Dr. Albert Ellis [630665]

sau
Cum să
facem ca să
nu ne mai
temem de
alții?

Dr. Albert Ellis
-un psihiatru
cu voin ță
puternică

Ce este
anxietatea
socială?

Anxietatea -o reac ție comună
oamenilor și animalelor
Este o componentă a răspunsului automat la o
amenințare , valabil în întreaga lume animală;
Acesta este cunoscut sub numele de răspuns de tip
„luptă sau fugi“;
Se declanșează astfel o serie de modificări fiziologice
care au rolul de a-i conferi animalului forțe suplimentare și un plus de viteză;
La om, reac ția (la nivel fiziologic) este similară, dar,
evident, situa ția este una socială .

Modificări declanșate de reacția de tip
„ luptă sau fugi”
Vigilență sporită;
Creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, pentru o
mai bună irigare a mușchilor;
Intensificarea vascularizării pielii și a transpirației;
Mușchii se încordează , fiind gata să intre în acțiune;
Ritmul respirației crește ;
Nările și căile respiratorii se dilată, pentru ca aerul să
pătrundă mai repede .

Anxietatea bună vs. anxietatea rea
Anxietatea bună (sănătoasă ) = prudență și activare
care ne ajută să facem fa ță situațiilor sociale , să le
ținem sub control sau să ieșim cu bine din situații de
viață dificile (consecințe: vigilen ță, performanță bună
în situa ții sociale );
Anxietatea rea (nesănătoasă ) = mobilizare excesivă
cu diminuarea controlului asupra propriei persoane și
a situa ției sociale (consecin țe: dificultă țiîn a face fa ță
riscurilor și problemelor ridicate de diverse situații
sociale)

Anxietatea socială este o preocupare crescută (teamă,
îngrijorare) pentru situa țiile sociale în care propria
persoană este sau se presupune a fi evaluată ;
Albert Ellis : Anxietatea socială este hiper- îngrijorare sau
îngrijorare exagerată pentru persoana noastră în diverse
situa ții sociale ;
Fobia socială este teama excesivă, supărătoare și adesea
incapacitantă de situații sociale în care o persoană este
îngrijorată că ar putea să facă ori să spună ceva ce ar cauza
stânjeneală, umilință sau respingere .

Anxietatea socială: un continuum
Anxietate socială normală
(dezirabilă)Anxietatea socială
care trece peste limitele normalită ții
(fobia socială)
Dorință moderată de a fi aprobat Dorință intensă sau
nevoia imperioasă de a fi aprobat
Anticiparea aprobării Anticiparea unei evaluări negative
Toleranță rezonabilă a dezaprobării Disconfort intens cauzat de dezaprobare
Uitarea rapidă a greșelilor de tip social Meditare îndelungă asupra
greșelilor sociale, supărare intensă
determinată de acestea
Atunci când nu e sigur , individul
interpretează reacția sa drept pozitivăAtunci când nu e sigur , individul
interpretează reacția sa drept negativă

Situații și factori
favorizan ți cu efect anxiogen
Participarea la o întrunire socială;
Vorbitul în public;
Căutarea unei slujbe ( interviul de angajare);
Evenimentul traumatizant ( o interven ție chirurgicală );
Bâlbâiala sau alte defecte de vorbire;
Conștientizarea anxietății;
Probleme de sănătate sau de aspect fizic;
Abuzul de unele substan țe (medicație, drog, tutun,
alcool, cafea).

SITUA ȚIE SOCIALĂ
(de exemplu, a lua cuvântul la un seminar )
PRESUPUNERI ACTIVATE ( gânduri negative )
(de exemplu, „Nu mă descurc în asemenea situații”, „ Dacă mă voi emo ționa, atunci s-ar putea să
mă blochez și să mă fac de râs”, „ Colegii î și vor da seama că sunt emotiv și mă vor disprețui”)
PERICOL SOCIAL
(„O, nu! ”)

REAC ȚIA DE TIP „LUPTĂ SAU FUGI”
(inima bate mai repede, respira ția se accelerează,
individul ro șește, transpiră etc.)

