte
bine este regula de aur a succesului.
După o săptămână introduceți lăptișor de matcă (2-4 grame pe zi), drojdie de
bere, (20 de comprimate de 500 mg pe zi), squalene (pe prospect sunt instrucțiuni
despre folosirea tradițională), picnogenol, ulei de germeni de grâu (3-4 capsule
de 1000 mg pe zi) sau
vitamina E. Adăugați
15 migdale și 3 linguri
de semințe de floarea
soarelui pe zi. După
dezintoxicare trebuie
să se adopte o dietă
naturistă sănătoasă.
Citiți capitolele 4 și 5.

Plante și alte remedii tradiționale *
l Ulei de migdale – Aplicație locală, acționează ca liniștitor când pielea este
foarte uscată.
l Aloe – Aplicați local suc de aloe, disponibil în spray pe piață (sau obținut din
frunză). Folosiți cel puțin de două ori pe zi.
l Tătăneasă și gențiană – Dr. Zofchak, renumit naturist american, recomandă
pentru psoriazis aplicații externe de ceai concentrat de rădăcini de tănăteasă.
Efectul este mai bun dacă se combină cu gențiană. Se aplică comprese
cu ceai. Se lasă ceaiul la răcit, se îmbibă un prosop sau o pânză curată de bumbac. Aplicați direct, de câteva ori pe zi.
l Coada calului , sarsaparilla (Smilax Officinalis), brusture, pătlagină –
Intern se folosesc 2-3 cești pe zi de ceai din acest amestec de plante. Doza
tradițională: 2 linguri de plante la 600 ml apă. Fierbeți și strecurați.
l Mușețel – Pentru a stabiliza sistemul nervos ceaiul de mușețel este fără egal.
Se bea regulat, 2 cești pe zi. Turnați 300 ml apă fierbinte peste o lingură
de plantă.
l Centelha asiatica – Indicată în bolile cronice de piele, se poate folosi
după dezintoxicare. Este disponibilă în capsule, la magazinele naturiste.
Instrucțiuni despre dozaj se găsesc în prospect.
l Clorela – Bogată în clorofilă, ajută la alcalinizarea sângelui și la maximizarea
și restabilirea echilibrului imunologic. Luați cu regularitate. În general se indică 15-30 de comprimate masticabile, de 250 mg pe zi. Clorela este o
algă, un supliment alimentar, nu este un medicament.
l Lămâia – Foarte depurativă, lămâia
folosită în cantități mici este foarte
benefică. Începeți cu o jumătate de
lămâie pe zi, mergeți crescând din jumătate în jumătate, până ajungeți la
3-4 lămâi zilnic, combinate cu ceaiuri
sau cu apă.
l Paffia paniculata (ginseng brazilian) – Ajută la creșterea imunității și este foarte
utilă în diverse cazuri de dermatită.
Pe prospect găsiți instrucțiuni de administrare.
* Aceste indicații sunt tradiționale dar nu
înlocuiesc tratamentul medical.216 Manual practic de tratamente naturiste

Alte procedee
Cine suferă de constipație trebuie
să înceapă, cu permisiunea medicului,
tratament cu spălări intestinale (un litru de apă fiartă și răcită timp de 3-7
zile, conform indicației de la capitolul:
„Constipația intestinală” .
Aplicați zilnic pe abdomen, timp
de 2 ore, cataplasme cu argilă, pentru a îmbunătăți asimilarea nutrienților. Citiți capitolul 13.
O baie vitală pe zi pentru creșterea
rezistenței organismului în general.
Mersul pe jos, dimineața pe iarba
umedă. Mersul pe jos, însoțit de respirație profundă, în general crește vitalitatea. Faceți frecții cu un prosop umed, dimineața, urmate de frecții cu un prosop uscat. Faceți saună de 2-3 ori pe săptămână. Consumați apă minerală sulfuroasă
sau apă magnetizată, timp de cel puțin trei săptămâni, repetând tratamentul la fiecare 3 luni. Faceți, de asemenea, băi de cufundare în apă sulfuroasă (tratament în stațiuni balneare).
Helioterapia (tratament cu
raze solare)
Tratamentul sistematic cu raze solare
este foarte benefic. Expunerea la soare
cu regularitate, la începutul zilei și la sfârșitul după-amiezii. Începeți cu maxim
5 minute de expunere, apoi mergeți
crescând perioadele de expunere până la 20 de minute dimineața și 20 de minute după-amiaza. Mulți pacienți au constatat o îmbunătățire notabilă când la tratamentul cu dietă și plante au adăugat helioterapia bine îndrumată.
217 Boli dermatologice – Psoriazisul

Doar ce ai ieșit de la baie și din nou simți nevoia de a merge pentru a urina.
Dacă ar fi doar aceasta… dar, pentru a face situația mai neplăcută canalul
arde insuportabil. Aproape toate femeile au experimentat sau va veni o zi în care vor experimenta această neplăcere care caracterizează infecția tractului urinar. La bărbați infecțiile vezicii urinare sunt mai rare. Disuria (disconfortul
urinar) la bărbații, este frecvent în legătură cu prostatita și bolile venerice.
Inflamarea vezicii
Sunt diferite boli care pot afecta
vezica. Una din cele mai comune este
cistita sau inflamarea vezicii asociată frecvent cu uretrita care este inflamarea
canalului. Se caracterizează prin durere
și disconfort urinar care se caracterizează prin senzația de arsuri la micțiune. În limbaj medical se spune infecția tractului urinar (ITU). Disconfortul urinar este numit disurie. În realitate, infecția urinară nu atacă numai vezica, ci și diferite structuri ale acestui sistem.
Ce este cistita?
Cistita este o inflamare a vezicii
urinare, de multe ori provocată de infecția acută a tractului urinar care afectează în
mod specific vezica. De multe ori infecția
atinge, de asemenea, rinichii și canalele urinare (pielonefrite și sindromul uretral). Pot fi simptome ușoare sau se poate manifesta ca un disconfort urinar.
În majoritatea cazurilor, examenul
bacteriologic al urinei va indica infecția
când conținutul de bacterii ar fi mai mare
de 10
5 germeni pe mililitru de urină
corect recoltată.
Necesitatea de a rămâne mult timp
în pat, nașterile, intervențiile chirurgicale
deosebite și diabetul favorizează instalarea
cistitei.
Este obișnuit să aibă loc recidive
(recăderi) provocate de reinfectări BOLI ALE AP ARATULUI
GENITAL
Vezica urinară, afecțiuni

succesive sau infecții nerezolvate. De
aceea este important a evalua într-un mod
adecvat cauzele și tratamentele.
Cistita este de multe ori asociată unor
probleme ale sistemului urinar, cum ar
fi bolile venerice, calculi, pielonefrite,
hipertrofia de prostată și uretrită (inflamația uretrei).
Poporul numește „cistită” orice arsură
a canalului urinar care de multe ori nu este datorită unei infecții locale sau a uretrei. De asemenea este popular conceptul că „răceala la picioare” sau „răceala la burtă” pot provoca crize de „cistită” . În realitate răceala
în oricare parte a corpului poate diminua
rezistența globală și astfel să faciliteze apariția cistitei la persoanele susceptibile.
Considerându-se continuitatea
anatomică a sistemului urinar și asemănarea între simptomele infecțiilor diferitelor lui componente, unii specialiști numesc „sindrom uretral acut” diversele
disfuncții urinare de natură infecțioasă.
Mai comună la femei
Infecțiile urinare sunt mai comune
la femei, în special în timpul sarcinii
și după menopauză, în parte datorită condițiilor anatomice ale sistemului
genito-urinar feminin și pentru că
bărbații beneficiază de protecția lichidului prostatic, antibacterian. Cercetările arată că anual 20% dintre femeile adulte (la orice vârstă) sufăr de disurie (turburări ale micțiunii).
Bărbații mai rar au infecții semni-
ficative ale tractului urinar înainte de 45
de ani, în general, numai dacă este vreo
anomalie urologică. Una dintre aceste anomalii este hipertrofia de prostată, care obstrucționează canalul de urină și favorizează infecțiile.
Este interesant de notat că femeile cu
unele modificări ale florei vaginale sunt mult mai vulnerabile la infecții urinare. Când vaginul și uretra (canalul urinar) sunt colonizate de bacterii din intestin (Gram negativi), infecțiile urinare acute se instalează cu o relativă ușurință. Această
colonizare anormală se datorează în parte
apropierii dintre anus și vagin. Dar se crede
că scăderea rezistenței imunitare sistemice
și locale, combinată cu modificările florei predispune la îmbolnăvire.
Care este cauza cistitei?
Inflamația vezicii se datorează foarte
frecvent agenților infecțioși, care pot migra din canalele urinare care comunică cu exteriorul. E. coli este una din bacteriile
cel mai frecvent culpabilizată în infecții. Habitatul ei normal este vaginul, de unde, migrând în sus pe uretră provoacă infecție. Poate fi asociată și altor boli ale sistemului genito-urinar.
Alți agenți patogeni cauzatori de
infecție în tractul genito-urinar sunt C.
trachomatis și N. Gonorrhoeae . Bolile
sexuale transmisibile (DST) pot favoriza infecțiile urinare.
Prezența bacteriilor comune ca,
Escherichia coli sau Staphylococcus
saprophyticus în concentrație superioară a 10
5 pe milimetru cub în urină, indică
cu probabilitate infecție. La tinere disconfortul urinar este provocat în majoritatea cazurilor de vaginită. Cu
înaintarea în vârstă, disuria poate fi
provocată de infecția tractului urinar, ca cistită și uretrită.219 Boli ale aparatului genital – Vezica urinară, afecțiuni

Lipsa unei igiene intime adecvate poate
fi, de asemenea, cauza infecțiilor. Folosirea
contraceptivelor, ca diafragma, care în unele cazuri poate împiedica golirea vezicală, provocând astfel înmulțirea bacteriilor, se
transformă într-o cauză a cistitei.
Germeni cauzatori de
infecții
Germenii cei mai comuni în infecțiile
urinare sunt bacilii Gram negativi.
Escherichia coli provoacă până la 90%
din infecțiile acute. De asemenea, se pot
întâlni Proteus, Klebsiella, Enterobacter,
Serratia și Pseudomonas , prezenți în infecții
nu atât de complicate, dar care devin motiv de preocupare în infecțiile recurente, boli obstructive, calculi, traume, manipulări chirurgicale și diagnostice. Sunt întâlnite adesea în infecțiile din spitale și se găsesc
asociate folosirii instrumentului medical
cum ar fi cateterismul.
Staphylococcus saprophyticus este
prezent în infecțiile acute la tinere. Chlamydia trachomatis se întâlnește de
obicei, în cantitate mică, în cazuri în care există puroi în urină (piuria).
Virușii pot favoriza infecția bacteriană.
Unii adenoviruși sunt responsabili pentru cistitele cu sângerări.
Bolile obstructive ale căilor
urinare
Orice obstrucție a trecerii urinei
facilitează acțiunea bacteriilor și a bolilor
infecțioase, cum ar fi cistita. Între cauzele
obstrucției putem cita calculii, hipertrofia
prostatei, stenoza (strâmtarea canalului) sau unele tumori. Când se combină obstrucțiile cu infecțiile, rinichii sunt într-un pericol serios și se impune un tratament foarte atent. Specialiștii, totuși, avertizează cu privire la riscurile chirurgicale nenecesare, care pot agrava încă mai mult situația. Este cazul micilor obstrucții, care nu prezintă riscul de a
progresa și care nu afectează în mod
semnificativ funcția renală. O încercare de a corecta aceste obstrucții prezintă riscul unor leziuni și infecții.
Lipsa stimulilor nervoși care
fac vezica să se contracte
Vezica este formată dintr-un înveliș
muscular care trebuie să răspundă
stimulilor nervoși, astfel ca ea să rețină un anumit volum de urină. Dar există unele
boli în care acești stimuli nervoși lipsesc
și vezica se umple în exces provocând disconfort și dificultate de a urina. Aceasta se întâmplă în scleroza multiplă, leziuni ale măduvei spinării, tabes dorsal, diabet etc. Pentru a drena vezica se folosesc sonde care favorizează infecțiile. Rămânerea prelungită a urinei în vezică, de asemenea,
favorizează acțiunea germenilor. Bolile
care cauzează demineralizarea osoasă, cum sunt cele care cer rămânerea mult timp la pat, provoacă hipercalciuria (eliminare în exces de calciu prin urină), formarea de calculi de calciu, obstrucția (uropatia obstructivă) și infecția.
Refluxul de urină
Unele malformații anatomice pot face
ca o anumită cantitate de urină să revină în vezică prin uretere, favorizând infecțiile cum ar fi, pielonefrita. Cistouretrografia
micțională este testul care arată existența
acestui reflux.220 Manual practic de tratamente naturiste

Unele boli care implică rinichii pot face
ca aceste organe să fie mai predispuse la
infecții. Exemple în acest sens sunt: diabetul zaharat, guta, nefrocalcinoza, drepanocitoza, hipercalcemia și hipocalcemia (diminuarea
calciului în sânge).
Diabetul zaharat și
infecțiile urinare
Pre z e nț a d e z a h ăr î n u r i n ă
(glicozuria), dovedită în diabetul zaharat
este iritantă pentru tractul urinar feminin, predispunând la cistită.
Infecțiile urinare la diabetici pot
agrava tulburarea metabolică, existentă în această boală și pot conduce la acidoză diabetică. În cazul infecției urinare la diabetici trebuie îngrijiri medicale adiționale.
Papilita necrozantă, boală violentă,
care provoacă insuficiență renală acută,
este comună la diabetici și poate duce
la infecție. Medicamentele pe bază de fenacetină (analgezice) pot leza și pot cauza această boală gravă la persoanele susceptibile. Cercetătorii avertizează că efectele ucigătoare ale medicamentelor au loc cu mai mare frecvență de cum se imagina. Trebuie reflectat serios asupra
riscurilor medicamentelor, de preferat a le
evita și a le folosi numai când este absolut indispensabil, cu o absolută cunoștință a cauzei și responsabilitate.
Infecții urinare transmise
sexual
Anumiți agenți microbieni, cum ar fi
C. trachomatis și Neisseria gonorrhoeae ,
sunt transmisibile pe cale sexuală și pot
produce simptome caracteristice infecției urinare, ca puroi în urină, usturime la micțiune etc. Relațiile cu purtători de chlamidia sau gonorreea pot provoca infecții de acest tip.
Unele femei au infecții urinare care
pot fi asociate actului sexual, deoarece trauma mecanică a contactului poate provoca trecerea bacteriilor către vezică. Promiscuitatea sexuală este, fără îndoială, factor de risc pentru multe infecții, deoarece este unul din mijloacele prin care agenții bolilor găsesc acces ușor în
organism.
Riscuri pentru copil, atunci
când gravida prezintă infecții urinare
Știind că tulburările urinare, frecvente
în timpul sarcinii, prezintă riscuri pentru
copil este indicat ca acestea să fie prevenite și tratate prompt. Creșterea mortalității
neonatale și nașterilor premature pot fi
rezultatul infecțiilor urinare din timpul sarcinii.
Semne și simptome
Aproximativ jumătate din pacienții
cu infecții urinare nu prezintă simptome. Între cei care prezintă simptome și semnul caracteristic de bacterii în urină
în cantitate mare, aproximativ jumătate
au infecție în partea de sus a aparatului urinar (pielonefrită) și jumătate în vezică (cistită).
Simptomele de cistită și pielonefrită
sunt asemănătoare. Variază de la un ușor disconfort până la un disconfort extrem. Există o senzație constantă de a urina. Micțiunea este dificilă și provoacă
fierbințeală (disurie). Pacientul poate 221 Boli ale aparatului genital – Vezica urinară, afecțiuni

prezenta sau nu febră, frisoane și dureri
în regiunea pelviană (partea de jos a
abdomenului). Unii pacienți prezintă simptome digestive cu grețuri. Poate exista și hematurie (sânge în urină) și/sau
piurie (puroi în urină). Apăsarea profundă
în abdomen provoacă durere acută.
Aceste simptome cedează de obicei
în câteva zile, chiar și fără antibiotice, cu
excepția cazurilor de obstrucție urinară
sau necroză papilară. Când febra nu cedează și persistă pentru mai multe zile, poate fi vorba de infecții mai grave, ca pielonefrita complicată.
Când infecțiile urinare se repetă con-
stant, pot fi compromise funcțiile renale.
Opinia cercetătorilor
naturiști
O scădere a rezistenței organismului,
legată de formarea urinei concentrate
în reziduuri, poate declanșa o criză de cistită.
Aceleași bacterii care, în condiții
naturale, coexistă pașnic cu altele în flora locală, fac probleme când mediul ambiant este propice pentru multiplicarea lor exagerată. Se afirmă că scăderea globală a rezistenței corpului, asociată cu excreția alterată, modificată de anumiți produși de degradare din metabolism,
care irită mucoasele canalelor, favorizează
proliferarea agenților infecțioși.
Sfaturi
O igientă genitală și sexuală riguroasă,
în special pentru femei, este importantă în prevenirea infecțiilor urinare. Diabeticii trebuie să dubleze îngrijirile. Obiceiul de a urina doar când vezica este plină, se
dovedește a fi nociv sănătății, deoarece
favorizează infecții și alte boli.
Folosirea din abundență a lichidelor,
o alimentație corectă, obiceiuri sexuale corecte, exerciții fizice moderate și folosirea unei îmbrăcăminți adecvate, nu foarte strâmte, sunt sfaturi utile
pentru prevenție. Sunt contra indicate băuturile alcoolice, fumatul și alimentele
condimentate. Există suspiciunea că zaharina (îndulcitor) oferă riscuri pentru vezică.
Recidivele constante necesită o
examinare mai amănunțită a problemei. Trebuie să se studieze posibilitatea de calculi, probleme obstructive,
prostatite și/sau rezistența scăzută a
organismului.
Igiena intimă
După cum vedem, aparatul genital
feminin, datorită caracteristicilor anatomice, este în special predispus la infecții. Bacteriile care colonizează
vaginul, la migrarea spre uter, pot provoca
infecții. Pentru a evita aceasta, unele reguli de igienă intimă pot ajuta:
1. Modul corect de spălare este din față
spre spate, în scopul de a nu „împinge”
germenii din uretră în sus.
2. Înainte de actul sexual se recomandă
a urina, pentru a elimina bacteriile care sunt situate eventual la intrarea
în uretră.
3. După actul sexual urinați din nou
sau spălați vaginul cu dușul, pentru
a dimunua numărul bacteriilor din
canal. 222 Manual practic de tratamente naturiste

