Dorohoiul Medieval
DOROHOIUL MEDIEVAL
(REPERE MONOGRAFICE)
Cuprins
Introducere
Dorohoiul în Evul Mediu- Călătorie în trecut
II.1.Cadrul natural
II.2.Istoricul orașului prin urme arheologice
Capitolul II. Dorohoi atestare documentară și toponimie
II.1.Atestarea documentară a orașului Dorohoi
II.2.Despre numele orașului /Toponimicul Dorohoi
II.3.Boieri de Dorohoi ( Mihail de la Dorohoi
Capitolul III.Evoluția teritorială a târgului Dorohoi în Evul Mediu
III.1.Vatra, hotarul și ocolul târgului Dorohoi
III.2.Formarea tinuțului Dorohoi
III.3.Ținutul Dorohoi după organizarea administrativ teritorială a lui Constantin Mavrocodat
Capitolul IV. Populația și activitățile economice.
IV.1.Evoluția populației orașului în epoca feudală
IV.2.Aspecte ale vieții economice în secolele XV-XVIII
Capitolul V. Arta și cultura
V.1.Arta cultă
V.2.Arta populară
Capitolul VI.Metodica predării-învățării istoriei locale în cadrul disciplinelor opționale.
VI.1.Disciplinele opționale,elaborarea programei de opțional
VI.2.Programa opționalului ,,Dorohoi- vatră de istorie și civilizație
VI.3.Proiectarea activităților didactice
VI.4.Metode moderne de predare a istoriei locale
VI.5.Evaluarea la opționalul ,,Dorohoi- vatră de istorie și civilizație
Concluzii
Bibliografie selectivă
Anexe
INTRODUCERE
Dragostea de patrie începe cu atașamentul pentru locul natal, pentru oamenii care trăiesc și muncesc în acest spațiu geografic, pentru limba și cultura acestui popor, pentru visele, dorințele și idealurile sale. Ea trebuie să rămână atât o stare afectivă, cât și una de cuget și faptă. Cunoașterea și înțelegerea istoriei localității natale reprezintă o îndatorire de suflet și nu o simplă obligație didactică. De aceea, considerăm că profesorul are o menire deosebit de importantă, aceea de a-l ajuta pe elev să se împărtășească din tezaurul de valori lăsat de generațiile trecute. Cunoașterea istoriei locale, a obiceiurilor și tradițiilor populare contribuie la formarea unui bun cetățean, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii săi, exprimându-și gânduri, sentimente și opinii.
Conștientizând acest lucru am realizat o lucrare care încercă să prezinte , într-o formă sintetică, aspectele cele mai importante ale vieții politice, economice ,sociale și culturale a orașului Dorohoi în perioada medievală. Acesta este un subiect complex numai dacă privim dispunerea temporală în care se încadrează tema pe seama istoriei (sec. XV-XVII).
Cu atât mai mult avem datoria morală și profesională de a face cunoscute tuturor aceste lucruri dat fiind faptul că prin istoria și cultura locală, dar nu numai, avem nenumărate oportunități ale căror mărturii pot fi valorificate în mod real în educația tinerilor.
Orașul medieval Dorohoi , încărcat de evenimente istorice, ne oferă prilejul de a trăi momente de mare intensitate afectivă, ceea ce ne întărește mândria de a fi urmașii unor atâtor personalități istorice și culturale. Situat pe cursul superior al Jijiei, într-o zonă colinară ,cu dealuri domoale și văi largi , cu râuri ce curg alene și întinse iazuri , cu livezi și păduri ,teritoriul Dorohoiului de astăzi și cel al așezărilor înconjuratoare au întrunit condiții de viață din timpuri îndepartate, intens și continu.
Din secolul al XIV lea când au fost puse temeliile acestei așezări pe malul Jijiei ,și până astăzi Dorohoiul a străbătut imensul drum al istoriei ,de la târgul de meșteșugari și mici negustori ,până la orașul de astăzi devenit municipiu.
Fiind așezat pe unul din cele mai vechi drumuri comerciale care străbăteau teritoriul Moldovei încă înaitea constituirii acestuia ca stat independent ,Dorohoiul a cunoscut de timpuriu o însemnată dezvoltare afirmându-se ca puternic centru comercial și meșteșugăresc.
În zbucimata sa istorie, bătrânul oraș moldav , aflat în calea invaziilor tătărăști și polone, a cunoscut perioade de înflorire , precum și etape de decădere economică .
Atestat documentar la 6 octombrie 1407, ca punct vamal , Dorohoiul a jucat un rol important în viața comercială ,politică și administrativă a Moldovei (Pe aici și-a purtat pașii în nenumarate rânduri gloriosul domn al Moldovei Ștefan cel Mare ,urmărind și biruind oștile vrăjmașe , sau în ceasuri de liniște când se retragea în zona Dorohoiului pentru odihnă și reculegere. ) , fiind reședința de ținut de la începutul secolului al XV lea și până în 1864. Timp de 210 ani , a fost reședința Vorniciei Țării de Sus ( 1568-1778).
Lucrarea de fața își propune să prezinte elevilor , pe scurt cele mai importante momente din istoria medievala a Dorohoiului ca oraș și ținut , precum și aspecte edificatoare ale vieții sociale, economice ,politice și cultural artistice. .În acest scop am folosit izvoare documentare, narative și demografice pentru a reda o imagine cât mai cuprizatoare asupra locului și rolului Dorohoiului în evul mediu, de asemeni în elaborarea lucrării noastre , ne-am folosit și de informațiile existente în fondul de izvoare și de cărți: Biblioteca Municipală Dorohoi, Primăria Dorohoi, Biblioteca Județeană Botoșani și Muzeul de istorie Botoșani.
Problema originii așezărilor –târguri sau orașe și cetăți- de pe vechiul teritoriu al Moldovei preocupă de mult istorigrafia românească. Primele manifestări în acest sens le găsim la cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, și Dimitrie Cantemir. Acesta din urmă în Descriptio Moldaviae menționează orașele din vremea sa și arată că în privința întemeietorilor lor ,, nu se referă nici istoricii antici ,nici aceia mai noi; ei nu pot fi aflați nici din inscripții și monumente până acum”. Rezumând știrile date de cronicari, constatăm că în general aceștia atribuie întemeirea orașelor moldovene inițiativei domnești. Dintre istoricii moderni și contemporani care au studiat problema vechimii orașelor moldovene ,amintim pe B. P.Hașdeu, A.D.Xenopol, P.P. Panaitescu, N. Grigoraș, Al. Gonța, C.C. Giurescu etc.
Tema propusă spre cercetare Dorohoiul Medieval ( Repere monografice), este abordată de cercetători și este parte integrantă, în cadrul operelor de sinteză sau diferite articole .În anul 2007 când au avut loc ample manifestări ce omagiau 600 de ani de la atestarea documentară a orașului Dorohoi au fost publicate doua cărți de factură monografică: Dorohoiul la peste sase sute de ani (Gheorghe Covataru) , ce este un studiu privind istoria Dorohoiului prin toponimie cu accent pe toponimia sistemului stradal în vechime și contemporaneitate și Dorohoi 600.File de monografie ( Vasile Coțofrei , Gheorghe Grigoraș, Ilarion Mandachi ). Aceasta din urmă este o monografie istorico-geografică , care în capitolele sale pune accent pe deomagrafie , economie (agricultura si industria), căile și mijloacele de comunicație, activitatea cultural artistică , sport, sănătate ,armată și justiție începând cu epoca modernă . Informații despre Dorohoi în perioada medievală sunt puține, acestea le găsim în primul capitol File de istorie ce se referă la istoria orașului.
O monografie consacrată originii târgului, care să urmărească cele mai vechi știri despre el , să explice procesul de formare, să prezinte evoluția sa dea lungul timpului, să prezinte aspecte ale vieții politice, economice ,cultural-artistice ,să lămurească alcătuirea sa etnică și să pună în lumina diferitele influențe străine în perioada medievală, lipsește până acum istorigrafiei noastre. Este ceea ce ne propunem să împlinim prin lucrarea de față.
Gândită și concepută ca o lucrare metodico- științifică , lucarea este structurată în capitole și subcapitole prezentate logic, urmărindu-se etapele succesive ale istoriei locului ce și-au pus amprenta asupra vieții oamenilor de aici, asupra creației lor materiale și spirituale.
În elaborarea lucrării ne-am folosit de diverse lucrări istorice cu caracter general (Giurescu .C. Constantin, Târguri sau orașe și cetăți moldovene din secolul al X lea pâna la mijlocul secolului al XVI lea, lucrare ce prezintă evoluția orașului moldovenesc în sec. X-XVI, un subcapitol al lucrării este dedicat Dorohoiului; tot același autor a scris și , Istoria Romanilor , vol.II ,ce are un capitol dedicat orașelor și târgurilor medievale, Costachel V. ,Panaitescu P.P., Cazacu A. , Viața feudală în Țara Româneasca și Moldova ( sec. XIV –XVII), Ionașcu Ion , Bărbulescu P. ,Tratatele internaționale ale României;
Spinei V., Moldova în secolele XI- XIV; Ursu H. , Moldova în contextul politic european ( 1517-1527), Gonța Al. I., Studii de istorie medievală) , lucrări speciale (Amarandei Gh. ,Dorohoiul istoric și cultural-evocări, Amarandei Gh. și Romandasu Gh., Istoricul orașului Dorohoi; Caproșu I., Ținutul Dorohoiului, Articol din ziarul ,,Clopotul” –Botoșani, 10.VII.1971, Ciocoiu C. ,Monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoi, Bisericuța de lemn din Dorohoi cu hramul Nașterea Maicii Domnului, lucarea aparținând aceluiași autor, Ciubotaru Ștefan , Monografia orașului Botoșani, Ghibănescu Gh. , Dorohoiul .Studii și doumente., Mandache D. și I., Dorohoi 1407-1945.Date și personalități, Mihai Poclid, Așezări umane din județul Botoșani .Studii de geografie istorică (Atestare,Toponimie, Evoluție,Organizare teritotială) . Lucările amintite , precum și altele care au fost consultate sunt amintite în bibliografia generală a lucrării.
În elaborarea acestei lucrări, am încercat să valorificăm și rezultatele cercetărilor efectuate de personalitățile locale ,cum este cazul profesorului și prozatorului Octav Guțic. Paralel cu activitatea didactică, acesta a desfășurat și o activitate de cercetare în domeniul geografiei, istoriei și folclorului, ale cărei rezultate le valorifică prin intermediul publicațiilor periodice sau volumelor tipărite. Din operele sale de care ne-am folosit și noi amintim : Clima din zona orașului Dorohoi (1974); Orașul Dorohoi, Monografie geografică (1979); Dorohoi. Mic îndrumar turistic (în colab., 1982); Din legendele Dorohoiului: Locuri și legende, vol. 1, (în colab. cu E. Guțic,1986); Din legendele Dorohoiului, vol. 2 (în colab. cu E. Guțic;1995).
Pentru elaborarea acestei lucări ,pe lângă studiile menționate ne-am folosit și de izvoare ș care se referă la istoria localității. Acestea au fost studiate la Biblioteca Județeană Botoșani ( colecțiile de documente realizate de următorii autorii : Bogdan I., Documentele lui Ștefan cel Mare , Vol. I – II; Costachescu M., Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, Vol.I – II , Documente moldovenești de la Ștefan cel Mare ; Documentele moldovenesti de la Bogdan Voievod ; Documente moldovenești de la Ștefăniță Voievod (1517- 1527); de mare ajutor ne-a fost și colecțiile de documente, privind istoria Moldovei găsite la Biblioteca din Botoșani: Documenta Romaniae Historica ,seria A, Moldova, Vol. I, II, III ;Documente privind istoria Romaniei,seria A, Moldova , sec. XIV-XV, Vol. I (1384-1475), vol. II ( 1476- 1500);
secolul XVI, vol I ( 1501- 1550) , vol. II (1551- 1570), vol. III ( 1571 – 1590), vol. IV (1591-1600), Directia Județeană Botoșani a Arhivelor Naționale ( unde am găsit câteva documnte referitoare la istoria medievală a Dorohoiului care au fost menționate în lucare și sunt incluse în anexele de la sfârșitul lucării) și Muzeul Județean de istorie Botoșani ( unde prin amabilitatea personalului am putut consulta periodicul „Hierasus” – Anuarul Muzeului Județean Botoșani.).
Studiind lucrările istorice și colecțiile de documente referitoare la această temă am încercat să redăm principalele aspecte politice, social-economice ,demografice și culturale al Dorohoiului care a avut un rol important în evul mediu , în zona de nord a Moldovei.
În ultimul capitol este prezentat modul cum poate fi folosit conținutul științific al acestei lucrări în procesul instructiv -educativ. Astfel vom întocmi programa unui opțional de istorie locală ( Curriculum elaborat în școală. realizat de către cadrele didactice ldovei găsite la Biblioteca din Botoșani: Documenta Romaniae Historica ,seria A, Moldova, Vol. I, II, III ;Documente privind istoria Romaniei,seria A, Moldova , sec. XIV-XV, Vol. I (1384-1475), vol. II ( 1476- 1500);
secolul XVI, vol I ( 1501- 1550) , vol. II (1551- 1570), vol. III ( 1571 – 1590), vol. IV (1591-1600), Directia Județeană Botoșani a Arhivelor Naționale ( unde am găsit câteva documnte referitoare la istoria medievală a Dorohoiului care au fost menționate în lucare și sunt incluse în anexele de la sfârșitul lucării) și Muzeul Județean de istorie Botoșani ( unde prin amabilitatea personalului am putut consulta periodicul „Hierasus” – Anuarul Muzeului Județean Botoșani.).
Studiind lucrările istorice și colecțiile de documente referitoare la această temă am încercat să redăm principalele aspecte politice, social-economice ,demografice și culturale al Dorohoiului care a avut un rol important în evul mediu , în zona de nord a Moldovei.
În ultimul capitol este prezentat modul cum poate fi folosit conținutul științific al acestei lucrări în procesul instructiv -educativ. Astfel vom întocmi programa unui opțional de istorie locală ( Curriculum elaborat în școală. realizat de către cadrele didactice ) care să valorifice informațiile prezentate în partea științifică, cu proiectarea activităților didactice și metode moderne de predare a istoriei locale și de evaluare .
În concluzie, în lucarea de fața ne-am propus realizarea unui tablou istoric al localității așa cum se transpune din documentele cu referință directă la cei care au viețuit aici încercând pe cât posibil o reconstituire a existenței lor.
Sperăm că expunerea noastră – în care ne-am străduit să aducem în atenția cititorilor unul dintre cele mai vechi orașe din Moldova, Dorohoi, cu un trecut încărcat de faptele străbunilor – va fi utilă oricărui cititor dornic să cunoască locuri și așezări noi, urme vechi ale înaintașilor și oameni ai zilelor noastre.
CAPITOLUL I : DOROHOIUL ÎN EVUL MEDIU .CĂLĂTORIE ÎN TRECUT
I.1 Cadrul natural
I.1.1 Așezarea geografică
Municipiul Dorohoi este situat ‚în nord-estul țării , aparține administrativ de județul Botoșani, fiind al doilea oraș din județ ca potențial economic și uman după municipiul Botoșani ,capitala județului cu același nume.
În cadrul județului Botoșani ,se găsește în nord-vestul acestuia, la 35 km de municipiul cu același nume , la 36 km de orașul Darabani, 40 km de orașul Săveni, și 45 km de orașul Suceava.Din punct de vedere geografic , Dorohoiul este așezat în vecinătatea zonei de contact dintre Podișul Sucevei și Câmpia Moldovei , în depresiunea Dorohoi , pe cursul superior al râului Jijia , în aval de confluența acestuia cu pârâul Buhai.
Dealurile de la nord , nord- vest și vest de oraș au înălțimi în jur de 400m. ( Măgura Ibănești-385m, Pietriș Dersca – 472m). Ele alcătiuesc o ramă înaltă , de forma unei semilune sau a unui arc cu deschiderea spre sud-est. Contactul cu regiunea vecină – Câmpia Moldovei -,cu un relief mai coborat cu aproximativ 200 m, se face printr-o zonă al carei relief coboară în pantă puternic , alcătuind așa-numita coastă a Ibaneștilor și a Dorohoiului.
Spre est și sud-est de oraș se întinde Câmpia Moldovei, cu dealuri domoale , văi largi, străbătute de ape leneșe cu numeroase iazuri și cu vegetație de luncă și baltă.
Intravilanul Dorohoiului se desfașoară într-o regiune cu relief colinar ,fragmentată de Jijia și afluenții săi ( pâraiele Buhai , Morii și Ladarița-Zahorna.). Spre vest de oraș , la circa 15 km , se află valea Siretului, iar către nord-est și est, la circa 35-40km , se găsește valea Prutului.
Teritoriul administrativ al orașului se învecinează la N cu comunele Ibănești și George Enescu, la E cu comuna Broscăuți, la S cu comuna Văculești, la S-V cu comuna Șendriceni. Pe langă orașul propriu zis , Dorohoiul mai cuprinde și trei localități componente : Loturi Enescu, Dealul Mare și Progresul.
I.1.2 Relieful
Relieful orașului Dorohoi are un carater sculptural și a evoluat în funcție de constituția petrografică a regiunii. Jijia și-a adâncit valea cauzată de schimbarea nivelului de bază a Prutului ,determinând modelarea reliefului în funcție de nivelul de bază local. În evoluția reliefului au contribuit și procesele geomorfologice de pe pante: surpări, alunecări, spălări plane ,rigolări.
Intravilanul orașului cuprinde o regiune colinară fragmentată de Jijia și afluenții săi: pârâul Buhai și Morii unit cu pâraiele Criva și Ghițăloaia. Înălțimea cea mai coborâtă a reliefului pe care este situat orașul este în albia majoră a Jijiei (140-150 m ), iar cea mai ridicată se află pe dealul Țirinca (193 m), de aici rezultă că energia reliefului ,în perimetrul urban este mică ( 50-60m). Pe dreapta Jijiei perimetrul urban ocupă părți din dealurile Țirinca, Țintarului, Răileni ,Criva și Pascari. Pe stânga văii Jijiei orașul ocupă versanții sudici și sud estici ai dealurilor Trestiana și Zahorna. Restul teritoriului administrativ se desfășoară spre nord și est pe dealurile Pripor, Lădărița, Dumbrăvița, Buliga, Putreda, Ghilauca, iar spre este și sud pe dealurile Beldiman, Cobâla (Dealul Mare), Crucii (Polonic cu varful Polonic 301 m).
În nordul orașului este prezentă o formă de relef mai înaltă Coasta Ibăneștilor.În termeni geografici ea este numită și cuestă ,formadu-se odată cu sculptarea mai adâncă a Câmpiei Moldovei față de restul reliefului datorită prezenței rocilor moi.
Din punct de vedere genetic ,pe teritoriul orașului se pot distinge forme de relief sculpturale (interfluvii și versanți) și forme de acumulare ( terase , glacisuri și coluvii)
Interfluvii sculpturale cu înfățișare de dealuri ușor înclinate spre sud-est, întâlnim în dealul Țirinca , dealul Răileni, dealul Criva, dealul Trestiana, dealul Lădărița.
Versanții deluviali ocupă suprafețe reduse. Procesele geomorfologice care afectează acești versanți ( alunecări de teren , surpări, văi torențiale, spălări de suprafață) sunt în faze diferite de evoluție.
Alunecări de teren mai pronunțate întâlnim pe versanții nordici ai dealului Polonic și dealul Trestiana.În bazinul de recepție al pârâului Morii ,în albia Jijiei și a pârâului Buhai ele sunt mai reduse. Eroziunea de suprafață este prezentă pe mai mult de jumătatea din zona orașului afectând mai mult pășunea și mai puțin terenul arabil.
Terasa de luncă ( albia majoră) a Jijiei , ca și a pârâului Buhai este o terasă tânără
Acum 200-300 de ani în urmă ea era acoperită de apele Iezerului . Jijia și-a adâncit albia ,apele lacului s-au scurs ,fundul lui a ajuns albie majoră și acum terasă de luncă în devenire.Altitudinea terasei de luncă față de etiaj este de 8-10 m, iar înalțimea ei în amonte de oraș este de 400-500 m ,iar în aval de 100-120m.
Terasa de luncă a râului Buhai se desfășoară în prelungirea celei a Jijiei. Are o lățime de aproximativ 400 m și o înălțime de 5-6 m față de etiaj. .Prezența stratului acvifer la baza terasei constituie o importantă sursă de apă.
Prezența nisipurilor sau a nisipurilor argiloase , din zona orașului au dus la apariția de versanți cu microforme de eroziune și spălări accentuate .
Relieful orașului suportă o modelare care se face printr-o gamă variată de agenți ( ape curgătoare, ape de infiltrație, apa lacurilor, zăpada, vânturi etc) și procese ,între care predominante sunt cele de eroziune și acumulare.
I.1.3 Clima
Clima municipiului Dorohoi are un caracter temperat continetal ,cu nuanțe excesive .Acest caracter al climei se datorează urmatorilor factori climatogeni;
a) poziția latitudinală (47°C 58’ latitudine nordică) razele solare formează cu sprafețele orizontale ale reliefului din această zonă unghiuri diferite la solstițiul de iarnă și la cel de vară , fapt ce determină între cele două anotimpuri stări diferite de temperatură a atmosferei.
b) așezarea geografică a orașului în partea extrem nord-estică a țării și în preajma zonei de contact dintre două subunități de relief cu altitudini diferite ,face ca masele de aer care se deplasează peste dealurile înalte ,coborând spre oraș , să sufere o ușoară încălzire , ridicând temperatura aerului. Masele de aer care se deplasează dinspre est, sud- est și sud ,venind din regiuni continentale ,își domolesc viteza în fața dealurilor înalte din vest ,nord-vest și nord, accentuându-și continentalizarea ( frig accentuat iarna și călduri mari, chiar foarte mari vara).
c) dinamica generală și regională, în partea de sud est a Europei fiind predominante vânturile de nord-vest și vest, aceasta contribuie substanțial la accentuarea caracterului temperat continetal cu nuanțe excesive ale climei de aici.
d) suprafața subiacentă derivând din aspectul general și de detaliu al reliefului ,din culoarea schimbătoare a vegetației după anotimp, culoarea diferită a solurilor, mărimea luciului de ape, determină o mare diversitate a climei .
Pentru orașul Dorohoi principalele elemente ale climei au urmatoarele valori:
a) radiația solară globală are o valoare anuală medie de 111510 cal/cm2, în anii cu predominanță mare a maselor de aer continental, radiația globală este mai accentuată iar în anii cu o circulație intensă a maselor de aer oceanic aceasta cobaoră.
b) temperatura medie anuală. Temperaturile extreme absolute au valori mari ,cea mai ridicată fiind de +38°C ( 6 august 1905), iar cea mai coborâtă a fost de -32,5°C (11/12 ianuarie 1940). Amplitudinea maximă absolută ,evidențiază caracterul continental ,excesiv, din zona orașului Dorohoi.
c) vânturile ( dinamica atmosferei) Orientarea interfluviilor și a văilor ,înălțimea redusă a clădirilor ,orientarea străzilor ,lipsa pădurilor fac ca în zona municipiului Dorohoi vânturile să aiba anumite caracteristici.Cele mai frecvente sunt vânturile de NV care aduc mase de aer umed din nord vestul și vestul Europei.Vânturile de N își au originea în anticiclonul nord european și transportă aer de originea arctică. Vânturile de NE și de E au o frecvență mai redusă. Aerul adus de ele este uscat și rece ,în timpul iernii ,uscat și fierbinte vara.
d) precipitațiile atmosferice au valori medii ,caracteristice regiunilor de podiș. Cele mai multe precipitații au căzut în anul 1914 ( 998,1 mm) și cele mai puține în anul 1952 ( 374,1 mm). Spre sfârșitul primăverii și în timpul verii cad cele mai multe precipitații 67% , iar în perioada rece sub 33%. Zona municipiului Dorohoi cunoaște și perioade secetoase , moderate însă .Cea mai lungă perioada a fost în 1949 (42 de zile ) .
În concluzie ,din analiza factorilor climatogeni, a elementelor climatice principale și secundare reiese că în zona municipiului Dorohoi este o climă nuanțată continetală excesivă , cu ușoare influențe ale climatului temperat continental de nuanță atlantică.
I.1.4 Hidrografia
Sursa principală de alimentare a unităților acvatice din Podișul Moldovei o constituie precipitațiile, iar cel mai importnat consumator îl formează evapotranspirația. Alcătuirea geologică, condițiile climatice și celelalte aspecte ale mediului au condiționat o mare varietate de ape subterane și de spurafață.
Apele subterane .Acestea pot fi împărțite în trei raioane hidrologice :
a) raionul platourilor interfluviale reprezintă circa 40% din suprafața intravilanului.În cele mai multe fântâni temepratura apei se menține în jur de 10-12 °C, iar orizontul freatic are peste 10 m adâcime.
b) raionul versanților reprezintă circa 15% din suprafața intravilanului .Stratul acvifer se găsește la 3-6m , iar temepratura apei este in jur de 12 °C .
c) raionul din partea joasă a orașului ( lunca Jijiei și a pârâului Buhai) stratul acvifer se găsește la 2-3 m adâncime.
Apele de suprafață sunt reprezentate de rețeaua hidrografică și lacurile din zonă Rețeaua hidrografică este formată de râul Jijia și afluenții săi pâraiele Buhai, Morii, Lădărița, Țipișca –Bezercu și Putreda-Ghilauca.
Jijia își are izvoarele în dealurile Bălănești și Căsoaia la 33 de km nord vest de oraș, pe care îl strabate pe o lungime de 4-5 km. Transportă o cantitate mică de apă .Regimul de scurgere se caracterizează printr-un maxim în martie, cauzat de topirea zăpezii, unul în iunie iulie datorat ploilor de vară, și altul în octombrie datorită ploilor de toamnă și a evaporări scăzute.
Pe vremuri numărul iazurilor a fost foarte mare. În acest context amintim existența fostului Iezer ,creat pe seșul Jijiei. Existența Iezerului este mentionată în documentele Moldovei din secolul al XVI lea .Prezența așezărilor omenești pe malul său ne face să credem că el a existat din vremuri străvechi. În secolele al XVII la și al XVII lea era considerat cel mai întins lac din fostul județ Dorohoi și al doilea din Moldova.
La începutul secolului XX , Iezerul era înconjurat de proprietățile funciare ale locuitorilor din Dorohoi, Hilișeu, Pomârla și Trestiana. Mijlocul iazului era arendat. Iezerul era bogat în pește și raci. Așa este explicată și prezența unui rac pe stema orașului Dorohoi.
I.I.5 Solurile și răspândirea lor
Principalii factori pedogenetici care influențează apariția și răspândirea învelișului de sol sunt: relieful, clima ,rocile ,apele și omul. Principala trăsatură a învelișului de sol din Podișul Moldovei o constituie structura sa zonal-etajată ,condiționată de etajarea reliefului, climei și vegetației , principalii factori pedogenetici. Se disting două mari zone sau etaje de sol: zona solurilor argilo-iluviale corespunzătoare zonei forestiere, și zona solurilor cernoziomice corespunzătoare stepei și silvostepei.
Solurile existenete în zona orașului Dorohoi sunt cele carateristice silvo-stepei și stepei , iar spre și pe rama de dealuri din vestul și nordul orașului sunt cele carateristice silvostepei și pădurii ( brune și brune podzolite).
Cernoziomul în diferite etape de levigare , este aici tipul dominant de sol .El este bogat în substanțe fertilizante necesare plantelor și are o activitate biologică destul de intensă Acoperă majoritatea terenurilor arabile ,fiind considerat cel mai fertil sol .Harta solurilor indică pe versanți și pe șesul Jijiei și a afluenților săi, câteva porțiuni de soluri sărăturoase. În perimetrul orașului astfel de soluri sunt pe valea Jijiei, pe versanții dealului Polonic și Trestiana.
Pe șesul Jijiei și afluenților săi există aluviuni și soluri aluviale .Ele sunt favorabile pentru pășuni și fânețe precum și pentru cultura plantelor. Solurile de lăcoviște sunt răspândite în câteva sectoare din lungul șesului Jijiei ,în special în amonte de confluența cu pârâul Buhai, unde exista permanent exces de umiditate. Ele sunt folosite ca pășuni și fânețe.
I.1.6 Vegetația și fauna
Așezarea geografică ,varietatea formelor de relef , clima și particularitățile solului și-au pus amprenta răspândirii vegetației din zona orașului Dorohoi.Vegetația de aici este tipic de silvostepă .Peisajul natural al silvostepei a suferit puternice transformări antropozoogene, peste 80% din teritoriul ei devenind terenuri arabile , iar pâlcurile de pădure și pajiștile care se mai păstrează sunt intens modificate sub aspectul vegetației spontane. Pădurile și stepa naturală au cedat de mult locul vegetației de terenuri stepizate ,ca urmare a extinderii agriculturii .Pădurile de foioase se găsesc spre vest și nord la 4-7 km de oraș iar stepa spre est și sud est.
În pădurile vecine orașului sunt întâlnite specii precum : fag, gorun, stejar pedunculat, carpen, teiul alb, teiul cu frunza mare, arțarul , paltinul, plopul alb, sobrul, părul și mărul padureț. Dintre arbuști amintim :alunul, cornul, sângerul, socul, și măceșul. În pădurile de amestec întâlnim și plante agățătoare precum curpenul de pădure, hameiul și vâscul.
Stratul arbuștilor este dezvoltat la periferia pădurilor fiind constituit din esențe arbuștive ca în pădurile zonei ,la care se adaugă voniceriu pitic, migdalul pitic, caragana,cireșul pitic.
Plantele caracteristice stepei cresc pe terenurile păstrate că pășuni. Pe versanți se întâlnesc pajiști cu specii de plante xerofite și mezofite ,iar pe șesuri întâlnim vegetație hidrofită. Dintre plantele ce cresc în această zonă amintim: firuța, păiușul, lucerna, trifoiul mărunt, sulfina, coada șoricelului, iarba mare, pelinița de stepa, păpădia, holera, romanița de câmp. Alte plante pe care le întâlnim în această regiune sunt: volbura, loboda salbatică, murul, sînzîana, ciuboțica cucului, cucuta, laurul, urzica, spini diferiți etc.
Fauna silvostepei și stepei este mai săracă, ea având cel mai mult de suferit de pe urma expansiunii activităților umane. Multe animale de pădure trec spre stepă și invers ,oprindu-se în zona orașului. În pădurile din jurul orașului se pot întâlni: mistrețul, pisica salbatică, capriorul, vulpea, bursucul ,iepurele, veverița. Dintre păsări amintim: șorecarul, ciocănitoarea, coțofana, corbul și unele specii de vară precum cinteza, turturica, cucul, pitulicea etc.
Mamiferele caracteristice stepei sunt din grupul rozătoarelor: popândaul, cățelul de pământ, șoarecele de câmp, șoarecele de casă, hârciogul, iepurele de câmp. Păsările caracteristice pentru această zonă sunt: prepelița, potârnichea, fâsa de câmp, graurul, ciocârlia, câneparul, pietrarul, cinteza , porumbelul, gugustiucul, turturica, cucul, pupăza, sticletele, și cunoscutele ubicviste ( vrăbiile, ciorile, rândunelele, lăstunii).
În acest cadru natural ,cu elemente fizico-geografice variate și potențial economic natural ridicat s-au stabilit și au trăit oamenii din timpuri îndepartate, urmașii lor au construit și dezvoltat orașul Dorohoi de astăzi.
I.1. 2 Factorii care au favorizat nașterea și devoltarea orașului Dorohoi.
Nașterea și dezvoltarea orașului Dorohoi în locul descris nu a fost întâmplătoare , ea datorându se unor cauze de ordin natural și social economic după cum urmează:
a) existența în zonă a unor terenuri neinundabile ce puteau fi folosite în scopuri economice și pentru construcții.
b) situarea orașului la contacul Podișului Sucevei cu Câmpia Moldovei ,a făcut ca locuitorii să folosescă resursele din cele două unități geografice.
c) locul în care s-a organizat vatra orașului Dorohoi corespunde topografic existenței în lungul văii superioare a Jijiei a unei îngustări accentuate , ușor de trecut pe vremuri ,dintr-o parte în alta a râului , la început cu ajutorul unui pod mobil și apoi cu al unuia stabil. În amonte de această îngustare a văii , prin care apele Jijiei treceau mai greu , s-a format Iezerul Dorohoiului. Vechii locuitori au găsit apă potabilă din belșug , iar iezerul din vecinatate le-a oferit resurse de hrană și materiale pentru construcții ușoare
d) în acet loc converg drumurile dinspre dealurile împădurite spre câmpie , adunâdu-se aici , ca într-o piață , încă din vremuri îndepartate , locuitorii satelor din cele două zone naturale cu bogății diferite ,pentru a schimba produsele. Dorohoiul a prosperat mai repede decât satele vecine și a devenit în decursul anilor un centru polarizator pentru așezările din jur. Odată cu ridicarea comercială , activitatea economică a sporit și odată cu aceasta și numărul populației.
e) existența unor vechi drumuri comerciale. În epoca feudală , pe teritoriul Moldovei s-a intensificat comerțul de tranzit de la porturile Mării Negre spre cele de la Marea Baltică , comerț care a impulsionat și economia târgului. Hărți vechi ale Moldovei atestă că Dorohoiul era legat ,la sfârșitul secolului al XV lea, de drumul tătărăsc ( care trecea pe valea Nistrului și unea Lembergul cu Caffa), prin ramnificația Hotin-Dorohoi-Iași-Tighina-Cetatea Alba, iar prin varianta Vaculești-Zvoriștea –Suceava era legat de marele drum moldovenesc de pe valea Siretului.
