Dr. Civil An 3 Sem Ii [622124]

VERONICA STOICA
DREPT CIVIL
DREPTUL LA MOȘTENIRE
Suport de curs pentru învățământ la distanță (I. D.)

DREPT CIVIL 2

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Introducere

Stimate student: [anonimizat], în general, și comerțul, în
special. Pentru a stârni interesul, nu vom începe prezentarea materiei fără a men ționa principalele obiective
ale acestui curs, concretizate prin competențele ce urmează a fi dobândite ca urmare a parcurgerii acestui
curs.
Pentru a vă face o primă idee asupra obiectivelor și competen țelor la care facem referire, încerca ți
mai întâi să a șterneți în rândurile ce urmează câteva dintre așteptările pe care le aveți de la acest curs. La
finalul parcurgerii acestuia, verifica ți dacă aceste a șteptări au fost satisfăcute sau nu, sau, de ce nu, depă șite!
AȘTEPTĂRI

DREPT CIVIL 3

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
OBIECTIVE

Ce este un obiectiv?
Obiectivul este o anumită stare pe care ne -o imaginăm în viitor și pe care tindem să o atingem prin
acțiunile noastre.
Diferența între un obiectiv și o simplă dorință este dată de prezența sau absența acțiunilor care să ne
apropie de acel scop final.
De ce avem nevoie de obiective?
1.Pentru o gândire de zi c u zi mai productivă – obiectivul este ca o lumină călăuzitoare. Fără un
obiectiv, mintea noastră tinde să funționeze haotic. Este ca un motor care merge în gol ore și zile în șir.
Prezența unui obiectiv în schimb ne orientează gândirea spre acel scop final unic și bine definit și ne face să
ne mișcăm cu toate pânzele sus spre rezultatul dorit, chiar și atunci când aparent nu facem nimic.
2.Pentru a identifica și a exploata oportunități – e foarte interesant cum, datorită unui obiectiv bine
definit, lucruri aparent neutre care se întâmplă în jurul nostru, brusc capătă sens, se leagă între ele și ne ajută
să ne mișcăm înainte. Este precum spunea Paulo Coelho "când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul
conspiră pentru îndeplinirea visului tău". Ceea ce s pune scriitorul este parțial adevărat pentru că nu există
vreo abracadabra care intră în acțiune atunci când vine dorința puternică; ci este vorba de chiar
subconștientul nostru care începe să observe lucruri și să facă conexiuni pe care în mod normal nu l e-am
face cu mintea conștientă. De aceea anumite fapte și oameni care altfel ar trece pe lângă noi neobservate,
brusc se aliniază cu obiectivul și își găsesc loc în tabloul general.
3.Pentru că definesc priorități – de fiecare dată când am mai multe lucrur i de făcut decât sunt în stare
fizic să fac îmi amintesc de obiectivele mele. Și atunci, toate treburile pe care le am în față și care mă
îngrozesc, dacă sunt privite în lumina obiectivelor, brusc se aliniază foarte clar în două categorii: cele care
mă aju tă să-mi ating obiectivele și cele care nu mă împing înainte spre obiective. În acest fel am răspunsuri
rapide la eterna întrebare "mă ocup de lucruri urgente sau de cele importante?".
În același mod, un suport de curs ce permite asimilarea unor cuno ștințe și deprinderi trebuie să
definească o ser ie de obiective. Astfel, în parcurgerea cursului de Drept civil , vor fi aduse în vedere
următoarele obiectiv e:

DREPT CIVIL 4

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
1. Actualizarea și îmbogățirea cunoștințelor privind instituțiile de drept civil din materia contractelor și
succesiuni și evoluția legislației, doctrinei și jurisprudenței române și străine;
2. Prezentarea noilor dispoziții în materie conform reglementărilor noului Cod civil;
3. Identificarea problemelor teoretice și practice în scopul interpretării și aplicării co recte a dispozițiilor
legale în materie de contracte legale și succesiuni;
4. Realizarea unei mobilități în gândirea juridică a studenților necesară identificării, interpretării și aplicării
corecte a dispozițiilor legale în materie de contracte legale și suc cesiuni.

DREPT CIVIL 5

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Unitatea de învățare 1

CONDIȚIILE DREPTULUI DE MOȘTENIRE LEGALĂ

Timp de studiu individual estimat: 10h
1. Noțiunea moștenirii legale

Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea ei are loc în temeiul legii la
perso anele, în ordinea și în cotele determinate de lege.
De regulă, moștenirea legală intervine în toate cazurile în care defunctul nu a lăsat
testament. Ea poate interveni și în cazul în care a fost lăsat testament, însă acesta nu
cuprinde legat, ci alte di spoziții de ultimă voință precum: desemnarea unui executor
testamentar, recunoașterea unui copil din afara căsătoriei, dispoziții cu privire la
funeralii etc. Moștenirea poate fi legală și în cazul în care testamentul cuprinde
exheredări (dezmoșteniri) pri n care o parte din moștenitori sunt înlăturați de la
moștenire, dar fără ca testamentul să cuprindă legate, situație în care la moștenire vor fi
chemați restul de moștenitori legali (nedezmoșteniții) care vor împărți între ei întreaga
masă succesorală.
Moștenirea legală poate coexista cu cea testamentară, dacă defunctul a dispus prin
testament numai de o parte a moștenirii sale (sau a dispus de întreaga moștenire, dar
există moștenitori rezervatari) situație în care o parte din moștenire se va transmite
după voința testatorului, iar cealaltă după regulile moștenirii legale.

2. Condițiile moștenirii legale
2.1. Enumerare

Pentru ca o persoană să poată veni la moștenire trebuie să îndeplinească o condiție
generală: să aibă capacitate succesoral ă. Pentru ca o persoană să poată moșteni în
temeiul legii trebuie însă, să îndeplinească următoarele condiții speciale:

DREPT CIVIL 6

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
a)să aibă vocație succesorală legală (condiție pozitivă);
b)să nu fie nedemnă (condiție negativă);
c)să nu fie dezmoștenită (condiție ne gativă).
În cazul în care sunt întrunite aceste trei condiții transmisiunea moștenirii se face în
virtutea legii, fără însă a se înțelege că, în această situație, moștenitorii sunt obligați să
primească moștenirea1.

2.2. Vocația succesorală legală

În dreptul nostru sunt chemate la moștenire în temeiul legii persoanele care sunt în
legătură de familie cu defunctul ( rudele 2acestuia). Acestea pot fi din căsătorie, din afara
căsătoriei sau din adopție (în anumite condiții). Alături de acestea este chema t la
moștenire și soțul supraviețuitor al defunctului. Rezultă deci, că moștenirea legală este
concepută ca o moștenire de familie, statul moștenind numai în cazul în care
moștenirea este vacantă.
Vocația succesorală a rudelor (care sunt chemate la mo ștenire alături de soțul
supraviețuitor al defunctului) nu înseamnă că ele toate, împreună și deodată vor culege
moștenirea lăsată de defunct, deoarece vocația lor la moștenire este numai generală,
potențială, vizând o posibilitate de principiu de a moșt enii patrimoniul persoanei
decedate. Vocația lor concretă , de a culege efectiv moștenirea este determinată prin
devoluțiunea succesorală legală.
Rudele în linie dreaptă, descendentă ( fiu, nepot de fiu, strănepot de fiu etc.) și
ascendentă ( părinți, bunic i, străbunici etc.) au vocație succesorală în mod nelimitat în
grad3.

1 Potrivit art.686 Cod civil “nimeni nu este obligat de a face acceptarea u nei moșteniri ce i se cuvine” (nemo invitus heres).
Moștenitorul poate renunța la moștenire,situație în care titlul său se desființează cu efect retroactiv. Problema acceptării sau
renunțării la moștenire va fi analizată, pe larg, în capitolul rezervat dre ptului de opțiune succesorală
2 Rudenia este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr -o altă persoană (rudenia în linie dreaptă) sau pe faptul că
mai multe persoane au un ascendent comun (rudenia în linie colaterală). Rudenia în linie dreaptă po ate fi ascendentă sau
descendentă (art.659 -663 Cod civil și art.45 C.fam.)
3 Gradul de rudenie se stabilește astfel:
-în linie dreaptă, după numărul de nașteri: de exemplu, copiii defunctului sunt rude de gradul I, nepoții de gradul II, părinț ii
defunc tului de gradul I etc.;

DREPT CIVIL 7

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Rudele colaterale au vocație succesorală numai până la gradul al IV -lea inclusiv ( frații și
surorile defunctului – rude de gradul doi, nepoții și strănepoții de frate sau soră – rude
de gradul III sau IV, unchii și mătușile – rude colaterale de gradul al III -lea precum și
copiii acestora – rude de gradul al IV -lea și frații sau surorile bunicilor defunctului – rude
colaterale de gradul al IV -lea).

2.3. Principiul reciprocitații vocației l egale
generale la moștenire

În virtutea acestui principiu, dacă o persoană are vocație succesorală legală la
moștenirea lăsată de o altă persoană, atunci și această persoană are aceeași vocație în
raport cu prima (sensul pozitiv al principiului). Vo cația lor concretă va depinde de
ordinea în care a survenit decesul lor sau al uneia
dintre ele. De exemplu, copilul are vocație la moștenirea părinților (în concurs cu ceilalți
moștenitori, dacă există)1.
Principiul reciprocității vocației succesorale nu vizează statul și nici persoanele
juridice întrucât aceștia nu pot transmite o moștenire. De asemenea, acest principiu nu
este aplicabil nici în domeniul moștenirii testamentare (chiar dacă două persoane și -ar
conferi prin testamente separate2 vocați e succesorală reciprocă). Principiul nu este
aplicabil întrucât cele două testamente sunt acte juridice unilaterale independente, iar
vocația succesorală nu este, în acest caz, interdependentă.

-în linie colaterală, tot după numărul nașterilor, dar urcând de la defunct până la ascendentul comun și coborând până la
cealaltă rudă: de exemplu fratele defunctului este rudă de gradul II, unchiul de gradul III, vărul primar de gradul IV etc. (a se
vedea Fr.Deak , Moștenirea legală , Ed. ACTAMI, 1996, p.51)
1 Principiul reciprocității vocației succesorale legale cunoaște o singură excepție: cazul nulității căsătoriei sau anulării ei prin
hotărâre judecătorească intervenită după decesul soților sau a unuia dintre ei, constatându -se că unul dintre aceștia a fost de
bună credință la încheierea căsătoriei declarată nulă sau anulată (căsătorie putativă). În acest caz, dacă soțul de bună cre dință a
supraviețuit celuilalt va avea voc ație succesorală – conform art.23C.fam.: a se vedea Fr.Deak , op.cit .p.52 -52
2 Întrucât testamentul este un act juridic personal irevocabil fiecare persoană trebuie să dispună pentru cauză de moarte numai
prin testament separat. Testamentul conjunctiv (prin care două sau mai multe persoane dispun prin același testament) este
interzis conform art.857 Cod civil

DREPT CIVIL 8

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Principiul reciprocității vocației la moștenire are și un sen s negativ. Astfel, dacă o
persoană nu are vocație la moștenirea unei alte persoane, nici aceasta din urmă nu are
vocație la moștenirea celei dintâi (de exemplu, ginerele și socru).

2.4. Vocația legală concretă (efectivă, utilă)

Rudele defunctului cu voca ție succesorală legală nu sunt chemate toate și în același timp
la moștenire. Dacă s -ar întâmpla acest lucru „averile succesorale s -ar fărâmița în părți de
o valoare neînsemnată, iar instituția moștenirii nu și -ar mai putea îndeplini rosturile ei
social -economice”1.
Pentru evitarea acestei situații, în cadrul devoluțiuni legale a moștenirii legiuitorul a
instituit o anumită ordine de chemare a rudelor defunctului la succesiune. Astfel, pentru
ca o persoană să fie chemată, efectiv, la moștenire în temeiul legii (deci să aibă vocație
succesorală concretă), nu este suficient să facă parte din categoria moștenitorilor legali
cu vocație generală ci trebuie să mai fie îndeplinită și o condiție negativă, și anume să
nu fie înlăturată de la moștenire de o altă pe rsoană cu vocație generală dar chemată de
lege în rang preferabil.
Legea stabilește două criterii tehnico -juridice pentru stabilirea ordinii de preferință între
rudele defunctului cu vocație generală la moștenire: clasa de moștenitori și gradul de
rudenie .

3. Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală
3.1.Noțiune

Altă condiție pentru ca o persoană să poată moșteni este ca aceasta să nu fie nedemnă.
Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală constă în decăderea de drept a unui
moștenitor legal (și a descendenților acestuia care ar veni la succesiune prin

1 M.Eliescu , Moștenirea și devoluțiunea ei , în dreptul RSR, Ed. Academiei , București, 1966, p.86

DREPT CIVIL 9

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
reprezentare) din dreptul de a culege o anumită moștenire, inclusiv rezerva la care ar fi
avut dreptul din această moștenire, deoarece s -a făcut vinovat de o faptă gravă față de
de cuius sau față de memoria acestuia1.

3.1. Natura juridică

Nedemnitatea succesorală este o sancțiune civilă2care se aplică nedemnului vinovat de
săvârșirea unei fapte față de cel care lăsăm moștenirea sau față de memoria acestuia.
Sancționarea nedemnului cu excluderea de la moștenire este opera legii și nu a voinței
celui care lasă moștenirea.

3.2. Caractere juridice

Nedemnitatea succesorală se caracterizează prin următoarele:

a)Nedemnitatea se aplică numai în domeniul moștenirii legale și în cazul comit erii
faptelor expres și limitativ prevăzute de lege;

b)Nedemnitatea operează de drept, cel care lasă moștenirea neputând înlătura efectele
ei prin iertarea nedemnului pentru fapta sa; după comiterea faptei, cel care lasă

1 Fr.Deak , op.cit ., p.66
2 Majoritatea autorilor cali fică nedemnitatea drept pedeapsă civilă (vezi M.Eliescu , op.cit. , p.73; St.Cărpenaru , op.cit ., p.389).
Intrucât nedemnitatea operează de drept, hotărârea instanței civile de constatare a faptelor având caracter declarativ s -a
preferat calificarea nedemni tății (mai exact, a urmărilor ei) drept o sancțiune civilă iar nu pedeapsă (care implică o hotărâre
constitutivă); a se vedea Fr.Deak , op.cit ., p.54

DREPT CIVIL 10

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
moștenirea poate totuși să -l gratifice pe nedemn (în limitele și potrivit regulilor
prevăzute pentru liberalități);

c)Cel care lasă moștenirea nu poate înlătura sancțiunea nedemnității prin iertarea
nedemnului pentru fapta sa, deoarece nedemnitatea operează în puterea legii. Totuși,
după comiterea faptei, cel care lasă moștenirea ar putea să -l gratifice prin testament pe
moștenitorul nedemn1. În literatura de specialitate s -a exprimat și opinia contrară2
potrivit căreia instituirea ca legatar al moștenitorului nedemn ar fi de natură a eluda
legea, adică prin voința testatorului s -ar admite înlăturarea sancțiunii legale a
nedemnității succesorale. În sprijinul acestei opinii se susține că, odată ce nedemnitatea
succesorală este o sancțiune civilă, aceasta ar trebui să se răsfrângă numa i asupra
nedemnului, dar cu toate acestea consecințele nedemnității se răsfrâng și asupra
descendenților nedemnului, care ar veni la moștenire prin reprezentare.
Suntem de părerea că cel care lasă moștenirea este în drept să hotărască care dintre
persoa ne să fie instituit moștenitor testamentar, de aceea susținem prima opinie potrivit
căreia, dacă ulterior comiterii faptei de către nedemn, cel care lasă moștenirea îl
gratifică prin testament, o asemenea dispoziție testamentară ar trebui să fie
conside rată valabilă, deoarece altă soluție ar fi de natură a prejudicia libertatea de a
dispune prin testament;

d)Nedemnitatea succesorală fiind o sancțiune civilă3 produce efecte numai în privința
persoanei culpabile de săvârșirea faptelor grave prevăzute de lege. În mod excepțional,
consecințele nedemnității succesorale se răsfrâng i asupra descendenților nedemnului,
când aceștia sunt chemați la moștenirea lui de cuius prin reprezentarea și asupra unor
terțe persoane care au contractat cu nedemnul;

1 Fr.Deak , op.cit ., p.67; C.Stătescu , Drept civil, Contractul de transport, Drepturile de creație intelectu ală, Succesiunile ,
Ed.Didactică și Pedagogică, București. 1967, p. 115
2 D.Macovei , op.cit. , p. 23
3 M.Eliescu , op.cit. , p.73; C.Stătescu , op.cit., p.115; I.Zinveliu , op.cit ., p.17, J.Manoliu, Șt.Rauschi , op.cit ., p.14; D.Macovei ,
op.cit ., p.28 -29; E.Safta -Romano , op.cit . vol.I, p.54; L.Stănciulescu , op.cit. , p.381; D.Chirică , op.cit. , p.23, Fr.Deak , op.cit ., p.65

DREPT CIVIL 11

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
e)Nedemnitatea produce efecte relative în sensul că, fiind o sancțiune civilă, nu se
răsfrânge și asupra altor moșteniri, deoarece persoana nedemnă este înlăturată numai
de la moștenirea defunctului față de care a săvârșit faptele grave prevăzute de lege.

f)Nedemnitatea succesorală presupune ca moștenitorul nedemn să fi acționat cu
discernământ, deoarece în lipsa discernământului nu se poate vorbi de vinovăție.

3.3. Cazurile de nedemnitate

A. Enumerare

Codul civil în art.655 enumeră, limitativ, t rei cazuri de nedemnitate succesorală.
Astfel, sunt sancționați cu nedemnitate:

a)condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct;
b)acela care a făcut în contra defunctului o acuzație capitală, declarată de judecată
calomn ioasă.

c)moștenitorul major care, având cunoștință de omorul defunctului, nu a denunțat
aceasta justiției.

B.Atentatul la viața celui care lasă moștenirea1

1.Este nedemn de a succede, în conformitate cu dispozițiile art. 655 pct.1 Cod civil
„condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct”.

1 În acest sens a se vedea: M.Eliescu , op.cit ., I, p.74; Șt.Cărpenaru , op.cit. , p.390; I.Zinveliu , op.cit .,p.18; J.Manoliu,
Șt.Rauschi , op.c it., p.14; D.Macovei , op.cit. ; p.24; L.Stănciulescu op.cit , p.382; Fr.Deak , op.cit. , p.69; D.Macovei, M.Striblea ,
op.cit ., p.325

DREPT CIVIL 12

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Considerăm, oarecum, improprie folosirea în acest caz a expresiei de „a omorî pe
defunct”, de aceea propunem de a înlocui cuvântul „defunct” cu „cel care lasă
moștenirea”.
Legiu itorul a considerat că ar fi imoral să îngăduie ca un „asasin”să poată moșteni pe
victima sa.
Din modul cum a fost redactat alin.I al art.655 din Codul civil rezultă că pentru ca o
persoană să fie înlăturată de la moștenire trebuie să fie îndeplinite urm ătoarele condiții:

-moștenitorul să fi omorât sau să fi încercat să omoare pe cel care las moștenirea;

-omorul trebuie să fi fost săvârșit cu intenție. Această condiție rezultă din faptul că
legiuitorul pedepsește nu numai omorul fapt consumat, ci și tentativa de omor. Art.
655 alin.I din Codul civil prevede, că este nedemn condamnatul care „a încercat să
omoare pe defunct”. Astfel, în acest caz făptuitorul va fi nedemn nu pentru rezultatul
material al încercării sale, acesta de fapt, neexistând, ci p entru intenție. Așa fiind, nu va
exista nedemnitate în cazul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, deoarece lipsește
intenția de a ucide. La fel, în cazul infracțiunii de lovituri ori vătămări cauzatoare de
moarte, nu va exista nedemnitate, deoarec e aceasta este o infracțiune
praeterintenționată, în sensul că lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește
cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă – moartea victimei – revine făptuitorului pe
baza culpei1;

-moștenitorul trebuie să fi fost condamnat pentru omor sau tentativă de omor și
hotărârea penală să fi rămas definitivă. Această condiție este arătată în mod expres, în
alin.I al art.655 din Codul civil, care începe cu cuvântul „condamnatul”. Astfel, dacă
moștenitorul a decedat înainte de a fi condamnat, dacă a fost achitat, dacă a fost scos
de sub urmărire penală, dacă fapta săvârșită a fost amnistiată sau dacă sancțiunea

1 O.Loghin, A.Filipaș , Drept penal roman, partea specială , ediție revizuită, Casa de Editură și Presă “Șansa” -SRL, București. 1992,
p.54; T.Pop. Vatra Dornei, sent.civ. nr.876/1957 în L.P. nr.3, 1959, p.123

DREPT CIVIL 13

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
penală s -a prescris nedemnitate succesorală nu mai există, deoarece îi lipsește prima
condiție prevăzută de leg e1.

2.Este nedemn de a succede în conformitate cu pct.2 al art.655 din Codul civil „acela
care a făcut în contra defunctului o acuzație capitală, declarată de judecată
calomnioasă”.
Acuzația capitală declarată de justiție calomnioasă nu poate avea loc, deoarece
sensul ce a vrut să dea legiuitorul cuvântului „acuzație” este de denunțare calomnioasă,
plângere sau mărturie, care ar fi de natură să atragă după sine pedeapsa cu moartea a
celui care lasă moștenirea; iar în România pedeapsa cu moartea a fo st abolită prin
Decretul -lege nr.6/1990, astfel, încât acuzația nu poate fi „capitală”2.

3.Potrivit art. 655 pct.3, din Codul civil este nedemn de a succede „moștenitorul
major care având cunoștință de omorul defunctului nu a denunțat aceasta justiție i”.
În acest caz, Codul civil sancționează omisiunea moștenitorului major de a denunța
omorul defunctului, deoarece este de natură a ultragia memora defunctului3.
Pentru a opera acest caz de nedemnitate, în primul rând, moștenitorul trebuie să fi
cunoscu t omorul. Această problemă, de fapt, poate fi stabilită de către instanța de
judecată prin mijloacele admise de lege.
În al doilea rând trebuie ca moștenitorul să fi omis a denunța omorul organelor
competente. Legea nu prevede cerința ca moștenitorul să -l fi denunțat pe asasin, ci
numai faptul. Deoarece legea nu prevede termenul în care omorul ar putea fi denunțat,
acesta va rămâne la aprecierea instanței de judecată, care se va pronunța asupra acestui
fapt în funcție de împrejurări concrete.

1 M.Eliescu , op.cit. , p.74; E.Safta -Romano , op.cit ., p.58; Fr.Deak , op.cit ., p.69; D.Macovei , op.cit .p.24; T.Reg.Ploiești,
dec.nr.3215/1956, în L.P.nr.8/1957, p. 106; T.J. Mureș, dec.civ. nr.365/1982 cu Nota de N.Plesan, în RRD nr.9/1983, p.46 -49
2 E.Safta -Romano , op.cit ., p.59 -60; D.Chirică , op.cit ., p.25; Fr.Deak , op.cit. , p.71; C.Hamangiu, I.Rosetti -Balănescu, Al.Băicoianu ,
op.cit., p.372
3 D.Alexandresco , op.cit. , p. 37

DREPT CIVIL 14

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Totodată, moștenitorul trebuie să fie major (capabil). Astfel, minorii și interzișii nu au
obligația de a denunța omorul celui care lasă moștenirea, atâta timp cât durează
minoritatea sau starea de interdicție1.
Altă condiție și ultima pentru a opera acest caz de nedemnitate este ca reticența
moștenitorului să nu fie socotită de lege ca scuzabilă.

3.4. Efectele nedemnității

A. Enumerare

După cum am văzut, nedemnitatea operează și produce efecte de drept. Așa fiind,
moștenitorul nedemn este înlăturat, în puterea legi i, de la moștenire.
Efectele nedemnității succesorale trebuie analizate din următoarele puncte de vedere:

-efectele nedemnității față de nedemn;
-efectele nedemnității față de copiii nedemnului;
-efectele nedemnității față de terți.

B.Efectele ne demnității față de nedemn

Constatarea nedemnității face ca persoana nedemnă să devină total străină de
moștenire, titlul său de moștenitor fiind retroactiv desființat. Odată ce se consideră că
prin efectul nedemnității, persoana nedemnă nu a avut nici odată calitatea de
moștenitor, nedemnul va trebui să restituie tot ce a primit în calitate de moștenitor legal
de la persoana față de care s -a făcut vinovat.
Astfel, nedemnul este dator să restituie toate bunurile ce fac parte din moștenire.
Totodată, el este dator să restituie, conform art. 657 Cod civil și „toate fructele și

1 M.Eliescu , op.cit. , p. 75

DREPT CIVIL 15

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
veniturile a căror folosință a avut -o de la deschiderea succesiunii”. Nedemnul va fi silit să
restituie fructele și veniturile percepute din momentul deschiderii moștenirii și nu de la
data constatării nedemnității1.
În cazul în care nedemnul a încasat sume de bani de la debitorii moștenirii, va fi ținut
la plata dobânzilor pentru sumele încasate chiar din ziua încasării lor, iar nu de la data
chemării în judecată, în acest caz a rt. 1088 Cod civil care se referă la raporturile între
creditor și debitor nefiind aplicabil.
Nedemnul, dacă era moștenitor rezervatar, pierde și dreptul la rezerva succesorală,
care în alte condiții ar fi primit -o în baza legii.
Astfel, înlăturarea ned emnului de la moștenirea celui față de care s -a făcut va profita
comoștenitorilor legali sau moștenitorilor legali subsecvenți.

Deci, Codul civil distinge două împrejurări și anume:

a)dacă copiii nedemnului vin la moștenire în nume propriu;

Copiii n edemnului vin la succesiune în nume propriu, în cazul în care nedemnul ar fi
fost unicul moștenitor și a fost înlăturat în puterea legii de la succesiune. În această
situație nedemnitatea produce efect doar asupra nedemnului, care s -a făcut vinovat de
săvârșirea unei fapte grave față de de cuius, dar nu și asupra copiilor săi.
Pe drept cuvânt în litera de specialitate2 s-a arătat că nedemnitatea influențează
împărțirea moștenirii în cazul în care există mai mulți moștenitori nedemni, care au un
număr i negal de copii. Într -o astfel de situație împărțirea se va efectua pe capete, pe
când dacă copii ar fi venit la moștenire prin reprezentare, aceasta ar fi fost efectuată pe
tulpini.

b)dacă copiii nedemnului vin la moștenire prin reprezentare.

1 C.S.J., s.civ., dec. nr.1526/1990, în Dreptul nr.2 -3/1991, p. 72
2 Fr.Deak , op.cit. , p. 75

DREPT CIVIL 16

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Reprezent area, fiind un beneficiu al legii, operează numai atunci când ascendentul
predecedat ar fi avut dreptul să culeagă moștenirea dacă ar fi fost în viață la data
deschiderii acesteia. Totodată, prin intermediul reprezentării, reprezentantul capătă
drepturile celui reprezentant, în vreme ce, în cazul nostru, reprezentatul fiind nedemn el
nu a avut nici un drept asupra moștenirii, rezultă că și reprezentantul nu va putea urca în
locul părintelui său predecedat, care s -a dovedit a fi nedemn.
Nedemnitatea succes orală, fiind o sancțiune civilă și având un caracter personal, ar
trebui să producă efecte doar asupra persoanei nedemne. Cu toate acestea,
nedemnitatea produce efecte și asupra copiilor nedemnului, împiedicând venirea
acestora la moștenire pe calea repr ezentării. Considerăm că soluția impusă de Codul
civil în arat. 658, în privința copiilor nedemnului, este injustă și nu ar trebui să -și mai
găsească locul într -o nouă reglementare.
Propunem, în ceea ce privește piedica pe care o constituie nedemnul în cazul venirii
la moștenire pe calea reprezentării a copiilor nedemnului să se convină asupra unei
ficțiuni potrivit căreia persoana nedemnă ar fi inexistentă. De altfel, exact această soluție
a și fost adoptată de legiuitorul elvețian, care în art. 541 Cod civil spune:

1. Nedemnitatea este personală
2. Descendenții nedemnului moștenesc ca și cum autorul lor ar fi
predecedat”1.

D.Efectele nedemnității față de terți

Pentru a aborda problema privind efectele nedemnității fa ță de terți trebuie să
presupunem că în perioada dintre deschiderea succesiunii și cea a constatării
nedemnității, nedemnul în calitate de moștenitor ar fi putut încheia diverse acte juridice
cu terțele persoane, care s -ar referi la bunurile succesorale. În această ipoteză se cere
găsit răspunsul la întrebarea dacă aceste acte urmează a fi respectate sau nu.

1 Art.541 Code civil suisse “1.L’indignitė est personnelle
2.Les descendants de l’indigne su ccèdent comme si leur auteur était prédécédé”

DREPT CIVIL 17

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Două soluții se prezintă posibile. Pe de o parte, ținând cont de caracterul personal al
sancțiuni nedemnității, ar trebui ca efectele acesteia să nu se răsfrângă asupra
raporturilor juridice, pe care le -a avut nedemnul cu alte persoane, aceasta însemnând ca
actele încheiate de către nedemn cu terțele persoane să rămână valabile. Pe de altă
parte, odată cu constatarea nedemnității, se consideră că nedem nul n -a avut niciodată
dreptul la moștenirea defunctului și, prin urmare, actele juridice încheiate de nedemn cu
terțele persoane, cu privire la bunurile succesorale, ar trebui desființate cu efect
retroactiv.
În literatura de specialitate1 s-a arătat, pe drept cuvânt, că rigoarea principiului
desființării retroactive a actelor încheiate de nedemn cu terțele persoane trebuie să fie
atenuat prin aplicarea altor principii care ar justifica menținerea acestor acte.
Astfel, actele de conservare și de admi nistrare se vor menține, dacă acestea nu
contravin intereselor moștenitorilor și sunt utile.
În ceea ce privește actele de dispoziție asupra bunurilor succesorale, făcute de către
nedemn, acestea se vor menține cu următoarea distincție:
-în cazul în c are actul de înstrăinare se referă la un bun mobil corporal și terțul
dobânditor a fost de bună -credință, actul se va menține în baza art.1909 Cod civil2;
-în ceea ce privește menținerea actelor de dispoziție asupra bunurilor imobile,
persoana terță, cu condiția să fie de bună -credință, va trebui să facă dovada că l -a
încheiat în credința că a contractat cu adevăratul proprietar, și a existat o eroare
comună și invincibilă asupra calității de moștenitor a nedemnului ( error communis facit
ius)

3.6.Invocarea nedemnității succesorale

1Fr.Deak , op.cit ., p.76, Fr.Deak, St. Cărpenaru , op.cit ., p.394; C.Toader, R.Popescu . Considerații în legătură cu aplicarea
principiului aparenței în drept în materia moștenirii , în Dreptul nr.9/1993 , p.36 -41; M.Eliescu , op.cit ., I, p.79/80; C.Stătescu ,
op.cit ., p.119, D.Gherasim , Buna credință în raporturile juridice civile , Ed.Academiei RSR, București, 1981, p.220 -222; T.S.,
col.civ., dec.nr.292/1952 în CD 1952 -1954, I, p.113 -115; T.S. col.civ., d ec. nr.1433/1957, în CD, 1957, p.70 -76; T.S. s.civ. dec.
nr.568/1983 în CD, 1983, p.31 -35; T.J. Mehedinți, dec. civ. Nr.274/1984 cu Nota de I.Luba, în RRD nr.1/1985, p. 46 -49
2 C.Hamangiu, I.Rosetti -Bălănescu , Al.Băicoianu , op.cit . vol.II, p.12, Tr.Ionașcu , S.Brădeanu , Drepturile reale principale în RSR ,
Ed.Academiei, Bucuarești, 1978, p.176

DREPT CIVIL 18

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Nedemnitatea succesorală poate fi constatată de instanță numai după deschiderea
succesiunii și poate fi invocată de orice persoană interesată, cum sunt:
-comoștenitorii legali sau subsecvenți
-legatarii sau don atarii
-creditorii persoanelor, care urmează să profite de înlăturarea de la moștenire a
nedemnului sau a copiilor săi
-procurorul
-instanța de judecată.

La fel, propria sa nedemnitate va putea fi invocată și de persoana nedemnă, întrucât
nedemnitatea nu se pronunță ci numai se constată de instanța judecătorească, aceasta
operând în puterea legii.
Astfel, nedemnitatea va putea fi invocată împotriva nedemnului cât timp acesta este
în viață, iar dacă, după deschiderea succesiunii a intrat în stăpânirea bunurilor care
compun masa succesorală și a decedat înainte de constatarea nedemnității, împotriva
moștenitorilor săi legali sau testamentari care stăpânesc aceste bunuri1.
Nedemnitatea succesorală poate fi invocată și constatată de către instanță numai
după data deschiderii moștenirii și numai dacă nedemnul are vocație succesorală
concretă la moștenire, adică dacă nu este înlăturat de la moștenire de un succesor în
rang preferabil.

1 Fr.Deak , op.cit. , p. 80

DREPT CIVIL 19

Univ ersitatea “Hyperion”
2011

INTREBĂRI DE CONTROL
A. TESTE GRILĂ
1. În cazul mo stenirii legale, patrimoniul persoanei fizice
decedate se poate transmite:
a) către persoanele fizice în via ță;
b) către persoanele juridice existente în momentul decesului
persoanei fizice;
c) atât persoanelor fizice cât si juridice existente în momentul
morții persoanei fizice.
2. Persoanele care dobândesc mo stenirea, în temeiul legii, sunt:
a) mo stenitori universali;
b) mo stenitori cu titlu universali, dac ă au calitatea de mo stenitori
nerezervatari;
c) mo stenitori legali cu titlu particular.
3. Au capacitate suc cesoral ă:
a) persoanele fizice în via ță la data deschiderii succesiunii;
b) copilul conceput, dar nen ăscut, cu condi ția să se nasc ă viabil;
c) comorien ții.

4. Reciprocitatea voca ției succesorale exist ă:
a) între p ărinți si copii;
b) între ginere ori nor ă si socrii s ăi;
c) între copilul aflat în plasament la o familie si membrii acelei
familii.

5. Nedemnitatea succesoral ă:
a) opereaz ă de drept;
b) poate fi înl ăturată, dac ă înainte de deces, de cujus l-a iertat pe
nedemn;
c) conduce atât la pierderea calit ăŃii de mo stenitor legal cât si la
revocarea liberalit ăților consim țite în favoarea nedemnului.

6. Atentatul la via ța celui care las ă mostenirea atrage nedemnitatea
succesoral ă dacă mostenitorul:
a) a fost condamnat pentru omor sau tentativ ă la aceast ă infracțiune;
b) a fost condamnat pentru s ăvârsirea infrac țiunii de favorizare a
infractorului;
c) a fost condamnat prin hot ărâre judec ătoreasc ă definitiv ă si
irevocabil ă, chiar dac ă ulterior, intervine amnistierea sau gra țierea.
7. Nedenun țarea omorului de c ătre mo stenitorul major atrage
nedemnitatea succesoral ă dacă:
a) mo stenitorul major a cunoscut atât omorul cât si pe cel care a
comis fapta de omor;
b) mo stenitorul major nu a denun țat omorul;
c) nedenun țarea omorului nu este scuzabil ă.

DREPT CIVIL 20

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
8. Efectul relativ a l nedemnit ății presupune c ă nedemnul:
a) este înl ăturat de la orice mo stenire;
b) față de un frate, poate veni la mo stenirea unui alt frate;
c) față de un p ărinte, poate veni la mo stenirea bunicului.

9. Ca efect al nedemnit ății:
a) nedemnul este dec ăzut din dreptul de a mo steni în puterea legii;
b) desfiin țarea titlului de mo stenitor al nedemnului se produce
din momentul s ăvârsirii faptei care atrage nedemnitatea;
c) desfiin țarea titlului de mo stenitor al nedemnului se produce
din momentul deschiderii suc cesiunii.