4. Folosirea dușului este recomandată,
dar nu cu frecvență exagerată.
Abuzul în spălare poate diminua
„flora bună” și coloniza vaginul cu
floră patogenică.
5. Diafragma, contraceptivele, pot
favoriza, în anumite cazuri, retenția unor mici cantități de urină și
favoriza infecțiile.
6. Folosiți lenjerie intimă din bumbac.
Schimbați-o des. Preferați tampoane
externe. Regulă de aur în faza acută și
pentru prevenire: multe lichide
Când bacteriile de infecții sunt mai
numeroase, durerea este mai mare. Pentru
a diminua înmulțirea lor, procedeul cel mai simplu este de a bea suficient
lichid, ca ceai de coada calului sau apă.
Când se bea apă puțină, concentrația de urină va fi mare și, de asemenea, mai concentrată cu bacterii. Durerea și infecția se agravează.
Urina limpede, de culoare clară,
indică faptul să beți suficient lichid. Dacă urina este concentrată, este un semnal că
trebuie să măriți ingestia de apă.
Alimentația
În faza acută se pot face diferite mese cu pepene verde, fără să amestecați cu
alte alimente.
Beți suficientă apă, în special se recomandă apă minerală cu magneziu, deoarece
diminuează concentrația de bacterii în urină. Ceaiuri speciale și propolis, așa
cum vom arăta mai jos, sunt foarte indicate. Ardeiul iute, sosurile, condimentele,
specialitățile, conservele industrializate, fripturile, alimentele sărate, înghețata,
cafeaua, carnea, bomboanele, ciocolata și zahărul, trebuie să fie evitate, în special în
faza acută. Lactatele, în special brânza, de asemenea, trebuie evitate. Dintre vegetale,
contraindicate în faza acută sunt: cresonul, lămâia, ananasul și alte fructe citrice,
ceapa și usturoiul și, în special, roșiile.
Dieta terapeutică naturală
În faza acută, vara, înlocuiți o masă (micul dejun sau cina) cu pepene galben,
portocale, mere sau pepene roșu. Iarna se poate bea suc de mere încălțit, cu semințe
de floarea-soarelui și pâine prăjită sau biscuiți de orez integral. La masa de prânz
mâncați: dovlecel bine fiert cu salate crude (poate fi de morcov sau muguri de soia),
alte legume (păstăi, conopidă) și orez integral sau câteva felii de pâine integrală
(prăjită și fără sare sau cu foarte puțină sare). Folosiți minimum de sare. Adoptați
acest regim până când dispar simptomele. Dacă aveți febră este bine să adoptați un
regim de sucuri (suc de mere).
Pentru a preveni recidivele, se poate adopta, cu regularitate, dieta naturistă,
ușoară, cu adaos moderat de sare. Sporadic, în loc de prima masă, se poate bea o
băutură alcalinizantă (vezi modul de preparare la pagina 126). Cine nu tolerează 223 Boli ale aparatului genital – Vezica urinară, afecțiuni

această băutură, poate bea ceai de coada calului cu pelin, cu o jumătate de oră
înainte de micul dejun.
Pentru cine preferă un program mai complet sau dezintoxicare preventivă,
se sugerează următoarea dietă pentru o săptămână, utilă, de asemenea, pentru
ameliorarea simptomelor:
n Prima zi – micul dejun: pepene roșu; prânz: dovlecel fiert cu salată de
muguri de fasole, verdețuri și legume fierte ca broccoli, păstăi; cina: pepene
roșu sau struguri. În intervalele dintre mese, se pot servi mere, dacă vă este
foame.
n A doua zi – sucuri, păstrând repaus.
l ora 8 – suc de mere
l ora 11 – suc de pepene roșu sau de pepene galben
l ora 14 – suc de mere
l ora 17 – suc de morcovl ora 20 – suc de mere
n A treia și a patra zi – repetați meniul din prima zi.
n A cincea, a șasea și a șaptea zi:
l Micul dejun: terci de fulgi de ovăz sau grâu cu fructe ca banană, mere
și papaia și semințe de floarea soarelui. Mâncați mai întâi fructele.
l Prânzul: Salată crudă cu dovlecel și legume fierte, ca broccoli, păstăi orez integral sau pâine integrală prăjită și tofu.
l Cina : un fruct de bună calitate: măr, pară, piersică sau papaia; 2-3 felii
de pâine integrală prăjită.
Plante *
n Ceaiuri diuretice ca: busuioc, coada calului, păpădie, mătase de porumb,
strugurii ursului, limba mielului sau coada șoricelului. Se pot bea 3-6 cești
pe zi, dintr-un amestec de două sau trei plante pe care le aveți la dispoziție
sau conform prescripției medicului. Pentru calmarea sistemului nervos, totdeauna iritat în astfel de situații, se recomandă un amestec de mușețel
și alte plante. Fierbeți timp de 1-3 minute. Adăugați 10 picături de propolis
de concentrație 30%, pentru fiecare ceașcă de ceai. Dozajul uzual indicat: 2 linguri de plantă mărunțită pentru 500 ml apă. Preparați ca un decoct
sau fierbeți.
n Pentru combatera durerii: pelin, paracherniță (urzică moartă), carqueja și schinel.
Preparați o infuzie (turnați apă fierbinte peste plante). Beți 3 cești pe zi. 224 Manual practic de tratamente naturiste

n Un alt compus foarte folosit de nord americani este amestecul de strugurii
ursului și nalbă (Althaea officinalis ) cu anason. Dozajul uzual indicat este
de 10 g (două linguri) de amestec de ierburi pentru un litru de apă (infuzie: turnați apă fierbinte peste plante), 2-3 căni pe zi. Dacă obțineți o tinctură, urmați prescripțiile medicului.
n Sucul de pătrunjel, amestecat cu un decoct, este considerat excelent în tratamentul împotriva cistitei. Preparați un decoct din frunze (6 linguri la un
litru de apă) și amestecați, când încă este cald, cu 50 ml de suc pur de frunze.
Beți un litru din acest amestec în timpul unei zile, cu înghițituri rare.
Băi și alte proceduri *
Băile calde de șezut și băile de picioare
ajută la calmarea durerilor. Nu trebuie
totuși să fie foarte fiebinți. Aplicațiile de argilă amestecată cu apă caldă pe abdomen
sunt utile pentru a alina durerile în faza
acută. Se folosesc băi de șezut cu diferite plante (ceaiuri concentrate) ca mușețel, nalbă sau pătrunjel (una din ele).
Afară de faza acută, băile vitale și
genitale sunt utile pentru a mări rezistența sistemului genito-urinar.
Sugestii naturiste de fructe,
cereale și vegetale
l Dovleacul – Semințe crude de
dovleac bătute în blender cu puțină
apă. Strecurați și beți cu înghițituri
rare, în timpul zilei.
l Cereale – Supă diuretică de cereale: 3
linguri de ovăz și 8 linguri de boabe
orz pentru un litru de apă. Fierbeți
până se înmoaie boabele. Strecurați și beți în timpul unei zile.
l
Cocos – Beți apă de cocos din
abundență. l Pepene roșu – Faceți mese numai cu
pepene roșu.
l Pepene galben – Faceți mese numai
cu pepene galben.
l Pere – Beți infuzie de frunze de păr,
până la 3 cești pe zi. Două linguri de plantă pentru o jumătate de litru
de apă. Fierbeți și strecurați. Faceți
mese exclusiv de pere.
l Păstăi de fasole – Beți o jumătate
de pahar de suc de fasole verde, în
cursul unei zile.
* Hidroterapia, geoterapia sau alte tratamente naturale citate aici sunt practicate în clinicile
naturiste. Atenție: Nu neglijați sfatul medicului.
225 Boli ale aparatului genital – Vezica urinară, afecțiuni

Cine a avut, afirmă că nu există nimic comparabil. Durerea calculilor renali
prăbușește pe cei mai viteji, până la lacrimi. Aici abordăm cele mai bune măsuri preventive
cunoscute. Tratamentul natural este, de asemenea, foarte util în prevenirea recidivelor.
În faza acută, în care durerea este supărătoare, recomandăm a se căuta ajutorul medical.
Calculul care se elimină trebuie să fie păstrat pentru analiză ulterioară. Cunoscându-se compoziția lui, stabilirea tratamentului va fi mai ușoară. Când există sânge în urină
este deosebit de important a face o evaluare medicală minuțioasă.
Calculii foarte mari pot determina urgențe și solicită tratamente speciale de tip laser și ultrasunete.
Care este cauza
calculilor renali?
Cea mai mare parte a calculilor
urinari provin din precipitarea sărurilor
de oxalați de calciu sau alți compuși de calciu. Există, de asemenea, calculi
formați de acidul uric.
La început se formează mici pietre
care cresc cu timpul, putând lua proporții
enorme uneori cu părți ascuțite, care străpung țesuturile, provocând dureri deranjante și provocând infecții.
Disconfortul este extrem când calculii
se mișcă prin canale. Pot apărea sângerări
care se manifestă prin colorarea roșiatică
a urinei (hematurie).
Calculii favorizează apariția infecțiilor
urinare, datorită unor germeni ca Proteus și
Klebsiella . Aceste bacterii, pe de altă parte,
produc anumite substanțe, un lichid vâscos extracelular polizaharide și uree, care predispun la formarea calculilor.
Calculi renali

Alimentația
Calciul este una din principalele materii prime din compoziția calculilor.
Ingestia acestuia trebuie să fie limitată. Trebuie a se avea grijă în mod deosebit cu
folosirea lactatelor: lapte, iaurt, brânză, biscuiți, produse care conțin lapte.
Cărnurile, ciocolata și arahidele, de asemenea, furnizează substrate pentru
calculi. Zarzavaturile și fructele care conțin oxalați în mod normal nu fac rău, dacă totul ar fi în ordine, dar când problema apare sau există tendință vizibilă, este bine a evita consumul de fasole, sfeclă, roșii și spanac. Micșorați, de asemenea, ingestia de sfeclă roșie, țelină, ardei verde, pătrunjel, căpșuni și struguri.
Una din cele mai bune și mai simple recomandări preventive este creșterea
ingestiei de lichide, cum ar fi sucurile naturale și apa, dar evitați băuturile răcoritoare artificiale.
Excesul de proteină în dietă este alt factor pentru formarea de calculi renali.
Proteina cere în metabolism creșterea furnizării de calciu. Rezultatul: mai mare tendință la formarea de calculi. Crește, de asemenea, în sânge acidul uric și fosforul. Dieta vegetariană, echilibrată în mod adecvat, este din acest motiv, benefică.
Sarea trebuie să fie folosită cu moderație. Evitați produsele în saramură,
conservele etc. Majoritatea persoanelor folosesc sare în exces, gândind că o folosesc în cantități normale.
Multă vitamina D este, de asemenea, factor de risc, deoarece crește calciul
în corp. O atenție deosebită trebuie acordată „suplimentelor vitaminice” care se
iau astăzi de trei ori pe zi. Mulți ingeră exces de calciu și vitamina D în contul
acestora. Excesul de vitamina C (mai mult de 3 g pe zi) va putea crește aportul de acid oxalic și riscul de nefrolitiază în opinia unor cercetători. Dar este dificil a ingera atâta vitamină C printr-o alimentație normală. Aceasta se întâmplă numai în cazul ingerării de suplimente.
Cine are tendința la calculi trebuie ca în mod regulat să înlocuiască o masă cu pepene,
roșu sau galben sau chiar o zi mâncând numai aceste fructe, din când în când.
Suplimente de magneziu,
piridoxină și vitamina A *
Vitamina A menține integritatea
epiteliului, întărind canalele renale. Se
recomandă folosirea zilnic a cel puțin un pahar de suc de morcov.
Magneziul poate fi folosit ca adaos la
dieta normală, împreună cu vitamina B
6 (piridoxina) deoarece contrabalansează
efectul calciului în metabolism. Se
recomandă doze ca: 250 mg magneziu și
60 mg de vitamina B6 ca suplimente.
Sursă bună de magneziu este clorela, care
poate fi folosită în doză de șase comprimate
zilnic, în mod preventiv. Dozele trebuie să fie stabilite de către un medic.
* Suplimentele nutriționale sunt utile în multe cazuri, dar indicația și doza individuală trebuie să
fie stabilită de un medic profesionist.227 Boli ale aparatului genital – Calculi renali

Dieta terapeutică naturală
n Sub supraveghere medicală petreceți câteva zile cu dietă de sucuri pentru
a ajuta „la dizolvarea și îndepărtarea calculilor”:
l la ora 8: băutură alcalinizantă (vezi modul de preparare la pagina 126)
l ora 11: suc de pepene roșu sau galben
l ora 14: suc de mere
l ora 17: suc de pepene roșul ora 20: suc de portocale cu lămâie sau mere
Păstrați repaus în zilele dietelor de sucuri.
În celelalte zile înlocuiți o masă (micul
dejun sau cina) cu pepene galben sau pepene roșu și faceți următorul prânz: dovlecel
bine fiert, cu salate crude (poate fi folosită
salată de muguri de soia), alte legume ca păstăi, conopidă, semințe de floarea soarelui și orez integral sau biscuiți de orez integral. Cel puțin o zi pe săptămână trebuie să se adopte dieta de sucuri. Acest regim solicită repaus și va trebui să se extindă
până la alinarea simptomelor cu
dizolvarea și eliminarea calculilor. Importanța exercițiului fizic
Pentru prevenție, exercițiul fizic este
fundamental, deoarece ajută la fixarea calciului în oase, diminuându-l în sânge. Persoanele inactive, care petrec ziua
șezând, cu siguranță vor prezenta mai
mare posibilitate de dezvoltare a pietrelor la rinichi, datorită excesului de calciu din sistemul circulator. Se recomandă o plimbare pe jos, cel puțin o oră pe zi sau alte activități fizice bine orientate. Aveți grijă cu antiacizii
Antiacizii foarte folosiți în combaterea
arsurilor la stomac sunt compuși în mod frecvent din calciu. De aceea este riscant a folosi, nu doar că nu îndepărtează cauza
arsurii de la rădăcină, ci, de asemenea,
pentru că pot adăuga alt inconvenient chiar mai rău, care este formarea de calculi renali.
228 Manual practic de tratamente naturiste

Plante
n Important: În cazul calculilor foarte mari este nevoie de litotriție (operație de
spargere și extragere a calculilor) înainte de folosirea diureticelor. Solicitați
sfatul medicului.
Ceaiuri diuretice ca busuioc, coada calului, păpădie, mătase de porumb, limba
mielului, coada șoricelului, strugurii ursului.
Se pot folosi 3-6 cești de ceai pe zi din combinația a 2-3 plante disponibile sau
după îndrumarea specialistului. Pentru liniștirea sistemului nervos întotdeauna
iritabil în astfel de situații, se recomandă adăugarea de mușețel la celelalte plante. Fierbeți aproximativ 3 minute. Adăugați 10 picături de soluție de propolis (30%) în fiecare ceașcă de ceai. Dozajul uzual indicat: 2 linguri de plante tocate la ½ litru de apă. Pregătiți în formă de decoct sau fierbere.
n Sunt, de asemenea, folosite în alinarea durerilor următoarele plante: pelin,
schinel și paracherniță (urzică moartă). Se face infuzie (turnați apă fierbinte
peste plante) în doză de o lingură de plantă la ½ litru de apă. Se beau 3 cești
pe zi.
Un alt compus foarte folosit de naturiștii nord-americani este o combinație
de strugurii ursului, rădăcină de nalbă mare și anason. Dozajul uzual indicat este
de 10 g (2 linguri) de amestec de plante la un litru de apă (infuzie). Se beau 3-4 cești
pe zi. Dacă obțineți o tinctură, urmați
prescripția medicului.
n Sucul de pătrunjel. Combinat cu
decoct este utilizat în tratamentul
calculilor. Preparați un decoct de
frunze (2 linguri la ½ l de apă) și amestecați când încă este călduț,
cu 20 ml suc pur de frunze. Beți
½ litru din această combinație în timpul zilei, cu înghițituri rare. Se
pot face băi calde de șezut cu ceai
concentrat de pătrunjel.
n Pe nt r u a a l e g e p r o c e d e u l fitoterapeutic ideal fiecărui caz,
recomandăm să consultați un
specialist.
229 Boli ale aparatului genital – Vezica urinară, afecțiuni

Sugestii naturale de fructe și zarzavaturi
l Țelină: Apa în care s-a fiert țelina, 3 cești pe zi, 2 linguri de bucăți de țelină
la ½ l de apă. Fierbeți și strecurați.
l Anghinarea: Mâncați timp de câteva săptămâni anghinare, ușor fiartă, de
două ori pe zi.
l Cireșe: Striviți cireșele, împreună cu sâmburii, fierbeți și strecurați. Beți
câteva cești pe zi din acest lichid.
l Varză: Beți suc de varză diluat în apă. 2-3 cești pe zi.
l Smochine: Mâncați într-o zi
numai smochine.
l Lămâie: Beți apă cu lămâie: ½ de
lămâie într-un pahar cu apă, fără
zahăr, de 2-3 ori pe zi.
l Miere: Înlocuiți zahărul cu
mierea, în mod preventiv.
l Pepene galben: Faceți mese doar
de pepene galben.
l Pepene roșu: Faceți mese doar de
pepene roșu.
l Frunze de păr: Faceți infuzie de
frunze de păr. Beți 2 cești zilnic
(2 linguri de frunze la ½ l de
apă). Fierbeți și strecurați.
l Pere: Faceți mese exclusiv de
pere. Alte procedee
Pentr u alinarea durerilor se
recomandă băi calde de șezut, care dilată
canalele urinare.
Recomandăm ca acest tratament să
fie însoțit de un profesionist în sănătate, specialist în naturism. În timpurile vechi se folosea
cataplasmă caldă de sămânță de in asupra regiunii rinichilor, alternând cu băi calde în timp ce pacientul bea ceai de sămânță
de in, din două în două ore (fierbeți 2
linguri de sămânță de in în 2 l de apă. Strecurați și beți în timpul zilei).
230 Manual practic de tratamente naturiste

Prostata este un organ glandular al aparatului reproducător masculin,
situat imediat în josul vezicii, a cărui funcție de bază este producerea unui
lichid alcalin care ajută la neutralizarea acidității spermei. Foarte frecvent apar tulburări în funcționarea sa. După 40 de ani aceste tulburări sunt foarte comune și ca urmare se recomandă examene preventive periodice.
Problemele cele mai
comune ale prostatei
Problemele cele mai comune ale
prostatei sunt: hipertrofia, inflamația,
infecția și tumora. Prostatita este frecventă în special la bărbații de peste 40 ani.
Modificările hormonale, tulburările
emoționale, bolile venerice și factori încă necunoscuți pot contribui la dezvoltarea bolilor de prostată. Cercetătorii în medicina naturală indică, de asemenea, cauzele dietetice, cum ar fi consumul exagerat de sare, cărnuri și grăsimi (care conțin urme de hormoni), consumul
redus de lichide, folosirea și abuzul de
alcool, tutunul și unele medicamente.
Simptome
Sesizările cele mai comune ale
pacienților cu probleme de prostată sunt: dificultate de a urina sau dorință de a urina des, arsuri și dureri la urinare, senzația de
presiune sub abdomen, durere în partea
inferioară a coastelor, tenesme (senzația de defecare neurmată de evacuarea scaunului), secreție cu aspect lăptos sau purulent. O boală acută de prostată poate să fie sau poate să nu fie însoțită de febră. Impotența sexuală este obișnuită în cazul afecțiunilor cronice și severe.
Un simptom obișnuit în cazul proble-
melor de prostată este discontinuitatea jetului urinei și dificultatea golirii vezicii și aceasta se întâmplă în situații când este dorință de a urina. Urina rămasă, care nu este în totul eliminată, devine un
Prostata

excelent mijloc de dezvoltare a bacteriilor
și infecțiilor.
Pe lângă problemele locale, pot apărea,
în faze avansate ale bolii de prostată, alte
simptome, ca gură uscată și sete intensă,
grețuri și somnolență. O complicație
care apare din cauza blocajului canalului urinar este insuficiența renală și retenția cronică de urină. Consecința poate fi incontinență urinară (neputință de a controla actul urinar).
Cancerul de prostată apare de obicei
după vârsta de 40 de ani, crescând
incidența odată cu vârsta. După etatea
de 70 de ani aproape 20% dintre bărbați suferă de acest tip de cancer. Începând cu vârsta de 40 de ani fiecare bărbat trebuie să își facă un examen preventiv în fiecare an. Dacă se descoperă și se tratează din timp sunt șanse mari de vindecare pentru cancerul de prostată.
Astăzi Medicina se bazează pe mijloace
moderne pentru a descoperi cancerul de prostată, cum ar fi verificarea PSA ( prostatic
specific antigen), care la un individ normal rar depășește nivelul 2. La cei cu vârsta de peste 50 ani, dacă totul ar fi bine, dificil s-ar depăși nivelul 4. Dacă prostata ar fi mărită
din cauza unui adenom benign, nivelurile
PSA s-ar situa între 10 și 20. Dar dacă ar fi mai mult decât atât este un semnal de risc. PSA mai mare de 50 indică mari șanse de cancer de prostată: 95%.
Relația dintre infecțiile urinare,
bolile venerice și prostatita
Bărbații cu greu fac infecții
semnificative înainte de 40, 45 de ani, doar
în cazul unor malformații urologice. Una dintre aceste anormalități este hipertrofia prostatei, care obstrucționează canalul urinar și favorizează infecțiile.
Bolile venerice, în particular blenoragia
(gonoreea), sunt cauze comune pentru prostatită.
Când se cumulează obstrucțiile (ca
cele produse de bolile de prostată) cu infecții, rinichii sunt în pericol și se impune un tratament riguros. Cu toate acestea, specialiștii avertizează împotriva riscului unor intervenții chirurgicale nenecesare,
care pot agrava și mai mult situația.
Este cazul micilor obstrucții care nu prezintă riscul de a progresa și nu afectează semnificativ funcțiile urinare. O încercare de a corecta aceste obstrucții poate mări riscul unor leziuni și infecții. Chirurgia se poate justifica în cazul unor tumori
în creștere și obstrucții semnificative. În
aceste cazuri este prudent a asculta părerea diferiților specialiști.
Recomandări
Se impune o igienă sexuală riguroasă.
Diabeticii trebuie să dubleze atenția. Obiceiul de a urina doar când vezica este plină este dăunător sănătății, deoarece
favorizează infecții și alte boli.
Folosirea lichidelor din abundență,
alimentația corectă, exerciții fizice
moderate, nonviolente, menținerea picioarelor calde și folosirea de haine ce mențin căldura sunt recomandări utile prevenirii. Există presupuneri că zaharina poate cauza daune tractului urinar.
Recăderile constante sau existența
simptomelor cer examinarea situației. Trebuie a se consulta un medic pentru a studia posibilitatea unei tumori sau altor probleme obstructive. 232 Manual practic de tratamente naturiste