Transportul de mărfuri se facea în care mari, încăpătoare (care moldovenești),trase de 4-6 boi sau cai. Nu existau șosele, drumurile desfundate facând ca distanțele parcurse într-o zi să fie scurte, de 30-35km.
f),, Dorohoiul s-a dezvoltat că trâg pentru că era situat cam la o zi, cel mult două, distanța de mers cu carele încărcate cu mărfuri, de Suceava, Botoșani, Hotin, sau Cernăuți. Aici au apărut hanuri cu cele necesare pentru dormit și hrană, ateliere de reparat harnașamente și mijloace de transport , îmbracamintea drumeților, pentru poctovit caii etc. Negustorii bastinași cumpărau mărfurile celor străini și le vindeau locuitorilor din satele vecine. Cu timpul , târgul Dorohoi și-a extins raza de activitate , realizând schimb de produse cu sate și târguri din alte regiuni, situate adesea la mari și foarte mari distanțe.
Pentru transportarea produselor sale în alte localități și aducerea de acolo a unor produse noi , s-au creat drumuri noi . În desfășurarea traseului acestor căi de comunicație oamenii au folosit cele mai avantajoase condiții oferite de relief ( culmi domoale de dealuri, șesuri rar inundate ) și ape ( puncte de vad peste râuri).”
g) Așezarea și devoltarea Dorohoiului în acest loc a mai fost favorizat și de situarea localității pe o moșie domnească și deci, și de privilegiile acordate de unii voievozi locuitorilor ei , fapt care a dus la creșterea numărului populației și la o prosperitate relativă în unele perioade ale secolelor XVI- XVIII.
I.2 Istoricul orașului prin descoperiri arheologice
I.2.1. Așezări arheolgice în zona Dorohoiului din cele mai vechi timpuri până la sfâșitul Evului Mediu
Condițiile naturale favorabile vieții au atras pe oameni în zona Dorohoiului din vremuri ce se pierd în ceața timpului, și a legendelor. Și, ca în alte părți ,oamenii de aici au folosit darurile naturii, au dezlegat treptat tainele mediului înconjurător, și au creat sursele de existentă, au modificat natura în folosul lor și în consecința numărul lor a crescut.
Teritoriul județului Botoșani cuprinde unele urme de viața omenească dintre cele mai vechi , datând încă din primele etape ale paleoliticului.Astfel sunt cunoscut uneltele de piatră cioplită aflate în comunele Mitoc, Manoleasa, Ripiceni ș.a. Materia prima folosită la confecționarea lor se gasea din abundența pa valea Prutului.
Săpăturile arheologice efecutate pe teritoriul din zona orașului Dorohoi au identificat urme materiale care atestă că oamenii au locuit pe aceste meleaguri cu bogății naturale din timpuri străvechi intens și continu.
În marginea de sud , sud-vest a orașului , pe teritoriul fostului sat Strahova și la Dealul Polonic ,arheologii au descoperit urme materiale de locuire a omului ( unelte – silexuri, lame ,așchi) încă din paleoliticul târziu- cultura gravetiana- cu circa 10000 ani î.e.n.
Neoliticul ,reprezentat în nordul Moldovei prin cultura Criș, este ilustrat pe teritoriul județului Botoșani prin bogația de elemente ale neoliticului târziu ( circa 2800-1900 î.e.n ), aparținând culturii Cucuteni ,cu binecunoscuta ceramnică pictată în trei culori ,despre care s-a afirmat că reprezintă ,,una dintre cele mai strălucite culturi neolitice de pe întreg cuprinsul continentului nostru, realizările ei în domeniul ceramnicii fiind de o finețe , și de un efect artistic aproape unic. “
Dovezi despre existența omului din epoca neolitică pe teritoriul orașului Dorohoi au fost descoperite pe dealul Criva ,pe dealul Trestiana în locul în care este instalat transformatorul , pe dealul Urlea – la gura Urlei ,pe versantul vestic al primului iaz de pe pâraul Ghilauca , pe dealul Beldiman și pe versantul dealului Polonic.
Din epoca bronzului și fierului s-au făcut descoperiri la Gura Târlei și bariera Broscăuți.
Din epocile dacică și romană s-au găsit monede dacice de tipul tetradrahmei ,monede de bronz din vremea împărților Vespsian, Iustinian, și Heraclius. De la începutul epoci migrațiilor sau descoperit urme pe dealul Vatamanului(…). Prin săpăturile efectuate în lungul liniei ferate Dorohoi- Botoșani , la poala vestică a dealului Beldiman s-au descoperit urme materiale aparținând secolelor VIII- X.
Pentru epoca feudală perioadă la care noi ne referim în lucarea de față s-au facut descoperiri : în vatra târgului și la depoul CFR.
În preajma bisericii Sfântul Nicolae, ctitoria voievodului Ștefan cel Mare, lângă centrul de însămnțări artificiale , s-au descoperit fragmente ceramnice și cahle caracteristice secolelor XV și XV – XVI , precum și mici plăci decorative de forma triunghiulară , cu marginile răsfrânte și având în cenrtu căte o proeminență de forma spatulară ,acoprite cu smalț verde sau galben, care serveau la umplerea golurilor rămase între discurile ornamentale.
În săpăturile practicate pentru temeliile unor construcții , s-au descoperit fragmente de vase și lulele din secolele XVII-XVIII, și în unele cazuri chiar morminte cu shelete apartinând probabil aceleiași vremi.
Pe același loc s-a descoperit și un vârf de sageată , în formă de frunză, prevăzut cu tub de înmănușare, monede poloneze și germane din secolele XVI – XVII etc. Pe locurile unde se aflau Casele Domnești , în urma unor săpături efectuate în anul 1849 , s-au descoperit pereți ,beciuri boltite și pavate ,ușori de piatră , dar fară inscriptii. O masă de marmură a fost dusă la Muzeul de Antichități-Iași. Urmele săpăturii se afla la mica distanța de biserica Sfântul Nicolae.
La nord de oraș , în șesul Iezerului , s –a descoperit întâmplător, în anul 1885 , o spadă de fier cu doua tăișuri, prezentând o încrustație de aur în forma unei cruci înscrisă într-un cerc, aparținând se pare epocii feudale.
Cercetarea în vatra târgului a fost facută de Nicolae Zaharia. ,,Tot în vatra târgului , la circa 100m de Biserica Sfântul Nicolae , și la aproximativ 20 m de strada Ștefan cel Mare ,între doua locuințe , în anul 1974, cu prilejul săpării fundației unei case , la circa 2 m adâncime , s-a descoprit un zid de piatră orientat spre direcția nord est, sud vest.
În acea zona , profesorul maistru Paul Baltaru , în jurul anilor 1963, cu ocazia săpării unui șanț pentru canalizare , a descoperit un alt zid de piatră format din blocuri , având grosmime de circa 1 – 1,10m, orientat pe direcția nord vest, sud est.’’
Cu ocazia săpăturilor efectuate pentru noile constucții , s-au descoperit beciuri suprapuse, galerii subterane , fundații de case și morminte aparținând feudalismului târziu.
Pe seșul Jijiei , în depoului CFR Dorohoi, s-au descoperit fragmente de oale cu pereții groși, din pastă nisipoasă de culoare cenușie negricioasă și , mai rar, brun roșactă, care aparțin perioadei feudalismului dezvoltat ( secolele XIV- XV, XVI- XVII ).
Cercetarea la depou a fost facută de catre A. Nițu și Nicolae Zaharia .
La sfârșit precizăm că ,, Cea mai veche mențiune asupra primelor descoperiri din Dorohoi este facută de Alexandru Odobescu”
I.2.2. Locuri istorice din ținutul Dorohoi ce amintesc de Ștefan cel Mare
Documentele de arhivă și vestigiile istorice atestă faptul că Ștefan cel Mare , voievodul Moldovei și-a legat numele de multe localități de pe cuprinsul fostului ținut al Dorohoiului. Numeroasele probleme de apărare , dar și cele de ordin juridic și administrativ l-au obligat pe ilustrul domn să se afle deseori la Dorohoi, Dimăcheni, Corlăteni, Vrâfu Câmpului , Oroftiana , Bâlinești etc., localități în care întalnim unele din ctitoriile sale sau urmele materiale ale celor ce au dispărut.
Pentru întărirea sistemului de apărare în această parte a Moldovei împotriva incursiunilor de jaf și cotropire a polonilor, turcilor și tătarilor s-au construit cetăți de pământ cu caramidă și temelie de piatră, diguri, fântâni, iazuri , galerii subterane .
Existența monumentelor de arhitectură și a vestigiilor istorice în ținutul Dorohoi , legate de Ștefan cel Mare , constituie o mândrie pentru toți locuitorii acestor plaiuri de legendă și , de aceea , se impune cunoașterea și popularizarea lor.
În Dorohoi , reședința ținutului , unde avea o mică curte domnească Ștefan cel Mare a construit o biserică ,ca lăcaș de închinăciune , atât pentru el și slujitorii săi cât și pentru trâgoveți, despre care vom vorbi într-un alt capitol al acestei lucrări. Tot din timpul marelui Ștefan , în Dorohoi s-a păstrat o fântână cu apă potabilă pe Strada Mare , care mai funcționa la începutul secolului nostru , prin mijlocirea unei pompe , numită ,,fântâna lui Ștefan cel Mare”.
La Dimăcheni , se văd urmele unei mari iezături , care se numește și astăzi ,,iezătura lui Ștefan cel Mare”. Comunicarea dintre Dorohoi și Dimăcheni se realiza printr-o subterană sau cu ,, caiacurile” ce pluteau pe apa Iezerului. Curțile proprietății Dimăcheni , aparținând familiei Docan, se zice ca ar fi fost la început curți domnești a lui Ștefan cel Mare ,care ar fi zidit și biserica din localitate.
La Corlăteni , gloriosul Ștefan a făcut un iaz ce a fost refăcut de marele boier Haret , conacul său existând și astăzi la Vlădeni.Numele satului venind de la boierul Corlata aflat în slujba lui Ștefan care i-a dăruit numeroase moșii.
În apropiere de Slobozia , Ștefan a avut un razboi cu invadatorii . Moșia acestei vechi localități a fost donată Mănăstirii Humor , ctitorită de voievod. De asemena , moșiile Ștubeni și Petricani au fost donate Mănăstirii Putna ,având același ctitor.
La Oroftiana , pe malul Prutului , se mai văd urmele unei cetăți de apărare din timpul marelui domn. În apropiere se află localitatea Horobova unde a fost un târgușor pe timpul lui Ștefan , târgușor distrus în urma luptelor cu leșii. La Grămești , pe Siret , se află – pe un deal- locul unde au staționat oștile ungurești și leșești în timpul lui Ștefan cel Mare.
O mare confruntare a avut loc în 1499 în apropiere de Vârfu Câmpului între oștile Moldovei și cele ale Poloniei , despre care am vorbit în subcapitolul Despre vechimea orașului , după care Ștefan se retage la biserica Sfântul Nicolae pentru odihnă și reculegere.
La Bălinești , pe Siret, Ion Tautul – mare logofat în timpul lui Ștefan cel Mare – zidește pe cheltuiala sa Biserica Sfântul Nicolae , sfințită în 1499 ,care se aseamănă foarte mult cu cea din Dorohoi. În apropiere de Mileanca exista un pod , peste Pârâul Podriga numit podul lui ,, Ștefan cel Mare “. Pe valea Bașelui ,exista un iaz foarte mare .În mijlocul acestuia se afla o movilă cu foișor . Se zice că Ștefan , venea la Ștefănești , târg înființat de el ,unde avea moșie și biserică. Când se afla aici ,umbla cu luntrea pe iaz ,se ducea la vânat prin lunca din apropiere și poposea în foișor împreună cu slujitorii săi. Pe la 1900 se mai vedea încă iezătura, dar nu și foișorul din care n-a mai rămas decât o moviă singuratică. Prin glorioasele sale fapte de arme , prin edificiile realizate în această parte a Moldovei , Ștefan cel Mare va rămâne veșnic în cunoștința locuitorilor orașului Dorohoi și a teritoriilor din jur.
CAPITOLUL II: Dorohoi – atestare documentară și toponimie.
II.1 Atestarea documentară a orașului Dorohoi
Niciunul din izvoarele de care dispunem pentru jumatatea de secol ce urmează înființării statului independent ( 1359- 1408) , nu menționează întemeierea vreunui târg sau vreunei cetăți pe teritoriul Moldovei.
În actele , interne și externe , ce ni s-au păstrat de la voievozii care au sătpânit după Bogdan , începând cu Lațco și isprăvind cu Alexandru cel Bun , nu se amintește nicăeri de vreo înființare de târg sau cetate.
Și Siretul și Hârlăul și Suceava și toată seria de orașe pomenite în tratatul comercial din 1408 ,încheiat cu liovenii – adică Iașii, Cernăuții, Hotinul, Dorohoiul, Tighina, Cetatea Albă , Baia, Bacăul, Trotușul toate apar ca așezări binecunoscute , existând de mult , fără vreun calificativ care să arate că este vorba de o creație recentă.
Târgurile medievale erau așezări unde aveau loc schimburi de produse ,unde sătenii vindeau ceea ce produceau și cumpărau lucrurile de care aveau nevoie..
Constantin C. Giurescu afirma că trâgurile existau din vremea convețuiri româno-slave, numele însuși de târg fiind o dovadă.
În general, târgurile erau așezate lângă o apă curgătoare ,pe valea unui râu și deserveau satele de pe acea vale. ( în Moldova sunt foarte multe orașe care și au luat numele de la apa curgatoare pe care erau situate: Siret, Suceava, Neamț, Trotuș etc)
Locurile în care s–au întemeiat aceste târguri pe văile apelor erau bine alese atât sub raportul posibilităților de trai ( loc arabil ,pașune , proximitatea pădurii), cât și sub acela al comunicațiilor. În general , ele erau situate la vaduri , acolo unde apele puteau fi trecute mai ușor , la întretăierea apelor cu drumurile.
Marea majoritate a târgurilor moldovene sunt situate la vaduri cum este și cazul Dorohoiului așezat pe un vad al Jijiei, ușor de trecut pe vremuri cu ajutorul unui pod mobil apoi cu un al unuia stabil.
În momentul când se întemeiază statul Moldovei exista o întreagă rețea de târguri ,pe teritoriul cuprins între Carpați și Marea Neagră.( la întemeierea și dezvoltarea acestor târguri a contribuit și factorul politic, cârmuitorii diferitelor formațiuni teritoriale de dinaintea întemeierii staului, își aveau reședintele lor în anumite centre , bine situate în raport cu întinderea formațiunilor respective și aparate prin fortificații sau cetăți în genere de pământ și lemn.)
Transformarea unor sate , bine așezate ,în târguri sau orașe este un fenomen continuu în dezvoltarea istorică a țărilor noastre. El a avut loc în cursul evului mediu, a continuat în epoca modernă și se petrece și astăzi sub ochii noștrii.
Gh. Ghibănescu susține în lucrarea Dorohiul .Studiu și documente că așezarea Dorohoi ar fi existat încă înaite de întemeierea statului feudal desine stătător Moldova: ,, Nu e ușor de a spune precis când și în ce împrejurări s-a început viața în târgul Dorohoiului. Pare însă că începuturile acestui târg cad înainte de descălecatul Moldovei, întru cât și la Dorohoi , ca și în multe alte târguri de la noi din țară , viața s-a legat cu mult înainte de venirea descălecatului lui Bogdan”
Cert este că , din cele mai vechi timpuri , așezarea Dorohoi servea ca legatură de comerț cu Cameniția din Podolia și cu Liovul, fiind punct de vamă pentru mărfurile de peste hotar, fie din import ,fie de tranzit. Același lucru îl susține și Gh. Ghibănescu , în lucrarea citată, unde scrie că ,,Târgul Dorohoiului își datorește originile sale legăturilor comerciale , ce s-au stabilit între Țara Moldovei și orașele din Podolia și Polonia. Negustorii , care își faceau comerțul lor înspre Țara Moldovei, și-au ales în drumul lor valea Jijiei locul ridicat și înconjurat cu apele ozerului , formate din apele Jijiei și afluentilor săi, ca cel mai bine așezat , mai bine apărat pentru a-și încredința localnicilor avutul lor; și după aproape două veacuri și mai bine de la așezarea unei vieți de târg , marele Ștefan Vodă i-a fixat târgul prin zidirea mănăstirii sale cu hramul Sf. Nicolae…”
Dorohoiul este o așezare foarte veche , prima mențiune documentară dătând din 6 octombrie 1407 , un act prin care boierii moldoveni reînoiesc în orașul Liov , către Vladislav Iagello , regele Poloniei, omagiul pe care Alexandru cel Bun îl prestase în anul 1404.
Al treilea dintre cei 27 de boieri care au semnat acest document este ,,pan Mihail de la Dorohoi”. Mihail de la Dorohoi era unul dintre cei mai bogați boieri ai Moldovei, în care domnitorul Alexandru cel Bun avut o mare încredere. El a fost membru al sfatului domnesc și a jucat un rol important în politica internă și extenă în timpul lui Alexandru cel Bun și a fiului sau Iliaș care la 20 decembrie 1437 ,întărește lui Mihail stăpânirea peste 52 de sate avute ca danie de la Alexandru cel Bun , pe care l-a servit cu dreaptă credință și credicioasă slujbă.
În anul 1407 ,, pan Mihail Dorohoianul era parcălabul ținutului Dorohoi, numele lui regăsindu-se în documente dimp de 27 ani( 1407-1434), motiv pentru care poate fi considerat întemeietorul activității administrative în Dorohoi” Despre personalitatea boierului Mihail de la Dorohoi vom vorbi în subcapitolul Boieri de Dorohoi în care vom prezenta originea sa și activitatea politică și economică.
La un an de la actul de la Liov din 1407 , târgul Dorohoi este menționat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Cameniția.Așa cum susține și N.A.Bogdan ,cel mai vechi tratat și conventie vamală între Moldova și Polonia este cel din veacul al XV lea și a fost încheiat de Alexandru cel Bun cu reprezentanții comunali ai Galiției ,la 8 octombrie 1408.
Acest tratat comercial prezintă un interes deosebit pentru cunoașterea trecutului organizării administrative ,fianciare și vamale din țara noastră inclusiv pentru orașul Dorohoi, el punând baza unei reglementări scrise , necunoscute până atunci.
Printre boerii moldoveni membrii ai sfatului domnesc care au semnat acest acord comercial este menționat și ,, pan Mihailo de la Dorohoi”.
Despre Dorohoi se mai amintește și în Convenția vamală a lui Ștefan cel Mare cu Polonia din 3 iulie 1460 (6968), care, printre altele , prevede că ,,Ducând cai sau iepe la Cameneț ( în Podolia), vor plăti în Dorogun ( Dorohoi) vama Siretului și în Hotin vama Cernăuțului.Vama fie de cal ,fie de iapă e tot aceeași”
Tot în timpul domniei lui Ștefan cel Mare ,la 16 februarie 1459 este emis un document la Suceava în care se face cunoscută existența judecătorilor în târgul Dorohoi ,, Ștefan cel Mare hotărăște ca locuitorii statelor Poiana și Oniceni pe Jijia ale mănăstirii Poiana să nu fie judecați de ……. domnești de la Dorohoi și urednicii lor, ci de Egumen și să dea podvoade numai egumenului mănăstirii”
Lămuriri în ce privește judecătorii care apar în orașele moldovene ( Dorohoi, Bacău, Roman,) în secolul al XV lea avem de la C.C.Giurescu care spune ,, ei nu sunt judecători speciali ,orășănșeti având în jurisdicția lor pe locuitorii orașului repectiv , ci se referă , ca termen generic , la toți cei care aveau drept de judecată și stăteau în acel oraș .Când Ștefan cel Mare ,la 16 februarie 1459 , scoate pe locuitorii satelor Poiana și Onicenii ,ale mănăstirii Poiana , de sub jurisdicția <<judecătorilor de Dorohoi>>, hotărând ca << nici un judecător al nostru, nici globnic , nici pripasar>> să nu îndraznească a-i judeca , ei rămânâd sub jurisdicția exclusivă a egumenului mănăstirii sau a dregatotului acestuia , este evident ca el nu se referă la judecatori speciali orașenești, ci la toți dregatorii din oraș care aveau drept de judecată asupra satelor din vecinatate”
Faptul că la elaborarea documentelor amintite , Dorohoiul este menționat ca târg ( deci ca așezare cu o viața economică mai dezvoltatată) alături de Iași, Cernăuți, Hotin, Ctetatea Albă, Baia ș.a. dovedește ca el ar fi existat cel puțin cu un secol mai înainte , de constituirea statului feudal românesc. În secolele XIV-XVI sunt menționate și numerose sate situate în vecinătatea Dorohoiului , în aceeași zonă cu condiții favorabile de locuire, ca : Vorniceni, Hânțăști, Oniceni, Brăești, Văculești , Cobâla, Popeni, Zvoriștea, Buhai, Ghilia, Lozna, Șendriceni, Pomârla, Broscăuți Dumeni, Cristinești.
Documentele istorice din secolul al XV lea atestă existența cobâlelor ( Cobâlele de la Dororhoi din care a rezistat în timp satul Cobîla , înglobat astazi în satul Șendriceni).Cobâlele erau locurile unde se creșteau hergheliile de cai. Așezările arată ocupații străvechi ale polulației locale , s-au format datorită importanței pe care o avea calul, pentru armata moldovenească.
La începutul secolului al XVI lea potrivit documentelor vremii viața economică a Dorohoiului a decăzut datorită atacurilor polonilor și tătarilor. Astfel în anul 1509 orașul a fost prădat de hatamanul Camenschi .Polonezii au intrat în conflict cu Bogdan cel Orb , domnul Moldovei ( ,,urmare a faptului că Bogdan Vodă , fiul lui Ștefan cel Mare , supărat că sora Craiului leșesc Elisabeta , nu-l vrea de soț , din pricina că era orb de un ochi, a considerat acest refuz < Casus belli> și în 1505 a intrat cu oastea în Pocuția , a facut prădăciuni și și-a lăsat oamenii acolo”), intră în țară , atacă târgul Dorohoi , jefuiesc satele și târgurile până la Botoșani și Ștefănești.
Un an mai târziu 1510 orașul a fost atăcat de tătari , aceștia fiind conduși de Bet Gherei , fiul Hanului , aceștia au atăcat fără veste , au intrat în Moldova și ,,au prădat de la Orhei până la Dorohoiu și apoi pe Prut în sus , de multă pradă și robire de oameni au facut și plean de dobitoace.”
După aceste invazii în care târgul a fost jefuit și ars ,precum și satele de pe ținutul său , el nu a mai fost amintit în documente timp de câteva decenii.
,,Din 1566 ,când Alexandru Lapușnenu mută capitala Moldovei de la Suceava la Iași ,pentru a fi mai departe de poloni și mai aproape de turci în Dorohoi se stabilește Vornicia Țării de Sus (1568-1778).
,,Marele vornic al Țării de Sus era al treilea dregător al țării , dupa marele logofăt și Vornicul Țării de jos , ce-și avea capitala la Bârlad”
Curtea domnească locală, în frunte cu vornicul ,numit și ureadnic ,dirija întrega administrație locală ;după instituirea ținuturilor și organizarea ocoalelor de târguri la Hârlau, Dorohoi ( sec.XV), Botoșani, influența lor în zonă crește.
Pe la 1590 ,Dorohoiul are vătaf de hotar cu sarcina de a apăra țara dinspre nord.Tot în ultimul deceniu al secolului al XV lea avem și date sigure despre populația tinutului Dorohoi (1591 recensământul făcut sub Petre Șchiopul)
În anul 1590, Dorohoiul devine loc de pază , de strajă a Țării de Sus ,având în frunte un vătaf de hotare. La 1600, R. Heidensen ,amintea cele 18 territoria ( ținuturi ) și diviza orașele în : urbes praecipuae ( Iași, Suceava) și oppida notabiliora (Ștefănești, Botoșani, Hârlău, Dorohoi).Într-o descriere din anul 1709 târgurile sunt grupate în două categorii : mai mici ,cu câteva dughene și cârciumi și zi de târg săptămânală (Hârlău, Dorohoi) și mai mari cu negustori,, așezați „ și activități comerciale mai intense( Botoșani).
Tot în 1600 , în apropierede Dorohoi a avut loc una din luptele victorioase al lui Mihai Viteazul în lupta pentru unire a celor trei Țări Române ,,în vederea înfăptuirii celei de a doua etape a unifcării, la 2 mai 1600, Mihai Viteazul ordona trupelor să treacă munții din Transilvania în Moldova. La 5 mai ,un corp de oaste, trecând fulgerator munții ,intră în cetatea Sucevei ale carei porți se deschid însă pentru prima dată , primidu-l cu entuziasm pe bravul voievod la 16 mai 1600.Urmărind oastea Movileștilor ,în drum spre Hotin, Mihai Viteazul dă o ultima bătălie victoriasă la Verbia , pe Jijia, în propiere de Dorohoi.
În prima jumatate a secolului al XVII lea importanța târgului a crescut . De atunci se păstrează și pecetea( stema) târgului. Despre ea vom vorbi în subcapitolul următor.
În a doua jumătate a secolului al XVII lea , târgul a fost prădat de tătari. În anul 1650 , tătarii din Crimeea , conduși de Calga Sultan, năvălesc în Moldova spre a pedepsi pe Vasile Lupu pentru pagubele facute acestora de catre oștile moldovene în luptele de lângă satul Brățulenii de la Rezina. Ei au prădat orașele Iași, Dorohoi ,Hârlău până la cetatea Sucevei
În 1675 Dimitrie Cantacuzino , cere ajutor tătarilor contra lui Petriceicu Vodă , care venea cu trupe polone spre a-l detrona. Tătarii s-au dedat la jafuri și crime, provocând mari necazuri în multe părți ale Moldovei, dar mai cu deosebire în ținutul Dorohoiului ,lăsând dupa ei multe siliști și locuri pustii. Ca urmare a acestor năvăliri , Dorohoiul pierde mult din importanța sa economică . De aceea ,Dimitrie Cantemir , în Descrierea Moldovei constata că trâgul nu este prea important”
În 1713 , turcii ocupă Hotinul și ținutul din jur , transformându-l în raia. Legăturile cu Cameniția și cu orașele Poloniei au fost întrerupte , iar importanța Dorohoiului ca trâg a căzut. El devine punct de popas pentru armatele turcești în trecere spre Hotin , fiind deseori jefuit de aceștia. În anii ce au urmat târgul n-a mai adus venituri impotrante domnitorilor și de aceea ei îl donează boierilor. Ion Mavrocordat ( 1743-1747) dă boierului Alistarh Hrisoscoleu vistiernic un hrisov de danie pe ,, tot locul târgului Dorohoi, cât loc a fost domnesc și dat târgoveților până la acea vreme de alți domnitori ,,. Pe temeiul acestui hrisov , boierul începe a lua dijma de la târgoveți. Nemultumiți de expolatare , târgoveții se plâng Domnului și Grigore Ghica , judecând pricina, le dă un nou hrisov , prin care hotărăște ca târgoveții să fie scutiți de biruri și corvoade. Vistiernicul Alistarh Hrisoscoleuisi păstra însă vechiul hrisov și fiul său, Iordache Hrisoscoleu, aga, redeschide procesul în anul 1764. Târgoveții fac din nou jalbă către domnie . Grigore Alexandru Ghica, judecând procesul la 2 noiembrie 1764, întărește hrisovul dat târgoveților de Grigore Ghica și hotărăște ca târgoveții să nu mai fie supărați de Iordache Hrisoscoleu.
După 1775 , când Bucovina a fost ocupată de austrieci , Dorohoiul a rămas la periferia Moldovei, drept consecință este și faptul că viața economică a orașului a decăzut.
Stânjeniți de diferite taxe și prestații în practicarea meșteșugurilor și a comerțului , târgoveții se împotrivesc stăpânirii feudale, recurgând chiar la răscoală..Un rapot consular austriac din Iași relatează că în 1794 izbucnise o rascoală în orașul Dorohoi din pricina impozitelor grele.
Vechea pecete a Dorhoiului
Din documentele secolului al XVII-lea ni se păstrează și pecetea (stema, marca) orașului. Ea fost descoperită de Nicolae Iorga într-un act din anul 1635, la cererea primarului acestei localități urbane multiseculare, și reprodusă în Studii și documente, vol. XIX. Într-o scrisoare adresată la 30 iunie 1915 primarului orașului Dorohoi (și pastrată în original în arhivele statului de aici), N. Iorga dă explicația asupra peceții orașului: " Cum se vede, pe lângă numele orașului Dorohoi, având la început un S mare latin (signum? Poate o urma a vechii peceți latine), un t sau un trg (trag = târg), sau un prg (pârgar) este foarte vizibil un obiect în formă de 8 sau 9. Deci nu un rac." (Arhivele Naționale, Direcția județeană Botoșani, fond Primaria Dorohoi, dosar 16/24 din 5.I. 1915). În scrisoarea sa, marele istoric face aceasta precizare, deoarece pe atunci pecetea județului (nu a orașului) era simbolizată printr-un rac.
Este foarte interesantă corespondeța ce se păstrează la Arhivele Nationale ,pe marginea acestui subiect, și pe care o vom reda și noi în urmatoarele rânduri.
Avocatul Gh. Gh. Burghele , primarul orașului Dorohoi , parlamentar și animatorul vietii culturale dorohoiene la sfârșitul secolului trecut și începutul secolului nostru , în dorința de a afla dacă orașul nostru a avut ca stemă racul ,încă din timpul domniei lui Ștefan cel Mare și a fiului său Bogdan, s-a adresat renumitului istoric Nicolae Iorga printr-o adresă în iunie 1915 , rugându-l să clarifice această problemă.
Primarul pornea de la ideea că Dorhoiul fiind la început oraș domnesc , marca lui trebuie să fi fost marca Țării Moldovei și nu un rac –simbol al bogăției de pește și raci din lacul Iezer- cum, apare în documentele de după 1832.
Ilustrul savant lămurește această problemă prin doua scrisori adresate primarului Dorohoiului din iunie și iulie 1915, trimise de la Vălenii de Munte.
În cele ce urmează vom reda conținutul acestor scrisori:
„Domnule primar,
Mă grăbesc a răspunde la adresa d-voastra cu nr.2411 din 26 iunie curent.La Dorohoi ca și aiurea s-a făcut o confuzie între marca județului care datează dintr-o epocă mai veche și, marca orașului. Marca orașului Dorohoi așa cum am gasit-o într-un act din 1635,e aceea ce se află reprodusă pe p.25 din analele mele ,,Studii și documente”, vol. XIX.
Ultimul exemplar ce-l am îl ofer bibliotecii ce ați întemeiat, rugând-vă a fi păstrat cu îngrijire.
Cum se vede, pe el lângă numele orașului Dorohoi, având la început un S latin mare ( Signum? Poate o urmă a vechii peceti latine), un t sau trg cilindric ( trag = târg, sau prg ( pârgar), este foarte vizibil un obiect în formă de opt sau nouă . Deci nu un rac.
Părerea mea este că orașul ar terbui să refacă vechea pecete, cu lucrurile înțelese ca și cu cele neînțelese din ea. Așa se procedează în Apus.
Primiți, vă rog, încredințarea considerației mele.
Vălenii de Munte , 30 iunie 1915”
Și a doua scrisoare:
„Domnule Primar,
Rămân la cea d-intâi părere a mea.Cred că stema Moldovei nu poate fi pusă ca marcă de orașe , fiindcă reședințe domnești erau în toate orașele vechi cu biserica domnească.
Nici Suceava sau Iașul n-au acest drept.
Pentru astfel de lămuriri cu care mă simt dator, și pentru orice cercetări în jurul lor , n-am obiceiul a primi remunerații, care nu se potrivesc nici cu situația mea ,nici cu caracterul meu.
Daca lucrurile ce privesc Dorohoiul intereseză primăria – ceea ce ar fi întâiul cas în România- le pot comunica de câte ori se întâmplă ale găsi.
S-ar putea face de comuna și o publicație ca aceea a parintelui Antonovici despre Bârlad, întrebuintandu-se și arhivele orașului.
Primiți vă ,rog , expresia considerației mele deosebite.