CONCENTRAREA ATEN ȚIEI ASUPRA SINELUI (a te vedea prin ochii celorlal ți)

GÎNDURI CARE PROVOACĂ ȘI AMPLIFICĂ ANXIETATEA
(de exemplu, „Este mai bine să tac, poate n -o să mă numească să vorbesc”,
„Nici nu am vorbit și deja am roșit ”, „Ezitarea îmi confirmă că am o problemă serioasă” )
EVITAREA SITUA ȚIONALĂ ȘI COMPORTAMENTELE DE SIGURANȚĂ
(de exemplu, „Nu mai rezist, am să plec la pauză, bine că am făcut prezen ța”, „Să nu privesc
profesorul în ochi, ca să mă numească”, „Data viitoare mă voi a șeza mai în spate”)

De ce se
întâmplă?
(spre
cauze)

Cum explicăm?
O vulnerabilitate genetică (o sensibilitate și
capacitate accentuată de reacție a sistemului nervos).
În plan comportamental: unii oameni au tendința de a
reacționa mai puternic față de orice tip de eveniment
extern, reacția fiind însoțită de anxietate sau nervozitate.
Un comportament învă țat(un pattern gre șit de
gândire care are drept cauze: mediul familial,
experien țe traumatizante, intensificarea unor
preocupări, aten ție exagerată față de sine, stimă de sine
joasă, sensibilitate dobândită la critică);

În ce constă modul gre șit de gândire
(gândirea disfunc țională, gândirea
nerealistă)?
Ellis: „ Din fericire, cea mai mare parte din anxietatea
dumneavoastră este autoindusă și poate fi deconstruită”
Mod inadecvat de a gândi lucrurile:
Negativ;
Exagerat;
Generalizat;

Câteva „erori" cognitive mai frecvente
1. Gândirea de tip „totul sau nimic”
(a împărți lucrurile în două categorii: alb și negru)
De exemplu, a cataloga o întâlnire drept ratată din
cauza unui amănunt neplăcut: „Am greșit în clipa
aceea și atunci am distrus totul ".
2. Generalizarea absolută
(a trata un singur eveniment drept o serie de evenimente)
De exemplu, la o întâlnire a unui băiat cu o fată: „Nu
m-am descurcat prea bine la întâlnirea cu fata aceea…
Niciodată nu mă descurc bine la întâlnirile cu fetele” .

3. Filtrarea gândurilor
(concentrarea asupra aspectelor negative)
De exemplu, la un interviu de angajare, „La întrebarea
aceea nu am răspuns bine, iar aceasta va conta cel mai
mult la evaluare” .
4. Tirania impunerii imperativelor
(fixarea unor standarde rigide,
nenegociabile în termeni de scopuri obligatorii)

Tirania impunerii imperativelor
(sursa suferin țelor noastre)
1. Imperative orientate spre sine
Exemple: „Trebuie neapărat să am succes în orice sarcină
importantă pe care o îndeplinesc"; „Trebuie să fiu iubit sau cel
puțin aprobat de oamenii pe care îi consider importanți pentru
mine"; „Trebuie să fiu deosebit în realizarea proiectelor pe care le
am” .
Convingeri rezultate din imperative: (de exemplu,
desconsiderarea de sine sau inadecvarea personală): „Trebuie
neapărat să reușesc la examen, pentru că e șecul mă va
transforma într -un ratat , o persoană lipsită de orice valoare."
Consecin țe anticipate ale formulării imperative: sentimente
negative orientate spre sine (anxietate, deprimare, sentimentul lipsei de valoare, nesiguran ță).

2. Imperative orientate spre al ții
Exemple: „Ceilalți oameni trebuie să mă ajute să obțin ceea
vreau”; „Ceilalți oameni trebuie să mă iubească pentru că și eu îi
iubesc” .
Convingeri rezultate din imperative: (de exemplu,
desconsiderarea sau condamnarea celorlalți): „Oamenii sunt
subiectivi și nedrepți deoarece nu mă în țeleg sau nu mă
apreciază” .
Consecin țe anticipate ale formulării imperative: sentimente
negative orientate spre al ții (supărare, furie, mânie, violență).