Alimentația
Dieta terapeutică naturalăAlimentația trebuie să urmeze standardul sănătos și natural. Produsele de
origine animală (în special cărnurile) conțin multă proteină, grăsime și oferă
un risc semnificativ de contaminare datorită hormonilor folosiți fără scrupule la îngrășarea animalelor, trebuind a fi diminuate. Să se evite produsele sărate,
conservele, alimentele grase și dulci, ciocolata, brânzeturile, sosurile industrializate
și condimentele ca ardeiul iute și oțetul. Diminuați consumul de sare. Mâncați cu moderație și masticați bine. Semnal roșu pentru dulciuri, bomboane, înghețate și prăjeli. Mâncați la ore regulate. Abțineți-vă de la mâncărurile de tip fast-food. În concluzie, evitați alimentele mucogenice, iritante și destabilizatoare a imunității (incluzându-se în această listă multe alimente moderne, produse doar din motive comerciale).
Naturiștii recomandă o dietă de dezintoxicare specială pentru sistemul genito-
urinar.
n O masă, ca micul dejun, portocale (se poate folosi sucul) sau pepene roșu;
alta, în locul cinei, papaia, mere și câteva felii de pâine intergrală prăjită și
un prânz cu salate crude, dovlecel și vegetale fierte (broccoli) , orez integral
și tofu. Dacă între mese este senzație de foame, consumați fructe sau beți apă de cocos. Mențineți un anumit repaus dacă este necesar. În timpul
fazei acute este bine a urma acest regim. Preventiv, adoptați-l o dată sau
de două ori pe săptămână.
n Trecută faza acută, se recomandă ca două, trei zile pe săptămână la una din mese (poate fi micul dejun) să se consume doar un tip de fruct, de
preferință pepene galben, pepene roșu sau suc de portocale.
n De asemenea, se recomandă, preventiv, cu mult înainte de mese să beți
sucul de la una sau două lămâi cu apă, dar fără zahăr.
n Dincolo de faza acută, adăugați o lingură de semințe de floarea soarelui la dieta zilnică, mai puțin o zi pe săptămână. Bogate în acizi grași esențiali,
vitamina B
6 și alți micronutrienți, sunt utile la funcționarea metabolică a
prostatei. Nu folosiți produsele excesiv de sărate, nici învechite.
n Dacă este vreo problemă la intestin, trebuie tratată.
n Adăugați la dietă clorela (pe prospect există instrucțiuni de folosire) și
consumați apă din abundență.233 Boli ale aparatului genital – Prostata

Plante
l Dovleacul – Mâncați la mese 1-3 linguri de semințe de dovleac pe zi, puțin
prăjite, fără sare.
l Coada calului – Este fitoterapeutic deosebit în cazul prostatitelor. Dă
rezultate excelente. Faceți decoct, strecurați și beți 3-4 cești pe zi. Doza, în
general, indicată este de 4 linguri de plantă tocată la un litru de apă.
l Menta și strugurii ursului sunt, de asemenea, folosite împreună. Se beau
3-4 cești pe zi, în doza de 2 linguri de amestec de plante la 1 litru de apă.
l Frunze de buxus, strugurii ursului și serenoa (Serenoa repens) – În Statele
Unite dr. Zofchak, medic și naturist de renume, afirmă că cele mai bune plante contra prostatitei sunt: strugurii ursului, frunze de buxus și serenoa,
care pot fi folosite în combinație sau separat. Există în magazinele de produse naturale extrase din aceste plante în ale căror prospecte sunt
stabilite doze de administrare.
l
Mătasea de porumb – Ceai din mătase de porumb, 3 cești pe zi este diuretic
și ajută la alinarea prostatitei. Dozajul tradițional este de 2 linguri la 600 ml apă. Fierbeți și strecurați.
l
Pepene roșu – Folosirea acestui fruct s-a demonstrat a contribui la alinarea și
la grăbirea vindecării chiar, în unele probleme de prostată. Înlocuiți cel puțin o masă pe zi, cum ar fi micul dejun, cu pepene roșu, timp de aproximativ
o lună.
l
Saw Palmetto – Extractul de fructe ale unui mic arbore nativ din sud estul Statelor Unite. Într-un studiu european, pe 1098 de bărbați, efectele acestei
plante au fost comparate cu cele ale unui medicament tradițional contra
hipertrofiei prostatice, Proscar. Ambele produc alinarea simptomelor într-un mod asemănător, cu diferența că extractul de plantă nu aduce nedoritul
efect colateral de a diminua potența sexuală, constatat în urma folosirii
medicamentului. Dozajul variază mult. Urmați îndrumarea profesională.
Alte procedee
Băile calde de șezut sau
băile alternative de picioare
alină durerile. În afara fazei acute, prescrise într-
un mod corespunzător,
se recomandă cataplasme de argilă pe burtă, băi genitale și băi calde de șezut, înainte de a merge la culcare.
234 Manual practic de tratamente naturiste

Secretara de 28 de ani a început deja să se obișnuiască cu durerile
puternice pe care le simțea în timpul menstruației. Părea că nu există altă
soluție la îndemână. În acea lună totuși, starea de rău a depășit limitele. Dureri lombare, pelviene și abdominale se adăugau la o stare de balonare, constipație și relații sexuale disconfortante. Medicul a crezut la început că este vorba de
infecție urinară. Dar numai după ce a consultat mai mulți medici și s-a supus
la mai multe examene, pacienta a aflat de cauza suferinței: endometrioza. Laparoscopul este un aparat care se introduce prin incizie abdominală sau pelviană cu scopul de a observa starea organelor și învelișurilor lor.
Ce este endometrioza?
Este o boală relativ comună care
afectează femeile la vârsta fertilă. Nu este ușor de diagnosticat. Țesutul care normal îmbracă uterul înăuntru formând
endometrul se dispersează în afara
localizării sale normale, cel mai adesea în trompele uterine, ovare sau la nivelul țesuturilor pelviene. Endometrul anormal, răspândit astfel în diferite locuri ale corpului, răspunde stimulilor hormonali din perioada menstruală în aceeași manieră, ca și endometrul normal,
provocând hipertrofie, sângerare și dureri.
Cu timpul apar aderențe, cicatrizări și inflamații. În diferite zone au loc dureri, care pot fi foarte puternice, în special în timpul menstruației. Este suspectată de provocarea infertilității.
Starea de graviditate diminuează
riscul de endometrioză. Femeile care nu
au avut niciodată o sarcină sau care au rămas însărcinate mai târziu, prezintă o
mai mare probabilitate de manifestare a acestei boli.
Cum se tratează?
Tratamentul este mai ușor dacă boala
a fost descoperită devreme, ceea ce foarte rar se întâmplă. Chirurgia poate fi cea mai
bună sau unica metodă de tratare a bolii.
Opinia cercetătorilor vieții
naturale
Cum este vorba de o aberație
anatomo-patologică, naturiștii inter-
pretează endometrioza ca o consecință a dezechilibrelor profunde, evidențiind
tulburări hormonale. Afirmă că agresiunile
comune și cronice ca: dieta de o calitate inferioară, cu multă grăsime și zahăr, Endometrioza

adăugată la folosirea de hormoni,
contraceptive și susceptibilitatea
individuală contribuie la dezvoltarea acestei anomalii.
Stilul de viață și bolile
femeii moderne
Modul de viață al femeii de astăzi
este extrem de agresiv față de structura ei
naturală mai sensibilă. Pe lângă faptul că adoptă viciul fumatului, participarea din
ce în ce mai activă pe piața muncii creează
obiceiuri dietetice care nu diferă foarte mult de cele ale bărbaților, caracterizate prin iregularitatea meselor, grabă, gustări etc. Obiceiul de a fuma și viața sedentară sunt astăzi, din păcate, ceva obișnuit la femei. De altfel tulburările emoționale care merg de la tristețe la depresie au
loc cu o frecvență alarmantă. „Refugiul”
obișnuit de instabilitățile emoționale este consumul neregulat de dulciuri, ciocolate etc., sau folosirea anxioliticelor
și antidepresivelor periculoase. Obezitatea
și profundele dezechilibre organice și psihice sunt marele tribut plătit de către femei, acestui mod de a trăi . Capacitatea
de apărare a organismului scade și bolile specifice sexului feminin atacă fără milă.
Cum trebuie să fie alimentația
n Diferiți cercetători ai terapiilor naturale subliniază relația între obiceiurile
dietetice și tulburările hormonale sexuale. Este vorba de homeostazia
chimică și hormonală afectată de dietă în mod subtil.
n Pentru început, consumul obișnuit de alimente nenutritive (pe care le
numim pseudo-alimente sau alimente false), dulciuri, grăsimi și alimente
sărate, destabilizează metabolismul, diminuând energia vitală. Acestea
creează teren prielnic pentru ca femeia să se simtă indispusă, „îmbuibată” și balonată. Naturiștii sunt de comun acord că simplele eliminări ale acestor
reziduuri dietetice provoacă bunăstarea generală, prevenind colicile și
tulburările sistemului reproducător.
n Folosirea de conserve, cărnuri, păsări și ouă de fermă presupune un risc modern, care are ca urmări ingestia de hormoni sintetici, folosiți fără
discriminare la îngrășarea animalelor. Acest hormon are consecințe funeste
pentru sănătate, deoarece interferează în delicatul echilibru hormonal.
n Consumați mai multe fructe și vegetale proaspete, bine spălate. Faceți mese exclusive de pepene galben, fără a-l combina cu altceva.
n Cofeina prezentă în cafea, guarana, ciocolată și multe băuturi răcoritoare, contribuie la creșterea disconfortului în perioada menstruală, făcând ca femeia
să fie mai nervoasă. De asemenea, sunt contraindicate: alcoolul, conservele
sărate și fripturile. 236 Manual practic de tratamente naturiste

Vitamine și minerale *
n Alimentația modernă intoxică și congestionează organismul, făcând, după
opinia naturiștilor, dificil accesul nutrienților în sectoarele de activitate critică,
cum ar fi glandele (între glande, ovarele). Rezultatul este dezechilibrul. Cel
mai delicat feed-back de reacții neurohormonale chimice și biologice ale
sistemului reproducător este afectat. De aceea, pe lângă schimbarea în dietă,
este necesar a suplimenta alimentația cu vitamine și minerale. Se evidențiază
vitamina B6 (piridoxina), calciu, potasiu și magneziu. Se recomandă folosirea
a 9-12 comprimate zilnic (500 mg) de drojdie de bere, la care se adaugă
suplimente de la 200-400 mg calciu, 100-200 mg magneziu și 20-60 mg
vitamina B6, zilnic, timp de 15 zile, înainte de menstruație. În prima lună de
tratament se recomandă folosirea neîntreruptă a acestor suplimente. Este de
la sine înțeles că aceste procedee trebuie să fie supuse atenției unui medic
pentru individualizarea dozajului.
n Conform cercetărilor realizate de dr. John M. Ellis de la MT. Pleasant Texas, și relatate în cartea sa „ Vitamin B
6: The doctor’s report ” , folosirea vitaminei
B6 a demonstrat un beneficiu deosebit în cazurile balonării în perioada
premenstruală. Cercetătorii sugerează că folosirea de 50-100 mg zilnic de
vitamina B6, în perioada premenstruală, diminuează simțitor tensiunea
și posibilitatea de colică și edem. Există, de asemenea, evidențe că acest procedeu micșorează incidența de acnee premenstruală la adolescente.
Explicația pentru rezultatele atât de favorabile cu folosirea de doze de vitamina B
6 este că menstruația
duce la mare pierdere de acest nutrient.
n Cercetările dr. Fredericks, de la Universitatea Fairligh Dickinson (New Jersey), cu 200 de femei,
au demonstrat că folosirea regulată a drojdiei de
bere în alimentație, combinată cu suplimentarea adecvată de fier necesar și proteine, diminuează în
mod considerabil incidența tulburărilor genitale și
menstruale. Diminuează, de asemenea, apariția de chisturi la sâni. În clinicile naturiste dezintoxicarea
însoțită de o corectă suplimentare nutrițională face
adevărate minuni în sensul de a corecta tulburările specific feminine.
* Suplimentele naturale sunt utile în multe cazuri, dar indicațiile și dozajul individual trebuie
să fie stabilite de un specialist.
237 Boli ale aparatului genital – Endometrioza

Dieta terapeutică naturală
Se recomandă următoarea dietă de dezintoxicare, dar nu schimbați radical
alimentația, fără îndrumare profesională:
n 7 zile cu următoarea dietă:
l Micul dejun: o zi numai pepene galben, la fiecare trei ore și se menține
repaus. În loc de pepene galben se pot consuma portocale (mâncați
partea albă a cojii, bogată în bioflavonoide, care previn hemoragiile
menstruale). În a treia zi consumați băutură alcalinizantă (pg. 126).
l Prânz: Salată de grăunțe germinate. Dacă doriți, folosiți roșii din acelea
mai puțin supuse la tratamente cu agrotoxice. Dovlecel sau orez integral,
vegetale fierte (în principal broccoli) și tofu. Începând de la a treia zi
de dietă, adăugați 6 migdale.
l Cina : Fructe ca mere, pere, piersici, prune, papaia, semințe de floarea
soarelui (bogate în vitamina B6) și lapte bătut degresat. După 7 zile
mergeți alternând: o zi de dietă normală naturistă, (vezi capitolele 4 și
5), altă zi de dietă de dezintoxicare. În zilele de dietă normală naturistă
adăugați trei ouă de prepeliță fierte și 12 comprimate zilnic de drojdie de bere. În zilele de dietă de dezintoxicare folosiți suplimente după
cum am prezentat în topicul anterior. Dacă este vorba și de anemie,
adăugați fier, 25 mg, vitamina B
12, 10-60 mcg. și acid folic, 400 mcg ca
suplimente, conform criteriului medical. Folosirea de dolomită (care
conține săruri de calciu și magneziu) poate înlocui suplimentarea cu aceste două minerale.
n Coada calului cu mușețel și roiniță sunt recomandate ca foarte utile în
combaterea stării neplăcute premenstruale, deoarece ajută la debalonare
și relaxare. Se pot bea 1-2 cești de ceai pe zi. Dozajul tradițional: turnați
o jumătate de litru de apă fierbinte peste 2 linguri de amestec din cele trei plante tocate. Beți 1-2 cești de ceai pe zi, împărțite de-a lungul zilei.
n La apropierea menstruației, unii terapeuți recomandă folosirea uleiului
de copaiba (în general o capsulă de 2-3 ori pe zi sau conform indicației
medicului) și două cești zilnic de ceai de traista ciobanului (fierbeți o lingură
de plante, la 300 ml de apă și strecurați), cu tinctură de propolis (10 picături
la fiecare ceașcă). Tranzitul intestinal trebuie să fie bun.
n Ulei de ciuboțica cucului . Este indicat în tratarea diferitelor disfuncții ale
sistemului reproducător feminin. De obicei se indică o capsulă de trei ori
pe zi, cu 15 zile înainte de menstruație. Urmați îndrumarea medicului. Plante ș i alte remedii naturale238 Manual practic de tratamente naturiste

În afara perioadei menstruale se recomandă cataplasme pelvio-abdominale de
argilă, 2-3 ore de aplicații. Folosirea acestei cataplasme în perioada menstruală este o
indicație controversată, motiv pentru care considerăm prudent a o contraindica.
n Comprese locale cu pungi de apă caldă ajută la diminuarea durerilor. Se
indică, de asemenea, băi calde de șezut (apa între 40-460 C, timp de 5
minute).
n Saunele și masajele săptămânale sunt optime pentru relaxarea și diminuarea
tensiunii. Faceți saună doar cu permisiunea medicală.
n Mergeți pe jos, lejer, practicând exerciții respiratorii, zilnic. Hidroterapia și exercițiile *Geoterapia *
* Aceste recomandări naturale nu înlocuiesc consultarea medicului.n Dong Quai este o plantă chinezească folosită de secole în tratamentul
tulburărilor genitale feminine. Este totuși dificil de a o găsi pe piață. Uneori
este disponibilă la unele magazine de produse naturiste, sub formă de
capsule. Doza variază. În general se indică 3-6 capsule zilnic, împărțite de-a lungul zilei, în timpul meselor. Urmați îndrumarea medicului. 239 Boli ale aparatului genital – Endometrioza

Jorge suferă de tensiunile specifice marilor orașe. Violență, somaj, aglomerație,
impozite, conturi, chirii, salarii mici etc. îi zdrobesc nervii. Dar ceea ce este cel mai
incomod, și care-l preocupă mai mult decât orice este dificultatea de concentrare și uitarea cu ușurință.
Ce este mai grav sunt unele „manii” care par să-l înrobească și care uneori
îl fac mai iritat chiar față de sine însuși. Una dintre acestea este preocuparea exagerată de a se asigura, care la început se justifica prin creșterea nesiguranței din marile orașe. Jorge a instalat alarme, lacăte și zăvoare la toată casa și nu-și permitea să iasă fără ca înainte să se asigure atent că paza îi este asigurată. Dar aceste procedee îl enervau, deoarece toate acestea îi solicitau prea mult timp. „Am ajuns să înnebunesc” – își spune el nervos.
Jorge în realitate nu era nebun, ci era una din nenumăratele victime ale
unei probleme emoționale, numită nevroză, despre care vom vorbi în cele ce
urmează. NevrozaBOLI NEUROLOGICE
ȘI PSIHICE
Relația dintre minte și corp
Un subiect care îți taie respirația:
în ce mod mintea poate afecta corpul
și viceversa? În trecut știința subestima
această relație. Unii au ajuns în extrema
de a separa mintea și corpul în două
compartimente închise. Totuși astăzi
numeroase cercetări dovedesc o asociere intimă între procesele mentale și fizice. Sunt evidențe din ce în ce mai clare că bolile noastre pot fi în mare măsură produse de mintea noastră.
Mintea noastră și bolile
noastre
Există boli imaginare? Până la ce
punct mintea noastră poate contribui
la producerea bolilor? Sunt chestiuni