10. Nedemnitatea succesoral ă:
a) func ționeaz ă atât în cazul mo stenirii legale cât si testamentare;
b) produce efecte identice cu exheredarea, confundându -se cu
aceasta;
c) este o pedeaps ă civilă.

Răspunsuri: 1) a; 2) a; 3) a; 4) a ; 5) a; 6) a; 7) b; 8) b, c; 9) a, c; 10) c .

PROPUNERI DE REFERATE
B. ÎNTREBĂRI TEORETICE:
1. Persoanele care au capacitate succesorală ;
2. Noțiunea și caracterele juridice ale nedemnității succesorale ;
3. Efectele nedemnității succesorale față de terți ;
4. Noțiunea și principiile vocației succesorale legale ;
5. Noțiunea de capacitate succesorală. Persoanele care nu au capacitate succesorală ;
6. Cazurile de nedemnitate succesorală ;
7. Efectele nedemnității succesorale față de nedemn ;
8. Invocarea nedemnității succeso rale;
9. Vocația succesorală legală eventuală și concretă ;

DREPT CIVIL 21

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
10. Teoria moștenitorului aparent .

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 1
1. Constituția României revizuită;
2. Codul civil
3. V. Stoica, Dreptul la moștenire, Editura Universul Juridic, București, 2010;
4. Fr.Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, 2002;
5. V. Stoica, N. Puscas, P. Trusca, Drept civil. Institutii de drept civil, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2004.
6. 6. V. Stoica, L.Dragu, Drept civil. Contracte speciale. Dreptul la moștenire, Editura
Universul Juridic, București, 2010
7. M.Eliescu, Transmisiunea și împărțeala moștenirii în RSR, Editura Academiei RSR,
1966;
8. E.Safta Romano, Succesiuni, Doctrină și jurisprudență, Editura Graphix, Iași , 1997.

DREPT CIVIL 22

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Unitatea de învăța re 2

PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUȚIUNII
LEGALE A MOȘTENIRII

Timp de studiu individual estimate 8h :

1.Precizări

Determinarea cercului de persoane, conform prevederilor legale, chemate să
culeagă patrimoniul celui care lasă moștenirea, constituie devoluțiunea succesorală
legală. Elementul principal al devoluțiunii succesorale legale îl constituie determinarea
sferei persoanelor chemate să culeagă moștenirea.
Devoluțiunea succesorală legală are ca temei legăturile de rudenie, relațiile d e
căsătorie între eventualii moștenitori și cel care lasă moștenirea.

Rudenia 1– baza devoluțiunii succesorale legale

În general, cum este și firesc, transmisiunea succesorală este întemeiată pe principiul
legăturii de sânge, care există între per soanele care fac parte din aceeași familie.

1 Tr.Ionașcu , ș.a., Rudenia în dreptul RSR , Ed.Academiei, București, 1966, p.19; I.Albu , Dreptul familiei , Ed.Didactică și
Pedagogică, Bucureș ti, 1975, p.211; I.P.Filipescu , Tratat de dreptul familiei , Ed.revăzută și completată, Ed.All, București, 1995,
p.268

DREPT CIVIL 23

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Potrivit art. 45 din Codul familiei, rudenia este legătura de sânge, bazată pe
descendența unei persoane dintr -o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane
au un autor comun.
În primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea, în linie colaterală. Rudenia
în linie dreaptă poate fi de două feluri: ascendentă (suitoare) și descendentă
(coborâtoare).
Deși legea stabilește cercul persoanelor chemate să culeagă moștenirea, acestea nu
vor putea s ă culeagă toate, împreună, patrimoniul succesoral. Este evident că, dacă s -ar
fi procedat astfel, s -ar fi ajuns la o excesivă fracționare a patrimoniului succesoral. De
aceea, legiuitorul a instituit două criterii de bază și anume: clasa de moștenitori și gradul
de rudenie1.
Clasa de moștenitori reprezintă grupul de rude al celui care lasă moștenirea,
determinat potrivit legii, chemate să moștenească într -o anumită ordine față de alte
grupe de rude dintr -o altă clasă.
Gradul de rudenie este dista nța între două rude. Potrivit art.46 din Codul familiei,
gradul de rudenie se stabilește astfel:

a)în linie dreaptă, după numărul nașterilor;
b)în linie colaterală, după numărul nașterilor, urcând de la una dintre rude până la
ascendentul comun și coborând de la aceasta până la cealaltă rudă.
Prevederile art.46 din Codul familiei se vor aplica prin analogie și pentru stabilirea
gradului rudeniei civile din adopție.

2.1.Principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea
clasel or de moștenitori legali

1 M.Eliescu , op.cit. , p.86; St.Cărpenaru , op.cit ., p.122,; D.Chirică , op.cit ., p.38; L.Stănciulescu , op.cit., p.40; Fr.Deak , op.cit. , p.6 4-
65

DREPT CIVIL 24

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Potrivit acestui principiu clasele de moștenitori sunt chemate să culeagă patrimoniul
succesoral în ordinea de preferință stabilită de Codul civil.
În Codul civil sunt reglementate patru clase de moștenitori și anume:

a)clasa I – clasa descendenților în linie dreaptă a celui care lasă moștenirea (copiii,
nepoții, strănepoții, etc., fără limită de grad);

b)clasa a II -a- clasa ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiați (părinții,
frații și surorile celui care lasă moștenirea și descendenții acestora din urmă până la
gradul al IV -lea inclusiv);

c)clasa a III -a – clasa ascendenților ordinari (bunicii, străbunicii celui care lasă
moștenirea, făr limită de grad);

d)clasa a IV -a – clasa colatera lilor ordinari (ceilalți colaterali decât cei din clasa a II –
a).

Rudele sunt chemate la moștenire în ordinea claselor.
Rudele din clasa I (chiar și o singură persoană) înlătură de la moștenire rudele din
clasele subsecvente; rudele din clasa a II -a sunt chemate la moștenire numai dacă nu
există rude din clasa I sau cele existente nu pot (din cauza nedemnității) sau nu vor
(întrucât sunt renunțători) să vină la moștenire; rudele din clasa a III -a sunt chemate la
moștenire numai dacă nu există moșteni tori din primele două clase sau cei existenți nu
pot sau nu vor să vină; tot astfel, rudele din clasa a IV -a moștenesc numai în absența
moștenitorilor din primele trei clase1.

1 Venirea la moștenire concomitentă a rudelor din două clase deosebite este posibilă numai în caz de exherendare prin
testament a moștenitorilor dintr -o clasă, care sunt și rezervatari (de exemplu, descendenții sau părinții defunctului). În aest caz
moștenitorii rezervatari culeg rezerva, iar restul moștenirii (cantitatea disponibilă) este dobândită de moștenitorii din c lasa
subsecventă (dacă nu s -a stabilit altfel prin testament)

DREPT CIVIL 25

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Există posibilitatea venirii concomitente la moștenire a rudelor, care fac parte din
două clase diferite în situația în care cel care lasă moștenirea a exheredat prin testament
moștenitorii dintr -o clasă preferată, dacă aceștia sunt moștenitori rezervatari.
Deci, aceste categorii de moștenitori nu înlătură și nici nu pot fi înl ăturate de la
moștenire de nici un succesibil, indiferent din cel clasă ar face parte acesta.

3.Principiul proximității gradului de rudenie

Potrivit principiului proximității gradului de rudenie, între succesibilii din aceeași
clasă au priori tate a culege patrimoniul succesoral cei care sunt rude mai apropiate în
grad cu defunctul. Astfel, de exemplu, în interiorul clasei I fiul celui care lasă moștenirea
(rudă de gradul I cu acesta) va înlătura de la moștenire pe nepotul de fiu a celui care
lasă moștenirea (rudă de gradul II). Altfel spus, vocația concretă a unui succesibil în
cadrul fiecărei clase de moștenitori este în dependență de apropierea gradului de
rudenie față de cel care lasă moștenirea1.
Principiul proximități gradului de rud enie cunoaște două excepții și anume:
a)în cadrul clasei a II -a de moștenitori, părinții defunctului, care sunt rude de gradul I
cu cel care lasă moștenirea, nu înlătură de la moștenire pe frații sau surorile și
descendenții acestora a celui care lasă moștenirea (rude de gradul II -IV), venind
împreună la moștenire;

b)reprezentarea succesorală.

1 Fr.Deak , op.cit . p. 69

DREPT CIVIL 26

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
4.Principiul egalității între rudele din aceeași clasă
și de același grad chemate la moștenire

În conformitate cu acest principiu, în cazul î n care la moștenire sunt chemate rude
din aceeași clasă de moștenitori și au același grad de rudenie cu cel care lasă
moștenirea, fiecare din succesibili va moșteni o parte egală cu a celorlalți succesibili.

a)Împărțeala pe linii. În cazul în care l a moștenire sunt chemați frați și surori din
părinți diferiți. În această ipoteză, deși aceștia sunt rude de același grad cu defunctul,
moștenirea nu se va împărți în părți egale (pe capete), ci pe linii. Frații și surorile
defunctului din aceiași părinți vor culege o parte mai mare decât frații și surorile numai
după tată (consangvini) sau numai după mamă (uterini).

b)Împărțeala pe tulpini. În cazul reprezentării succesorale moștenirea se va împărți
pe tulpini.

5.Reprezentarea succesorală

Legiuit orul a înființat instituția reprezentării succesorale, aceasta având, în principiu,
același sens cu unele mici deosebiri, pe care le vom arăta mai jos.
Reprezentarea succesorală este reglementată de articolele 664 -668 din Codul civil.
Reprezentarea su ccesorală constituie un beneficiu al legii (iar nu o ficțiune a legii, așa
cum spune art. 664 din Codul civil) în virtutea căruia un moștenitor mai îndreptat în
grad urcă în locul și gradul ascendentului său, care este decedat la data deschiderii
moșteni rii, pentru a culege, în concurs cu moștenitorii mai apropiați în grad, partea care
s-ar fi cuvenit celui pe care îl reprezintă, dacă s -ar fi aflat în viață1.

1 M.Eliescu , op.cit ., p.89; Fr.Deak, St.Că rpenaru , op.cit ., p.41; Fr.Deak , op.cit ., p.86; D.Chirică , Drept civil, Succesiuni , Lumina Lex,
București, 1996, p.40

DREPT CIVIL 27

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Din definiția dată reprezentării succesorale, rezultă că aceasta este o instituție
juridică ap arte și este altceva decât ceea ce se înțelege, în mod obișnuit, în dreptul civil
prin reprezentare.
Instituția reprezentării succesorale, prin efectele sale, înlătură unele consecințe
injuste ale principiului proximității gradului de rudenie și ale pri ncipiului egalității între
rudele de același grad.

5.3.Domeniul de aplicare

Potrivit articolelor 665, 666 și 672 din Codul civil, reprezentarea succesorală este
admisă în două cazuri și anume:

a)în linie dreaptă, în privința descendenților copii lor defunctului;

b)în linie colaterală, descendenții fraților și surorilor celui care lasă moștenirea îi pot
reprezenta pe ascendenții lor decedați la data deschiderii moștenirii.

Normele care reglementează instituția reprezentării succesorale sunt de strictă
interpretare și, prin urmare, numărul eventualelor rude, care s -ar bucura de acest
beneficiu al legii nu poate fi mărit1.

5.4.Condițiile reprezentării succesorale

Reprezentarea succesorală poate opera numai cu îndeplinirea cumulativă a
următoarelor condiții, prevăzute de lege:

1 T.Pop, Raion Grivița Roșie, Buc., sent. Civ.nr.4330/1955, în J.N. nr.5/1956, p.889; T.S., s.civ.,dec.nr.1506/1968, în CD, 196 8,
p.97; T. S. s.civ., dec.nr.226/1986, în CD/1968, p.76

DREPT CIVIL 28

Univ ersitatea “Hyperion”
2011

a)Cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moștenirii.
Potrivit art. 668 din Codul civil „nu se reprezintă decât persoanele moarte”. Prin
urmare, o persoană nu poate fi reprezentată atâta timp cât este în viață, chiar dacă
aceasta renunță sau a fost înlăturată de la moștenire pentru nedemnitate.
În cazul comorienților și a persoanelor decedate în același timp, dar care nu sunt
comorienți, reprezentarea succesorală va fi admisă.
Întrucât persoana de clarată dispărută este prezumată a fi în viață până la declararea
judecătorească a morții, aceasta nu va putea fi reprezentată.
O altă consecință a interdicției reprezentării persoanelor în viață este că
reprezentarea succesorală nu poate opera per salt um și omissio medio, ci numai din
grad în grad vacant, fără a se putea sări peste gradele intermediare ocupate de
moștenitorii în viață1.

b)Locul celui reprezentat să fie un loc util.
Pe lângă cerința existenței unui loc vacant, pentru a putea moște ni prin
reprezentare, mai este necesar ca acest loc să fie și util. Aceasta înseamnă că
reprezentantul va putea să -l moștenească pe cel care lasă moștenirea numai în cazul în
care cel reprezentat dacă s -ar fi aflat în viață la momentul deschiderii succe siunii celui
care lasă moștenirea ar fi putut să -l moștenească pe acesta. Deci, persoana care este
chemată la moștenire prin intermediul reprezentării succesorale poate avea, cu privire
la patrimoniul succesoral al celui care lasă moștenirea aceleași dre pturi pe care le -ar fi
avut ascendentul său, dacă ar fi fost în viață la data deschiderii succesiunii celui care lasă
moștenirea.
Condiția privind utilitatea locului celui reprezentat nu va fi îndeplinită în situația în
care cel reprezentat a fost declar at nedemn față de cel care lasă moștenirea, a renunțat
sau a fost înlăturat de la moștenire prin exheredare testamentară.

1 Fr.Deak , op.cit , p.89, St.Cărpenaru , op.cit ., p.24, D.Macovei , op.cit . p.40 -41; M.Eliescu , op.cit. , p.92; C.Stătescu , op.cit. , p.127

DREPT CIVIL 29

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
c)Reprezentantul să îndeplinească toate condițiile necesare pentru a culege
moștenirea lăsată de defunct.
Întrucât reprezentantul este chemat să moștenească pe cel care lasă moștenirea și
nu persoana reprezentată, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condițiile
pentru a -l putea moșteni pe cel care lasă moștenirea.
Acestea sunt:
-reprezentantul trebuie să aibă capacitat e succesorală;
-reprezentantul trebuie să aibă vocație succesorală generală proprie la moștenirea
lăsată de defunct. Este de neconceput ca o persoană situată în afara cercului de
moștenitori legali să poată veni la succesiunea defunctului prin repreze ntare a rudelor
în grad succesibil, care la data deschiderii succesiunii nu mai sunt în viață. Vocația
generală a reprezentantului se transformă în vocație concretă prin reprezentare1.
În ceea ce privește adopția2 este consacrat un singur fel de adopție – cea cu efecte
depline. Această situație s -a creat recent, deoarece până la apariția Ordonanței de
Urgență a Guvernului cu privire la adopție nr.25 din 12.06.1997, în dreptul României,
erau reglementate două feluri de adopție: adopția cu efecte depline și adopția cu efecte
restrânse. Totuși, ținând cont de faptul că ordonanța de urgență a guvernului cu privire
la adopție nu operează pentru trecut, se impun unele precizări în ceea ce privește
adopția cu efecte depline și adopția cu efecte restrânse în raport cu reprezentarea
succesorală.
În cazul adopției cu efecte depline adoptatul și descendenții lui devin rude atât cu
adoptatorul cât și cu rudele acestuia și, prin urmare, adoptatul și descendenții acestuia
vor putea să beneficieze de reprezentar ea succesorală.
În cazul adopției cu efecte restrânse adoptatul și descendenții acestuia vor beneficia
de reprezentarea succesorală numai dacă adopția a fost consimțită de cel care lasă
moștenirea, deoarece în cazul adopției cu efecte restrânse adoptatul și descendenții
acestuia devin rude numai cu adoptatorul, dar nu și cu rudele acestuia3.

1 Fr.Deak , op.cit. , p. 90
2 I.Filipescu , Adopția și protecția copilului aflat în dificultate , Ed.All, Buc., 1997, p.50 -52; CC, dec.nr.22/1993, în CD a CC/1992 –
1993, p.188
3 Fr.Deak , op.cit ., p.92 -94

DREPT CIVIL 30

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
-Reprezentantul trebuie să nu fie nedemn față de cel care lasă moștenirea, să nu fi
renunțat la moștenirea acestuia și să nu fi fost exheredat de acesta.
Repreze ntantul va fi chemat la moștenire prin reprezentare chiar dacă a renunțat la
moștenirea celui reprezentat, deoarece reprezentantul vine la moștenire în numele
reprezentantului și nu în nume propriu. Tot astfel, reprezentarea succesorală operează și
în sit uația în care reprezentantul este nedemn de a moșteni pe reprezentat.
Efectul principal al reprezentării succesorale constă în împărțirea moștenirii pe
tulpini. Astfel, art.667 din Codul civil dispune expres, că „în toate cazurile în care
reprezentarea es te admisă, partajul se face pe tulpini”.
Astfel, în cazul reprezentării succesorale indiferent de numărul reprezentanților,
aceștia au dreptul numai la partea din moștenire care s -ar fi cuvenit ascendentului lor,
dacă acesta s -ar fi aflat în viață. Prin tulpină se înțelege ascendentul decedat la data
deschiderii moștenirii, reprezentat de către descendenții săi1. În cazul în care o tulpină a
produs mai multe ramuri, partea de moștenire cuvenită acelei tulpini se va divide pe
ramuri, descendenții din ace eași ramură culegând părți egale.
În toate cazurile în care operează reprezentarea succesorală, moștenitorii indiferent
de gradul de rudenie față de cel care lasă moștenirea, sunt moștenitori legali.
În raport cu vocația succesorală a fiecăruia, moșten itorii care culeg moștenirea prin
intermediul reprezentării succesorale, dobândesc atât drepturi cât și obligații.

5.5.Modul cum operează

În situația în care reprezentarea succesorală este permisă de lege, aceasta operează
de drept și imperativ, în toate cazurile și la infinit.
Astfel, regulile reprezentării succesorale nu pot fi modificate prin voința defunctului,
iar voința reprezentanților poate influența regulile reprezentării succesorale numai prin

1 D.Macovei , op.cit. , p.42 -43

DREPT CIVIL 31

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
faptul renunțării la moștenire, dar nu și prin faptul acceptării acesteia cu efecte
parțiale sau sub condiție1.
Întrucât reprezentarea succesorală operează în toate cazurile art.665, alin.II din
Codul civil) descendenții de gradul doi vor fi chemați la moștenire prin intermediul
instituției reprezentării, atât în cazul în care ar exista descendenți de gradul întâi, cât și
în cazul în care ar veni la moștenire numai descendenți de gradul al doilea. Tot astfel,
nepoții de frate sau soră (rude de gradul trei) vor fi chemați la moștenire prin
intermediul reprezentării succesorale atât în cazul în care vin la moștenire frați și
surorile celui care lasă moștenirea (rude de gradul doi) cât și în cazul în care ar veni la
moștenire numai nepoți de frate sau soră.
Reprezentarea succesorală, fiind ad misă la infinit2, de beneficiul acesteia se vor bucura
nu numai descendenții de gradul doi, ci și cei de gradul trei, patru etc. În cazul
descendenților din colaterali privilegiați, întrucât moștenirea legală în linie colaterală
este admisă numai până la gradul patru, și reprezentarea succesorală va opera numai
până la acest grad.

1 Fr.Deak , op.cit. , p. 97
2 M.Eliescu , op.cit ., p.91; C.Stătescu , op.cit ., p.127; St.Cărpenaru , op.cit ., p.401; I.Zinveliu, op.cit ., p.19; J.Manoliu, Șt.Rauschi ,
op.cit ., p.24; D.Chirică , op.cit. , p.40; E.Safta -Romano , op.cit. , p75; D.Macovei , op.cit ., p.51 -53; b, op.cit. , p.399; Fr.Deak , op.cit .,
p.97

DREPT CIVIL 32

Univ ersitatea “Hyperion”
2011

INTREBĂRI DE CONTROL
A. TESTE GRILĂ
1. Principiul priorit ății clasei de mo stenitori presupune c ă:
a) rudele defunctului vor veni la mo stenire în ordinea clas elor de
mostenitori stabilite de lege;
b) dac ă exist ă mostenitori din clase diferite, pentru chemarea la
mostenire, esen țial este criteriul gradului de rudenie si nu al clasei;
c) nu pot fi chemate la mo stenire dou ă clase de mo stenitori în
acela si timp.

2. Venirea concomitent ă la mo stenire a rudelor din dou ă clase
diferite:
a) nu este posibil ă;
b) este posibil ă numai în caz de exheredare a mo stenitorilor
dintr -o clas ă preferat ă, dac ă acestia sunt rezervatari;
c) confer ă mostenitorilor rezervatari exhereda ți dreptul la rezerva
succesoral ă stabilit ă de lege.

3. Conform principiului proximit ății gradului de rudenie între
mostenitorii din aceea si clas ă:
a) copiii defunctului înl ătură de la mo stenire pe nepo ții acestuia;
b) părinții defunctului înl ătură de la m ostenire pe fra ții si
surorile defunctului si descenden ții acestora;
c) verii primari înl ătură de la mo stenirea defunctului pe fra ții si
surorile bunicilor defunctului.

4. În cazul principiului egalit ății între rudele din aceea si clas ă si
acela si grad de rudenie:
a) dac ă lipsesc mo stenitori din clasa I si la mo stenire vin doi
frați buni ai defunctului, ace stia împart în mod egal mo stenirea;
b) mo stenirea se împarte în cote egale si atunci când la
mostenire vin doi sau mai mul ți frați si surori ai defunctul ui, care
provin din p ărinți diferi ți.
c) nu se aplic ă în raporturile dintre p ărinți, pe de o parte, si frați
si surori, pe de alt ă parte, întrucât nu sunt rude de acela si grad,
părinții culegând o cota fix ă stabilit ă de lege, indiferent de num ărul
colatera lilor privilegia ți cu care concureaz ă.

5. Reprezentarea succesoral ă este admis ă în cazul:
a descenden ților în linie direct ă ai defunctului;
b) descenden ților colateralilor defunctului;
c) ascenden ților privilegia ți.

6. Reprezentarea succesoral ă:
a) nu de rogă de la principiile devolu țiunii legale a mo stenirii;
b) derog ă de la principiul proximit ății gradului de rudenie între
rudele din aceea si clas ă;
c) derog ă de la principiul egalit ății între rudele din aceea si clas ă.

DREPT CIVIL 33

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
7. Descenden ții din fra ți si surori pot veni la mo stenire prin
reprezentare:
a) numai dac ă nu exist ă frate în via ță al defunctului;
b) si dac ă exist ă frați în via ță ai defunctului;
c) si dac ă vin la mo stenire numai nepo ți de frate si soră.

8. Prin regula instituit ă de Codul civil, conform c ăreia
reprezentarea succesoral ă opereaz ă la infinit, în țelegem c ă:
a) în linie directa descendent ă opereaz ă, indiferent de gradul de
rudenie;
b) opereaz ă la infinit si în privin ța descenden ților colateralilor
privilegia ți;
c) este limitat ă în cazul descend enților colateralilor privilegia ți,
până la gradul al IV -lea, exclusiv.

9. Pot fi reprezentate persoanele fizice:
a) decedate înainte de data deschiderii succesiunii;
b) disp ărute;
c) disp ărute, dac ă prin hot ărârea declarativ ă de moarte, s -a
stabilit ca m oment al mor ții disp ărutului o dat ă anterioar ă deschiderii
succesiunii.

10. Reprezentarea succesoral ă opereaz ă dacă reprezentatul:
a) are voca ție succesoral ă proprie la mo stenirea defunctului;
b) este un frate sau o sor ă a defunctului care a fost exhereda t;
c) este un mo stenitor rezervatar exheredat.
Răspunsuri: 1) a; 2) b, c; 3) a; 4) a; 5) a; 6) b; 7) b, c; 8) a; 9) a, c ; 10) a, c.
PROPUNERI DE REFERATE
1. Noțiunea și domeniul de aplicare ale reprezentării succesorale ;
2. Principiul priorității claselo r de moștenitori ;
3. Noțiunea de clasă de moștenitori și de grad de rudenie ;
4. Principiul proximității gradului de rudenie și excepțiile de la acest principiu ;
5. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reprezentantul pentru a opera
reprezentarea s uccesorală ;
6. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reprezentatul pentru a opera
reprezentarea succesorală ;

DREPT CIVIL 34

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
7. Principiul egalității între rudele din aceeași clasă de moștenitori și de același grad de
rudenie și excepțiile de la acest principiu ;
8. Efectele reprezentării succesorale ;
9. Modul de operare al reprezentării succesorale ;
10. Utilitatea reprezentării succesorale .

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 2

1. Constituția României revizuită;
2. Codul civil
3. V. Stoica, Dreptul la moșten ire, Editura Universul Juridic, București, 2010;
4. Fr.Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, 2002;
5. V. Stoica, N. Puscas, P. Trusca, Drept civil. Institutii de drept civil, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2004.
6. 6. V. Stoica, L.Dragu, D rept civil. Contracte speciale. Dreptul la moștenire, Editura
Universul Juridic, București, 2010
7. M.Eliescu, Transmisiunea și împărțeala moștenirii în RSR, Editura Academiei RSR,
1966;
8. E.Safta Romano, Succesiuni, Doctrină și jurisprudență, Editura Graphix, Iași, 1997;

DREPT CIVIL 35

Univ ersitatea “Hyperion”
2011

Unitatea de învățare 3
REGULI SPECIALE APLICABILE DIFERITELOR
CATEGORII DE MOȘTENITORI LEGALI

Timp de studiu individual estimat: 6h
Precizări prealabile

Transmisiunea succesorală este edificată pe principiul tradițional al legăturii de
sânge, care există între membrii aceleiași familii. Adoptarea acestui sistem are ca rațiune
prezumtiva afecțiune a celui care lasă moștenirea față de rudele sale cele mai apropiate.
Deși, legea stabilește cercul moștenitorilor legali, ace știa nu pot culege toți,
împreună, bunurile care alcătuiesc patrimoniul succesoral, deoarece, dacă s -ar proceda
astfel, s -ar ajunge la o fracționare excesivă a acestui patrimoniu. De aceea, în scopul
înlăturării unor asemenea inconveniente,
legiuitoru l a instituit criteriul clasei de moștenitori.

1. Dreptul de moștenire al rudelor defunctului

1.1. Clasa I de moștenitori legali (descendenții defunctului)

A.Noțiune

În conformitate cu art.669 Cod civil „copiii sau descendenții lor succed tat ălui,
mamei, moșilor, moașelor și oricărui alt ascendent, fără deosebire de sex și chiar de ar fi

DREPT CIVIL 36

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
născuți din deosebite căsătorii”. Astfel, plecând de la principiul de egalitate, care
guvernează relațiile între membrii aceleiași familii, legiuitorul român, prezumând același
rang de afecțiune părintească față de copii, cheamă toți copiii, precum și descendenții
lor, la moștenire. Potrivit art.669 din Codul civil, prin descendenți înțelegem copiii celui
care lasă moștenirea, precum și descendenții lui în l inie dreaptă la infinit, fără deosebire
de sex și indiferent dacă sunt din aceeași căsătorie sau din căsătorii diferite1.
Astfel, din categoria descendenților, fac parte:

-copiii din căsătorie a celui care lasă moștenirea, precum și descendenții acesto ra.
Constatarea nulității căsătoriei nu va produce efecte asupra copiilor, rezultați dintr -o
astfel de căsătorie, aceștia păstrându -și drepturile care revin copiilor din căsătorie, chiar
dacă ambii soți au fost de rea -credință la încheierea acesteia;

-copii celui care lasă moștenirea sau descendenții lui din afara căsătoriei, cu singura
condiție ca filiația să fie stabilită potrivit legii. Astfel, art.63 al Codului familiei dispune
„copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită prin recunoaștere sau prin
hotărâre judecătorească are, față de părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și
situația legală a unui copil din căsătorie”. Așadar, principiul este, în această privință,
asimilarea copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie. Altfel spus, copilul din afara
căsătoriei care și -a stabilit filiația, are aceeași situație legală ca și copilul din căsătorie,
atât față de părinte, cât și față de rudele acestuia2;

-copii adoptați. Adopția este actul juridic în temeiul că ruia se stabilesc raporturi de
rudenie, pe de o parte, între adoptat și descendenții săi și adoptator și rudele acestuia,
pe de altă parte, asemănătoare acelora care există în cazul rudeniei firești3. Raporturile
dintre adoptator și adoptat sunt asemănăto are acelora existente între părinți și copii,
adică adoptatul și descendenții săi, dobândesc, prin efectul adopției, aceleași drepturi pe
care le are copilul din căsătorie față de părinți săi. În trecut Codul familiei reglementa
două feluri de adopție și anume:

1 Fr.Deak , op.cit ., pg. 86
2 I.P.Filipescu , Tratat de d reptul familiei , Ed. All, p. 360
3 I.P.Filipescu , Tratat de dreptul familiei , Ed. All, p. 365

DREPT CIVIL 37

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
a)adopția cu efecte restrânse, în temeiul căreia adoptatul și descendenții săi
deveneau rude cu adoptatorul, păstrându -se totodată legăturile de rudenie cu rudele
lor firești;
b)adopția cu efecte depline în temeiul căreia adoptatul și descendenții săi,
deveneau rude cu adoptatorul și cu rudele acestuia, încetând totodată, legăturile de
rudenie dintre adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și părinții firești ai adoptatului
și rudele acestora, pe de altă parte.

În prezent, disp ozițiile Capitolului III din titlul II al Codului familiei și ale Legii
nr.11/1990 privind încuviințarea adopției au fost abrogate prin Ordonanța de Urgență a
Guvernului cu privire la adopție nr.25 din 12 iunie 1997, care nu operează pentru trecut
și reglementează numai adopția cu efecte depline.
În cele ce urmează, ținând cont de raporturile (generate de efectul adopției) care se
stabilesc între persoana care lasă moștenirea și adoptat, ne vom referi la vocația
succesorală a adoptaților.

1.În situația în care defunctul este și adoptatorul, felul adopției este irelevant
deoarece, atât în cazul adopției cu efecte depline cât și în cazul adopției cu efecte
restrânse, adoptatul și descendenții acestuia pot veni la moștenirea lăsată de adoptator.
Deosebirea între cele două feluri de adopție se va manifesta numai în ce privește
raporturile adoptatului și descendenților săi cu rudele lor firești. Astfel, în cazul adopției
cu efecte depline, legăturile de rudenie între adoptat și descendenții săi , pe de o parte,
și părinții firești și rudele acestora, pe de altă parte, încetează și, deci, adoptatul și
descendenții săi nu vor mai avea vocație succesorală față de ascendenții firești, În cazul
adopției cu efect restrânse, deoarece se mențin legături le de rudenie cu familia firească,
adoptatul și descendenții săi vor avea vocație succesorală, în calitate de descendenți,
față de ascendenții firești1.

1 Fr.Deak , op.cit ., p. 107, T.R.Popescu , Dreptul familiei , Tratat, vol.II, Ed. Didactică și Pedagogică, Buc., 1965, p.110; C.S.J., s.civ.,
dec. nr.595/1991 , în Dreptul nr.1/1992, p.103, T.S., s.civ., dec.nr.369/1989, în Dreptul nr.1 -2/1990, p.129

DREPT CIVIL 38

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
2.În situația în care adopția a fost consimțită nu de către defunct, ci de copilul lui ori
alt desc endent al său, deosebim două ipoteze:

-în cazul adopției cu efecte depline, adoptatul și descendenții săi vor avea vocație
succesorală la moștenirea lăsată de defunct, deoarece ei devin rude nu numai cu
adoptatorul, dar și cu rudele acestuia, între care ascendentul adoptatorului care lasă
moștenirea;

-în cazul adopției cu efecte restrânse, adoptatul și descendenții săi nu vor avea
vocație la moștenirea lăsată de ascendentul adoptatorului, deoarece o astfel de adopție
nu creează legături de rudenie cu r udele adoptatorului, printre care ascendentul lui,
care lasă moștenirea.

B.Drepturile la moștenire ale descendenților

În ceea ce privește întinderea drepturilor succesorale ale descendenților, deosebim
două ipoteze:

1.Dacă descendenții vin sing uri la moștenire, în nume propriu, cota -parte de
moștenire ce se cuvine fiecăruia se stabilește în mod egal, în funcție de numărul lor (pe
capete).
În schimb, dacă descendenții vin la moștenire prin reprezentare, împărțirea se va
efectua pe tulpini și s ubtulpini, principiul egalității aplicându -se numai între ramurile din
aceeași tulpină.
În legătură cu art.669 Cod civil, normă care determină întinderea drepturilor
succesorale a descendenților, se impune o precizare. Astfel, articolul de mai sus
prev ede: „…Ei (descendenții) succed în părți egale când se găsesc toți în gradul dintâi și
sunt chemați după propriul lor drept; ei succed pe tulpini când sunt chemați toți sau
unul din ei prin reprezentare”. Din cuprinsul acestei dispoziții legale se desprin de ideea

DREPT CIVIL 39

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
că doar descendenții de gradul întâi, adică copiii împart succesiunea în părți egale, pe
capete, de aceea ar fi binevenită excluderea cuvintelor „când se găsesc toți în gradul
întâi”1, deoarece întinderea drepturilor succesorale a descendenților mai îndepărtați în
grad, cum sunt nepoții și strănepoții defunctului, când vin la succesiune în nume
propriu, este guvernată, de asemenea, de principiul egalității.

2.Dacă descendenții vin la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor al
defunctului , indiferent de numărul lor, vor culege ¾ din moștenire, parte pe care o vor
împărți în mod egal. În acest caz, se va stabili mai întâi cota ce se cuvine soțului
supraviețuitor, iar restul se împarte între descendenți.

C.Caracterele juridice ale drep tului la moștenire al descendenților

Din prevederile Codului civil deducem următoarele caractere juridice ale dreptului la
moștenire al descendenților:

a)Descendenții pot culege moștenirea, în nume propriu sau prin reprezentare.

b)Descendenții s unt moștenitorii rezervatari. Aceasta înseamnă că ei beneficiază, în
puterea legii, de rezerva succesorală, limitând dreptul celui care lasă moștenirea de a
dispune prin acte cu titlu gratuit, astfel încât liberalitățile făcute de defunct prin care se
aduce atingere rezervei lor, vor fi supuse reducțiunii (art. 841 Cod civil).

c)Descendenții sunt moștenitori sezinari, adică se bucură, de drept, de posesiunea
titlului de moștenitor și nu au nevoie de îndeplinirea unor formalități pentru a intra în
pose sia moștenirii (art.653 Cod civil).

1 C.Hamangiu , Codul civil adnotat , Ed. Librăriei “Universala”, Alcalay&Co, 1930, vol.VI, p. 379

DREPT CIVIL 40

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
d)Descendenții sunt obligați să raporteze donațiile primite de la cel care lasă
moștenirea, adică să readucă la masa succesorală bunurile pe care le -au primit de la cel
care lasă moștenirea, dacă donațiile nu au fost f ăcute cu scutire de raport, art.751 Cod
civil).

1.2.Clasa a II -a de moștenitori legali (ascendenții
privilegiați și colateralii privilegiați)

A.Precizări

Dacă defunctul nu are descendenți sau cei existenți nu pot sau nu vor să vină la
moștenire, legea cheamă la succesiune rudele care fac parate din clasa a II -a de moștenitori
legali.
Clasa a II -a de moștenitori legali este clasa mixtă, a ascendenților privilegiați și a
colateralilor privilegiați (ei se numesc privilegiaț i deoarece înlătură de la moștenire pe
ceilalți ascendenți și colaterali, denumiți ordinari, care fac parte din clase de moștenitori
subsecvente). Clasa a II -a este mixtă, întrucât cuprinde două categorii de rude, ceea ce
determină ca studierea problemel or legate de ascendenții privilegiați să se facă separat de
cele privind colateralii privilegiați.