Vălenii de Munte ,24 iulie 1915”
II.2 DESPRE NUMELE ORAȘULUI /TOPONIMICUL DOROHOI
Numele sau denumirile geografice ,respectiv toponimele ,sunt fenomene sociale, și ca atare se supun legilor (istorice); pe de altă parte ele nu sunt întâmplatoare ,ci au o “istorie,, proprie , care, dacă este cunoscută poate oferi indicații importante asupra istoriei unei localități. Ion Conea spunea în 1928 că toponimia este ,,ca un fel de hartă, care îmbracă fidel trupul unui peisagiu” iar George Giuglea afirma :,,un nume topic (…) face legatură dintre om și pământ”
Explicarea numelor de locuri a preocupat deopotriva pe geografi, lingviști, etnologi și istorici. Este o întrebare firească pentru orice locuitor al așezării ,întrebare la care vom încerca și noi să răspundem în paginile urmatoare prezentând variantele de răspuns oferite cercetatori .
Astfel referitor la denumirea așezării de care ne ocupăm au existat mai mute păreri:
Constantin Ciocoiu spune că ,,Dorohoiul și ar pastra numele de la un general roman, IPERIOD DOROHOID ,care cu regimentul său numit DOROHIDAN forma un castru în aceasta regiune pentru a ține piept năvălirilor barbare”.
Dar acestă regiune n-a fost ocupată de armata romană și nici de un castru nu se știe să fi existat prin aceste locuri. Din acest adevăr se desprinde că parerea istoricului Ciocoiu nu are rezistență”
Filipescu – Dubău în Dictionarul Geografic al Judetului Dorohoi, susține că Dorohoiul și ar fi luat numele de la DOROCA, una din cetățile marginașe ale Daciei transapline.
Numele de ,,Doroca” a fost folosit și pe coperta unei geografii a județului Dorohoi.
Dumitru Furtună, cărturar dorohoian, susține că așezarea Dorohoi și-a luat numele de la vechiul slav DOROGOJ care se traduce prețios, sau de la cuvantul rusesc DOROGUN care înseamna drag. Această idee a fost acceptată de mai mulți cercetatori .Dumitru Furtună mai adauga că ,,Așezarea Dorohoi a fost todeauna un lucru ,drag locuitorilor ei și poate și străinilor ce au gasit în acest punct de popas căldura de care aveau nevoie.
Dumitru Furtună afirma ca deține un document din care rezultă că Dorohoiul se numea inițial târgul lui DRAGU , considerat ca întemeietor al acestei așezări. Nu este exclus ca slavii ,în migrație ,să fi fost folosit pentru acest târg a lui DRAGU numele de DOROGA-DORGOI, pe care negustorii ucraineni să-l fi transformat în Dorohoi.
Academicianul Emil Petrovici ,savant de renume pornește de la tema DOROG, ,,drag” și vede în toponimicul românesc un adejectiv posesiv al antroponimicului , de origine ucraineană DOROGUN, neatestat: DOROHUN (aceasta ar fi forma adjectivului). De aici, DOROHON, prin schimbare de sufix, și dupa aceea DOROHOI. Cercetatorul a rămas consecvent acestui punct de vedere până la sfarșitul vieții.
,,Etimologia propusă de Emil Petrovici a fost acceptată de majoritatea specialiștilor din domeniu, între care Al. Graur, N.A. Constantinescu, Margareta Ștefănescu și Ilie Dan.Numele topic Dorohoi are la baza un antroponim DOROGUN care a cunoscut o variantă intermediară DOROHUN. Aceasta provine de la un apelativ de origine ucraineană DOROH cu sensul ,,drag scump”. Originea ucrainenă este probată și de un fenomen specific acestei limbi, prezența grupului ORO ca și în alte toponime din Moldova : Voroneț, Vorona, Horodiștea și Horodnic.,,
De aceeasi parere era și academicianul Iorgu Iordan, un alt cărturar de talie universală, fost membru al mai multor academii și societăti științifice străine, om de știință ,lingvist și filolog român
Tot referitor la numele orașului în Enciclopedia romana ,vol.II, (1936-1938), la pagina 619, găsim urmatoarea explicatie ,, Numele lui ( al Dorohoiului –n.n.), de origine slavă , înseamnă ,, drag”, poate de la întemeitorul așezării”
,, Existența multor familii din zona orașului cu numele de Dorohoncea, Dorohonceanu, Dragoș, Dragus, Draguț, Dorohoi etc. ne îndreptățesc să considerăm această explicație ca fiind cea mai verosimilă și că deci numele orașului provine de la întemeietorul lui , Dragu un vrednic gospodar român și slavizarea cuvântului prin folosirea limbii slavone pentru scrierea documentelor în cancelariile domnești. Aceasta este parerea lui Octav Guțic și Gheorghe Grigoraș prezentată în lucrarea , Dorohoi –mic îndreptar turistic.
Având în vedere poziția geografică ,faptul că din cele mai vechi timpuri, această așezare servea ca legătură de comerț cu Cameniția și Liovul, că la 1407 exista ca punct de vamă , iar cu timpul Dorohoiul a devenit un centru important în derularea schimburilor de mărfuri în diferite direcții așa încât varianta susținută de Gheorghe Ghibănescu , în legatură cu etimologia cuvântului Dorohoi ni se pare cea mai apropiată de adevar susțineau autorii monografiei Dorohoi 600.File de monografie (2007).
Astfel, în lucarea sa din 1924 Gh. Ghibănescu scria : ,,În tulpina acestui cuvânt noi vedem un radical slav ,anume ,,malorus”.Limbile slave de sud , bulgară și sârbă nu poseda cuvântul ,,dorohoi” , pentru drum sau cale. Limba polonă ne dă forma veche slava a cuvântului ,,droga” = ,,drum”, fără fenomenul polongasiei care e specific graiurilor velicoruse și maloruse…”, dar ,, din cele mai vechi timpuri în mintea celor ce se așezaseră în Dorohoi era idea că stau la drumul mare. Deci Dorohoi înseamnă drum – la drumul mare”
Într-un studiu ,,Origine istorică a numelui Dorohoi”, Al I. Gonța încearcă să ne convingă de existența altei variante admisibile.
Cercetatorul pornește și susține cu argumente istorice varianta lui profesor Emil Petrovici, care arată că numele Dorohoi provine de la un nume de persoana ,numit în ucraineană DOROHUM.
Numele este format din adjectivul ,,drag” (în ucraineană ,,doroh”) cu ajutorul sufixului ,,un “, schimbat în ,,on”. Schimbarea a făcut-o populația românească ,care a identificat pe ,,un” cu sufixul românesc ,,on”, devenit pe la începutul secolului al XVI lea , ,,oi”.
Considerând că opinia lui Emil Petrovici este mai aproape de realitatea istorică , Al I. Gonța caută și găsește persoana cu numele de DRAG, în legatură cu care poate fi pusă originea istorică a orașului Dorohoi: Mihail de Dorohoi care apare cu diferite apelative în documentele vremii. Dar despre Mihail de Dorohoi și activitatea lui vom vorbi în subcapitolul următor.
În concluzie, referitor la numele așezării Dorohoi există mai multe opinii ,care au mai multă sau mai puțină susținere istorică.
Cum menționam și la început, afirmațiile unor cercetători că Dorohoiul și ar trage numele de la un general roman care a construit un castru în această regiune cu rol de apărare, sau de la DOROCA , cetatea marginașă în Dacia Transalpine , ori poate de la slavul DROGOI-DRUGOI în înțelesul ,,altu” sau “alt targ” se bazează pe legende și tradiții și nu se confirmă.
Cele mai plauzibile explicații la care subscriem și noi sunt cele a lui :
– Gheorghe Ghibănescu care supune că numele orașului vine de la Droga =drum cale, acest punct de vedere fiind susținut de izvoare istorice care atestă că Dorohoiul era situat pe drumul comercial ce lega Liovul și Cameniția cu Marea Neagră și că în anul 1407,1408 este menționat în preivilegiile comerciale ca punct vamal.
– Al. I Gonța – care susține că numele orașului vine de la numele unei persoane repectiv Mihail de Dorohoi care apare menționat cu numele în izvoarele istorice ( 1407, 1408, 1421, , 1423, 1424, 1425, 1428,1429,1433, 1444 ) sub diferite forme toate fiind traduse de toți slaviștii sub forma ,,Mihail de Dorohoi.”
– Dumitru Furtună – care susține că așezarea Dorohoi și a luat numele de la vechiul slav DOROGOJ care se traduce prețios, sau de la cuvântul rusesc DOROGUN care înseamnă drag. Această idee a fost acceptată de mai mulți cercetatori.
II. 3 Boieri de Dorohoi – Mihail de la Dorohoi
Unul dintre cei mai de seamă dregători din prima jumătate a secolului al XV lea care timp de aproape 30 de ani a jucat un rol important în viața economică, politică și administrativă a Moldovei a fost marele boier de divan ,, Mihail de la Dorohoi” zis în actele slavone și ,, Dorohoianul”. Deoarece își avea așezările în acest târg de vamă și exercita diverse funcții administrative ,este considerat organizatorul vieții de stat de aici.
Despre personalitatea lui Mihail de la Dorohoi aflăm și de la M. Costăchescu care în articolul Mihail de la Dorohoi și satele lui spunea ,, unul dintre cei mai mari boeri moldoveni ,din întâia jumatate a secolului al XV lea , e Mihail de la Dorohoi . Așa se numește în general pentru că (…) în acele părți erau multe din satele lui, dar, poate și pentru că în Dorohoi va fi avut o oarecare însărcinare administrativă, pe care nu o cunoaștem. În sfatul domnesc, în afară de numele de mai sus , apare și simplu Mihail sau Mihailaș, și poate fi același cu Mihail de la sfarșitul veacului al XIV lea.”
,, Personalitate marcantă încă înainte de Alexandru cel Bun , el este cunoscut ca martor pentru credința politică a lui Ștefan Mușat în fața regelui Poloniei cu numele de Mihail , pentru prima oara la 6 ianuarie 1395.
Sub numele de Michael ,,capiteneus moldaviensis” apare la 3 februarie 1397 și în timpul domniei lui Alexandru cel Bun și a fiilor săi, Iliaș și Ștefan. M. Costăchescu îl întâlnește în documente o singură dată sub numele de Mihail Seul- stângaciul ,, nevolnicul” se crede ,ca urmare a unui accident suferit , alteori apare cu numele de Mihailaș.”
Participarea activă a marelui dregător la rezolvarea problemelor cu care se confrunta statul moldovenesc rezultă și din studiul istoricului Aurelian Sarcedoțeanu , intitulat Sfatul domnesc al Moldovei până la Ștefan cel Mare, studiu aprofundat care face precizări importante cu privire la actele emise de cancelaria Moldovei între anii 1384- 1456 , componența nominală a sfaturilor și scribii ce le-au întocmit. Dintre documentele cu sfat , 80 sunt semnate de acest sfetnic credincios , în calitate de consilier, cu numele simplu de Mihailaș, Mihail de Dorohoi sau Mihail.
În 40 de documente din cele 80 apare cu numele de Mihail de Dorohoi , în celelalte documente semnează cu numele simplu Mihailaș sau Mihail. Dar numele sub care este cunoscut în istoria Moldovei și tuturor istoricilor noștri, după documentele contemporane ,este acela de Mihail de la Dorohoi, Dorogunskii , Dorogunskogo și o singură dată , Dorohunschii, tradus cum spuneam mai sus ,de toți slaviștii noștri cu numele de Mihail de Dorohoi.
,, Niciodată nu i se spune ot Doroguni , după numele târgului Dorohoi, din textul slav de la 12 iulie 1434 sau , ot Dorogonea, cum apare la 21 decembrie 1452, Șandru de la Dorohoi, stăpânul Șendricenilor de mai târzu. Fără îndoiala că numele ,, de la Dorohoi”, i-a fost dat pentru că va îndeplini în acest târg funcțiunea de vornic al târgului și ocolului, de care depindeau încă multe sate nedonate feudalilor, sau poate că va fi avut acest târg în concesiune, deși nu este exclus ca să fie moștenit locul pe care s-a întemeiat târgul Dorohoi, de la Drag , socrul său, stăpânul satului Pomârla de alături.
Originar se pare ca era din Șizcouți, Noua Suliță de astăzi, de pe malul Prutului din ținutul Hotinului” ,,Panul Mihail de la Dorohoi apare într-o serie de documente date de câțiva domnitori ai Țării Moldovei ( Alexandru, Ilie , Ștefan, Petru) de a lungul a aproximatix 30 de ani .
În cele ce urmeză menționăm câteva documente în care apare numele boierului Mihail de Dorohoi.
Alexandru voievod , domnul Moldovei și fiul său Iliaș voievod , la 13 decembrie 1421 ( 6929), încredințează satele Siretul și Volovățul cu mori și iazuri unui crai, pentru o vreme și la întocmirea actului ia parte și panul Mihail de Dorohoi că reprezentant al așezării de care ne ocupăm.
La 12 martie 1423 (6931) în Suceava , se încheie o altă întăritură și este la fel semnată de panul Mihail de la Dorohoiu . Semnătura panului Mihail de la Dorohoi apare și pe documentul din 31 martie 1423 (6931), și dată tot din Suceava și tot în aceeași calitate.
Alte documente în care apare semnatura panului sunt și cele din: 26 august 1424 ( 6932), 12 mai 1425 (6933), 24 iulie 1428 (6933), 17 aprilie 1429 (6937), 15 iunie 1543 ( 6941) și pe cel din 20 decembrie 1437 ( 6945).
„Un alt document ,tot de o excepțională importanță este cel care atestă și existența orașului Dorohoi.Este cel din 6 octombrie 1407 prin care boierii moldoveni reînoiesc în orașul Liov omagiul către regele Vladislav Iagello al Poloniei. Al treilea din cei 27 de boieri care semnează este pan Mihail de la Dorohoi”
,, Acest Mihail de la Dorohoi era, se pare ,ununl dintre cei mai bogați – dacă nu cel mai bogat – dintre boierii Țării Moldovei. Astfel , la 20 decembrie 1437, Iliaș voievoid întărește lui Mihail stăpânirea peste 52 de sate avute ca danie de la Alexandru cel Bun, pe care l-a servit cu dreaptă și credincioasă slujbă . Mihail de la Dorohoi a avut un cuvânt hotărâtor , într-un timp ,în relațiile cu Polonia.
Documentele din anii 1432, 1433 amintesc despre activitatea diplomatică a marelui boier moldovean. La 13 ianuarie 1432 este pomenit împreună cu logofatul Neagoe – un om foarte învățat care – va însoți pe mitropolitul Damian la Conciliul de la Florența -, iar în alt documnet , din 29 aprilie 1437 , apare numele său în discuțiile cu negustorii din Brașov , care vin la Dorohoi, unde Iliaș voievod le întărise privilegiul comercial dat de tatăl său Alexandru cel Bun.”
‚,Multe din documentele secolelor al XIV lea și al XV lea ale satelor din ținutul Dorohoi și ale orașului nostru s-au pierdut ,totuși Al.I.Gonța crede că între Mihail de la Dorohoi și protopul Draghie exista un grad apropiat de rudenie ( tata sau socru), de vreme ce fiii, nepoții și strănepoții lui Mihail îi spuneau bunic și străbunic. În acest caz ,lui Mihail i s-a spus corect de la Dorohoi- el fiind fiul lui Draghie, Dragoi, a lui Doroghie sau Dorogun , nume ultim sub care apare însuși numele târgului Dorohoi, după cum am vazut.”
,, Descoperirea acestei legături de rudenie între Mihail și protopopul Daraghie îl duce pe stăpânul Pomârlei contemporan descălecatului .Protopopul de la Pomârla va fi avut mai multe sate ,nu numai Pomârla , pentru că , dupa obiceiul vremii, domnitorii răsplăteau serviciile aduse țării cu înzestrarea de sate și mari suprafețe de pământ. Documente istorice din vremea lui Ștefan cel Mare atestă dreptul cancelariilor domnești de a emite titluri de proprietate , numai în cazul de moștenire a satelor , la succesorii legali și numai în virtutea drept credincioasei slujbe constatate de domn în persoană.
Presupunem că acest drept al cancelariei domnești era valabil și pe vremea lui Alexandru cel Bun și că a fost respectat în acea perioadă. Au dreptate deci cei care susțin că numele localităților ( mai ales al satelor ) sunt date , în majoritatea cazurilor și confom obiceiului cancelariei, după numele celor care au stăpânit moșiile într-o perioadă anume ( Șendriceni, Protopopeni, Sarafinești, Iugani, Gherghel, Giurgești etc.)
Referitor la problema noastră – Mihail de Dorohoi- concluzia la care ajunge Al. I. Gonța este urmatoarea: „ De acest nume Draghie, Drag, Dragoi, Doroghin, Dorogun, Dorogunea, Dorogunskii, care va fi stăpânul mai multor sate din jurul Dorohoiului și poate chiar al Dorohoiului în timpul descalecatului țării, probail că se leaga și locul Dorohoiului , rupt din Pomârla , așa cum mai târziu se va rupe , din hotarul Dorohoiului, locul lui Șendrica și va forma satul Șendriceni.”
În concluzie, Mihail de la Dorohoi a avut o importantă activitate politică fiind amintit în documetele târgului cum meționam timp de aproximativ 30 de ani fapt ce l-a determinat pe Gheorghe Ghibănescu să-l considere întemeitorul vieții administrative la Dorohoi.
De înțeles că orașul și ținutul Dorohoi de care ne ocupăm nu l-a avut numai pe Mihail de la Dorohoi, să ne reprezinte ci și pe alții .Mai constatăm că de pe la jumătatea secolului al XV lea un alt boier apare în sfatul Moldovei. Astfel ,la 21 decembrie 1452 ( 6960), Alexandru Voievod întărește lui Oană Cândescu niște sate și printre boierii prezenți la întocmirea actelor sa afla și panul Șandru de la Dorohoiu și nu Mihail cum ne obișnuisem : ,, La aceasta este credința domniei noastre , a mai sus scrisului Alexandru Voievod, și credința boierilor noștri : Credința panului Duma a lui Brae vornic , credința panului Manoil de la Hotin, (…),Credința panului Sandru de la Dorohoi, (…), Credința tuturor boierilor noștri moldoveni.”
Acest nou personaj figurează și în actele date peste timp : 26 ianuarie 1453 (6961), 20 iunie 1453 ( 6961), 1 ianuarie 1454 ( (6962) ,13 februarie 1458 (6966) ,2 noiembrie 1464 ( 6972), 11 aprilie 1465 ( 6973),și 11 septembrie 1467 ( 6975).
Fiind reprezentat în sfatul țării ne dovedește că Dorohoiul era un târg important în acea perioadă. În secolul al XV-lea, târgul s-a dezvoltat repede, atrăgând meșteșugari, ce deserveau populația locală și pe călători. Fiind "loc domnesc", voievozii aveau tot interesul să-i sporească numărul locuitorilor; noii veniți căpătau drepturi de folosință pentru loc de casă, teren arabil, imaș pentru vite și fâneață. Târgul este menționat acum și ca resedință secundară a domnului Moldovei
.
CAPITOLUL III : EVOLUȚIA TERITORIAL – ADMINITRATIVĂ A DOROHOIULUI ÎN EVUL MEDIU
Documentele secolelor XIV – XVII ne informează că Dorohoiul era un târg domnesc, condus de un șoltuz (primar), și 12 pârgari (consilieri) aleși de obște din cei mai buni târgoveți.Teritoriul orașului era alcătuit din vatra ,hotarul sau moșia și ocolul târgului.
III.1.Vatra ,hotarul și ocolul târgului
Vatra târgului
Vatra târgului a luat ființă și s-a dezvoltat în partea estică a interfluviului cuprins între Jijia , pârâul Buhai și pârâul Morii. Nucleul se situa la încrucișarea actualei străzi Dimitrie Pompeiu cu străzile Grigore Ghica , Dumitru Furtună , Ștefan cel Mare și Gerorge Enescu, unde erau grupate și cele mai multe spații comerciale din oraș .Spațiul ocupat de locuințe și prăvălii se prelungea spre est până la Biserica Sfântul Nicolae, întărită cu ziduri de piatră , în care se adaposteau o parte din locuitorii târgului la vreme de primejdie .Lângă biserică se afla reședința domnească.
La 17 ianuarie 1795 domnitorul Mihail C. Șuțu donează bisericii Sf. Gheorghe din Herța mortasipia târgului Dorohoi. La 14 aprilie 1795, același domnitor daruiește bisericii Sf. Gheorghe din Herța și tot venitul de pe vatra târgului Dorohoi, cât era loc domnesc: ,,iată ca-i afierosm și vatra târgului , ce este dreapta a noastră domnească, urmând a-și lua venit după rânduială ce urmează și alte târguri, ce sunt date altora , de catre alți luminați domni”.
La 15 mai 1804 , Alexandru C. Moruzi trece mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași ( în scopul construirii unui spital în incinta mănăstirii) ,biserica Sf. Gheorghe din Herța cu toate veniturile ei , între care și acelea ce se încasau de pe vatra trâgului Dorohoi. De la aceasta dată , toată administrația veniturilor moșiei târgului se facea de catre Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon.
Moșia târgului sau hotarul târgului
Trâgurile – cele mai multe din ele fuseseră la început simple sate- își aveau fiecare hotarul lor , pe care târgoveții făceau agricultură ,creșteau vite, aveau mori. Aceste hotare sau măcar porțiuni din ele aparțineau uneori orașenilor ; aceștia pot vorbi ,prin urmare, de ocina lor ; în genere însă , hotarele erau proprietate domnească ; unele târguri mai noi s-au dezvoltat chiar și pe proprietăți boierești. Târgoveții aveau așadar numai folosință pământului , pentru care plăteau dări și prestau munci voievodului ; proprietatea rămânea a acestuia din urmă. De aceea domnul poate dispune de hotarele târgurilor ; le poate mări , alipind la ele moșii cumpărate, după cum le poate și micșora , dăruind boierilor sau mănăstirilor părți din ele.
Hotarul sau moșia târgului Dorohoi se întindea în jurul vetrei sale pe o rază de 10=12Km ,până la hotarul cu satele Popeni, Șendriceni, Miclăușeni , Fărceni, Prelipca, Cobâla, Dumeni , Lozneni, Verbia, Broscăuți și Suacenița.
Despre aceste sate din împrejurimile Dorohoiului , după cele relatate de Gh. Ghibănescu , aduc mărturii în 1838 peste 50 de acte din secolul al XVIII lea., în toate acestea se vorbesc de oameni din Dorohoi , de slujbași din Dorohoi, de evenimente petrecute în preajma Dorohoiului. Șoltuzii , vatajii , vătamanii, ureadnicii, voitii, diregătorii, pârcălabii, curteni, popi, căpitani, amintiți în pomelnic ca martori ori faptași în diferite împrejurări”
Târgul a avut un hotar, adică un teren agricol care dadea ocol vetrei clădite. La 1 iunie 1522, Ștefăniță întărește mai multora ,între altele ,,acea bucată de pământ ce-au rămas din hotarul Dorohoiului. Acest hotar era delimitat prin stâlpi de piatră care-l separau de hotarele satelor din ocolul Dorohoiului .O știm din documentul cu cu data de 5 august 1620 privind hotărnicia unuia din aceste sate, anume Șendricenii, situat la vest de oraș.
S-a afirmat , pe temeiul documentului amintit că Dorohoiul ar fi fost înconjurat de palisade prevăzute cu porți, dintre care una era poarta Șendricenilor .În realitate , această poartă nu e în legatură cu orașul , ci cu satul al cărui nume îl are ,e vorba de poarta simplă , din câteva lemne, care închidea ieșirea din sat, pe drum, spre Dorohoi; asemena porți se mai vad și în zilele noastre la ieșirea din satele moldovene. Desigur , nu e exclus ca Dorohoiul să fi avut , în secolele XIV-XVI, o împrejmuire din pari de lemn și nuiele împletite, cum avea Baia; nu ni s-a păstrat însă documente care s-o ateste , iar cel invocat mai sus , din 5 august 1620, nu permite o asemenea concluzie.
Gheorghe Ghibănescu cu privire la moșia târgului Dorohoi , avea urmatorul punct de vedere: Ștefan cel Mare odată cu zidirea bisericii sale cu hramul sfântului marelui Ierarh Nicolae , credem că a înzestrat-o cu o anumită moșie –loc domnesc, din jur împrejur. Uricul domnesc lipsește .Dacă Ștefan cel Mare a terminat zidirea bisericii în 18 octombrie 1495 , apoi tot în acel an a trebuit sa le dea târgoveților și hrisovul moșiei, care nu poate fi mai vechi decât data zidirii bisericii .Ce bogate știri am avea astăzi despre Dorohoi și moșiile vecine , dacă am avea măcar un suret de pe acest uric , ca pentru Vaslui”.
Restrângerea moșiei târgului Dorohoi în secolele XVI-XVIII
Ctitorind biserica ,,Sfântul Nicolae” din Dorohoi , în 1495, langă curtea domnească , unde venea pentru odihnă și închinaciune , Ștefan cel Mare a dăruit curții domnești de aici o moșie întinsă , în jurul târgului , care să asigure din abundență hrana membrilor ei și vitelor lor. Dania a fost consemnată , din dispoziția marelui domn, pe o evanghelie scrisă pe pergament , la 15 august 1501, spre a se păstra de-a pururi în lăcașul sfânt de aici.
Față de alte târguri, Dorohoiul a pierdut documentele de proprietate asupra moșiilor sale .Au fot fost documente în care se vorbea că episcopul Dosoftei al Rădăuților ar fi văzut o însemnare cuprinzând toate moșiile ce alcătuiau târgul Dorohoi, în notițele scrise în limba slavonă pe o Evanghelie din 1501 , scrisă pentru Biserica Sfântul Nicolae ,din porunca lui Ștefan cel Mare. Aceste însemnări nu au fost găsite pentru ca o parte a acestei Evanghelii ,ce cuprindea și notele amitite a fost distrusă.
Dupa moartea gloriosului domn , care și-a legat numele pentru totdeauna de Dorohoi, moșia târgului începe a se restrânge , ca urmare a daniilor făcute de diferiți voievozi slujitorilor credincioși, dar și prin răsluirile abuzive a proprietarilor moșiilor din jur: Popeni, Șendriceni, Miclăușeni, Fărceni, Prelipca, Cobâla, Dumeni, Lozneni, Verbia, Broscăuți, Trestiana și Saucenița.
Din documentele vremii, rezultă că, prima danie din moșia târgului a fost înfăptuită la 1 iunie 1522 , de Ștefanita Vodă, care miluește pe sluga sa Șendrici , cum și pe Vasutca și pe Neacșa , fetele lui Sima , frate cu Șendrici, cu satul Șiliseul de Jos și cu o bucată de pământ rămasă din hotarul târgului Dorohoi.
Exempul lui Ștefăniță a fost urmat și de alti voievozi astfel că daniile și răsluirile , prin măsurători false , s-au înmulțit în secolele următoare ,determinând târgoveții să se plângă divanului față de abuzurile proprietarilor abuzivi și să intenteze procese.
Diferitele danii , începute în 1522 de Ștefăniță Vodă și repetate de domnii urmatorii , până spre anul 1800, îngustează moșia târgului Dorohoi din toate părțile , afară de Cobâla. Daca în 1735 moșia târgului cuprindea o suprafață de 14395 ha și 1489 mp, în 1838 , acesta ajunge doar la 3240 ha, ca urmare a a daniilor ți a răsluirilor samavolnice ale proprietarilor moșiilor vecine : Trestiana, Broscăuți , Popeni , Miclăușeni, Fărceni.
În primele decenii ale secolului al XVIII lea , moșia târgului , avea o suprafață de 14395 ha, satisfăcând în bună parte nevoile de hrană a târgoveților ,al caror numar era în creștere.Dar restrângerea suprafeței moșiei va continua. În aprilie 1735 , Constantin Mavrocordat daruiește vornicului Sandu Sturza o parte din moșia târgului pe care acesta o alipește moșiei sale Broscăuti.Vistierul Alistrah Hrisoscoleu , boier în divan și cu stare la acea vreme , a obținut de la Ioan Mavrocordat un hrisov de danie pe locul târgului cât a fost domnesc.Ca să obțină aceasta danie , acest boier a deposedat prin mijloace necinstite pe târgoveți de hrisoavele ce le aveau asupra moșiei târgului, daruită de Ștefan cel Mare. Cum spuneam mai sus, aceste documente au fost consemnate pe Evanghelia din 1501 , lucru confirmat și de Dosoftei episcopul Rădăuților ,dar distruse.
Cum menționam și în subcapitoul Atestarea documentară a orașului Dorohoi, acest boier și urmașul său a impus numerosae taxe locuitorilor orașului care s-au revoltat și au intentat mai multe procese în urma carora Grigore Ghica al III lea anulează această danie în 1764.
Bucuria dorohoienilor n-a durat prea mult , deoarece moșia lor s-a redus continuu, ajungând, în 1838, la numai 3240 ha,pierderile s-au produs în favoarea proprietarilor moșiilor Trestiana, Trabujeni, Lozneni, Popeni, Miclăușeni, și Fărceni ,iar cu menționam la subcapitoul anterior ,vatra târgului, a fost daruită unor lacașe de închinăciune din Herța și Iași , care i-au încasat veniturile timp de 90 de ani ,nemulțumind și mai mult populația și conducătorii lor,care nu puteau folosi încasările contribuabililor pentru gospodarirea localității.
Ocolul târgului Dorohoi
În Moldova , constatăm , în afară de hotarele târgurilor , și << ocoalele >> lor. Prin acest termen se întelegeau un număr de sate dimprejurul fiecarui târg, care depindeau de curtea domnească de aici..Numarul satelor nu era fix , ci varia ; el putea fi sporit sau micșorat , după cum cereau interesele domniei.
În 1435 , în scrisoarea lui Iliaș catre regele Vladislv al Poloniei , sunt menționate pentru întâia dată ocoalele ( în slavonește : volost ; mai târziu acest termen ajunge să însemne ținut) târgurilor Vaslui, Bârlad, și Tecuci.
Ca și în cazul multor orașe moldovene , Dorohoiul avea și un ocol domnesc. Ocolul târgului Dorohoi cuprindea câteva sate ,situate în apropierea târgului și care depindeau de reședința domnească.( denumirea de sat vine de la latinescul fossatum .In sec. XIV-XV , satele erau mult mai mici decât cele de astazi și se împarțeau în trei categorii: sate domnești -așezate pe proprietățile domniei; sate boierești sau mănăstirești – care erau proprietatea boierilor și mănăstirilor; satele de moșneni – formate din coproprietari , descendenti dintr-un stramos comun;:
a) Șendricenii , devenit seliște pe vremea lui Alexandru Lapușneanu și rămas așa până sub Constantin Movilă. El e dăruit de acesta lui Vasiel Oraș vel vornic de Țara de Sus ;
b) Cârstineștii , devenit și el seliște, și dăruit ca atare de către Petru Șchiopul , la 16 martie 1592, diacului Gheorghe Dorohoncea pentru slujba sa credincioasă și pentru 2 cai pretuiți în 4000 de aspri;
c) Iubăneștii, dăruit la 30 martie 1615, de catre voievodul Ștefan Tomșa ctitoriei sale , Mănăstirea Solca;
d) Dobrăuții , pe Siret, , dăruit Mănăstirii Dragomirna de către vel vornicul Ieremia Movilă și întărit ei de către Radu Mihnea, la 2 aprilie 1618;
e) Slicicanii, pe Bașeu întarit Mănăstirii Sf. Nicolae din țarina Iașilor de către Radu Mihnea, la 7 aprilei 1618;
f) Măgura , întărit lui Nicoara vel vornic , la 12 aprilie 1620, de către Gașpar Grațiani;
g) Dimileni și Vârful Bașeului. Un document, din 7 decembrie 1610 menționează că Patrașcu vel logofat primește cele două seliști , care au fost drepte ascultatoare de ocolul Dorohoiului, de la Pătrașcu vel logofat; . Documentul e considerat ca un fals slav, după scris și limbă , mobilul falsului a fost desigur dorința de a-și aprpopia cele doua sate; calitatea lor însă de ascultatoare de ocolul orașului , ca și hotarnicia lor , atât de amănunțită, corespund realității.
h)seliștea Garbeni, ,,cu loc de heleșteu și moara pe Bașeu” menționată în documente la 29 aprilie 1635 ,și dăruită lui Todersco logofăt al treilea de catre Dumitru Soldan mare vornic de Țara de Sus și de Savin Prăjescul mare vornic de Țara de jos.
Populația acestor așezări asigura veniturile curții domnești și plata unor slujbași ai domnului.
III.2 .Formarea Ținutului Dorohoi.
Unitățile teritoriale care alcătuiesc statul medieval își găsesc originea îndepărtată în vechea organizare a uniunilor de obști ce cuprindeau valea unui râu, o regiune naturală sau zona învecinată unei cetăți.