3. Imperative orientate spre mediu
Exemple: „Trebuie să fiu plătit pe măsura capacită ților mele” ,
„Trebuie să fie o vreme frumoasă ca să lucrez cu randament”;
„Numai într -un colectiv cu oameni plăcu ți mă pot realiza la locul
de muncă”
Convingeri rezultate din imperative: (de exemplu, criticarea
condi țiilor de muncă): „Lucrez într -un mediu insuportabil ”;
Consecin țe anticipate ale formulării imperative: lipsă de
toleranță la frustrare, nerăbdare, depresie, tergiversare,
dependență de mediu.

Imperative pentru vorbitul în public –
Eșecul presupus –
–Opinii atribuite imaginar celorlal ți
Imperative cu privire la
propria persoanăOpinii atribuite imaginar
celorlal ți
„Trebuie să arăt că sunt
competent!”„Omul acesta este prost!”;
„Persoana aceea pare
incompetentă sau proastă!”
„Trebuie să fiu distractiv!”„Ce om necreativ!”;
„Ce tip lipsit complet de umor!”
„Nu trebuie să- și dea seama că
sunt anxios”„Iată un om slab!”
„Trebuie să spun ceva" „Mai bine tăcea!”
„Trebuie să fiu simpatic"„Tipul acesta se comportă cam
ciudat."

Cum
recunoaștem
anxietatea?

Să ne observăm pe noi în șine!
Cum mă comport cu câteva zile înainte de o situa ție
socială mai deosebită (discurs public, examinare,
interviu de angajare, prezentare în fa ța unui public)?
Cum mă comport atunci când sunt în situa ția socială
respectivă (cum ac ționez)?
Ce cred despre comportamentul meu din acea
împrejurare (cum mă evaluez)?

SEMNELE CELE MAI OBIȘNUITE ALE ANXIETĂȚII
Semne
intestinaleSemne
musculareSemne
epidermice
Pierderea poftei
de mâncare
Greață
Disconfort abdominal
Vo măZbaterea pleoapelor
Tremurul mâinilor
Reacții de tresărire
Tremurul picioarelor
ÎnțepenireTranspirație
Mâncărimea pielii
Uscarea buzelor
Senzații de caldSenzații de frig
Îmbujorare
Semne
respiratoriiSemne cardiace
și de circulațieSemne ale activită ții
mentale
Respirație întretăiată
Respirație accelerată
Respirație slabăGâfâit
Presiune în piept
Senzații de sufocareSenzație de leșinHipertensiune
Hipotensiune
Bătăi puternice
de inimă
PalpitațiiNervozitate
(iritabilitate)
Gânduri negative
Insomnie
Bâlbâială

Ce-i de
făcut?

Modalită ți principale de intervenție
Controlul respira ției;
Relaxarea musculară;
Medita ția;
Sport, via ță sănătoasă, condiții optime de viață și
lucru, igienă mentală;
Medica ția specifică;
Expunerea gradată (desensibilizare) ;
Terapia de grup, etc.
Restructurarea cognitivă (apelul la gândirea logică)

Restructurarea cognitivă (apelul la gândirea logică)

SITUA ȚIA
SOCIALĂ CONVINGERI
IRAȚIONALE
(gândire nerealistă )
DISPUTAREA
convingerilor
iraționale
CONSECIN ȚE
raționale
anticipate

CONSECIN ȚE
iraționale
anticipate
CONVINGERI
RAȚIONALE
(gândire realistă )
CONSECIN ȚE
iraționale
anticipate

CONVINGERI
IRAȚIONALE
(gândire nerealistă)
CONVINGERI
RAȚIONALE
(gândire restructurat ă)
CONSECIN ȚE
raționale
anticipate

Studiu de caz: Alexandru
Situa ția socială
(evenimentul activator): o întâlnire romantică
Gândul principal al lui Alexandru fa ță de situație: cum să
facă întâlnirea cât mai reu șită?
Convingeri ira ționale
(formularea unor imperative orientate spre sine)
„Trebuie să fiu la înăl țime, să arăt că sunt deosebit ”;
„Am doar o șansă ca s -o conving și nu trebuie s -o ratez ”;
„Trebuie să -i arăt că am umor ; fetele apreciază aceasta”;