241 Boli neurologice și psihice – Nevroza
intrigante la care nu se poate răspunde
ușor. Specialiștii admit situații diverse, deoarece știu că relațiile: minte-corp sunt de o complexitate extraordinară. O mare
parte din acest subiect rămâne neexplorat.
Cunoaștem încă foarte puțin despre acesta. Totuși unele descoperiri sunt de mare importanță. Între situațiile cele mai obișnuite în care mintea este responsabilă
pentru boli sau anormalități, putem cita
următoarele:
n Psihopatiile : boli mentale, caracte-
rizate prin diferite abateri de
la conduita normală. În acest
caz realitatea este că boala se centralizează în minte, alienând,
într-un grad mai mic sau mai mare,
posesorul acesteia și făcându-l inapt pentru a conviețui în societate.
Psihozele sunt tulburări mentale
care dezintegrază personalitatea. Este deci o formă de nebunie.
n Nevrozele : Nevrozele nu sunt practic
boli mentale , ci neconcordanțe
emoționale ce cauzează suferințe
mentale, împiedică persoana
să se simtă bine cu sine însă și
și prejudiciază relațiile cu alte
persoane. Principalul simptom în cazul nevrozei este o suferință
care apare ca tentativă de a rezolva
un conflict emoțional. Deși poate
fi vorba de o compromitere de
raționament și conduită, nevroza
nu cauzează dezintegrare de
personalitate.
n Fobiile : Se încadrează între nevroze,
însemnând temeri obsesive de o situație extremă sau de un obiect,
care ocupă incon știent locul unui
conflict interior. Există diferite tipuri de fobii, precum claustrofobia
(teama nestăpânită de lifturi și
alte spații închise), nosofobia (teama obsesivă de a fi bolnav),
harpaxofobia (teama de hoți și
atacatori), fobia de anumite animale
(ca broa ște, pisici etc.), amaxofobia
(teama bolnăvicioasă de a călători cu anumite vehicule), anafobia
(teama de praf) etc.
n Reacții depresive : Au loc atunci
când persoana încearcă să împră știe
suferința conflictului intern prin
depresie sau autoanulare. Poate fi
asociată cu sentimentul de vinovăție
(apăsare de con știință) sau ca
urmare a unor întâmplări deosebite,
ca moartea unei persoane dragi,
amenințări reale sau imaginare
și pierderi materiale. Aceasta
reprezintă un tip de nevroză.
n Nevroza obsesivă : Pacientul se simte
în mod straniu obligat să realizeze anumite acte repetate, incoerențe,
fără a reu și să se stăpânească.
Excesul de metode și exigență
la executarea anumitor sarcini,
ca spălatul mâinilor, curățirea
casei, închiderea u șilor și punerea
lacătelor etc., poate constitui o nevroză obsesivă. Uneori pacientul
caută să nege existența acestor
obiceiuri stranii, dar se plânge că se simte dominat de ele.
n Nevroza isterică : De obicei se
manifestă într-un mod brusc,
în situații încărcate emoțional,
prin accese de isterie cuplate cu perturbări de ordin motor,
senzorial și mental. În timpul
crizei de isterie pacientul pierde

242 Manual practic de tratamente naturiste
controlul faptelor sale, este capabil
de autoagresiune sau de anumite
distrugeri. Uneori crizele se
limitează la țipete și plâns intens.
Poate surveni pierderea tranzitorie
a con știenței. Aceste simptome
indică, în general ,conflicte intime
interne nerelevante și necesită un
tratament atent psihic, spiritual și
fizic. Un mod de nutriție nepotrivit, asociat cu o viață dezordonată poate
crea medii organice favorabile
pentru crize.
n Nevroza neurastenică: Pacientul se
plânge de nenumărate incomodări
fizice, dureri în diferite locuri,
indispoziții, epuizare, lipsă de
energie, oboseală etc. Deși în unele
cazuri descrierile par exagerate,
simptomele sunt adevărate și
constituie transferul de suferință mintală asupra corpului. Poate fi
vorba de depresie, totu și mai puțin
decât în cazul nevrozei depresive. Plângerile pot să se concentreze pe
organe determinate sau pe anumite
regiuni ale corpului. Tratamentul, în acest caz, trebuie să acopere nu doar
partea organică, ci, în principal,
comportamentul psihic, deoarece boala corporală are origine în
mare parte acolo. Se știe astăzi că
diferite boli au ca o cauză de bază
nelini ștea mentală. Pacea interioară,
care se obține prin împăcarea cu Dumnezeu, este cel mai bun
balsam.
n Nevroza de anxietate: Se caracteri-
zează printr-o profundă instabilitate emotivă. Persoana se simte tristă, dar
nu știe de ce. În general nelini ștea este asociată cu oboseală, teamă,
iritabilitate și probleme somatice
(simtome fizice). Unii cercetători
cred că este cauzată de tulburări
emoționale înăbu șite.
n Tensiune și stres : Stresul nu este
nevroză. În oarecare măsură stresul
ne poate antrena să facem față
împrejurărilor și chiar se poate
dovedi benefic. Dar, în exces,
ambele (tensiunea și stresul) pot
deschide calea către o nevroză care
agravează o condiție deja existentă.
Stresul intens poate prezenta atac
psihic precipitat de nelini ște, fie prin
expunerea violentă a problemelor în
exterior, fie prin incapacitatea de a
rezolva aceste probleme. Chinul
poate provoca ceea ce speciali știi
numesc „mecanisme psihologice
de apărare” , care la rândul lor tind
să rezulte în diferite nevroze.

243 Boli neurologice și psihice – Nevroza
Boli psihosomatice
(provocate de minte)
Atunci când se confruntă cu situații
diferite ca frecvența și intensitatea
excesivă, organismul se resimte și
apare boala psihosomatică. Ulcerul
gastroduodenal pe fond nervos, colita nervoasă, hipertensiunea arterială
și diabetul zaharat sunt boli foarte
frecvente, asociate cu tensiune nervoasă
și emoțională. Descoperiri recente au
demonstrat că practic toate bolile pot fi
agravate sau declan șate print stres intens.
Până și cancerul poate apărea mai u șor
la persoanele agitate, tensionate sau cu
tendința de depresie. Se știe că factorii de
agresiune mentală diminuează rezistența
organismului și îl expun alterărilor
metabolice care au ca rezultat boala.
Conexiune minte-corp
În Evul Mediu ceercetătorii medicali
erau tentați să separe fenomenele legate
de minte și corp. Dar unii au sugerat
anumite relații. Se presupunea că anumite afecțiuni ale bilei afectează starea de spirit. S-au stabilit relații interesante: „bila” neagră ar fi în
legătură cu depresia, „bila galbenă”
cu irascibilitatea, și „bila roșie” cu
comportamentul superemotiv.
Hans Selye, chiar din primele
decade ale secolului XX, a început să
demonstreze experimental relația dintre
psihic (minte) și nivelurile superioare de
stres, observând că epuizarea și lipsa de
odihnă dăunează echilibrului organic,
rezultând în deteriorarea fizică și chiar
moarte. Stresul favorizează erupție nervoasă,
apariția diferitelor simptome de dezordine psihofizică. Nevrozele severe pot duce, în
anumite cazuri, la psihoze și nebunie.
Cum tratăm nevrozele?
Psihoterapia bună este primul pas.
Dar sunt de asemenea necesare îngrijiri pentru creșterea vitalității organismului. Cercetătorii medicinei naturiste explică
faptul că nivelul scăzut de endorfină,
hormon care menține bunăstarea mentală, provoacă sau agravează anxietatea. Exercițiile respiratorii și eforturile fizice moderate, cum ar fi: mersul pe jos regulat, progresiv, din ce în ce mai mult, ajută într-un mod deosebit la normalizarea conținutului de endorfină din sânge.
Îngrijirile dietetice sunt indispensabile.
Se recomandă dietă naturală nutritivă și adecvată, lipsită de factori de agresiune, cum ar fi „deșeuri alimentare” (bomboane, snack-uri, de mică valoare nutritivă), zahăr, sare, grăsime și lactate în exces. Zahărul și produsele dulci aduc o senzație pasageră de ușurare, dar tind să creeze
dependență și provoacă perioade de
disconfort mintal intens. „Fortifiantele” ca bomboanele, băuturile răcoritoare, fast-food-urile etc., cu toate că prezintă pentru unele persoane descurajate un „refugiu” , una din puținele „plăceri inocente”, sfârșesc dăunând sănătății și complicând
lucrurile. Ele fac mai mult rău decât bine.
Pentru a le substitui există preparate naturale gustoase și sănătoase.
Tratamentul alimentar implică, în
opinia naturiștilor, o fază de dezintoxicare, urmată de alta, fază de repoziționare nutrițională.

Dieta terapeutică naturală *
Suplimente nutriționale ș i plante * *Programul de dezintoxicare variază în funcție de pacient. Primul pas este de a
verifica dacă există alte tulburări intercurente și a le trata. În linii generale se indică
intercalarea perioadei de dezintoxicare cu perioade de dietă naturistă normală,
care constă din meniuri sănătoase, apreciate de pacient.
Exemplu de program de dezintoxicare
n Prima dietă de 3-4 zile:
l Micul dejun și cina: Numai fructe ca pepene roșu, portocale, struguri,
ananas etc. Nu combinați multe fructe. Se poate face totuși o „salată”
cu două sau trei varietăți care se combină. Exemplu: căpșuni, mere și
ananas sau papaia, banane și mere sau struguri, piersici și pere.
l Prânzul: Salate, grăunțe încolțite, vegetale (conopidă, păstăi, dovlecei,
broccoli etc.), orez integral, linte, tofu.
n A doua dietă: Petreceți 1-3 zile pe săptămână înlocuind o masă (poate fi
micul dejun) cu fructe. La celelalte mese urmați dieta naturistă normală
(vezi capitolul 5) care explică cum se face o alimentație sănătoasă.
l Centella asiatică – De secole considerată planta sănătății și a longevității, este foarte folosită în tratamentul bolilor nervoase. Disponibilă în capsule
în magazinele de produse naturiste. În prospect există instrucțiuni de
folosire.
l
Compus de miere – Următorul compus este fortificant excelent pentru
sistemul nervos: polen – 1 linguriță, miere – 1 lingură, lăptișor de matcă
– 1 linguriță, propolis – 3 picături de soluție. Se amestecă și se ia dimineața
și seara.
l Ginkgo biloba – indicată pentru îmbunătățirea oxigenării și circulației
cerebrale. Doza uzual recomandată este de 60-120 mg pe zi sau 1-3 capsule
zilnic de 40 mg, câte una înainte de fiecare masă.
l Ginseng corean – o măsură (linguriță care însoțește produsul). Ginsengul
este indicat, în mod special, datorită proprietăților revitalizatoare.
l Drojdia de bere – doze comprimate de 500 mg pe zi.
l Multivitamine și minerale – Persoanele foarte stresate au nevoie să folosească
multivitamine și minerale. Urmați sfatul medicului.
Este important a adopta obiceiul de continuare a programului de suplimentare
nutrițională. De multe ori pacientul începe bine, dar se descurajează repede și
întrerupe tratamentul.
* Dietele terapeutice naturale sunt folosite în clinicile naturiste. Adoptați o alimentație
sănătoasă, dar nu vă schimbați radical alimentația fără îndrumare medicală.
** Suplimentele nutriționale sunt folosite în multe cazuri, dar indicația și dozajul individual
trebuie să fie stabilit de un profesionist.244 Manual practic de tratamente naturiste

Alte sugestii naturale
În caz de somnolență se indică
stimulenți cum ar fi: Catuaba extract,
busuioc, garoafa de grădină, brusture,
angelică și mentă. În caz de insomnie
se indică calmante fitoterapeutice cum
ar fi: coaja de mere, levențică, mușețel,
roiniță și tei. Un program aplicat poate fi următorul: dimineața, beți una sau două cești de ceai de amestec din două plante stimulente . După amiază, una sau două
cești de ceai dintr-un amestec format din două plante calmante (a doua categorie).
Urmați prescripția medicului. Dozajul tradițional este 1 lingură de amestec de plante la o jumătate de litru de apă. Fierbeți și strecurați. Băi
Băile, în particular cele reci, oferă
un ajutor extraordinar la restaurarea energiei vitale. Neavând contraindicații, se recomandă dușurile reci și / sau băile
de cădere de apă, după preîncălzire sau
exerciții fizice. Cel puțin o baie de trunchi sau baie vitală este recomandată zilnic.
Geoterapia
Aplicarea abdominală de argilă este
considerată relaxantă și reglează funcțiile intestinale. Se îmbunătățește asimilarea intestinală, simultan are loc îmbunătățirea
condițiilor nutriționale ale organismului.
Cel puțin o aplicație geoterapeutică de două ore pe zi este foarte indicată.
Alte tratamente
Mesajul de relaxare este particular
util în tratamentul pacienților încordați.
Dimineața trebuie să facă plimbări pe
iarba udă sau în apă rece, dacă nu există
tulburări sciatice. Tot dimineața este
necesar să se facă exerciții respiratorii (respirație profundă și lentă), timp în care
bolnavul trebuie să se adreseze sieși cu
încredere: „voi depăși această fază din viața
mea; Dumnezeu mă va ajuta. Voi învinge
sentimentele mele negative. Tristețea și
preocupările nu rezolvă nimic” .
Odihna și timpul liber sunt de
neînlocuit. Când afacerile ocupă primul
loc nerămânând timp pentru familie, timp
liber natural și odihnă potrivită, se comite o enormă greșeală. Sănătatea va plăti mai târziu un tribut scump. Cine prețuiește bunăstarea lui, luându-și timp pentru 245 Boli neurologice și psihice – Nevroza
Levănțica

recreație sănătoasă, va produce mai mult
și mai bine. Va avea șanse mai mari de a
supraviețui, decât acela care se angajează în a fi permanent ocupat.
Cultivarea terenului mintal
Trebuie să învățăm să nu fim robi
emoțiilor, ci să le stăpânim. Foarte ușor cedăm stărilor mentale extreme. Una din cele mai mari ironii ale vieții este că
trăim într-o lume controlată de ființe care
se mândresc cu inteligența lor, dar care nu reușesc să-și stăpânească dorințele și reacțiile. Nu trebuie să ne adâncim în cercetări pentru a concluziona că suntem în multe aspecte dezechilibrați.
În istoria umanității am constatat
aceasta de nenumărare ori. Marile realizări
merg însoțite de crude atrocități. Averile
colosale implică de multe ori intrigă și înșelătorii la fel de enorme. Ambiția pentru putere nu ezită în a disprețui cele mai nobile valori.
Mintea umană este scena pe care în
primul rând se desfășoară marile tragedii sociale. Nu este la voia întâmplării că
Biblia vorbește cu vehemență despre
necesitatea de a cultiva tandrețe pe terenul mintal. Capul unora poate fi definit ca un vulcan în care clocotesc emoții, sentimente și presimțiri, majoritatea rele și deprimante. Alții oscilează între euforie și melancolie. A ajunge la un grad elevat
de liniște a spiritului, în care problemele
sunt încadrate și abordate cu o „minte limpede” și bucuria este obținută prin mijloace simple, asemenea copiilor, este o țintă mai mult decât umană, este divină. Numai cu ajutorul unei Puteri superioare nouă vom putea proclama pacea în lumea tulbure a minții noastre.
Nevroticul trebuie să proclame pacea interioară, să recupereze echilibrul. Cei deprimați trebuie să-și amintească ceea ce spunea odată un poet că „viața continuă a avea sens atâta timp cât suntem capabili de
a iubi” . Aceasta este în de acord cu filozofia
biblică. Cu adevărat, viața are sens numai când suntem capabili de a iubi, când trăim
pentru a-i face pe alții fericiți. Lumea
aplaudă pe cei ce alocă sume mari de bani în acte de caritate publică. Dar secretul fericirii rezidă mai mult în micile gesturi de bunătate, decât în marile realizări. Surâsul natural, cuvinte de îmbărbătare
și încurajare, o călduroasă strângere de
mână, o voce amabilă, acordarea atenției persoanelor dezagreabile, sunt lucruri care nu costă nimic și, mai mult decât faptul că fac bine celor ce le primesc, fac bine celor ce le oferă.
Nevroticul trebuie să-și revadă princi-
piile de viață și să iasă din „carapacea lui” ,
să caute să facă ceea ce îi stă la îndemână
pentru a se schimba, transformându-se dintr-o persoană iritată și tristă într-una încrezătoare și pozitivă. Trebuie să caute pe Dumnezeu cu ardoare pentru a primi vindecare.
Preocupările și întristările nu rezolvă
nimic; doar complică lucrurile. Trebuie repetat aceasta de multe ori în timpul zilei. Să înfruntăm viața cu optimism și încredere, deoarece de modul în care întâmpinăm viața depinde succesul sau insuccesul. Dacă ne irităm ușor și ne enervăm pentru orice motiv, dobândim boală; dar dacă ne păstrăm calmi și căutăm să înfruntăm fiecare neplăcere cu tărie, încredere, liniște, cu siguranță vom avea bune rezultate.
246 Manual practic de tratamente naturiste

Nimic nu mai părea să-l intereseze. George, înainte jovial și silitor, trăia apatic.
Căuta să se distanțeze de oameni. Răspundea laconic. Fața prezenta o stranie tristețe.
Schimbarea lui de comportament a început să dea de gândit colegilor. Aparent nu exista motiv pentru un astfel de comportament. Serviciu bun, prosper, căsătorit cu o femeie simpatică și drăguță, George era admirat ca o persoană de succes.
Depresia, astăzi, este atât de comună, că ajunge un serios motiv de preocupare.
Nu alege vârsta, sexul sau condiția soc ială. Toți trecem prin faze dificile în viață
și experimentăm tristețea. A fi trist nu înseamnă a rămâne tri st.
Cercetările medicale în acest domeniu demonstrează că se poate reveni din
stările de depresie, chiar dintre cele mai dificile. Vom aborda în continuare ceea ce a fost experimentat a fi mai de folos în tratamentul acestei tulburări psihice.
Ce este depresia?
Cum apare?
Nevroza depresivă se instalează când
cineva caută să alunge tristețea unui
conflict intern. Se poate întâlni asociată cu sentimentul de vinovăție („mustrarea de
conștiință”) sau rezultatul unor întâmplări
traumatice ca moartea unei persoane iubite, despărțire în căsătorie, pierderea serviciului, daune materiale etc.
Nevroza nu este propriu-zis o boală
mentală, ci o tulburare emoțională care provoacă suferință mentală, împiedicând persoana să se simtă bine cu ea însăși și
afectând relația cu alte persoane. Principalul
simptom al unei nevroze este mâhnirea care apare ca tentativă de a rezolva conflictele emoționale inconștiente sau relativ conștiente. Chiar dacă ar putea fi ceva compromitere în raționament și conduită, nevroza nu provoacă dezintegrarea personalității.
Depresia

Aceste semnale trebuie să fie o avertizare pentru posibilitatea de depresie:
Senzație constantă de mâhnire.
Tristețe care nu mai trece.Sentiment de vinovăție.Sentiment de inutilitate.Sentiment că toți te disprețuiesc.Face totul cu dificultate. Pesimism.Pierderea interesului pentru orice, inclusiv pentru lucrurile care altădată erau o plăcere.Senzație de oboseală permanentă.Insomnie sau mult somn.Pierderea apetitului sau exces de apetit.Sprijinirea pe „cârje” false, ca țigara, alcoolul sau drogurile.Neliniștea, mâhnirea sau iritabilitatea.Confuzia mentală.Dificultate în rezolvarea problemelor care altădată erau simple.Dificultate în a decide.Pierderea memoriei.Dificultate de concentrare asupra unui anumit lucru.Gânduri de sinucidere sau tentativă de sinucidere.
Acest ultim semnal este fără îndoială, cel mai grav și poate degenera într-o
depresie intensă. Nu trebuie, deci, a te juca cu această tulburare. Consultați
un medic.Simptome de depresie
Preocupări în exces
Când mintea este frecvent preocupată,
apare, într-un grad mai mare sau mai mic,
tendința de nevroză, ca depresia și diferite efecte fizice. Relația dintre minte și corp
este strânsă și subtilă. Există multe boli
produse sau agravate de factorii psihici.Preocuparea în exces nu va aduce
soluții anticipate. Doar complică. Doar face rău corpului și minții. Contaminează chiar și alte persoane. A înfrunta
problemele cu calm, căutând alternative
înțelepte, este ingredientul de bază, simplu dar indispensabil succesului personal.248 Manual practic de tratamente naturiste