Astfel s-au constituit :
a) în Țara Românească județele – primele mențiuni documentare se referă la Jales (1385), Vâlcea (1392), Gorj – Jiul de Sus (1406), Motru (1415);
b) în Moldova ținuturile – primul ținut atestat este cel al Neamțului la 1402 ;
– existau aproximativ 24 ținuturi
– ținuturile și județele erau conduse de județi, pârcălabi, vornici, dregători locali ce aveau funcții judecătorești, administrative, fiscale;
Județul a primit acest nume de la latinescul judicum, evidențiind existența scaunelor de judecată (sens din care derivă și ținutul, ca loc unde se ține judecată).
Ținutul Dorohoiului se numește așa dupa târgul Dorohoiului , atestat documentar de la începutul domniei lui Alexandru cel Bun .Prima mențiune sigură a ținutului este în documentul de la 1 iunie 1476 , prin care Iuga , marele vistiernic a lui Ștefan , dăruiește Mănăstirii Putna , între altele , ,,satul Șirăuț din ținutul Cernăuților”
Despre Dorohoi , Constantin C. Giurescu spunea ,, a existat ca asezarea mai însemanată, ca târg, , încă înainte de întemeierea statului moldovean; el servea drept centru de schimb pentru numeroasele și vechile sate de pe podișul Dorohoiului, podiș stăbătut de o mulțime de cursuri mici de apă formând lacuri și iazuri. Va fi fost aici poate reședința unui cneaz sau voievood ; mai târziu când marea dregătorie a vorniciei moldovene se va dubla , vel vornicul de Țara de Sus își avea reședința la Dorohoi”
Unitatea teritorială a ținutului Dorohoi , ca și cea de la Hârlău este atestată documentar foarte târziu , abia la jumătatea secolului al XV lea . Majoritatea istoricilor consideră că în zona geografică ,cuprinsă între râurile Jijiei și Prut s-a constituit ,, sub umbra autorităților suveranilor păgâni ai stepei , o formațiune politică”. Susținerea afirmației de mai sus se bazează pe vechimea târgului de pe apa Jijiei, Dorohoi , așezare existentă ,,înainte de întemeierea statului”.
Dorohoiul era situat pe un mare drum comercial ce pornea de la Marea Neagră și avea de la Suceava ramnificații spre Cameniția și Liov, și era și punct vamal , unde se percepea vamă de margine ca la Iași și Siret.
Tot aici documentele înregistrează pe unul dintre cei mai vechi dregători, în persoana lui Mihail de la Dorohoi, pe care îl întâlnim ca făcând parte din sfatul domnesc încă din 1395. În zona județului Botoșani , zonă pe care o analizăm au fost semnalate locuri întărite sub diferite denumiri ( gorodiști-horodiști, măguri, movile, bâtcă, holm, psicuri,val,) care justifică pe de o parte ,existența unei bune și temeinice organizări locale , iar pe de altă parte tendința voievozilor de la Suceava de centralizare a puterii prin aducerea forțelor locale sub ascultarea unui om de încredere.
Așezarea de pe apa Jijiei , întemeiată de ,,Draghie” cunoscută , ca loc de popas pe drumul ce face legatura între Cameniția , Liov și Suceava ,a avut o ascensiune rapidă ,față de celălalte așezări din zonă . Se pare că pe vremea dominației mongole , așezarea de la izvoarele Jijiei a servit și ca reședință pentru administratorul fiscal al Țării de Sus , sub conducerea lui Daruga ( de la care i se trage probabil și numele)
Aceasta idee a fost preluată de M. Poclid din Studii de istorie medievală o culegere de studii a lui Al I Gonța aparută postum, care prezintă pe lag acest lucru .Petru I Mușatinul , dar mai sigur Ștefan I i-a încredintat lui Mihail pe lângă conducerea și controlul starostiei Sipenițului și pe aceea a unității dintre Jijia și Prut cu titlul de ,,capitanus moldaviensis”la 3 februarie 1397. El a administrat și apărat teritoriul încredințat până după domnia lui Alexandru cel Bun , până în anul 1434, după care se retrage.
Cum menționam și în subcapitolul Boieri de Dorohoi, Mihail de Dorohoi s-a bucurat de mare încredere din partea domnitorilor el participând alături de marii boieri dergători la 1407 în delegația de la Liov prin care Alexandru cel Bun depunea omagiul de fidelitate, 1408 și 1433 garantă privilegiul acordat liovenilor.
Existența ținutului Dorohoi este atestată și de documentul din 16 februarie 1459 . Este un document elaborat de Ștefan cel Mare în care sunt menționați judecatorii de Dorohoi .Către sfârșitul secolului al XV lea, Dorohoiul devenise un important centru politic , administrativ și economic , iar din 1566 , când Alexandru Lapușneanu mută capitala Moldovei de la Suceava la Iași , în Dorohoi se stabilește vornicia Țării de Sus care s-a menținut până în 1778 , iar marele vornic al Țării de Sus era al treilea dregător al țării ,după marele logofăt și după Vornicul Țării de Jos. După expresia lui Miron Costin era ,,judecător asupra jumătății de țară … de la Iași…până la …granița de Nord a Moldovei”
,,În Moldova , reprezentanții puterii centrale în târguri se numeau vornici.Îi amintește pentru prima dată Ștefan , fiul lui Alexandru cel Bun , în scrisoarea sa din 1435, în care arată ,, tutoror boierilor ,vornicilor și soltuzilor și pârgarilor și juzilor și vatamanilor” ,si tuturor dregătorilor de la curtea domnească , din târguri și sate , cum trebuie să procedeze în privința datoriilor de bani , pe care le au față de localnici unii dintre brașoveni..
Mai multe lămuriri ne dă asupra atribuțiilor lor un document de la Ștefan cel Mare . La 30 august 1479, acesta hotărăște ca pe locuitorii satului Rădăuți , ce depindea de episcopia de acolo , să nu-i poata judeca ,<<nici un boier al nostru, nici staroștii, nici șoltuzii și pârgarii din Suceava , nici șoltuzii și pârgarii din târgul Siretului, nici vornicii din aceste doua târguri, nici glognicii din ținutul Sucevii>>, ci numai episcopul de acolo sau delegatul acestuia. Se face o singura excepție <<numai pentru sfadă în târg și pentru furtișagurile ce s-ar dovedi la fața locului în târg, să-i judece pe oameni vornicii târgului>>. Prin urmare, vornicii din târgurile moldovene erau cei care judecau așa zisele delicte flagrante ;ei puteau pronunța deci și sentințe.”
În secolul al XV lea are loc o refacere a Dorohoiului ,care continua să crească în importanță , datorită legăturilor comerciale pe care le întreține cu orașele din țările vecine.Documentele din această perioadă atestă rolul crescând al Dorohoiului din punct de vedere economic , politic și administrativ .În această așezare se emit numeroase acte ale vremii ceea ce atestă existența unei reședințe puternice de ținut.
La 1 august 1622 în Dorohoi- Efrem ,episcopul de Rădăuți dă mărtuirie că fii lui Cristea Cucoranul au vândut lui Nicoara mare vornic de Țara de Sus părți din satul Cucoreni: ,, m-am întâmplat în târgul Dorohoi, în vremea când au…vândut dreapta lor ocină și dedină și cumpărătura bunicului lor , Roman Cucoranul, jumătate din satul Cucorani….Au vândut panului Nicoara mare vornic de Țara de Sus , pentru șase sute de taleri. Au fost la această tocmeală și plată a lor de bună voie pan Dumitru vatah de Hârlău…și Gligore Șoltuz cu pârgarii din Târgul Dorohoi. Și am scris acest zapis eu Tăutu fost logofăt. În Dorohoi să se știe.”
Din conținutul documentului vedem ca așezarea de care ne ocupăm , de atunci, avea multă participare chiar în bunul mers al treburilor. Forțele puterii din Dorohoi erau deseori chemate să pună ordine în bunul mers al treburilor din teritoriu. Prin actul de la 31 octombrie 1627 Miron Barnovschi voievod poruncește ureadnicilor de Dorohoi să oprească pe Rugină să lucreze pe ocina de la Șendriceni a lui Onciu Iurașcov.,, Oamenii ară și coăscu pre ocina lui la hotarul cu Șendriceni”. ,,Să opriți tot fânul cât va fi cosit acolo.”
La 12 ianuarie 1628 același ,, Miron Barnovshi împreună cu sfatul țării dă un așezământ pentru vecinii Mănăstirii Putna. Și după ce pune niște condiții recomandă nemultumiților ,, să pârască la poarta domniei mele sau la scaun ,la Bârlad sau Dorohoi”
Tot Miron Barnovschi împreună cu sfatul Țării dă un alt așezământ pentru vecinii Mănăstirii Humor și în finalul actului, la fel, face aceeași recomandare dacă sunt nemulțumiți ,,să vină la poarta domniei mele sau la scaun la Bârlad sau Dorohoiu”.
La 10 octombrie 1632 , Alexandru Iliaș Voievod poruncește lui Bartolomeu uricar și ureadnicul de Dorohoi să cerceteze dacă hotarul satului Șendriceni a lui Onciu , staroste a fost încălcat dinspre satul Șeliseu a lui Lupu cupăr. În noiembrie 1633 Nicoară Motoc, mare vataf de Dorohoi, ,, adeverște că a prins un fur anume Ostahie, care l-a avut prieten pe Ionașco-Pușculeț din Săpoieni și că popa Matias, i-a plătit capul cu doi bani”. Ultimele documente arată cum Dorohoiul , prin oamenii săi , puși pe funcții considerabile punea ordine și facea dreptate și prin satele ținutului.
În 1658 , în Dorohoi există ,, reședința de ureadnic „ reprezentant al Domnului Țării, care lucra împreună cu șoltuzul și parcâlabii târgului la rezolvarea problemelor locale.Comunitatea orașenească își avea reprezentanții săi soltuzul și cei 12 pârgari aleși, anume de obștea târgului dintre orășenii de frunte numiți adesea de documentele vremii oameni buni și bătrâni. Conducerea orașului revenind exclusiv consiliului , acesta avea atribuții foarte largi și deplină autonomie administrativă.
În secolul XVIII , domnitorul are în Dorohoi pe un om al său , vel capitan de Dorohoi care are pe lângă alte sarcini și pe cele de ordin econimic și social, urmând a se interesa și de apărarea oamenilor de la margine de supărări și strâmbătăți a veghea ca pâmnturile celor fugiți din ținut să fie date altora spre a le semna, mai ales celor ce au venit în ținut.
În acestă situație, domnitorul Mavrocodrat dă urmatorul ordin vel capitanului de Dorohoi: pe pământurile celor care au fugit în raia ( Hotin) , bine ai făcut de ai socotit să dai la alți oameni să le samene, mai ales acelor ce au venit acum în ținut. Referindu-se la călugării care își au acolo moșiile , domnitorul preciza că e bine să se ia de la noii veniți aceeași dijmă care se lua de la cei fugiți din raia.
,,Când în 1775 Gr. A. Ghica Vodă rânduiește vel capitan la Dorohoi pe Proca Roman în cartea de numire îi enumeră atribuțiile:
să odihnească pe toți locuitorii acelei margini despre toată supărarea și strâmbătatea;
ascultau de vel capitan toți locuitorii de prin sate cum și vornicii lor ,el fiind organul administrativ , care avea a aduce la cunoștință satelor ordinile domnești;
putea să certe pe toți acei cari nu ascultau ordinile lui ,și la nevoie să le dea pedeapsă cu grea urgie ,după avizul domniei;
era prima instanță judecatorescă , și numai cei ce nu se vor mulțumi cu judecata lui vor putea veni să se judece la divan, ca instanță de apel;
vel capitania avea anumite venituri ,fixate dupa vechiul obiceiu;
în special vel capitanul de Dorohoi își întindea atribuțiile sale și asupra ținutului Hârlăului, și ispravnicul de Hârlău n-avea voie de a se amesteca la veniturile ce i se cuveneau de drept vel capitanului de Dorohoi în tot cuprinsul ținutului Hârlăului, venituri provenite din gloabe și alte amenzi penale.
Din cele scrise de Gh. Ghibănescu , e clar că Dorohoiul , în acea vreme , avea multe sarcini administrative , asupra ținuturilor și ocolalelor din jurul său, inclusiv asupra Botoșanilor, de vreme ce atribuțiile sale erau foarte mari, judecând pricini petrecute la Cotnari, Dracșani, Popăuți precum și în alte locuri.Dar în secolul al XVII lea , în epoca domniilor fanariote , ținându-se seama și de faptul că încă de la jumătatea secolului al XVI lea , capitala țării fusese mutată de la Suceava la Iași, însemnatatea Dorohoiului scade nu numai din punct de vedere economic ci și din punct de vedre politic.
Nemaifiind târg vecin cu capitala țării, dimpotrivă , având din 1713 , în vecinatatea sa raiaua turcească a Hotinului , și din acesta pricină stagnându-i comerțul cu orașele din Polonia și Podolia , importanța economică a Dorohoiului s-a micșorat până în secolul al XVII lea , și chiar mai târziu când târgul nu mai avea decât rolul de capitala a ținutului. În această perioadă a scazut și numarul populației parte din ea fiind silită să se stabilescă dincolo de hotare din pricina apăsării noii stăpâniri; mulți răzeși din satele vecine își pierd pământurile lăsându-le pe seama domniei sau înstărindu-le pentru plata datoriilor către cârmuire.În aceasta situație și numarul târgoveților scade.
În secolul al XVIII-lea și în prima parte a celui următor a crescut importanța județelor și a ținuturilor. Astfel, apar, ca subdiviziuni, ocoalele în Moldova, plaiurile (pentru județele de munte) și plășile (ca subdiviziuni ale celor din zonele de deal și de câmpie).
Evoluția ținuturilor în Moldova de la Vasile Lupu până la reformele lui Constantin Mavrocordat.
La jumătatea secolului al XVII lea , Moldova era împărțită în 19 ținuturi aceasta erau: Suceava, Neamț, Roman, Bacău, Putna, Tecuci, Covurlui, Tutova, Vaslui, Fălciu, Lăpușna, Orhei , Sorca, Hotin, Cernăuți, Dorohoi, Hârlău, Cârligătura și Iași.
Aceasta structură este confirmată de Cronica polonă (1677), și Poema polonă (1684) a lui Miron Costin și de Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir.
Cronica Polonă – scrisă de Miron Costin prezintă ținuturile ,, de la granița țărilor regatului Poloniei , pornind de la munții care despart țara noastră de Transilvania până la Nistru. Apoi ținuturile până la Marea Neagră de la Snyatyn la Cameniția” totuși , în cele din urmă le-a reprodus , probabil așa cum și le-a amintit ( sunt cele 19 menționate mai sus).Trebuie apreciat faptul că este prima încercare de prezentare a ținuturilor dupa criteriul geografic.
Poema Polonă , redă ținuturile în ordinea cunoscută de cancelaria domnească : Suceava , Neamț, Roman, Bacău, Putna, Tecuci, Covurlui, Tutova, Vaslui, Fălciu, Lapușna, Orhei, Soroca, Hotin, Cernăuți, Dorohoi, Hârlău, Cârligătura și Iași. La sfârșitul secolului al XVII lea ,,începu Țara Moldovei a se împraștia și a se pustii având în vedere Țara de Sus,, , mai ales ținuturile Hotin , Cernăuți, Iași, Dorohoi, și Hârlău. Conflictele dintre puterile vecine au dus la micșorarea teritoriului Moldovei și respectiv a ținutului Dorohoi.
Descrierea Moldovei – spre deosebire de Miron Costin care după cum am vazut , a dat lista localităților urbane împărțite în funcție de poziția lor geografică , pe cele doua vornicii , Dimitrie Cantemir , în lucarea Descrierea Moldovei grupează pentru prima oară ținuturile pe cele două mari regiuni administrative , pe care le-a denumit : Moldova Inferioara și Moldova Superioară, specificând însă că , locuitorii le-au numit : Țara de Sus și Țara de Jos, conduse fiecare de câte un vornic. Aflăm informații importante despre situația administrativ –teritorială a Moldovei în capitolul intitulat Despre ținuturile și târgurile Moldovei unde se specifică că ,,odinioara Moldova era alcatuită din trei părți: Moldova de Jos, Moldova de Sus și Basarabia”, cu un total de 23 de ținuturi.După ce o serie de teritorii dintre Prut și Nistru , au intrat în stăpânirea turcilor , au rămas ,, domnitorilor de astăzi numai 19 ținuturi și nici acestea întregi”
Țara de Jos cuprindea 12 ținuturi: Iași, Crârligătura, Roman, Vaslui, Tutova, Tecuci, Putna, Covurlui, Fălciu, Lapușna, Orhei și Soroca.
Țara de Sus era alcătiută din 7 ținuturi; Hotin , Dorohoi, Hârlău, Cernăuți, Suceava, Neamț, și Bacău.
Basarabia cuprindea numai patru ținuturi: Buceagul , Cetatea Albă, Chilia și Ismail.
III.2.2 Ținutul Dorohoi după organizarea administrativ teritorială a lui Constantin Mavorcordat
În timpul voievodului Constantin Mavrocordat a fost o reformă administrativă , cu numeroase modificări în plan social, economic și politic , mai puține în privința organizării administrativ –teritorială.În documentele vremii în 1741 sunt menționate 19 ținuturi la care se adaugă mici ținuturi de graniță.
Acestea erau supervizate de trei vornici:
Moldova de Jos sau Țara de Jos cu vornicia la Brâlad
Moldova de Sus sau Țara de Sus cu vornicia la Dorohoi
Basarabia cu vornicia la Balta
Ținutul Dorohiului se întindea până la Ștefănești, ( ,,târgusor pe Prut în care turcii în anul 1713, dupa ce au curățat râul , au ridicat un atelier de corăbii și hambare pentru hrana oștilor de la Hotin”), și este menționat cu ținutul Hârlăului.
Deci actualul teritoriu al judetului Botoșani facea parte din două ținuturi : al Dorohoiului și al Hârlăului. În Condica lui Calimachi, pentru anii 1763/1764, Hârlăul și Dorohoiul sunt menționate ,împreuna.
Harta întocmită în baza Catagrafiei din anul 1774, ne arată că ținutul Dorohoi îngloba partea de nord și de est a actualului județ Botoșani. Ocoalele ținutului Dorohoi erau în numar de trei.
În partea de nord-est se afla ocolul Târgului , din care facea parte și orașul Dorohoi.Cu satele cuprinse între Dorohoi și Hudești, acesta era cel mai mic ocol din ținut.
În nord , de la Bajura la Adășeni, se întindea ocolul Prutului.
Estul ținutului Dorohoi ,cu satele Drăguseni și Călărași , era organizat în marele ocol al Bașeului.
Orașul Dorohoi ,care era reședința de ținut , nu se afla în centrul ținutului , ci în extremitatea lui nord estică.
Tinutul Dorohoi în anul 1774
Ocolul Târgului cuprindea: Târgul Dorohoiului, Hilișeu ,Pomârla, Iubănești, Cirstinești, Dămileni, Suharău, Comănești, Oroftiana, Sfircăuți, Lișna, Mlenauți, Vorniceni, Hudești;
Ocolul Prutului cuprindea: Concești, Văicăuți, Darabani, Cornești, Teioasa, Paltiniș, Ivăncăuți, Cuzlău, Crainiceni, Isnoveț, Crasnaleuca, Bivolul, Coțușca, Mileanca, Tătărașăni, , Adășeni;
Ocolul Bașaului cuprindea: Dragușeni, Avrămeni, Cisla, Liveni, Hriteni, Răpiceni, Golasai, Saveni, Sârbii, Hăneștii, Brătenii, Dobruceni, Sismăneștii, Selișcanii, Lehneștii, Ștefăneștii Mici, Ștefăneștii, Bobuleștii, Ostopceni, Băscăteni , Ranghileștii, Albeștii, Băbicenii, Bârsăneștii, Cucutenii lui Pelin, Cucutenii, Budeștii, Bivolari, Câșla lui Bogdan, Camanaceanul, arman din Țara Leșească, ot Știubeni , Câșla lui Andronic, arman ot Tesminiș, pe moșila Joldeștii, Iuganii.
După anul 1774, unele schimbări teritorial-administrative s-au datorat unor cauze externe , anume a răpirii de către Austria a părții de nord a țării, în urma convenției închiate cu Turcia la 7 mai 1775.
Astfel Moldova a fost constrânsă să cedeze complet teritoriile ținutului Cernăuți, a Câmpulungului, Cernăuților , a Câmpulungului Sucevii, și cea mai mare parte a ținutului Suceava , inclusiv orașul de reședință.
Statisticile efecutate în acea vreme 1774 și 1803 ne oferă informații cu ajutorul cărora putem identifica modificările administrativ-tritoriale din ultimul sfert de veac al secolului al XVIII lea. Aceste modificări din Moldova de Nord le redăm în tabelul următor:
Dorohoi- reședința vornicilor Țării de Sus
Atestat încă din timpul domniei lui Petru I (1375-1391) , vornicul ,ca mare dregător ,era cel dintâi boier al divanului , ce supraveghea îndeaproape activitatea curții domenști și îndeplinea atribuții judecătorești și militare pe întreaga Moldovă.. Avea în subordine pe vornicul al doilea , portarul de Suceava ,vornici mici și vornicei.
Primul vornic amintit în uricele domești este Vlad ,existent și sub Alexandru cel Bun, urmat de Cupcici, Petre Hudici, Duma Braevici și Sima. În timpul lui Ștefan cel Mare (1457-1504) , s-au schimbat șase vornici Goian, Crasneș, Bode, Hrana, Dragoș, Boul și Boldur, susținători consecvenți ai ilustrului domn ,în politica internă și externă energică și abilă.
La începutul secolului al XVI lea , logofătul devine prezidentul divanului , în locul vornicului , deși acesta continuă să fie capul listei marilor dergători. În locul vornicului , deși acesta continua să fie capul listei marilor dregători. În perioada 1504-1564, documentele de cancelarie consemnează rânduirea a unsprezece vornici: Jurj, Dragoș Boul, Petre, Grozav, Efrem Hurul, Borce, Gavril, Ioan Nădabaico, Ioan Motoc,și Spancioc.Vornicii Dragoș Boul și Hrana , alături de ați boieri în vârstă , parcălabi de cetăți și portari de Suceava , au continuat să susțină politica , tradițională ,a gloriosului Ștefan cel Mare. Pentru că au condamnat politica lui Ștefăniță Vodă ,unii dintre ei în frunte cu Luca Arbore au fost executați , în 1523.
Luptele intense între diferitele grupări boieresti pentru întietate în dregătorii, schimbarea deasă a domnilor, renunțarea la politica tradiționala din trecut , acceptarea necondiționată a cerintelor Imperiului Otoman, corupția autorităților centrale și locale , au avut consecințe dramatice pentru statul feudal Moldova , până la începutul epocii moderne .De frica pretendenților la tron , Alexandru Lapușneanu , în cea de-a doua domnie ( 1564-1568) ,a neglijat complet divanul ,iar cei care s-au împotrivit ,au fost executați, unii scăpând prin fuga peste graniță.
Dupa moartea acestiua ,fiul său Bogdan Lăpușneanu ( 1568-1572), ca domn , din rațiuni strategice și administrative , a împărțit vornicia , în 1568, în doua dregătorii:
vornicia Țării de Jos cu reședința la Bârlad;
vornicia Țării de Sus cu reședința la Dorohoi.
Astfel că ,timp de 210 ani ( 1568-1778), au funcționat, în reședința ținutului Dorohoi, ca mari vornici ai Țării de Sus, 71 de dregători. În 1778, domnul C. Moruzi multiplică vornicia în patru , desfiintând cele două existente până atunci.
Dintre marii vornici ai Țării de Sus s-au afirmat Ieremia Movilă și Eustrate Dabija , ajunși domni ai Moldovei, precum și cronicarii Miron Costin, Nicolae Costin și Ioan Neculce. Miron Costin a ajuns vornic al Țării de Sus în 1667. Pentru că dorea scuturarea jugului otoman cu ajutorul Poloniei, a fost ucis , în 1691, din porunca domnitorului Constantin Cantemir. Aceeași soartă a avut-o și fratele său, Velicico Costin , fost , de asemena ,vornic al Țării de Sus.
Nicolae Costin , fiul lui Miron Costin , după mazilirea lui M. Racoviță , este ales caimacam. După instalrea lui N. Mavrocordat , devine sfetnicul lui și istoriograful curții . În timpul lui D. Cantemir ajunge logofăt.
I. Neculce a primit marea dregatorie de vornic al Țării de Sus de la Grigore al II lea Ghica, în 1731, când l-a vizitat acasă la Prigoreni în ținutul Dorohoiului.
Activitatea de mari dergători a inflențat pozitiv pe cronicari în realizarea unor opere literare nemuritoare , care au îmbogățit tezaurul culturii naționale. Numele lor și ale altor dregători de domni le poarta diferite străzi și localități din zonă.
CAPITOLUL IV: POPULAȚIA ȘI ACTIVITĂȚILE ECONOMICE
IV.1 Evoluția populației orașului Dorohoi în epoca feudală.
Așa cum arătam și în capitolele anterioare teritoriul orașului Dorohoi și regiunile din jur au fost locuite din cele mai vechi timpuri datorită poziției geografice, condițiilor naturale și existenței marilor drumuri comerciale ce treceau pe aici. Dar pentru perioada de pâna în secolele XVI-XVII este foarte greu de aflat numărul locuitorilor orașului din lipsa unor informații sigure.
La nivelul județului Botoșani perioda feudală este o perioadă bogată cu urme materiale dovedite de cercetările arheologice ,concretizâdu-se printr-o creștere numerică a populției și a așezărilor omenești . Se cunosc 363 de așezări . Se poate face o grupare pe etape a acestei epoci :
feudalismul timpuriu ( sec XI- XIII ) cu 17 așezări;
feudalismul dezvoltat ( sec XIV- XV) cu 147 de așezări
feudalismul tarziu ( XVI- XVIII) cu 172 de așezări.
În perioada secolelor XI- XIV populația traia în așezări statornice cu locuințe de suprafață în locuri adăpostite , iar spațiul agricol s-a extins în urma defrișărilor și desțelenirilor de pământ.
Apar și forme politice incipiente de organizare pe teritorii mai întinse , de tipul uniunilor de obști care se suprapuneau pe mici unități naturale ,ce vor sta la baza constituirii primelor formațiuni politice prestatale de tipul ,,țărilor” sau ,,cnezatelor”. Unii istorici precum N. Zaharia pentru secolul XIV a conturat o grupare de așezari deschise la
Mitoc , Ibănești, Dorohoi ,Botoșani dar și cele fortificate de la Baranca –Hudești, Fundu –Herții-Cristinești, Horodiștea-Paltiniș.
V. Tufescu care a cartat răspândirea satelor de răzeși , probează pe baza unor argumente istorice ,sociologice și geografice că zonele de pădure erau populate înaintea descălecatului : Movila, Comănești ,Ibănești, Corlateni în Câmpia Jijiei; Bold, Cucuteni-Răzeși pe valea Prutului;
În epoca feudală, pe linia de contact dintre câmpie –cu pășuni și locuri de arătură- și dealurile înalte cu păduri , s-a format un șirag de sate vechi menționate încă din secolele XIV-XVI (pe care le vom menționa și noi în tabelele următoare) precum și primele târguri ,Dorohoi și Botoșani , la raspântia de drumuri mari , încă înainte de formarea statului independent al Moldovei
În tabelul următor menționăm localitățile din ținutul Dorohoiului ce au fost atestate documnetar până la sfâșitul secolului al XIV lea:
Cu siguranță, numeroase localități datează din secolul al XIV lea , poate și mai înainte.
Începând cu secolul al XIV au luat ființă numeroase așezări acestea fiind atestate și documentar. Prezentăm mai jos un tabel cu localitățile din Județul Botoșani atestate documentar în secolul al XV lea.
Revenind la Dorohoi , fiind un târg însemnat , ori de câte ori s-au facut înregistrări ale populației și recensăminte ,a fost cuprinsă în calcul și populația orașului Dorohoi. Din cele relatate de Vladimir Trebnici în Mica enciclopedie de demografie ,,Înregistrări ale populației , sub forma de catastife , urbării și conscripții , se întâlnesc încă din secolele XVI-XVII, continuate apoi cu catagrafii până la jumatatea secolului al XIX lea . Primul recensământ modern al populației poate fi socotit cel din 1838”
Dupa Gh. Ghibănescu , prima știre privind populația târgului și ținutului Dorohoi o găsim în ,, Catastihul de cisle de țărani de la toate ținuturile și curteni și vătaji și neamuri de popi” , făcută în 1591 ,februarie 20, sub Petru Șchiopul.
Catastihul împarte populația birnică a Moldovei în cinci categorii fiscale ,țărani ,popi,vatafi și neamuri,boieri de la țară ,fără funcții categorie ce va fi numită mai târziu mazili sau răzeși. În 1591 , Moldova cuprindea 22 ținuturi, fața de 24 , câte au fost până la anexarea Buceagului și Tighinei de către turci , la 15 septembrie 1538. Pentru a face fața obligațiilor tot mai mari față de Poarta, Petru Șchiopul a cerut dregătorilor din cele 22 de ținuturi ale țării sale să întocmească o evidență strictă a contribuabililor, evidență care se păstrează până astazi.
Astfel , din ,,Catastihul de cisle de țărani de la toate ținuturile și curteni și vataji și nemuri și popi făcut în 1591 ,februarie 20” rezultă că pe întreaga Moldova erau 45.554 contribuabili reprezentând 300.000 locuitori.
Condica înregistrează , la ținutul Dorohoi, un număr total de 1829 cislari, ce plăteau birul țărănesc, din care : 1306 țărani istov, 204 săraci,24 vătași, 124 curteni,50 nemiși și 121 popi.Comparativ cu ținuturile din jur , Dorohoiul depășea Cernăuțiul (1356 cislari), dar era întrecut de Hotin ( 2483) și Hârlău (1944).
Iată situația cislarilor din aceste ținuturi , așa cum este prezentată în catastihul lui Petru Șchiopul .
Vasile Coțofrei și colaboratorii în lucrarea Dorohoi 600.File de monografie spun că aceste date referitoare la populația Dorohoiului nu sunt concludente deoarece la înregistrarea lui Petru Șchiopu, au fost multe sustrageri ( ,,neînscrierea întregii populații la înscriere formează caracteristica de căpetenie a tuturor catagrafiilor anterioare regulamentelor organice..”),, pe langă faptul că la ele lipseau: boierii , dregătorii , slujitorii curților domnești și boierești , negustorii, călugării și probabil , și alte categorii.
În timpul domniei lui Petru Șchiopul populația avea de achitat numeroase obligații față de domnie, dregători și turci . Nemaiputând rezita pretențiilor tot mai mari ale Porții , Petru Șchiopul părăsește domnia, la 19 august 1591, iar țăranii moldoveni se rascoală pentru reducerea apăsătoarelor dări.
Catastihul din 20 februarie 1591 este foarte important pentru cercetători , deoarece precizează ținuturile Moldovei de atunci, numărul contribuabililor pe categorii sociale ale populației, iar cel din 22 mai , același an , menționează socoteala goștinei de oi pe întreaga țară , lista negustorilor turci, animalele vândute, sumele încasate ,valoarea fiscală a ținuturilor, inclusiv a Dorohoiului.
Referitor la populația Dorohoiului ,prețioase ne sunt datele constatate în cele două recensăminte cunoscute în secoulul XVIII lea. În cel din 1772-1773, Dorohoiul apare cu 125 de gospodării și bordee cu oameni și 8 pustii.Ca locuitori se cunosc 7 clerici, 90 moldoveni, 2 ruptași și 7 sârbi și evrei.Din aceștia nu plăteau îndatoriri obștești ,erau scutiți 80 , 8 văduve bătrâne, un șef ( comandant/responsabil) de poștă, 3 vatamani ai bănesei Rusettoaie.
Recensământul din 1774 ,, Târgul Dorohoiului” este prins cu 177 de case/gospodării a caror locuitori sunt scutiți de dări către stat, 112 sunt poștași sau lucrători de poștă , 6 femei sunt sărace, 8 străini, 5 argați ai capitanului de poștă , 5 lemnari și pescari isprăvnicești, 10 preoți ,diaconi, dascăli, 3 ruptași, 5 țigani, 21 jidovi și 2 vadane ale jidovilor.
Dăm mai jos și câteva nume : Ion Broscauceanu, Neculaiu Coroiu, Timofto Ostahi, Ion Grosu, Toader Pleșca, Ioan Balan, Vasile Bostan, argatul lui Grigoraș Gherghel, capitan de noapte; Grigoraș zet Balan , lemnar isprăvnicesc; Iordache preot, Simeon Diacon, ; Strule cel negru, Leiba zi Zbil și alți evrei meseriași . Aceste nume au fost culese din ultimul recensământ menționat.