DREPT CIVIL 41

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
B.Ascendenți privilegiați

a.Noțiune

Deoarece drepturile succesorale ale părinților sunt expres prevăzute de Codul civil
(art.670 -673 Cod civil) în această privință nu se ridică mari probleme. Părinți vor avea vocație
succesorală și la moștenirea copilului născut dintr -o căsătorie declarată nulă sau anulată
fiind irelevant faptul dacă au fost de bună -credință sau de rea -credință la încheier ea
acesteia. În ceea ce privește relațiile dintre copii și părinți nulitatea căsătoriei nu produce
efecte retroactive, așa fiind drepturile succesorale între părinți și copii rămân neatinse1.
Vocația succesorală a mamei din afara căsătoriei ca și a părinț ilor, este consacrată
expres de Codul civil (art.678 Cod civil) și, deci, nu poate fi pusă la îndoială.
Tatăl din afara căsătoriei are vocație succesorală în cazul în care s -a stabilit filiația
potrivit legii.
Deoarece vocația succesorală a tatălui din afara căsătoriei nu este consacrată expres
de Codul civil sau de alte acte normative, în trecut, în literatura de specialitate
românească, aceasta era pusă la îndoială pentru următoarele considerente:

1.Din însăși denumirea succesiunii legale (transmiter ea patrimoniului are loc în
temeiul legii, la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege2) rezultă, că
vocația succesorală legală trebuie să se sprijine pe o dispoziție expresă a legii, o astfel de
dispoziție legală neexistând în ceea ce pr ivește vocația succesorală a tatălui din afara
căsătoriei la moștenirea lăsată de copilul său, mort fără descendenți. În același timp,
vocația succesorală a mamei din afara căsătoriei este prevăzută în art.678 Codul civil.
Acest fapt ar putea fi interpreta t în sensul că ar exprima voința tacită a legiuitorului de a
nu admite tatăl din afara căsătoriei la moștenirea lăsată de copilul său, mort fără
descendenți.

1 I.P.Filipescu , op.cit ., p. 194, M.Eliescu , op.cit ., p.109 -112; C.Stătescu , op.cit ., p.134 -135
2 Fr.Deak , op.cit ., p.110

DREPT CIVIL 42

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
2.Un alt argument care era evocat ar fi, că în situația în care filiația copilului din afara
căsătoriei a fost stabilită în justiție, neadmiterea tatălui din afara căsătoriei la
moștenirea lăsată de copilul său, și -ar putea găsi justificarea și faptul că tatăl care a
trebuit să fie constrâns prin hotărâre judecătorească să -și îndeplinească îndatorir ile de
părinte nu ar putea fi socotit ca îndreptățit să pretindă drepturi cu privire la moștenirea
lăsată de copilul său.

3.Codul familiei (art.63), a asimilat situația legală a copilului din afara căsătoriei cu
situația legală a copilului din căsăt orie, dar extinderea situației legale a copilului din
căsătorie asupra celui din afara căsătoriei nu implică în mod necesar și o asimilare
simetrică a situației legale a tatălui din afara căsătoriei cu aceea a tatălui din căsătorie1.
În prezent, vocați a succesorală a tatălui din afara căsătoriei la moștenirea lăsată de
copilul său, mort fără posteritate, nu se mai pune la îndoială, fiind reclamată de
raporturile de rudenie statornicite între copil și tatăl său prin stabilirea filiației, de
principiul egalității între sexe și de principiul reciprocității vocației succesorale legale.
Totodată, Codul familiei (art.106) consacră indirect această soluție, atunci când
prevede, fără a face deosebire între filiația din căsătorie sau din afara căsătoriei, c ă
„părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului în afară de dreptul la moștenire
și la întreținere”2.
Vocația succesorală a tatălui din afara căsătoriei ar putea fi pusă la îndoială în situația
în care stabilirea filiației din afara căsători ei se face prin recunoașterea voluntară a
copilului de către însăși tatăl; dacă se dovedește că această recunoaștere s -a făcut cu
scopul de a crea tatălui din afara căsătoriei vocație succesorală la moștenirea copilului
recunoscut. Pe drept cuvânt, în l iteratura de specialitate 3 s-a subliniat, că „dreptul la
moștenire trebuie să fie un efect al stabilirii raporturilor de filiație, iar nu cauza ei”.
Ținând cont de faptul că în cazul adopției cu efecte depline adoptatul devine rudă cu
adoptatorul (și ru dele acestuia) ca și un copil firesc, iar raporturile cu părinții și alte rude

1 M.Eliescu , op.cit ., p.110
2 Fr.Deak , op.cit. , p.110, M.Eliescu , op.cit . p.112
3 Fr.Deak , op.cit. , p. 111

DREPT CIVIL 43

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
firești încetează, în dreptul ambelor state, adoptatorul va avea vocație succesorală la
moștenirea lăsată de adoptat1.
Totodată, în această situație părinții firești ai adoptat ului, indiferent de faptul că sunt
din căsătorie sau din afara căsătoriei, pierd orice vocație succesorală la moștenirea
lăsată de cel adoptat. În ipoteza în care unul dintre soți adoptă cu efecte depline copilul
firesc al celuilalt soț, părintele firesc, care este soțul adoptatorului, își păstrează vocația
succesorală la moștenirea copilului.
În dreptul României nu a existat vreo prevedere legală, care ar conferi adoptatorilor
din adopția cu efecte restrânse, expres, vocație succesorală la moștenirea adoptatului,
mort fără posteritate, ceea ce a permis contestarea acestui drept al adoptatorilor, mai
ales pentru faptul că, în acest caz, raporturile adoptatului cu familia firească (părinți și
alte rude) nu încetau, iar art.75 din Codul familiei (abrogat prin Ordonanța de Urgență a
Guvernului cu privire la adopție nr.25 din 12 iunie 1997) făcea referință la drepturile
adoptatului față de adoptator, nu și invers.
Potrivit art.66 din Codul familiei (abrogat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului cu
privi re la adopție nr.25 din 12 iunie 1997) înfierea se făcea numai în interesul celui
înfiat. Interesul la care se referea legiuitorul era acela al normalei dezvoltări fizice și
morale a înfiatului. Faptul că înfierea se făcea numai în interesul înfiatului n u împiedica
pe înfietor să dobândească prin efectul înfierii, drepturi patrimoniale, cum ar fi dreptul la
întreținere (art.86 Codul familiei) sau, prin extindere, dreptul la moștenire. Totodată, nu
exista deosebire între cele două feluri de adopție în ceea ce privește raporturile de
rudenie dintre adoptator (nu și rudele sale) și adoptat. În sfârșit, soluția potrivit căreia
adoptatorul din adopția cu efecte restrânse avea vocație succesorală era reclamată și de
principiul reciprocității vocației succesora le legale și nu contravenea intereselor
adoptatului, dreptul la moștenire al adoptatorului realizându -se la moartea lui2, atunci
când interesul adoptatului nu putea fi în joc. De aceea adoptatorul avea vocație
succesorală la moștenirea lăsată de adoptat și în cazul adopției cu efecte restrânse.

b.Împărțirea moștenirii între ascendenții privilegiați

1 M.Eliescu , op.cit ., I, p.113 -115; C.Stătescu , op.cit , p.135 -137; St.Cărpenaru , op.cit. , p.4 07-409; I.Zinveliu , op.cit ., p.31;
J.Manoliu, St.Răuschi , op.cit ., p.27; D.Macovei , op.cit ., p.46; E.Safta -Romano , op.cit . p.93 -94; D.Chirică , op.cit .p.50; I.Lipoveanu ,
Moștenitori legali după dreptul succesoral al RSR în L.P. nr.1/1958, p.41 -42
2 Fr.Deak , op.cit ., p.110

DREPT CIVIL 44

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
(și între ei și colateralii privilegiați)

În ceea ce privește întinderea drepturilor succesorale ale ascendenților privilegiați,
deosebim trei ipoteze și anume:
a)În situația în care la moștenire vin doar ascendenții privilegiați ai celui care lasă
moștenirea, aceasta se va împărți în mod egal (art.670, alin.2 Cod civil), în funcție de
numărul ascendenților, potrivit principiului egalității î ntre rudele de aceeași clasă și din
același grad chemate la moștenire. În cazul adopției cu efecte restrânse adoptatorul (sau
adoptatorii) vin la moștenire alături de părinții firești, moștenirea împărțindu -se în 2, 3
sau 4 părți. Dacă numai unul dintre p ărinți (firești sau din adopție) este în viață la data
deschiderii succesiunii, acesta va culege întreaga moștenire.

b)În ipoteza concursului cu colateralii privilegiați, partea ascendenților se stabilește
astfel:
-dacă există un singur părinte, el va primi ¼ din moștenire, ¾ revenind colateralilor
privilegiați, indiferent de numărul lor;
-dacă sunt în viață ambii părinți, ei vor culege o jumătate din moștenire (câte ¼
fiecare), cealaltă jumătate revenind colateralilor privilegiați indiferent de numă rul lor
(art.671, 673 Cod civil). În situația în care există atât părinți firești cât și adoptatori,
concursul dintre ei va afecta nu cota colateralilor privilegiați, ci cotele lor succesorale.
Astfel, partea de ½ a părinților va fi împărțită între ei, ac eștia putând lua, în mod egal, o
cotă de ¼, 1/6 sau 1/8.

c)În situația în care alături de clasa a II -a de moștenitori, vine în concurs și soțul
supraviețuitor al celui care lasă moștenirea, mai întâi se va stabili cota ce se cuvine
acestuia, iar restul se va împărți între moștenitorii din clasa a II -a, după regulile arătate1.

c.Caracterele juridice ale dreptului la moștenire

1 I.C.Vurdea (I), Fr.Deak , Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenților privilegiați și colateralilor privilegiați în concurs cu
soțul supraviețuitor în RRD nr.4/1989, p.25 -35

DREPT CIVIL 45

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
al ascendenților privilegiați

Din dispozițiile Codului civil se desprind următoarele caractere ale drepturilor
succesorale ale ascendenților privilegiați:

-ascendenții privilegiați pot veni la moștenire numai în nume propriu, nu și pe calea
reprezentării:

-ascendenții privilegiați nu sunt obligați la raportul donațiilor;

-ascendenții privilegiați sunt moșten itori rezervatari.

-ascendenții privilegiați sunt moștenitori sezinari.

C.Colateralii privilegiați

1.Noțiune

Colateralii privilegiați sunt frații și surorile celui care lasă moștenirea, precum și
descendenții acestora până la gradul IV inc lusiv (nepoți și strănepoți de frate ori soră),
care vin la moștenire prin intermediul reprezentării succesorale.
Frații și surorile celui care lasă moștenirea pot fi:

a) din aceeași căsătorie a părinților: frați buni și surori bune;

a) din căsătorii de osebite: în cazul în care copiii au tată comun firesc sau
adoptator și mame diferite ei sunt numiți – frați (surori) consângeni; în cazul în

DREPT CIVIL 46

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
care copii au aceeași mamă firească sau adoptatoare și tați diferiți, copiii sunt
numiți – frați(surori) uterini;

c) din afara căsătoriei;

a) din adopția cu efecte depline.

În cazul adopției cu efecte restrânse, adoptatul și descendenții lui nu devin rudă cu
rudele adoptatorului și nici cu descendenții lui. Așa fiind, adoptatul cu efecte restrânse
nu v a avea vocație succesorală, în calitate de colateral privilegiat, la moștenirea lăsată de
descendenții adoptatorului și, invers, descendenții adoptatorului nu vor avea vocație
succesorală la moștenirea lăsată de adoptatul cu efecte restrânse , în acest caz
colateralii privilegiați ai adoptatului fiind recrutați din frații și surorile sale firești.

În situația în care adoptatorul a adoptat mai mulți copii, deosebim trei ipoteze:
-dacă toate adopțiile au fost cu efecte depline, va opera principiul recipro cității vocației
succesorale legale între frați și surori;

-dacă toate adopțiile au fost cu efecte restrânse cei adoptați nu vor avea vocație
succesorală în calitate de colaterali privilegiați (sensul negativ al principiului reciprocității
vocației succes orale legale);

-dacă unele adopții au fost cu efecte depline, iar altele cu efecte restrânse, cel adoptat
cu efecte restrânse nu va avea – în calitate de colateral privilegiat – vocație succesorală
la moștenirea copiilor firești și copiilor din adopția cu efecte depline ai adoptatorului,
după cum nici aceștia nu vor avea vocație succesorală la moștenirea lăsată de cel
adoptat cu efecte restrânse1.
În ceea ce privește vocația succesorală a adoptatului din adopția cu efecte restrânse la
moștenirea lăsată de copiii adoptați de părinții săi firești, deosebim după cum adopția a
fost efectuată cu efecte depline sau cu efecte restrânse. În prima ipoteză, întrucât cel

1 Fr.Deak , op.cit ., p. 114 -115

DREPT CIVIL 47

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
adoptat cu efecte restrânse păstrează legăturile de rudenie cu familia sa firească, acesta,
pe de o parte, și frații ori surorile firești, precum și cei adoptați cu efecte depline de
părinții săi, pe de altă parte, se vor moșteni reciproc, în calitate de colaterali privilegiați,
ceea ce nu se întâmplă în cea de a doua ipoteză, în care părinții firești a adoptatului cu
efecte restrânse ar fi efectuat o adopție cu efecte restrânse1.

2.Întinderea drepturilor succesorale
ale colateralilor privilegiați

Întinderea drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiați, diferă după cum acești a
vin singuri la moștenire, în concurs cu ascendenții privilegiați sau în concurs cu soțul
supraviețuitor. În tot cazul, mai întâi, se va defalca cota -parte ce se cuvine soțului
supraviețuitor a celui care lasă moștenirea. În situația în care colateralii privilegiați vin
singuri la succesiune, ei vor culege întreaga moștenire, iar în concurs cu ascendenții
privilegiați vor culege ½ sau ¾ din patrimoniul succesoral, după cum există ambii părinți
sau un singur părinte.
În ipoteza împărțirii moștenirii într e colateralii privilegiați distingem după cum aceștia
sunt din aceeași căsătorie sau din căsătorii diferite.
În prima situație moștenirea se va împărți între frații și surorile celui care lasă
moștenirea, în mod egal, adică pe capete, potrivit principiulu i egalității între moștenitorii
de grad egal, (art.674 Cod civil) la fel procedându -se și în cazul descendenților din frați și
surori, dacă aceștia vin la moștenire în nume propriu. În schimb, dacă descendenții din
frați și surori vin la moștenire prin r eprezentare, chiar dacă sunt de grad egal,
împărțirea se va efectua pe tulpini și subtulpini.
În a doua situație, dacă frații și surorile provin din căsătorii diferite, moștenirea nu se
va mai împărți pe capete, ci pe linii.

1 Fr.Deak , op.cit .p.114 ; M.Eliescu , op.cit ., p.119

DREPT CIVIL 48

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Împărțirea pe linii este o modalitate specială de împărțire a moștenirii care se aplică
în acele cazuri în care, în calitate de colaterali privilegiați, sunt chemați la moștenire frați
și surori ai defunctului care nu sunt din aceiași părinți1. Astfel, potrivit art. 674 Cod civi l
există trei categorii de colaterali privilegiați, atunci când aceștia provin din aceeași
căsătorie, din afara căsătoriei ori din adopție:

-frați buni (primari sau drepți), dacă au aceeași mamă și același tată cu cel care lasă
moștenirea, indiferent dac ă sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopția cu
efecte depline făcută de ambii părinți;

-frați consangvini (consângeni), adică frați care au numai același tată cu cel care lasă
moștenirea indiferent dacă sunt din căsătorii deosebite, din a fara căsătoriei sau din
adopția cu efecte depline făcută numai de tată;

-frați uterini, când au numai aceeași mamă cu cel care lasă moștenirea, indiferent
dacă provin din căsătorii deosebite, din afara căsătoriei sau din adopția cu efecte
depline făcută numai de mamă.
Dacă la succesiunea celui care lasă moștenirea sunt chemați frați și surori, făcând
parte din aceeași categorie, de exemplu, toți sunt frați uterini cu defunctul, atunci
porțiunile lor succesorale vor fi egale.

Dacă, însă, la succesiune vin frații și surori din categorii diferite, moștenirea sau
partea din moștenire ce se cuvine colateralilor privilegiați se împarte în două părți egale,
dintre care una (jumătate) se cuvine liniei paterne ( dimidia paternis) , iar cealaltă
jumătate liniei materne ( dimidia maternis) . Frații (surorile) numai după tată
(consangvini) ori numai după mamă (uterini) vin la moștenire numai în linia din care fac
parte (art.674 Cod civil). Frații (surorile) buni sunt chemați la succesiunea defunctului în
ambele linii, astfel aceștia culegând o parte mai mare a patrimoniului succesoral decât
frații (surorile) uterini sau consangvini (privilegiul dublei legături). În această situație,

1 Fr.Deak , op.cit ., p.116; M.Eliescu , op.cit ., I, p.121 -123; D.Macovei , op.cit ., p.50; E.Safta -Romano , op.cit ., p.99; D.Chirică ,
op.cit. , p.54; CSJ. S.civ., dec.nr.1031/1991 în Dreptul nr.1/1992, p.107

DREPT CIVIL 49

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
suntem în prezența unei derogări de la principiul, potrivit căruia în cadrul acel eiași clase
de moștenitori, rudele de grad egal succed în părți egale.
Deși art.674 din Codul civil (norma care reglementează împărțirea pe linii) se referă
numai la ipoteza în care colateralii privilegiați vin în concurs cu ascendenții privilegiați și
numai dacă frații și surorile sunt din „căsătorii diferite”, împărțirea pe linii se va aplica și
în următoarele situații:

-atunci când la moștenire vin numai colateralii privilegiați și aceștia fac parte din
categorii diferite;

-împărțirea pe linii se va aplica și în cazul fraților și surorilor din afara căsătoriei,
precum și din adopția cu efecte depline;
-împărțirea pe linii se va aplica și în cazul descendenților din frați sau surori, faptul că
ei ar veni la moștenire prin reprezentare sau în n ume propriu, fiind irelevant.

3.Caracterele juridice ale dreptului la
moștenire al colateralilor privilegiați1

a)Colateralii privilegiați ai celui care lasă moștenirea pot veni la succesiune numai în
nume propriu, în schimb de scendenții lor, pot să culeagă moștenirea și prin intermediul
reprezentării succesorale.

b)Colateralii privilegiați nu sunt moștenitori rezervatari și nici moștenitori sezinari.

1 T.S., s.civ., dec.nr.154 /1972, în CD, 1972, p. 178

DREPT CIVIL 50

Univ ersitatea “Hyperion”
2011

c)Colateralii privilegiați nu sunt obligați la raportul donațiilor.

1.2. Clasa a III -a de moștenitori legali (ascendenți ordinari)

A.Noțiune

În situația în care cel crea lasă moștenirea nu are moștenitori din primele două clase
sau cei existenți nu pot sau nu vor să vină la moștenire, legea cheamă la moștenire clasa
a treia de moștenitori -ascendenții ordinari. Ascendenții ordinari sunt rude în linie
dreaptă ascendentă a celui care lasă moștenirea, alții decât părinții și anume: bunici,
străbunici etc. fără limită în grad, din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopț ia cu
efecte depline.
În cazul în care cel care lasă moștenirea a fost adoptat cu efecte restrânse,
ascendenții lui ordinari se vor recruta dintre rudele sale firești1.

B.Întinderea drepturilor succesorale ale ascendenților ordinari

În cazul în c are la moștenire sunt chemați numai ascendenți de același grad,
moștenirea se va împărți între ei în părți egale. Dacă ascendenții sunt de grade diferite,
potrivit principiului proximității gradului de rudenie, ascendenții mai îndepărtați în grad
vor fi în lăturați de către cei mai apropiați în grad.
Dacă, în concurs cu ascendenții ordinari, la moștenire este chemat și soțul
supraviețuitor al defunctului, aceștia vor culege indiferent de numărul lor ¼ din
moștenire, stabilindu -se, mai întâi, cota ce se cu vine soțului supraviețuitor, restul
împărțindu -se între ascendenții ordinari potrivit principiului proximității gradului de
rudenie și împărțirii în părți egale a moștenirii între rudele de același grad.

1 Fr.Deak , op.cit ., p. 119

DREPT CIVIL 51

Univ ersitatea “Hyperion”
2011

C.Caracterele juridice ale dreptului la moșten ire
al ascendenților ordinari

Din dispozițiile Codului civil se desprind următoarele caractere juridice ale drepturilor
succesorale ale ascendenților ordinari:

a)ascendenții ordinari pot veni la moștenire numai în nume propriu, nu și pri n
reprezentare;

b)ascendenții ordinari nu sunt moștenitori rezervatari;

c)ascendenții ordinari nu sunt obligați la raportul donațiilor;

d)ascendenții ordinari, fiind rude în linie directă, sunt moștenitori sezinari.

1.4.Clasa a IV -a de moște nitori legali (colateralii ordinari)

A.Noțiune

În cazul în care nu există moștenitori din primele trei clase sau dacă aceștia sunt
nevrednici sau renunțători, legea cheamă la moștenire clasa a patra de moștenitori –
colateralii ordinari, adică rude le colaterale ale celui care lasă moștenirea, care nu sunt
frați sau surori ori descendenți ai acestora(art. 675 Cod civil). Ei sunt chemați la

DREPT CIVIL 52

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
moștenire până la gradul IV inclusiv și pot fi din căsătorie, din afara căsătoriei sau din
adopția cu efecte dep line1.

B.Împărțirea moștenirii între colateralii ordinari

Colateralii ordinari sunt chemați la moștenire potrivit principiului proximității
gradului de rudenie. Astfel, unchii și mătușile, care sunt rude de gradul III înlătură de la
moștenire pe verii primari și fratele sau sora bunicilor defunctului, care sunt rude de
gradul IV. Împărțirea succesiunii între colateralii ordinari de același grad de rudenie se
face pe capete. Dacă alături de colateralii ordinari, la moștenire este chemat și soțu l
supraviețuitor al celui care lasă moștenirea, se va stabili – mai întâi – cota ce se cuvine
soțului supraviețuitor, care este de ¾, iar restul se va împărți între colateralii ordinari.

C.Caracterele juridice ale dreptului la moștenire
al co lateralilor ordinari

Colateralii ordinari pot veni la moștenire numai în nume propriu (nu și prin
reprezentare), ei nu sunt moștenitori rezervatari și nici sezinari și nu sunt obligați la
raportul donațiilor.

2.Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor al defunctului
2.1.Reglementare
Soțul supraviețuitor, până la apariția Legii nr.319/1944, prin care s -au adus modificări
fundamentale situației succesorale și inechitabile la care era supus acesta, ca urmare a
dispozițiilor prevăzute în Codu l civil, era considerat și tratat ca un succesor neregulat și

1 C.Stătescu , op.cit ., p.141; Șt.Cărpenaru , op.cit. , p.412, Fr.Deak , op.cit ., p.121; D.Chirică , op.cit ., p.55; T.Reg.Oltenia,
dec.civ.nr.1604/1966 cu Notă critică de V.Economu în RRD nr.12/1967, p.127 -128

DREPT CIVIL 53

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
nerezervatar. Ca urmare a apariției legii speciale, soțul supraviețuitor a fost trecut în
rândul moștenitorilor regulați, rezervatari, dobândind astfel un drept succesoral în
concurs cu oricare din cele patru clase de moștenitori, precum și anumite drepturi
succesorale speciale, toate acestea fără ca însă, legiuitorul să facă deosebire între soțul
bărbat sau femeie, între situația materială acceptabilă, bună sau precară a acestuia.
Legiuitorului de la 1944 în vederea definitivării dispozițiilor privitoare la soțul
supraviețuitor, nu i -au putut scăpa și sentimentele ce leagă pe majoritatea soților atunci
când căsătoria nu apare ca o formă a simulației, ci ea se întemeiază pe relațiile de
afectivita te și sprijin reciproc, pe bunurile aparținând gospodăriei casnice și darurile de
nuntă, care cuprind în ele amintirea căminului desfăcut prin deces și sunt mai mult ca
orice legate de viața intimă a soților.
Legea nr.319/1944 a reprezentat pentru instituț ia dreptului succesoral o adevărată
cucerire, venită să întărească familia și relațiile patrimoniale dintre soți.
2.2.Condițiile speciale cerute soțului supraviețuitor pentru a putea moșteni
Sub titlul „Despre calitățile cerute pentru a succede”, Codul civ il (art.654 -658) prevede
două condiții – una pozitivă și una negativă – pe care trebuie să le întrunească o
persoană pentru a putea moșteni: să aibă capacitate succesorală și să nu fie nedemnă de
a moșteni.
La aceste două condiții, doctrina mai adaugă o a treia condiție, și anume vocația de
moștenire1.
Pe lângă aceste trei condiții generale, necesare pentru a culege moștenirea de către
orice succesibil, nu numai de către soțul supraviețuitor, mai este nevoie de îndeplinirea și a
unei condiții speciale, și a nume, ca la deschiderea moștenirii cel ce îi supraviețuiește să aibă
calitatea de soț.
Îndeplinind condițiile menționate mai sus, soțul supraviețuitor, pentru a putea
succede, trebuie să accepte și moștenirea lăsată de soțul defunct, acest lucru fiind la
latitudinea sa, căci potrivit art.686 C. civil nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei

1 M. Eliescu , Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei, București, 1966, p.65; C. Stătescu , Drept civil,
Contractul de transport. Drepturile de creație intelectuală succesorală. Succesiunile, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 19 67,
p.112, Șt. Cărpenaru , Drept de moștenire în Dreptul civil. Contracte speciale. Dreptul de proprietate intelectuală. Dreptul de
moștenire de Fr. Deak și Șt. Cărpenaru, TU București, 1983, p.385, Fr. Deak, Moștenirea legală , Ed. Actami , București, 1996,
p.37, I. Zinveliu , Dreptul de moștenire, Ed. Dacia, Cluj, 1978, p.15; J. Manoliu , Drept civil. Succesiuni, Ed. Chemarea, Iași, 1995,
p.19; D. Chirică , Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, București, 1996, p.16; R. Petrescu , Drept succesoral, Ed. Oscar Print,
București, 1995, p.73.

DREPT CIVIL 54

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
moșteniri ce i se cuvine ( neom inviturs heres). Potrivit art.696 C. civil „eredele ce renunță
este considerat că n -a fost niciodată erede”. Prin aceasta se desfi ințează cu titlu retroactiv
titlul de moștenitor, devenind, astfel, o persoană străină de moștenire.
Pentru a -l putea moșteni pe defunct, soțul supraviețuitor trebuie să îndeplinească
condițiile generale cerute de lege pentru a moșteni (capacitate succesor ală, să nu fie
nedemn etc.), dar și o condiție specială1, și anume: să aibă calitatea de soț la data
deschiderii moștenirii.
Impunându -se în lumina principiului modern al egalității dintre soți, necesitatea
calității de soț la data deschiderii succesiunii, nu poate să facă distincție între soțul bărbat și
sau femeie.
Pentru ca soțul supraviețuitor să aibă această calitate, căsătoria trebuie să fie valabil
încheiată, adică să fie îndeplinite toate condițiile de fond și formă necesare pentru
încheierea ei.
În continuare, urmează să facem anumite precizări în legătură cu momentul până la
care menține calitatea de soț în cazul desfacerii căsătoriei , și, respectiv, desființării
căsătoriei.
1.Desfacerea căsătoriei
Desfacerea căsătoriei este reglementată de art.37 alin.2 C. familiei, așa cum a fost el
modificat prin Legea nr.59/19932(lege privind modificarea C. pr. pen., C. familiei, Legii
contenciosului administrativ nr.29/1990 și Legii nr.94/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții de Conturi), precum și de art.39 alin.1 din C. familiei care prevede că
„căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s -a pronunțat divorțul a rămas
irevocabilă”.
Până la această dată, calitatea de soț se păstrează, chiar dacă moartea a intervenit în
cursul procesulu i, eventual chiar după pronunțarea divorțului, dar înainte ca hotărârea să fi
devenit irevocabilă3. Aceasta este o consecință a faptului că încetarea căsătoriei se produce
prin deces4, iar nu prin divorț.

1 Ca o „compensație” pentru lipsa rudeniei cu defunctul (a se vedea Fr. Deak, op. cit., p.100).
2 Legea nr.59/1993 a fost completată prin Legea nr.65/1993 publicată la 7 octombrie 1993.
3 Fr. Deak , op. cit. , p.100.
4 T.S. dec. civ.197/1982 (nepublicată).

DREPT CIVIL 55

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Deși hotărârea de divorț supusă apelului și recursu lui, nu și cererii de revizuire, totuși
va putea fi desființată prin folosirea căilor extraordinare de atac, respectiv contestația în
anulare sau recursul în anulare.
În cazul în care, prin folosirea acestor căi extraordinare de atac, este desființată
hotă rârea de divorț și survine decesul unuia din soți, soțul rămas în viață își va păstra, și în
această situație, calitatea de succesor.
Soluția este în concordanță cu prevederile de ordin procesual și cu o aplicare
riguroasă a legii. Se omite, însă, faptul c ă în justificarea recunoașterii dreptului succesoral al
soțului supraviețuitor a stat afecțiunea prezumată și existența căsătoriei. Ori, în situația
amintită, căsătoria subzistă în mod formal, prezumția de afecțiune fiind contrazisă de o
stare de fapt evid entă1.
O ultimă precizare se impune în privința corelației dintre desfacerea căsătoriei prin
divorț și dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor. Potrivit art.39 alin.2 C. familiei „Față
de cel de -al treilea, efectele patrimoniale ale căsătoriei încet ează la data când s -a făcut
mențiune despre hotărârea de divorț pe marginea actului de căsătorie sau de la data când
ei au cunoscut divorțul pe altă cale”. Deci, potrivit actualei reglementări, efectuarea
mențiunii este o măsură de publicitate, care are ca scop de a face opozabilă2 față de terți
desfacerea căsătoriei. Potrivit unei opinii3, la care ne raliem și noi, terțul de bună -credință
care nu a avut cunoștință de divorț și care are contract cu fostul soț înainte de efectuarea
mențiunii despre hotărârea de divorț pe marginea actului de căsătorie, poate invoca
inopozabilitatea efectelor patrimoniale ale divorțului, în locul mijloacelor de apărare la
îndemâna oricui de bună -credință(precum art.1909 C. civil sau uzucapiunea de 10 -20 ani
sau teoria moștenito rului aparent). Este dat în acest sens și un exemplu: un terț de bună –
credință cumpără de la fostul soț rămas în viață, pe care îl consideră moștenitor în calitate
de soț supraviețuitor, un autoturism sau chiar un imobil înainte de efectuarea mențiunii pe
marginea actului de căsătorie, dar după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț.
2.Desființarea căsătoriei. Neîmplinirea oricăreia din cerințele legale4 pentru
încheierea căsătoriei constituie un impediment la căsătorie în sens larg. În cazul încheieri i
căsătoriei cu nerespectarea dispozițiilor legale pot interveni, după împrejurări, sancțiuni

1 R. Petrescu , op. cit ., p.76.
2 I.P.Filipescu , Tratat de dreptul familie, Ed. All, București, 1996, p.229.
3 Fr. Deak , op. cit ., p.101.
4 Pentru amănunte vezi I.P.Filipescu , op. cit ., p.23 -28.

DREPT CIVIL 56

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
care sunt de natură diferită, civilă, penală. Sancțiunile civile sunt nulitățile care reprezintă
sancțiunile îndreptate împotriva acelor efecte ale actului juridi c care contravin scopului
prevederilor legale încălcate cu ocazia încheierii sale1. Codul familiei conține, însă, în ce
privește nulitatea căsătoriei dispoziții derogatorii de la dreptul comun, dat fiind importanța
căsătoriei și a familiei întemeiate pe ba za ei, precum și gravitatea deosebită a consecințelor
pe care le implică desființarea căsătoriei2. Se înțelege că dacă unul din soți ar deceda după
desființarea căsătoriei, problema dreptului de moștenire nu se mai pune.
Spre deosebire de situația acțiunii de divorț pendinte la data încetării din viață a
unuia dintre soți și care nu va mai putea continua după producerea divorțului – soțul
supraviețuitor păstrându -și dreptul său succesoral – acțiunea în anularea sau nulitatea
căsătoriei va putea continua și după acest eveniment.
Așa după cum am văzut, în ipoteza constatării nulității sau anulării unei căsătorii
conform regulilor de drept comun, căsătoria se desființează cu efect retroactiv. Aceasta
înseamnă, că în principiu, dacă în intervalul de timp cuprins între data încheierii căsătoriei și
data constatării nulității căsătoriei intervine decesul unuia dintre soți, soțul supraviețuitor
nu-l va putea moșteni pe defunct întrucât pierde cu efect retroactiv calitatea de soț; prin
excepție, în conformitate cu di spozițiile art.23 alin.1 C. familiei, care prevede că „soțul care
a fost de bună -credință la încheierea căsătoriei declarată nulă sau anulată păstrează, până
la data când hotărârea instanței judecătorești rămâne definitivă, situația unui soț dintr -o
căsăto rie valabilă”, soțul de bună -credință își păstrează situația unui soț dintr -o căsătorie
valabil încheiată până la data când hotărârea de declarare a nulității sau anulării rămâne
irevocabilă3.
2.3.Comunitatea de bunuri a soților și dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor
În reglementarea Codului familiei, regimul comunității de bunuri constituie singurul
regim matrimonial îngăduit de lege. Soții nu pot stabili, prin convenție, un alt regim în

1 Tr.Ionescu, E.A.Barasch , Tratat de drept civil, vol.I, București, Ed. Academiei, 1967, p.317.
2 Potrivit art.10 Codul familiei, nulitatea absolută a căsătoriei intervine în cazul impubertății legale, bigamiei, rudeniei, a dopției,
stării de alienație sau debilitate mintală, precum și lip sei vremelnice de discernământ, nerespectării cerințelor de formă
privitoare la publicitatea și caracterul solemn al actului juridic al căsătoriei, necompetenței delegatului de stare civilă, lipsei
diferenței de sex și fictivității căsătoriei. Cu privire l a nulitățile relative, acestea în materie de căsătorie intervin numai în cazul
viciilor de consimțământ. Pentru amănunte a se vedea în acest sens: C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al.Baicoianu , Tratat de
drept civil, vol.I, București, Ed. Națională, 1928 , p..183 -196; 0, Traite de droit civil, tom I, Paris, 1957, p.589 -592; M. De Juglart ,
Cours de droit civil, tom.I, Paris, 1967, p.318, I. Pilipescu, op. cit ., p.28; T.R.Popescu , Dreptul familiei, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1965, p.316, Tr. Ion escu , op. cit ., p.64.
3 Fr. Deak , op. cit ., p.102; D. Chirică , op. cit. , p.58; V. Economu , Dreptul de succesiune al soțului supraviețuitor, în L.P. nr.5, 1957;
p.530 -531.