Implicarea emoțională cu
probleme
Nu există cineva care să fie scutit de
a trece prin faze dificile în viață. Frecvent
suntem forțați să înfruntăm situații complicate, chiar amenințătoare. Astăzi,
în special în țările din lumea a treia, modul
de viață prezintă crize multiple. Foametea, distribuirea nepotrivită a banilor, lipsa unui loc de muncă, criminalitatea, violența, nesiguranța și multe alte probleme care se înmulțesc cu repeziciune, lasă omul modern cu nervii distruși.
Fiecare dintre noi reacționează în
mod diferit în fața acestor situații. Unii sunt mai pregătiți și reușesc să treacă peste majoritatea problemelor fără să fie afectați foarte mult emoțional. Alții sunt mai sensibili și vulnerabili. Ceea ce reprezintă un motiv de mâhnire pentru unul, pentru altul poate să nu fie. Dar toți avem o limită de la care mintea este
afectată și cu ea sănătatea. Când suma
preocupărilor, care ar rezulta din probleme familiare, financiare, profesionale etc. este semnificativă și constantă, depășind limita de rezistență, poate apărea depresia.
Depresia și egocentrismul
În multe cazuri, depresia se
mărește la cei ce se consideră victime, autocompătimindu-se. „Nimeni nu mă înțelege. Durerea mea este de neînțeles”
– spun ei. Sunt sensibile la orice, se
ofensează din orice motiv. Petrec ore
gândind la o mulțime de probleme, la care privesc cu lupa. Se interiorizează într-un labirint de preocupări. Se simt rău, foarte rău, neliniștiți, triști și nu știu să explice de ce. Caută răspuns în van. Se conduc după emoții și senzații care îi duc la un ocean de întristare.
În timp ce rămân centrate în ele
însele și în sentimentele lor, aceste sărace victime ale depresiei nu reușesc nici un progres. Doar întuneric beznă.
Soluția pentru bolile lor este una
biblică: iubește pe aproapele. Să se desprindă
de lumea lor și să caute să ajute pe cineva. În
timp ce putem să iubim, viața va continua să aibă sens. Vom fi fericiți în proporția în care îi vom face pe alții fericiți.
Nu ceda niciodată!
Chiar dacă problemele ar fi foarte
„negre” nu trebuie a obosi spunându-ți ție însuți: „Trece și asta. Voi reuși să trec și peste criza asta. De asemenea, voi depăși și
ce va veni după. Faptul că mă întristez nu
mă va ajuta la nimic. Din contră, lucrurile vor fi mai dificile. ”
Să aveți o viață activă
Mulți se deprimă deoarece sunt
inactivi. Aceasta se poate întâmpla cu pensionarii și invalizii sau doamnele casnice. În primul rând trebuie căutată o
ocupație utilă: studierea limbilor, desenul,
muzica, pictura, scrisul, se pot face orice alte lucruri, călătorii, plimbări în aer liber, eliberarea minții de ea însăși. Pentru cei ce se simt inutili, cel mai bun remediu este de a căuta să ajute altor persoane, cel puțin cu cuvinte de încurajare: „Tu vei reuși” , „Curaj” , „Calmează-te, că lucrurile se vor îmbunătăți” , etc. Sunt propoziții magice care fac bine atât celui care le rostește cât și celui care le aude.249 Boli neurologice și psihice – Depresia

Relaxare, odihnă
Alții ajung deprimați din cauza
lucrului în exces. În aceste cazuri nu este
soluție mai bună decât a investi într-o plimbare ușoară și plăcută. Luați-vă mai
mult timp de odihnă și activități relaxante,
dacă nu este posibil un concediu. Cine lucrează fără oprire se va opri într-o zi într-un mod fatal, poate în circumstanțe adverse. Nu suntem mașini, dar chiar și mașinile se opresc…
Cum să reacționăm în
confruntarea cu dificultățile?
Dificultăți există pentru toți: bogați,
săraci, nobili, politicieni, patroni, muncitori
cu ziua, bărbați, femei și copii. Diferența constă în maniera cum persoanele își
conduc problemele lor. Dacă ne implicăm
emoțional cu ele, va fi mai dificil de a găsi soluții. Cel mai elevat nivel mintal pe care ființa umană îl poate atinge (și acesta este cel biblic) este auto-stăpânirea care va permite găsirea soluțiilor fără mâhnire, fără întristare.
Perseverență da,
încăpățânare nu
Când eram copii, construiam castele
de nisip. De multe ori, urmărim cu încă-
pățânare obiective imposibile. Trebuie să fim conștienți de posibilitățile noastre
și să nu ne preocupăm cu planuri mari.
Putem și trebuie să avem ținte înalte, dar nu este sigur a dori să le atingem cu orice preț. Sacrificiul bunăstării mentale transformă orice „țintă bună” într-o obsesie bolnavă.Cel mai sigur mijloc de înaintare este
de a face pași siguri și liniștiți. Riscul de a face greșeli este cu atât mai mare cu cât este și graba.
Probleme organice care
afectează mintea
Cercetările dovedesc o legătură
intimă între procesele mentale și cele
fizice. Se adună dovezi din ce în ce mai evidente că bolile noastre pot în mare
parte să fie produse de capul nostru și
sănătatea corpului poate, de asemenea, afecta sensibil procesele mentale. Sunt într-o relație reciprocă.
Cercetătorii în domeniul naturismului
cred că marile călcări ale legilor sănătății pot mult mai ușor să dezvolte nevroze ca depresia. Folosirea și abuzul de zahăr ar
fi una din cauze.
Alimentația și depresia
Se crede că alimentația poate contribui
la apariția depresiei. De asemenea, poate
face și contrariul, să ajute la dispariția ei. Cum? Există excese și deficiențe în
dietă care dezechilibrează organismul,
afectează umorile lui și interferează în chimia cerebrală.
Excesul de zahăr, de exemplu,
provoacă creșterea și apoi scăderea glicemiei. Fluctuații constante ale glicemiei au efect deosebit asupra umorilor. Una din primele măsuri de
prevedere este de a înlocui zahărul cu
fructe și cu puțină miere. Cantitățile exagerate de zaharoză (zahăr rafinat) pe moment produc o stare de bine dar apoi generează disconfort.250 Manual practic de tratamente naturiste

Excesul de grăsime și proteină, de
asemenea, congestionează metabolismul
și poate afecta indirect creierul.
Se recomandă evitarea cărnurilor
grase, fripturilor, cafelei, alimentelor
grase, dulciurilor, bomboanelor și
băuturilor răcoritoare. Adoptați o dietă crudivoră și sănătoasă. Masticați bine. Mâncați cu plăcere lucruri sănătoase. Mâncați cu gândul la beneficiul pe care îl dă alimentul.
Folosirea de suplimente vitaminico-
minerale este recomandată. Drojdia de
bere, într-o doză de până la cincisprezece comprimate de 500 mg pe zi (câte cinci la
fiecare masă) poate fi, în mod particular, utilă. Lăptișorul de matcă este foarte util. Folosiți 2-4 g pe zi.*
L-tirosina, un aminoacid asociat
piridoxinei, sau vitaminei B
6, permite
creierului să sintetizeze noradrenalina, hormon care produce bună dispoziție și motivație. Cercetătorii sugerează un
comprimat de 1000 mg de L-tirosină.
După o jumătate de oră, un comprimat din complexul B. Triptofanul, de asemenea, este indicat. Să se utilizeze însă numai cu recomandare medicală.
Plante
l Rozmarin – Folosit contra durerilor de cap de origine nervoasă, este
util și în depresii. Beți infuzie de frunze și flori, două – trei cești pe zi. Într-o publicație din 1550, citim următoarele cu privire la această plantă: „Puneți florile într-un tifon de in, fierbeți-le în apă curată; lăsați la răcit și beți, deoarece este excelent contra tuturor bolilor organismului. ”
l
Catuaba – Acționează ca un tonic și afrodiziac. A nu se folosi în
exces. Nu se recomandă pentru persoanele „electrice” , ci pentru cele descurajate și deprimate. O ceașcă pe zi, dimineața. O linguriță de plantă la o ceașcă de apă. Fierbeți și strecurați.
l
Ginseng – Acționează ca stimulant al sistemului nervos. Doza
tradițională este tipărită pe etichetă.
l Lucerna – O lingură de plantă uscată la două cești de apă. Fierbeți și
strecurați. Beți două cești de ceai pe zi.
În caz de somnolență se recomandă stimulente , cum ar fi: busuioc,
garoafa de grădină, brusture, angelica și menta.
n Dacă există insomnie, se recomandă fitoterapeutice calmant e cum ar fi: coaja
de măr, levențică, mușețel, roiniță etc. Calmantele trebuie să fie folosite în cantități mici. Nu mai mult de o linguriță de plantă (sau amestec de plante) la o ceașcă de apă, pentru infuzie (turnați apă fierbinte peste plante). Beți una sau două cești de ceai pe zi cu înghițituri rare. Un program aplicabil poate fi următorul: dimineața beți ceai dintr-un amestec de două plante stimulente, iar după amiază, beți un ceai dintr-un amestec de două plante calmante . La fiecare zece zile schimbați combinația de plante.
* Suplimentele nutriționale sunt utile în multe cazuri, dar indicația și dozajul individual trebuie
să fie stabilite de un medic. 251 Boli neurologice și psihice – Depresia

Formule de ceaiuri de plante contra depresiei *
n Conform indicațiilor cercetătorilor în domeniu, următoarele plante,
împreună, stimulează funcționarea creierului și îmbunătățește capacitatea de concentrare:
l
Rozmarin – frunze, trei părți
l Ghimbir – o parte
l Piciorul cocoșului – pudră de rădăcină, o parte
l Caiena – pudră, o parte
l Salvie – frunze, trei părți
Cum se prepară : Se combină cele nouă părți. Fiecare parte corespunde la o
jumătate de linguriță pentru 250 ml de apă fierbinte ce trebuie turnată peste plante.
Se bea de-a lungul zilei împărțit în trei doze.
n Un alt renumit tonic cerebral este indicat de cercetători pentru a liniști mintea
și a promova armonia mentală. Dozajul tradițional este următorul:
l Rozmarin – frunze, patru părți
l Piciorul cocoșului – pudră de rădăcină, o parte
l Gura lupului – pudră, trei părți
l Salvie – frunze, două părți
l Valeriană – pudră de rădăcină, o parte
Cum se prepară: Se combină cele unsprezece părți. Fiecare parte corespunde
la o jumătate de linguriță pentru 250 ml de apă fierbinte ce trebuie turnată peste
plante. Se bea de-a lungul zilei împărțit în trei doze.
* Plantele amintite mai sus sunt folopsite în clinicele naturale și dozele sunt tradiționale, însă
acestea nu înlocuiesc îndrumarea medicală. 252 Manual practic de tratamente naturiste

Schizofrenia este o boală mentală care reunește transformări psihice, care
încep, în general, la adolescență sau la începutul vieții adulte. Are loc o schimbare
stranie de concepte și interpretări. Pacientul vorbește și acționează neobișnuit, distorsionând realitatea. Există tulburări afective, intelectuale și de conduită, de diferite grade. Se evidențiază în acest comportament anormal, tendința de a
crea realități proprii și fantezii, reacții imprevizibile și chiar halucinații.
Experții nu obișnuiesc să facă vreo referință la dietă când vorbesc de
schizofrenie. Cercetătorii terapiei ortomoleculare, ai nutriției și medicinii ecologice
afirmă că există totuși o legătură intimă între schizofrenie și alimentație. Este adevărat că lipsesc explicații științifice concludente. În practică, totuși, rezultatele aplicării metodice de diete speciale și suplimente de vitamine sunt promițătoare.
În continuare rezumăm principalele procedee dietetice, care pot fi recomandate
pentru pacienții schizofrenici.
n Este necesar a urma standardul de dietă sănătoasă (vezi capitolul 4). În
particular trebuie să se evite alcoolul, tutunul, bomboanele, zahărul, dulciurile,
cafeaua, ciocolata, fast-food-urile, snack-urile, fripturile și alimentele grase.
De preferat ar fi mierea pură, alimentele naturale, fructele și zarzavaturile proaspete.
n Se evidențiază nece-sitatea de a reduce
zahărul, datorită
faptului că în sânge, urină și țesuturile
schizofrenicilor s-au
detectat substanțe a n o r m a l e , c a r e
amintesc de tulbu-
rările constatate la diabetul zaharat. Sugestii despre alimentație
Schizofrenia

n Tera pia ortomoleculară crede că schizofrenia este o tulburare biochimică
și genetică. Nutriția celulară a creierului este un factor critic în dezvoltarea
acestei boli mentale. Cercetătorii afirmă că deficiența în mediul chimic
al țesutului cerebral de vitamine din complexul B ca tiamina, niacina, piridoxina, cianocobalamina (B
12), biotina, acidul ascorbic și acidul folic,
predispune la tulburări mentale. Tratamentul cu doze potrivite de aceste
vitamine va favoriza, prin urmare, revenirea stabilității. Chiar dacă nu există
dovadă științifică pentru această teorie, sunt medici care o susțin deoarece în practică au dobândit rezultate interesante.
n Doza zilnică recomandată de obicei este foarte ridicată și trebuie să fie administrată de un medic: 4 grame de niacinamida, 800 mg de piridoxină,
4 g de vitamina C și 1000 UI de vitamina E. Dacă există un nivel scăzut de
histamină, se va putea adăuga 2 mg de acid folic. Dacă cuprul este ridicat, trebuie să se includă zinc. Subliniem : fiind vorba de dozaj, mai mult decât simple
recomandări, este necesar ca acest tratament să fie urmărit de un specialist. Suplimente vitaminice *Cercetările doctorului Curtis Dohan leagă schizofrenia cu boala celiacă, care
este o dezordine intestinală, produsă de gluten, proteină prezentă în cereale ca grâu,
secară, orz și ovăz. Pare ciudat, dar diferiți pacienți schizofrenici au început să se simtă
bine din momentul în care glutenul și lactatele au fost eliminate din dietă. Doctorul
Dohan a descoperit în urina schizofrenicilor aceleași substanțe eliminate în urina
purtătorilor de boala celiacă. De aici a dedus că glutenul nu ar fi tolerat, nici în cazul
schizofreniei. Mai târziu, doctorii Mohan Singh și Stanley Kay de la Facultatea de
Psihofarmacologie – Clinica Centrului Psihiatric din Bronx au confirmat descoperirile
lui Dohan. Ei au supus numeroși pacienți schizofrenici la dietă fără gluten și lapte.
Când glutenul era adăugat în dietă, starea pacienților se înrăutățea.
n Astăzi cercetătorii admit că există legătură probabilă între gluten, lactate
și schizofrenie, chiar dacă nu se cunoaște mecanismul biochimic al acestei
legături. Se menționează că în unele cazuri această influență s-ar putea să
nu existe.
Sugestii naturale
Recomandările naturale nu înlocuiesc recomandările medicale. În clinica
naturistă se urmărește același principiu de bază al dezintoxicării. După caz, acesta
va putea fi mai mult sau mai puțin intens. Se recomandă:
n 1. Să se înlocuiască trei zile pe săptămână, o masă zilnic, cu fructe, cum ar
fi: mere, papaia, pepene roșu, struguri etc.
n 2. În celelalte patru zile din săptămână să se înlocuiască două mese cu
fructe. În intervale, dacă există senzație intensă de foame, pacientul va lua
o gustare simplă, din fructe sau va bea apă.
* Suplimentele nutriționale sunt utile în multe cazuri, dar indicația și dozajul individual trebuie
să fie stabilite de un medic. 254 Manual practic de tratamente naturiste

n 3. Prânzul va fi susținătorul nutrițional pentru câtva timp. Trebuie să
fie compus din muguri de leguminoase, vegetale fierte, ca dovlecel, orez
integral sau porumb verde fiert, migdale sau nuci, tofu, puțin năut, semințe
de floarea soarelui și două sau trei ouă de prepeliță fierte.
n 4. Adoptați acest regim pentru cel puțin o lună. După o săptămână începeți să folosiți suplimente vitaminice. Se recomandă 9-18 comprimate zilnic de
drojdie de bere (începeți cu 9 și creșteți treptat) și 2-4 g lăptișor de matcă
pur. Beți suc de cătină, un pahar zilnic.
n 5. După-amiază luați o linguriță de miere cu polen.
n 6. Dintre plante recomandăm: coada calului, pătlagină, coada șoricelului etc. ca depurative. Beți ceai din aceste plante, dimineața, 1-2 cești. 2 linguri
de amestec de plante la o jumătate litru de apă. Fierbeți 5 minute și apoi
strecurați. După-amiază beți mușețel, mentă și roiniță. Dozajul este același. Întrerupeți folosirea de plante pentru 1-2 zile din săptămână și nu le folosiți
mai mult de o lună. Urmați indicațiile medicului.
n 7. Dacă există constipație adăugați terapia de clisme (una pe zi), cu un
litru și jumătate de apă fiartă și răcită, timp de șapte zile, dacă nu există
contraindicații medicale.
n 8. Mergeți pe jos o oră pe zi, făcând exerciții respiratorii. În continuare
faceți un duș rece rapid și frecționați corpul cu un prosop din bumbac sau
cu un burete natural. Terminați cu o frecție cu un prosop uscat.
n 9. O baie vitală pe zi (vezi modul de procedare în capitolul 12).
n 10. O aplicație lombo abdominală de argilă pe zi, timp de 2 ore. (Vezi
capitolul 13).
255 Boli neurologice și psihice – Schizofrenia

Scleroza multiplă intrigă pe medici și încearcă răbdarea pacienților prin
modul ei, de multe ori imprevizibil, de a se manifesta. Poate dispărea pentru
un timp, ca și cum ar fi vindecată. Dar se poate întoarce cu vigoare reînnoită.
Simptomele, foarte variabile, ajung să se confunde. În medicina convențională
nu există, încă, perspective foarte încurajatoare. Totuși, numărul discret de cazuri de pacienți care se supun la anumite diete și tratamente naturale care ameliorează starea lor, probabil reprezintă un orizont de speranță.
Ce este scleroza multiplă?
Care este cauza?
Pentru a explica scleroza multiplă
să vorbim puțin despre sistemul
nervos, deoarece este locul unde ea se instalează.
Sistemul nervos funcționează ca
o sofisticată centrală electrică. Există nenumărate „circuite” sau nuclee nervoase și un sistem complex de „fire electrice” , nervii, care duc ordinele de la „centru” la toate părțile corpului. Pentru ca totul să funcționeze bine (de la clipirea ochilor până la mișcarea
marilor mușchi locomotori) impulsurile
electrice trebuie să circule prin limite fizice exacte. Pentru a „izola firele noastre electrice” Dumnezeu a creat un material slab conducător de electricitate, teaca de mielină, a cărei funcțiune este de a fi un material protector, ca un izolant, al conductorilor electrici. La scleroza
multiplă se crede că au loc leziuni ale tecii de mielină. Datorită acestei teorii, nu
este greu de înțeles de ce sistemul nervos intră în „scurt circuit”: se pierd „izolanții firelor” , având loc dispersia de energie cu compromiterea, mai mult sau mai puțin, a
fibrelor nervoase. Dar cauza remisiunilor
spontane (perioade de ameliorare) nu se explică prin această teorie.
Cercetările microscopice arată leziuni
ale tecii de mielină care variază considerabil ca mărime – de la câțiva milimetri la câțiva centimetri. La început, leziunile au aspectul
unei reacții inflamatorii acute, cu mielina
parțial sau total distrusă. Pe măsură ce boala progresează, există degenerarea altor componente ale sistemului nervos, uneori cu implicarea gravă a zonelor nobile. În faza cronică, puțin câte puțin, mielina este substituită de țesutul de cicatrizare, cu deteriorare progresivă a sistemului
nervos.Scleroza multiplă