Recensământul pomenit înregistrează la Dorohoi foarte mulți meseriași/meșteșugari: olar, blănar, secrier, morar, bejanar, căsap, vataman, zugrav, cioban, brahar,pescar, văcar, ciubotar, lemnar, bărbierița, crâșmar, rotar.Din prima catagrafie a populației din Moldova , făcută în timpul lui Constantin Mavorcordat Vodă, nu rezultă date precise despre orașul Dorohoi; catagrafia din anul 1820 indică 9.380 de locuitori, iar cea din 1831, 10.270 de locuitori, probabil pentru târgul și ținutul Dorohoi. Vasile Coțofrei și colaboratorii afirmă că cifrele menționate în 1820 și 1831 se referă numai la populația urbană din fostul județ Dorohoi.
La 1835 , ne arată istoricul Constantin C. Giurescu, după indicațiile Hărți din 1835 erau în Dorohoi 886 familii . La acea dată Dorohoiul era al 7 lea oraș al Moldovei după numărul de locuitorilor ( gospodăriilor). ,, În Moldova , după Iași , trecut cu 6.092 de gospodării , vin Botoșanii cu 3.648- aproape îndoitul Bârladului, cu 1877 de gospodării și mai mult decât îndoitul Galaților, care n-au la aceasta vreme decât 1721; apoi Hușii , cu 1540 și Roman cu 1369. Sub 100 de gospodării , dar peste 500 au Dorohoi (886); Ocna ( 767) mai mare decât Bacăul, care n-are decât 642;…”
III.2 Aspecte ale vieții economice în sec. XIV-XVII.
Viața economică a unui oraș e determinată în primul rând de bogațiile sale , de produsele solului și subsolului. Astăzi ,prin importul de materii prime , putem avea și activități economice care să nu depindă numaidecât de produsele regiunii repesctive; în trecut însă ,acest lucru ,dat fiind greutatea comunicațiilor era imposibil.
În evul mediu toate târgurile erau proprietăți domnești. În aceste târguri domnia poseda curți domnești , în care locuia domnul , mai mult sau mai puțin ,atunci când era prin țară.Domnii aveau grijă de aceste târguri , care erau în definitiv ,averea lor, să caute să le favorizeze dezvoltarea , să le sprijine, sub raport economic : se sprijineau pe ei înșiși ,își sporeau averea și puterea. Cu cât târgurile erau mai puternice , cu cât meșteșugurile și negoțul erau mai înfloritoare , cu cât populația lor crește ,cu atât și veniturile domnului sporeau.
Cum menționam și la începutul acestei lucări Dorohoiul era situat pe un mare drum comercial ( drumul tătărăsc pe care se desfășura comerțul de tranzit de la porturile Mării Negre spre cele de la Marea Baltică) ceea ce a impulsionat și economia târgului: ”Dincolo de granițele nordice ale Moldovei existau două importante centre comerciale și meșteșugărești și anume Liovul în Galiția ,și Kameniția în Podolia. Și unul și altul țineau legătura cu Moldova și prin ea cu Dunarea și Marea Neagră pe drumuri comerciale. Primul venea de la Liov spre Colomeea și apoi spre Sniatyn unde trecea granița spre orașul Siret și de aici la Suceava. Din Kameniția Podoliei pornea al doilea drum spre sud. Cei care veneau pe el treceau Nistrul la Hotin și apoi Prutul la Radăuți. De aici continuau spre Dorohoi și Suceava.
Exista și o a doua variantă a acestui drum principal ,cea care venea de la Hârlău o lua prin Botoșani și Dorohoi trecea Prutul la Trăsăuți ajungea la Hotin și apoi peste Nistru la Cameniția.
Dorohoiul era legat prin varianta Văculești –Zvoritștea -Suceava cu ,,marele drum moldovenesc” de pe valea Siretului.
Multe din târgurile Moldovei erau situate la vadurile apelor taiate de amintitul drum ( Cernăuți – pe un vad al Prutului, Siret – pe un vad al Siretului, Suceava – pe un vad al Sucevei, Iași și Hârlău –pe un vad al Bahluiului, Dorohoi – pe un vad al Jijiei.), unde apa era mare , carele treceau pe poduri umblătoare, plătind o taxă numită ,,brudină” de la borod =vad , poduri fixe erau puține și mai ales pe râuri mici sau pâraie, în locuri grele, altfel se trecea direct prin albie , prin ,,vad”.
În timpul domniei lui Alexandru cel Bun existau mai multe rute pe care le putea urma carele negustorilor care străbăteau Moldova. Între ,,drumul Nisturlui „ și „ drumul Siretului” existau numeroase alte drumuri prin mijlocul Moldovei care legau capitala ( mai întâi Suceava și apoi Iași ) cu diferitele centre comerciale ale țării.
Unul dintre ele lega Suceava cu Hotinul , trecând prin Dorohoi , unde podișul înalt din nordul Moldovei se întâlnește cu valea Jijiei și depresiunea Prutului și unde drumul Suceava-Hotin se încrucișa cu altul care venea de la Cernăuți și se prelungea până la Ștefănești pe Prut.
Odată dezvoltat ca centru comercial Dorohoiul a devenit și punct de vamal pentru negustorii străini .Acest lucru îl aflăm din privilegiul comercial acordat de Alexandru cel Bun liovenilor la 8 octombrie 1408, cum am văzut deja acesta fiind și documentul care atestă documentar localitatea.
Actul stabilește că negustorii din Liov sunt liberi să-și vândă mărfurile în Molodova , să le tranziteze ori să cumpere mărfuri de aici, rânduindu-li-se vămi mai ușoare….vama principală se plătea la Suceava apoi în funcție de destinația mărfii și felul acesteia erau stabilite și celelate vămi precum și taxe ce urmau a fi percepute, se mai stabileau urmatoarele localități unde urma a se plăti vamă: Iași, Cetatea Albă, Tighina , Bacău, Baia, Tortuș, Cernăuți, Dorohoi, Hotin, Siret, Bârlad.
Din acest document și din altele , se poate constata că existau în Moldova mai multe feluri de vămi: vămi mari, vămi principale, plătite acolo unde negustorii descărcau marfa pentru a o desface, vămi obișnuite, de trecere și vămi de margine cum era și Dorohoiul.
Pe drumurile ce veneau de la Liov și Cameniția existau după trecerea pe teritoriul moldovensc , pe fiecare din ele câte doua posturi vamale:
pe primul negustorii plăteau vama la Cernăuți și Siret;
pe cel de-al doilea plătea vamă la Hotin și Dorohoi;
Negustorii plăteau aceleași vămi și la întoarcere.
Documentul din 1408 este extrem de important pentru că menționează o serie de orașe printre care și Dorohoiul și ne arată produsele ce se găseau în țară precum și cele importate.Mărfurile pe care le cumpărau liovenii din târguri pentru a le exporta le ei erau: vite cornute, oi, porci, piei crude, piei de miel ,lână, ceară, vin. Negustorii liovenii erau angrosiști , ca de altfel toți negustorii străini, care veneau în Moldova. Ei desfăceau marfa lor negustorilor locali, iar aceștia apoi urmau s-o vândă în detaliu, într-un interval mai lung de timp.Ei cumpărau de la negustorii și producătorii mari din târguri ,nu stateau să achiziționeze cu bucata sau ocaua de la micii producători.
Târgurile deveneau centrele unde se desfăcea marfa și unde se strângea aceea a țării pentru a fi exportată. De pe urma acestor operațiuni , cu toate implicațiile lor – de la achiziționare, sortare, cântărire până la transport și aldămaș- traia o lume întreagă – târgoveți în primul rând ,apoi săteni din satele ocoalelor respective, în sfârșit săteni din satele mai îndepărtate care-și aduceau însă produsele la târg.
Favorizând prin privilegiul din 1408 , venirea negustorilor lioveni în țară ,Alexandru cel Bun favoriza mișcarea comercială a târgurilor moldovene, contribuia astfel la prosperitatea lor. Nici meseriașii nu erau în pagubă .Pentru mărfurile mărunte ce le aduceau liovenii plăteau vamă și marfa lor era mai scumpă deci nu concura marfă indigenă.
Acestă marfă măruntă cuprindea adeserori articole de caliatate superioară , destinată obrazelor ,,subțiri” , iar nu mulțimii pentru care lucrau cojocarii , ciubotarii ,olarii, săbierii sau cordaii, arcarii, dulgherii, tâmplarii și faurii târgului. Petru Aron vodă întărește negustorilor din Liov , la 29 iunie 1456, privilegiile de mai înainte, iar documentul de 16 februarie 1459, scris la Suceava , face cunoscut existența judecătorilor din Dorohoi.
Despre Dodohoi ca centru comercial și punct vamal, amintește și Convenția vamală a lui Ștefan cel Mare cu Polonia din 3 iulie 1460, care , printre altele, prevede că :,,Ducând cai sau iepe la Cameneț ( în Podolia),vor plăti în Dorogun (Dorohoi) vama Siretului și în Hotin vama Cernăuțiului.Vama fie de cal fie de iapă e tot aceeași”
Gh. Ghibănescu explică de ce se plătea la Dorohoi vamă pentru cai și iepe: marii boieri în secolele al XIV lea și al XV lea se îndeletniceau cu prăsila iepelor în regiunile mai apropiate de frontieră și de vamă. Întrucât târgul Dorohoiului era pe drumul Hotinului, ce ducea la Cameniția, s-a dezvoltat aici, în jurul satului Cobâla din comuna Șendriceni , pe moșiile lui Stan Babici, intinse herghelii de iepe de prăsila ,care aveau un singur debușeu, la Kameniția.
Iepele moldovenești deveniseră renumite în țările vecine Moldovei întrucât chiar în tratatul de închinare a Moldovei la turci se prevede între altele și 40 iepe fătătoare… ca dare de peșcheș tot 40 pe an. La întrebarea la ce servea marele transport de iepe spre Galiția si Podolia , Gh. Ghibănescu spunea:,, Probabil că transporturile fiind facute cu caravane de cai, trebuia nenumăraților negustori , nenumărați cai și iepe ca să poata face față negoțului lor. Și atunci cărăușii maloruși , venind în țară după cumpărături de cai și iepe, au dat nume slave atât locului unde se creșteau <<cobâle>> cât și șleahului celui mare ce ducea la Hotin și Cameniția numindu-l Dorohoi.”
Devenind punct vamal , târgul Dorohoi s-a dezvoltat repede în secolul XV, atrăgând pe lângă comercianți și meșteșugari ce deserveau populația locală și pe calători. Fiind ,, loc domnesc”, voievozii aveau tot interesul de folosință să-i sporească numărul locuitorilor ; noi veniți căpătau dreptul de folosință pentru loc de casă, teren arabil , imaș pentru vite și fâneață. Târgul este menționat acum și ca reședință domnească.
Acest lucru este dovedit de faptul că unii domnitori au emis acte domnești din orașul Dorohoi ,Ștefan II Voievod , fiul lui Alexandru cel Bun , a emis în anul 1434, din târgul Dorohoi, un uric pentru Mănăstirea Moldovița, iar fratele său, Ilie Voievod , reînoește în acest târg privilegiul acordat mai înainte negustorilor din Brașov pentru cumpărarea de vite.
Despre rolul comercial al Dorohoiului în evul mediu ne vorbește și Nicolae Iorga în lucarea ,,Istoria comerțului romanesc”.El spune că Dorohoiul era ,,loc de popas al Liovenilor , unul dintre locurile unde se culegea vamă pentru Domnul Moldovei și o trecatoare reședință domnească” și că el ,,avea hotarul delimitat încă de atunci”
La începutul secolului al XV lea , ca urmarea atacurilor tătăraști și poloneze viața economică a Dorohoiului a decăzut. În urma acestor invazii, Dorohoiul încetează de a mai fi pomenit câteva decenii, fiind distrus de năvălitori. Dar nu numai târgul a fost jefuit ,ci și satele de pe cuprinsul ținutului au avut de suferit de pe urma năvălitorilor.
Dorohoiul a început să redevină un centru urban și să-și refacă însemnătatea politică și economică după 1568 când devine resedința a Țării de Sus.În secolul XVII ca urmare a deselor încălcări dușmane și a aoscilării Moldovei între turci și ruși, care la finele secolului dețineau suzeranitatea asupra țării Moldovei , Dorohoiul pierde mult din importanța sa economică. Acest lucru îl detremină pe Dimitrie Cantemir să noteze în lucarea Descrierea Moldovei că Dorohoiul a devenit , târg nu prea însemnat.
Scăderea importanței economice a Dorohoiului este cu siguranță și o consecință a stabilirii turcilor în raiaua Hotinului , ceea ce facilita turcilor acum să facă dese năvăliri și prădăciuni în ținutul Dorohoiului.Ocuparea Hotinului de turci a avut ca rezultat stagnarea comerțului cu polonii iar trecerea turcilor prin oraș a creat un motiv de nesiguranță pentru negustori și meșteșugari.
Conform recensământului din 1774 în Dorohoi erau mulți meseriași/negustori: olar, blănar, secrier, morar, bejanar, casap, vataman, zugrav, cioban, brahar, pescar, văcar, ciubotar, lemnar, bărbieriță, crâșmar, rotar ( aproape douăzeci de meserii care se practicau în ateliere unde puteau fi mai mulți lucratori pe aceeași meserie).
Despre ocupațiile locuitorilor orașului la sfârșit de secol XVIII aflăm și din Cronica liudilor din 1803 , „Dorohoiul apare cu 130 de liudi impuși la 2104 lei anual, repartizați câte 526 de lei pe sfert .Mulți se ocupau cu cărăușia. . Alături de aceștia mai existau 7 liudi negustori impuși la 96 de lei revenind câte 24 de lei la sfert. De asemenea 2 breslași și spătarului Mihalache tot de acolo cu 44 de lei pe an și 11 lei pe sfert , 2 breslași ai caminarului Ionita Bașota….”.
În concluzie ca și întreg teritoriul patriei noastre , teritoriul actual al orașului Dorohoi a fost locuit din cele mai vechi timpuri de oameni care se ocupau cu vânătoarea, agricultura și meșteșugurile , avantajați fiind de bogățiile animale și vegetale ce se găseau pe acest plaiuri .În dezvoltarea economică a Dorohoiului trebuie să ținem seama și de așezarea sa geografică.
În epoca feudală , când se intensifică comerțul între țările europene răsăritene , pe teritoriul Moldovei se cunoaște un trafic intens între Marea Baltică și Marea Neagră. Pe traseul principalului drum comercial , ce brăzda Molova de la nord la sud , s-au creat importante centre de popas și de desfacere a mărfurilor aduse de negustorii străini. Pe acest drum negustorii s-au oprit și în părțile noastre, ale Dorohoiului, creând un loc de schimb cu populația locală.
De altfel , însăși dezvoltarea economiei feudale locale impunea crearea unor centre de schimb ale produselor agricole și meșteșugărești. La sfârșitul evului mediu viața economică din Dorohoi era destul de modestă ,acesta pierzâdu-si rolul comercial, având ca sector caracteristic agricultura .
CAPITOLUL V :ARTA ȘI CULTURA
Târgurile sau orașele fiind centre populate ale țarii cu o însemnătate economică și administrativă era normal ca ele să fie și sediul unor vechi și însemnate manifestări artistice și culturale .Despre dezvoltarea cultural – artistică în trecut a orașului Dorohoi se păstrează foarte puține date , în afară de arta bisericească , nu avem decât niște rămășițe neînsemnate ale artei populare.
V.1 ARTA CULTĂ
În ce privește arta cultă , locul de frunte îl ocupă arhitectura și anume arhitectura bisericească .Bisericile și mănăstirile ,prin caracterul lor sacru ,fiind curățate , s-au păstrat mai bine. În legătură cu ea ,putem urmări și alte câteva manifestări artistice și anume :pictura bisericească, ,cu ramurile ei speciale ,icoanele și miniaturile ,apoi țesăturile bisericești , sculptura în lemn și lucrul metalelor prețioase.
În cele ce urmează, vom prezenta două monumente reprezentative pentru arta religioasă medievală a orașului Dorohoi.
V.1.1 Biserica domnească ,,Sfântul Nicolae”
a) Arhitectura religioasă în epoca ștefaniană – caracteristici.
Efortul constructiv depus în epoca lui Ștefan cel Mare în domeniul arhitecturii religioase , civile și militare este cu adevărat impresionant.( cetăți refăcute sau zidite din nou, curți boierești, biserici, construcții de caracter laic în cuprinsul mănăstirilor , îmbogațeau continuu patrimoniul artistic al țarii).
Cele mai de seamă ctitorii din timpul epocii ștefaniene, au fost cele de lacașuri sfinte. La început, domnitorul, a avut grijă să refacă principalele mânastiri : Bistrița, Bohotin, Căpriana, Dobrovaț, Humor, Moldovița, Neamț, Probota și altele, ridicate de înaintașii săi, ridicându-le constructii noi și oferidu-le danii în sume de bani, moșii, mori, iazuri de pește, prisăci etc.
În a doua jumatate a secolului al XV-lea Ștefan cel Mare a construit numeroase de lacașuri noi de închinare, precum mănăstiri, biserici și schituri, majoritatea după fiecare
victorie câstigată împotriva turcilor.Dintre cele mai ,renumite se pot menționa cele din așezările: Arbore, Bacău, Baia (Biserica Alba, ridicată după înfrângerea lui Matei Corvin), Bădeuți (distrusă de armata austro-ungară ), Bălinești, Borzești , Botoșani, Chilia, Dorohoi, Huși , Iași, Hârlău, Pătrăuți, Piatra Neamt, Pângărați, Popăuți, Putna (unde se afla moaștele domnitorului), Rădăuți, Războieni etc.
Prin bisericile construite în timpul lui Ștefan cel Mare, s-a realizat un stil propriu, cunoscut sub numele de stilul moldovenesc. Acesta a rezultat din îmbinarea – pe fondul arhitectonic local – a două influențe: cea bizantină, venită din Constantinopol și cea gotică, venită din Transilvania.
Influența bizantină era reprezentată prin: cele trei încăperi cerute de cultul ortodox ( altarul, naosul și pronaosul), la care s-a adăugat gropnița; planul triconc ( forma de trifoi) a construcției; bolțile cu arcuri semicirculare; pictura specifică artei bizantine.
Arta gotică a dat înălțimea mai mare a bisericilor, contraforții, ogivele de la uși și ferestre, acoperișul separat pentru fiecare parte a clădirii. Materialul de construcție folosit era piatra de râu și cărămida, iar pentru colțuri, piatra cioplită. Acoperișul era din șindrilă.
O altă caracteristică a acestui stil era baza stelată a turlei și apariția, sub streașină, a așa numitelor ocnițe, precum și a unuia sau a mai multor șiruri de plăci (discuri) smălțuite, reprezentând animale heraldice sau fantastice. Pentru un bun efect, plăcile care sunt de diferite culori, erau așezate în așa fel încât culorile să alterneze.
În timpul lui Ștefan cel Mare majoritatea bisericilor au planul ticonc (simbolizând crucea și trinitatea, acest stil, care amintește de eleganța frunzei de trifoi, se zice că își
trage originea de la Muntele Athos,) inaugurat de Sf. Treime din Siret, căruia i s-au adăugat o serie de elemente noi. De pildă, la biserica Mănăstirii Putna, prima ctitorie a domnitorului, s-a introdus un spațiu funerar între naos și pronaos, numit gropnița (necropola), element neîntalnit în lumea ortodoxă, care va fi preluat la Neamț, Dobrovăț și la multe biserici din secolul al XVI-lea.
Caracteristica comună tuturor bisericilor vremii , este separarea pronaosului de naos printr-un zid plin , străpuns de o ușă. Acolo unde astăzi acest zid lipsește , faptul se datorează unor transformari ulterioare.
Intrările sunt de cele mai multe ori pe latura de vest. La Bălinești, Volovăt, Arbore, Reușeni , Războieni și Dorohoi se face pe latura de sud. Sunt biserici care au intrările pe latura de nord sau chiar pe amndouă laturile , nord și sud.
Luminarea naosului e realizată totdeauna prin două ferestre deschise una la nord și una la sud.Luminarea pronaosului de cele mai multe ori se face printr-o fereastră pe latura de sud și una pe aceea de nord. Ferestre spre vest , cu câte înca una spre nord – spre sud fiind numai intrarea – se mai află la Arbore, Reușeni, Dorohoi.
În afară de Bălinești ,care are turnul clopotniță alipit de latura de sud a pronaosului, bisericile din vremea lui Ștefan cel Mare își aveau clopornițele la o oarecare distanță .Operele reprezentative ale epocii lui Ștefan cel Mare au exercitat o puternică influență asupra arhitecturii din secolele următoare.
În secolul XV , în unele orașe din Moldova ,s-au construit un număr însemnat de curți domnești fortificate, asociate cu biserici. Se pare ca o asemenea curte domnească a existat și la biserica Sfantul Nicolae Dorohoi , construită de Ștefan cel Mare în 1495.
În Moldova în a doua jumatate a secolului al XVI lea , în arhitectură apar elemente inovatoare.Astfel stilul moldovenesc atât de unitar și armonios până în vremea lui Alexandru Lapușneanu asimilează elemente specifice arhitecturii muntene.
Sculptura în piatră este relativ puțin folosită în bisericile domnești din timpul lui Ștefan cel Mare ,ea reducându-se îndeobște la împodobirea chenarelor de uși și ferestre. Cât despre formele pe care le îmbracă acestea ,ele nu au valoarea unei creații originale, ci sunt împrumutate din Transilvania vecină sau din Polonia.
Cel mai bogat decorate sunt intrările ,care capătă de multe ori înfațișarea unor adevarate portale. Ele sunt formate dintr-un număr variabil de arcuri frânte ,care pornesc de jos de obicei de pe mici baze ornate și sunt dispuse astfel să îmbrace evazarea deschiderii.
Ușile dintre pronaos si naos au chenare de un tip diferit (…) , formate din baghete încrucișate la colțuri , din care se desfac ,spre interior , ramuri rotunjite ,ale căror capete sunt legate de asemenea prin baghete încrucișate.
Și la ferestre regăsim cele două forme de chenar dreptunghiular și în arc frânt. Pe cea dintâi o întalnim la acelea înguste ale naosului ,la altar și la turlă, pe când cea de-a doua e folosită la ferestrele de obicei mai lagri ale pronaosului.
Piesele de sculptură ornamentală , cele mai reuștite ca execuție , mai bogate ca ornamentație și mai frumoase ca proporții , la avem la Sfântul Gheorghe din Hârlău ,la Neamț și Tazlău.
La Sfântul Nicolae Dorohoi și la Popăuți , regăsim frumoase portale în arc , cu baze sculptate la colonete. Acel de pe fațada de nord de la Popăuți este încadrat în rama dreptunghiulară.Ferestrele absidelor de la Dorohoi, nu și-au păstrat vechea forma , iar la Popăuți au chenare dreptungiulare (…) Fereastra pridvorului de la Popăuți are muluri în arc frânt , pe când acelea de la Dorohoi prezintă , ca multe alte ferestre de naos , chenare cu baghete încrucișate și o curbură profilată spre interior, totul încadrat într-o ramă ,ea însăși în arc frânt.
Slaba dezvoltare a sculpturii în mediul ortodox a fost compensată însă de avântul picturii.
Spre deosebire de arhitectură, în care elementul occidental joacă un rol important, pictura moldovenească a rămas fidelă esteticii bizantine. Pornită de la premisele bizantino-slave puternic modificate sub acțiunea creatoare a geniului local, ea a cunoscut o primă perioadă de înflorire la începutul secolului al XV lea.. În vremea lui Ștefan cel Mare, pictura moldovenească apare dintr-o dată ca o școală națională pe deplin cristalizată, cu principii unitare atât în programul iconografic-decorativ, cât și din punct de vedere estetic.Zugravii realizează scene religioase de mare valoare pe pereții bisericilor moldovenești.
Artiști moldoveni au creat o artă originală. Originalitatea artiștilor moldoveni poate fi privită sub triplu aspect : al planului , al procedeelor de construcție și al decorației.
în ceea ce privește planul ,posibilitatea însăși a originalitații e mai mică, el fiind impus de necesitațile cultului și de o lungă tradiție. Ceea ce este însă remarcabil la monumentele epocii lui Ștefan cel Mare sunt proprțiile.
în ceea ce privește procedeele de construcție au apărut elemente noi precum acoperirea bolților încăperilor și bolta moldovenească.
Solid zidite , armonioase ca proporții și pline de interes ca procedee de construcție, monumentele ridicate în cursul domniei lui Ștefan cel Mare își sporesc valoarea prin bogata lor decorație.- ni sa păstrat prea puțin din ansamblurile de pictură ce împodobeau de obicei interiorul, avem însă sculptura în piatră – puțin originală ca forme , dar fericit adaptată ansamblului și cu frumoase realizări de amănunt- și, mai ales acea îmbracăminte policromă de cărămizi și discuri smălțuite, care luminează fondul de piatră brută sau cioplită și de cărămidă aparentă.
În concluzie epoca lui Ștefan cel Mare rămâne una de referință în istoria artei moldovenești, deoarece atunci se pun bazele așa-numitului „stil moldovenesc” în arhitectura și pictura religioasă.
b) Ansamblul arhitectural și iconografic.
A fost zidită în anul 1495 pe o înalțime înconjurată la vremea aceea din trei părti de apele fostului Iezer și ale bălții Criva.,și este una dintre bisericile cele mai impozante ale domniei lui Ștefan cel mare
Construcția ei solidă –din piatră și cărămidă –și faptul că a fost fondată pe o poziție strategică, după legendă fiind înconjurată de ziduri puternice ,ne face să înțelegem că a servit ca cetate de apărare împotriva invadatorilor.
, ,Un tunel discret lega curtea domnească și biserica de malul lacului Iezer, pentru evacuare în caz de primejdie .Biserica a păstrat până în 1850, hrisovul domnesc de înzestrare a lăcașului cu moșia înconjurătoare,ce se întindea până la Cracalia (nord), Dimacheni (est),Siret (sud),Dersca și Hilișeele( vest)”
Referitor la atacurile invadatorilor Constantin Ciocoi în lucrarea Note la Monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoi (1983) afirmă: ,,în timpul invasiunelor, Biserica fu arsă în acoperământ și catapeteasma, cum se observă și după o grindă de lemn fixată la spatele catapetesmei în altar, grinda pusă în păreții bisericii de la zidire, ca legătură, aflată arsă puțin la mijloc”.
La intrare în biserică se păstrează următoarea inscripție în limba slavona : ,,Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod cu mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voivod a zidit această casă într-un numele celui între sfinți părintele nostru , arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae; și s-a sfârșit în anul 7003, luna Octombrie în 18 ,iar al domniei lui al 30 și noulea curgător”
Nicu Filipescu – Dubău ,susținea că Ștefan cel Mare a făcut această biserică,, spre glorificarea lui D-zeu ,;pentru victoria repurtată asupra polonilor, pe câmpurile Siretului la Vârfu –Câmpului și Ionășeni” După ce Ștefan cel Mare a construit biserica Sfântul Nicolae de la Dorohoi- domnitorul care avea aici și o curte domnească – a obligat ,, satele vecine să slujească târgului la angarale și havalele.”
Acest locaș de închinăciune pentru domnitor și slujitorii săi dar și pentru târgoveți a funcționat un timp ca mănăstire, numindu-se mănăstirea de la Dorohoi. Ea avea moșie în jurul târgului și ,,avusese acarete pe moșie și casă ,cum arată și astăzi numele de Iazul popilor de pe moșia Trestiana , moara popilor de pe gârla Jijia…”
„Biserica este construită în stil moldovenesc , având planul treflat, cu abside rotunde,cu două contraforturi la absidele laterale și cinci ferestre mici, înguste, în cadre de piatra. Pereții exteriori, groși de 1,30 m, sunt zidiți din piatră și cărămidă, pe temelie de piatră. Acoperișul bisericii este învelit în tablă de aramă. ”
Este o biserică de dimensiuni mari (23,75 m lungime, 9,55 m lărgime pronaosului, 9,55 lărgimea naosului , 11,90 m lărgime în dreptul sânilor), având o decorație exterioară bogată, presarată cu elemente bizantine.
Intrarea în pronaosul pătrat se face dinspre sud , print-un portal . Pronausul are câte o fereastră spre nord și vest și e despărțit de naos printr-un perete .
‚,Naosul este dreptunghiular , cu abside laterale pronunțate , semicirculare atât în interior , cât și în exterior. La fel e și absida altarului. Proscomidia și diaconicomul , obținute din grosimea zidurilor , au câte o ferestruică spre rasărit. Ferestre sunt și în axele celor trei abside.
Pronaosul este boltit cu o calotă sferică , sprijinită pe patru arcuri, din care cele două transversale sunt mai late decât cele longitudinale. Naosul are, la fel, doua arcuri transversale mai late și doua longitudinale mai înguste, lipite de zidurile exterioare. Acestea susțin, prin mijlocirea celor patru arcuri piezise moldovenești, tamburul cilindric al turlei.”
,,În exterior , turla este așezată pe doua baze suprapuse , cea de jos octogonală, cea de sus în formă de stea cu opt vârfuri. Turla are patru ferestre și un acoperis rotunjit. Absida altarului , boltită în sfert de sferă , e alipită direct arcului de est al naosului ; în dreptul acestui arc , doi contraforți sprijina la exterior zidurile.
Soclul refăcut este din piatră profilată. Fațadele sunt din piatră brută aparentă, cu colțurile și contraforții din piatră de talie . Imediat deasupra soclului se află o primă fașie de trei rânduri de carămizi smălțuite , galbene, verzi și sinilii. Deasupra ușii , vin alte trei rânduri de carămidă roșie și de diferite culori , iar la baza ocnițelor mari , o a treia fâșie de cărămizi roșii și verzi. Arcaturile ocnițelor sunt din cărămidă aparentă și au între ele discuri verzi . Câte două ocnițe din șirul superior corespund uneia mai mari din cel inferior. Deasupra ocnițelor urmeaza trei brâie de discuri smălțuite , așezate printre rânduri de carămidă roșie.Până la streașină mai sunt trei rânduri de cărămidă smălțuită.”
,,Absidele laterale sunt împodobite cu firide alungite , cu arcurile și pilaștrii din cărămidă smălțuită și cu discuri smălțuite încastrate în timpane. Fiecare latură a bazelor turlei este împodobită cu trei ocnițe din cărămidă aparentă. Pe turlă sunt 12 firide alungite , din cărămidă smălțuită. Între firide și desupra fiecareia , câte un disc smălțuit. Mai sus , două șiraguri de discuri și un rând de cărămidă smălțuită albastru, între mai multe rânduri de cărămidă aparentă.
Discurile smălțuite ale bisericii , colorate în diferite nuanțe de galben și verde , sunt ornamentate cu motive fantastice din Fiziolog ( ca matricorul, grifonul, sirena, leul, aspida), cu stema țarii sau cu motive geometrice : panglica întoarsă și rozeta. Biserica este pardosită cu lespezi pătrate din piatra și are o treaptă spre iconostas.
Portalul de la intrare este în arc frânt , cu muluri pronunțate , pornid de pe mici baze ornate. Chenarul ușii dintre pornaos și naos nu mai există . Ferestrele pronaosului și naosului , lărgite spre interior , au chenare îngrijit lucrate , cu baghete încrucișate și în arc ușor frânt spre interior. Baghete încrucișate găsim și la ferestrele turlei.”
Biserica a fost pictată în prima jumătate a secolului al XVI lea 1517 – 1522 (în timpul lui Ștefăniță Vodă), necunoscându-se numele pictorilor. ,,În naos și altar peretii sunt pictați în fresce cu chipuri de sfinți și secene din vechiul și noul testament. Frescele datează ,în mare parte din vremea lui Ștefăniță Vodă. Este considerată una dintre cele mai reprezentative creații ale picturii moldovenești de la sfârșitul secolului XV și începutul secolului XVI. Printre picturi este bine păstrat tabloul votiv care îl înfățișează pe voievodul Ștefan cel Mare, împreună cu soția sa Maria Voichița, și cei doi fi ai săi, Bogdan și Petru, și cu nepotul Ștefăniță.”
Referitor la tabloul votiv de aceeași părere este și Victor Tufescu care afirma în lucarea sa ,, la Dorohoi este de asemenea o frumoasă biserică de la Ștefan cel Mare ,ridicată în 1495, în care se păstrează tabloul votiv al marelui domnitor ,împreună cu soția sa Maria ,cu fii săi Bogdan și Petru”
C. Ciocoiu afirma referindu se la pictura bisericii ,, La stânga stranei arhierești ,se văd chipurile Domnului Christos și Sf. Nicolai, apoi portretele lui Ștefan V.V. purtând barbă, ținând în mână biserica, Maria Doamna, BogdanV.V., Ștefăniță V.V, Petru V.V. cu coroanele pe cap”.
Tot el afima că la restaurarea picturii în 1896, spălându se portretele ctitorilor , ,,s- a găsit sub portretul lui Ștefan cu barbă, alt portret fără barbă.” , ceeea ce dovedește că biserica a fost pictată de mai multe ori.