DREPT CIVIL 57

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
ceea ce privește raporturile patrimoniale, chiar dacă regi mul convenit nu ar însemna în
nici o măsură adoptarea unui regim contrar principiului egalității în drepturi dintre
bărbat și femeie.
Literatura de specialitate1 și practica judiciară au subliniat în mod unanim și constant
că bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei se prezintă în forma coproprietății
devălmașe, cu afectațiunea specială de a satisface nevoile căsătoriei. O dată cu încetarea
căsătoriei, în mod firesc încetează și comunitatea de bunuri a soților, tocmai pentru că
temeiul și rațiunea ex istenței comunității de bunuri rezidă în căsătorie.
Moartea unuia dintre soți, care potrivit art.37 alin.1 C. familiei, face să înceteze
căsătoria, constituie o cauză ce determină sfârșitul comunității de bunuri.
Prin moartea unuia dintre soți partea sa di n bunurile comune se transmite
succesorilor în cotele determinate de lege. Cu ocazia dezbaterii succesorale se stabilesc în
primul rând cotele -părți ale soților din bunurile comune, apoi în concurs cu ceilalți
moștenitori, dreptul succesoral al soțului sup raviețuitor în partea bunurilor comune și
proprii ale soțului predecedat.
Soțul supraviețuitor și ceilalți succesori ai soțului predecedat pot să procedeze la
împărțirea bunurilor comune ale soților prin bună învoială înainte sau în cadrul dezbaterii
succe sorale notariale, individualizând dreptul fiecăruia asupra bunurilor ce s -au aflat în
devălmășie (art.77 din Legea nr.36/1995).
Obiect al proprietății codevălmașe a soților poate fi orice bun dacă îndeplinește
cumulativ următoarele condiții:
– bunul să fi e dobândit în timpul căsătoriei și
– bunul să nu facă parte din categoria bunurilor expres prevăzute în cuprinsul art.31
C. familiei și care sunt considerate bunuri proprii ale fiecăruia dintre soți.
Timpul căsătoriei este delimitat de anumite acte sau fa pte juridice. Astfel, dacă
începutul căsătoriei este, invariabil, determinat de încheierea căsătoriei în prezența
delegatului de stare civilă competent, data încetării căsătoriei comportă momente diferite
când aceasta poate interveni.

1 T.R.Popescu , op. cit ., vol.I, p.104; I.P. Filipescu , op. cit ., p.85; P. Anca , Înche ierea căsătoriei și efectele ei, Ed. Academiei,
București, 1981, p.85; C. Oprișan , Situația juridică a bunurilor soților în timpul căsătoriei, J.N.nr.5, 1954; p.614, D. Lupulescu ,
Dreptul de proprietate comună al soților, Casa de editură și presă „Șansa”SR L, București, 1993, p.188.

DREPT CIVIL 58

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
În cazul care ne inte resează, căsătoria poate înceta fie prin moartea constatată fizic a
soțului defunct, fie moarte declarată judecătorește, data morții fiind cea stabilită în
certificatul de deces sau prin sentința judecătorească declarativă de moarte. Din acest
moment încet ează și comunitatea de bunuri, moment în care soțul supraviețuitor devine
titular al celor două drepturi distincte, pe care le -am arătat.
Deci soțul supraviețuitor va culege din comunitatea de bunuri cota ce i se cuvine nu
în calitatea sa de succesor, ci î n calitatea de codevălmaș. Recunoașterea acestui drept
asupra comunității de bunuri este guvernată de dispozițiile Codului familiei și nu de
dispozițiile Codului civil sau ale Legii nr.319/1944.
Împărțeala bunurilor comune se face potrivit dispozițiilor Co dului familiei care se
întregesc cu normele cuprinse în Codul civil(art.728 -799). Deși dispozițiile Codului civil și a
celorlalte acte normative menționate, se referă la împărțeala bunurilor ce alcătuiesc
obiectul dreptului de proprietate comună pe cote -părți rezultând dintr -o succesiune, totuși
ele cuprind reguli generale, aplicabile tuturor împărțelilor, indiferent de cauza ce a
determinat nașterea de proprietate comună.
2.4.Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor
A. Enumerare
Prevederile Legii nr.319/1944 recunosc soțului supraviețuitor o largă categorie de
drepturi.
Astfel, art.1 al Legii nr.319/1944 recunoaște soțului supraviețuitor un drept la
moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori.
Art.4 al Legii nr.319/1944 consacră u n drept de abitație al soțului supraviețuitor
asupra casei de locuit.
Art.5 al legii nr.319/1944 recunoaște un drept de moștenire special asupra mobilelor
și obiectelor aparținând gospodăriei casnice și asupra darurilor de nuntă în afara cazului
când vine în concurs cu descendenții.
A. Cota succesorală la care are dreptul soțul supraviețuitor
a. Câtimea dreptului de moștenire al soțului supraviețuitor
Soțul supraviețuitor nu face parte din nici o clasă de moștenitori legali, dar vine în concurs la moștenire cu
fiecare clasă.

DREPT CIVIL 59

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
El este beneficiarul unei cote -părți din moștenire a cărei întindere diferă în funcție de
clasa de moștenitori cu care vine în concurs.
În continuare, vom înfățișa dreptul soțului supraviețuitor, în concurs cu fiecare clasă
de moștenitor i în parte, drepturi stabilite de art.1 din Legea nr.319/1944 și statuate în
practica judecătorească1:
1)În concurs cu copiii defunctului sau descendenții acestora, indiferent de numărul
lor, soțul supraviețuitor moștenește cota de ¼ din moștenire;
2)În co ncurs cu părinții defunctului sau numai cu unul din ei, cât și cu frații și surorile
defunctului ori cu descendenții acestora, indiferent de numărul ascendenților privilegiați
sau colateralilor privilegiați, soțul supraviețuitor are dreptul la 1/3 din moșt enire;
3)În concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii privilegiați,
soțul supraviețuitor are dreptul, în ambele cazuri, la ½ din moștenire;
4)În concurs numai cu ascendenții ordinari, soțul supraviețuitor are dreptul la ¾ din
moște nire;
5)În concurs cu colateralii ordinari, soțul supraviețuitor are dreptul la ¾ din
moștenire;
6)În absența tuturor rudelor în grad succesibil, soțul supraviețuitor va culege întreaga
moștenire.
Soțul supraviețuitor este prin urmare, chemat la moștenire alături de toți ceilalți
succesori legali, chiar împreună cu descendenții, cota ce i se cuvine pornind de la ¼ din
masa succesorală și ajungând să cuprindă întreaga moștenire. Observăm din textul art.1 din
Legea nr.319/1944, că legiuitorul a adoptat sistem ul cotelor fixe, care nu sunt influențate
sau modificate de numărul moștenitorilor care vin la moștenire dintr -o clasă; se asigură, în
acest mod, soțului o parte invariabilă din moștenire.
B. Imputarea cotei soțului supraviețuitor asupra masei succesorale
Majoritatea covârșitoare a doctrinei1 a stabilit: cota de moștenire legală a soțului
supraviețuitor se impută asupra întregii mase succesorale, conducând în mod invariabil la

1 Jud. Brașov, dec. civ., nr.9772/25.08.1992 (nepublicată); Jud. Brașov, dec. civ. nr.4816/16.04.1992; Jud. Brașov dec -. civ.
nr.4606/14.04.1992 (nepublicată); Jud. Brașov dec. civ. nr.7616/22.11.1990 (nepublicată).

DREPT CIVIL 60

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
scăderea masei succesorale asupra căreia se impută cotele cuvenite moștenitorilor cu care
vine în concurs.
În concurs cu descendenții, soțului supraviețuitor îi revine ¼ din moștenire, urmând
ca restul de ¾ să se împartă între descendenți în mod egal.
În concurs cu ascendenții ordinari sau în concurs cu colateralii ordinari, soțului
supraviețuitor îi revine ¾ din moștenire, urmând ca restul de ¼ să se împartă în mod egal
între ascendenții ordinari sau între colateralii ordinari.
În prezența numai a ascendenților privilegiați sau numai a colateralilor privilegiați,
soțului supraviețuitor îi revine din moștenire, urmând ca restul de ½ să se împartă în mod
egal între ascendenții privilegiați sau între colateralii privilegiați.
2.5.Dreptul la moștenire special al soțului supraviețuitor asupra mobilelor și
obiectelor aparținând gospodăriei ca snice și asupra darurilor de nuntă
A. Precizări
În îndeplinirea operei sale de echitate, legiuitorul de la 1944, nu -i putea scăpa
sentimentele ce leagă pe soți de bunurile și obiectele aparținând gospodăriei casnice și
darurile de nuntă, care cuprind și el e amintirea unei căsătorii care a încetat prin moarte.
Astfel, potrivit art.5 din Legea nr.319/1944, mobilele și obiectele aparținând
gospodăriei casnice, precum și darurile de nuntă, se cuvin soțului supraviețuitor, peste cota
sa succesorală, din celelal te bunuri, ori de câte ori acesta nu vine în concurs cu descendenții
soțului decedat.
B. Condițiile speciale cerute pentru existența dreptului de moștenire al soțului
supraviețuitor asupra mobilelor și obiectelor aparținând gospodăriei casnice
Pentru exist ența acestui drept special de moștenire, pe lângă cerințele generale2(să
aibă capacitate succesorală, să nu fie nedemn, să aibă vocație succesorală, să aibă calitatea
de soț), se cer a fi îndeplinite și două condiții speciale:
-soțul supraviețuitor să vină în concurs cu oricare din celelalte clase de moștenitori, în afara clasei I;

1 C.Stătescu , op. cit ., p.149; Șt. Cărpenaru op. cit ., p.415; I. Zinveliu , op. cit ., p.33; Fr. Deak , op. cit ., p.108; J. Manoliu , op. cit .,
p.58; D. Macovei , op. cit ., p.82; M. Popa, Drept civil. Succesiuni., Ed. Oscar Print, București, 1995, p.53; L. Stănciulescu , Drept
civil. Dreptul de moștenire, Ed. Atlas lex, București, 1996, p.70; I.C.Vurdea, Fr. Deak , Stabilirea drepturilor succesorale ale
ascendenților privilegiați și colateralilor privilegiați în concurs cu soțul supraviețuitor, în RRD nr.4, 1989, p.25 -33; R. Petrescu , op.
cit., p.104; E. Safta -Romano , op. cit ., p.108; D. Chirică , op. cit. , p.59; R. Petrescu, V. Scherer, Gh. Nichita , Probleme teoretice și
practice de drept civil, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1987, p.131.
2 Pentru amănunte vezi Fr. Deak , op. ci t., p.98 și 101 -102.

DREPT CIVIL 61

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
-soțul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin acte juridice între vii
sau pentru cauză de moarte.
În continuare vom analiza cele două condiții necesare pentr u existența acestui drept
special al soțului în viață.
a)Soțul supraviețuitor să vină în concurs cu clasa I, a descendenților, indiferent de
numărul lor, atunci bunurile aparținând gospodăriei casnice vor fi incluse în masa
succesorală și moștenirea se va împărți conform art.1 lit.a din Legea nr.319/1944 și art.669
C. civil1. Potrivit Legii nr.319/1944, art.1 lit.a, soțul supraviețuitor moștenește o pătrime din
averea celuilalt soț, când vine la succesiune în concurs cu copiii defunctului sau cu
descendenți i lor, indiferent de grad.
Dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu un singur descendent al defunctului
aceste bunuri vor intra în masa succesorală și se împart potrivit dispozițiilor art.1 din Legea
nr.319/1944 care prevede dreptul general de moștenir e al soțului în concurs cu oricare
clasă de moștenitori (1/4 soțul supraviețuitor și ¾ ceilalți moștenitori, care intră în prima
clasă, respectiv unicul descendent).
b)Soțul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donații sau legate
făcute prin testament2.
Mobilele și obiectele aparținând gospodăriei casnice vor fi moștenite de soțul
supraviețuitor conform art.5 din Legea nr.319/1944 numai în situația în care defunctul nu a
dispus de aceste bunuri prin acte juridice între vii3 sau pentru cauză de moarte4.
Dispozițiile art.5 din Legea nr.319/1944 privitoare la atribuirea mobilelor și obiectelor
aparținând gospodăriei casnice se aplică numai în cazul devoluțiunii legale a moștenirii, nu
și în cazul unei moșteniri testamentare care privește universalitatea bunurilor, dacă soțul
supraviețuitor nu a atacat testamentul și nu a obținut anularea lui.

1 T.S., s. civ., dec. nr.2213/1981, în Repertoriul de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem și a altor instanțe pe
anii 1975 -1980, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p.138, nr.320.
2 Testamentul tre buie să cuprindă legate care să confere vocație, la unul sau mai multe bunuri care intră în categoria bunurilor
aparținând gospodăriei casnice.
3 Avem în vedere doar actele cu titlu gratuit, iar din categoria acestora liberalitățile.
4 M. Eliescu , op. cit ., p.139, Fr. Deak , op. cit ., p.112, T.S. s.civ., dec. nr.1792/1979, în CD, 1979, p.123, T.S. s.civ. nr.2135/1984, în
Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem și a altor instanțe pe anii 1980 -1985, Ed. Științifică și
Enciclop edică, București, 1986, p.124, nr.276, T.Mun. București, s.III civ., dec. nr.180/1992, în Culegere de practică judiciară
civilă, pe anul 1993 , p.169, nr.141.

DREPT CIVIL 62

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Legiuitorul a avut în vedere nu totalitatea bunurilor aparținând gospodăriei casnice, ci
numai partea soțului decedat din bunurile comune precum și b unurile proprii ale
defunctului, din această categorie1. Trebuie făcută precizarea că, soțul supraviețuitor, de
regulă are un drept de proprietate asupra unei părți din bunurile care au fost comune în
timpul căsătoriei2, și care au avut ca obiect bunuri ap arținând gospodăriei casnice prevăzute
în art.5 al Legii nr.319/1944. Numai cealaltă parte – aceea care aparține soțului decedat,
intră în masa succesorală.
Bunurile proprii ale soțului supraviețuitor3, precum și partea sa din bunurile comune4
care are ca obiect bunuri ce aparțin gospodăriei casnice nu intră în masa succesorală5. Dacă
defunctul a dispus de partea sa din aceste bunuri prin donații făcute unui terț sau prin
legate, bunurile respective nu mai pot fi dobândite de soțul supraviețuitor în virtute a
dreptului special consacrat de Legea nr.319/1944.
C. Noțiunea de mobile și obiecte aparținând gospodăriei casnice
Dispozițiile art.5 din lege nu fac nici un fel de precizare cu privire la noțiunea de
mobile și bunuri aparținând gospodăriei casnice, dând astfel posibilitatea doctrinei6, dar în
mod special jurisprudenței7 să stabilească conținutul concret al acestor noțiuni.
Prin întrebuințarea expresiei “gospodăriei casnice” legiuitorul a voit să precizeze că
numai lucrurile din casă fac obiectul acestui d rept special, recunoscut soțului în viață.
Criteriul obiectiv de determinare a acestor bunuri se referă la bunuri care prin natura lor
sunt destinate a servi în cadrul gospodăriei casnice8.
Sunt considerate a fi astfel de bunuri: mobilierul, aspiratorul, m așina de gătit, mașina
de spălat rufe, precum și orice alte bunuri care prin natura lor sunt destinate a servi în

1 T.S., s. civ., nr.154/1974, în CD, 1974, p.177, T.S., s. civ., dec. nr.2213/1979, în CD, 1979, p .121.
2 I.P.Filipescu , Tratat de dreptul familiei, Ed. All, București, 1998, p.83.
3 Bunurile proprii constituie excepție de la comunitatea de bunuri, și sunt limitativ prevăzute de lege (art.31 Codul familiei) .
4 Pentru amănunte vezi I.P.Filipescu , op. ci t., p.85.
5 M.Eliescu , Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei, București, 1966, p.139.
6 M. Eliescu , op. cit ., p.138 -139; C. Stătescu , Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creație intelectuală. Succesiunile,
Ed. Didacti că și Pedagogică, București, 1967, p.146 -147; Fr. Deak , op. cit ., p.114 -115; J. Manoliu, Șt.Răuschi , Drept civil.
Succesiuni, Tipografia Univ., Iași, 1983, p.35; E. Safta -Romano , Dreptul de moștenire, Doctrină și jurisprudență, Ed. Graphix, Iași,
p.113 -114; D. Macovei , Drept civil, Succesiuni, Ed. Fundației “Chemarea” Iași, p.60; I.Stănciulescu , Drept de moștenire, Ed. Atlas
Lex, București, 1996, p.80; D. Chirică , Drept civil, succesiuni, Ed. Lumina Lex, București, 1997, p.65.
7 T.S., s. civ., dec. nr.12/19 68, în CD, 1968, p.31; T.S., s.civ., dec. nr.2218, CD, 1971; T.S., s. civ., dec. nr.2734/1973, în Repertoriu…
1969 -1975, p.208; T.S., s. civ., dec. nr.70/1978, în CD, 1978, p.161 -164; T.S., s. civ., dec. nr.51/1988, în RRD nr.2, 1989, p.69; T.S.,
s. civ., dec. nr.190/1983, în CD, 1983, p.83; T.S., s. civ., dec. nr.1349/1983, în CD, 1983, p.90 -92; T.S., s. civ., dec. nr.2213/1979, în
CD, 1979, p.121.
8 T.S., s. civ., dec. nr.2218/1971, în RRD nr.8, 1972, p.160; T.S., s. civ., dec. nr.2734/1973, în Repertoriu … 1969 -1975, p.208, T.
Jud. Hunedoara, dec. nr.736/1983, în RRD nr.3/1984, p.73.

DREPT CIVIL 63

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
cadrul gospodăriei casnice și care au fost folosite de soți în acest scop, corespunzător
nivelului de trai al soților1, nivelul lor profesiona l și cultural, în așa fel încât, în ipoteza în
care soțul supraviețuitor ar veni în concurs cu alte clase de moștenitori în afara
descendenților, el să nu fie privat de folosința unor bunuri care intrau efectiv în gospodăria
casnică, modificându -se fără o temeinică justificare condițiile de viață2.
Trebuie precizat faptul că nu prezintă importanță juridică locul unde se aflau bunurile
în momentul decesului celuilalt soț. Instanța supremă a statuat că, atunci dacă soții au avut
gospodării separate, în locali tăți diferite, soțul supraviețuitor are dreptul la totalitatea
bunurilor care intră în categoria mobilelor și obiectelor aparținând gospodăriei casnice,
potrivit destinației lor, indiferent de locul unde ele se aflau în momentul decesului celuilalt
soț3.
De asemenea, considerăm că nu prezintă relevanță în stabilirea conținutului noțiunii
de obiect aparținând gospodăriei casnice, faptul că aceste bunuri au fost dobândite de soțul
defunct în perioada de timp cât ei se aflau despărțiți în fapt, întrucât potriv it legislației
noastre separația în fapt a soților nu atrage după sine desfacerea căsătoriei, iar bunurile
dobândite de soțul defunct în această perioadă, servesc folosinței comune a soților,
neprezentând importanță data și condiția dobândirii lor.
De asem enea, în categoria acestor bunuri intră și creanța în despăgubire pentru
stricăciuni cauzate mobilierului din casă sau celorlalte obiecte din gospodărie4.
Cu privire la cel de -al doilea criteriu, referitor la afectațiunea dată de soți acestor
bunuri, în li teratura de specialitate5 s-a arătat că unii autori în determinarea acestor criterii
nu au avut în vedere și acest aspect.
Ținând cont de criteriile după care au fost stabilite categoriile de bunuri aparținând
gospodăriei casnice nu intră în această catego rie următoarele bunuri:

1 M. Eliescu , op. cit ., p.138.
2 T.reg.Cluj, dec. nr.2343/1956, în L.P., nr.9, 1957, p.1143/T.S., s. ci., dec. nr.2218/1971 în Repertoriu … pe anii 1969 -1975 , p.208,
T.Jud. Hu nedoara, dec. nr.736/1983, în RRD, nr.3, 1984, p.73.
3 T.S., s. civ., dec. nr.1248/1974 în Repertoriu….pe anii 1969 -1975, p.209; T.S., s. civ., dec. nr.1762/1977, Repertoriu ….pe anii
1975 -1980, p.138.
4 E. Safta -Romano , op. cit ., p.113 -114.
5 E. Safta -Rom ano, op. cit. , p.111, Autorul arată că prof. univ.dr.Fr. Deak în determinarea acestor criterii ar fi avut în vedere doar
natura intrinsecă a bunului nu și afecțiunea dată acestui bun.

DREPT CIVIL 64

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
a)bunurile care prin natura lor pot fi folosite în cadrul gospodăriei casnice propriu –
zise ca spre exemplu: imobilele, autoturismul sau alte vehicule, pianul etc.
b)bunurile destinate exercitării profesiei sau meseriei defunctului1, nici atunci când
soții au avut aceeași profesie sau meserie.
Nu interesează dacă bunul a fost dobândit cu mijloacele proprii ale soțului defunct
sau cu mijloace bunuri comune2, ci important este ca bunul să fie afectat exercitării unei
îndeletniciri cu ti tlu profesional și nu unei activități întâmplătoare, vremelnice sau făcute
din pasiune.
c)bunurile care, deși prin natura și destinația lor ar putea fi folosite în gospodărie,
totuși nu li s -a dat această afectațiune, întrucât au fost dobândite în alt scop (spre exemplu,
în scop de investiții)3;
d)bunurile de uz personal al soților, bunuri care, în relațiile patrimoniale dintre soți,
constituie bunuri proprii potrivit art.31 lit.c din Codul familiei. Aceste bunuri, de regulă, sunt
afectate uzului personal ș i exclusiv al unuia dintre soți și nu folosirii lor în gospodăria
casnică;
e)bunurile de lux, cum sunt bijuteriile, operele de artă, obiectele rare, de valori foarte
mari, nu intră în categoria bunurilor aparținând gospodăriei casnice;
f)bunurile aparținân d gospodăriei țărănești (animalele de muncă, producție, unelte
necesare desfășurării unor astfel de îndeletniciri).
D. Natura juridică a dreptului special de moștenire al soțului supraviețuitor
Până în anul 1968 practica judecătorească nu era unitară în ce ea ce privește dreptul de moștenire al soțului
supraviețuitor asupra mobilelor și obiectelor aparținând gospodăriei casnice și asupra darurilor de nuntă. Unele
instanțe au decis că aceste bunuri revin soțului supraviețuitor în virtutea unui legat prezumat de lege din partea
soțului supraviețuitor supus reducțiunii pentru întregirea rezervei ascendenților privilegiați când vine în concurs
cu aceștia sau numai cu unul dintre ei.
Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că aceste bunuri se cuvin în totalitate soțului
supraviețuitor, chiar și atunci când, venind la succesiune împreună cu părinții soțului
decedat sau numai cu unul din ei, s -a diminuat rezerva acestora.

1 T.Jud. Hunedoara, dec. civ., nr.736/1983, în RRD nr.3, 1984, p.72.
2 I.P.Filipescu , op. cit ., p.100.
3 Fr.Deak , op. cit. , p.115; T.S., dec., nr.12/1968, loc. cit., p.146.

DREPT CIVIL 65

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Literatura juridică de specialitate înclină spre a considera că natura juridică a
dreptului con sacrat de art.5 din Legea nr.319/1944 este aceea a unui legat prezumat de
lege1. Legatul prezumat de lege constituie un preciput legal, adică un folos patrimonial pe
care legea presupune că defunctul a voit să îl facă soțului său peste partea legiuită2.
Constituind un legat prezumat de lege, dreptului special al soțului supraviețuitor i se
aplică regulile specifice devoluțiunii testamentare a moștenirii.
Potrivit acestor reguli apar următoarele consecințe3:
-soțul care lasă moștenirea poate să înlăture drep tul special al soțului supraviețuitor,
fie dispunând de aceste bunuri prin acte între vii sau legate, fie dezmoștenindu -l pe soțul
supraviețuitor4;
-în concurs cu moștenitorii rezervatari(părinții defunctului) soțul supraviețuitor are
dreptul la aceste bun uri numai în limita cotității disponibile.
Dacă rezerva părților este atinsă, se poate cere reducțiunea în măsura reclamată de
reîntregirea rezervei;
-dacă vine în concurs cu moștenitorii nerezervatari, soțul supraviețuitor culege aceste
bunuri cu excluder ea acestora, chiar dacă ele ar alcătui întreaga moștenire5.
-soțul supraviețuitor poate opta în mod diferit în privința moștenirii legale și a
legatului prezumat;
-soțul supraviețuitor este obligat să contribuie la plata datoriilor și sarcinilor
succesiuni i proporțional cu valoarea porțiunii succesorale la care este chemat în virtutea
legii;
-cu privire la aceste bunuri nu operează art.703 C. civil, soțul supraviețuitor având
calitatea de legatar.
Invocând art.650 C. civil potrivit căruia “succesiunea se de feră sau prin lege, sau după
voința omului, prin testament”, plenul Tribunalului Suprem, prin decizia de îndrumare nr.12

1 M. Eliescu , op. cit. , p.140; C. Stătescu , op. cit ., p.147.
2 M. Eliescu , op. cit ., p.140.
3 M. Eliescu , op. cit ., p.141; T. Jud.Covasna, sent.civ., nr.4/ 1971 în CD, 1972, p.177.
4 M. Eliescu , op. cit ., p.141; Fr. Deak , op. cit ., p.118.
5 Șt. Cărpenaru , Dreptul de moștenire, în Dreptul civil. Contracte speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moștenire, București,
1983, p.418

DREPT CIVIL 66

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
din 30 decembrie 1968, a tranșat controversele existente în sensul că mobilele și obiectele
aparținând gospodăriei casnice precum și da rurile de nuntă nu revin soțului supraviețuitor
în virtutea unui legat prezumat de lege.
În dreptul nostru, succesiunea poate fi doar legală sau testamentară, nefiind
cunoscută instituția legatului prezumat.
Prin urmare, dreptul special al soțului supravie țuitor prevăzut de art.5 din Legea
nr.319/1944 este un drept de moștenire legală, cu o destinație specială1.
Consecințele sunt următoarele:
-bunurile respective se cuvin soțului supraviețuitor numai în măsura în care soțul defunct nu a dispus de acestea
prin acte între vii sau pentru cauză de moarte;
-bunurile prevăzute în art.5 din Legea nr.319/1944 se cuvin în totalitate soțului
supraviețuitor. Rezerva părinților se calculează numai în raport de celelalte bunuri (dacă
există) ei neavând vocație succesoral ă legală și nici rezervă cu privire la aceste bunuri2;
-soțul supraviețuitor nu poate opta diferit cu privire la dreptul principal de moștenire
și la cel special; trebuie să fie respectat principiul indivizibilității opțiunii succesorale3;
-soțul supravieț uitor va răspunde pentru pasivul succesiunii proporțional cotei -părți
din masa succesorală care I -a revenit conform art.1 din Legea nr.319/1944 și în limita
activului dacă a acceptat moștenirea sub beneficiu de inventar, și cu tot patrimoniul său,
inclusiv bunurile moștenite dacă a acceptat -o pur și simplu ( ultra vires hereditatis).
2.6.Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor asupra darurilor de nuntă
A. Noțiune
Pe lângă mobilele și obiectele aparținând gospodăriei casnice, art.5 din Legea nr.319/194 4 adaugă și darurile de
nuntă la dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor, supunându -le aceluiași regim juridic.
Prin darurile de nuntă înțelegem acele daruri manuale, făcute soților cu ocazia nunții,
fără a se distinge dacă donatorul este un terț sau chiar soțul defunct. Este inexact să se
spună, așa cum precizează art.5, care consacră acest drept, că soțul moștenește cadourile
primite cu ocazia nunții, deoarece cineva nu poate moșteni un lucru care se găsește în
proprietatea sa, căci în cazu l de față, darurile de nuntă se găsesc în patrimoniul soțului încă

1 St. Cărpenaru , Dreptul de moște nire, op. cit., p.419.
2 Fr. Deak , op. cit ., p.119.
3 Fr. Deak , op. cit. , p.119.

DREPT CIVIL 67

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
din momentul donației. Soluția corectă ar fi fost ca legea să prevadă că darurile de nuntă
vor intra în patrimoniul soțului donator cu scutire de raport, în temeiul unei prezumții
legale a voinței soțului defunct.
În legătură cu darurile de nuntă este necesar să se facă deosebirea între cadourile
făcute de un terț soțului defunct și cele care sunt făcute soțului supraviețuitor; astfel
darurile de nuntă făcute exclusiv soțului supraviețuitor intră în patrimoniul acestuia,
nepunându -se problema includerii lor în masa succesorală, întrucât ele intră în categoria
bunurilor proprii potrivit art.31 lit.a C. familiei. În cazul în care darurile sunt făcute ambilor
soți, atunci cota -parte din aceste d aruri revine soțului supraviețuitor, este proprietatea
acestuia.
Cu privire la regimul juridic al bunurilor care formează obiectul darurilor de nuntă, s -a
decis că acestea urmează a se considera bunuri comune ale soților, întrucât ele sunt
dobândite în tim pul căsătoriei1. Fiind bunuri comune ale soților, darurile de nuntă
alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună îndevălmășie al acestora. De regulă,
aceste bunuri de uz casnic și gospodăresc precum și unele bunuri de confort primite cu
ocazia sărb ătorii nunții, constituie începutul patrimoniului comun al soților2.
Având în vedere aceste considerente, în cazul decesului unuia dintre soți, bunurile
oferite cu titlu de dar manual de către terțe persoane sau de către soțul defunct, soțului
supraviețuit or, precum și partea sa din darurile comune nu fac obiectul dreptului special de
moștenire, întrucât ele aparțin soțului supraviețuitor.
Darurile de nuntă avute în vedere de dispozițiile art.5 din Legea nr.319/1944 nu pot fi
decât bunuri mobile destinate f olosinței ambilor soți.
În consecință, darurile făcute numai unuia dintre soți, nu cad sub incidența Legii
nr.319/1944.
2.7.Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor
A. Noțiune

1 P. Anca , op. cit ., p.114; I.P.Filipescu , op. cit ., p.81.
2 T.S., s. civ., nr.1430/1974, în CD, 1974, p.179; T.S., s. civ., dec. nr.1289/1978, în CD, 1978, p.154; T.S., s. ci v., dec. civ.,
nr.786/1979, în CD, 1979, p.141; T.S., s. civ., dec. nr.459/1986, în CD, 1986, p.187.

DREPT CIVIL 68

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor asupra casei în care a locuit cu defunctul are ca izvor tocmai Legea
nr.319/1944, lege care în art.4 prevede că “Soțul supraviețuitor, care nu are o altă locuință proprie, va avea…, un
drept de abitație asupra casei în care a locuit, dacă aceasta face parte din succesiune”.
Statutul s uccesoral al soțului supraviețuitor cu privire la dreptul de abitație ar putea fi
îmbunătățit față de reglementarea în vigoare, prin crearea posibilității soțului
supraviețuitor de a locui în casa defunctului până în momentul încetării din viață cu rezerva
restrângerii dreptului de folosință până la limita în care ar putea locui în condiții normale de
viață.
Acest drept se naște în momentul deschiderii succesiunii, în persoana soțului
supraviețuitor.
B. Condiții
Pentru ca soțul supraviețuitor să poată preti nde dreptul de abitație, Legea nr.319/1944 cere îndeplinirea unor
condiții, condiții care nu sunt prevăzute expres, dar care rezultă din însuși conținutul articolului 4 din lege:
a)soțul în viață să nu aibă o locuință proprie1. Impunerea acestei condiții e ste
firească, dacă ținem seama de scopul pe care l -a urmărit legiuitorul prin înscrierea
dispoziției prevăzută de art.4, care a fost de a scuti pe soț de neplăcerile lipsei de locuință,
tocmai în unul din cele mai grele momente ale vieții sale; ori dacă so țul în viață beneficiază
de o astfel de locuință, atunci nu -și mai găsea justificare acest drept;
b)casa, care formează obiectul dreptului de abitație, să facă parte din succesiune.
În legătură cu această condiție, în doctrină au existat controverse al căr or subiect de
dezbatere (casa) a pornit de la prevederea “…aceasta face parte din succesiune” întâlnită în
dispozițiile art.4 al Legii nr.319/1944; astfel încât unii autori2 susțin ideea că, legiuitorul a
avut în vedere faptul că, locuința, care face parte din moștenire, poate fi proprietatea
exclusivă sau comună a defunctului (dobândită împreună cu soțul supraviețuitor sau cu
altul). Autorii acestei opinii arată că în caz de proprietate comună (în devălmășie sau pe
cote -părți) dreptul de abitație vizează n umai partea care a aparținut defunctului, căci
partea proprie a soțului supraviețuitor îi aparține cu titlu de proprietate, iar asupra cotei –
părți, ce aparține altuia nu poate dobândi nici un drept prin moștenire3.

1 T. Jud. Satu -Mare, dec. civ., nr.249/1968, cu Notă de C. Bîrsan, în RD nr.9, 1983, p.134.
2 Fr. Deak , op. cit ., p.122.
3 Fr. Deak , op. cit ., p.122.

DREPT CIVIL 69

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Alți autori1 consideră că dreptul de abit ație nu se va naște în situația în care casa de
locuit era proprietatea ambilor soți, pentru că soțul supraviețuitor va continua să locuiască
în imobil ca titular al dreptului de proprietate pe cote -părți asupra casei sau
apartamentului.
Ne raliem și noi o piniei primilor autori, potrivit căreia casa poate face parte din
moștenire în total sau în parte – deci poate să fie proprietatea exclusivă sau comună a
soților, pentru ca soțul supraviețuitor să beneficieze de dreptul de abitație. Considerăm că
așa ar fi corect, întrucât se poate întâmpla ca, cota -parte a soțului supraviețuitor din
proprietatea comună să fie foarte mică, deoarece contribuția acestuia la dobândirea
imobilului a fost mică, mai ales în condițiile economiei de piață, când s -a creat posibilita tea
înființării de societăți comerciale, în care unul din soți să poată deveni patron al unei astfel
de societăți, astfel încât veniturile lui să fie cu mult mai mari față de ale celuilalt soț, iar în
ipoteza unui partaj succesoral, înainte de expirarea te rmenului prevăzut de art.4 din Legea
nr.319/1944, soțul supraviețuitor să se găsească în situația evacuării, dacă locuința va fi
atribuită în lotul altui comoștenitor.
c)la data deschiderii moștenirii soțul supraviețuitor să fi locuit în casa care formează
obiectul dreptului de abitație.
Având în vedere prevederile legii din care rezultă această condiție”… un drept de
abitație asupra casei în care a locuit…”2, trebuie făcute anumite precizări în legătură cu
expresia „a locuit”. Prin aceasta ar trebui să înțelegem că soțul supraviețuitor trebuie să fi
avut domiciliul3 în casa care formează obiectul dreptului de abitație sau să fi avut reședința
în acea casă în momentul morții defunctului?
Considerăm că această condiție este îndeplinită când soțul supravie țuitor a avut
domiciliul în locuința respectivă. Stabilirea domiciliului se face în mod liber, fiind suficientă
dovada locuirii statornice în casa care face obiectul dreptului de abitație (și nu neapărat
inscripționarea „mutație” de domiciliu în buletinul de identitate); dovada domiciliului se
poate face prin orice mijloc de probă admis de lege, fiind vorba despre o chestiune de fapt.
De regulă, dovada domiciliului se face cu mențiunile din actul de identitate.

1 I. Zinveliu , Dreptul de moștenire, Ed. Dacia, Cluj, 1975, p.42, Șt. Cărpenaru , Dreptul de moștenire, op. cit., p.421; E. Safta –
Romano , op. cit. , p.121
2 Vezi articolul 4 din Legea nr.319/1944.
3 Gh. Beleiu , Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Sub iectele dreptului civil, Casa de editură și presă „Șansa” – S.R.L.,
București, p.326.