Uneori are loc atrofierea nervului
optic, care duce la probleme de vedere.
Mai rar s-a constatat atrofierea emisferelor cerebrale și a altor părți ale sistemului nervos.
Cum și când se manifestă?
Primele simptome ale sclerozei
multiple se confundă ușor cu ale altor boli: senzație de oboseală, greutate la picioare, furnicături la extremități,
tulburări vizuale (vedere dublă), pierderea
echilibrului, amețeală, funcționare rea a vezicii, lapsus de memorie. Uneori există, de asemenea, dificultate de a vorbi (disfonie) și tremurături musculare. Este de multe ori o provocare, chiar pentru un specialist, de a face un diagnostic diferențial, adică, de a studia posibilitățile,
cum ar fi o tumoră și anumite tulburări
neurologice și să aleagă corect.
Este obișnuit că „slăbiciunea” atacă în
principal picioarele. Se agravează până la punctul că lasă pe pacient în scaun cu rotile. Senzația de slăbiciune este frecvent însoțită de reflexe puternice și anormale, spasme musculare și furnicături. Se instalează
lipsa de coordonare motorie. Pacientul nu
reușește să-și coordoneze mersul. Există mișcări necontrolate, întreruperi bruște, însoțite de tremurături. Vederea devine tulbure. Ochii se mișcă singuri. Pacienții în stare gravă prezintă demență, paralizie generalizată și orbire.
Unii cercetători împart în patru
categorii manifestările sclerozei multiple, în funcție de regiunea mai compromisă: encefalică, spinală, cerebrală și mixtă. Cea spinală este cea mai comună determinând oboseală generală, slăbiciune la picioare, furnicături, simptome urinare. Cea encefalică produce printre alte simptome compromiteri mentale și senzoriale. Scleroza cerebrală duce la tulburări de echilibru și amețeli. Scleroza mixtă, mai gravă, însumează două sau toate formele de care am vorbit.
Gravitatea bolii variază mult de la
persoană la persoană. Uneori prezintă doar simptome pasagere ale unor disfuncții nervoase, ca furnicături, oboseală și dificultate la mers. Recuperarea este totală și pacientul nici nu-și imaginează că problema lui a fost scleroză multiplă, continuându-și activitățile normal. Dar
există cazuri mult mai severe în care
pacientul este în totul compromis.
Contrar la ceea ce se crede, scleroza
multiplă nu este „boala bătrânilor” , căci atacă foarte mult între 20 și 40 de ani, în
257 Boli neurologice și psihice – Scleroza multiplă

faza cea mai productivă a vieții, creând
mari probleme bolnavului, care se vede în
imposibilitatea de a duce o viață normală. Afectează în același mod pe bărbați și femei, fiind mai rară la copii și bătrâni.
Cu privire la distribuirea geografică este
mai mult întâlnită în regiunile reci și mai puțin în țările tropicale, diminuându-se incidența pe măsură ce ne apropiem de linia
Ecuatorului. Această distribuire curioasă a
condus pe unii cercetători să sugereze o anumită relație între biodisponibilitatea de vitamina D și scleroza multiplă. Sunt unii care recomandă ca tratament
suplimente din această vitamină împreună
cu calciu. Dar nu este indicat a le folosi fără recomandarea medicală.
Perioade intermitente și uneori
imprevizibile de ameliorare și înrăutățire sunt marca înregistrată a sclerozei multiple. Există cazuri neobișnuite (ca să nu spunem dramatice) de pacienți, care abia puteau
să meargă cu cârje, încep ameliorarea
foarte rapid, fără o oarecare recomandare specială, ca să reușească să meargă aproape normal în câteva săptămâni sau câteva luni. Când își imaginează că s-au „vindecat” , starea neplăcută de la început reapare, iar simptomele nedorite se vor întoarce
una câte una, până ce, spre disperarea
bolnavului, totul este ca la început sau chiar mai rău! Cum tendința este ca leziunile să se amplifice, perioadele de ameliorare vor fi din ce în ce mai scurte și mai rare.
Recomandări
Scleroza multiplă, de obicei, atacă în
partea cea mai productivă a vieții. Văzând amenințat viitorul său pacientul e obișnuit să intre în depresie. De aceea sprijinirea psihică și spirituală a bolnavului este de o importanță vitală.
Odată cu administrarea tratamentului,
el trebuie să fie și încurajat. Puterea atitudinii mentale în îmbunătățirea prognostică a bolilor degenerative,
cum este și scleroza multiplă, este
surprinzătoare. Pacientul imobilizat la
pat are nevoie de îngrijiri suplimentare.
Cum de multe ori este dificil să se miște, trebuie îngrijit pentru a preveni escarele, rănile provocate de fricțiunea corpului cu patul sau scaunul.
Sugestii naturale pentru
scleroza multiplă
După ce am terminat de explicat,
nu este dificil a înțelege de ce specialiștii
încearcă orice tratament pentru scleroza multiplă. Când bolnavul afirmă că se simte
mai bine cu o anumită terapie (și aceasta
este ceea ce el caută neliniștit), experții spun că nu a fost tratamentul, ci o ameliorare spontană. Preferăm să nu credem.
Și este dificil în realitate să garantezi că
pacientul este ameliorat ca rezultat al unui tratament. În lumea terapiilor naturale există rapoarte că „pauza spontană”
este mai însemnată și perioadele de
„înrăutățire” devin din ce în ce mai rare și mai slabe în intensitate. Aceasta poate fi semnificativă. Există motive pentru a susține posibilitățile tratamentului natural care asigură o bunăstare, pe măsură ce se dezintoxică și se restaurează echilibrul funcțional. Pacienții cu scleroză multiplă
vor reacționa favorabil la un stil de viață
natural care, cel puțin le va asigura o mai bună calitate a vieții. 258 Manual practic de tratamente naturiste

Uleiul de floarea soarelui
Cercetătorii afirmă că anumiți acizi
grași polinesaturați esențiali, prezenți
în alimente ca: uleiul de floarea soarelui presat la rece sunt foarte importanți
la menținerea funcțiilor nervoase, în
legătură cu teaca de mielină. Mecanismul de acțiune este complex, motiv pentru care nu îl detaliem aici.
Dr. Millar de la Royal Victoria Hospital
a organizat o cercetare interesantă: a împărțit diferiți pacienți cu scleroză multiplă în două grupe. Toți erau la începutul cercetării,
într-o fază inactivă, din punct de vedere
clinic. Un grup a luat ulei de floarea soarelui, iar celălalt nu a luat, pentru ca să se poată compara rezultatele. Primul grup a primit doză zilnică de două linguri de ulei de floarea soarelui, care furniza zilnic 8,6 g de acid linoleic, un acid gras
Omega 3. Alt grup a primit o
substanță „placebo” . La fiecare 60 sau 90 de zile toți pacienții erau examinați și se pregăteau rapoarte ample. Între datele luate în calcul erau: capacitatea fizică și psihică, funcționarea
intestinului și a vezicii și evoluția
simptomelor senzoriale, cum ar fi capacitatea vizuală. Timp de doi ani numărul și gravitatea recăderilor pentru pacienții din cele două grupe au fost înregistrate cu atenție. Au existat 62 de recăderi între pacienții
care nu foloseau ulei de floarea
soarelui și doar 41 de recăderi între cei ce-l foloseau. Totuși, ceea ce este mai important este că, pe lângă frecvența scăzută, recăderile
erau mai puțin severe și cu durată mai
scurtă. Cercetătorii au estimat că anumite recăderi cum ar fi: pierderea temporară a vederii și slăbiciunea în picioare, au fost de două ori mai severe în rândul celor ce nu foloseau ulei de floarea soarelui. Și alți cercetători au experimentat, de asemenea,
acizii grași esențiali la pacienții de scleroză multiplă, cum ar fi dr. Roy L. Swanks de la
Universitatea din Oregon, cu rezultate care aduc speranță.
Doctorul Carlton Fredericks sugerează
folosirea uleiului din germeni de grâu, presat la rece, în doză de 6 lingurițe pe zi, în proporție de 8 sau 10 la 1itru.
259 Boli neurologice și psihice – Scleroza multiplă

Au fost probate diferite diete contra sclerozei multiple. Unele sunt chiar ciudate.
Dar vom face cunoștință cu recomandări interesante, care se apropie de standardul
natural. De exemplu dr. Matheson, care a publicat o scrisoare în revista medicală
Lancet, elogia dieta lui MacDougall, care, înainte de a fi imobilizat într-un scaun
cu rotile și aproape orb, a reușit să se elibereze, în parte, de aceste suferințe cu o
alimentație fără grăsime saturată (cea provenită din alimentele de origine animală,
cum ar fi: cărnuri, lactate, unt și brânzeturi grase), fără zahăr rafinat, fără băuturi
răcoritoare și fără gluten (grâu, ovăz, secară, orz). Se recomandă, de asemenea,
suplimente din vitaminele B, C, E, lecitină, calciu și magneziu.
Alte recomandări n-au ajuns să excludă în totalitate alimentele care conțin gluten
(procedeu comun în enteropatia produsă de gluten). Se urmărește, în linii generale,
dieta crudivoră și sănătoasă cu adaosuri de vitamine, minerale și acizi grași esențiali,
după o perioadă de dezintoxicare. Dieta predominant crudivoră cu suplimente de
vitamina B și acizi grași esențiali, va aduce rezultate interesante în unele cazuri de
scleroză multiplă, conform rapoartelor unor clinici naturiste din lume. Alimentația
Sugestii pentru un regim alimentar
Meniul sugerat se bazează pe principiile Dr. Joseph Evers, care deține o clinică
în Aachen, Westfalia, K.R. Arnesburg, Germania. Mulți pacienți dau mărturie că
urmând acest regim au obținut rezultate pozitive. Tratamentul doctorului Evers
este unul din cele mai renumite de acest gen din lume.
l Micul dejun – Lapte bătut sau lapte crud. Se poate folosi lapte de capră. În
timpul primelor zile de tratament să se folosească numai un singur tip de
fructe, cum ar fi: prune, mere, struguri, piersici etc. După un anumit timp
trebuie să se folosească lapte cu fructe tocate și nuci sau migdale măcinate. Persoanele slabe pot adăuga pâine integrală Evers, vezi rețeta mai jos și cu
puțină miere sau brânză dulce.
l
Prânzul – Cereale germinate: secară sau grâu, pâine integrală Evers, morcov,
sfeclă roșie sau ceapă, crude. Din când în când se pot folosi și nuci. Sugerăm să se folosească și puțin ulei de floarea soarelui, presat la rece. Dr. Evers
mai recomandă și câte un ou crud (pentru a evita riscuri de contaminări, cel mai bine este să fie folosit fiert). Când colesterolul este ridicat, este mai
bine a se evita gălbenușul de ou. Mult ou crud este contraindicat, deoarece
poate duce la deficiență de biotină.
l
Cina – poate fi asemănătoare micului dejun sau prânzului, cu unele variații
necesare. Se poate folosi puțină miere pură, neprocesată. Nu sunt recomandate
alimentele procesate, tratate cu agrotoxice și fierte. Chiar dacă sunt sănătoase pentru
majoritatea persoanelor, cartoful, frunzele și tulpina legumelor nu sunt introduse în dieta lui Evers. Nici vorbă de carne, fripturi, zahăr, cafea, paste făinoase etc.
n Important: Nu faceți abuz de produse lactate. Masticați foarte bine. Nu
mâncați în exces.260 Manual practic de tratamente naturiste

Pâinea integrală a lui Evers
(pâine de secară)
Folosiți făină de secară sau de grâu
sau ambele împreună. Adăugați apă
până se obține un aluat consistent. Puneți aluatul într-un vas, acoperiți cu un prosop
și lăsați în repaus la temperatura camerei
până se acrește puțin (timp de o noapte sau puțin mai mult). Faceți apoi pâinișoare mici și coaceți-le în cuptor la foc mic, aproximativ patru ore. Așteptați o zi pentru a fi consumate. Datorită lipsei drojdiei de bere, pâinea poate se fărâmă ușor. Serviți cu lapte acru sau brânză proaspătă.
Dacă prepararea acestei pâini nu vă
reușește (poate datorită calității făinii) folosiți pâine integrală prăjită. Cel mai bine este a
măcina grâu nou la o moară de piatră.
Se recomandă următoarele suplimente nutriționale:
l Drojdia de bere: doză de 24 de comprimate de 500 mg, pe zi
l Lăptișor de matcă: 2 – 4 g pe zil Clorela: 6 – 12 comprimate de 250 mg pe zi. Beți apă din belșug
l Lecitină de soia: 3 g zilnic
l Ulei de floarea soarelui presat la rece: 1–2 linguri pe zi
l Vitamina E (între 200 și 800 UI/zi) și vitamina C (doze între 0,5 și 2 g/zi),
conform unei prescripții medicale
l Enzime alimentare: (se vând la magazinele de produse naturiste)
l
Semințe de floarea soarelui: 4 – 6 linguri pe zi, la orele de servire a mesei
l Germeni de grâu: 1–3 linguri pe zi, la orele de servire a meseiSuplimente nutriționale *
* Suplimentele nutriționale sunt utile în multe cazuri, dar indicațiile și dozajul individual trebuie să
fie stabilit de specialiști.261 Boli neurologice și psihice – Scleroza multiplă

Băile și frecțiile stimulatorii ale sistemului nervos s-au dovedit benefice:
l Frecționați dimineața tot corpul cu un prosop umed, apoi frecționați cu
un prosop uscat.
l Mergeți desculț pe iarbă dimineața (iarba să fie curată; dacă este cazul să
fiți ajutat de cineva). Faceți băi vitale și de trunchi ( o zi baia vitală, cealaltă
zi baia de trunchi). (Vezi capitolul 12).
l Tratament în stațiuni balneoclimaterice.
l Exerciții respiratorii.
l Aplicații lombo-abdominale de argilă ( 2 – 4 ore pe zi). (Vezi capitolul 13).
l Fizioterapie cu eforturi progresive sub supravegherea unui profesionist.
De mare ajutor sunt exercițiile respiratorii practicate cu regularitate în timpul
plimbărilor în aer liber sau activităților fizice supravegheate. Însumate la o bună
alimentație și la folosirea suplimentelor nutriționale, nu este dificil ca pacientul cu scleroză multiplă, aplicând aceste metode cu perseverență, să constate că se va
simți mai bine.Băi ș i alte proceduri *Plante
Pentru accelerarea dezintoxicării se recomandă în fitoterapie, într-o primă
fază (pentru una, două luni), plante depurative ca: păpădie, busuioc, rozmarin,
pătlagină, coada calului etc. Se pot combina aceste plante două câte două sau trei câte trei, se bea cu puțin suc de lămâie, 3
–4 cești de ceai pe zi. La o săptămână
schimbați combinația de plante. Fierbeți două linguri de amestec de plante la 600 ml de apă. Strecurați.
* Sugestile naturale nu înlocuiesc cercetarea cauzelor ș i îndrumarea medicală.262 Manual practic de tratamente naturiste

ALTE BOLI ȘI SIMTOME
Aftele
Comune și incomode, asociate diverselor probleme organice, aftele sunt mici răni
ulceroase pe mucoasa gurii. Medicii numesc această tulburare stomatită aftoasă. În
general nu durează mai mult de una, două săptămâni până dispare. În unele cazuri dispare în puține zile, mai repede decât apare (stomatită aftoasă recurentă).
Pentru mulți,
probleme fără soluții
Există cazuri în care aftele se
transformă în problemă extrem de
incomodă; apar multe ulcerații la gură, foarte des. Devine dificil a mânca și chiar
a vorbi. Cazurile mai grave produc o
nutriție rea și chiar deshidratare, deoarece pacientul, datorită marelui disconfort la ingerarea alimentelor și lichidelor, se hrănește nepotrivit.
Purtătorii de afte nu înțeleg de ce
sunt atât de frecvent atacați. Medicii, de asemenea, rămân foarte des intrigați.
Este ușor a da un exemplu de persoane
care sfârșesc prin a începe conviețuirea pașnică cu aftele lor, care se încăpățânează să revină, cu toate medicamentele, unguentele, antibioticele.
Este necesar a nu confunda stomatita
aftoasă cu aftele și bășicile din herpes. Prima are loc în gură, în timp ce erupția
herpesului de obicei are loc la buze și în
jurul lor, fiind provocată de virus. Cauze
Cu toate că nu se cunoaște bine cauza,
cercetătorii naturiști sunt convinși că aftele sunt cauzate de tulburări digestive, în special dezechilibre mici în flora intestinală
și greșeli în alimentație, de multe ori asociate
stresului emoțional. Unele tulburări de natură alergică ar putea, de asemenea, să favorizeze apariția aftelor.
Hiperaciditatea sângelui și stomacului
și fermentația digestivă agravată prin funcționarea defectuoasă a vezicii biliare sunt principalele cauze ale aftelor,
conform unor naturiști. O nutriție greșită,
folosirea antibioticelor, anemia și acțiunea unor viruși ar fi, de asemenea, factori cauzali. Dacă acești factori se adaugă la susceptibilitatea individuală și la anxietate, riscul este multiplicat.
Bazați pe multe experiențe ale
pacienților cu această problemă, care,
după corectarea dietei și stilului de viață
s-au vindecat complet, putem afirma cu toată convingerea că naturiștii nu sunt greșiți în insistențele lor.