Consecin țe iraționale
(anticipări negative)
„Mă voi pierde pentru că a șa mi se întâmplă ori de câte
ori intru în discu ție cu fetele”
„Ea va avea mari a șteptări de la mine. Dacă o voi
dezamăgi ?”;
„Sunt un maestru al gafelor și în mod sigur îmi va scăpa
una”
„Glumele mele vor arăta cât sunt de stângaci, iar
umorul nu va părea spontan ”
„Voi rata șansa de a o impresiona de la prima întâlnire”

Disputarea convingerilor ira ționale
(punerea în discu ție a gândurilor negative )
„De ce trebuie să mă arăt un tip deosebit ? Oare nu mă
va plăcea și așa?”
„Este obligatoriu să arăt umor ? Poate apreciază și alte
calități.”
„Este o primă întâlnire și trebuie să arăt totul de la
început?”
„Dacă nu mă va plăcea, înseamnă că sunt un ratat ?”
„Este chiar atât de groaznic să ratezi întâlnirea cu o
fată?”

Convingeri ra ționale
(reformularea convingerilor ini țiale)
„Îmi propun ca la această întâlnire să fiu eu însumi , cu
calitățile și defectele mele”;
„Dacă nu mă acceptă a șa cum sunt, înseamnă că nu este
fata potrivită pentru mine ”;
„Alte rela ții nu au mers pentru că nu a existat
compatibilitate ”;
„Nu este o tragedie să nu te placă cineva”

Consecin țe raționale
(anticiparea unor efecte noi, pozitive)
„Nu există motive obiective pentru ca întâlnirea să nu
decurgă bine”;
„Există șanse mari să mă accepte a șa cum sunt”
„Am anumite calită ți și probabil că ea le va observa”
„Îi voi propune să ne mai întâlnim pentru a ne
cunoaște mai bine”

Evitarea gândirii amăgitoare
(exemplu: anxietate în anticiparea derulării interviu de
angajare)
Gândirea nerealistă
„Dacă nu primesc slujba, sunt un ratat”
„N-am să ob țin niciodată o slujbă, nimic n -o să-mi
meargă cum trebuie!”
Gândirea amăgitoare
„Oricum nu- mi doresc foarte tare slujba asta”
„Nu-i nimic dacă nu primesc slujba asta”
Gândirea realistă
„Voi da tot ce pot din mine”
„Orice rezultat este posibil, dar indiferent de situa ție voi
câștiga experiență”

O scurtă
perspectivă
spirituală

Frica ( phobos )
Frica de Domnul vs. frica rea (frica la șă);
= o patimă care atestă iubirea de sine , teama privitoare la
pierderea aprecierii celorlal ți, teama excesivă de a fi
dispre țuit, frica imaginară de a nu fi „rănit” .
Ce arată frica rea? (1) Mândrie; (2) Slava de șartă (3)
Bazarea pe for țele proprii (și nu încrederea în
Dumnezeu); (4) În șelarea, robirea minții de imaginație.
Care sunt consecin țele spirituale? (1) Blocarea
dinamismului spiritual; (2) Frânarea elanului spre
desăvâr șirea duhovnicească; (3) Daune aduse lucrării
duhovnice ști.

Ioan Scărarul : ”Frica la șă este vederea amăgitoare a unei
primejdii mai înainte de primejdie , […]o sim țire plină de
tremurare a inimii, clătinată și speriată de nenorociri
îndoielnice” ( Filocalia, vol. IX);
Ioan Scărarul : „Frica la șă este o sim țire copilărească în sufletul
îmbătrânit” ( Filocalia, vol. IX);
Părin ții Bisericii vorbesc și despre atacul celui rău .
Solu ții creștine:
Discu ția cu părintele spiritual (sau măcar cu o altă
persoană);
Lupta gândurilor;
Rugăciunea

Sugestii de lectură
Pentru ini țiere:
Albert Ellis, „Cum să vă controla ți anxietatea” , Editura
Meteor Press, Bucure ști, 2009;
Pentru aprofundare:
Ronald Rapee & col., „Tratamentul anxietă ții la copii și
adolescen ți” , Editura ASCR, Cluj -Napoca, 2009;
Gavin Andrews & col., „Psihoterapia tulburărilor
anxioase” , Editura Polirom, ia și, 2007;