,,Frescele impresionează prin compoziția plină de dramatism a subiectelor religioase, remarcându se –ciclul patimilor-,deosebit de valoros din punct de vedere artistic.Pe pereții naosului sunt reprezentate Patimile lui Iisus, între care se remarcă "Rastignirea", pictată în spirit monumental, caracterizat prin simplitatea sa. Este o compozitie simplă dar plină de dramatism. Iisus este asitat numai de Maria și de Ioan, care ține mâna dreaptă la obraz. Doi îngeri zboară deasupra crucii. Sentimentele sunt interiorizate, atitudinile concentrate, mișcarea redusă la esențial.
Trupul răstignitului ,bine construit anatomic, este încovoiat, dar artistul se fereste de al patetiza, așa cum fac mai ales goticii.Celelalte două personaje sunt înalte și se impun prin demnitatea lor .Stăpânirea expresiilor ,armonia compozițională, sobrietatea întălnită la compozițiile similare din naosul Voronețului, câștigă atenția privitorului, fiind o imagine arhaică, pe care un cercetător o aseamăna cu cele ale Cappadochiei și o impune viviacității școlii macedonene.
Datarea fresecelor de la Dorohoi ridică discuții, uniii istorici o datează în prima jumătate a secolului al XVI lea cum menționam mai sus în timpul lui Ștefăniță Vodă , pe când Virgil Vătășianu înclină a o socoti opera acelor zugravi trimiși pe la 1500 de către venețieni țarului de la Moscova, la cerea sa , și opriți din drum de Ștefan cel Mare.
De aceeași părere este și Sorin Ulea ,care în articolul său referitor la tabloul votiv de la Dorohoi, este deacord în a data tabloul votiv de aici în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În urma observarii tabloului votiv a protectorului bisericii , se poate clar distinge alterarea în tehnica specifică acelei epoci, de occidentalizare, a chipului Sfântului Nicolae, însă dincolo de aceasta, avem ,de a face cu unul dintre cele două tablouri votive păstrate în bisericile ștefaniene cu acest hram în care Sfântul Nicolae apare ca intercesor, la care se mai adaugă tabloul votiv de la Rădăuți. Însă ca tablou votiv din biserică ctitorită, este singurul. A mai existat probabil un asemenea tablou votiv la Popăuti, dar acestea este iremediabil pierdut.
Lângă biserică se afla o clopotniță construită în perioada 1868-1870 cu piatra scoasă de la ruinele fostelor curți domnești ale lui Ștefan cel Mare. C. Ciocoiu afirmă că a fost construită ,, dintr-un material adunat pentru construirea unei biserici noi ,donat de proprietarii Curt și Rosnovanusi din piatră scosă de la curțile domnești.”
Terenul din jurul bisericii a servit și ca cimitir timp de aproape 400 de ani, până în anul 1890. În urma săpăturilor arheologice aici sau găsit:,, temelii de piatră și hrube boltite de piatră și caramidă, asemenea sculptate ca la ușorii ferestrelor și ușa de la biserica, fiind locuiți, case Domești, unde stă Domnitorul când venea și unde era reședința Marelui Vornic al Țării de sus, toate distruse prin vandalism ,iar fundamentele de piatră acoprite cu pământ”
c) Lucrări de resturare
Cu prilejul aniversării a 400 de ani de la sfințire , 1895 și comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, 1904 , biserica a fost renovată total ( acoperirea cu tablă , repararea zidariei, spălarea picturii) . Pentru obținerea fondurilor necesare au intervenit V.V. Urechea , D. Sturdza , Iosif Naninescu – mitropolitul Moldovei precum și reprezentanții autorităților locale.
Refreritor la aceste renovări din perioada 1895-1921, exista opinii precum că a fost renovată în genul celei din Hârlău și Iași, adică frumoasă dar fară nici o legatură cu vremurile lui Ștefan. Dar, se pare, forma sa inițială a fost pastrată intactă.
Urmele de zidărie găsite în timpul săpăturilor pentru renovare de la sfârșitul secolului XIX lea dovedesc că terenul bisericii a fost înconjurat de zid de piatră , iar în interiorul lui au existat case de locuit. Cu un secol în urma , încă se mai aflau în curte două chilii. Construcția solidă a bisericii , poziția ei strategică , existența zidurilor din piatră ce o înconjuara dovedesc ca ea a servit în timpuri grele și ca cetate de aparare. De aceea a și fost arsă de turci ( acoperiș și catapeteasmă) , fiind folosită de aceștia pentru depozitarea unor bunuri jefuite de la localnici. Pentru a nu fi luate și topite clopotele au fost îngropate – după spusele bătrânilor- în curtea bisericii în partea ei de răsărit .
În aprilie 1940 biserica a fost lovită de un trasnet violent care a produs doua răni mari în zidul de la turlă.
Lucrările de restaurare au început în 1994 ,după ce timp de doi ani s-a lucrat la proiectare.Anul 1995 , când se împlineau 500 de ani de la ctitorirea sfântului lăcaș , trebuia să se prezinte un chip nou al bisericii, dar s-a realizat numai cercetarea arheologica și îndepărtarea tencuielilor exterioare.
În anul 1999 , prin venirea preotului Stelian Ciurcium au fost reluate demersurile, s-au refăcut documentațiile și proiectele, optându-se pentru forma moldovenească a acoperișului, așa cum reiese din tabloul votiv.
Din anul 2003 au început lucrările de restaurare-consolidare .Până în prezent au fost restaurate turla, nava, absidele și altarul bisericii, s-a schimbat structura lemnoasă și s-a acoperit cu tabală de cupru. Partea superioara a bisericii a fost consolidată, s-au refăcut tencuielile exterioare, s-au consolidat temelia bisericii, contraforturile, apoi în interior s-a consolidat timpanul dintre naos și pronaos și s-a început lucrul la restaurarea picturii de datează din perioada 1517-1522, a catapetesmei și icoanelor ce datează din 1795.
Se lucrează în prezent la proiectul pentru restaurarea clopotniței și a acoperișului ei după stilul moldovenesc, a împrejmuirii cu gard de piatră și construirea unei case sociale care să cuprindă și camere de cazare ,necesare după ce biserica va fi terminată și inclusă în traseul turistic al principalelor monumente din nordul țării.
V.1.2 Biserica de lemn "Vechea Adormire" -"Vârgolici" ; Biserică monument istoric-1779
Pamânturile Moldovei a fost presărat cu locașuri de închinaciune construite din piatră și lemn încă de la începuturile evului mediu.Acestea aveau menirea să raspundă necesității practicării cultului ortodox de rit greco-bizantin , pentru comunitățile rurale și urbane din cadrul târgurilor și orașelor de mai târziu.
Documentele medievale menționeză relativ târziu astfel de monumente, astfel în evul mediu dezvoltat prezența acestor lăcașuri de cult se face simțită prin consemnarea a numeroși preoți, diaconi și dascăli.
În arta Moldovei medievale arhitectura bisericilor de lemn ocupă un loc important pentru că lemnul era mai accesibil decât piatra , mai ieftin și mai ușor de prelucrat, de aceea el a fost folosit timp de secole ca material pricipal din care se construiau bisericile rurale.
Bisericile de lemn erau construite pentru comunitățile rurale și urbane mai puțin înstărite. Se spune că lăcașurile de cult din piatră și din cărămidă reprezentau genul de arhitectură pentru domnitori , boieri de divan , boieri de țară și mănăstiri, bisericuțele de lemn , modeste și mai puțin triumfale erau, de cele mai multe ori , rezultatul unor ctitorii colective la care lua parte toata comunitatea.
Ideea că primele biserici din spațiul românesc au fost din lemn este susținută și de Contantin C. Giurescu care afrima: ,, primele noastre biserici ,în epoca întunecată a evului mediu , au fost desigur din lemn .Din câtiva goruni , câteodată chiar dintr-unul când era deosebit de mare (…) se ridica sfântul lăcaș. Până și cuiele erau tot din lemn ,dintr-o esență tare. Acoperișul se făcea din șindrilă de brad . Și astăzi se mai pot vedea un numar mare de biserici de lemn pe tot cuprinsul pământului românesc .”
Primele consemnări despre bisericile de lemn din Moldova le întâlnim în “Catagrafia din anul 1809”.
a) Biserica de lemn "Vechea Adormire" -"Vârgolici"-scurt istoric
La un moment dat biserica Sfântul Nicolae, ctitoria lui Ștefan cel Mare, nu a mai corespuns nevoilor duhovnicești ale enoriașilor, credincioși din partea de oraș unde se află astăzi bisericuța, și au construit lăcaș de închinare – bisericuța de lemn de astăzi ,,bătrânii spun ca bisericuța ,ar fi ridicată din lemnul din pădurea locului,unde este clădită astăzi „
Din pisania bisericii scrisă în lemn cu litere chrilice aflăm data când a fost ridicată biserica și numele ctitorului:,, "Aceasta Sfântă Biserică sau înalțat întru cinstea și lauda Adormirii Precinstitei de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioara Maria, în zilele lui Constantin Moruzi V.v. leat 7287/1779 luna aprilie 28".
Ciocoiu în lucarea Sebarea hramului la bisericuța de lemn dinDorohoi afirma că biserica ar fi construită mult înainte și că în vremea lui Constatin Moruzi biserica ar fi fost restaurată ,, în timpul numitului domnitor ,i s-ar fi facut o noua restaurare”
Acestea sunt informatiile oficiale despre ctitori până în anul 2008 când părintele Ifrim Catalin a descoperit în manuscrisele părintelui Dumitru Furtună noi informații, care prezintă ipoteza urmatoare: preotul Vasilie este ctitorul acestei biserici și în același timp constructor, el însuși a cioplit bârnele care alcătuiesc pereții bisericii.
Mărturie stă piatra funerară pe care părintele Vasilie a cioplit-o pentru mormântul sau; lucrare care nu a fost finalizată, piatra a fost inscripționată doar pe o jumatate din suprafață. Parintele Furtună a descifrat această inscripție ce confirmă ipoteza potrivit căreia ctitorul bisericii Vârgolici este preotul Vasilie cu familia sa.
Aceasta ne facem să credem cum afrimam la început că biserica a fost construită de locuitorii orașului care în frunte cu preoții lor și-au construit-o din lemn deoarece starea lor economică era foatre modestă.
Bisericuța este construită din bârne de stejar pe temelie de piatră, ridicată până la înălțimea de 1 metru, are legătura bârnelor „încheiate” pînă la bolțile de sus din pronaos, naos și altar formând un tot unitar, arătând construcția veche, solidă a veacurilor trecute, motiv pentru care a fost trecută în rândul monumentelor vechi naționale. Bisericuței i s-a dat formă de corabie, cu pante repezi la acoperiș și având la exterior sculptat în bârnă de stejar un odgon de corabie, care simboliza speranța creștină. Bisericuța nu a fost pictată la exterior nici la interior, a fost vopsit interiorul în anii 1895, 1904 și 1919 ,când a fost „înoită” după „chipul” ei vechi de preotul econom stavrofor Dumitru Furtună.
Catapeteasma datează din 1794, iar sub icoanele împărătești se poate citi:,,Această Sfântă Catapeteasmă s-a făcut prin osârdia lui Tănase Șoltuz, i Onofrei Brai, i Constantin ,i Ion Popovici,i Vasile Diacon, i preot Atanasă Chirilă, la let 1794 ianuar 20 ( 20.01.1794) ,zugrav a fost Ananit de la Suceava”.
Stilul picturii catapetesmei este cel bizantin, în ulei având caracteristicile sfinților ortodocși cu fețele subțiate de post și trăire duhovnicească, a fost spălată și lăcuită în anul 1895, când s-a aflat și inscripția de mai sus.
Preoți și credincioșii ai bisericușei au râvnit neâncetat spre a împlini voia lui Dumnezeu și a-și apăra glia strămoșească, acest lucru îl dovedește semiluna așezată la baza crucilor crucilor de pe acoperișul bisericii, așa cum se obișnuia în timpul stăpânirii turcești care silea pe creștini să treacă la islam. Pavăza de apărare pentru a nu fi deznaționalizați a fost credința creștin ortodoxă și datina străbună, păstrată nealterată în sfintele locașuri și în sufletele strămoșilor noștri.
Pe clopotul mare s-a găsit urmatoarea inscripție:,, Acest clopot s-a facut din osteneala Iconumului Dimitrie și a poporenilor 1839, Teodor și Grigore preot și a altor miluitori, hramul Adormirea Maicii Domnului,, Iar pe clopotul mijlociu se poate citi: ,,Dorohoiu, hramul adormirea preasfintei de D-zeu născătoare, 1825.”
Bisericuța ca și Biserica Sfântul Ierah Nicolae din Dorohoi avea fonduri formate din case și locuri donate de diferiți creștini cum ar fi: casele dăruite de Constatnin Manea, casele Tudosache, casele Catinca Curtoe, casele preotului Iordache. Odată cu secularizarea averilor bisericești din timpul lui Cuza toate acestea au trecut în proprietatea primăriei. Odată cu împărțirea și formarea parohiilor din țară conform noii legii a clerului din1893 guvernul și Sfântul Sinod a aprobat trei parohii în orașul Dorohoi:
parohia biserici vechi ( Bisericuța) Adorminrea numita parohia Vârgolici ( după numele donatorului Vărgolici, care a donat orașului Dorohoi fond de case cu locul lor unde se va înființa o școală);
parohia bisericii noi Adormirea ,Catredarala orașului numită parohia Grigore Ghica Voevod;
parohia bisericii Sfântului Ierarh Nicolae ,numită parohia Ștefan cel Mare;
Atunci cand s-a constriut noua caterdală pentru ca orașul să aibă o biserica de zid în centru mai încăpătoare s-a pus problema dârâmării bisericuței de lemn sau mutarea acesteia la cimitir, dar acesta scapă de dârâmare prin legea parohiilor din 1893 și la intervenția mitropolitului Modoovei și Sucevei de atnuci Iosif Naniescu, dar despre acest lucru vom vorbi în subcapitolul urmator.
În 1895 prin contribuțiile enoriașilor s-au vopsit pereții de bârne în interior, s-a spălat și dat cu lac catapeteasma ocazie cu care s-a descoprit și inscripția , s-a acoperit cu tablă cu ajutorul primarului de atunci Ilie Popescu, au fost înveliți pereții clopotniței cu tabanuri de scânduri și a fost vopsită. Biserica a fost îmbrăcată în interior pe jos cu mușama și s-au mărit ferestrele.
În anul 1896 în urma reparației , cănd s-a facut și sfințirea reânoirei i s-a adus bisericuței și haramul ,, Nasterea Maicii Domnului „ deoarece Catredrala serba hramul tot la Adormirea Maicii Domnului.
Bisericuța se păstrează în starea de la început; a fost acoperită cu tablă peste șindrila de la început, în anul 1895, când s-au așezat și actualele ferestre, ulterior a fost acoperita cu draniță. În anul 1970 bisericuța a fost închisa până în anul 1995, când a fost numit preotul Ifrim Catalin, profesor la Seminarul Teologic „Sfantul Ioan Iacob „Dorohoi și slujitor la această biserică. A fost începută lucrarea de restaurare a bisericii, au fost reconstruite clopotnița și pridvorul; a fost restaurată catapeteasma; a fost înzestrată biserica cu mobilier bisericesc (strane,mese), icoane, veșminte; au fost curățați pereții interiori de straturile succesive de vopseaua care se înnegrise; în exterior a fost amenajat trotuarul din jurul bisericii; în față a fost pusă piatră; a fost înzestrată biserica cu obiecte de cult (cristelniță, cădelniță, evanghelie, vase liturgice, dvera, prapuri, lumanărar, covoare, cărti de slujbă, strana cântărețului, chivot, acoperăminte pentru Sfânta Masă, covoare, sfesnice, candelabre); a fost refăcută instalația electrică, a fost asigurată sonorizarea; s-a instalat o alarmă; s-a acoperit biserica, clopotnița și crucea din curtea bisericii cu draniță. Astăzi bisericuța de lemn, prin modelul construcției și tăria ei ne arată și va arăta generațiilor viitoare vechea arhitectură a bisericilor și modul ingenios de lucru la aceste lăcașuri de cult.
b) Vinderea și răscumpararea locului bisericesc.
Bisericuța de lemn a fost amenințată cu dârâmarea în 1890 atunci când s-a construit noua Caterdală , bisericuța având doua alternative atunci : sa fie dârâmată sau mutată la cimitir .Cum spuneam mai sus ea a fost salavată de noua lege a parohiilor din 1893 și de intervenția lui Iosif Nanescu mitropoloitul Moldovei și Sucevei de atunci:,,Noi sub nici un cuvânt nu aprobăm dârâmarea sau strămutarea vechei biserici Adormirea, din parohia Vargolici, urbea Dorohoiu; iar dacă cetățenii Dorohoiului doresc a zidi o altă biserică în locul acelei vechi noi le dăm bine cuvântare din toată inima”. Împotirva dărâmarii bisericii a fost și Ministerul Cultelor care într-un ordin din 1896 , între altele a decis:,, Adormirea veche din orașul Dorohoiu, fiind biserică parohială și deci recunoscută prin lege –și alte filiale ne mai fiind în acea parohie ,Ministerul nu poate consimți deființarea ei”.
O altă amenițare la adresa bisericii a venit tot în anul 1890 când Ministerul Instrucțiunii cumpără terenul cu mormite din jurul bisericii vechi adormirea ( Bisericuța de lemn) ,pentru a construi un gimnaziu, actualul Colegiu Național Grigore Ghica. Biserica urmând a fi stricată . Construcția școlii s-a terminat în 1893 , iar în 1898 statul avea nevoie de o locuință pentru directorul gimnaziului pe care a constuit-o tot în curtea bisericii.
De la început cetățenii orașului au protestat pentru hotătrârea de desființare a bisericii și pentru vinderea locului, cât și pentru facerea locuinței în curtea ei. Protestele necontenite ale enoriașilor l-a determinat pe un fost primar să propună Ministerului Instrucțiunii cumpărarea locului bisericesc cu suma de 1500 lei cu care a fost cumparat de la stat.
Ministerul a fost deacord dar cu condiția să se cumpere și casa construită pe pământul bisericesc. Primaria orașului a fost deacord cu acest lucru pentru a salva biserica în perioada 1911-1914 au fost alocați bani de la buget pentru acest lucru dar tranzacția nu a fost facută.
De situația bisericii a fost informat și deputatul George Vasescu ( deputat de Dorohoi), acesta este decord cu cerere dorohoienilor de răscumparare a locului bisericii din lemn și ,, mergând la primaria Dorohoi , face o declarație de pe care anexează o cpoie ,în care depune personal, din banii săi, comunei, suma de 1500 lei și roagă să se înainteze la Casa bisericei, pentru răscumpararea locului bisericesc.”
Ministerul cedează în favoarea bisericii terenul luat de la Gimaziu , să aparțină ca și mai înainte de biserică , iar suma de 1500 lei donația deputatului Vasescu a devenit fond al bisericii.
După salvarea bisericii s-a căutat ca aceasta să fie bine îngrijită și întreținută , s-a înființat un cor separat de cel al Catedralei și s-a înființat și o bibliotecă în mare parte cu cărțile donate de preotul Ciocoiu.Bisericuța a devenit un centru religios , aici se făceaua diferite rugăciuni pentru bolnavii veniți din diferitele părți ale județului, unde căpătau mângâire și alinare sufletească.
În final vom reda mulțumirile publice făcute de epitropi C. Ciocoiu Iconom ,Ioan Florescu, și Sebastian Dron ,deptatului George Văsescu care prin donația sa a salvat biserica ,, Spununând cunoștinței Inalt Pre Sfintiei Voastre, împrejurările , prin care s-a salvat această parohie și biserică cu locul ei ,respectoși , vă rugăm Înalt Prea Sfințite Stăpâne, să bine-voiți , a dispune, să se aducă și din partea Sf. Mitropolii, mulțumiri, onorabilului d. George Văsescu , proprietarul moșiei Coțușca și deputatul județului Dorohoi, cât și mulțumiri prin publicitate, pentru donația și legatul de 1500 lei , oferit bisericii vechi Adormirea Vârgolici Dorohoi, de care familia și numele Văsescu ,va fi legat ca ctitor al bisericii , iar cetățenii creștini Dorohoieni, îi vor păstra recunoștința eternă.”
V. 2 Arta populară
Studiul artei populare întâmpina numeroase obstacole în ceea ce privește detreminarea cronologică .Produsele acesteia sunt în general facute din materiale perisabile și s-au păstrat foarte puține .Dacă exceptăm ceramnica , puțina rezistență a materialelor (lemn ,pânză, lână) din care se faceu celelate produse ,dar mai ales împrejurările nefavorabile în care a trăit poporul român sute de ani, năvăliri ,războaie, arderi, jafuri, dărâmări ,au facut să nu avem produse vechi de artă populară.
Locuințele particulare vechi nu ni s-au păstrat ; nu mai vorbim de cele țărănești , care se dărâmau și se refaceau câteodata de doua și trei ori în cursul aceleiași generații ,dar nici măcar de cele boierești , facute mai temeinic ,din piatră sau cărămidă ; nu se cunoasc astfel de case mai vechi de secolul XVII .
Un loc important în arta noastră populară îl ocupă sculptura în lemn . Crestăturile în lemn sau înfloriturile împodobeau :
obiecte uzuale ( furca de tors, fluerul și bâta ciobanului,vasele și mobilierul )
casele ( părțile casei cum ar fi stâlpii cerdacului ,pazia streșinii, poarta)
Principali benefeciari ai sculpturii și prelucarii metalelor prețioase , au fost ca și în cazul arhitecturii bisericile și mănăstirile de la care sau și păstrat cele mai multe obiecte: scaune domnești, sfeșnice ,uși de la intrare, sculpturi care îmbodobesc catapetesmele bisericilor ,obiecte lucrate în întregime din metale prețioase ( chivoturi, cadelnițe, cruci, ripide, talere, pahare de împărtășanie ), sau ferecate ( evanghelii, icoane, cruci de lemn.).
Cum spuneam și la începutul capitolului despre dezvoltarea culturală a acestei regiuni de care ne ocupam există foarte puține date pentru a contura un tablou al tradițiilor cultural –artistice. Câteva informații depre tradiții avem de la Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei :,, Jocurile sunt la molodoveni cu totul altfel decât la celelate neamuri .Ei nu joaca doi sau patru inți laolată , ca frantuji și leși, ci mai mulți roată sau într-un șir lung și se țin de mâini așa fel ca fruntea și coada șirului slobode și merg împrejur făcând diferite întorsături , atunci acesta se numește , cu un cuvant luat de la leși – danț”
În legatură cu folclorul muzical am mai amintit în lucrare despre existența în Dorohoi a unei formații instrumentale formată din Stan, Dumitru ,Ion și alții. Aceștia erau țiganii stolnicului Enachi Canta și toți locuiau în Dorohoi. Formația este atestată de recensământul din 1774.
CAPITOLUL VI: METODICA PREDĂRII-ÎNVĂTĂRII ISTORIEI LOCALE ÎN CADRUL DISCIPLINELOR OPȚIONALE
VI.1 Disciplinele opționale: tipuri de opțional, elaborarea programei de opțional
Opționalul reprezintă, pentru învățământul obligatoriu, acea varietate de CDȘ ce constă într-o nouă disciplină școlară; aceasta presupune elaborarea în școală a unei programe cu obiective și conținuturi noi, diferite de cele existente în programele de trunchi comun.
Opționalul la nivelul disciplinei constă în activități, proiecte, module, care reprezintă o ofertă nouă față de cea propusă de autoritatea centrală. Aceasta este elaborată în școală, la nivelul catedrei, și presupune formularea unor competențe specifice care nu apar în programă. În acest caz, propunem următorul format de proiectare:
Tabelul va fi urmat de o listă de conținuturi.
Opționalul la nivelul ariei curriculare presupune alegerea unei teme care implică cel puțin două discipline dintr-o arie. În acest caz, pornind de la competențele generale ale disciplinelor, vor fi formulate competențe specifice din perspectiva temei pentru care s-a optat. Redactarea curriculum-ului pentru asemenea tip de opțional se va face pe baza următorului tabel:
Tabelul va fi însoțit de o listă de conținuturi.
Opționalul la nivelul mai multor arii curriculare poate fi proiectat pornind de la un obiectiv complex de tip transdisciplinar sau interdisciplinar prin intersectarea unor segmente de discipline aparținând mai multor arii. În acest caz, competentele specifice apar ca specificări ale competentelor generale.
Tabelul va fi însoțit de o listă de conținuturi.
Decizia privind modul în care va fi abordat acest segment al curriculumului se ia la nivelul unităților școlare (catedre, colective de profesori), inclusiv prin consultarea elevilor și a părinților, precum și prin implicarea treptată comunității locale.
La nivelul liceului, CDȘ se poate realiza prin mai multe tipuri de opțional, respectiv:
Opțional de aprofundare – reprezintă acel tip de CDȘ derivat dintr-o disciplină studiată în trunchiul comun, care urmărește aprofundarea competențelor din curriculum-ul nucleu prin noi conținuturi propuse la nivelul școlii (sau a acelora marcate cu asterisc, în cazul specializărilor pe care nu le parcurg în mod obligatoriu la trunchiul comun).
Opțional de extindere – reprezintă acel tip de CDȘ derivat dintr-o disciplină studiată în trunchiul comun, care urmărește extinderea competențelor generale din curriculum-ul nucleu prin noi competențe specifice și noi conținuturi definite la nivelul școlii.
Opțional preluat din trunchiul comun al altor discipline – reprezintă acel tip de CDȘ generat prin parcurgerea unei programe care este obligatorie pentru anumite specializări și care poate fi parcursă în cadrul orelor de CDȘ la acele specializări unde disciplina respectivă nu este inclusă în trunchiul comun.
Opțional cu disciplină nouă – constă într-un nou obiect de studiu, în afara acelora prevăzute în trunchiul comun la un anumit profil și specializare; acesta presupune elaborarea în școală a unei programe noi, diferite de programele disciplinelor de trunchi comun.
Opțional integrat – constă într-un nou obiect de studiu, structurat în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare. Acesta presupune elaborarea unei programe prin integrarea a cel puțin două domenii aparținând uneia sau mai multor arii curriculare; în acest caz, ocompetențele sunt diferite față de acelea existente în programele disciplinelor care se integrează.
Elaborarea programei de opțional la liceu (cl. a X-a – a XII-a).
Pentru elaborarea programei de opțional propunem următoarea schemă de proiectare, care este în acord cu modelul programelor de trunchi comun.
Pentru argument, se va redacta ½ -1 pagină care motivează cursul propus: nevoi ale elevilor, ale comunității locale, formarea unor competențe de transfer etc. În cazul competențelor și al conținuturilor, proiectarea curiculară variază în funcție de tipul de opțional propus. Astfel:
-opțional de curriculum aprofundat: pentru anumite competențe ale programei de trunchi comun se vor proiecta conținuturi noi care vor conduce la aprofundarea competențelor respective. În programa de opțional se vor trece, deci, competențele existente în programa de trunchi comun și se vor adăuga noi conținuturi care contribuie la formarea competenței / competențelor respective.
-opțional de curriculum extins: Ponind de la competențele generale ale disciplinei (definite în programa de trunchi comun) se vor deduce noi competențe specifice, care vor fi realizate prin operarea cu noi conținuturi vizând teme, capitole care nu sunt cuprinse în programa de trunchi comun. În programa de opțional se vor trece, deci, noi competențe specifice, eventual în corelare cu cele deja existente în programa de trunchi comun, precum și conținuturile cu ajutorul cărora se pot construi aceste competențe.
-opțional ca disciplină nouă: Se vor izola temele, capitolele, unitățile de informație cu care operează respectiva disciplină și ne vom pune întrebarea „de ce dorim parcurse aceste conținuturi?”. Răspunsul la întrebare trebuie dat în termeni de competențe pe care le dorim formate la elevi .
-opționalul ca temă integratoare se proiectează asemănător cu cel de mai sus, cu diferența că unitățile de conținut vor cuprinde informații din mai multe discipline / domenii, competențele vizate vor fi în genere competențe de integrare și transfer.Pentru un opțional de o oră pe săptămână se vor defini și urmări 6-8 competențe specifice, care vor fi formulate după modelul celor din programa de trunchi comun, dar nu vor fi reluări ale acestora. O competență specifică este corect formulată dacă ea definește un rezultat așteptat al instruirii care poate fi performant și verificat.
Ca și în cazul informaților prevăzute în programele de trunchi comun, informațiile incluse în programa de opțional nu vor fi considerate un scop în sine, ci mijloace pentru formarea intelectuală.
Sugestiile metodologice vor include tipuri de activități de învățare (care sunt recomandate pentru formarea competențelor) precum și modalitățile de evaluare. Din această perspectivă, vor fi trecute tipurile de probe care se potrivesc opționalului propus (de exemplu probe scrise, probe orale, probe practice, referat, proiect, etc.). nu vor fi incluse probele ca atare.
Pentru o orientare rapidă în multitudinea de reglementări privitoare la aplicarea planurilor de învățământ, propunem următorul tabel, ce sintetizează documentele apărute :
TABEL SINTETIC
VI.2 PROGRAMA OPTȚIONALULUI ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”
În sprijinul elaborării programei de opțional ne-am folosit de o listă cu întrebări de verificare a corectitudinii realizării proiectului de programă a opționalului propus. Astfel:
Competențele specifice sunt:
-măsurabile, specifice (nu sunt formulate la modul general, ci le corespund anumite conținuturi)?
-în număr corespunzător?
-corectate cu tema opționalului?
-adecvate nivelului de cunoștințe ale elevului?
-derivă din competențe generale?
-unice (sau se repetă sub diferite forme)?
-altele decât în programa de trunchi comun?
-căror etape ale unui proces de învățare corespund?
Conținuturile sunt:
-corelate cu competențele specifice?
-altele, decât în programa de trunchi comun?
-resursă cuprinzătoare pentru competențe specifice?
-organizate articulat, sistematic?
-astfel încât să se cumuleze și să permită progresul?
-posibil de învățat, adaptate la experiența elevului?
-adecvate intereselor, nevoilor prezente și viitoare ale elevului?
Activități de învățare :
-duc la dezvoltarea competențelor propuse?
-pot fi organizate efectiv? Cum?
-presupun activitatea nemijlocită a elevului?
-permit învățarea în cooperare?
-conțin referiri la utilizarea resurselor materiale?
GRUPUL ȘCOLAR ,,REGINA MARIA’’
MUNICIPIUL DOROHOI
JUDETUL BOTOȘANI
PROGRAMĂ OPȚIONAL
,,Dorohoi – vatră de istorie și civilizație’’
Clasa a XII a,
Nr. de ore :1 ora pe săptămână
Profesor: Șulic Adrian
ARGUMENT
"Spune-mi și voi uita, predă-mi și îmi voi aminti, implică-mă și voi învăța."
Confucius
Pentru a afla cât mai multe lucruri despre viața localitații în care ne-am născut și în care trăim, am propus acest opțional cu accent predominant pe istoria locală: ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”
Opționalul se adresează elevilor din invătământul liceal dornici să cunoască ,alături de informația din programa școlară ,cât mai multe informații de istorie locală .El își propune familiarizarea elevilor cu aspecte de istorie locală a municipiului Dorohoi., precum și dezvoltarea de capacități ,deprinderi de a cerceta și întocmi referate, mini-lucrări științifice ,toate cu scopul de a cunoaște cât mai bine orașul natal.
Într-o zonă cum este cea a Dorohoiului cu un cadru natural interesant cunoașterea elementelor de istorie locală , de mișcare naturală și migratorie a populației, de structura etnică ,lingvistică , poate contribui la cunoașterea reciprocă ,la cunoașterea evoluției unei comunități etnice și implicit la o mai bună înțelegere și acceptare reciprocă.
Prin descoperirea trecutului lor și al nației noastre românești elevii vor fi mai atașați de locurile natale, vor înțelege mai bine rolul cunoașterii, păstrării și transmiterii mai departe a obiceiurilor și a tradțiilor locului, vor conștientiza locul și rolul pe care îl au în comunitatea locală și totodată li se dezvoltă sentimentul de dragoste de țară.
Cunoscând locurile natale, elevii vor iubi mai profund orașul lor și implicit, își vor iubi mai mult patria, dezvoltându-li-se sentimentul de iubire de țară.
Prin studierea acestei discipline elevi vor dobândi atât cunoștințe biografice despe personalitățile studiate ,cât și cunoștințe despre viața, munca, credința și cultura comunității în care au trait acestea.
Activitățile de învățare sunt concepute astfel încăt să permită activitatea nemijlocită a elevului ,acesta fiind pus în situația de a localiza ,a identifica ,a explica ,a asocia, a selecta și a compara evenimente istorice.
Ne interesează în primul rând, nu transmiterea către elevi de informații ci, mai curând, dezvoltarea capacității elevilor de a găsi singuri informații atunci când și unde au nevoie. Esențial pentru elevi este să fie în măsură să identifice singuri relații de cauzalitate dintre evenimente sau fenomene istorice, decât să le memoreze pe cele oferite de profesor
Ceea ce putem realiza este să sensibilizăm elevii în raport cu misterul istoriei de lângă ei, să le stârnim curiozitatea, pentru că în învățarea elementelor de istorie locală, elevul poate deveni cu ușurință artizan al propriei învățări, mai mult chiar: el însuși profesor, căutând și interpretând noi surse istorice el încetează să mai învețe exclusiv pentru sine, dar contribuie și la procesul de învățare al colegilor săi.