Cum trebuie să fie alimentația?
Dieta terapeutică naturalăq Mai întâi trebuie să fie evitate alimentele acide și acidifiante. Între cele acide
evidențiem: lămâia, portocala, ananasul, usturoiul, oțetul, ceapa, ardeiul
iute. Între cele acidifiante punem în evidență: zahărul, pastele făinoase albe,
dulciurile, brânzeturile, prăjelile.
q Se recomandă ingerarea alimentelor bogate în vitaminele din complexul B, ca: cereale integrale și cantități calculate de drojdie de bere. Trebuie
să se evite, de asemenea, ciocolata, nucile, sosurile și condimentele. Nu
combinați o mare varietate de alimente (urmăriți o combinație potrivită). Masticați foarte bine. Buna masticație este fundamentală în tratamentul
aftelor, deoarece previne și ajută la vindecarea tulburărilor digestive.
q
Folosirea de lapte acru (bătut) este recomandată pentru efectul corectiv asupra
florei intestinale. Prezența lactobacilor favorizează proliferarea unei bune
flore intestinale. Cercetările au demonstrat că tratamentul cu lactobacili din
iaurt este foarte benefic pentru purtătorii de stomatită aftoasă. Recomandăm să se bea doar un iaurt dimineața (un pahar), timp de 2-3 săptămâni. Se pot
lua câteva comprimate de lactobacil, zilnic, conform indicației fabricantului
(le găsim de vânzare în magazinele de produse naturiste sau farmacii).
Studiile alimentației naturale cu Shelton, Acharan și Waerland sugerează un
program inițial de dezintoxicare, după cum urmează:
q În prima zi consumați sucuri, ținând cont de următoarele specificații:
l Ora 8:00 suc de portocale sau papaia
l Ora 11:00 băutură antiacidă (vezi modul de preparare pe pg. următoare)
l Ora 14:00 suc de portocale sau papaial Ora 17:00 suc de morcov
l Ora 20:00 suc de mere
q
A doua zi la micul dejun beți băutură antiacidă și în continuare mâncați câteva felii de pâine integrală prăjită. La prânz mâncați piure de cartofi (fără
unt sau margarină) cu legume fierte și morcov crud ras. La cină mâncați
portocale.
q
În a treia zi repetați meniul din prima zi (sucurile).
q În a patra zi repetați meniul din ziua a doua, cu diferența că la micul dejun beți doar un pahar de lapte bătut și nimic mai mult.
q
În zilele a cincea și a șasea micul dejun cu lapte bătut, prânzul cu supă de legume. La cină piersici fierte și /sau mere fierte cu pâine integrală prăjită.
q
În ziua a șaptea repetați meniul din prima zi.
q În săptămânile următoare alegeți 2 sau 3 zile pe săptămână în care să beți
pe nemâncate suc de portocale, iar la cină să beți doar un pahar de lapte
bătut. 264 Manual practic de tratamente naturiste

Băutura antiacidă
Foarte folosită în clinicile naturiste
europene, această băutură, pe bază de
semințe și tuberculi, aduce rezultate foarte încurajatoare în caz de hiperaciditate
digestivă. Există nenumărate experiențe
în care pacienții cu afte, gastrită, ulcer și arsuri la stomac, au reușit să se vindece prin folosirea perseverentă a acestei băuturi, alături de celelalte recomandări dietetice. Datorită mucilagiilor și principiilor inhibitoare ale secreției acide, acționează eficient ca tampon al acizilor.
Cum se prepară : Puneți la înmuiat
seara 2 linguri de semințe de in și 3 linguri de tărâțe de grâu în 700 ml de apă. Dimineața fierbeți timp de o jumătate de oră pentru a se transforma în mucilagiu dens. Strecurați și combinați cu decoct de cartof, după cum explicăm mai jos.
Decoct de cartof : tăiați felii 250 g cartof
crud (aproximativ 2 cartofi de mărime medie), cu coajă, însă spălați bine în prealabil. Puneți la fiert, la foc mic, în 700 ml de apă timp de o jumătate de oră. Treceți cartofii împreună cu apa printr-o sită și combinați apoi cu mucilagiul anterior.
Cum se folosește: Agitați bine și beți
la micul dejun aproximativ jumătate din tot conținutul. Păstrați la frigider cealaltă jumătate, care poate fi consumată la prânz sau într-un timp al după amiezii. Planul de alimentare trebuie să urmeze instrucțiunile pe care deja le-am prezentat.
În cazurile mai severe se va putea
urma următorul program: Beți din două
în două, ore cu înghițituri rare, 200 ml din
această combinație.
În acest caz trebuie să preparați o
cantitate dublă față de ce s-a prezentat mai sus. La început sunt unii care nu se vor simți bine cu această băutură. După puțin timp ei se vor obișnui.
Complexul B – un ajutor pu-
ternic în tratamentul aftelor
Diferite studii sugerează că aftele pot
să fie asociate, la unele persoane, deficienței
vitaminelor din complexul B. Știm multe cazuri în care boala a dispărut ca urmare
a administrării acestor nutrienți, în special
vitamina B
12. Neavând contraindicație
medicală, se poate folosi o formulă cu următoarele conținuturi de vitamine.
Vitamina B
1 – 1,5 mg
Vitamina B2 – 1,7 mg
Niacina – 20 mg
Piridoxina – 2 mg
Vitamina B12 – 6 mcg
Aceste cantități constituie doza
pentru o zi la adulți și copii peste 4 ani.
Pentru copiii mici doza este de jumătate.
Există pe piață complexe de vitamina
B care se vând fără rețetă medicală și care pot ajuta. Drojdia de bere, cum deja a fost
explicat, în doză de 12-15 comprimate
zilnic, este un produs natural, bogat în complexul B, dar nu este o sursă bună pentru vitamina B
12, decât dacă este
îmbogățită.
Multe vitamine sunt produse de
flora intestinală care exercită rolul decisiv
de a menține echilibrul nutrițional al
organismului. Relele obiceiuri alimentare moderne, adăugate la folosirea abuzivă a
antibioticelor, distrug flora intestinală.
Pentru a o restaura procedura prezentată aici ca o bună alimentație, folosirea moderată a iaurtului și lactobacililor
prezintă rezultate excelente. 265 Alte boli și simtome – Aftele

Plante
Gargare cu ceai concentrat de busuioc, lemn dulce și/sau salvie. Aplicați
local zeamă de pătlagină. Zeama de urechelniță aplicată local va da, de asemenea,
rezultate bune. Folosiți bețișoare (de bumbac) cu vată. Dacă afta este produsă
de o cauză digestivă (cum este de obicei în majoritatea cazurilor) beți din oră în
oră, două înghițituri de ceai amar de pelin. Masticați frunze de busuioc sau pelin. Pentru prevenirea aftelor beți cu regularitate ceai de salvie, coada șoricelului, gălbenele, sunătoare, coada calului,
tătăneasă. Dozajul indicat:
15 g de plante sau amestec
de plante la 1 litru de apă. O lingură de plantă verde tocată cântărește circa 5 g.
O lingură de plantă uscată
cântărește circa 2 g. Pentru gargare de dublează doza. În cazul gargarei ceaiul nu se înghite.
Lactobacilii
Găsim în magazine comprimate
pe bază de Lactobacillus acidophilus și
Lactobacillus bulgaricus, bacterii benefice,
prezente în iaurt. Se recomandă folosirea
zilnică a acestor comprimate. Doza
folosită indicată este de 2 comprimate de patru ori pe zi, sau 2 comprimate de 3 ori pe zi. Dar această doză va putea varia conform fabricantului și conform cazului. Cine și-a distrus flora intestinală cu tratamente cu antibiotice, va obține un rezultat particular pozitiv.
Dr. Weekes a realizat o experiență cu
lactobacillus din laptele bătut, implicând 174 de pacienți purtători de afte, de diferite vârste. Doza administrată a fost de 4 comprimate pe zi de L. acidophilus
– bulgaris cu puțin lapte. Rezultatul
cercetării a fost îmbucurător: 95% dintre pacienți au obținut rezultate favorabile. În
majoritatea cazurilor aftele dispar complet.
În cele mai rele ipoteze va fi o îmbunătățire clară. Acest experiment dovedește teza noastră că aftele sunt produse de tulburări digestive legate de modificări ale florei intestinale. Dacă am însuma folosirea de lactobacillus, dezintoxicarea, băutura
antiacidă, schimbarea obiceiurilor, unele
plante medicinale (pe care le prezentăm în continuare) și administrarea complexului de vitamină B (drojdia de bere) va fi foarte puțin probabil să nu se obțină vindecare. 266 Manual practic de tratamente naturiste

Sugestii naturiste
l Creson – Se pune la macerat frunze și tulpină, în apă. Se strecoară și se bea
pe stomacul gol.
l Dudele – Faceți gargară cu suc de dude, încălzit și îndulcit cu miere.
l Gutuie – Striviți în puțină apă semințe de gutuie. Strecurați și aplicați
cataplasme locale cu această soluție.
l Miere – Faceți gargară cu soluție de miere cu oțet.
l Ridiche – Beți 100 ml de suc de ridiche pe zi, combinat cu apă, în proporție
de 50%, împărțit de câteva ori pe zi, de preferință înainte de masă.
l Sare – Simple spălături de apă cu sare pot fi de ajutor.
l Ceapa – Suc de ceapă. Se fac tamponări locale.
l Busuioc – Se face gargară cu decoct din 1 linguriță de plantă la 200 ml de
apă.
l Afin – Se face gargară din infuzie de 2 lingurițe de afine uscate zdrobite
peste care se toarnă o cană (200 ml) apă clocotită. Se lasă 20-30 de minute.
Se strecoară.
267 Alte boli și simtome – Aftele

Una din cele mai rele „aspecte” ale esteticii feminine, celulita, aduce un
venit pentru industria cosmetică din zilele noastre de milioane de dolari. Totuși,
experiența a demonstrat că majoritatea produselor pentru celulită nu prezintă vreun efect demn de notat.Celulita
Ce este celulita?
Celulita este o punguță conținând în
principal grăsime, care se depozitează în țesutul conjunctiv sub piele.
Cauza este încă subiectul multor po-
lemici. Cercetătorii cred că lipsa exercițiilor fizice, obezitatea și o anumită predispoziție moștenită constituie cea mai bună explicație pentru originea acestei boli.
Stilul de viață
și dieta – vinovați
Naturiștii evidențiază stilul de viață
nesănătos al bărbaților și, în particular, al femeilor moderne. Dieta greșită,
indisciplinată cu multă grăsime, prăjeli, zahăr, produse de origine animală, fast-
food-uri, este în mare parte vinovată.
Constipația este un alt motiv. Pentru a o corecta folosiți tărâță de grâu la fiecare masă și înlocuiți micul dejun cu fructe o bună perioadă de timp.
Țigările, alcoolul și excesul de sare și
dulciuri sunt probabil cei mai răi inamici ai pielii și ai esteticii corporale. Cafeaua,
ciocolata și băuturile răcoritoare, de
asemenea, trebuie să fie incluse pe aceeași listă.
Dieta terapeutică naturală *
n Un regim bogat în fructe și zarzavaturi, bazat în principal pe sucuri, este adoptat
în clinicile naturiste și recomandat în prevenire și în cura de slăbire.
În primele zile (două sau trei zile) doar sucuri, din trei în trei ore.
l 8 h – băutură alcalinizantă (vezi mod de preparare la pg. 126)
l 10 h – suc de portocale
l 13 h – suc de morcovi
l 16 h – suc de pepene galben
l 19 h – suc de mere
* Adoptați alimentația sănătoasă iar programele de dietă mai riguroase să fie urmate numai sub
îndrumare profesională.

Plante n În săptămânile următoare (două sau trei săptămâni), se recomandă
adoptarea dietei alcalinizante după cum urmează:
Cu o oră înaintea micului dejun (sau sporadic în locul acestuia) băutură
alcalinizantă (vezi mod de preparare la pg. 126)
l Micul dejun: fructe sau sucuri de fructe.
l Prânzul: salată de ridichi, năut, muguri de fasole și verdețuri; legume
fierte în vapori printre care să predomine broccoli, orez integral și tofu.
l
Cina: fructe, semințe de floarea soarelui și puțin lapte bătut degresat. Fructele cele mai recomandate sunt: smochine, mere, pere, papaia.
Odată încheiată cura de dezintoxicare este imperios necesar a schimba
obiceiurile, adoptând o dietă crudivoră și ingerând apă din belșug.
n Centelha-asiatica –
Cercetătorii acestei plante, renumită în Orient, subliniază proprietatea de a stimula fibroblastele și de a echilibra producerea de fibre colagene. Este recomandată contra grăsimilor localizate și celulitei. Luați 3-6 capsule de 250 mg pe zi sau la mesele principale.
n Folosirea de plante depurative, digestive și diuretice pot fi de un inestimabil
ajutor la dezintoxicarea organică, ceea ce corespunde unui profund „sprijin” intern. Astfel se creează, conform principiilor vieții naturale, ambient mai puțin favorabil apariției celulitei. Se sugerează amestecuri din următoarele plante: brusture, valeriană, pătlagină, păpădie, coada calului și busuioc. Se recomandă 3 – 4 cești din decoctul unui amestec de trei, patru din plantele amintite. Se folosesc două linguri de amestec de plante la o jumătate de litru de apă.
269 Alte boli și simtome – Celulita

Băi
Băile și exercițiile fizice sunt foarte
indicate în sprijinul creșterii rezistenței
globale. Mersul pe jos, câțiva kilometri zilnic, însoțit de practicarea unor
exerciții respiratorii poate fi de mare
ajutor. Baia de trunchi și frecțiile cu un prosop rece dimineața sunt foarte utile. Vezi capitolul 12.
Sunt recomandate băile de vapori
ori sauna, dacă nu există contraindicație medicală. Băile de cufundare în apă caldă cu sare marină sunt, de asemenea,
prescrise. Băile de cufundare în apă
cu esență de chiparos și salvie sunt recomandate de unii esteticieni. Băile de mare sunt sănătoase.
Argila
Cataplasme locale și abdominale de
argilă sunt recomandate de către naturiști. Aplicați argilă curată înmuiată în apă, pe burtă și pe punctele de celulită, două ore
pe zi.
Exerciții fizice
Exercițiile fizice tonifică mușchii
și previn formarea de striați și celulită.
Trebuie a fi practicate cu regularitate, sub îndrumare specială. Exercițiile sporadice și
extenuante fac mai mult rău decât bine.
Relaxare
Stresul este, de asemenea, în opinia
cercetătorilor, un factor de agravare
pentru celulită, prin menținerea mușchilor în continuă tensiune. Pentru relaxare este
valoroasă regula exercitării liniștii mentale și încrederii în Dumnezeu. Exercițiile respiratorii ajută în mod considerabil.
Exerciții respiratorii
Respirația corectă, pe cât de simplă,
pe atât de neglijată, ajută la creșterea vitalității organismului, fiind utilă în menținerea sănătății pielii și țesuturilor
subiacente.
Ați observat cum respiră un nou
născut? „Burtica” sau toracele se mișcă
odată cu intrarea și ieșirea aerului? Acum gândiți-vă cum respirați voi, cum respiră un adult. Ce diferență vă atrage atenția?
Nou născutul își dilată în principal
„burtica” în timp ce respiră. Adultul
în general mișcă doar puțin toracele.
Obiceiurile fiziologice ale copilului ne dau o noțiune adecvată a standardului genetic și instinctiv al relațiilor între organismul uman și mediu. Artificializarea sistemului nostru de viață a provocat nenumărate schimbări în acest standard ceea ce, de multe ori, s-a demonstrat a fi foarte
dăunător sănătății. Trebuie să învățăm
a respira corect, dacă dorim să salvăm organismul de procesele degenerative, care-l asediază, cum ar fi, cancerul.
Este la îndemâna oricui de a învăța
modul fiziologic de a respira. Capacitatea ta de înțelegere, pe lângă dispoziție și
sănătate, va trebui pusă la lucru. Această
măsură pro-sănătate este de o inestimabilă valoare și nu costă mult. Vezi cum se face terapia respiratorie:270 Manual practic de tratamente naturiste

Păpădia
(Taraxaco officinale)
Este indicată pentru combaterea
icterului și umflăturilor. *
Mod de folosire: 2-3 linguri de suc
proaspăt pe zi.
Sau fierbeți 2 linguri de plantă
proaspătă, tocată, într-o jumătate de litru
de apă. Beți 2-3 cești pe zi.Știați că
* Aceste indicații sunt tradiționale. Trebuie să existe și o investigație a cauzelor.Așează-te de câteva ori pe zi într-
un scaun confortabil. Cu spatele drept
respiră profund și regulat. Respirația corectă sau diafragmatică cere o dilatare a
abdomenului, după cum am văzut. Simțiți
ceva ca un balon care se umflă în interior. Eliberați mintea de preocupări.
Mergeți pe jos încet, pe o stradă
liniștită și cu mulți arbori sau, de preferință, într-o pădurice, respirând corect.
Avantajul acestei terapii, cea mai
naturală dintre toate, este că nu există
contraindicații. Poate fi aplicată practic
în orice loc (de preferință unde există mai puțină poluare a aerului), în orice moment și în orice condiție. Este întotdeauna benefică.
271 Alte boli și simtome – Celulita

În mijlocul piscinei sunteți incomodat de o contracție insuportabil de
dureroasă la mușchiul gambei. Înotătorul cu experiență deja știe despre ce este
vorba: crampe (cârcei), contracție involuntară și dureroasă a mușchiului, ca rezultat al efortului exagerat. Trebuie să relaxați partea afectată și, fără a intra în panică, înotați încet către mal.
Crampe
Durere așa de tare că te face să țipi.
Poate atinge un mușchi sau un grup de mușchi, în orice parte a corpului. Nici abdomenul nu este liber. Este o contracție
involuntară, spasmodică și pasageră. Dar
durerea poate deveni teribil de puternică dacă nu știți a vă purta cu mușchiul contractat.
Afectează orice persoană, la
orice vârstă, dar anumite persoane sunt mai predispuse. Activitățile care obligă la „efort” anumiți mușchi, pot
provoca crampe. Este cazul înotătorilor,
maratoniștilor, sportivilor în general, balerinilor, scriitorilor, dactilografilor, muzicienilor, croitorilor, lucrătorilor la unele mașini etc. În aceste cazuri avem de-a face cu crampe profesionale.
Care este cauza?
Sunt variate. Crampele se pot
manifesta atât în repaus, cât și în mișcare, ca rezultat al obosirii mușchiului și/sau
deficienței circulatorii. Sunt unii care
se trezesc la miezul nopții cu dureri chinuitoare de cârcei. Alții, chiar când cască, au crampe oribile mandibulare. Pe lângă efort, frigul poate duce la astfel de manifestații.
Deficiența anumitor electroliți, cum
ar fi calciu, sodiu și potasiu este cauză
recunoscută. Sunt presupuneri că lipsa
de magneziu, oligoelemente, acizi grași esențiali (care se găsesc în uleiurile vegetale) și anumite vitamine (B
6 și E), de
asemenea, contribuie la o astfel de stare.
Consumul exagerat de fosfor poate
prejudicia depozitarea de calciu, provocând
crampe. De aceea este contraindicată o
dietă prea bogată în proteine, conținând mult pește (peștele este în mod deosebit bogat în proteină și fosfor), cărnuri, multă soia sau derivate. Chiar consumul regulat de drojdie de bere și lecitină (care, de altfel, sunt alimente bune, dar conțin mult fosfor) s-a constatat a avea legătură cu o mai mare
incidență a crampelor. Trebuie a se evita,
de asemenea, folosirea obișnuită a pastelor făinoase și a preparatelor fermentate.
Proteina în exces solicită, în
metabolism, mai multă vitamina B
6. S-a Crampe

constatat că, în unele cazuri, crampele erau
provocate de o dietă cu multă proteină,
care conducea pe plan secundar la deficiență de vitamină B
6 (sau piridoxină).
Soluția a fost simplă: diminuarea cantității de proteină și folosirea de suplimente de piridoxină.
Bolile care duc la pierderea electro-
liților, ca diareea, alcoolismul și febra cu transpirație abundentă, pot provoca crampe. Chiar se poate vorbi și de anumite medicamente, cum ar fi cele diuretice, folosite la hipertensiune. Diabetul zaharat, tetanos, miopatii, neuropatii, stresul și denutriția pot apărea
între simptome. La femeile gravide,
anumite tulburări metabolice, pot favoriza apariția crampelor. Bătrânii cu probleme nutriționale, nervoase și/sau circulatorii sunt, în special, predispuși.
S-a observat că folosirea exagerată
de lactate în alimentație poate favoriza manifestarea crampelor, ceea ce este paradoxal, deoarece lipsa de calciu
a fost identificată ca și cauză. Se sugerează că lactatele acționează asupra microcirculației, prejudiciind irigarea musculară. Această teorie este bazată pe observații. Se recomandă, de asemenea, să nu se exagereze în folosirea sării, a
zahărului și grăsimilor.
Lipsa severă de sodiu, pe de altă
parte, predispune, de asemenea, la
cârcei, astfel în climele foarte calde și uscate, după saune prelungite (care sunt contraindicate) și în activități fizice, urmate de transpirații abundente, este necesar a înlocui pierderile de sodiu cu
un conținut adecvat de sare la mâncare
(nici mai mult, nici mai puțin).
Cercetătorii în alimentație naturală
acuză și fermentațiile gastro-intestinale cronice, care afectează delicatul echilibru hidroelectric al corpului, deoarece prejudiciază digestia și absorbția nutrienților.
Prima regulă este de a nu forța mai mult mușchiul contractat. Mențineți repaus,
căutați relaxare, respirați profund și, în același timp, masați viguros locul. Dacă este
posibil, aplicați comprese calde. În cazul în care cârcelul are loc în zona gambei, persoana se va ridica și va sta pe vârful picioarelor. Dacă acesta are loc stând în pat, se vor ridica degetele picioarelor (spre plafonul camerei). Poate fi necesar ca zona
afectată să fie introdusă într-o baie caldă sau sub un duș cu apă călduță (local).
Pentru prevenirea noilor atacuri, este necesar să fie studiată și tratată cauza.
Câteva sfaturi:
1. Atunci când faceți exerciții fizice, nu „forțați bara” . Este fundamental să se
lucreze treptat. Începeți cu întinderi. Nu forțați vreun mușchi în detrimentul
altuia. Învățați să distribuiți efortul în mod echilibrat pentru un grup cât
mai amplu posibil de mușchi.
2. În cazul stresului și activității epuizante, opriți-vă la intervale regulate,
pentru repaus și relaxare. De exemplu, o dactilografă trebuie să se oprească
cel puțin o dată la fiecare oră și să facă exerciții fizice de întindere și relaxare Cum procedăm *273 Alte boli și simtome – Crampe

cu mâinile și degetele (deschideți și închideți mâinile de câteva ori, apoi
mișcați liber brațele în formă de „evantai”).
3. Consumați alimente bogate în potasiu, cum ar fi bananele.
4. Mierea de albine, bogată în potasiu și mulți alți nutrienți, este unul dintre
cele mai bune „antidoturi” naturale contra cârceilor. Cine suferă de această
boală trebuie să folosească miere zilnic, o lingură dimineața, la sculare,
alta seara înainte de culcare și, de asemenea, câte o lingură înainte de orice
activitate mai epuizantă. Diabeticii, totuși, nu trebuie să folosească mierea fără restricții. Să verifice tratamentul pentru diabetici.
Plante
n Pentru a alina durerea nervoasă, care predispune cârceii, se recomandă
ceai de flori de mușețel, roiniță și flori de tei. Două cești după-amiaza. O
lingură de plante tocate la 300 ml apă. De asemenea este indicată miere
amestecată cu polen: două, trei lingurițe pe zi.
n Pentru a combate crampele digestive se recomandă măghiran și puțin busuioc și puțină mentă. Beți o jumătate de ceașcă după mese. O linguriță
de plante pentru fiecare ceașcă de apă. Turnați apă fierbinte peste plante.
n În cazul crampelor asociate cu formarea de gaze și dureri, beți o jumătate
de ceașcă de ceai călduț de țintaură, cu cincisprezece minute înainte de
masă. Turnați o ceașcă de apă fierbinte peste o linguriță de plantă tocată.
Strecurați.
n Dacă crampele digestive sunt asociate cu tulburări biliare, folosiți ceai de rostopască: jumătate de ceașcă după mese. Turnați o ceașcă de apă fierbinte
peste o linguriță de plantă tocată. Strecurați.
Teiul (Cordata miller)
Este tradițional indicat pentru
combaterea gutei și gripei.
Mod de folosire: Puneți două
linguri de plantă tocată în o jumătate de
litru de apă. Puneți să fiarbă 15 minute.
Lăsați să se răcească, strecurați și beți în timpul zilei.Știați că
274 Manual practic de tratamente naturiste