DREPT CIVIL 70

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Având în vedere aspectele arătate apreciem că dreptul de abitație al soțului
supraviețuitor se va naște asupra casei(apartamentului) în care soții și -au avut domiciliul,
neprezentând relevanță câte construcții aveau în proprietate în momentul morții
defunctului.
d)nu devine prin moștenire proprietarul exclusiv al locuinței1. Deci în cazul în care
soțul supraviețuitor este singurul moștenitor, dreptul de abitație nu se mai naște, deoarece
soțul va deveni proprietar al întregii mase succesorale, deci inclusiv al casei de locuit. Soțul
supraviețuitor nu p oate fi titular al dreptului de abitație asupra bunului care îi aparține cu
titlu de proprietate exclusivă2(neminem res sua servit).
e)defunctul să nu fi dispus altfel3. Defunctul putea să înlăture dreptul de abitație al
soțului supraviețuitor, ca drept de moștenire legală, prin lăsarea unui legat în favoarea unui
terț sau al unui moștenitor, fiind că soțul supraviețuitor nu este moștenitor rezervatar,
decât în raport cu drepturile succesorale prevăzute de art.1 din Legea nr.319/1944.
Dacă sunt îndeplinite și respectate toate aceste condiții prevăzute de lege, soțul
supraviețuitor va putea beneficia de dreptul special de abitație.
C. Caractere juridice4
Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor prevăzut de art.4 din Legea nr.319/1944, are următoarele car actere
juridice:
a)Este un drept real, în virtutea căruia soțul supraviețuitor poate să -și exercite
folosința asupra casei de locuit, în mod direct și nemijlocit, fără a mai fi necesară intervenția
unei alte persoane.
Celorlalți comoștenitori le incumbă ob ligația generală de a nu întreprinde nimic de
natură a stânjeni exercițiul acestui drept pe durata existenței sale.
De asemenea, titularul dreptului va avea și dreptul de a se folosi de terenul aferent
locuinței5.

1 Fr. Deak , op. cit ., p.122; E. Safta -Romano , op. cit. , p.230.
2 M. Eliescu , op. cit ., p.142; Fr. Deak , op. cit. , p.122; E. Safta -Romano , op. cit ., p.120; C. Stătescu , Drept civil. Contractul de
transport. Drepturile de creație intelectuală. Succesiunile, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1970, p.42.
3 Fr. Deak , op. cit. , p.122.
4 Pentru amănunte C.Stătescu, C.Bîrsan , op. cit ., p.251, I.P.Filipescu , op. cit ., p.235 ș i urm.; I. Pop , Dreptul de proprietate și
dezmembrămintele sale, Ed. Lumina lex, București, 1996, p.198 și 199, C. Bîrsan, M. Gaiță, M. Pivniceru , op. cit ., p.153.
5 Tr. Ionașcu, S. Brădeanu , Drepturile reale principale în RSR, Ed. Academiei, București, 19 78, p.121; Fr. Deak , op. cit ., p.123.

DREPT CIVIL 71

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
b)Este un drept temporar, recunoscut până la ieșirea din indiviziune a moștenitorilor,
dar cel puțin pe timp de un an de la decesul celuilalt soț, sau până la recăsătorirea soțului
supraviețuitor.
Durata dreptului de abitație nu mai este fixă, de un an, așa cum era cea prevăzută
numai un minimum fix, care este de un an de la încetarea din viață a soțului predecedat.
Dreptul de abitație încetează o dată cu executarea ieșirii din indiviziune, care, de altfel,
constituie maximum de durată al acestui drept. Astfel, soțul supraviețuitor are asigurată
locuința până la intrarea efectivă în posesia casei care face obiectul dreptului de moștenire.
Pentru ocrotirea intereselor soțului în viață, s -a prevăzut, pentru situația în care ieșirea din
indiviziune s -ar produce într -un timp scurt de la deschiderea suc cesiunii, un minimum de 1
an în care soțul să -și aibă asigurată locuința.
Așa cum am arătat, dreptul de abitație este recunoscut numai până în momentul
partajului. Având în vedere această dispoziție a art.4 alin. ultim din Legea nr.319/1944,
instanța supre mă a decis că “Soția supraviețuitoare are dreptul să rămână în gospodărie și
să stăpânească averea până la ieșirea din indiviziune, ea având atât partea proprie din
bunurile comune cât și dreptul de moștenire la averea soțului. Prima soție nu poate profita
de lipsa momentană a celei de a doua soții, pentru a pune stăpânire pe avere sub pretext că
apără interesele copilului minor1”.
Ultimul alineat al art.4 din Legea nr.319/1944 prevede însă o cauză care atrage
pierderea dreptului de abitație, chiar înainte de executarea ieșirii din indiviziune:
recăsătorirea soțului.
c)Este un drept strict personal, adică inalienabil, astfel încât el nu poate fi cedat sau
grevat în favoarea altei persoane.
Deși nu poate fi cedat sau grevat în favoarea altei persoane, moșteni torii au dreptul
de a cere soțului supraviețuitor restrângerea dreptului de abitație, în cazul când locuința
nu-i este necesară, depășește nevoile de locuit ale acestuia.
Pe lângă posibilitatea restrângerii, comoștenitorii mai au dreptul de a -i procura
locuință în altă parte, bineînțeles corespunzătoare celei la care are dreptul.

1 T.S., col. Civ., dec. nr.269(1969, în Repertoriu…. Pe anii 1962 -1969, p.441.

DREPT CIVIL 72

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Legiuitorul prevede1 că în ipoteza în care restrângerea abitației sau procurarea altei
locuințe ar provoca neînțelegeri între soțul supraviețuitor, titular al dreptului și
comoșten itorii interesați la restrângerea sau schimbarea locuinței, că instanța competentă
va judeca împărțeala bunurilor care intră în masa succesorală va rezolva și aceste
neînțelegeri.
d)Este un drept insesizabil, adică el nu poate fi urmărit de creditorii soțu lui
supraviețuitor2.
e)Este un drept dobândit și exercitat cu titlu gratuit3, în sensul că, pe perioada cât
beneficiază de acest drept, nu este obligat să plătească chirie moștenitorului care a
dobândit proprietatea casei; acest caracter juridic al dreptul ui de abitație rezultă din art.4
alin.2 din Legea nr.319/1944, care ne precizează că soțul supraviețuitor nu este obligat nici
la cauțiunea prevăzută de art.566 C. civil, pentru abitația de drept comun; fapt ce ne face să
credem că existența dreptului de a bitație îl scutește pe soțul supraviețuitor, pe tot timpul
cât se bucură de acest drept, de obligația de a plăti chirie celui ce a dobândit prin moartea
defunctului dreptul de proprietate asupra casei.
În ipoteza în care casa de locuit nu va fi comod parta jabilă în natură, ea va putea fi
atribuită integral soțului supraviețuitor astfel încât el o va locui în continuare ca titular al
dreptului de proprietate; dreptul de abitație desființându -se cu efect retroactiv; ceilalți
comoștenitori, urmând să primească echivalentul cotei în bani. La aprecierea soluției
atribuirii casei soțului supraviețuitor, instanța va trebui să țină seama de o serie de
elemente ca: disproporția între cotele părți cuvenite moștenitorilor, faptul că soțul
supraviețuitor a folosit bunul timp îndelungat, că a adus îmbunătățiri și că este în
imposibilitatea procurării unei alte locuințe etc.
Dacă casa de locuit este comod partajabilă, având în vedere că prin acest mod de
partajare se urmărește satisfacerea într -o măsură mai mare a tuturor intereselor
comoștenitorilor, atunci gratuitatea îi profită, în sensul că nu este obligat să plătească

1 Art.4 alin. penultim din Legea nr.319/1944 prevede “Dacă soțul supraviețuitor și moștenitorii nu se înțeleg asupra procurării
locuinței s au restrângerii abitației, instanța competentă a judeca împărțeala averii, va hotărî de urgență în camera de consiliu”.
2 Fr. Deak , op. cit ., p.123; M. Costin , Marile instituții ale dreptului civil român, vol.I, Ed. Dacia, Cluj -Napoca, 1982, p.315.
3 Fr. D eak, op. cit ., p.123.

DREPT CIVIL 73

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
chirie1 nici înainte și nici după ce are loc împărțeala, (retroactiv) pentru cota -parte
corespunzătoare drepturilor comoștenitorilor.
O altă situație ar fi aceea când casa va fi atribuită altui comoștenitor și atunci soțul
supraviețuitor va putea fi evacuat din locuință, iar dacă va continua să locuiască cu
acordul proprietarului, atunci se va putea pretinde chiria, care va fi datorată de la data
încetării dreptului de abitație și până la data încetării contractului de închiriere.

C.Caractere juridice ale dreptului la moștenire
al soțului supraviețuitor

Din dispozițiile Legii nr.319/1944 și ale Codului civil deducem următoarele caracte re
juridice ale drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor:

a)soțul supraviețuitor vine la moștenire în nume propriu nu și prin reprezentare.
b)Soțul supraviețuitor este moștenitor rezervatar.

c)soțul supraviețuitor datorează raportul.
d)Soțul supraviețuitor este moștenitor regulat.

Deși, Legea nr.319/1944 nu încadrează expres pe soțul supraviețuitor în categoria
moștenitorilor regulați – calitatea de rezervatar, chemarea soțului la succesiune în
concurs cu ceilalți moștenitori legali, i nclusiv cu descendenții, obligația de a raporta – nu
mai lasă nici o îndoială asupra așezării lui în această categorie.

1 Tr. Ionașcu, S. Brădeanu , op. cit ., p.158 -159; Fr. Deak , op. cit ., p.124; T.S., s. civ., dec. 1320/1978, în CD, 1978, p.121 -123, T.s.,
s. civ., dec. nr.73/1979, în CD, 1979, p.18 -20; T.S., s. civ., dec. nr.818/1980, în CD, p.37 -38; T.S. s. civ., dec. nr.1078/1980, în CD,
1980, p.94 -96; T.S., s. civ., dec. nr.129/1983, în CD, 1983, p.80 -82.

DREPT CIVIL 74

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Aceasta înseamnă că asemenea tuturor celorlalți moștenitori regulați, soțul
supraviețuitor va fi ținut să răspundă pentru toate dator iile și sarcinile soțului său
predecedat, nu numai cu activul succesoral, dar și cu propriile sale bunuri, afară de cazul
în care și -a mărginit răspunderea prin acceptarea moștenirii sub beneficiu de inventar.
e)Soțul supraviețuitor nu este moștenitor s ezinar.

Moștenitor regulat, soțul supraviețuitor nu este, însă, sezinar, căci Legea nr.319/1944
nu-i acordă această calitate, iar potrivit prevederilor Codului civil, sezina nu aparține
tuturor moștenitorilor regulați, ci numai descendenților și ascende nților. Astfel, soțul
supraviețuitor trebuie să ceară punerea sa în posesiune, solicitând notarului competent
eliberarea certificatului de moștenitor.

3.Drepturile statului asupra moștenirii vacante
3.1.Noțiunea de moștenire vacantă
Cât privește dre ptul statului asupra moștenirii considerăm că acesta(dacă facem
abstracție de faptul, că cel care lasă moștenirea poate lăsa un testament), din punct de
vedere al realizării, se află într -o legătură directă cu cercul de moștenitori legali, aceasta
fiind o legătură de subordonare, dreptul statului asupra bunurilor succesorale depinzând
de existența sau inexistența acestora.
Potrivit art. 680 C. civil “în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate
de defunct trec în proprietatea statului”. Astfel, din modul în care a fost formulat art. 680
din C. civil, putem deduce, că statului, îi revine moștenirea, doar în ipoteza în care nu există
deloc moștenitori legali sau testamentari. Așa fiind, legiuitorul român, prin modul în care a
formulat art.6 80 din C. civil, a omis un șir de ipoteze în care moștenirea trece în
proprietatea statului. Astfel, în situația în care nu există moștenitori legali sau aceștia sunt
nedemni sau renunțători, deși cel care lasă moștenirea a instituit prin legate cu titlu

DREPT CIVIL 75

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
universal sau particular moștenitori testamentari, acestea nu epuizează întreg patrimoniul
succesoral sau în situația în care cel care lasă moștenirea a dezmoștenit prin testament un
moștenitor legal rezervatar, în lipsă de moștenitori testamentari cu vocaț ie universală,
restul patrimoniului succesoral, bineînțeles, îi va reveni statului1.
Din cele arătate mai sus, este mai potrivit, după cum s -a apreciat în literatura de
specialitate, formularea în această privință a principiului potrivit căruia “patrimoniu l
succesoral trece în proprietatea statului – în total sau în parte – în cazurile în care fie nu
există moștenitori (legali sau testamentari), fie – chiar dacă aceștia există – vocația lor
succesorală concretă nu se întinde asupra întregii mase succesorale ”2.
3.2.Natura juridică
În ce privește natura juridică a dreptului statului asupra succesiunii vacante în literatura
de specialitate românească s -au exprimat opinii diferite.
Astfel, într -o opinie3, s-a susținut că succesiunea vacantă este culeasă de stat în
temeiul dreptului de suveranitate, după cum statul ia în stăpânire orice bun fără stăpân
care se află pe teritoriul său. Potrivit unei alte opinii4, astăzi unanim împărtășită de doctrina
și jurisprudența românească, statul dobândește moștenirea vacantă în baza unui drept de
moștenire.
Această ultimă opinie a fost îmbrățișată și în ce privește tratatele de acordare a
asistenței juridice, la care este parte România. Astfel, de exemplu, potrivit art.41 al
Tratatului dintre Republica Moldova și România privi nd asistența juridică în materie
civilă și penală, care a fost semnat la 6 iulie 1996 și a intrat în vigoare la 22.03.1998 “în
cazul când succesiunea este vacantă, bunurile mobile revin Părții contractante al cărei
cetățean era, la data morții sale autorul succesiunii, iar bunurile imobile revin Părții
contractante pe teritoriul căreia sunt situate”.
Statul, ca orice moștenitor, dobândește dreptul asupra moștenirii la data deschiderii
acesteia. În ce privește constatarea vacanței succesorale, potrivit art.8 5 din Legea

1 Fr. Deak , op. cit ., p.156.
2 Idem , p.157.
3 M. Eliescu , op. cit ., p.146 -148; E. Safta -Romano , op. cit ., vol.II, p.148 -149.
4 Fr. Deak , op. cit ., p.129 -133; D. Macovei , op. cit ., p.64; T.R.Popescu , Curs de drept internațional privat, vol.I, Universitatea
București, 1954, p.208., M. Jacotă , Drept internațional privat, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1976, p.246; L.
Stănciulescu , op. cit. , p.424; Gh. Beleiu , op. cit ., 1998, p.423; D. Sitaru , op. cit ., p.193 -195. Există autori care prezintă cele două
opinii, fără a se ralia vreuneia: I. Zinveliu , op. cit ., p.146 -147; I.P.Filipescu , Drept internațional privat, Ed. Didactică și Pedagogică,
Bucure ști, 1979, p.313; J. Manoliu, Șt. Răuschi , op. cit ., p.123 -124.

DREPT CIVIL 76

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
nr.36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, “în lipsa moștenitorilor legali sau
testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea
este vacantă, eliberând certificat de vacanță succesoral ă, după expirarea termenului legal
de acceptare a succesiunii”. În același timp, notarul public până la declararea vacanței
succesorale, potrivit alin. II din art.77 al Regulamentului de punere în aplicare a legii
notarilor publici și a activității notaria le, va lua măsurile corespunzătoare de conservare și
administrare și va solicita autorității administrative competente desemnarea curatorului ce
va fi numit în acest scop până la încheierea procedurii succesorale. Vacanța succesorală,
precum și componența succesiunii vacante poate fi constatată și de către instanța de
judecată.
Întrucât statul dobândește moștenirea vacantă ca pe o universalitate, cuprinzând atât
elemente active cât și pasive, statul va răspunde pentru datoriile și sarcinile moștenirii, însă
numai în limita activului succesoral.
Spre deosebire de ceilalți moștenitori, statul nu are drept de opțiune succesorală, el
neputând renunța la moștenirea vacantă, deoarece bunurile succesorale în situația în care
rămân fără stăpân, revin tot statului. A șa fiind, în privința drepturilor statului asupra
succesiunii vacante, termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală
este inaplicabil.
Pentru a putea prelua moștenirea vacantă, statul va cere eliberarea de către notarul
public a ce rtificatului de vacantă succesorală. În același timp, statul nu are nevoie de o
trimitere în posesia propriu -zisă, prin eliberarea certificatului de moștenire.
3.3.Importanța determinării naturii juridice a dreptului statului asupra moștenirii
vacante
3.4.Particularități ale dreptului statului asupra moștenirii vacante
Calitatea deosebită de moștenitor a statului determină existența unor particularități ale
dreptului acestuia.
Astfel, statul, prin organul financiar, pentru a putea prelua moștenirea trebuie să
ceară notarului public constatarea faptului că succesiunea este vacantă, și eliberarea
certificatului de vacanță succesorală, după expirarea termenului de acceptare a succesiunii
(art.85 din Legea nr.36/1995 privind notarii publici și activitatea notari ală).

DREPT CIVIL 77

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
În cazul în care certificatul de vacanță succesorală nu s -a eliberat constatarea
existenței succesiunii vacante și a competenței acesteia se poate face și de către instanța de
judecată1.
Certificatul de vacanță succesorală (ori hotărârea judecătoreas că, dacă este cazul) nu
are efect constitutiv, ci numai declarativ, dobândirea operând retroactiv de la data morții
celui care lasă moștenirea (în dreptul nostru neexistând o dispoziție specială contrară), deci
statul dobândește moștenirea de la deschidere a ei, potrivit regulilor generale.
După eliberarea certificatului de vacanță a moștenirii, notarul public nu mai poate
elibera un alt certificat de moștenitor. Persoanele care vin totuși la moștenire cu pretenții
(succesibilii care din motive de forță majo ră nu au putut accepta moștenirea) pot cere
numai prin justiție anularea certificatului și stabilirea drepturilor lor (certificatul de
moștenitor fiind eventual, eliberat apoi de notarul public numai pe baza hotărârii
judecătorești)2.
Dacă statul a fost gr atificat prin testament(moștenirea nefiind vacantă) urmează să -I
fie eliberat certificatul de moștenitor și nu certificat de vacanță a moștenirii.
În ce privește răspunderea statului pentru pasivul moștenirii aceasta poartă numai în
limita activului. Astfe l, statul dobândește moștenirea vacantă ca pe o universalitate,
cuprinzând elemente active și pasive. El va fi obligat față de creditorii defunctului la fel ca și
orice moștenitor legal sau legatar universal sau cu titlu universal care a acceptat moștenire a
sub beneficiu de inventar3.
În toate cazurile însă, statul va răspunde de pasivul moștenirii dobândite numai în
limita activului. Soluția a fost larg îmbrățișată atât de teorie, cât și de practica
judecătorească fiind justificată prin aceea că ar fi inad misibil ca societatea să suporte
pasivul prin patrimoniul unei persoane fizice4.

1 Vezi Trib. Jud. Bistrița, sent. Civ. Nr.369/1982, cu notă de E. Lipeanu, în R.R.D. nr.11, 1983, p.51 și urm.
2 Vezi A. Hilsenrad, D. Rizeanu, C. Zirra , Notariatul de stat, Ed. Științifică, B ucurești, 1964, p.241; T.S. s.civ., dec. nr.1255/1982,
cit. supra.
3 În literatura juridică s -a pus întrebarea dacă această limitare a răspunderii statului pentru pasiv intra vires hereditatis este
condiționată de întocmirea inventarului bunurilor succesor ale, potrivit art.705 C. civil? Opiniile cele mai argumentate științific au
arătat că răspunderea statului pentru pasiv în limitele activului nu depinde de întocmirea unui inventar, răspunderea nelimitată
a statului fiind exclusă în toate cazurile, a se ve dea Fr. Deak , op. cit ., p.138.
4 Vezi M. Eliescu , op. cit. , p.148; C. Stătescu , op. cit ., p.152; I. Zinveliu , op. cit. , p.147; Șt. Cărpenaru , op. cit ., p.423; J. Manoliu,
Șt. Răuschi , op. cit ., p.126; D. Macovei , Drept civil (succesiuni), Ed. “Ștefan Proco piu”, 1995, p.81; D. Chirică , op. cit ., p.70; T.S.
col.civ., dec. nr.1260/1965, în J.N. nr.3, 1966, p.158; Trib. Suprem secț. civ., dec. nr.1351/1972, în CD, 1972, p.182.

DREPT CIVIL 78

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Spre deosebire de alți moștenitori, statul nu are un drept de opțiune succesorală
asupra moștenirii vacante1.
Statul nu poate renunța la moștenirea vacantă întrucât, în baza a rt.646 C. civil și a
Decretului nr.111/1951, bunurile succesorale I -ar reveni tot lui. De asemenea, trebuie
menționat că acceptarea sub beneficiu de inventar este inutilă, fiindcă statul răspunde
oricum pentru pasivul succesoral numai în limita activului ( și independent de întocmirea
unui inventar).
Având în vedere că termenul de prescripție de 6 luni pentru exercitarea unui drept
succesoral devine inaplicabil, notarul public sau instanța judecătorească (la solicitarea
organului financiar) pot constata vaca nța moștenirii nelimitat în timp.
3.5.Problema sezinei
Problema sezinei este controversată în literatura de specialitate și practica judecătorească, fiind exprimate
următoarele opinii:
-“statul nu se bucură de sezină. El va trebui deci să ceară punerea sa în posesie
(art.653 C. civil) sub forma eliberării de către notarul de stat competent a certificatului
constatând vacanța moștenirii (art.24 din Decretul nr.40 din 1953)”2.
-obligația statului “de a răspunde de datoriile și sarcinile succesiunii, în limite le
activului succesoral nu pot să atârne de împrejurarea că el ar înțelege sau nu să ceară
punerea sa în posesie prin eliberarea certificatului de vacanță a moștenirii”3.
Între cele două opinii distincte se situează și una intermediară potrivit căreia “sta tul
nu are nevoie de o trimitere în posesie propriu -zisă, dar “pentru a putea prelua moștenirea,
trebuie să ceară eliberarea certificatului de vacanță succesorală”4.
Considerăm că soluția conform căreia statul este sizinar în privința drepturilor
dobândite prin moștenire este cea justă, întrucât „este în concordanță cu posibilitatea ca
instanța să constate direct dobândirea succesiunii de către stat și cu lipsa dreptului de

1 Statul nu are drept de opțiune succesorală decât asupra unui drept ce are ca obiect o moștenire vacantă, nu și cu privire la
legatele lăsate prin testament de cuius; pentru amănunte a se vedea: M. Eliescu , op. cit ., p.146; Fr. Deak , op. cit ., p.138; Trib.
Jud. Bistrița, sent. Civ. Nr.369/1982, cu notă de E. Lipcanu, în RRD nr.11/1983, p .54.
2 M. Eliescu , op. cit ., p.149, C. Stătescu , op. cit ., p.152; J. Manoliu, Șt. Răuschi , op. cit ., p.126; T. popular Caracal sent. Civ.
Nr.1105/1958, cu notă de D. Galbură, în L.P. nr.5/1960, p.127 și urm.
3 Vezi E. Lipcanu , op. cit ., p.54.
4 Vezi Șt. Că rpenaru , op. cit ., p.432 citat de Fr. Deak , op. cit ., p.139.

DREPT CIVIL 79

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
opțiune” succesorală1, iar art.85 din Legea nr.36/1 995 privind notarii publici și activitatea
notarială (preluând dispozițiile art.26 din Decretul nr.40/1953) prevede că notarul public
are obligația de a elibera la cererea „reprezentantului statului” certificatul de vacanță
succesorală („după expirarea ter menului legal de acceptare a succesiunii”).
Rezultă că prevederile Legii nr.36/1995 nu condiționează exercitarea drepturilor
statului ( și a executarea obligațiilor corespunzătoare), de existența certificatului de vacanță
succesorală2

INTREBĂRI DE CON TROL
A. TESTE GRILĂ

1. Ascenden ții privilegia ți:
a) sunt mo stenitori sezinari;
b) pot mo steni si prin reprezentare;
c) sunt obliga ți să raporteze dona țiile primite de la defunct în
timpul vie ții acestuia.

2. Sunt colaterali privilegia ți:
a) fra ții buni a i defunctului;
b) fra ții ai c ăror p ărinți sunt c ăsătoriți, chiar dac ă nu au niciun
părinte comun;
c) fra ții consagvini si frații uterini.
3. Cotele colateralilor privilegia ți, în concurs cu ascenden ții
privilegia ți, sunt:
a) 1/3 din mo stenire, dac ă vin în concurs cu ambii p ărinți ai
defunctului;
b) 1/2 din mo stenire, daca exist ă ambii p ărinți;

1 Vezi Fr. Deak , op. cit ., p.139.
2 În literatura de specialitate nu este exclusă nici posibilitatea stăpânirii de fapt a bunurilor moștenirii vacante chiar înaintea
termenului de 6 luni (și deci în lipsa certificatului de vacanță succesorală), mai ales în cazurile în care vacanța moștenirii este
evidentă și orice întârziere” ar putea prejudicia interesele statului (vezi Fr. Deak , op. cit ., p.139).

DREPT CIVIL 80

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
c) 1/4 din mo stenire, dac ă exist ă un singur p ărinte.

4. Dacă la mo stenirea defunctului sunt chema ți, în puterea
legii, un frate bun, un frate consagvin si doi fra ți uterini, atunci cotele
acestora sunt:
a) fratele bun – 1/2;
b) fratele consagvin – 1/4;
c) fra ții uterini – 1/6, fiecare.

5. Împărțirea mo stenirii între ascenden ții ordinari se face:
a) pe capete;
b) pe tulpini si subtulpini, dac ă vin prin reprezentare;
c) pe capete si atunci când sunt chema ți la succesiune al ături de
soțul supravie țuitor.

6. Drepturile succesorale ale ascenden ților ordinari, în concurs
cu so țul supravie țuitor sunt:
a) 1/4, dac ă exist ă un singur ascendent ordinar;
b) 1/2 din mo stenire, d acă sunt doi sau mai mul ți ascenden ți
ordinari;
c) 1/4 din mo stenire, indiferent de num ărul so ților în via ță cu
care vin în concurs.

7. Drepturile succesorale ale so țului supravie țuitor cu fiecare
clasă de mo stenitori sunt:
a) 1/4 în concurs cu descenden ții defunctului;
b) 1/2 din mo stenire în concurs cu p ărinte si cu un frate al
defunctului;
c) 3/4 în concurs cu clasa a III -a sau clasa a IV -a de mo stenitori.
8. Soțul supravie țuitor:
a) nu face parte din nicio clas ă de mo stenitori, dar concureaz ă cu
fiecar e dintre ele;
b) poate fi înl ăturat de la mo stenire de anumite rude ale
defunctului;
c) are stabilite cote fixe din mo stenire, care pot fi modificate de
numărul mo stenitorilor chema ți la mo stenire dintr -o clas ă.

9. Dacă soțul supravie țuitor concureaz ă cu descenden ții defunctului
si doar unul sau unii sunt exhereda ți, atunci:
a) so țul supravie țuitor prime ste o cot ă de 1/4 din mo stenire;
b) descenden ții neexehereda ți primesc restul de 3/4;
c) descenden ții exhereda ți nu primesc nimic.

10. Dacă toți descenden ții cu care concureaz ă soțul supravie țuitor
sunt exhereda ți, atunci:
a) so țul supravie țuitor concureaz ă si cu clasa a II -a de
mostenitori, dac ă defunctul las ă părinți si bunici;
b) cota so țului supravie țuitor va fi de 1/3 în raport cu clasa a II -a
de mo stenitori;
c) cota so țului supravie țuitor va fi de 1/4, calculat ă în raport cu
clasa descenden ților, chiar dac ă acestia sunt exhereda ți.

DREPT CIVIL 81

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Răspunsuri: 1) a; 2) a, c; 3) b, c ; 4) b, c; 5) a, c ; 6) a, c; 7)a, c ; 8) a; 9) a; 10) a,c .
PROPUNERI DE REFERATE
1. Clasel e I și a III -a de moștenitori legali.
2. Clasa a II -a de moștenitori legali. Ascendenții privilegiați.
3. Clasa a II -a de moștenitori legali. Colateralii privilegiați.
4. Clasele a III -a și a IV -a de moștenitori legali.
5. Dreptul general la moștenire al soțului supra viețuitor.
6. Caracterele juridice ale dreptului de abitație al soțului supraviețuitor.
7. Condițiile necesare pentru existența dreptului de abitație al soțului supraviețuitor.
8. Noțiunea de mobile și obiecte aparținând uzului casnic.
9. Condițiile necesare pentru ca soțul supraviețuitor să beneficieze de mobilele și
obiectele aparținând uzului casnic.
10. Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al soțului supraviețuitor.

DREPT CIVIL 82

Univ ersitatea “Hyperion”
2011

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 3

1. Constituția României revizuită;
2. Codul civil
3. V. Stoica, Dreptul la moștenire, Editura Universul Juridic, București, 2010;
4. Fr.Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, 2002;
5. V. Stoica, N. Puscas, P. Trusca, Drept civil. Institutii de drept civil, Editura
Universul Juridic, Bu curesti, 2004.
6. 6. V. Stoica, L.Dragu, Drept civil. Contracte speciale. Dreptul la moștenire,
Editura Universul Juridic, București, 2010
7. M.Eliescu, Transmisiunea și împărțeala moștenirii în RSR, Editura Academiei
RSR, 1966;
8. E.Safta Romano, Succesiuni, Doct rină și jurisprudență, Editura Graphix, Iași,
1997;

DREPT CIVIL 83

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Unitatea de învățare 4
LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN
ACTE JURIDICE DE BUNURILE MOȘTENIRII.
REZERVA SUCCESORALĂ

Timp de studiu individual estimat: 6h

1.Precizări
Orice persoană (fizică ) poate dispune așa cum dorește de bunurile sale, pentru timpul
când nu va mai fi în viață.
Din anumite considerente însă, legea nu a recunoscut posibilitatea persoanei fizice de
a dispune prin acte juridice de bunurile ce vor alcătui moștenirea, decât în anumite limite.
Nimeni nu poate dispune pentru cauză de moarte de patrimoniul său decât prin acte
juridice esențialmente revocabile (legate cuprinse într -un testament). Rezultă că orice pacte
asupra moștenirilor viitoare (nedeschise) sunt interzise de lege .
Nimeni nu poate dispune de bunurile sale prin acte juridice decât pentru cazul
propriei sale morți. Dispunătorul nu ar putea să stabilească soarta bunurilor sale și după
moartea celor cărora le -a lăsat aceste bunuri. Dispozițiile testamentare prin care s -ar stabili
o ordine succesorală a bunurilor moștenirii (denumite substituții fideicomisare) sunt
prohibite de lege.
Cel care lasă moștenirea nu poate face libertăți prin care să încalce acea parte a
moștenirii, numită rezervă succesorală, pe care legea o r ecunoaște unora dintre
moștenitorii legali (cunoscuți ca moștenitori rezervatari). Astfel, dispunătorul, în prezența
moștenitorilor rezervatari, nu poate dispune prin liberalități decât de o parte din moștenire,
numită cotitatea disponibilă1.
În continuare , vom prezenta pe scurt, cele trei limite ale dreptului de a dispune prin acte
juridice de bunurile moștenirii.

1 Vezi Șt. Cărpenaru , op. cit ., p.459; D. Macovei , M.S.Striblea , op. cit ., p.431; Fr. Terre, Y.Lequette , Droit civil. Les succesions. Les
liberalites, Dalloz, Paris, 1997, p.488; M. Grimaldi , Droit civil. Succesions, Litec, Paris, 2001, p.273.

DREPT CIVIL 84

Univ ersitatea “Hyperion”
2011

2.Oprirea pactelor asupra unei moșteniri nedeschise
2.1Noțiune
Codul civil nu definește pactele asupra unei succesiuni viitoare, dar se poate d educe din
prevederile articolelor 965 și 702 Cod civil.
Astfel art.965 alin.2 Cod civil stipulează că „Nu se poate face renunțarea la o
succesiune ce nu este deschisă, nici se pot face învoiri, asupra unei astfel de succesiuni,
chiar de s -ar da consimțămân tul celui a cărui succesiune este în chestiune”, iar art.702 Cod
civil oprește renunțarea la moștenirea unei persoane în viață sau înstrăinarea drepturilor
eventuale într -o asemenea moștenire.
Prin urmare, un pact asupra unei succesiuni viitoare este orice convenție nepermisă
de lege, privind o moștenire ce nu a fost încă deschisă la data când s -a încheiat convenția,
dacă prin ea una din părți dobândește drepturi eventuale în acea moștenire sau renunță la
ele.

2.2.Condiții
Pentru existența unui pact asupra unei succesiuni viitoare trebuie îndeplinite următoarele condiții:
a)să existe un pact, o convenție, respectiv un act juridic bilateral sau multilateral cu
caracter irevocabil1.
b)pactul să aibă drept obiect o moștenire viitoare în momentul încheierii lui , chiar și o
fracțiune de patrimoniu sau un bun determinat din acesta2.
c)dreptul la care se renunță sau care se dobândește să fie un drept succesoral
eventual, o simplă nădejde, iar nu un drept născut și actual3.
d)pactul să nu facă parte dintre cele perm ise de lege, în mod excepțional4.

1 T.J. Sălaj, dec. civ., nr.306, 1972 în RRD nr.1/1973, p.161 .
2 T.reg. Cluj, dec. civ. – 1661/1965 în J.N. nr.6, 1966, cu notă explicativă de M. Constantinescu, p.119.
3 M. Eliescu , op. cit ., p.299 -300; C. Stătescu , Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creație intelectuală. Succesiunile,
Ed. Didactic ă și Pedagogică, București, 1967, p.188.
4 Fr. Deak , op. cit. , p.324.

DREPT CIVIL 85

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Codul civil stabilește unele excepții de la regula prohibiției pactelor asupra unei
succesiuni viitoare, deci nu sunt lovite de nulitate:
-convențiile prin care asociații prevăd că societatea civilă să continue și după moa rtea
unuia dintre ei cu moștenitorul defunctului sau numai între ceilalți asociați(art.1526 Cod
civil)1.
2.3.Nulitatea pactelor asupra succesiunilor viitoare
Dacă sunt îndeplinite cele patru condiții arătate mai sus, pactul este lovit de nulitate
absolută. Practica judiciară a statuat că sunt nule absolut convențiile care prevăd cesiunea
drepturilor succesorale a unui succesor făcută înaintea morții testatorului2.
Vor fi nule convențiile prin care moștenitorii prezumtivi stabilesc că nu vor aplica
dispoziți ile testamentare ale autorului lor; renunțarea anticipată la acțiunea în reducțiune a
liberalităților excesive, sau clauza de acrescământ trecută în actul de dobândire, comun prin
care, coproprietarii convin ca partea celui ce va muri să revină supraviețui torilor.
În concluzie, orice pacte succesorale sunt, în general, oprite, chiar dacă ar emana de
la proprietarul moștenirii, indiferent dacă obiectul acestor pacte
l-ar constitui o universalitate de bunuri, o fracțiune din aceasta sau un obiect particular.
Nulitatea ar putea fi acoperită, dar numai la data deschiderii
succesiunii prin confirmare3.
3.Oprirea substituțiilor fideicomisare
3.1.Noțiune
Art.803 Cod civil stipulează că “substituțiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice
dispoziții prin care do natarul, eredele instituit sau legatarul va fi însărcinat a conserva și
a remite la o a treia persoană, va fi nulă chiar în privința donatarului, a eredelui numit
sau a legatarului”.
Prin substituție fideicomisară înțelegem acea dispoziție cuprinsă într -un testament sau
contract de donație, prin care dispunătorul obligă pe cel gratificat, care poartă

1 Fr. Deak , op. cit. , p.325; Fr. Deak , Contracte civile, op. cit., p.442, M. Eliescu , Transmisiunea și împărțeala moștenirii, Ed.
Academiei, București, 1966, p.212 -220.
2 Fostul Trib. Su prem. col., civ., dec. nr.664 din 06.04.1956, în L.P. nr.1/1957, p.112.
3 Fr. Deak , op. cit ., p.325; pentru o opinie contrară a se vedea M. Eliescu , op. cit ., p.302 și E. Safta -Romano , op. cit ., p.287.