Programa cursului opțional
Denumirea cursului : ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”
Tipul cursului: OPȚIONAL
Aria : – OM ȘI SOCIETATE
Durata : UN AN ȘCOLAR
Numar de ore pe săptămână : 1
I. COMPETENȚE GENERALE
1. Utilizarea informației provenite din surse istorice primare și secundare.
2. Formarea imaginii pozitive despre sine și despre ceilalți.
3. Sensibilizare față de valorile estetice ale culturii.
4. Integrarea cunoștințelor provenite de la alte discipline.
5. Aplicarea principiilor și metodelor adecvate în abordarea surselor istorice.
II. VALORI ȘI ATITUDINI
Educația pentru cetățenie și valori democratice presupune însușirea valorilor ,atitudinilor și a comportamentelor specifice manifestării morale autonome și responsabile din punnct de vedere civic, precum și dezvoltarea capacității de integrare activă în grupuri socio culturale și profesionale diferite.
În acest context ,competențele generale și specifice ,care trebuie formate prin procesul de predare învățare a istoriei ,promovează următoarele valori, atitudini și comportamente:
1. Coerența și rigoare în gândire și acțiune.
2 .Respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
3. Rezolvarea pe cale non violentă a conflictelor.
4. Acceptarea reprezentărilor multiple asupra istoriei,culturii,vietii sociale.
5.Asumarea toleranței etnice, religioase și culturale.
6. Înțelegerea rolului istoriei în viața prezentă și ca factor de predicție a schimbărilor.
7. Stimularea interesului pentru lectură și cercetarea surselor istorice.
III. COMPETENȚE SPECIFICE ȘI DOMENII DE CONȚINUT
IV.COMPETENȚE SPECIFICE ȘI CONȚINUTURI.
1. Prezentare generală
1.1. Poziție geografică, relief, climă
1.2. Mărturii arheologice
2. Atestare documentară
2.1 Despre numele orașului
2.2 Pecetea și stema Dorohoiului
3. Dorohoi –file de istorie
3.1 Dorohoiul și voievozii Moldovei
3.2 Dorohoi-târg medieval
3.3 Boieri de Dorohoi
3.4 Populația orașului și Unirea Pricipatelor
3.5 Războiul de indpendență
3.6 Răscoala din 1907
3.7 Primul război mondial
3.8 Al doilea război mondial
4. Obiective turistice din localitatea natală
4.1 Monumente istorice și de artă: Biserica Sf.Nicolae; Bisericuța de lemn
4.2 Muzee, case memoriale, statui, busturi
4.3 Manifestări cultural-științifice cu caracter permanent (zile aniversare,
comemorative,omagiale, serbări câmpenești, sărbători creștine,etc.);
5 . Viața culturală.
5.1 Contribuția locuitorilor orașului Dorohoi la îmbogățirea culturii naționale.
Personalități locale
IV.MODALITĂȚI DE EVALUARE
Resurse
* materiale
lucrări de specialitate
culegere de texte și documente
* procedurale
Conversația, descoperirea, problematizarea, demonstrația, discuția, explicația
* temporale
-1 ora / săptămână
Criterii de evaluare.
* teoretică
-evaluare continuă
-evaluare sumativă
Evaluarea poate fi:
* orală :examinarea,interviul,
* scrisă: extemporalul, testul, lucrare de control, rebusuri, fișe de munca individuală.
* aplicativă
întocmirea de referate
întocmirea de fișe biografice, elaborarea de portofolii, individuale sau în grup
V. FIȘA DE AVIZARE A PROIECTULUI DE PROGRAMĂ PENTRU OPȚIONAL – clasa a XII-a
AVIZAT,
Inspector de specialitate
Denumirea opționalului : ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”
Tipul : opțional de curriculum extins
Clasa : a XII a
Durata: 1 an.
Număr de ore pe săptămână: 1 ora
Autorul: Șulic Adrian
Instituția de învățământ: Grupul Școlar Regina Maria,Dorohoi.
Avizul Conducerii Școlii: ……………..
VI.BIBLIOGRAFIE
Amarandei, Gh. ,Dorohoiul istoric și cultural-evocări, Editura Quadrat,Botoșani,1999
Ciocoiu ,C. ,Monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoi,Tipografia
județului Dorohoi,1910
Ciocoiu, C. , Bisericuța de lemn din Dorohoi cu hramul Nașterea Maicii Domnului,Tipografia
județului Dorohoi,1910
Costăchescu ,M., Mihail de Dorohoi și satele lui, extras din Buletinul ,,Ioan Neculce”, fasc. VI, Iasi,1927.
Giurescu, C.C., Târguri sau orașe și cetăți moldovene,Editura Academiei R.S.R,
Grigoraș ,N., Din istoria diplomației moldovenești( 1432-1457), Institutul de istorie națională , ,,A.D. Xenopol”, Iași,1948.
Guțic,O., Grigoraș,Gh., Dorohoi- mic îndreptar turistic, Editura Sport Turism,București,1982.
Guțic ,O., Orașul Dorohoi- monografie geografică, Editura Litera, București,1979.
Guțic, O.,Guțic, E., Din legendele Dorohoiului, vol. I-II, Editura Geea, Botoșani, 1995,
Iordan ,Iorgu, Toponimia românească,Editura Academiei R.S.R., București,1963.
Prăjinaru, Ion, Târgurile din județul Botoșani în cadrul comerțului Moldovei.Studii de geografie istorica, partea I, Editura Quadrat, Botoșani, 2004.
Romanescu, D., Popovici Puiu I., Geografia județului Dorohoi,Tipografia B. Saidman,
Botoșani,1907.
Tufescu ,Victor, Județele patriei-județul Botoșani,Editura Academiei R.S.R., București 1967.
Vătășianu, Virgil, Istoria artei feudale în Țările Române, Vol.I, Editura Academiei
R.S.R.,1959.
Cucoș, C-tin, Pedagogie, Editura Polirom,Iași,2002
Cosmovici ,A., Iacob L. ‚Psihologie școlară, Editura Polirom,Iași, 1999
Ungureanu, D., Teoria Curriculum-ului, Editura Mirton ,Timișoara, 1999
VI.3 PROIECTAREA ACTIVITĂȚLOR DIDACTICE
Prin predare se întelege activitatea profesorului de organizare și conducere a ofertelor de învățare care au drept scop facilitarea și stimularea învățării eficiente la elevi.Pentru ca predarea să se manifeste cu adevărat în spiritul acestei accepții, ea necesită proiectarea ,gândirea în avans a derularii evenimentelor în clasă.
Proiectarea demersului didactic este acea activitate desfășurată de profesor care constă în anticiparea etapelor și acțiunilor concrete de realizare a predării.Proiectarea demersului didactic presupune:
– lectura personalizată a programei
– planificarea calendaristică
– proiectarea secventială (a unităților de învățare sau a lecțiilor)
O unitate de învățare reprezintă o structură didactică deschisă și flexibilă care are urmatoarele caracteristici:
– determină formarea la elevi a unui comportament specific generat prin integrarea competențelor specifice
-este unitară din punct de vedere tematic
– se desfașoară în mod sistematic și continuu pe o perioadă de timp
– se finalizează prin evaluare.
Vom detalia în continuare etapele esențiale ale proiectarii demersului didactic.
VI.3.1 Lectura personalizată a programei de istorie
În contextul noului curriculum, conceptul central al proiectării didactice este demersul didactic personalizat, iar instrumentul acestuia este unitatea de învățare.Demersul didactic personalizat exprimă dreptul profesorului de a lua decizii asupra modalităților pe care le consideră optime în creșterea calității procesului de învățământ, repectiv răspunderea personală pentru a asigura elevilor un parcurs școlar individualizat, în funcție de condiții și cerințe concrete.
Noul curriculum național accentuează faptul că documentele de proiectare didactică asociază într-un mod personalizat elementele programei-concepte specifice, conținuturi, activități de învățare-cu alocarea de resurse ( metodologice, temporale, materiale) considerate optime de către profesor pe parcursul unui an școlar. În acest sens programa școlară reprezintă un document reglator în sensul că stabilește competențe, adică ținte ce urmează a fi atinse prin intermediul activității didactice.
VI.3.2 Planificarea calendaristică
În contextul noului curriculum, planificarea calendaristică este un document administrativ care asociază elemente ale programei (competențe specifice și conținuturi ) cu alocarea de timp considerată optimă de catre profesor pe parcursul unui an școlar.
Vom prezenta în continuare o planificare la opționalul ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”, această planificare are o valoare orientativă ,eventualele modificări determinate de aplicarea la clasa putând fi consemnată în rubrica : Observații.
PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
Curs opțional ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”
Semestrul I
PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
Curs opțional ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”
Semestrul al II lea
VI.3.3 Proiectarea unitații de învățare
Odată realizată planificarea calendaristică ,urmatoarea etapă o constituie realizarea proiectarii unității de învățare.
DETALIERI DE CONȚINUT :
Unitatea de învățare: Introducere (Prezentare generală)
Numar de ore alocate : 4 ore
Unitate de învățare : Atestare documentară
Numar de orealocate : 4 ore
Unitatea de învățare : Dorohoi –file de istorie
Numar de ore alocate : 8 ore
Unitatea de învățare : Obiective turistice din localitatea natală
Numar de ore alocate : 5 ore
Unitatea de învățare Viața culturală. Contribuția locuitorilor orașului Dorohoi la îmbogățirea culturii naționale. Personalități locale.
Numar de ore : 5 ore
VI.3.4 Proiectarea unei lecții
Fie că planificăm procesul de învațare al unei unități sau al unei lecții ,este necesar ca obiectivele, calea de realizare a acestora și evaluarea rezultatelor să se armonizeze.În acest context ,scopul lecției este să lamurească elevului conținutul și sensul unor concepte, noțiuni și afirmații (pe care le găsește în manual) și să-l ajute să opereze cu ele adecvat în situațiile în care se confruntă.Obiectivele unei lectii-obiective de performanță-formulate astfel încât să se facă posibilă masurarea imediată a nivelului la care au fost atinse de elevi sunt apoi selectate și ordonate.La nivelul lecției , instruirea se proiectează în detalii (atât activitatea profesorului cât și activitatea elevului)
Evenimentele instruirii trebuie descrise pas cu pas, încorporând condiții externe necesare unei învățări eficiente. Descrierea lor trebuie să releve programul care se impune a-l realiza elevul de la începutul până la finalul lecției, iar organizarea lor trebuie să fie flexibilă.
PROIECT DIDACTIC
Data: ………..
Clasa: a-XII-a
Școala: Grupul Școlar Regina Maria ,Dorohoi.
Disciplina : Istorie
Unitatea de învățare:Obiective turistice din localitatea natală
Monumente de istoricei și de artă
Subiectul: Biserica Domnescă Sf.Nicolae,Dorohoi
Tipul lecției : însușire de noi cunoștințe
I.Obiectivul general:
De a dobândi cunoștințe referitoare la religia și viața religioasă din evul mediu și de a descoperi noi informatii despre Biserica Domnescă Sf.Nicolae, Dorohoi.
II. Competențe generale
Formarea și exersarea percepțiilor privitoare la înțelegerea spațiului și a timpului istoric.
Formarea deprinderilor intelectuale și practice specifice investigării surselor istorice și istoriografice.
Formarea și consolidarea conștiinței istorice; educarea spiritului individual pe criteriile valorilor morale, entice, naționale și patriotice.
Aplicarea principiilor și metodelor adecvate în abordarea surselor istorice.
III. Competențe specifice:
Construirea unor explicații și argumente cu privire la evenimente și procese istorice.
Integrarea cunoștințelor obținute în medii non-formale de învatare în analiza fenomenelor istorice.
Analiza mesajelor transmise de surse istorice variate prin compararea terminologiei folosite.
IV.Obiectivele operaționale:
La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:
a) congnitive:
-să plaseze corect în timp și în spațiu evenimentele istorice .
-să utilizeze eficient sursele istorice.
-să identifice pe hartă bisericile construite în timpul domniei lui Ștefan cel Mare.
-să prezinte semnificația istorică și culturală a acestui monument .
-să formuleze opinii și argumente despre Biserica Domnescă Sf.Nicolae,Dorohoi pe baza surselor istorice .
-să analizeze și să stabilească asemănările și deosebirile dintre Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi și celelalte biserici construite în timpul domniei lui Ștefan cel Mare
– să analizeze metodele folosite la construcția bisericii.
– să caracterizeze arhitectura bisericii Sf.Nicolae din Dorohoi.
-să caracterizeze pictura bisericii Sf.Nicolae din Dorohoi.
– să reconstituie cu ajutorul hărții, imaginilor și documentelor, etapele existenței acestei biserici.
– să încadreze cronologic și istoric toate evenimentele și faptele istorice care au marcat domnia lui Ștefan cel Mare.
– să evoce personalitatea lui Ștefan cel Mare , pornind de la sursele istorice.
-să cunoască factorii istorici interni și internaționali care au determinat și au influențat domnia lui Ștefan cel Mare
b) formativ-educative:
1) Dezvoltarea deprinderii de a citi texte istorice
2) acumularea elementelor de cultură generală.
c) psihomotrice:
– să se orienteze pe hartă
– să folosească planșele și atlasele
d) afective :
– să conștientizeze conduita fața de moștenirea înaintașilor ,față de valorile istoriei
– să aprecieze creațiile inspirate din lupta poporului român pentru menținerea ființei de stat
V.Strategii didactice:
a) metode și procedee: – analiza și interpretarea textelor istorice , conversația,
explicația, învățarea prin descoperire, problematizarea
– activitate frontală, pe grupe, individuală.
b) material didactic: – mape de lucru ( documente, fișe de lucru), harta,
videoproiectorul,
– imagini video-Power-Point, chestionar de autoevaluare,
c) Material bibliografic: – Istorie, Manual de clasa a XI-a,
– Dorohoi 600.File de monografice.- V.Coțofrei , Gheorghe
Grigoraș, Ilarion Mandachi ,Ed.
Tipo- And,Dorohoi,2007
– Dorohoi 1407-1945.Date și personalități- Dorina și
Ilarion Mandachi, Dorohoi,2002
– Amarandei Gh. ,Dorohoiul istoric și cultural-
evocări, Editura Quadrat,Botoșani,1999
– Ciocoiu C. ,Monografia bisericilor parohiale și filiale din
județul Dorohoi,Tipografia județului Dorohoi,1910
– Internet
VI.Resurse: – oficiale: programa școlară, planificarea calendaristică orientativă
– pedagogice : I. Cerghit – “Didactica” , E.D.P. București, 1999;
– Șt.Cucoș – ,,Pedagogie”, București 2004
– Gheorghe Tănasă –„ Metodica învățării –preăarii ISTORIEI”, Editura Spiru
Haret , 1999
-GHID DE EVALUARE, Serviciul Național de Evaluare și Examinare,
Ed.Prognosis, 2001
– umane: elevii clasei a XII- a
– temporale : durata activității : 5o minute
– Spațiale : cabinetul de istorie.
VII.Evaluare: -continuă prin întrebări frontale și analiza răspunsurilor la fișele de muncă independentă
– finală – test de evaluare, chestionar de autoevaluare
VIII. Schema lecției
SCHEMA LECȚIEI
. Biserica Domească Sfântul Nicolae,Dorohoi
Arta Bisericească în timpul lui Ștefan cel Mare
Caracteristici
2. Caracteristici ale stilului moldovenesc
plan dreptunghiular sau triconc
interiorul include altar, naos, încăperea mormintelor și pronaos
separarea încăperilor se face prin ziduri groase, în general fără coloane
o singura turlă amplasată după sistemul moldovenesc
supraînălțarea bolților în interior, prin suprapunerea arcurilor încrucișate
decor exterior bogat
3. Biserica Domească ,,Sfântul Nicolae”,Dorohoi
Arhitectura
-Are un plan triconic cu turla pe pronaos, specific stilului moldovenesc al vremii.
-Este o biserică de dimensiuni mari (23,75 m lungime, 9,55 m lațime), cu o decorație exterioara bogată, presarată cu elemente bizantine
– decorații exterioare, realizate din caramidă smălțuită de diferite culori cu elemente specifice stilului bizantin.
-Zidurile au fost realizate din gresie cenușie, iar colțurile și contrafronturile din piatră de talie.
-În interior, biserica este împarțită în doua parți printr-un zid cu intrare boltită la mijloc.
Sculptura
– Catapeteasma datează din 1795
Pictura
– Pictura realizată în perioada 1522-1525 (în timpul lui Ștefăniță Vodă), este deosebit de valoroasă, pastrându-se în mare măsură și astăzi
– interior tabloul votiv al ctitorului și a familiei sale, este pictat în frescă
Biserica Domească Sfântul Nicolae obiectiv turistic din orașul Dorohoi.
– Restaurarea a început in 1999
– 2003 s-a primit avizul favaorabil din partea ministerului culturii și au inceput lucrările de consolidare ce au constat în consolidare totală, pornind de la refacerea acoperișului și redarea formei inițiale a acestuia. S-a refăcut toată structura din lemn, arhitectura și s-au consolidat turnul, nava, absidele și altarul
– În prezent se lucrează la proiectul pentru restaurarea clopotniței a împrejmuirii cu un gard de piatră și a construirii unei case sociale cu locuri de cazare ,necesare după e biserica va fi terminată și inclusă în traseul turistic al pricipalelor monumente din nordul țării.
PROIECT DIDACTIC
Data: ………..
Clasa: a-XII-a
Școala: Grupul Școlar Regina Maria ,Dorohoi.
Disciplina : Dorohoi -vatră de istorie și civilizțtie(opțional)
Unitatea de invatare:Obiective turistice din localitatea natală
Monumente de istorice și de artă
Subiectul: Biserica de lemn din Dorohoi
Tipul lecției : mixtă
I.Obiectivul general:
De a dobândi cunoștințe referitoare la religia și viața religioasă din evul mediu și de a descoperi noi informatii despre Biserica Domnescă Sf.Nicolae,Dorohoi.
II. Competente generale
Formarea și exersarea percepțiilor privitoare la întelegerea spațiului și a timpului istoric.
Formarea deprinderilor intelectuale și practice specifice investigarii surselor istorice și istoriografice.
Formarea și consolidarea conștiinței istorice; educarea spiritului individual pe criteriile valorilor morale, entice, naționale și patriotice.
Aplicarea principiilor și metodelor adecvate în abordarea surselor istorice.
III. Competențe specifice:
Construirea unor explicații și argumente cu privire la evenimente și procese istorice.
Integrarea cunoștințelor obținute în medii non-formale de învățare în analiza fenomenelor istorice.
Analiza mesajelor transmise de surse istorice variate prin compararea terminologiei folosite.
IV.Obiectivele operaționale:
La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:
a) congnitive:
-să plaseze corect în timp și în spațiu evenimentele istorice .
-să utilizeze eficient sursele istorice.
-să localizeze pe harta istorică a spațiului românesc monumente arhitectonice deosebite;
-să motiveze diferența dezvoltării stilurilor arhitectonice în zona Moldovei comparativ cu cea intracarpatică și să descopere specificul acestora;
-să analizeze etapele principalelor stiluri arhitecturale laice și religioase din spațiul
românesc , problematizandu-le;
-să identifice raporturile dintre cauzele și consecințele evoluției artei în spatiul european comparativ cu evolutia zonei românești
-să prezinte semnificația istorică și culturală a acestui monument .
-să formuleze opinii și argumente despre Biserica de lemn din Dorohoi pe baza surselor istorice .
-să analizeze și să stabilească asemanarile .și deosebirile dintre Biserica de lemn din Dorohoi și celelalte biserici construite în același mod din țară
– să analizeze metodele folosite la construcția bisericii.
– să caracterizeze arhitectura bisericii Bisericii de lemn din Dorohoi.
-să cunoască care au fost ctitorii acestei biserici
– să reconstituie cu ajutorul hărții, imaginilor și documentelor, etapele existenței acestei biserici.
– să prezinte modul cum a fost restaurată biserica după 1995.
– să evoce personalitatea preotul cărturar Dumitru Furtună
-să cunoască conținutul pisaniei românești a bisericii scrisă cu litere chirilice
– să descrie catapeteasma bisericii ce datează din 1794,pictată în sti bizantin.
b)formativ-educative:
1) Dezvoltarea deprinderii de a citi texte istorice
2) acumularea elementelor de cultură generală.
c)Psihomotrice:
– să folosească planșele și atlasele
d)afective :
– să conștientizeze conduita fața de moștenirea înaintașilor ,față de valorile istoriei
– să aprecieze creațiile inspirate din lupta poporului român pentru menținerea ființei de stat
V.Strategii didactice:
a) metode și procedee: – analiza și interpretarea textelor istorice , conversația,
explicația, învățarea prin descoperire, problematizarea
– activitate frontală, pe grupe, individuală.
b) material didactic: – mape de lucru ( documente, fișe de lucru), harta,
videoproiectorul,
– imagini video-Power-Point, Internet,
c) Material bibliografic: – Dorohoi 600.File de monografice.-V.Coțofrei , Gheorghe
Grigoraș, Ilarion Mandachi,Ed.
Tipo- And,Dorohoi,2007
– Dorohoi 1407-1945.Date și personalități- D. și
Ilarion și Dorina .Mandachi, Dorohoi,2002
– Amarandei Gh. ,Dorohoiul istoric și cultural-
evocări,Editura Quadrat,Botoșani,1999
– Ciocoiu C. ,Monografia bisericilor parohiale și filiale din
județul Dorohoi,Tipografia judetului Dorohoi,1910
– Internet
VI.Resurse: – oficiale: programa școlară, planificarea calendaristică orientativă
– pedagogice : I. Cerghit – “Didactica” , E.D.P. București, 1999;
– Șt.Cucoș – ,,Pedagogie”, București 2004
– Gheorghe Tănasă –„ Metodica învățării –predării ISTORIEI”, Editura Spiru
Haret , 1999
-GHID DE EVALUARE, Serviciul Național de Evaluare și Examinare,
Ed.Prognosis, 2001
– umane: elevii clasei a XII- a
– temporale : durata activității : 5o minute
– Spațiale : cabinetul de informatica.
VII.Evaluare: – evaluarea portofoliilor
VIII. Schema lectiei
Biserica de lemn din Dorohoi
Bisericuța de lemn –scurt istoric
– Bisericuța de lemn are pisanie românească cu litere chirilice, săpată în lemn deasupra ușii de la intrare:,,Această Sfântă Biserică s-a înălțat întru cinstea și lauda Adormirii Precistei de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioară Maria ,în zilele lui Constantin Moruzi V.v. leat 7287/1779 luna aprilie 12”.
– la un moment dat biserica Sfântul Nicolae, ctitoria lui Ștefan cel Mare, nu a mai corespuns nevoilor duhovnicești ale enoriașilor, credincioși din partea de oraș unde se află astăzi bisericuța, și au construit lăcaș de închinare – bisericuța de lemn de astăzi ,care după spusa bătrânilor ar fi ridicată din lemnul tăiat de pe pădurea locului
2. Biserica de lemn din Dorohoi
Arhitectura
– Bisericuța este construită din bârne de stejar pe temelie de piatră, ridicată până la înălțimea de 1 metru, are legătura bârnelor „încheiate” pînă la bolțile de sus din pronaos,naos și altar formând un tot unitar, arătând construcția veche, solidă a veacurilor trecute, motiv pentru care a fost trecută în rândul monumentelor vechi naționale
-La construirea bisericuței i s-a dat formă de corabie, cu pante repezi la acoperiș și având la exterior sculptat în bârnă de stejar un odgon de corabie, care simboliza speranța creștină.
Sculptura
– Catapeteasma datează din 1794,după cum se află scris sub icoanele împărătești
– „Această Sfântă Catapeteasmă s-a făcut prin osârdia lui Tănase Șoltuz ……..în 20.01.1794 ,zugrav a fost Ananiie de la Suceava”.
Pictura
-Bisericușa nu a fost pictată la exterior nici la interior, a fost vopsit interiorul în anii 1895, 1904 și 1919 ,când a fost „înoită” după „chipul” ei vechi de preotul econom stavrofor Dumitru Furtună.
-Stilul picturii catapetesmei este cel bizantin, în ulei având caracteristicile sfinților ortodocși cu fețele subțiate de post și trăire duhovnicească, a fost spălată și lăcuită în anul 1895
Biserica de lemn obiectiv turistic din orașul Dorohoi.
– biserica a fost trecută în rândul monumentelor vechi naționale.
– Astăzi bisericuța de lemn, prin modelul construcției și tăria ei ne arată și va arăta generațiilor viitoare vechea arhitectură a bisericilor și modul ingenios de lucru la aceste lăcașuri.
PROIECT DIDACTIC
Data: ………..
Clasa: a-XII-a
Școala: Grupul Școlar Regina Maria ,Dorohoi.
Disciplina : Dorohoi -vatra de istorie și civilizație(opțional)
Unitatea de învățăre: Contribuția locuitorilor orșului Dorohoi la îmbogățirea culturii
naționale.
Subiectul: Personalități locale:George Enescu ( 1881- 1955)
Tipul lecției : dobândrire de noi cunoștințe
I.Obiectivul general:
De a de a transmite, și sistematiza cunoștințele privind contribuția personalităților dorohoiene la îmbogățirea culturii naționale.
II. Competențe generale
Formarea și exersarea percepțiilor privitoare la înțelegerea spațiului și a timpului istoric.
Formarea deprinderilor intelectuale și practice specifice investigării surselor istorice și istoriografice.
Formarea și consolidarea conștiinței istorice; educarea spiritului individual pe criteriile valorilor morale, etnice, naționale și patriotice.
Aplicarea principiilor și metodelor adecvate în abordarea surselor istorice.
III. Competențe specifice:
Întelegerea mesajului surselor istorice arheologice ,scrise, vizuale și de istorie orală.
Compararea surselor istorice în vederea stabilirii credibilității și a validității informației conținută de acestea.
Analiza critică a acțiunii personalităților și grupurilor umane în diverse contexte.
Aprecierea valorilor trecutului prin raportarea la actualitate.
IV.Obiectivele operaționale:
La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:
a) congnitive:
-să extragă informațiile esențiale dintr-un text
-să cunoască anul nașterii lui George Enescu
-să descrie perioada copilariei lui George Enescu
-să utilizeze eficient sursele istorice.
-să localizeze pe hartă unde se găsesc case memoriale George Enescu
-să analizeze stilul muzicii lui George Enescu
-să identifice actvitățile oficialităților dorohoiene pentru eternizarea memoriei maestrului.
-să prezinte pricipalele lucrări muzicale a lui George Enescu
-să formuleze opinii și argumente despre activitatea compozitorului și muzicianului
-să analizeze primii ani de activitate ai compozitorului
– să analizeze lucrările semnificative de la începutul secolului XX.
– să caracterizeze debutul ca interpret și compozitor a lui George Enescu .
-să cunoască date despre origine familiei Enescu
– să reconstituie activitatea lui George Enescu în perioada intrebelică.
– să prezinte activitatea din al doilea război mondial și ultimii ani. (Opere de maturitate)
– să evoce personalitatea compozitorului și muzicianului
-să cunoască care sunt festivalurile organizate în memoria lui George Enescu.
b)formativ-educative:
1) Dezvoltarea deprinderii de a citi texte istorice
2) acumularea elementelor de cultură generală.
c)Psihomotrice:
-să efectueze o sarcină de lucru în timpul acordat;
-să lucreze eficient în perechi;
– să folosească eficient bibliografia indicată
d)afective :
– să conștientizeze conduita față de moștenirea înaintașilor ,fața de valorile istoriei
– să aprecieze creațiile cultural artistice ale înaintașilor
V.Strategii didactice:
a) metode și procedee: – conversația euristică, expunerea, explicația,
exercitiul, problematizarea, jocul, munca in echipa,
descoperirea.
b) material didactic: – mape de lucru ( documente, fișe de lucru), cd-uri,
casetofon, videoproiectorul,
– imagini video-Power-Point, Internet,
c) Material bibliografic: – Dorohoi 600.File de monografice.-V.Coțofrei , Gheorghe
Grigoraș, Ilarion Mandachi ,Ed.
Tipo- And,Dorohoi,2007
– Dorohoi 1407-1945.Date și personalități- Dorina și
Ilarion Mandachi, Dorohoi,2002
– Amarandei Gh. ,Dorohoiul istoric și cultural-
evocări,Editura Quadrat,Botoșani,1999
– Internet http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu
VI.Resurse: – oficiale: programa școlară, planificarea calendaristică orientativă
– pedagogice :I. Cerghit – “Didactica” , E.D.P. București, 1999;
– St.Cucoș – ,,Pedagogie”, București 2004
– Gheorghe Tanasă –„ Metodica învățării –predarii ISTORIEI”, Editura Spiru
Haret , 1999
-GHID DE EVALUARE, Serviciul Național de Evaluare și Examinare,
Ed.Prognosis, 2001
– umane: elevii clasei a XII- a
– temporale : durata activității : 5o minute
– Spațiale : cabinetul de istorie.
VII.Evaluare: întrebari frontale,rezolvarea fișelor de lucru.
VIII. Schema lecției
George Enescu –compozitor și interpret
Copilăria
– Născut la 19 august 1881 în Liveni, județul Botoșani, a manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică.
– A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert și începe studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella.
– Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru
2. Activitate
Debutul ca interpret și compozitor. Primii ani
– Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena. Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani.
-După absolvirea Conservatorului din Viena, își continuă studiile la Conservatorul din Paris
– 1898 începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României
Începutul secolului XX. Lucrări semnificative
– Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).
-Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene.
Perioada interbelică
– După război își continuă activitatea împărțită între România și Franța. De neuitat au rămas interpretările sale ale Poemului pentru vioară și quartet de corzi de Ernest Chausson și ale Sonatelor și Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach.
– Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938)
Al doilea război mondial și ultimii ani. Opere de maturitate
– În timpul celui de Al doilea război mondial, rămas în București, are o activitate dirijorală bogată, încurajând și creațiile unor muzicieni români
-În ultimii ani ai vieții a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, desăvârșește Poemul simfonic Vox Maris pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 și 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu).
-O dată instaurată dictatura comunistă, se exilează definitiv la Paris, unde se stinge din viață în noaptea de 3 spre 4 mai 1955.
Stilul muzicii lui George Enescu
-Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic , influențele muzicii franceze , tendințele neo-baroce și exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră.
– nu trebuie uitată influența folclorului românesc, evidentă în cele două Rapsodii Române, Sonata pentru vioară "cu caracter popular românesc", Suita orchestrală Nr. 3 „sătească”.
"Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții. Ciudat copil, nu?"
(Bernard Gavoty – Amintirile lui George Enescu)
PROIECT DIDACTIC
Data: ………..
Clasa: a-XII-a
Școala: Grupul Școlar Regina Maria ,Dorohoi.
Disciplina : Dorohoi -vatră de istorie și civilizație(opțional)
Unitatea de invatare: Contribuția locuitorilor orașului Dorohoi la îmbogățirea culturii
naționale.
Subiectul: Participarea dorohoienilor la marile evenimente ale istorie moderne și contemporane.
I.Obiectivul general:
de a-i determina pe elevi să formuleze judecăți de valoare cu privire la participarea personalităților dorohoiene la marile evenimente ale istoriei moderne și contemporane.
II. Competențe generale
Utilizarea informației provenite din surse istorice primare și secundare.
Formarea imaginii pozitive despre sine și despre ceilalți.
Sensibilizare față de valorile estetice ale culturii.
Aplicarea principiilor și metodelor adecvate în abordarea surselor istorice.
III. Competențe specifice:
Înțelegerea mesajului surselor istorice arheologice ,scrise,vizuale și de istorie orală.
Compararea surselor istorice în vederea stabilirii credibilității și a validității informației conținută de acestea.
Analiza critică a acțiunii personalităților și grupurilor umane în diverse contexte.
Aprecierea valorilor trecutului prin raportarea la actualitate
IV.Obiectivele operaționale:
La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:
a) congnitive:
– să aducă argumente care să ilustreze participarea populației din orașul Dorohoi la marile evenimente din epoca modernă și contemporană
– să realizeze o analiză comparativă a documentelor cu privire la marile evenimente din epoca modernă și contemporană
– să evoce personalitățile dorohoiene care au participat la evenimentele din epoca modernă și contemporană
-să extragă informațiile esențiale dintr-un text
– să evoce personalitatea lui Mihail Kogălnicenu
-să cunoască cum a sprijinit populația fostului județ Dorohoi lupta românilor din Transilvania pentru dreptate socială și eliberare națională
-să cunoască figuri de eroi din primul și al doilea război mondial.