Boala timpurilor moderne, emfizemul este cel mai mare tribut pe care-l plătim
obiceurilor eronate ale vieții civilizate. Emfizemul are incidență crescută și acesta
însoțește de aproape viciul fumatului. E adevărat că poluarea atmosferică și anumiți agenți chimici pot precipita emfizemul. Dar nimic nu este atât de vinovat ca țigara. Emfizemul pulmonar
Ce este emfizemul?
Ați auzit deja vorbindu-se de alveole?
Sunt mici cavități ale plămânilor, care amintesc de ciorchinele de strugure, unde au loc schimburile de gaze. În emfizem
alveolele își pierd elasticitatea lor. Se dilată
și rămân ca niște bășicuțe ofilite. Nu își mai revin la forma inițială. Rezultatul este că pacientul suferă la eliminarea aerului. Se instalează tusea seacă și neproductivă (fără catar). Uneori se acumulează mucus vâscos pe căile aerului datorită lipsei cililor protectori (care fac mucusul să
crească), ceea ce complică situația.
Vitamine care protejează
corpul contra poluării
Vitaminele A, E și C protejează
membranele respiratorii contra factorilor
poluanți între care bioxidul de nitrogen, întâlnit în fumul orașelor. Experiențele
pe șobolani au demonstrat că aceste
rozătoare au trăit mai mult și mai bine cu doze suplimentare de vitamine A și E, când au fost forțate să respire aer poluat. Pentru a asigura necesarul crescând
de aceste vitamine în mediile lovite de
poluare, după cum sugerează cercetătorii,
să se folosească alimente ca: suc de morcov, germeni de grâu, pastă de măceșe, suc de cătină etc. Se pot folosi, de asemenea, capsule de vitamina E și C. Cu privire la vitamina A preferăm să recomandăm alimente ca: portocale, grapefruit, lămâi, morcov, mango și alte fructe și legume
bogate în beta-caroten, precursor al
vitaminei A.
Algele contra emfizemului
Studiind influența radioactivității
asupra alveolelor, Universitatea McGill, Montreal, Canada, a dezvoltat un tratament nutrițional capabil de a diminua efectele
lor distrugătoare. Este vorba de folosirea
regulată de alginat de sodiu (sau alginat de magneziu) obținut din alge pentru pacienți de emfizem sau persoane supuse la radioactivitate.

276 Manual practic de tratamente naturiste
Inhalații *
Sunt utile în dispersarea mucusului,
inhalațiile pe bază de eucalipt, mentă,
ienupăr, amestecate cu mentol. Puneți câteva picături din acest produs în
vaporizator. Unde acest produs nu este
disponibil se recomandă inhalații de apă cu sare (puțin mai concentrat decât serul fiziologic). Urmați întotdeauna indicația medicală. În anumite cazuri inhalațiile pot fi contraindicate.
Plante *
l Pentru a ajuta plămânii bolnavului de emfizem în sarcina arzătoare de a
elimina mucusul, se recomandă în mod tradițional schinduf. Există pe
piață pastile pe bază de această plantă. În cazul în care nu este disponibil,
se poate prepara ceai cu schinduf, rozmarin, pătlagină, anason, nalbă de pădure și busuioc. Fierbeți într-o jumătate de litru de apă 2 linguri de
amestec de plante. Strecurați. Beți 2-3 cești pe zi, împreună cu 10 picături
de soluție de propolis (30%) și sucul de la o lămâie, pentru fiecare ceașcă. Cine locuiește în locuri foarte poluate, poate adăuga la această combinație
puțin oțet de mere, din când în când.
l Cu 30 de minute înainte de mese, luați o linguriță de miere cu 5 picături
de ulei de anason. Acest tratament a produs bune rezultate la mulți bolnavi
de emfizem.
l Echinaceea, planta sis-temului respirator, va fi utilă în mărirea rezistenței
globale a corpului, îmbunătățind calitatea vieții bolnavului. Este disponibilă în capsule, în magazinele de produse naturale.
* Plantele și celelalte tratamente amintite
mai sus sunt folosite în clinicile naturiste și
în medicinele tradiționale, dozele fiind, de
asemenea, tradiționale. Atenție: Acestea nu înlocuiesc îndrumarea medicală.Oțetul de mere
Bazându-se pe principiul că excesul
de poluare atmosferică alterează ph-ul
sanguin, cercetătorii în domeniu sugerează ca locuitorii orașelor mari sau zonelor poluate să adauge zilnic câteva picături de oțet de mere în apa pe care o beau. Pacienții cu emfizem vor putea obține beneficii din această rețetă simplă.

Hemofilia
Hemofilia este o deficiență a
coagulării sângelui, provocată de o
tulburare congenitală (transmitere recesivă prin defect genetic localizat pe cromozomul sexual X). Cum sângele
nu se coagulează normal, pacientul
hemofilic trăiește sub riscul permanent al unei hemoragii grave, și de aceea trebuie a se avea o mare grijă pentru a preveni accidentele.
La un individ normal, o eventuală
sângerare nu ia mai mult de câteva minute pentru coagulare (cinci minute
sau puțin mai mult). Coagularea produce
un „tampon” solid care oprește hemoragia și protejează rana contra infecțiilor. În caz de hemofilie, există dificultatea de a se forma acest „tampon” , și bolnavul poate pierde o cantitate considerabilă de sânge datorită unei răni nesemnificative. De altfel, traumatismele pot produce
hematoame mari, sau sângerări interne.
Coube, un medic arab din secolul al
XI-lea, a descoperit hemofilia, descrisă
doar mai târziu într-o formă mai completă la începutul secolului al XIX-lea de către John C. Otto, care a definit-o ca o anomalie exclusivă a sexului masculin,
dar care poate fi transmisă de către
mame.
Micile hemoragii pot fi oprite cu
comprese de gheață și o apăsare locală continuă, dar nu intensă. Cazurile mai serioase pot solicita transfuzie de sânge proaspăt.
Descoperirea factorului absent din
sângele hemofilicului permite practic o viață normală, dar secondată de îngrijiri ce devin o rutină, pentru purtătorii acestei boli, care uneori au nevoie de transfuzii de sânge.
Hemofiliticul trebuie să poarte docu-
mente demonstrative despre problema lui.
Când merge la medic sau la stomatolog,
pentru orice situație, înainte de toate el trebuie să spună că este hemofilitic.

278 Manual practic de tratamente naturiste
Astăzi, este necesar a acorda o atenție
deosebită cu privire la calitatea sângelui
pentru transfuzie, dat fiind riscul de contaminare cu viruși de SIDA, hepatita B, boala somnului (tripanozomiază) și
alte boli.
Medicina naturală poate ajuta în vreun
fel? Deoarece este vorba de o boală genetică,
în mod specific, nu se poate face prea mult. Dar un stil de viață sănătos este, fără îndoială, factor de îmbunătățire a calității vieții pentru hemofilitici. Creșterea rezistenței imunitare a pacientului prin obiceiuri de promovare a sănătății, viața naturală
contribuie la minimizarea riscurilor la care
hemofiliticul se găsește expus permanent, de a deveni victima bolilor transmise prin sânge contaminat, la transfuzii.

Cuprins
Prefață . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
Cum folosim „Manualul practic de tratamente naturiste”? …5
Capitolul 1
Sănătatea ș i vindecarea prin mijloace naturiste . . . . . . . . . . . 7
Medicina ecologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7
Medicina și legile naturii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
Moda „Natural” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
Principii de bază penru vindecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9
Corpul se vindecă el însuși . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Capitolul 2
De ce suntem bolnavi? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Probleme de sănătate moștenite și dobândite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11
Alimentația greșită – cauză activă de boală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12
Alimente false . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13
Alte deficiențe grave . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .14
Sănătatea noastră în mâinile noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

Capitolul 3
Principalele ingrediente ale sănătății . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Factori de sănătate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Atitudinea nesănătoasă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .21
Capitolul 4
Cum să ne alimentăm corect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Mâncarea noastră – obiect de exploatare comercială . . . . . . . . . . . . . .23
Alege în mod inteligent alimentele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24
Dieta pentru a evita bolile – „Dieta prudentă” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Reguli simple și vitale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25
Exemple de meniu natural și sănătos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .26
Recomandări culinare utile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27
Capitolul 5
Meniuri pentru sănătate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Dificultatea la început de cale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30
Băutura matinală (înainte de micul dejun) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30
Opțiuni pentru un mic dejun sănătos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .31
Opțiuni pentru un prânz sănătos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32
Opțiuni pentru o cină sănătoasă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34
Între mese . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34
Capitolul 6
Cum este corpul nostru capabil să se vindece singur . . . . . . . 35
Autovindecarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .35
Greșeli de conduită în boală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36
Un sistem sofisticat de apărare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36
Terenul este totul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .37
Ce înseamnă boală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .37
Combatere pe două fronturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38
Capitolul 7
Dezintoxicarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Alimentație intoxicată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41
Cum să ne dezintoxicăm? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Revizie periodică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42280 Manual practic de tratamente naturiste

Dezintoxicarea ca terapie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42
Trebuie să se facă o schimbare de viață, de obiceiuri . . . . . . . . . . . . . .44
După dezintoxicare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44
Capitolul 8
Diete naturale terapeutice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Caracteristicile dietelor terapeutice naturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47
Repaus dietetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Programul de „odihnă digestivă” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48
Beneficiile și riscurile postului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48
„Postul” terapeutic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49
Program de diete lichide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49
Vindecare prin masticație . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50
Vindecare prin diminuarea cantității de mâncare . . . . . . . . . . . . . . . .50
Respirația profundă și digestia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50
Liniștea în timpul mesei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50
Apa înainte de masă, nu după . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50
După masă, o plimbare pe jos . Nu se doarme! . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51
Dieta crudivoră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51
Deliciuri naturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Orez integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .53
Pâine integrală de casă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54
Iaurt de casă cu fructe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Gluten . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56
Pâinișoare cu susan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56
Supă de zarzavat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57
Salate combinate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58
Salată Tabouli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
Salată de muguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .59
Salată de avocado . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Supă de ovăz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .60
Supă de spanac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61
Lapte de soia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
Maioneze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62
Vânătă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62
Brânză de soia (Tofu) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .63281 Cuprins

Plăcintă la cuptor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .63
Chifteluțe de orez . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64
Clătite de spanac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64
Pizza cu palmier (ciuperci) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65
Plăcintă cu palmier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Salată de fructe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Mere cipsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .67
Coroniță festivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .68
Plăcintă de banane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .69
Plăcintă de mere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .69
Musli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70
Biscuiți de ovăz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70
Plăcintă „coroniță” cu mere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .71
Prăjitură cu mere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .72
Tartă cu piersici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73
Capitolul 9
Cunoștințe practice despre dezintoxicare . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Rezultate îmbucurătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75
Dezintoxicarea conform modelelor european ș i american . . . . . . . . .76
Semipost de sucuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .77
Dietă de sucuri sau fructe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .77
Tranziția către dieta normală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .78
Clismele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .78
Băile, argila ș i exercițiile fizice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .79
Atitudinea mentală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .80
Capitolul 10
Minte sănătoasă în corp sănătos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
Odihna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .81
Somnul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82
Recreația . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82
Recreația sănătoasă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .83
Relația dintre minte ș i corp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84
Mintea noastră ș i bolile noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84
Boli psihosomatice (provocate de minte) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Nevrozele – tulburări emoționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .85282 Manual practic de tratamente naturiste

Conturând agresiunile externe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86
Ingrediente de fericire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Realitatea adversă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .87
Capitolul 11
Cum folosim plantele în terapia naturală ……………. 89
Alternative mai blânde . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .89
Tradiția milenară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Plante consacrate prin folosință . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .90
Când folosim plantele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .90
Plante cu efect toxic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .90
Cum se prepară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91
Frecvența flolosirii ceaiului în funcție de vârstă . . . . . . . . . . . . . . . . . .91
Uzul intern ș i extern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91
Modul de folosire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91
Indicații practice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .92
Atenție la procurarea plantelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .92
Capitolul 12
Cum folosim băile în terapia naturală . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Progrese ale hidroterapiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .95
Cum ș i când folosim băile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .95
Duș rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .96
Mersul pe jos prin iarbă sau în apă rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .96
Baie de ș ezut caldă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97
Baia rece de ș ezut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97
Baia de trunchi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98
Baia vitală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98
Baia genitală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99
Baia alternativă de picioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99
Baia de abur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .100
Comprese încălzitoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .101
Compresă caldă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .101
Compresă rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .102
Gheața . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .102283 Cuprins

Capitolul 13
Cum folosim argila în terapia naturală . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Argila în istoria medicală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Lipsesc „susținătorii” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Confirmată practic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .104
Cum obținem o argilă bună . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .105
Folosirea tradițională a argilei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106
Frecvența . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106
Contraindicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .107
Capitolul 14
Exercițiul fizic – factor primordial de sănătate ………… 103
Viața sedentară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .103
Societate exigentă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .104
Exemplu de urmat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .104
Investiție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .105
Unele recomandări pentru un program personal de exerciții fizice . . .105
Partea a 2-a
Câteva dintre cele mai frecvente boli ………………. 113
Neoplazii
Cancerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Hodgkin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Leucemia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
Noduli ș i alte probleme la sâni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Boli cardiovasculare
Inimă, dureri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
Infarctul miocardic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
Hipertensiunea arterială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
Ateroscleroza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
Accident vascular cerebral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
Colesterolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165284 Manual practic de tratamente naturiste

Boli digestive
Ciroza hepatică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .173
Hepatita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .176
Constipația intestinală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .179
Abdomen, dureri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .184
Aciditate gastrică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .186
Arsuri la stomac (pirozisul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .187
Boli metabolice ș i de nutriție
Diabetul zaharat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .194
Obezitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
Boli dermatologice (de piele)
Eczeme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
Psoriazisul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
Boli ale aparatului genital
Vezica urinară, afecțiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
Calculi renali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
Prostata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
Endometrioza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
Boli neurologice ș i psihice
Nevroza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
Depresia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
Schizofrenia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
Scleroza multiplă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
Alte boli ș i simtome
Aftele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Celulita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268
Crampe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
Emfizemul pulmonar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
Hemofilia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277285 Cuprins

286 Manual practic de tratamente naturiste
Tiparit la:
S.C. Farul Speranței SRL
Tel. 0268 213 714
www. farulsperantei.ro

Pacienții pot participa
totodată la:
t Prezentări
pe teme medicale
susținute de personalul
medico-sanitar
t Consiliere spirituală,
ce contribuie la:
a o strânsă legătură între personalul medico-sanitar
și pacienția încredere în iubirea și puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu, aducând o pace sufletească extrem de importantă în:
v vindecarea bolilor, în general
v ameliorarea suferințelor
bolnavilor incurabili
v formarea unui scut redutabil
în lupta cu greutățile
inerente ale vieții.
t Cursurile de bucătărie
vegetariană
t Demonstrații practice
de gătit
Fundația EDEN
Centrul de Sănătate și Medicină Preventivă
Breaza, jud. Prahova
Există speranță pentru o viață mai bună!www.fundatiaeden.ro e-mail: info@fundatiaeden.roVerifică-ți starea de sănătate!
Beneficiază de serviciile noastre!…
oferite de: Medici primari cu experiență
și înaltă pregătire profesională
t Specialiști în:
a Medicină Internă
a Cardiologie
t Cu competențe în:
a Ecografie abdominală
a Ecocardiografie
a Ecografie Doppler Vascular
t Absolvenți ai diferitelor cursuri de perfecționare,
inclusiv în domeniul
a Diabet și Nutriție VrEi Să Fii SăNătoS? ÎNVAȚă Să trăiEȘti SăNătoS!

oferă servicii în:
t Ambulatoriu:
– consultații medicale
– electrocardiografie
– ecografie abdominală
– ecocardiografie
– stabilire de diagnostic
– indicații medicale
t internare pe o perioadă
de două săptămâni oferind:
– Metode de tratament
simple și naturale prin
terapie naturală fără efecte
secundare vătămătoare,
bazată în principal pe:
aRegim alimentar
aSucuri de fructe sau zarzavaturiaCeaiuri din plante medicinaleaHidroterapie, saună, jacuzzi etc.aArgiloterapieaGimnastică medicalăaMasajaTerapie prin credința creștină în DumnezeuCentrul de Sănătate
și Medicină Preventivă – Eden
str. Caraiman nr. 5, Breaza,
jud. Prahova
Tel. (+4) 0244 343 228„Doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine
și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește și sufletul tău.”
(Sfânta Scriptură, 3 Ioan 2)
Așezământ medical
cu o activitate de peste 10 ani, bazată în principal pe:
t profilaxia și
tratamentul bolilor cronicespecifice civilizațieinoastre moderne:
a Ateroscleroza
a Bolile cardio-vascularea Hipertensiuneaa Obezitateaa Diabetul zaharat
Fundația EDEN
Str. Caraiman, nr. 5, 105400 Breaza, jud. Prahova
Tel.: 0244 343 228
LEI: RO 84 RNCB 0207 0126 3394 0001
EURO: RO 30 RNCB 0207 0126 3394 0003
USD: RO 57 RNCB 0207 0126 3394 0002
SWIFT CODE: RNCBROBUPentru programări vă puteți adresa la:
Tel. 0727 300 727 (Dr. Răileanu Valerian)
în intervalul duminică- joi,
orele 1230 – 1330 ; 1930 – 2030
Informații medicale:
Dr. Răileanu Stelian – 0720 545 117
Asist. Moț Sandu – 0727 300 830a Bolile de nutrițiea Bolile aparatului locomotora Bolile autoimunea Bolile digestivea Stres și consecințele salea Neoplazii etc.