DREPT CIVIL 86

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
denumirea de instituit sau grevat să conserve bunurile primite și să le transmită la
moartea sa, unei alte persoane, numită substituit, desemnată de către dis punător1.
Pentru a se înțelege această noțiune, un exemplu ar fi concludent: Dispunătorul A lasă
un imobil lui B (instituit) cu obligația pentru B de a păstra acest imobil și de a -l transmite
la moartea sa lui C (substituit) pe care l -a desemnat tot dispun ătorul A. Astfel de clauze
ar putea fi incluse fie într -o donație, fie într -un testament.
Substituția fideicomisară cuprinde de fapt două liberalități. Prima se face în beneficiul
celui gratificat în primul rând, persoană care poartă numele de grevat de su bstituție,
sau, pe scurt grevat sau instituit, iar cea de a doua este făcută în favoarea terțului
chemat să primească liberalitatea la moartea instituitului grevat, persoană care poartă
numele de substituit.
Sunt însă și situații în care dispunătorul nu se mulțumește cu stabilirea numai a două
liberalități, cazul substituției fideicomisare unice, când se stabilește un singur substituit.
Dispunătorul poate greva pe primul substituit cu o substituție în favoarea unui al doilea
și așa mai departe. În această s ituație, substituția este graduală și va fi veșnică în cazul în
care a fost făcută în folosul descendenților, fără deosebire de grad.
3.2.Condițiile substituției fideicomisare
Pentru a ne afla sub incidența prevederile art.803 Cod civil, substituția fideic omisară
trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
A)Dispunătorul să fi făcut două sau mai multe liberalități având același obiect, de către
două sau mai multe persoane diferite, liberalități ce urmează a fi executate succesiv.
Ceea ce caracterizează o substituție fideicomisară este în primul rând faptul că două sau
mai multe persoane sunt chemate să dobândească succesiv fără echivalent aceleași
bunuri2.
Această primă condiție permite diferențierea substituției fideicomisare de alte două
operații juridi ce asemănătoare care sunt acceptate de Codul nostru civil ca fiind valabile:
a)substituția vulgară (art.804 Cod civil) care se aseamănă cu substituția fideicomisară
prin aceea că la aceeași liberalitate sunt cheamate două persoane, dar se deosebește de
cea din urmă prin aceea că în cazul primeia nu avem de -a face cu două transmisiuni cu

1 T.S., s. civ., dec. nr.672/1970 în Repertoriul …..pe anii 1969 -1975, p.215 -216.
2 M. Eliescu , op . cit ., p.312; Șt. Cărpenaru , op. cit ., p.461; Fr. Deak , op. cit ., p.326.

DREPT CIVIL 87

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
titlu gratuit care se vor executa în mod succesiv, ci una singură. Substituitul, în cazul
substituției vulgare, este chemat să culeagă liberalitatea numai în situația în car e primul
gratificat (instituitul) nu poate sau nu voiește să primească legatul sau donația1.
b)Dubla liberalitate în uzufructul unui bun este lăsat unei persoane, iar nuda proprietate
alteia, dispoziție care nu constituie o substituție fideicomisară.
Celel alte două operații juridice se aseamănă, deoarece, pe de o parte, cel gratificat cu
uzufructul nu poate înstrăina obiectul liberalității pe care a
primit -o, similar grevatului, iar, pe de altă parte, persoana gratificată cu nuda
proprietate dobândește dep lina proprietate la moartea uzufructuarului, după cum
substituitul dobândește liberalitatea la moartea celui grevat.
Cele două liberalități se realizează în momentul deschiderii moștenirii sau în momentul
încheierii contractului de donație (în același mome nt), iar obiectul lor juridic este diferit
(dreptul de uzufruct și nuda proprietate).
B)Dispunătorul să fi impus instituitului obligația de a conserva bunurile pentru a le
transmite substituitului desemnat de către dispunător2.
Bunurile care alcătuiesc obi ectul liberalității sunt lovite pe tot timpul vieții instituitului
de inalienabilitate și de insesizabilitate3, devenind indisponibile în mâinile instituitului
grevat, ceea ce alcătuiește principalul neajuns economic al substituțiilor fideicomisare.
Simpla oprire de a înstrăina și greva bunurile nu reprezintă o substituție fideicomisară.
Pentru a exista o substituție fideicomisară trebuie să fie îndeplinite și celelalte două
condiții: dubla liberalitate succesivă și transmiterea bunurilor asupra substituitu lui la
moartea celui instituit4.
Clauza de inalienabilitate stipulată într -o liberalitate nu constituie o substituție
fideicomisară decât dacă inalienabilitatea a fost instituită în favoarea unei persoane
determinate, căci atunci dispunătorul a înțeles să oprească înstrăinarea și grevarea
bunurilor cu sarcini pentru a asigura realizarea dublei liberalități succesive.
C)Dreptul substituitului să se nască la moartea celui grevat.

1 T. Târgu Mureș, dec. civ., nr.239/1955, în L.P. nr.1/1956, p.118 -119.
2 M. Eliescu , op. cit ., p.312; E. Safta -Romano , op. cit ., p.363; Fr. Deak , op. cit ., p.327.
3 Fr. Deak , op. cit ., p.39 -40; T.S., s. civ., dec. nr.400/1978, în CD, 1978, p.22; T.S., s. civ., dec. nr.1418/1972 în Repertoriu … în anii
1969 -1975, p.215.
4 T.S., s. civ., dec. nr.1418/1972 în I. Mihuță , Repertoriu ….1969 -1975 , p.215 .

DREPT CIVIL 88

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Numai astfel se poate vorbi de o ordine succesivă determinată de voința dispunăt orului
și deosebită de devoluțiunea stabilită de lege.
Deși această condiție nu figurează în art.803 C. civil ea este unanim admisă de
jurisprudență și de literatura de specialitate.
Nu va constitui substituție fideicomisară:
-dispoziția prin care institui tul este obligat să transmită unei anumite persoane bunurile
pe care le -a primit însă la o altă dată decât cea a morții sale (data transmiterii bunului
este cu termen sau sub condiție);
-dispoziția prin care se prevede că liberalitatea făcută unei persoane juridice va trece la,
dizolvarea acesteia, asupra unei alte persoane juridice desemnată de dispunător. În
acest caz nu ne aflăm în fața unei ordini succesorale, dizolvarea unei persoane juridice
nu poate fi privită ca un deces, la dizolvare nedeschizându -se nici o moștenire.
Ordinea succesivă este esențială și substanțială pentru existența substituției
fideicomisare. Această ordine succesorală prezintă două aspecte:
1.instituitul sau grevatul trebuie să restituie bunurile care fac obiectul liberalității la
moartea sa;
2.această restituire nu va putea avea loc decât dacă substituitul a supraviețuit
instituitului, ceea ce înseamnă că restituirea impusă este incertă și eventuală, de unde
rezultă că cel chemat a se folosi de substituție trebuie să existe în mom entul morții
dispunătorului.
3.3.Substituția vulgară
Substituția vulgară reprezintă dispoziția cuprinsă într -un testament sau contract de
donație prin care dispunătorul desemnează în subsidiar un al doilea gratificat (legatar
sau donatar) care va primi lib eralitatea, prin substituție, pentru cazul când primul
gratificat nu ar putea sau nu ar voi să primească bunul (bunurile) lăsate1.
Următorul exemplu ar fi edificator pentru înțelegerea corectă a substituției vulgare:
dispunătorul A lasă o mașină lui B, da r prevede totodată că dacă B va deceda înaintea sa
ori dacă nu ar voi să primească bunul, respectiv mașina, să revină lui C.2.

1 D. Macovei , Drept Civil. Succesiuni, Ed. Fundației Chemarea, Iași, 1993, p.112.
2 D. Mureșan , K. Josef, Succesiuni, Ed. Cordial Lex, Cluj, 1996, p.61.

DREPT CIVIL 89

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Se observă faptul că, în cazul substituției vulgare, suntem în prezența a două liberalități
dintre care însă numai una se va exec uta și aceasta la data morții testatorului,
deosebindu -se astfel de substituția fideicomisară. Substituția fideicomisară constă într -o
dublă liberalitate, liberalități care au același obiect.
Prima liberalitate este pură și simplă, iar cea de a doua este f ăcută sub condiția
suspensivă a ineficacității celei dintâi, astfel că, la moartea testatorului, primul gratificat
voiește și poate primi liberalitatea, caz în care nu se mai pune problema celei de a doua,
sau prima liberalitate este ineficace și atunci, î ndeplinindu -se condiția, numai cea de a
doua liberalitate va lua naștere. Aceste două liberalități sunt alternative. O asemenea
dispoziție nu urmărește să stabilească devoluțiunea succesorală pe mai multe generații.
Ea nu încalcă prin nimic ordinea socială , economică sau politică și, drept urmare, legea
civilă o permite1.
Substituțiile vulgare sunt permise deoarece ele nu prezintă caracterele și
inconvenientele substituțiilor fideicomisare, deoarece ele nu cuprind decât o singură
transmitere de bunuri, care are loc la moartea testatorului și nu scot bunul din circuitul
civil.
Însă va fi nulă substituția vulgară făcută în folosul beneficiarilor unei substituții oprite,
pentru situația în care aceasta din urmă rămâne fără efecte, deoarece aceasta ar
constitui un mijloc indirect de a asigura executarea unei dispoziții contrare ordinii
publice, moștenitorii ab intestat neavând nici un interes de a respecta dispozițiile legale.
Substituția vulgară se poate face sub orice modalitate: cu termen, sub condiție, cu
sarcini, important fiind ca persoana substituită să existe, adică, să fie cel puțin concepută
în momentul în care s -a făcut donația sau a morții testatorului.

3.4.Nulitatea substituției fideicomisare
Codul civil prin dispozițiile art.803 sancționează substit uțiile fideicomisare cu nulitatea
absolută. Dacă substituția fideicomisară este inserată într -un testament, ea nu constituie
cauză de nulitate pentru întreg testamentul, ci va fi nulă numai acea dispoziție
testamentară care o conține2.

1 M. Eliescu , op. cit. , p.308.
2 T.S., col. civ., dec. nr.1685/1955 în CD, 1955, vol.I, p.193; T.S., s. civ., dec. nr.1418/1971, în Repertoriu …1969 -1975, p.215.

DREPT CIVIL 90

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Această sancțiune vi zează ambele liberalități, atât liberalitatea instituitului, cât și pe cea
făcută a substituitului, fiind o nulitate integrală, de ordine publică1.
Sancțiunea nulității se va aplica și în cazul în care substituția fideicomisară ar rezulta din
două acte deo sebite numai dacă acestea alcătuiesc un tot indivizibil. Dacă însă,
liberalitatea este numai în parte grevată cu o substituție fideicomisară, nulitatea va fi
numai parțială, cu excepția cazului în care operația ar fi indivizibilă.
Nulitatea prevăzută de ar t.803 Cod civil nu va putea fi acoperită prin confirmare,
ratificare expresă sau tacită, de către moștenitori chiar dacă ar lua forma unei executări
voluntare a legatului. Moștenitorii legali chiar în această situație și -ar păstra acțiunea
împotriva gratif icaților.
Nulitatea fiind absolută, acțiunea în constatarea ei este imprescriptibilă, conform art.2
din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Astfel fiind, dispozițiile cuprinse în art.803 Cod civil prin care se sancționează cu nulitate
subs tituțiile fideicomisare, își găsesc aplicarea în momentul decesului testatorului, adică
atunci când substituția fideicomisară se materializează și își produce efectele. Ca atare,
dacă la decesul testatorului, instituita testamentară era predecedată, testam entul care
prevede o substituție fideicomisară este valabil, pentru că nu mai există dubla
liberalitate succesivă, ci o liberalitate simplă în favoarea substituitului2.

4.Oprirea liberalităților care încalcă rezerva succesorală3
4.1.Considerații generale
Cea mai importantă limitare adusă de legiuitor dreptului de a dispune prin acte juridice
cu titlu gratuit o constituie instituția rezervei succesorale.
Pactele unei succesiuni viitoare și substituțiile fideicomisare, sunt acte juridice care nu se
nasc vala bil, fiind lovite de nulitate absolută, ele neputând fi executate nici măcar
parțial, fiind oprite imperativ de lege.

1 M. Eliescu , op. cit ., p.318 -319; Fr. Deak , op. cit ., p.328; R. Popescu , Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile
moștenirii, în Moștenirea testamentară. Transmisi unea și împărțeala moștenirii, de C. Toader, L. Stănciulescu, R. Popescu, V.
Stoica , Ed. Actami, București, 1992, p.52.
2 T.S., col. civ., dec. nr.1838/1956, în CD, 1956, p.367.
3 Gh. Ghigeanu , Dreptul de moștenire. Rezerva succesorală, Ed. Didactică și Pe dagogică, București, 1998, p.8 -19.

DREPT CIVIL 91

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Spre deosebire de acestea, legatele valabil născute pot fi integral în absența
moștenitorilor legali rezervatari sau chiar în prezența ace stora, însă fără a le aduce vreo
atingere drepturilor pe care legea le conferă, și anume, rezervei succesorale. Astfel spus,
în prezența moștenitorilor legali rezervatari, legatarii vor fi gratificați numai în limitele
cotității disponibile.
Orice persoană poate dispune liber, în timpul vieții, potrivit cu cerințele legii, de bunurile
din patrimoniul său, atât prin acte între vii(cu titlu oneros sau gratuit), cât și prin acte
mortis causa, prin testament.
Deci în prezența moștenitorilor legali rezervatari, dreptul testatorului de a dispune cu
titlu gratuit este limitat la cotitatea disponibilă1.
De îndată ce există moștenitori rezervatari, averea succesorală se divide în două părți,
rezerva și cotitatea disponibilă2.
Rezerva succesorală este acea parte a moș tenirii care este sustrasă liberalităților celui
care lasă moștenirea și care se cuvine în mod imperativ moștenitorilor rezervatari3.
Aceștia din urmă vor dobândi cel puțin rezerva succesorală, chiar împotriva voinței
liberale a defunctului.
Cotitatea disp onibilă, care se obține prin scăderea din masa succesorală a rezervei, este
partea din moștenire de care cel ce lasă moștenirea poate dispune cum dorește, fie prin
acte cu titlu gratuit, fie prin acte cu titlu oneros. Moștenitorii care beneficiază în temei ul
legii de rezerva succesorală se numesc moștenitori rezervatari. Potrivit dispozițiilor
Codului civil și a Legii nr.319 din 1944 au calitatea de moștenitori rezervatari:
-descendenții defunctului, fără limitare de grad;
-ascendenții privilegiați, tatăl ș i mama defunctului;
-soțul supraviețuitor.
Rezerva fiind o parte a moștenirii ab intestat, din aceasta decurg câteva consecințe:
-rezerva nu va putea fi pretinsă decât de persoanele care au calitatea de moștenitor
rezervatar.

1 D. Macovei , op. cit ., p.114.
2 M. Eliescu , op. cit. , p.320.
3 R. Popescu , în Moștenirea testamentară. Transmisiunea și împărțeala moștenirii, de C. Toader, L. Stănciulescu, R. Popescu, V.
Stoica , Ed. Actami, București, 1994, p.58; Fr. Deak , op. cit. , p.334 și urm.

DREPT CIVIL 92

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
-renunțând la moștenire succes orul rezervatar renunță implicit și la rezervă, fiind
imposibilă reținerea măcar a unei părți din aceasta;
Când în succesiunea unui străin se află și imobile care se găsesc pe teritoriul României,
atât rezerva cât și cotitatea disponibilă se vor stabili po trivit legii române1.

4.2.Noțiunea și Caracterele juridice ale rezervei succesorale
Noțiune
Rezerva succesorală este acea parte a moștenirii, care, prin voința legii se deferă unor
moștenitori și de care testatorul nu poate dispune prin acte cu titlu grat uit caractere
juridice. Din definiție rezultă două caractere juridice ale rezervei succesorale:
A)Rezerva succesorală este parte a moștenirii2
Rezerva apără pe moștenitorul rezervatar nu numai împotriva legatelor, ci și împotriva
donațiilor. De aici rezult ă că rezerva nu este o parte a moștenirii pe care defunctul o lasă
efectiv, ci o porțiune din moștenirea pe care ar fi lăsat -o dacă nu ar fi făcut liberalități.
Din faptul că rezerva succesorală este o parte a moștenirii decurg unele consecințe:
1.Cel care invocă dreptul la rezerva succesorală trebuie să vină la moștenire, adică prin
clasa căreia îi aparține și gradul de rudenie pe care îl are, moștenitorul trebuie să aibă un
rang util la moștenire. Spre exemplu, ascendenții privilegiați nu au drept asupra rezervei
succesorale în prezența descendenților, deoarece în această situație ultimii sunt cei care
au vocație succesorală concretă.
2.Moștenitorul rezervatar trebuie să aibă capacitate succesorală, să existe în momentul
deschiderii succesiunii sau cel puț in să fie conceput la data respectivă.
3.Moștenitorul rezervatar nu trebuie să fie nedemn sau să fi renunțat la moștenire,
moștenitorul nedemn sau renunțător pierde cu efect retroactiv dreptul său la moștenire,
inclusiv dreptul la rezerva succesorală3.
Rezerva succesorală, fiind o parte a moștenirii, are un caracter colectiv, atât în ceea ce
privește bunurile transmise, cât și, în principiu, privitor la persoanele beneficiare.

1 E.Safta -Romano , op. cit., p.304.
2 T.S., s. civ., dec. nr.1471/1973, în Repertoriu…..1969 -1975, p.202; Fr. Deak , op. cit ., p.337; M. Eliescu , op. cit ., p.326 -327.
3 Notariatul de stat al Raionului București , încheierea nr.380 din 01.06.1956, în L.P. nr.11/1956, p.139.

DREPT CIVIL 93

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
4.Moștenitorii rezervatari au dreptul la rezerva succesorală în natură, adică sun t
îndrituiți să culeagă bunurile din moștenire, nu numai valoarea lor.
5.Dreptul la rezerva succesorală se naște la data deschiderii succesiunii.
B)Rezerva succesorală este lovită de lege cu indisponibilitatea1. Rezerva succesorală este
indispensabilă în m âinile celui care lasă moștenirea. Această indisponibilitate este
deopotrivă relativă și parțială.
Indisponibilitatea rezervei succesorale este relativă pentru că dreptul de a dispune al
testatorului nu este limitat decât în ceea ce -i privește pe moștenito rii rezervatari și doar
în folosul acestora. Numai moștenitorii rezervatari sau cei care -i reprezintă pe aceștia
pot invoca atingerea adusă rezervei succesorale și pot solicita reducțiunea liberalităților
excesive în scopul reîntregirii acesteia2.
Indispon ibilitatea este parțială, atât în ceea ce privește bunurile cât și în ceea ce privește
actele oprite. Această indisponibilitate lovește doar o fracțiune a moștenirii, respectiv,
rezerva succesorală, iar, pe de altă parte, actele oprite sunt doar liberalită țile (donații
sau legate) care încalcă rezerva succesorală.
Deci indisponibilitatea rezervei succesorale vizează doar bunurile care alcătuiesc rezerva
succesorală, nu și cotitatea disponibilă, iar, în altă ordine de idei se vor revoca numai
actele cu titlu gratuit, nu și actele cu titlu oneros, aceasta deoarece persoana despre a
cărei moștenire este vorba, în timpul vieții sale, are libertatea de a dispune de bunurile
sale prin acte cu titlu oneros, caz în care, operează subrogația reală3. Rezerva
succesora lă este indisponibilă față de moștenitorii rezervatari, neputând fi atinsă prin
donații sau legate.

5.Moștenitorii rezervatari
5.1.Enumerare
Din dispozițiile art.814 și 843 Cod civil rezultă că legiuitorul român a instituit ca
moștenitori rezervatari numa i pe descendenții defunctului sau succesorii acestora, când
vin la moștenire prin reprezentare și pe ascendenții privilegiați, când vin la moștenire în

1 C.S.J., s. civ., dec. nr.1314/1994 în Dreptul nr.7, 1995, p.87.
2 M. Mureșan , Notă sub dec. CSJ, s. civ., nr.1314/1994 în Culegeri tematice de practică judiciară – Succesiuni de M. Mureșan, K.
Jozsef , Ed. Cordial Lex, Cluj -Napoca, 1996, p.64; M. Eliescu , op. cit ., p.64.
3 D. Macovei , op. cit. , p.116.

DREPT CIVIL 94

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
lipsă de descendenți1. Față de locul pe care îl ocupă moștenitorii rezervatari,
descendenți sau ascenden ți privilegiați în devoluțiunea succesorală, instituția rezervei
succesorale aparține succesiunii ab intestat.
Prin Legea nr.319 din 10 iunie 1944 a fost instituit ca moștenitor rezervatar și soțul
supraviețuitor, dar această dispoziție nu modifică locul r ezervei succesorală prin voința
legiuitorului. Rezerva sa nu este exprimată sub forma unei fracțiuni din masa
succesorală, ci sub forma unei părți care variază în funcție de clasa de moștenitori cu
care soțul supraviețuitor vine în concurs.
A)Rezerva desce ndenților
Potrivit art.842 Cod civil prin descendenți trebuie să înțelegem nu numai copii
descendenți de gradul I, ci pe toți ceilalți descendenți indiferent de grad (nepoți,
strănepoți), fie că sunt chemați la moștenire în nume propriu sau prin reprezenta re. De
asemenea, includem în categoria descendenților atât pe cei care provin din căsătorie
(copil legitim, art.841 Cod civil), cât și pe cei din afara căsătoriei (copil nelegitim,
asimilați cu cei din căsătorie, art.63 Codul familiei), precum și pe cei ad optați. Rezerva
descendenților este fixată de art.841 și art.842 Cod civil.
Dacă defunctul lasă ca moștenitor un singur copil, rezerva acestuia este de jumătate din
masa succesorală, restul constituind cotitatea disponibilă.
În cazul în care la deschiderea moștenirii vor fi chemați doi copii rezerva lor succesorală
va fi de 2/3 din masa succesorală, iar restul de 1/3 va reprezenta cotitatea disponibilă.
Când testatorul va avea trei sau mai mulți copii, rezerva succesorală a acestora va fi de
3/4 din masa su ccesorală, iar cotitatea disponibilă de numai 1/4. S -a considerat că
rațiunea acestei măsuri se află în dorința legiuitorului de a nu recunoaște copiilor mai
mult de 3/4 sub formă de rezerva succesorală în detrimentul dreptului defunctului2.
Testatorul în acest caz va putea dispune de cel mult 1/2 din patrimoniul acumulat în
timpul vieții.

1 R. Petrescu , Drept Succesoral, Ed. Oscar Print, București, 1993, p.55.
2 R. Petrescu , op. cit ., p.57.

DREPT CIVIL 95

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Toți descendenții vor moșteni rezerva succesorală în indiviziune. Dacă la moștenire vin
descendenți de gradul II, III, etc., dar prin reprezentare, rezerva se va calcula după
numărul tulpinilor, adică al descendenților de gradul I1.
Cât privește modul de stabilire a cuantumului rezervei succesorale a descendenților,
trebuie să se țină seama numai de descendenții care vin efectiv la moștenire, nu și de cei
care datorită ned emnității succesorale sau renunțării la moștenire, sunt străini de
moștenire2.
În cazul în care mai mulți descendenți în grad subsecvent vin la moștenire în nume
propriu, întrucât succesibilii de gradul întâi sunt nedemni sau renunțători, rezerve
succesora lă se va stabili tot în funcție de numărul descendenților de gradul întâi3.
Dacă mai mulți descendenți de grad mai îndepărtat (nepot de fiu, strănepot de fiu) vin la
moștenire prin reprezentare succesorală, rezerva se va stabili în funcție de numărul
copii lor defunctului (după descendenții de gradul I).
B)Rezerva succesorală a ascendenților privilegiați
Ascendenții privilegiați care au dreptul la rezervă succesorală sunt părinții defunctului,
din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopție. Rezerva succ esorală a ascendenților
privilegiați este prevăzută de art.843 Cod civil.
Potrivit acestei dispoziții, dacă la deschiderea succesiunii defunctului nu sunt
descendenți, tatăl și mama vor beneficia de o rezervă succesorală de 1/2 din masa
succesorală; cealal tă jumătate va reprezenta cotitatea disponibilă.
În cazul în care nu există descendenți, dar a supraviețuit numai unul din ascendenții
privilegiați, rezerva acestuia va fi de 1/4 din masa succesorală, iar cotitatea disponibilă
va fi de 3/4.

1 M. Eliescu , op. cit ., p.332; St. Cărpena ru, Fr. Deak , Dreptul de moștenire în dreptul civil. Contracte speciale. Dreptul de autor,
Ed. Universalității București, 1983, p.468 Fr.Deak , op. cit ., p.348.
2 Fr. Deak , op. cit ., p.345; D. Alexandresco , op. cit. , p.379; M. Cantacuzino , op. cit ., p.301; C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al.
Băicoianu , op. cit ., p.689; D. Bârlădeanu , Dreptul de acrescământ în moștenirea legală și stabilirea întinderii rezervei, în RRD
nr.6, 1977, p.21 -24; E. Safta -Romano , op. ci t., p.309; D. Chirică , op. cit ., p.156; R. Popescu , op. cit ., p.58; C. Stătescu , op. cit .,
p.198. Potrivit unei alte opinii rezerva succesorală a descendenților urmează să se calculeze ținându -se seama și de descendenții
renunțători sau nevrednici. A se vedea în acest sens: M. Eliescu , op. cit ., p.3 29-331.
3 Fr. Deak , op. cit ., p.347; C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al. Băicoianu , op. cit ., p.692; St. Cărpenaru , op. cit ., p.468; D.
Macovei , op. cit ., p.118; E. Safta -Romano , op. cit ., p.309; Potrivit opiniei contrare, rezerva trebuie să se calculez e în funcție de
numărul descendenților care vin la moștenire și nu pe tulpini pentru că moștenesc în nume propriu: M.B. Cantacuzin o, op. cit .,
p.301; D. Chirică , op. cit ., p.157.

DREPT CIVIL 96

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
În cazul adopți ei cu efecte restrânse care a fost încuviințată înainte de intrarea în vigoare
a O.U.G. nr.25/1997, vor avea calitatea de moștenitori rezervatari atât părinții firești, cât
și adaptatorii adoptatului decedat; situație în care cuantumul rezervei succesorale
pentru aceștia va fi de ½ din masa succesorală care se va împărți în mod egal între ei
(1/8 fiecare părinte).

5.2.Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor.
1.Particularitățile rezervei soțului supraviețuitor
Rezerva are scopul de a conserva pentru mo ștenitorii îndreptățiți, deci și pentru soțul
supraviețuitor, o parte din valoarea moștenirii, iar nu anumite bunuri individualizate sau
o parte oarecare din fiecare categorie de bunuri, de aceea defunctul are libertatea de a
decide care va fi compunerea r ezervei, adică să precizeze care anume bunuri se vor
atribui în natură moștenitorilor rezervatari1.
Spre deosebire de rezerva celorlalți moștenitori rezervatari, rezerva soțului
supraviețuitor prezintă anumite caracteristici.
a)În primul rând, rezerva soțu lui supraviețuitor constă într -o cotă fixă de 1/2 dintr -o cotă
variabilă reprezentată de partea succesorală la care are dreptul ca moștenitor legal, cotă
care diferă în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs.
b)În al doilea rând, spre deos ebire de rezerva ascendenților privilegiați și rezerva
descendenților, care sunt reprezentate de fracțiuni raportate direct la moștenire,
rezerva soțului supraviețuitor este dată de o fracțiune raportată la porțiunea ereditară
care i se cuvine ca moștenito r legal.
c)În sfârșit, în al treilea rând, rezerva soțului supraviețuitor se atribuie întotdeauna
individual, iar nu și colectiv, cum se întâmplă în cazul în care la moștenire vin mai mulți
succesori legali, alții decât soțul supraviețuitor2.
2. Întinderea rezervei soțului supraviețuitor
Din interpretarea corespunzătoare a art.2 din Legea nr.319/1944 deducem rezerva
soțului supraviețuitor în concurs cu diferitele clase de moștenitori sau în lipsa celor patru
clase:

1 CSJ., s. civ., dec. nr.1314/1994, în Buletinul jurisprudenței. Curții Supre me de Justiție, 1994, p.60 -65.
2 D. Chirică , op. cit ., p.160; E. Safta -Romano , op. cit. , p.323.

DREPT CIVIL 97

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
a).Dacă vine în concurs cu descendenții de functului, rezerva soțului supraviețuitor este
de 1/4 : 2, adică 1/8 din moștenire. Soluția este aceeași indiferent de numărul
descendenților pentru că altfel legiuitorul ar fi încurajat indirect soțul supraviețuitor să
facă mai puțini copii pentru a avea o rezervă succesorală cât mai mare.
b).În concurs atât cu ascendenții privilegiați, cât și cu colateralii privilegiați, rezerva
soțului supraviețuitor este de 1/3: 2, adică 1/6 din moștenire.
c)În concurs cu ascendenții ordinari, rezerva soțului supraviețu itor este de 3/4 :2, adică
3/8 din moștenire.
d).În concurs cu colateralii ordinari, rezerva soțului supraviețuitor este de 3/4 :2, adică
3/8 din moștenire.
e).În lipsa rudelor defunctului din cele patru clase de moștenitori, rezerva soțului
supraviețuitor reprezintă 1/2 din moștenire.
Ca și în cazul stabilirii cotei de moștenire legală, și în cazul stabilirii rezervei se ține cont
numai de rudele împreună cu care soțul supraviețuitor „vine la succesiune” (art.1 din
Legea nr.319/1944), adică care moștenesc efectiv, adică nu sunt renunțători, nedemni
sau exheredați (dacă în acest din urmă caz nu sunt moștenitori rezervatari). În cazul
exheredării unor moștenitori, numai în caz că vine în concurs cu descendenții sau
ascendenții privilegiați se va ține cont de ei, la stabilirea rezervei soțului supraviețuitor,
pentru că aceștia „vin la succesiune”1. Însă, în caz că sunt exheredați colaterali
privilegiați, ascendenți ordinari sau colaterali ordinari nu se va ține cont de aceștia la
stabilirea rezervei soțului sup raviețuitor, pentru că aceștia efectiv „nu vin la succesiune”.
B. Caracteristicile rezervei soțului supraviețuitor
Spre deosebire de rezerva celorlalți moștenitori rezervatari, rezerva soțului
supraviețuitor prezintă anumite caracteristici.
În primul rând, rezerva soțului supraviețuitor constă într -o cotă fixă de ½ dintr -o cotă
variabilă reprezentată de partea succesorală la care are dreptul ca moștenitor legal, cotă
ce diferă în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs.
În al doilea rând, sp re deosebire de rezerva ascendenților privilegiați și rezerva
descendenților, care sunt reprezentate de fracțiuni raportate direct la moștenire,

1 Notariatul de Stat al raionului Nicolae Bălcescu, București, înch. Nr.243/1956 în L.P. nr.12/1958, p.109 cu notă de O. Căpățâ nă.

DREPT CIVIL 98

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
rezerva soțului supraviețuitor este dată de o fracțiune raportată la porțiunea care i se
cuvine ca moștenitor l egal.
În sfârșit în al treilea rând, rezerva soțului supraviețuitor se atribuie întotdeauna
individual, iar nu și colectiv, cum se întâmplă în cazul în care la moștenire vin mai mulți
succesori legali, alții decât soțul supraviețuitor1.
C. Imputarea rezerv ei soțului supraviețuitor
Privitor la problema drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor ne putem
întrebarea dacă acestea influențează calculul rezervei celorlalți moștenitori rezervatari și
dacă da în ce măsură?
De altfel, una din cele mai contro verse probleme din materia dreptului de moștenire o
reprezintă imputarea rezervei soțului supraviețuitor asupra masei succesorale în cazul în
care vine în concurs cu alți moștenitori rezervatari.
Așadar după ce am văzut din ce se compune masa succesorală ș i asupra căror bunuri se
exercită dreptul la rezervă să vedem care au fost soluțiile date în doctrină cu privire la
imputarea rezervei soțului.
Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor nu ridică probleme când acesta vine singur
la moștenire sau când vi ne împreună cu succesibilii nerezervatari. Când însă vine în
concurs cu descendenții sau cu ascendenții privilegiați ai soțului defunct, se ridică
problema dacă rezerva soțului în viață se va imputa asupra cotității disponibile, asupra
rezervei descendenți lor sau ascendenților privilegiați sau asupra întregii mase
succesorale.
O soluție oferită de doctrină2a fost în sensul că rezerva soțului în viață se va imputa
exclusiv asupra cotității disponibile întrucât, arată autorii, nu există nici un motiv care să
ne facă să credem că legiuitorul, prin acordarea unei rezerve soțului supraviețuitor, a
înțeles să micșoreze rezerva descendenților sau părinților.
Potrivit acestei soluții, dacă spre exemplu, masa succesorală este compusă din bunuri în
valoare de 15 milio ane lei și la succesiune vin soțul supraviețuitor, doi descendenți și un
legatar universal, se va stabili mai întâi rezerva celor doi descendenți adică 2/3 respectiv
10 milioane de lei, iar apoi din cotitatea disponibilă de 5 milioane de lei se va deduce

1 D. Chirică , op. cit ., p.160 ; E. Safta -Romano , op. cit ., p.312.
2 M. Eliescu , op. cit ., p.338 -339; C. Stătescu , op. cit ., p.200 -2001; I. Zinveliu , op. ci t., p.91; St. Cărpenaru , op. cit., p.91; J.
Manoliu, Șt. Răuschi , op. cit. , p.77.

DREPT CIVIL 99

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
rezerva soțului, de 1/8 adică 1.875.000 lei, iar restul de 3.125.000 lei i se cuvine
legatarului universal.
Această opinie a fost îmbrățișată și de practica judecătorească1 care a decis că prin
instituirea rezervei soțului supraviețuitor, cotitatea disponi bilă se va micșora
corespunzător cu întinderea rezervei soțului supraviețuitor.
În atare situație, de pildă în cazul a trei descendenți ai defunctului care vin în concurs cu
soțul supraviețuitor, cotitatea disponibilă este de 1/8, iar rezerva de 7/8 (3/4, respectiv
6/8 fiind rezerva descendenților, iar 1/8 rezerva soțului în viață). Reducțiunea
liberalităților făcute de defunct, fie pe cale testamentară, fie prin donații, se va face în
raport de această cotitate disponibilă, (art.1 și 2 din Legea nr.319/194 4 și art.841 și 843
Cod civil).
Într-o altă opinie2, la care aderăm și noi, rezerva soțului supraviețuitor atunci când vine
în concurs cu alți moștenitori rezervatari trebuie să fie imputată asupra moștenirii în
întregul său și nu exclusiv asupra cotității disponibile și nici exclusiv asupra rezervei altor
moștenitori rezervatari.
Rezerva soțului supraviețuitor va micșora nu numai cotitatea disponibilă, ci și rezerva
moștenitorilor rezervatari cu care vine în concurs. Sunt aduse în acest sens două
argumente :
1.Decretul -lege 319/1944 a recunoscut anumite drepturi succesorale (inclusiv dreptul la
rezervă) în favoarea soțului supraviețuitor „din averea celuilalt soț” (art.1 și 2), adică din
masa succesorală.
2.Dacă în cadrul moștenirii legale se admite că parte a soțului supraviețuitor, imputându –
se asupra masei succesorale, micșorează părțile moștenitorilor legali cu care vine în
concurs, atunci trebuie să se admită că în cadrul devoluțiunii testamentare rezerva
soțului supraviețuitor se impută tot asupra masei succesorale și, prin intermediul ei,
micșorează și cotitatea
disponibilă.

1 T.S., s. civ., dec. nr.662/1972; T.S., s. civ., dec. nr.1818/1972 în Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului
Suprem și a altor instanțe judecătorești pe anii 1969 -1975, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p.207.
2 Fr. Deak , op. cit ., RRD nr.4, 1989, p.33 -38; E. Boroi, G. Boroi , Colecția dintre prevederile art.939 Cod civil și Decretul -Lege
nr.319/1944, în RRD nr.9 -12, 1989, p.30; R. Popescu , limita dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile moștenirii, în
Moștenirea testamentară. Transmisiunea și împăr țeala moștenirii, Ed. Actami, București, 1996, p.46. D. Chirică , op. cit. , p.164.

DREPT CIVIL 100

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
În sprijinul acestei a doua opinii este adus și u n exemplu. Astfel, conform regulii
majoritare în doctrină, dacă defunctul are ca moștenitori legali pe soțul supraviețuitor,
doi părinți și o soră și a instituit -o legătură universală pe sora sa, rezerva soțului
supraviețuitor va fi de 1/6 din moștenire, a părinților 1/2 din moștenire, restul de 2/6
(1/3) revenind surorii sale, tot cât ar fi primit și dacă n -ar fi existat testament [1/2 din 1 –
1/3]. Conform celei de -a doua opinii, rezerva soțului supraviețuitor va fi de 1/6 din
moștenire, a părinților 1/2 di n 5/6 (întregul – rezerva soțului supraviețuitor), 5/12,
surorii legatare universale revenindu -i 5/12, mai mult decât i -ar fi revenit potrivit
celuilalt sistem de calcul, asigurându -se astfel respectarea mai strictă a voinței
defunctului.
Atât timp cât leg iuitorul a prevăzut rezerva succesorală pentru anumite categorii de
moștenitori, aceasta trebuie respectată în întregime și nu diminuată una în favoarea
alteia. Pentru calculul rezervei soțului supraviețuitor se va afecta doar acea parte din
moștenire de c are defunctul putea dispune liber, iar aceasta nu poate fi decât cotitatea
disponibilă. Rezervele trebuie păstrate intacte, deoarece aceasta a fost voința
legiuitorului și nu există nici o rațiune legală pentru ca rezerva soțului supraviețuitor să
fie priv ilegiată celorlalte rezerve.
5.5.Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor în concurs cu copiii dintr -o
căsătorie anterioară a defunctului
A. Domeniul de aplicare al art.939 Cod civil
Art. 939 Cod civil dispune că „bărbatul sau femeia care, avân d copii dintr -alt maritagiu,
va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dărui soțului din urmă decât
o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puțin și fără ca, nici într -un caz,
donațiunea să treacă peste cuantul bunurilo r”.
Dispozițiile art.939 Cod civil potrivit cărora este îngrădită posibilitatea de a dispune în
favoarea soțului din ultima căsătorie când vine la moștenire cu copii dintr -o căsătorie
anterioară, sunt derogatorii de la dreptul comun, reglementat prin art.8 41 Cod civil și
urmăresc să apere dreptul la moștenire al acestora de influențele și capacitatea pe care
soțul din căsătoria subsecventă ar putea să le exercite asupra părintelui care s -a
căsătorit. Ele trebuie însă puse în acord cu prevederile Legii nr.31 9/1944, deoarece
art.939 Codul civil nu a fost abrogat nici expres și nici implicit prin această lege.

DREPT CIVIL 101

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Rațiunea instituirii acestui text de lege este aceea de a ocroti interesele descendenților
defunctului dintr -o căsătorie anterioară împotriva liberalităț ilor excesive pe care
defunctul le -ar fi putut face în favoarea soțului din căsătoria subsecventă.
1.Copiii care beneficiază de prevederile art.939 Cod civil
Dacă dăm o interpretare restrictivă dispozițiilor art.939 Cod civil, care are în vedere doar
copii i dintr -un „alt maritagiu” ar însemna că textul de lege limitează numărul celor care
beneficiază de ele, doar la copiii rezultați dintr -o căsătorie anterioară, adică vor putea
invoca aceste dispoziții doar copiii unui defunct care s -a recăsătorit, neprezen tând
relevanță faptul că prima căsătorie a fost desfăcută prin divorț sau a încetat prin moarte.
Dar, ca urmare a modificărilor pe care legislația noastră le -a suportat (Codul familiei din
1954)1, care asimilează situația copiilor născuți în afara căsători ei, cu cei născuți din
căsătorie s -a admis că textul se aplică și copiilor din afara căsătoriei2. Copilul din afara
căsătoriei are aceeași situație cu cel din căsătorie, dar numai dacă are filiația stabilită3.
De asemenea, textul se aplică și în cazul copi ilor adoptați, cu condiția ca actul de
încuviințare a adopției să fie anterior încheierii căsătoriei subsecvente.
Nu intră în dispozițiile art.939 Cod civil copilul sau copiii care s -au născut după
încheierea căsătoriei din urmă, deși au fost concepuți îna inte de încheierea căsătoriei
celui despre a cărui moștenire este vorba, întrucât sunt socotiți, potrivit Codului familiei,
copii din această din urmă căsătorie.
Art.939 Cod civil se aplică și atunci când defunctul avea un singur copil, deși textul
vorbeșt e despre copii la plural, dar neîndoielnic că el se aplică și în interesul unui singur
copil dintr -o căsătorie anterioară a defunctului4.
Trebuie precizat faptul că prin copii în sensul art.939 Codul civil nu trebuie să înțelegem
numai pe descendenții de g radul I, ci trebuie să înțelegem pe toți descendenții, fără
limită de grad (nepoți, strănepoți etc.) situație în care, întinderea rezervei va fi stabilită
ținându -se seama de numărul tulpinilor (al copiilor).

1 Art.63 din Codul familiei care prevede că „Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită prin recunoaștere s au prin
hotărâre judecătorească are față de păr inte și rudele acestuia, aceeași situație ca și situația legală a unui copil din căsătorie”.
2 M.Eliescu , op.cit ., p. 340; C.Stătescu , op.cit ., p.165; R. Popescu , op. cit ., p.84; D.Chirică , op. cit. , p.165; E.Safta -Romano , op.
cit., p.316.
3 Pentru amănunt e, vezi I.P.Filipescu , op.cit ., p.357.
4 M.B. Cantacuzino , op. cit ., p.652; M. Eliescu , op. cit ., p.341

DREPT CIVIL 102

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
În toate cazurile pentru a se putea beneficia d e dispozițiile art.939 Cod civil, copiii,
indiferent că sunt dintr -o căsătorie anterioară, din adopție sau din afara căsătoriei,
trebuie să fie în viață la data deschiderii succesiunii și trebuie să nu fie nedemni sau
renunțători; această rezervă subzistă numai în beneficiu celor care doresc să vină la
moștenire și care îndeplinesc condițiile cerute pentru a putea moșteni.
2.Liberalitățile avute în vedere de art.939 Cod civil
Instituirea cotității disponibile speciale, în scopul apărării drepturilor unei ca tegorii de
descendenți, constituie o măsură de excepție, cu caracter derogator de la regula
generală a cotității disponibile ordinare, stabilită de Codul civil.
Ca orice dispoziție de excepție, prevederile art.939 Cod civil ar trebui să fie de strictă
interpretare, limitând aria actelor de liberalitate făcute în favoarea soțului subsecvent,
numai la donații.
Această limitare ar fi, însă, contrară scopului urmărit de art.939 Cod civil, dar și
înțelesului care trebuie dat termenilor întrebuințați.
Folosind no țiunea „nu va putea dărui”, s -a înțeles numai că soțul predecedat nu va
putea gratifica pe soțul subsecvent, fără nici o semnificație cu privire la forma în care
liberalitatea are loc.
După cum întemeiat s -a reținut în literatura de specialitate1, intră su b incidența art.939
Cod civil:
1.Toate donațiile și legatele făcute soțului supraviețuitor în timpul căsătoriei
subsecvente.
2.Donațiile anterioare căsătoriei subsecvente, în măsura în care au fost făcute în
vederea acesteia.
3.Legatele făcute anterior căs ătoriei subsecvente, chiar dacă nu au fost făcute în
vederea acesteia, întrucât se poate presupune că testatorul nu a menținut legatul decât
în considerarea calității de soț dobândite de legatar după încheierea căsătoriei.
Prevederile art.939 Cod civil nu se aplică în ce privește liberalitățile făcute unui
concubin2, deoarece concubinajul nu produce efecte juridice proprii și nu conferă

1 M. Eliescu , op. cit ., I, p.342.
2 E. Safta -Romano , op. cit ., p.317.

DREPT CIVIL 103

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
concubinilor un anume statut juridic. Așa cum s -a arătat în literatura de specialitate1 și în
practica judecătorească2 aplicarea prin analogie a dispozițiilor legislației familiei
privitoare la raporturile dintre soți la relațiile dintre concubini este inadmisibilă, astfel
încât regimul comunității de bunuri nu folosește concubinilor, deoarece concubinajul
este în afară de le ge, iar statul ocrotește numai căsătoria. În raporturile patrimoniale
dintre concubini sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comun care reglementează
proprietatea pe cote -părți în măsura în care este dovedită existența unei asemenea
proprietăți3
B. Rapo rtul dintre cotitatea disponibilă specială, cotitatea disponibilă ordinară și
drepturile soțului supraviețuitor prevăzute de Legea nr.319/1944
După apariția Legii nr.319/1944 s -a ridicat problema dacă dispozițiile art. 939 Cod civil își
mai găsesc aplicabi litatea. Răspunsul a fost pozitiv argumentându -se că subzistă rațiunea
pentru care el a fost instituit, și anume de a ocroti interesele descendenților defunctului
dintr -o căsătorie anterioară împotriva liberalităților excesive pe care defunctul le -ar fi
putut face în favoarea soțului din ultima căsătorie.
Deși Legea nr.319/1944 nu a abrogat, nici expres și nici implicit, dispozițiile articolului
939 Cod civil, prevederile acestuia trebuie să nu contravină cu dispozițiile legale
referitoare la dreptul de moș tenire al soțului supraviețuitor.
În această privință, în doctrină și jurisprudență sunt aspecte asupra cărora există unitate
de opinii, dar și aspecte asupra cărora părerile sunt împărțite.
Astfel, este unanim admis că partea ce reprezintă cotitatea dispo nibilă specială a soțului
supraviețuitor se impută (se deduce) asupra cotității disponibile ordinare, nefiind
posibilă cumularea celor două cotități și reducerea pe această cale a părții rezervate a
moștenirii.
Pe de altă parte însă, având în vedere faptul că la ora actuală în doctrină și jurisprudență
există două concepții diferite cu privire la partea din moștenire asupra căreia se impută
rezerva celorlalți moștenitori rezervatari în prezența soțului supraviețuitor, pe cale de
consecință și asupra calculu lui cotității disponibile speciale a soțului supraviețuitor în

1 Al. Bacaci , Raporturile juridice patrimoniale în dreptul familiei, Ed. Dacia, Cl uj, 1986, p.3; I.P.Filipescu , op. cit ., p.66; E. Florian ,
op. cit. , p.13.
2 T.S., s. civ., dec. nr.147/1979 în CD, 1979, p.146, T.S., s., civ., dec. nr.2581/1980 în RRD nr.9, 1980, p.57; T.S., s., civ. , dec.
nr.226/1982 în RRD nr.1, 1983, p.63; CSJ, s., ci v., dec. nr.2426/1992, în Dreptul nr.10 -11, 1993, p.122; T. Mun. București, s., civ.,
dec. nr.22/1990 în Dreptul nr.3, 1992, p.64.
3 T.S., s., civ., dec. nr.830/1972 în CD, 1972, p.76; T.S., s. civ., dec. nr.1559/1974 în Repertoriu….1969 -1975, p.97.

DREPT CIVIL 104

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
concurs cu copii defunctului dintr -o căsătorie anterioară vor exista două sisteme de
calcul1.
Considerăm că modul concret de stabilire a cotității disponibile speciale ar consta din:
a)stabilir ea rezervei succesorale a soțului supraviețuitor și a descendentului.
Rezerva soțului supraviețuitor în concurs cu descendenții reprezintă 1/8 din moștenire,
rezerva unui singur copil va fi ½ din restul rămas, deci din (1 -1/8)=7/8, adică ½ x 7/8 =
7/16.
Rezerva totală va fi: 1/8 (soțul supraviețuitor) + 7/16 (un descendent) =9/16.
b)stabilirea cotității disponibile ordinare
Cotitatea disponibilă ordinară = masa succesorală – rezerva totală = 1 -9/16 =7/16.
Cotitatea disponibilă ordinară ar fi putut fi lăsată de către defunct, în totalitate, unui terț
și legatul ar fi fost pe deplin valabil.
c)stabilirea a cât anume din cotitatea disponibilă ordinară se încadrează în cotitatea
specială prevăzută de art.939 Cod civil.
Trebuie să verificăm dacă prin liberalități le de defunct nu se încalcă cele două limite
impuse de art.939 Cod civil: partea copilului care a luat mai puțin (observăm că această
limită este respectată întrucât partea copilului de 7/16 care reprezintă cotitatea
disponibilă ordinară), iar pe de altă p arte soțul supraviețuitor să nu fie gratificat decât în
limitele cotității disponibile, speciale de ¼ din moștenire (observăm însă că 7/16>1/4).
d)eventualul rest urmează să fie împărțit între copil și soțul în viață potrivit art.1
Decretul -lege nr.319/194 4.
Observăm că între cotitatea disponibilă ordinară și cotitatea disponibilă specială există o
diferență de 3/16 (7/16 – ¼ =3/16).
Acest rest de 3/16 defunctul îl putea lăsa prin testament sau donație unui terț. Dacă n -a
făcut -o, cota de 3/16 se va împărți între copil și soțul supraviețuitor potrivit regulilor de

1 Pentru opiniile potrivit cărora rezerva soțului supraviețuitor, se impută asupra cotității disponibil a se vedea M. Eliescu , op. cit .,
p.349; R. Petrescu, V. Scherer, Gh. Nichita , Probleme teoretice și practice de drept civil, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1987,
p.154; T.s. s. civ., dec. nr.721/1974 (nepublicată), St. Cărpenaru , op. cit ., p.469 -470. În ceea ce privește imputarea rezervei
soțului supraviețuitor asupra întregii moșteniri a se vedea Fr. Deak , op. cit ., p.67 -69; E. Boroi, G. Boroi , Corelația din tre
prevederile art.939 Cod civil și Decretul -lege nr.319/1944, în RRD nr.9 -12, 1989, p.29 -30; D. Chirică , op. cit ., p.172; R. Popescu ,
Limitele dreptului de dispune prin acte juridice de bunurile moștenirii, op. cit ., p.78; T.S., s. civ., dec. civ. nr.15/ 1972 în CD, 1972,
p.175.

DREPT CIVIL 105

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
la moștenirea legală, adică ¼ x 3/16 =3/64 pentru soțul supraviețuitor, iar copilul restul
de ¾ din 3/16, deci 9/64.
e)însumarea cotelor ce revin fiecărui moștenitor.
Soțul supraviețuitor va primi 1/8 + ¼ + 3/63 =27/64 din moștenire.
Descendentul va primi 7/16 + 9/64 =37/64 din moștenire.
În cazul în care cotitatea disponibilă specială este mai mică decât cotitatea disponibilă
ordinară, iar defunctul nu a făcut nici o liberalitate pentru această di ferență, ea urmează
a fi împărțită potrivit prevederilor legale conținute în art.1 din Legea nr.319/1944.
De asemenea, dacă soțul supraviețuitor, care a primit o donație de la defunct, vine în
concurs cu descendenții din altă căsătorie a soțului donator, e l poate cumula cotitatea
disponibilă specială cu dreptul său succesoral. După cum am mai spus, Legea
nr.319/1944 n -a abrogat dispozițiile art.939 Cod civil și ca atare trebuie pus de acord cu
noile dispoziții legale privitoare la dreptul de moștenire al s oțului supraviețuitor.

6.Determinarea masei succesorale. Calculul rezervei și a cotității disponibile
6.1.Operații necesare determinării masei succesorale
Calculul rezervei și al cotității disponibile se face prin aplicarea dispozițiilor art.849 Cod
civil1 și presupune următoarele două operațiuni:
1.Stabilirea masei de calcul asupra căreia se va calcula partea de care a putut dispune
autorul în limitele legii;
2.Stabilirea liberalităților care urmează a se imputa asupra rezervei și care se impută
asupra p ărții disponibile.
1.Stabilirea masei de calcul se face în scopul reconstituirii patrimoniului pe care l -ar fi
avut defunctul dacă nu ar fi dispus prin donații și/sau legate. După delimitarea activului
succesoral se deduc datoriile și sarcinile moștenirii ca și cum s -ar proceda la partaj.

1 Art.849 C. civil prevede: „Partea disponibilă se calculează cu chipul următor: pe lângă bunurile ce a lăsat donatorul sau
testatorul în momentul morții sale, se adaugă prin calcul și bunurile de care a dispus prin donațiuni între vii, după starea lor din
momentul donațiunii și după valoarea ce au avut în momentul morții donatorului. Din această masă de bunuri, scăzându -se
datoriile, pe ceea ce va rămânea se calculează partea disponibilă, după numărul și calitatea erezilor”.

DREPT CIVIL 106

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Cotitatea disponibilă se calculează numai asupra activului net, în virtutea principiului
nemo liberalis nihi liberatus.
Formarea masei de calcul implică următoarele operațiuni, potrivit art.849 Cod civil:
a)determinarea va lorii bunurilor existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii
moștenirii (activul brut).
b)deducerea pasivului succesoral (pentru obținerea activului net).
c)adăugarea fictivă și numai în vederea calculului, a valorii bunurilor donate de defunct .

6.2.Stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii
succesiunii
A. Determinarea bunurilor existente în patrimoniul defunctului
a)Determinarea bunurilor rămase în natură la deces se face prin rațiunea tuturor
bunuril or mobile și imobile ale defunctului existente la decesul său, cu condiția de a fi
evaluabile în bani. În aceste bunuri sunt socotite și cele testate de de cuius care nu sunt
predate legatarilor decât după verificarea integrității rezervei. Se adaugă și c reanțele pe
care defunctul le avea împotriva moștenitorilor rezervatari. Aceste creanțe, deși stinse
prin confuziune, reprezintă o valoare activă a moștenirii pe care succesorul ar fi obligat
să o plătească defunctului dacă trăia.
Calculul nu include:
-drepturile stinse odată cu moartea defunctului, precum dreptul la pensia de întreținere,
dreptul de uzufruct, dreptul la renta viageră;
-drepturile asupra bunurilor care nu au făcut parte din patrimoniul defunctului, cum ar fi
fructele naturale culese după de schiderea succesiunii, fructele civile scadente posterior
deschiderii moștenirii, îmbunătățirile și adăugirile aduse de un moștenitor unui bun
succesoral;
-bunurile lipsite de valoare patrimonială, precum fotografii, diplome, medalii, titluri,
decorații, a lte bunuri cu valoare exclusiv sentimentală.
B. Scăderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente, pentru a se obține
activul net al moștenirii

DREPT CIVIL 107

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
b)Deducerea pasivului are ca scop obținerea activului net al moștenirii și se realizează
prin scăde rea din valoarea activului brut a tuturor obligațiilor existente în patrimoniul
defunctului la data deschiderii moștenirii, cu excepția celor stinse prin deces. Datoriile,
în înțelesul art.849 Cod civil, sunt reprezentate de toate obligațiile contractate d e
defunct, de orice natură și către orice creditori (chiar moștenitorii rezervatari), precum și
toate cheltuielile de înmormântare și cele implicate de lichidarea succesiunii (cheltuieli
de inventar, de punere a peceților, de expertiză, de partaj etc.).
Art.849 Cod civil lasă să se înțeleagă că operațiunea de scădere a datoriilor se face după
adăugarea fictivă a donațiilor, dar doctrina și jurisprudența apreciază că înaintea
adăugirii fictive a donațiilor trebuie obținut activul net al moștenirii, aspect im portant în
cazul moștenirii insolvabile.
C. Reunirea fictivă la activul net, a donațiilor făcute în timpul vieții de cel ce lasă
moștenirea
Reuniunea fictivă la activul net a valorii donațiilor făcute în timpul vieții de de cuius
presupune o operație „pe h ârtie” și nu readucerea efectivă a valorilor donate la masa
succesorală. Operațiunea vizează toate donațiile făcute de defunct, directe, indirecte,
prin dar manual sau simulație (donațiile deghizate sau prin interpunere de persoane).
Nu intră în operația d e reunire fictivă darurile obișnuite, cheltuielile de hrană,
învățătură, întreținere făcute în folosul soțului sau descendenților.
Deși bunurile înstrăinate de defunct cu titlu oneros nu intră, în principiu, în masa de
calcul, art.845 Cod civil prevede că se adaugă la această masă toate bunurile înstrăinate
unui succesibil în linie dreaptă cu sarcina unei rente viagere sau rezerva unui uzufruct1.
Legea consacră o prezumție de simulație, considerând că asemenea înstrăinări, făcute
moștenitorilor în linie dre aptă, sunt donații deghizate scutite de raport.
Dacă beneficiarul cotității disponibile a înstrăinat, mai înainte de efectuarea partajului
bunuri din masa succesorală ce întrec cuantumul cotității disponibile, el nu mai are nici
un drept asupra bunurilor r ămase de împărțit2.
Donațiile reunite fictiv se evaluează după starea bunurilor din momentul donației și
valoarea din momentul deschiderii moștenirii (art.849 Cod civil). Valoarea din momentul
deschiderii moștenirii nu cuprinde sporul datorat faptei donata rului și nici scăderea de

1 M. E liescu , Moștenirea …, p.369.
2 T.S., s. civ., dec. nr.1699/1973, în CD, 1973, p.204 -210.

DREPT CIVIL 108

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
valoare datorată faptei acestuia, ci evaluarea este făcută ca și când bunul nu ar fi ieșit
niciodată din patrimoniul defunctului.
După efectuarea celor trei operațiuni se obține masa de calcul asupra căreia aplicându –
se fracțiunil e prevăzute de Codul civil se obțin valorile rezervei și cotității disponibile.
2.Imputarea liberalităților desemnează modul de a socoti liberalitățile făcute de de
cuius, fie asupra cotității disponibile, fie asupra rezervei1. Pentru aceasta se au în vede re
următoarele aspecte: dacă gratificatul este sau nu moștenitor rezervatar, dacă
gratificatul, moștenitor rezervatar, a acceptat sau nu moștenirea.
a)Dacă persoana gratificată este străină de moștenire sau moștenitor legal nerezervatar,
liberalitatea se i mpută asupra cotității disponibile, iar în cazul depășirii limitelor acesteia
este considerată excesivă și se reduce corespunzător.
b)Dacă persoana gratificată este moștenitor rezervatar și:
1.-a renunțat la moștenire, când are statutul unui terț, străin d e moștenire și libertatea
sa, s -a imputat asupra cotității disponibile, iar dacă încalcă rezerva va fi reductibilă;
2.-a acceptat moștenirea, dar a primit o liberalitate nesupusă raportului (donație scutită
de raport, donație nesupusă raportului, legat), i poteză în care liberalitatea se impută
asupra cotității disponibile. Partea ce depășește cotitatea disponibilă se impută asupra
rezervei cuvenite moștenitorului gratificat prin liberalitate, situație în care acesta
cumulează cotitatea disponibilă cu partea sa de rezervă.
-dacă liberalitatea moștenitorului rezervatar acceptat este raportabilă, fiind considerată
un simplu avans din moștenire2 se va imputa asupra rezervei cuvenite gratificatului, iar
dacă liberalitatea depășește rezerva, diferența se impută as upra cotității disponibile; în
această situație se cumulează rezerva cu cotitatea disponibilă.

6.3.Reducțiunea liberalităților excesive
A. Noțiunea de reducțiune. Persoanele care beneficiază de reducțiune

1 Pentru calculul rezervei moștenitorilor rezervatari, în concurs cu soțul supraviețuitor al defunctului, vezi Fr. Deak, Stabilirea
drepturilor succesorale ale ascend enților privilegiați și colateralilor privilegiați în concurs cu soțul supraviețuitor, în RRD
nr.4/1989, p.33 -35.
2 C. Aubry, C. Rau , Cours de droit civil francais, vol. VII, Paris, 1875, p.229.

DREPT CIVIL 109

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Moștenitorii rezervatari, respectiv descendenții, ascendenții privilegiați și soțul în viață
dobândesc un drept propriu, în virtutea legii, la rezervă o dată cu deschiderea
succesiunii, drept ce poate fi transmis propriilor moștenitori. Persoanele care
“înfățișează drepturile” moștenitorilor rezervatari sunt cesionarii drepturilor
succesorale, donatorii moștenitorilor rezervatari și creditorii acestora.
Creditorii moștenitorilor rezervatari pot cere reducțiunea liberalităților excesive pe calea
acțiunii oblice. În ce privește pe creditorii defunctului, ac eștia devin creditori și ai
moștenitorului rezervatar, dacă acesta a acceptat moștenirea pur și simplu și a operat
confuziunea patrimoniilor, așa încât pot cere reducțiunea pe calea prevăzută de art.974
Cod civil. Dacă însă, moștenitorul rezervatar a accep tat moștenirea sub beneficiu de
inventar creditorii succesorali nu reprezintă drepturile moștenitorului rezervatar și nu
pot introduce acțiunea în reducțiunea liberalității excesive. Pe de altă parte, bunurile
donate au ieșit din patrimoniul defunctului și sunt exceptate de la urmărirea creditorilor
acestuia.
B. Căile procedurale de exercitare a dreptului de reducțiune
Căile procedurale aflate la dispoziția celor ce au legitimare procesuală activă în acțiunea
în reducțiune sunt următoarele:
a)Excepția în re ducțiune poate fi invocată de moștenitorii rezervatari la cererea
gratificatului de predare a obiectului legatului.
Excepția este supusă termenului de prescripție de 3 ani care începe să curgă de la
momentul deschiderii succesiunii;
b)Acțiunea în reducțiun e este folosită de moștenitorii rezervatari când bunurile ce au
făcut obiectul liberalităților excesive au fost deja predate gratificaților, precum în cazul
donațiilor.
Acțiunea este personal patrimonială, supusă termenului de prescripție de 3 ani prevăzut
de art.1 din Decretul nr.167/1958 care curge de la deschiderea moștenirii, cu excepția
situației când cel îndreptățit nu a avut cunoștință de existența testamentului care i -a
lezat drepturile, când dreptul la acțiune începe să curgă de la momentul cunoașt erii
liberalității excesive1.

1 T.S., s. civ., nr.1119/1977, în CD, p.92 -95; T.S., s. civ., dec. nr.743/1985, în RRD, nr.3/1986, p.75; T.S., s. civ., dec. nr.732/1986, în
RRD nr.2/1987, p.64; T.S., s. civ., dec. nr.2338/1985, în CD, 1985, p. 91 -93.

DREPT CIVIL 110

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
De asemenea, acțiunea în reducțiunea liberalității excesive este divizibilă; de ea
beneficiază numai moștenitorul rezervatar care a cerut -o și doar pentru partea de
rezervă ce i se cuvine1.
C. Ordinea reducțiunii liberalitățil or excesive
Principiul care guvernează această operațiune este acela că liberalitățile sunt reductibile
în ordinea vechimii lor, începând cu cele recente. Se întemeiază pe prezumția că ultimele
liberalități au adus atingere rezervei prin depășirea limitelo r cotității disponibile, în care
cele anterioare se prezumă că s -au încadrat.
a)Potrivit art.850 Cod civil, întâi se reduc legatele care sunt considerate a avea aceeași
dată, a decesului, sunt cele mai recente și în consecință prin aceste liberalități s -a adus
atingere rezervei. Regula se întemeiază și pe interdicția de a dispune de două ori de
același bun fiindcă, dacă autorul a dispus prin donații în limita cotității disponibile, nu
mai poate dispune în aceeași limită prin legat în favoarea altei persoane , întrucât ar
însemna o revocare implicită a donațiilor deja făcute. Regula are caracter imperativ și
orice clauză a celui ce lasă moștenirea, în sens contrar, este lovită de nulitatea absolută.
b)Legatele se reduc toate deodată și proporțional, indiferent că sunt universale, cu titlu
universal, cu titlu particular. Regula are caracter dispozitiv, de aceea este posibil ca
defunctul să fi stabilit o altă ordine de reducere a legatelor.
c)Dacă, după reducerea legatelor, rezerva nu este întregită, se procedeaz ă la reducerea
donațiilor începând cu cea mai nouă (art.850 alin.2 Cod civil). Regula reducțiunii
donațiilor este imperativă și se aplică tuturor liberalităților între vii (donații directe,
indirecte, între soți, daruri manuale, donații deghizate).
Dacă do uă donații au aceeași dată, reducțiunea se face proporțional cu valoarea lor.
În cazul donațiilor neautentice, dacă nu au dată certă, urmează a fi reduse o dată cu
legatele fiindcă dobândesc dată certă de la data decesului donatorului, potrivit art.1182
Cod civil. Diferiții donatari sunt terți unul față de altul, așa încât beneficiarul unei donații
făcute prin act autentic poate cere reducțiunea prealabilă a unei donații deghizate sau a
unui dar manual, conform dispozițiilor art.1182 Cod civil, dacă donator ul amenințat nu
dovedește că donația neautentică a dobândit dată certă înaintea celei autentice2.

1 T.S., s. civ., dec. nr.780/1973, în CD, 1973, p.202 -204.
2 C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al . Băicoianu , op. cit ., vol.III, p.680.

DREPT CIVIL 111

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
În ce privește donațiile deghizate, moștenitorul rezervatar care pretinde că rezerva
legală i -a fost încălcată printr -un astfel de act are calitatea de terț ș i poate dovedi
deghizarea prin orice mijloc de probă.
D. Efectele reducțiunii
În privința legatelor, reducțiunea are ca efect caducitatea acestora, totală sau parțială,
după cum este depășită cotitatea disponibilă.
Reducțiunea donației conduce la rezoluțiu nea totală sau parțială a contractului de
donație, moștenitorul rezervatar devenind retroactiv, de la data deschiderii succesiunii,
proprietar al bunului ce a făcut obiectul donației. Donatarul păstrează fructele naturale
percepute anterior deschiderii moș tenirii și pe cele civile scadente anterior aceluiași
eveniment. Reducțiunea nu are nici un efect asupra actelor de înstrăinare sau grevare a
bunurilor donate de de cuius consimțite de donatar anterior deschiderii moștenirii;
actele consimțite ulterior ace stui moment pot fi desființate, nefiind opozabile
moștenitorilor rezervatari.
Moștenitorul rezervatar poate cere restituirea în natură a bunurilor ce au făcut obiectul
liberalității supuse reducțiunii. Întregirea rezervei se face prin echivalent în următoa rele
situații de excepție:
-donatarul a înstrăinat obiectul donației sau l -a grevat înainte de deschiderea moștenirii;
-bunurile ce au făcut obiectul liberalităților erau de natură consumptibilă;
-bunul a pierit din vina donatarului, când se restituie valo area obiectului distrus la
momentul deschiderii moștenirii. Dacă bunul a pierit din cauza forței majore, obligația
de restituire se stinge, fiindcă riscul este suportat de succesiune.

6.4.Raportul donațiilor
A. Precizări
Raportul este o instituție specifi că donațiilor1 și este datorat potrivit art.751 Cod civil și
art.1 din Legea nr.319/1944 de moștenitorii descendenți ai defunctului și soțul
supraviețuitor în concurs cu descendenții. Raportul constă în aducerea la masa

1 M.B. Cantacuzino , op. cit ., p.272; M. Eliescu , op. cit. , I, p.242 -245, în sensul că raportul ar avea în vedere și legate; D.
Alexandresco , op. cit. , p.165.

DREPT CIVIL 112

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
succesorală de către categoriile de moștenitori arătate, fie în natură, fie prin echivalent,
a bunurilor primite prin donație de la de cuius.
Spre deosebire de Codul civil francez, care impune raportul pentru orice categorie de
moștenitori, Codul civil român impune raportul numai descendenți lor. Prin Legea
nr.319/1944, soțul supraviețuitor este și el obligat la raport, dar numai în concurs cu
descendenții.
Rațiunea impunerii raportului donațiilor este aceea de a asigura egalitatea
moștenitorilor din categoriile chemate în primul rând la moște nire1. Raportul se mai
întemeiază și pe voința presupusă a defunctului că ar fi avut aceeași afecțiune pentru
toți copii săi, cu excepția unei manifestări de voințe contrare2.
B. Noțiunea raporturilor donațiilor
Codul civil obligă pe anumiți moștenitori le gali să readucă la masa succesorală bunurile
pe care le -au primit cu titlu de donație de la cel care lasă moștenirea.
Obligația de readucere la masa succesorală a bunurilor donate se numește obligație de
raport, iar executarea acestei obligații este denumi tă raport3. Raportul are drept
finalitate asigurarea egalității între descendenții defunctului, precum și între aceștia și
soțul supraviețuitor.
Întrucât obligația de a raporta se întemeiază pe voința prezumată a donatorului, acesta
va putea scuti de o ase menea îndatorire pe moștenitorul gratificat – în acest caz, donația
are un caracter preciputar, adică este făcută, peste partea de moștenire ce se cuvine
eredelui.
C. Avantajele de care se bucură donatarul bunurilor supuse raportului
Donația supusă raportu lui conferă donatarului următoarele foloase:
1.-gratificatul dobândește posesiunea și folosința anticipată a bunurilor donate,
culegând și însușindu -și, în așteptarea moștenirii, fructele acestor bunuri:
2.-la deschiderea moștenirii, donatarul se va bucura de un drept de opțiune: fie va
păstra donația, renunțând la moștenire, fie va accepta moștenirea, raportând donația;

1 C. Demolombe , Cours de Code Napoléon Traité des successio ns, Paris, 1875, p.160.
2 C. Hamangiu , I. Rossetti -Bălănescu, Al. Băicoianu , op. cit ., vol.III, p.565.
3 Ph. Malaurie , op. cit ., p.411, M. Cantacuzino , op. cit ., p.291, C. Hamangiu, I. Rossetti -Bălănescu, Al. Băicoianu , op. cit. , p.565;
M. Eliescu , op. ci t., p.238.

DREPT CIVIL 113

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
3.-în cazurile în care este primit să raporteze donația prin luarea mai puțin, el va scădea
valoarea ei din partea de moștenire ce i se cu vine și, prin urmare, donația fără scutire de
raport va echivala cu o atribuire anticipată a bunurilor donate.
D. Deosebirile raportului donațiilor de alte instituții
Raportul donațiilor se deosebește de alte instituții cu care se aseamănă.
1.Astfel, rapor tul donațiilor nu se confundă cu operația pe care o implică stabilirea masei
de calcul, de adăugare fictivă la masa succesorală a valorii donațiilor făcute în timpul
vieții de către cel care lasă moștenirea1
a. raportul donațiilor implică o readucere efect iv în natură sau prin echivalent, la masa
succesorală a bunurilor donate; operația care se face cu ocazia stabilirii masei de calcul
este fictivă:
b. raportul donațiilor privește numai donațiile făcute, fără scutire de raport,
moștenitorilor care, potrivit legii, au obligația de a raporta donațiile; operația care se
face cu ocazia stabilirii masei de calcul se referă la toate donațiile, indiferent de
persoana gratificată.
2.De asemenea, raportul donațiilor nu se confundă nici cu reducțiunea liberalităților
excesive2:
a. scopul raportului donațiilor este de a asigura egalitatea între anumiți moștenitori
legali ai defunctului, pe când scopul reducțiunii este de a desființa liberalitățile care au
depășit cotitatea disponibilă, încălcând rezerva succesorală;
b. obligația de raport privește numai pe anumiți moștenitori legali și numai raporturile
dintre ei; reducțiunea se referă la toate liberalitățile excesive, indiferent de persoana
celui gratificat.
c. raportul are ca obiect numai donațiile, în timp ce reducțiu ne privește orice liberalitate
excesivă – donație sau legat.
d. normele care cârmuiesc raportul donațiilor are un caracter dispozitiv, pe când cele
referitoare la reducțiune sunt imperative.

1 Fr. Deak, St.Cărpenaru , op. cit ., p.477
2 C. Stătescu , op. cit ., p.187; Mazeaud , op. cit ., p.750 -751; M. Eliescu , op. cit ., p.370; Șt. Cărpenaru , op. cit ., p.478; E. Safta –
Romano , op. cit ., p.336; D. Macovei , op. cit ., p.126; T.S. s. civ., dec . nr.1884/1974 în Repertoriu …..1969 -1975, p.206; T.S. dec.
nr.1665/1976, în Repertoriu ….1969 -1975, p.134; idem nr.330/1978, în RRD nr.8, 1978, p.65; idem, dec. nr.2338/1985, în CD,
1985, p.91 -93; idem dec. nr.743/1985, în CD 1985, p.86 -88.

DREPT CIVIL 114

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
E. Condițiile obligației de raport
Pentru existența obligației de raport sunt necesare următoarele condiții:
a. Moștenitorul chemat la succesiune să fie descendent al defunctului sau soț
supraviețuitor, acesta din urmă numai când vine în concurs cu descendenții1.
Ceilalți moștenitori legali, legatarii sau donatorii de b unuri viitoare, universali sau cu titlu
universal, nu au îndatorirea de a raporta darurile pe care le -au primit de la defunct. De
asemenea nu sunt obligați la raport descendenții și soțul supraviețuitor când vin la
moștenire cu alți moștenitori legali sau testamentari2.
Prin soț supraviețuitor3 înțelegem nu numai pe cel ce are la data morții defunctului
această calitate în temeiul unei căsătorii valid încheiate, dar și pe acela a cărui căsătorie
a fost anulată sau declarată nulă după deschiderea moștenirii, dacă se bucură, potrivit
art.23 C. familiei de beneficiul putativității.
Este important de menționat un aspect confirmat de practica judecătorească și anume
că descendenții își datorează raportul chiar dacă sunt de grade diferite. Este cazul în care
desce ndentul donatar vine la moștenire prin reprezentare și datorează raportul nu
numai fraților și surorilor sale, dar și unchilor și mătușilor cu care, prin efectul
reprezentării, vine în concurs.
b. Moștenitorul – descendent sau soț supraviețuitor în concurs cu descendenții – să fi
acceptat moștenirea.
Nu interesează dacă acceptarea moștenirii a fost pură și simplă ori sub beneficiu de
inventar. Moștenitorul care renunță la partea sa din moștenire poate opri donația
primită în limitele cotității disponibile ( art.752 C. civ.).
Art.752 C. civ. dispune că moștenitorul, care renunță la succesiune, poate păstra darul
primit de la defunct. Prin faptul renunțării, el pierde calitatea de moștenitor în virtutea
căreia era obligat să raporteze darurile primite de la def unct, devenind străin de
moștenire. „Ex cusa donationis, vel aliunde tibi quaesita, si avi succesionem respueris,
conferre fratibus completi non protest” (dacă ai renunțat la succesiunea bunului tău, nu
poți fi silit a raporta fraților ceea ce ai dobândit prin donație sau altfel).
Donația este însă reductibilă în cazul în care ar ataca rezerva celorlalți moștenitori.

1 T.S. col . civ., dec. nr.185/1965, în Repertoriu……1952 -1969, p.449.
2 Trib. Suprem., col.civ., dec. nr.1393/1969, în RRD. Nr.5/1970.
3 B. Diamant , Obligația la raport a soțului supraviețuitor, în J.N. nr.5/1959, p.914.

DREPT CIVIL 115

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
c. Moștenitorul să aibă calitatea de donatar. Cele două calități – de moștenitor și de
donatar – trebuie să coexiste în momentul moștenirii (a rt.752 Cod civil).
Această condiție ridică două probleme: una referitoare la momentul când cele două
calități trebuie să fie reunite și alta referitoare la persoana care trebuie să fie donatară.
Calitățile de moștenitor legal și de donatar trebuie să fie r eunite la data când
succesiunea se deschide. Deci, gratificatul care nu avea, la data donației, chemarea
eventuală la moștenire, dar care la moartea defunctului are vocație succesorală, va
datora comoștenitorilor săi raportul (art.753 Cod civil).
Cea de -a doua întrebare este dacă eredele trebuie să fie personal donatar sau raportul
poate fi datorat și pentru altul. În vechiul drept cutumiar francez1 se interzicea
defunctului să scutească pe moștenitor de raport și se recurgea la interpunerea de
persoane. Do nația se făcea soțului sau unei rude apropiate a moștenitorului, cu sarcina
pentru aparentul gratificat de a trece eredelui obiectul liberalității. În scopul de a
împiedica această fraudă, cutumele obligau pe moștenitor să raporteze donațiile făcute
soțulu i, copiilor sau părinților, toți aceștia fiind presupuși persoane interpuse. În acest
caz, raportul era datorat pentru altul. În dreptul român actual, moștenitorul datorează
raportul numai pentru donațiile primite personal, datorează raportul numai pentru sine
și nu pentru altul. Astfel, conform art.754 și 756 Cod civil, donațiile făcute fiului sau
soțului moștenitorului sunt socotite că s -au făcut cu scutire de raport. Este ceea ce a
avut în vedere și instanța supremă2 când a apreciat corect că moștenitoru l nu este
obligat să raporteze donațiile făcute de cel care lasă moștenirea descendenților
moștenitorului sau soțului supraviețuitor al acestuia. De la această regulă, Codul civil
face o singură excepție – cea a moștenirii prin reprezentare. Conform art.75 5 Cod civil,
în cazul în care un descendent vine la moștenire prin reprezentare, el este dator să
raporteze donația pe care părintele său (reprezentantul) a primit -o de la cel care lasă
moștenirea, chiar dacă a renunțat la moștenirea părintelui. Practica j udecătorească face
și precizarea că descendentul trebuie să raporteze, în acest caz, și donațiile pe care le -a
primit personal de la cel care lasă moștenirea. Când descendentul vine la moștenire în
nume propriu, el nu are obligația de a raporta donația pri mită de părintele său de la cel
care lasă moștenirea, chiar dacă a cules moștenirea acestui părinte.

1 H., L., Z. Mazeaud –„Lecons de droit civ il”vol.IV, p.1280.
2 T.S. s. civ., dec.4780/1972 în RRD nr.11/1972, p.168.

DREPT CIVIL 116

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Derogarea de la regulă este justificată cât privește cazul când reprezentantul nu a
acceptat moștenirea celui reprezentat și, deci, el nu a beneficiat de d onația făcută
părintelui său.
d.Donația să fi fost făcută fără scutire de raport.
În cazul scutirii de raport, donația se spune că este făcută prin preciput, adică peste
partea succesorală ce se cuvine moștenitorului donatar. Ea alcătuiește o liberalitate
definitivă care nu va putea fi făcută decât prin disponibil și va fi reductibilă dacă atinge
rezerva (art.846 Cod civil).
Potrivit art.846 alin.2 Cod civil scutirea de raport se poate face fie în actul ce conține
dispoziția, fie într -un act ulterior, cu re spectarea formelor dispozițiilor între vii sau
testamentare.
Pornind de la faptul că raportul donațiilor se întemeiază pe intenția presupusă a
donatorului, instanța supremă a decis că scutirea de raport rezultă din interpretarea
acestei voințe, care poate reieși fie din clauza expresă cuprinsă în actul de donație, fie,
implicit, din modul în care donatorul a creat folosul gratuit în favoarea descendentului,
dacă se poate deduce în mod neîndoielnic intenția sa ca folosul creat să fie peste partea
ereditară a beneficiarului1.
Scutirea de raport este permisă donatorului cu condiția ca donația să fi fost făcută în
limitele cotității disponibile2.
În cazul în care donația făcută de defunct descendentului nu a fost cu scutire de raport,
este nelegală hotărârea ins tanței de fond care obligă pe pârât să raporteze donația
primită(o jumătate din dreptul de proprietate asupra unui imobil), dar numai în limita
cotității disponibile, deoarece trebuie raportată la succesiune întreaga donație primită
fără o astfel de limita re, avându -se în vedere art.751 Cod civil3.
F. Persoanele care pot cere raportul donațiilor
Din cele de mai sus rezultă că au obligația de raport descendenții și soțul supraviețuitor
(când vine în concurs cu descendenții). Menționăm că între acești moșteni tori obligația
de raport este reciprocă.

1 T.S., s. civ., dec. nr.718/1976 în RRD 10/1976, p.63.
2 M. Eliescu , op. cit. , p.240 -241; R. Popescu , op. cit. , p.87; D. Chirică , op. cit. , p.308 -309; T.S. col.civ., dec. nr.805/1 953, în CD,
1952 -1954, vol.I, p.120; T.S. s. civ., dec. nr.718/1976, în CD, 1976, p.156 -158; Plenul T.S. dec. nr.36/1958, în CD, 1958, p.117 -118.
3 T. Jud. Maramureș, dec. civ., nr.1005/1980 în RRD nr.5/1981, p.66.

DREPT CIVIL 117

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Astfel, fiecare dintre ei are dreptul să ceară raportul celorlalți; un descendent poate cere
raportul de la ceilalți descendenți ori de la soțul supraviețuitor, iar soțul supraviețuitor
poate cere raportul de la des cendenți1.
Potrivit art.763 C. civ., raportul nu poate fi ceru7t de legatari sau creditori.
În ceea ce privește legatarii, fără deosebire dacă sunt universali, cu titlu universal sau cu
titlu particular, ei nu pot cere raportul donațiilor și nici nu pot tr age foloase de pe urma
efectuării raportului solicitat de alții. Soluția este rațională întrucât dreptul legatarilor
asupra bunurilor testate se naște abia la moartea testatorului, iar a permite legatarilor
să ceară raportul donațiilor făcute de către defu nct ar însemna să se încalce principiul
irevocabilității donațiilor.
În ceea ce privește creditorii, trebuie făcute unele precizări.
Este evident că nici un creditor succesoral (la care se referă art.763 C.civ.) nu va putea
cere raportul dacă moștenirea a fost acceptată sub beneficiu de inventar, întrucât, față
de ei, bunurile donate au ieșit definitiv și irevocabil din patrimoniul defunctului (ce
constituia pentru ei gajul general prevăzut de art. 1718 C.civ.).
În literatura de specialitate2 s-a admis, tot uși, că pe cale oblică, creditorii personali ai
moștenitorilor pot exercita acțiunea de raport în numele și pe seama debitorilor lor (art.
974 C. civ.), dacă moștenirea a fost acceptată pur și simplu.
În consecință, putem spune că au dreptul să ceară rapor tul donațiilor:
-descendenții defunctului;
-soțul supraviețuitor (dar numai când vine în concurs cu descendenții);
-creditorii personali ai acestora (dar numai atunci când moștenirea a fost acceptată pur
și simplu).
Dovada donațiilor raportabile se va face , în toate cazurile, de către cel care cere
raportul.
Moștenitorul care solicită raportul va putea face dovada utilizând orice mijloc de probă
admis de lege (deoarece el are calitatea de terț față de actul de donație).

1 În acest sens, vezi Trib.Suprem, secț.c iv., decn.rn1393/1970, în RRD nr.5/1970, p.167.
2 Vezi D.Alexandresco , op.cit ., Tomul III, Partea a II -a, p.282; M.Eliescu , op.cit ., p.242; C.Stătescu , op.cit. , p.244; St.Cărpenaru ,
op.cit ., p.540.

DREPT CIVIL 118

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Celelalte categorii de moștenitori, l egatari sau creditorii succesiunii nu pot cere raportul
donațiilor. Firește, creditorii moștenitorilor îndreptățiți a cere raportul pot acționa în
acest sens pe calea acțiunii oblice (art.974 Cod civil).
Anterior deschiderii succesiunii, comoștenitorul nu poate renunța la dreptul de a cere
raportul, un asemenea act fiind un pact asupra unei succesiuni nedeschise, prohibit de
lege1. Nu poate cere raportul moștenitorul nedemn.
Soțul în viață obligat la raport nu se poate prevala de prescripția achizitivă pent ru a
dovedi dobândirea bunului, fiind că dreptul i -a fost transmis prin contractul de donație și
a exercitat posesiunea asupra bunului în virtutea dreptului real și nu ca uzufruct
(art.751 -801 Cod civil)2.
Nu poate fi concepută o acțiune de raport îndrepta tă împotriva terților care au primit,
sub orice titlu, bunuri donate de defunct unui succesor obligat la raport3.
G. Donațiile supuse raportului
Majoritatea autorilor socotesc că numai donațiile sunt supuse raportului, excluzând,
deci, legatele și donațiil e de bunuri viitoare. Printre argumentele invocate amintim:
1.de vreme ce legatul nu -și produce efectele decât la deschiderea moștenirii, el nu poate
constitui un avans asupra acesteia, adică o liberalitate raportabilă;
2.istoria instituției ca atare – în dreptul roman raportul(callatio bonorum) nu privea
decât donațiile, nu și legatele; Codul Calimach – art.1006 și urm – care reglementează
raportul sub numele de sinisforma, dar numai pentru donații.
3.legiuitorul de la 1864 a luat ca model pentru art.751 C od civil care statornicește
principiul raportului art. 1014 din vechiul Cod civil italian, care impunea raportul numai
în privința donațiilor.
Legatele se raportează doar dacă printr -o clauză expresă testatorul a dispus aceasta,
stipulând că legatarul va f i raportul prin echivalent, căci în acest caz el ar putea păstra
obiectul legatului, plătindu -i valoarea.

1 E. Safta -Romano , Dreptul de moștenire…, p.227.
2 T.S., s. civ., dec. nr.1649/1972,(nepublicată); T.S. s., civ., dec. nr.387/1985, în CD, 1985, p.104 -106.
3 T.S., s. civ., dec. nr.1973/1973, (nepublicată), citată de R.Petrescu, V. Scherer, Gh. Nichita , Probleme teoretice și practice de
drept civil, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1987, p.122.

DREPT CIVIL 119

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Pentru identitate de motive, donațiile cu sarcini sau remuneratorii vor fi raportabile
numai în măsura în care alcătuiesc o liberalitate, adică numai după scăderea valorii
sarcinilor sau întrucât depășesc valoarea serviciilor remunerate.
Revenind la art.751 Cod civil, precizăm că cel obligat la raport este ținut să raporteze
„tot ceea ce a primit de la defunct în dar, atât direct cât și indirect, afară de cazul când
donatoarele a dispus altfel”. Formularea în extensul textului cuprinde toate donațiile,
indiferent de modul cum sunt realizate, și anume:
a.donațiile făcute prin act autentic – art.813 Cod civil;
b.darurile manuale (bunuri mobile corporale);
c.donațiile simulate (cele ascunse sub înfățișarea unui act cu titlu oneros, precum și
donațiile făcute prin interpunerea de persoane).
Dacă, însă, din împrejurările de fapt rezultă neîndoielnic intenția donatorului de a scuti,
pe această cale, de obligați a de raport pe cel gratificat, donația nu va fi supusă
raportului. Practica judecătorească a decis, însă, că din simpla deghizare a donației se
naște o prezumție relativă de scutire de raport1, iar acțiunea în constatarea simulației
poate fi admisă numai î n cadrul unei acțiuni în reducțiunea liberalităților, deoarece, prin
necunoașterea masei succesorale este imposibil de stabilit care este rezerva succesorală
și cotitatea disponibilă, așadar în ce măsură donațiile sunt sau nu reductibile și dacă
părțile au sau nu interesul constatării simulației2.
d.donațiile indirecte – acele donații care rezultă dintr -un act juridic cu un alt obiect decât
donația(renunțarea la un drept din partea celui care lasă moștenirea cu).
Art.758 Cod civil, prevede că cel obligat la raport este ținut să raporteze ceea ce
părintele a cheltuit cu dânsul pentru înzestrare, procurarea unei cariere sau plătindu -i
datoriile înțelegând aici prin cheltuieli de înzestrare donațiile făcute oricăruia dintre
viitorii soți, în vederea căsătoriei.
Înzestrarea făcută fără respectarea formei autentice pentru donații exprimă, totuși,
intenția părintelui de a ceda copilului atât folosul bunului, cât și fructele ori veniturile
produse de el, și au, deci, același regim juridic pe care îl au donațiile3.
H.Donațiile exceptate de la raport

1 T.S.col.civ., dec. nr.1274/1959 în L.P.nr.6/1960, p.120.
2 T.S., s. civ., dec. nr.2746/1974 în RRD nr.11/1975, p.32.
3 T.S. sec.civ.dec. nr.2746/1974 în RRD 11/1975, p.32.

DREPT CIVIL 120

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
De la regula potrivit căreia toate donațiile sunt supuse raportului există și unele excepții.
În primul rând, unele donații nu sunt supuse raportului dacă donatorul a scutit de raport
pe cel gratificat.
În al doilea rând, legea exceptează anumite donații de obligația raportului. Potrivit
Codului civil, nu sunt supuse raportului:
a.cheltuielile de hrană, întreținere, educație, de învățare a unei meserii, cheltuielile de
nuntă și darurile obișnuite – art.759 Cod civil.
În pra ctica judecătorească s -a decis că nu este justificată o interpretare restrictivă a
art.759 Cod civil, în sensul că ar fi exceptate de la obligația raportului numai acele
cheltuieli făcute cu însușirea unui meșteșug într -un atelier sau școala profesională; nu se
raportează nici cheltuielile făcute cu pregătirea profesională a copiilor în alte forme de
pregătire, inclusiv în învățământul superior1.
b.fructele sau veniturile bunurilor supuse raportului, dobândite anterior deschiderii
moștenirii.
Fructele bunul ui supus raportului sunt datorate cu începere de la deschiderea
succesiunii, chiar și atunci când donația a avut ca obiect numai nuda proprietate, iar
donatarul a cules fructele bunului donat și în timpul vieții donatorului2.
Donatorul poate autoriza pe do natari să păstreze fructele sau veniturile bunurilor și
după data deschiderii moștenirii, până la împărțeală3.
I.Modurile de efectuare a raportului
a.Clasificare
Codul civil prevede două moduri de a executa raportul donațiilor: în natură și prin luare
mai puțin (prin echivalent) – art.764 Cod civil.
Raportul în natură – este acela prin care moștenitorul obligat la raport readuce efectiv la
masa succesorală bunul pe care l -a moștenit cu titlu de donație de la cel care lasă
moștenirea.

1 T.S. sec.civ., dec. nr.152/1978 în CD, 1978, p. 119.
2 T.S. sec.civ., dec. nr.232/1971 în RRD 9/1971, p.67; T.S., s. civ., dec. nr.2746/1974, în Repertoriu …1969 -1975, p.205 -206; dec.
nr.232/1975, în CD, 1975, p.130 -132;
3 C. Hamangiu, I. Rossetti -Bălănescu, Al. Băicoianu , op. cit. , p.392.

DREPT CIVIL 121

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Raportul prin luare mai puțin – (prin echivalent) constă în faptul că cel obligat la raport
păstrează bunul donat, dar întoarce la masa succesorală valoarea lui.
Raportul prin echivalent se realizează pe trei căi:
a.prin preluare
Comoștenitorii cărora li se datorează raportul ia u mai întâi din masa succesorală o parte
egală cu valoarea donației; după această operație, bunurile rămase se împart între toți
comoștenitorii – art. 739 Cod civil.
b)prin imputație
Valoarea donației se scade din partea moștenitorului obligat la raport: c el obligat la
raport va culege efectiv o parte ce reprezintă diferența dintre partea sa succesorală și
valoarea donației.
c)în bani
Moștenitorul obligat la raport depune la masa succesorală o sumă de bani care
reprezintă diferența dintre partea sa succesor ală și valoarea donației.
În principiu, raportul în natură are ca obiect bunurile imobile, iar cel prin echivalent,
bunurile mobile.
b.Raportul imobilelor
În principiu, raportul imobilelor se poate pretinde în natură, în individualitatea lor
specifică – art.765 Cod civil.
Raportul în natură operează ca o condiție rezolutorie donația este retroactiv rezolvită și
donatarul este socotit că niciodată nu a fost proprietar.
În consecință, contractul de donație este desființat și, de la data deschiderii moștenirii ,
bunul intră în masa succesorală indiviză (art.769 Cod civil).
În consecință, de la deschiderea moștenirii bunurile donate fac parte, de drept, din masa
succesorală indiviză (art.769). Sub condiția rezolutorie a renunțării la moștenire a
donatarului, aces ta rămâne față de ceilalți moștenitori – dacă nu este renunțător –
numai debitorul restituirii unui lucru individual determinat.
Desființarea cu efect retroactiv a donației are următoarele consecințe:
a)dacă bunul piere fortuit, donatarul este liberat de a raporta donația; riscul îl suportă
moștenirea (art.760 Cod civil)

DREPT CIVIL 122

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
b)donatarul răspunde pentru toate degradările și deteriorările care au micșorat valoarea
bunului, cauzate din fapta sa ilicită și culpabilă (art.767 Cod civil). Dacă bunul a pierit din
culpa donatarului, acesta va suporta valoarea bunului din momentul deschiderii
moștenirii (art.765 alin.2 Cod civil).
c)bunul se întoarce la masa succesorală liber de orice sarcini, cu excepția ipotecilor
(art.765 și 769 Cod civil).
Art.765 Cod civil dispune c ă raportul nu este datorat în natură dacă cel care a fost
gratificat prin donație a înstrăinat sau ipotecat imobilul înainte de deschiderea
succesiunii, ceea ce implică respectarea acestor acte de dispoziție.
Art.769 Cod civil prevede însă că imobilul rapo rtat va intra în moștenire liber de orice
sarcini constituite de donatar. În schimb, creditorii ipotecari vor putea interveni la
împărțeală pentru a veghea ca raportul să nu se facă în frauda drepturilor pe care le au.
Din lipsa de concordanță între cele d ouă texte rezultă că:
a)înstrăinările sau ipotecile consimțite de cel gratificat înainte de deschiderea moștenirii
rămân neatinse. În măsura valorii lor, raportul se va face prin echivalent.
b)dreptul creditorilor ipotecari de a interveni în împărțeală răm âne fără aplicare, pentru
că acest text presupune rezolvarea ipotecilor, ceea ce este oprit de art.765 Cod civil.
c)sarcinile cu care donatarul a grevat imobilul, altele decât ipotecile (uzufructul și
servituțile), sunt retroactiv desființate prin efectul raportului.
Excepții de la principiul raportului în natură:
a)în cazul în care donatarul impune sau autorizează raportul prin echivalent. În acest caz,
se va raporta drept echivalent valoarea imobilului de la data când succesiunea s -a
deschis.
b)de câte o ri moștenirea cuprinde imobile de aceeași natură cu cel ce se raportează,
raportul va putea fi făcut prin luare mai puțin1.
c)donatarul, putând să scutească pe donatar în întregime de raport, poate și mai puțin,
adică să -l scutească de obligația de a rapor ta în natură. De asemenea, el poate impune
raportul prin luare mai puțin și chiar să stabilească suma forfetară ce va reprezenta
valoarea bunului.

1 M. Eliesc u, op. cit. , p.251.

DREPT CIVIL 123

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
d)dacă imobilul a pierit din greșeala donatarului, raportul nu se mai poate efectua decât
prin luare mai puți n, sub formă de despăgubire (art.760 Cod civil).
e)dacă înainte de deschiderea moștenirii donatarul a înstrăinat imobilul cu care a fost
gratificat, raportul (cf.art.7 Cod civil) se va face prin luare mai puțin.
În acest caz, nici donația, nici dobândirea terțului nu sunt desființate, iar raportul va
avea ca obiect valoarea imobilului.
Valoarea ce se raportează va fi cea de la data deschiderii moștenirii, pentru ca raportul
prin luare mai puțin să fie întocmai echivalentul unui raport în natură (art.765 ali n.2 Cod
civil) datorându -se și dobânzi de la această dată. În stabilirea sumei ce urmează să fie
raportată se va ține seama, conform art.766 și 767 Cod civil de degradările suferite de
imobilul înstrăinat sau de ameliorările ce i -au fost aduse, chiar dacă acestea s -ar datora
terțului dobânditor (art.768 cod civil).
Aceleași reguli se aplică și în cazul în care donatarul a constituit, înainte de deschiderea
moștenirii, o ipotecă asupra imobilului donat, cât privește valoarea acelei ipoteci.
c.Raportul mobile lor
În ceea ce privește aceste bunuri, art.772 Cod civil, consacră regula potrivit cu care
raportul se face prin echivalent. Donatorul poate însă obliga pe donatar la raportul în
natură (sau să -i permită acestuia efectuarea în natură, dacă dorește).
Spre d eosebire de imobile, raportul mobilelor se face prin luare mai puțin(prin
echivalent) și donația nu este desființată cu efect retroactiv, ceea ce presupune că
donatarul rămâne proprietarul bunului dobândit.
Din cele de mai sus, decurg următoarele consecinț e:
a)riscul pieirii fortuite a bunurilor îl suportă donatarul, în calitate de proprietar ( res perit
domino), el fiind obligat să aducă la masa succesorală contravaloarea bunului;
b)actele încheiate de donatar în legătură cu bunul mobil donat (înstrăinări, grevări) sunt
valabile;
c)valoarea ce se raportează este aceea pe care bunul mobil o avea la momentul
încheierii donației. Valoarea se determină pe baza statului estimativ anexat donației sau,
în lipsa acestuia, prin expertiză.

DREPT CIVIL 124

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Regula raportului prin luare mai puțin se aplică atât bunurilor mobile corporale cât și
celor incorporale (ea se aplică și în cazul donațiilor având ca obiect sume de bani; dacă
numerarul nu este suficient, donatarul va lua mai puțin din mobilele succesiuni și, în caz
de nevoie, din bunurile imobile).
Potrivit legii, raportul bunurilor mobile se execută prin luare mai puțin (prin echivalent),
afară de cazul când donatorul a impus sau a autorizat raportul în natură (art.772 Cod
civil).
Când obiectul donației îl constituie o sumă de ban i, raportul se va face prin luare mai
puțin din numărul succesiunii iar în cazul când acesta nu ajunge, din mobile și, apoi, din
imobile (art.773 Cod civil).
d.Căile de realizare a raportului donațiilor
În baza principiului liberalității de voință, nimeni nu poate împiedica pe succesori să
aplice reglementările referitoare la raportul donațiilor, prin bună învoială, în cadrul
procedurii succesorale notariale.
Dacă însă între părți există neînțelegeri, ele vor fi soluționate de instanța de judecată în
cadrul acțiunii pentru raportul donațiilor.
Acțiunea pentru raportul donațiilor poate fi făcută: fie în cadrul unei acțiuni pentru
ieșirea din indiviziune, fie separat.
Acțiunea în executarea raportului fiind personală, cu caracter patrimonial, se prescrie în
termen de 3 ani, socotiți de la data deschiderii succesiunii, potrivit prevederilor art.3
alin.1 din Decretul nr.167/1958. Chiar atunci când se cere în cadrul unei acțiuni de ieșire
din indiviziune, acțiunea privind raportul donațiilor este prescriptibilă în termen de 3 ani
(acțiunea de ieșire din indiviziune este însă , imprescriptibilă).

6.5.Imputarea liberalităților și cumul rezervei cu cotitatea disponibilă
Prin imputarea liberalităților se înțelege modul de a socoti liberalitățile făcute de cel care
lasă moștenirea, fie asupra cotității disponibile, fie asupra rezervei1.

1 Vezi St. Cărpenaru , op. cit ., p.476.

DREPT CIVIL 125

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
Pentru rezolvarea problemei imputării liberalităților va trebui să distingem după cum cel
gratificat este sau nu un moștenitor rezervatar, iar pentru ipoteza moștenitorilor
rezervatari v a trebui să deosebim după cum aceștia renunță sau acceptă moștenirea.
În ipoteza în care gratificatul nu este moștenitor rezervatar și nici măcar moștenitor, ci o
terță persoană, liberalitatea nu se poate imputa decât asupra cotității disponibile.
Dacă lib eralitatea nu se încadrează în limitele cotității disponibile, atunci operează
reducțiunea liberalităților excesive.
În ipoteza în care gratificatul este un moștenitor rezervatar trebuie să deosebim după
cum moștenitorul rezervatar renunță sau acceptă moșt enirea.
a)Dacă moștenitorul rezervatar renunță la moștenire, prin efectul renunțării pierde în
mod retroactiv, de la data deschiderii succesiunii, dreptul la moștenire și totodată,
dreptul asupra rezervei, căci rezerva este o parte a moștenirii.
Deci, libe ralitatea făcută unui moștenitor rezervatar care renunță la moștenire se va
imputa, ca orice liberalitate făcută unei terțe persoane, asupra cotității disponibile, iar în
măsura în care depășește limitele acestei cotități va fi supusă reducțiunii în favoar ea
moștenitorului rezervatar acceptant.
b)Dacă moștenitorul rezervatar acceptă moștenirea trebuie să deosebim după cum
liberalitatea este sau nu supusă raportului.
-Când liberalitatea primită de moștenitorul rezervatar nu este supusă raportului; din
aceast ă categorie fac însă parte donațiile scutite de raport, legate, se va imputa asupra
cotității disponibile (iar când liberalitatea depășește cotitatea disponibilă, diferența se
impută asupra părții din rezervă care se cuvine moștenitorului, beneficiar al li beralității,
moștenitorul rezervatar gratificat cumulând cotitatea disponibilă cu partea sa din
rezervă).
-Când liberalitatea primită de către moștenitorul rezervatar este supusă raportului (fiind
socotită un simplu avans asupra moștenirii) imputarea se va face asupra rezervei
cuvenite moștenitorului gratificat, iar în măsura în care liberalitatea depășește rezerva
cuvenită moștenitorului, diferența se va imputa asupra cotității disponibile.
În consecință, moștenitorul rezervatar gratificat cumulează rezerv a cu cotitatea
disponibilă.

DREPT CIVIL 126

Univ ersitatea “Hyperion”
2011

INTREBĂRI DE CONTROL
A. TESTE GRILĂ
1. Dreptul la rezerva succesoral ă:
a) e un drept propriu n ăscut în persoana mo stenitorilor rezervatari
la momentul deschiderii succesiunii;
b) numai în mod excep țional poate fi atribuit sub forma unui
echivalent în bani;
c) si obliga ția exercit ării acestuia sunt stabilite imperativ de lege.

2. Calitatea de mo stenitor rezervatar:
a) o are so țul supravie țuitor, numai dac ă vine la mo stenire în
concurs cu al ți mostenitori rezervatari;
b) o au a scenden ții defunctului;
c) o au descenden ții defunctului de orice grad.

3. Dacă toți descenden ții chema ți la mo stenire în calitate de
rezervatari sunt rude de gradul I cu defunctul atunci cuantumul
rezervei succesorale se stabile ste si se atribuie:
a) în mod colectiv;
b) dup ă numărul tulpinilor;
c) dup ă numărul subtulpinilor.

4. Rezerva succesoral ă a soțului supravie țuitor:
a) este 1/2 din cota succesoral ă ce i se cuvine în calitate de
mostenitor legal;
b) are caracter colectiv;
c) este de 1/2 din mo stenire numai, dac ă cere reduc țiunea liberalit ății
făcute legatarului sau donatarului care nu sunt mo stenitori legali.

5. Dacă cei doi descenden ți precum si ascenden ții privilegia ți
ai defunctului sunt exhereda ți, atunci colateralilor privilegia ți li se
cuvin:
a) 2/3 din masa succesoral ă;
b) 1/2 din masa succesoral ă;
c) 1/3 din masa succesoral ă.

6. Regula reducerii legatelor înaintea dona țiilor în cazul
reduc țiunii liberalit ăților excesive se justific ă prin faptul c ă:
a) are caracter dispozitiv;
b) legatele cu data mai recent ă aduc atingere rezervei succesorale;
c) sunt ultimele liberalit ăți făcute de defunct si datorit ă lor s-a
adus atingere rezervei succesorale.

7. Dacă exist ă mostenitori rezervatari, liberalit ățile se imput ă
exclusiv asupra cotit ății dispon ibile dac ă:
a) beneficiarul liberalit ății este numai un ascendent ordinar;
b) beneficiarul liberalit ății este o persoan ă străină care nu face

DREPT CIVIL 127

Univ ersitatea “Hyperion”
2011
parte din cele patru clase de mo stenitori;
c) beneficiarul liberalit ății este mo stenitor rezervatar.
8. Rezerva su ccesoral ă:
a) poate fi pretins ă numai de c ătre cei care vin efectiv la mo stenire;
b) înl ătură obliga ția mo stenitorilor rezervatari de a pl ăti datoriile
mostenirii;
c) se calculeaz ă numai în raport cu activul net existent în
patrimoniul defunctului în momen tul deschiderii mo stenirii.

9. Raportul datoriilor:
a) presupune acceptarea mo stenirii si calitatea de debitor a
mostenitorului, dobândit ă înainte sau dup ă deschiderea mo stenirii;
b) opereaz ă în privin Ńa crean Ńei pe care un mo stenitor ar avea -o
împotriva mostenirii;
c) este aplicabil numai în raporturile dintre descenden ți si soțul
supravie țuitor.

10. Pentru stabilirea masei de calcul, în vederea calcul ării
rezervei succesorale se are în vedere:
a) reunirea fictiv ă la activul net a valorii dona țiilor f ăcute în
timpul vie ții de c ătre cel ce las ă mostenirea;
b) stabilirea activului brut al mo stenirii care trebuie s ă cuprind ă
inclusiv bunurile existente în patrimoniul defunctului la momentul
dezbaterii procedurii succesorale;
c) stabilirea activului net prin scăderea din activul brut a
obliga țiilor defunctului, cheltuielilor de înmormântare sau a celor de
conservare si administrare a patrimoniului succesoral.

Răspunsuri: 1) a, b; 2) c; 3) a ; 4) a, c; 5) c ; 6) c; 7) b ; 8) a; 9) b; 10) b, c .
PROPUNERI DE REFER ATE
B. ÎNTREBĂRI TEORETICE:
1. Noțiunea și caracterele juridice ale rezervei succesorale;
2. Particularitățile rezervei succesorale a soțului supraviețuitor;
3. Cuantumul rezervei succesorale a descendenților și ascendenților privilegiați;
4. Cuantumul re zervei succesorale a soțului supraviețuitor;
5. Substituția fideicomisară;
6. Substituția vulgară;
7. Noțiunea de reducțiune și persoanele care pot cere reducțiunea;
8. Condițiile obligației de raport;
9. Ordinea reducțiunii liberalităților excesive;
10.Pa ctul asupra unei succesiuni viitoare.

DREPT CIVIL 128

Univ ersitatea “Hyperion”
2011

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 4

1. Constituția României revizuită;
2. Codul civil
3. V. Stoica, Dreptul la moștenire, Editura Universul Juridic,
București, 2010;
4. Fr.Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Unive rsul Juridic, 2002;
5. V. Stoica, N. Puscas, P. Trusca, Drept civil. Institutii de drept civil,
Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004.
6. V. Stoica, L.Dragu, Drept civil. Contracte speciale. Dreptul la
moștenire, Editura Universul Juridic, București, 2010
7. M.Eliescu, Transmisiunea și împărțeala moștenirii în RSR, Editura
Academiei RSR, 1966;
8. E.Safta Romano, Succesiuni, Doctrină și jurisprudență, Editura
Graphix, Iași , 1997.