-să cunoască veterani dorhoieni decorați cu ordine și medalii
-să identifice monumentele din Dorohoi ridicate în cinstea eroilor din localitatea natală.
b)formativ-educative:
1) Dezvoltarea deprinderii de a citi texte istorice
2) Acumularea elementelor de cultură generală.
c)psihomotrice:
-să efectueze o sarcină de lucru în timpul acordat
– să folosească eficient bibliografia indicată
d)afective :
– să conștientizeze conduita fața de moștenirea înaintașilor ,față de valorile istoriei
– să aprecieze creațiile cultural artistice ale înaintașilor
V.Strategii didactice:
a) metode și procedee: – conversația euristică, expunerea, explicația,
exercițiul, problematizarea, jocul, munca în echipă,
descoperirea.
b) material didactic: – mape de lucru ( documente, fișe de lucru), cd-uri,
casetofon, videoproiectorul,
– imagini video-Power-Point, Internet,
c) Material bibliografic: – Dorohoi 600.File de monografice.-V. Coțofrei , Gheorghe
Grigoraș, Ilarion Mandachi ,Ed.
Tipo- And,Dorohoi,2007
– Dorohoi 1407-1945.Date și personalități- Dorina . și
Ilarion Mandachi, Dorohoi,2002
– Amarandei Gh. ,Dorohoiul istoric și cultural-
evocări,Editura Quadrat,Botosani,1999
– Internet http://ro.wikipedia.org/wiki/Dorohoi
VI.Resurse: – oficiale: programa școlară, planificarea calendaristică orientativă
– pedagogice : I. Cerghit – “Didactica” , E.D.P. București, 1999;
– Șt.Cucoș – ,,Pedagogie”, București 2004
– Gheorghe Tănasă –„ Metodica învățării –predarii ISTORIEI”, Editura Spiru
Haret , 1999
-GHID DE EVALUARE, Serviciul Național de Evaluare și Examinare,
Ed.Prognosis, 2001
– umane: elevii clasei a XII- a
– temporale : durata activității : 5o minute
– Spațiale : cabinetul de istorie.
VII.Evaluare: întrebari frontale,rezolvarea testului.
VIII. Schema lecției
Participarea dorohoienilor la marile evenimente ale istorie moderne și contemporane.
Revoluția română din 1848-1849
2. Mica Unire din 1859
Activitatea comitetului unionist din Dorohoi
Personalitatea lui Mihail Kogălnicenu
3. Cucerirea independenței de stat
4. Marea unire din 1918
5. Eori și veterani din primul și al doilea război mondial
Figuri de eroi
Veterani de război
Numele și prenumele elevului_______________________ clasa a XII a
Test de evaluare
Toate subiectele sunt obligatorii.Se acordă 10 puncte din oficiu.
Timp efectiv de lucru 40 minute.
Subiectul I
Datați și ordonați cronologic următoarele evenimente istorice:
a) La apelul lul M. Kogalniceanu , județul Dorohoi a adunat cu sprijinul comitetului doamnelor din Dorohoi sumele pentru a cumpăra toate cele necesare frontului
b) Revoluționarii români au participat la adunarea de la Hotel Petersburg din Iași
c) Comitetul Unionist din Dorohoi ,demască mijloacele nelegiute întrebuințate de funcționari corupți împotriva celor adepți ai unirii
d) Marea adunare populara de la Alba Iulia
20 puncte
Subiectul II
Citiți cu atenție textele de mai jos:
A. ,,Având în privire apelul facut de către Guvern , mai toate autoritățile județene și comunale au convenit a oferi din bugetele lor sume de bani pentru cumpararea de puști …soldaților noștri români, ca să lupte pentru eliberarea popoarelor creștine de sub jugul osmalâilor și pentru independența statului nostru român;
Având în privire că spre acest anunț și cetățenii savineni s-au grăbit a alege un comitet care a și procedat la adunarea de bani.Având în vedere că și casa noastră comunală nu poate ramâne în urma altor comune …aproba suma de 300 franci ,ajutor din casa comunală a primariei Saveni în cumpararea de puști soldaților români. „
Gheorghe Amarandei – ,,Dorohoiul istoric și cultural „
B. ,,La 10 august 1878 , a sosit de pe front Escadronul al IV lea din Regimentul al VII lea de Calarași.La bariera orașului Dorohoi a fost primit de Ștefan Gherghel , subprefectul plașii Coșula, Iancu Ivașcu, polițaiul orașului, acompaniați de muzica și de un numeros public , ținându-se toaste în onoarea și buna lor sosire.De la barieră și până la cazarmă au fost duși cu muzica în frunte ,unde Iancu Dimitriu , dr. S Chernbach și Iancu Ivașcu au oferit calarașilor pâine și vin. Aceeași primire frumoasă a fost facută Batalionului al II lea din Regimentul al XVI lea de Dorobanți .”
Gheorghe Amarandei – ,,Dorohoiul istoric și cultural”
Pornind de la textele de mai sus, răspundeți la următoarele cerințe:
1) Precizați conflictul militar la care se referă sursa A. 4 puncte
2) Precizați, din sursa B, cine era subprefectul plașií Coșula. 4 puncte
3) Menționați cele doua batalioane ce se întorceau la Dorohoi din sursa A și comnuna din ținutul Dorohoi care a ajutat cu bani pentru arme soldații români 4 puncte
4) Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține sprijinul populației din orașul Dorohoi fața de soldații români 4 puncte
5) Scrieti, pe foaia de examen, două informații aflate în relație cauză – efect selectate din sursa A și B 4 puncte
6) Formulați, pe baza surselor date, un punct de vedere privind participarea României la razboiul de independență 4 puncte
7) Prezentați tratatele de pace semnate dupa război și prevederile referitoare la România 6 puncte
Subiectul II
Elaborați în aproximativ jumătate de pagină un text cu titlul ,,Dorohoi și mica unire din 1859”, având în vedere:
– prezentarea contextului intern și internațional
– prezentarea activității Comitetului Unirii înființat în 1857 la Dorohoi
– prezentarea membrilor divanului ad hoc din ținutul Dorohoi
– formularea unui punct de vedere referitor la alegerea lui Al. I Cuza în
Moldova , și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structura prezentării, evidențierea relației cauză – efect, susținerea unui punct de vedere cu argumente istorice, respectarea succesiunii cronologice , logice a faptelor istorice, încadrarea în limita de spațiu precizată.
40 puncte
Baremul de corectare și notare.
VI.4. METODE MODERNE DE PREDARE – ÎNVĂȚARE A ISTORIEI
Din punct de vedere etimologic, termenul de „metodă” derivă din grecescul „methodos”, meta=spre și odos=cale, drum, ceea ce semnifică drumul, calea, ce conduce la atingerea obiectivelor educaționale, deci este calea pe care profesorul o parcurge pentru a da posibilitatea elevilor săi să găsească propria cale în învățare. (Cucoș Constantin)
George Văideanu caracterizează metoda ca fiind activitatea selecționată de cadrul didactic și pusă în aplicare la lecții și în activități extrașcolare. Ea presupune colaborarea dintre profesor și elevi și participarea elevilor în descoperirea soluțiilor, a delimitării dintre adevăr și eroare.
Metoda îl ajută pe profesor să exprime conținuturile învățământului. Selectarea și adecvarea acesteia de către profesor este determinată de: factori obiectivi (dependenți de natura finalității, de logica internă a științei, de legitățile fenomenului învățării;) și factori subiectivi (determinați de contextul uman și social al aplicării ei, de personalitatea profesorului, de psihologia elevului, de psihologia colectivului clasei, etc.)
Turul galeriei reprezintă o altă metodă de gândire critică care poate fi utilizată mai ales în lecțiile de consolidare, sistematizare, evaluare a cunoștițelor și de și deprinderilor, având la bază activitatea de grup. Clasa poate fi împărțită în 4-5 grupuri a câte 3-5 elevi, formulându-se pentru fiecare grupă sarcinile de lucru. În funcție de volumul conținutului ce trebuie recapitulat sau evaluat, sarcinile pot fi diferite sau aceleași pentru fiecare grupă formată. Produsele activității elevilor se pot constitui în afișe, diagrame, desene, tabele sau ciorchine.Ele sunt expuse pe pereții sălii de clasă sau pe tablă, asemeni tablourilor dintr-o galerie, elevii examinează, discută și apreciază fiecare produs al activității, putând face comentarii sau să dea calificative diferitelor produse. Fiecare apreciere trebuie să fie însoțită de argumente.după ce toate grupele au văzut și au apreciat toate produsele, timp de circa 3 minute pentru fiecare produs, realizându-se astfel turul galeriei. Fiecare grup își reexaminează fiecare produs, luând act de comentariile scrise de colegi. Fiecare grupă realizează un un raport, făcând precizări cu privire la justețea comentariilor primite, la ce au învățat din această activitate. Acestă metodă poate fi aplicată la unitatea de învățare Viața culturală Contribuția locuitorilor orașului Dorohoi la îmbogățirea culturii naționale. Personalități locale.Elevii vor fi împărțiți în 5 grupe având de rezolvat următoarele probleme:
*Scriitori și publiciști-Furtună Dumitru, Gutic Octav, -repere geografice, activitate cultural artistică
*Scritori și publiciști -Sașa Pană,Teodoreanu AL. O. (Pastorel )- repere geografice,activitate cultural artistică
*Oameni de artă- Cotescu Octavian,George Enescu.- repere geografice, activitate cultural artistică
*personalități dorohoiene de excepție- Iacob M. Ilie ( Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul) repere geografice, activitate cultural artistică și religioasă
Ciorchinele -poate fi folosit ca metodă în cadrul orelor de istorie, punând accent pe gândirea și creativitatea elevilor. Fiind o metodă care se bazează pe aspectul grafic, ciorchinele pune elevii în situația de a crea o structură grafică, organizând informațiile și descoperind altele noi.Un rol important în cadrul acestei metode îl poate avea și studierea în paralel a unor documente sau descoperirea unor noi informații. Etapele realizării unui ciorchine sunt următoarele:
-anunțarea temei ce urmează să fie discutată;
-scrierea unui cuvânt sau a unei propoziții pe mijlocul tablei sau a caietului;
-în jurul cuvântului central se scriu cuvintele spuse de elevi și care au legătură cu tema în discuție, când există corespondență între cuvântul din centru și un termen spus de elevi se trasează linii;
-cuvintele se scriu într-o anumită perioadă de timp, anunțată în prealabil de profesor.
Pentru a crea un ciorchine eficient, trebuie respectate următoarele reguli:
-se trece tot ceea cele trece prin minte fără a se emite judecăți de valoare;
-să fie trecute un număr mare de idei pentru ca în final să se facă o triere;
-numărul mare de idei determină crearea unui număr mare de conexiuni .
Metoda ciochinelui este indicată la lecțiile recapitulative, când elevii au deja informațiile pe care trebuie doar să le organizeze după o shemă logică. Această metodă poate fi aplicată la secvențe de lecții cum ar fi :Obiective turistice din localitatea natală ,Viata culturală.
Ciorchinele poate fi lucrat individual sau în grup, ultimul mod permițând implicare tuturor elevilor. Schema rezultată poate înlocui schemele tradiționale, determinând stimularea creativității elevilor dar și dinamizarea lecției.
Metoda Fishbowl (Tehnica acvariului)
Tehnica acvariului (fishbowl) presupune extinderea rolului observatorului în grupurile de interacțiune didactică.
Scaunele din sala de clasă se așează sub forma a două cercuri concentrice înainte ca elevii să intre. Ei își aleg apoi locul preferat. Cei din cercul interior primesc 8-10 minte pentru a discuta o problemă contrversată (despre numele orasului Dorohoi,origine si etimologie). În prealabil ei au citit lucrarea despre istoria Dorohoiului a lui Gh. Ghibanescu menționată în bibliografie la începutul cursului și au completat în caiete răspunsuri la anumite întrebari legate de temă.
În discuție se clarifică unele probleme apărute la citirea lecției, se consolidează noile informații dobândite. Discuția se desfășoară pe baza unor reguli: orice idee trebuie susținută de dovezi, sunt de acord cu antevorbitorul și aduc dovezi, nu sunt de acord și argumentez poziția mea.
Cei din cercul exterior, între timp, ascultă ceea ce se discută, fac observații scrise referitoare la strategiile de discuție, sesizează cum apare conflictul și ce strategii se aplică etc. În acest sens, conducătorul grupului le oferă anumite fișe/protocoale de observație anume constituite.
După terminarea timpului elevii își schimbă locurile, cercul din interior trece în exterior și invers, rolurile de observator/observat se shimbă. Aceștia au aceeași temă de discuție (despre numele orașului Dorohoi ,origine și etimologie) dar identifică punctul de vedere a lui Al. I. Gonța , dupa ce au citit lucarea acestuia menționata în bibliografia cursului. Schimbarea este foarte importantă, pentru că fiecare grup este pe rând în ipostaza de observator, dar și în ce-a de observat.
Cadrul didactic în acestă metodă poate avea următoarele roluri: observator, participant, consultant, suporter, arbitru, ghid, reporter, supraveghetor.
Maria Priles menționa următoarele avantaje ale tehnicii fishbowl: se emit idei substanțiale, argumentate și puncte de vedere relevante, participarea este activă, contribuțiile fiind bazate pe ascultarea activă și pe încurajarea celorlați de a-și exprima ideile, folosirea tuturor formelor de limbaj (verbal, mimică, gestual).
Metoda Starbursting ( Explozia stelară)
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativitații, o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri. Starbursting (engleză star – stea, burst – a exploda), similară brainstormingului, începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebari, asemenea exploziei stelare.
Etapele acestei metode sunt următoarele: anunțarea temei „Dorohoi -file de istorie” care este scrisă pe tablă și se înșiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul Ce?, Unde?, De ce?, Când?. Apoi colectivul se poate organiza în grupuri preferențiale. Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări și cât mai diverse. Urmează comunicarea rezultatelor muncii de grup și evidențierea celor mai interesante întrebări și aprecierea muncii în echipă.
Facultativ, se poate proceda și la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări.
Metoda starbursting este ușor de aplicat oricărei vârste și unei palete largi de domenii. Nu este costisitoare și nici nu necesită explicații amănunțite. Participanții se prind repede în joc, acesta fiind pe de o parte o modalitate de relaxare și, pe de altă parte, o sursă de noi descoperiri.
Metoda „Știu/ vreau să știu/ am învățat”:
Este o metodă de învățare prin colaborare ce urmărește implicarea participanților ce știu deja despre o anumită temă și apoi se formulează întrebări la care se așteaptă găsirea răspunsului în lecție.
Pentru a folosi această metodă se pot parcurge următoarele etape:
Se cere la început elevilor să formeze perechi și să facă o listă cu tot ce știu despre tema ce urmează a fi discutată. În acest timp se desenează pe tablă un tabel cu următoarele coloane: știu/ vreau sa știu/ am învățat (Ogle, 1986), cum este cel de mai jos:
Se cere apoi câtorva perechi să spună celorlalți ce au scris pe liste și se notează lucrurile cu care toată lumea este de acord în coloana stânga. Poate fi util să se grupeze informațiile pe categorii.
În continuare se ajută elevii să formuleze întrebări despre lucruri de care nu sunt siguri. Aceste întrebări pot apărea în urma dezacordului privind unele detalii sau pot fi produse de curiozitatea cursanților. Aceste întrebări sunt notate în coloana din mijloc. Se cere apoi să citească textul.
După lectura textului, se revine asupra întrebărilor pe care le- au formulat înainte de a citi textul și pe care le- au întrecut în coloana ”Vreau să știu”. Se urmărește la care întrebări s- au găsit răspunsuri în text și se trece aceste răspunsuri în coloana ” Am învățat”. În continuare, elevii sunt întrebați ce alte informații au găsit în text, în legătură cu care nu au pus întrebări la început și se trece aceste răspunsuri în ultima coloană.
Se întoarce apoi la întrebările care au rămas fără răspuns și se discută cu elevii unde ar putea căuta ei aceste informații.În încheierea cursului participanții revin la schema S/ V/ Î și decid ce au învățat din lecție. Unele dintre întrebările lor s- ar putea să rămână fără răspuns și s- ar putea să rămână fără răspuns și s- ar putea să apară întrebări noi. În acest caz întrebările pot fi folosite ca punt de plecare pentru investigații ulterioare.
VI.5. EVALUAREA LA OPȚIONALUL ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”
Ca și în cazul celorlate discipline, și în predarea învațarea disciplinelor opționale evaluarea joacă un rol foarte important fiind un barometru al activității desfașurate.
Evaluarea trebuie să fie coerentă cu noile stiluri și metode de predare – învățare și să fie gândită ca un instrument pentru îmbunătățirea activității, nu ca o „probă” a ceea ce știu sau nu știu elevii la un moment dat. Evaluarea trebuie gândită sub forma unor activități interesante, în care elevii (și profesorii) se simt bine în timpul învățării, nu ca un scop în sine. Trebuie să înregistrăm mereu progresele pe care le fac elevii în procesul de învățare. De aceea, evaluarea este menită să ne sprijine pentru a îmbunătăți învățarea, nu să probeze că elevii au învățat ceva anume (și cât anume) ca și informație.
Din acest punct de vedere este necesară folosirea unor forme și tipuri de evaluare cât mai variate.Fară a insista asupra observării ,a evaluării orale și a metodelor tradiționale de evaluare foarte bine cunoscute, vom acorda atenție aplicării metodelor moderne de evaluare scrisă, și metodelor complementare de evaluare la disciplina opțională ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație” cu exemple concrete care să dea o aplicabilitate imediată probelor descrise.
A.Metode tradiționale de evaluare.
Metodele tradiționale de evaluare au căpătat această denumire datorită consacrării lor în timp ca fiind cele mai des utilizate. Din această categorie fac parte:
– Probele orale;
– Probele scrise;
– Probele practice.
a)Probele orale
Probele orale reprezintă metoda de evaluare cea mai des utilizată la clasă.
Avantajele utilizării probelor orale vizează:
– Posibilitatea de a clarifica și corecta imediat eventualele erori sau neînțelegeri ale elevului în raport de un conținut specific;
– Formularea răspunsurilor urmărind logica și dinamica unui discurs oral, ceea ce oferă mai multă libertate de manifestare a originalității elevului, a capacității sale de argumentare etc.;
– Tipul de interacțiune directă creată între evaluator și evaluat (profesor și elev), de natură să stimuleze modul de structurare a răspunsurilor de către elev, încurajând și manifestări care permit evaluarea comportamentului afectiv – atitudinal.
Limitele acestor probe:
– Diverse circumstanțe care pot influența obiectivitatea evaluării atât din perspectiva profesorului, cât și cea a elevului. De exemplu, gradul diferit de dificultate al întrebărilor de la un elev la altul, variația comportamentului evaluatorului etc , cum starea emoțională a elevului în momentul răspunsului influențează performanța acestuia din punct de vedere al calității prestației sale; nivelul scăzut de validitate și fidelitate;
– Consumul mare de timp, având în vedere că elevii sunt evaluați individual.
b)Probele scrise
Probele scrise sunt practicate, și uneori chiar preferate, datorită unora dintre avantajele lor imposibil de ignorat în condițiile în care se dorește eficientizarea procesului de instruire și creșterea gradului de obiectivitate în apreciere. Dintre acestea menționăm:
– Economia de timp pe care o realizează în cadrul bugetului alocat relației predare – învățare – evaluare. Probele scrise permit evaluarea unui număr mare de elevi într-un timp relativ scurt.
– Probele scrise fac posibilă evaluarea tuturor elevilor asupra aceleiași secvențe curriculare, ceea ce face comparabile rezultatele elevilor, iar evaluarea în sine mai obiectivă.
– Posibilitatea elevilor de a-și elabora răspunsul în mod independent, reflectând cunoștințe și capacități demonstrate într-un ritm propriu.
– Diminuarea stărilor tensionale, de stres, care pot avea impact negativ asupra performanței elevilor timizi sau cu alte probleme emoționale.
Dezavantajul major este presupus de relativa întârziere, în timp a momentului în care se realizează corectarea unor greșeli sau completarea unor lacune identificate.
c)Probele practice
Probele practice sunt utilizate în vederea evaluării capacității elevilor de a aplica anumite cunoștințe teoretice, precum și a nivelului de stăpânire a priceperilor și deprinderilor de ordin practic. Cu toate că activitățile practice oferă posibilitatea elevului de a-și dezvolta atât competențele generale (comunicare, analiză, sinteză, evaluare), cât și pe cele specifice, aplicative (utilizarea datelor, a instrumentelor de lucru, interpretarea rezultatelor), evaluarea elevilor prin probe practice, atât în situații de examinare curentă, cât și în situații de examen, este foarte puțin pusă în valoare. Pentru realizarea cu succes a unei activități practice, este normal ca încă de la începutul anului școlar elevii să fie avizați asupra:
– Tematicii lucrărilor practice;
– Modului în care ele vor fi evaluate (baremele de notare);
– Condițiilor care le sunt oferite pentru a realiza aceste activități (aparate, unelte, săli de sport etc.).
B. Metode complementare de evaluare
Principalele metode complementare de evaluare, ce pot fi folosite și la disciplina ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”,a căror potențial formativ susține individualizarea actului educațional prin sprijinul acordat elevului sunt: proiectul și portofoliul.
a)Proiectul
Activitatea, mai amplă decât investigația care începe în clasă prin definirea și înțelegerea sarcinii (eventual și prin începerea rezolvării acesteia), se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni (timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul) și se încheie tot în clasă, prin prezentarea în fața colegilor a unui raport asupra rezultatelor obținute și dacă este cazul, a produsul realizat. Proiectul poate fi individual sau de grup. Titlul/subiectul va fi ales de către profesor sau elevi. Ex. Biserica Domnească Sf. Nicolae din Dorohoi
Criterii de alegere a proiectului. Elevii trebuie:
-să aibă un anumit interes pentru subiectul respectiv;(Biserica Sf. Nicolae)
-să cunoască dinainte unde își pot găsi resursele materiale;( Biblioteca școlii ,municipală ,biserică și internet)
-să fie nerăbdători în a crea un produs de care să fie mândri;(alcătuirea unei scurte monografii)
-să nu urmeze rutina din clasă.( monografia va fi prezentată în cadrul unei mese rotunde și publicată într- un ziar local)
Capacitățile/competențele care se evaluează în timpul realizări proiectului:
– metode de lucru;
-utilizarea corespunzătoare a bibliografiei;
– utilizarea corespunzătoare a materialelor ;
– generalizarea problemei;
– organizarea ideilor și materialelor într-un raport;
– calitatea prezentării;
b)Portofoliul
Reprezintă o metodă de evaluare complexă ,proiectată într-o secvență mai lungă de timp ,care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate.Acest instrument reprezintă o colecție din produse ale activității elevului, selectate de el însuși,structurate și semnificate corespunzator.
Utilitatea portofoliilor:
– elevii devin parte a sistemului de evaluare și pot să-și urmărească, pas cu pas, propriul progres
– elevii și profesorii pot comunica (oral sau scris) calitățile, defectele și ariile de îmbunătățire a activităților
– elevii, profesorii și părinții pot avea un dialog concret despre ceea ce elevii pot realiza, atitudinea față de o disciplină și despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină în viitor
– factori de decizie, având la dispoziție portofoliile elevilor, vor avea o imagine mai bună asupra a ceea ce se petrece în clasă
Portofoliul poate fi folosit ca metodă de evaluare la sfârțitul cursului opțional ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”. Pentru a înregistra succes în demersul de utilizare a portofoliului, trebuie stabilită o tematică care să-l conducă pe elev la surse de informații diferite de cele utilizate la școala, precum și la forme de comunicare mai complexa.Tematica și sursele de informare recomandate trebuie să sensibilizeze elevul și să-i stimuleze interesul pentru domeniul abordat.
În cazul nostru la sfârșit de an portoflilu poate curinde;
– fișe bibliografice ,de informare și documentare despre personalitățile dorohoiene care au maracat viața socială ,politică și culturală ;
– referate și eseuri privind : numele Dorohoiului; evoluția teritorială a Dorohoiului, organizarea administrativ-teritorială ,populația târgului Dorohoi, sate și târguri din Dorohoi, lăcașuri de cult etc.
– pliante ,desene, colaje de la manifestări cultural-științifice cu caracter permanent (zile aniversare, comemorative,omagiale, serbări câmpenești sărbători creștine,etc.);
C.Testul-etape în elaborare și aplicare
În cele ce urmează nu vom prezenta teoria referitoare la metodologia evaluării ci vom trece în revistă principalele tipuri de itemi care stau la îndemâna oricărui profesor pentru a realiza un test de evaluare. Fiecare tip de item este însoțit de exemple din programa opționalului ,,Dorohoi-vatră de istorie și civilizație”.
Itemul este un element component al unei probe. Principalele tipuri de itemi:
– itemi obiectivi ( cu răspuns închis );
– itemi semiobiectivi;
– itemi subiectivi ( cu răspuns deschis );
I.Itemii obiectivi sunt:
– itemi cu alegere duală ( cu răspuns alternativ ) care solicită elevului să selecteze unul dintre cele 2 răspunsuri posibile: corect / greșit, da / nu, acord / dezacord, adevărat / fals.
Itemi cu alegere duală – exemplu. Menționați dacă enunțurile următoare sunt adevărate sau false:
1.Atestarea documentară a localității Dorohoi are loc în 1407 când este menționat în tratatul încheiat între poloni și Alexandru cel Bun
2.În timpul domniei lui Alexandru Lapușneanu Dorohoiul a fost ocupat de turci.
3.În 1821 boierii moldoveni s- au refugiat la Zvorștea –ținutul Dorohoi pentru a organiza lupta împotriva eteriștilor.
4. În prima parte a domniei sale, Ștefan cel Mare a intrat în conflict cu regele Ungariei, Matei Corvin, din cauza alianței Moldovei cu Polonia, cât și pentru că domnul reușise să ia în stăpânire cetatea Hotin din ținutul Dorohoi.
– itemi de tip pereche care solicită elevilor stabilirea unor corespondențe între cuvinte, propoziții, fraze, date sau alte categorii de simboluri distribuite pe două coloane paralele. Acest tip de item se limitează la măsurarea informațiilor factuale, bazându-se pe simple asociații, pe abilitatea de a identifica relația existentă între două lucruri ( ex. Oameni – realizări, date – evenimente istorice, termeni – definiție etc )
– itemi de tip pereche – exemplu. Stabiliți corespondența între termenii celor trei coloane:
A B
Alexandru cel Bun 1495
Mihail de la Dorohoi 1779
Dorohoiul este prădat de poloni 1509
Biserica Sf. Nicolae 1407
Bisericuța de lemn 1421
– itemi cu alegere multiplă care pun elevul în situația de a alege un răspuns dintr-o listă de alternative. Itemul cu alegere multiplă are un singur răspuns corect, celelalte răspunsuri numindu-se distractori ( alternative parțial corecte, plauzibile )
Itemi cu alegere multiplă – exemplu. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului pe care îl consideri corect:
1. Atestarea documentară a orașului Dorohoi are loc în timpul domniei lui:
a) Alexandru cel Bun b) Ștefan cel Mare c) Alexandru Lăpușneanu
2 .Biserica domnescă Sf. Nicolae a fost construită de :
a) Ștefan cel Mare b) Aron Vodă c) Petru Șchiopul
3. Cetatea Hotin este ocupată de turci în:
a) 1675 b) 1701 c) 1713
II. Itemi semiobiectivi sunt:
– itemi cu răspuns scurt care folosesc o întrebare directă ce presupune formularea unui răspuns sub forma unei propoziții, fraze, unui cuvânt unui număr, sau unui simbol.
Itemi cu răspuns scurt – exemplu. Răspundeți la următoarele întrebări.
1.În ce an s-a terminat construcția clădirii Gimnaziului ,,Grigore Ghica Vv” actualul Colegiu Național ,,Grigore Ghica” ?
2. Când a fost înființat Seminarul Teologic ,,Pimen Mitropolitul „ la Dorohoi?
3. În ce an a fost înființat liceul de stat ce își va lua numele de Regina Maria în 1924?
4. Cine era reprezentant al Dorohoiului în Divanul ad hoc al Moldovei?
-itemi de completare care solicită drept răspuns doar unul sau două cuvinte, enunțul fiind, prin urmare, o afirmație incompletă.
Itemi de completare – exemplu. Scrieți răspunsurile corecte care completează enunțurile de mai jos:
1 În evul mediu Dorohoiul a fost ocupat și distrus de……………………………
2 În evul mediu ocolul Dorohoiului curindea statele…………………………………………….
3 Biserica domnescă Sf. Nicolae este construită în stil………………………………..
4. În războiul de independență au cazut eroic mulți ostași dorohoieni printre care………………..
-întrebările structurale care se constituite din mai multe subîntrebări – de tip obiectiv, semiobiectiv sau eseu scurt – legate între ele printr-un element comun. Astfel răspunsurile unei întrebări structurate pot varia de la un răspuns la alegere, până la realizarea unor minieseuri.
Întrebările structurale – exemplu: Citiți cu atenție textul de mai jos:
A: „Geneza diferită o orașelor din Transilvania față de cele din spațiul extracarpatic s-a reflectat și în deosebirile de statut juridic al orașelor și de peisaj urban. Astfel, orașele, transilvănene s-au bucurat de privilegii urbane considerabile, pentru a căror conservare au căutat să se delimiteze cât mai bine de exterior. Inspirate din modelul occidental, urmau un plan relativ stabil, având în centru piața, biserica și primăria. Din piața centrală pornea apoi o rețea de străzi strâmte, flancate de case dese, majoritatea construite din lemn (…) În schimb, orașele muntene și moldovene erau în mare măsură la discreția domniei, iar multe dintre case dispuneau de grădini și chiar de livezi și vii, având un caracter semiurban.”
(Bogdan Murgescu, Istorie românească-istorie universală)
Pornind de la textele de mai sus, răspundeți la următoarele cerințe:
1. Menționați pe baza textului două deosebiri între orașele transilvănene și orașele extracarpatice
2. Precizați o altă deosebire între orașele transilvănene și orașele extracarpatice, în afara celor menționate în text.
3. Menționați o deosebire între geneza orașelor transilvănene și orașele extracarpatice.
4. Menționați pe baza textului, două instituții întâlnite în orașele românești medievale.
5. Precizați pe baza textului motivul delimitării de exterior a orașelor transilvăne.
6. Precizați trei deosebiri între orașul european și orașul românesc în Evul Mediu.
7. Menționați doi factori care au favorizat geneza urbană medievală în spațiul românesc.
8. Explicați de ce, în Evul Mediu, Brașovul a fost denumit „piața comună” a Țărilor Române.
III. Itemii subiectivi includ:
-rezolvarea de probleme ( sau crearea de situații-problemă );
Rezolvarea de situații-problemă-exemplu. Explicați cum a reușit să supravețuiască târgul Dorohoiului ,să-și păstreze existența , deși a fost cucerit și distrus de poloni și tătari de mai multe ori..
-itemi de tip eseu care sunt utilizați cu precădere în cazul istoriei și al altor discipline umaniste;
Eseul este cunoscut în două variante:
-eseu nestructurat ( liber ) – elevului i se cere să construiască un răspuns liber; ,, Dorohoiul și locuitorii săi la 1864”
-eseu structurat – elevului i se cere să construiască un răspuns în conformitate cu un set de cerințe date;
Eseu structurat – exemplu. Realizați un eseu cu titlul ,, Dorohoiul în timpul domniei lui Ștefan cel Mare”, având în vedere următoarele repere :
– precizarea a documentelor istorice referitoare la tema studiată ,, Dorohoiul in timpul domniei lui Ștefan cel Mare “
– menționarea și prezentarea rolului comercial a târgului Dorohoi în timpul lui Ștefan cel Mare;
– menționarea și descrierea unui monument istoric construit în Dorohoi de Ștefan cel Mare ;
– prezentarea unei confruntări dintre Ștefan și poloni ce a avut legatură cu Dorohoiul;
– menționarea unei concluzii privind importanța domniei lui Ștefan cel Mare
d.Instrumentul de evaluare proiectat.
numele și prenumele elevului_______________________ clasa a XII a
Test de evaluare
Toate subiectele sunt obligatorii.Se acorda 10 puncte din oficiu.
Timp efectiv de lucru 2 ore.
Subiectul I
Citiți enunțurile și alegeți varianta de răspuns corectă:
1. Orașele medievale românești au evoluat din:
a) sate; b) obști sătești; c) târguri; d) rezerve feudale;
2. Pe teritoriul românesc, fenomenul urban este o „invenție medievală” datorită:
a) colonizării sașilor în Transilvania; b) cucerirea Transilvaniei de către maghiari; c) dispariția orașelor după secolul al V-lea; d) creșterea populației;
3.Atestarea documentară a orașului Dorohoi are loc în anul:
a) 1395; b)1401; c)1407 d)1507
4. Biserica Sfantul Nicolae din Dorohoi a fost construită de :
a) Alexandru cel Bun ; B) Ștefan cel Mare; c)Alexandru Lapușneanu ; d) Petru Șchiopu
20 puncte
Subiectul II
Citiți cu atenție textele de mai jos:
A. ,,Dincolo de granțele din Nordul Moldovei ( sec.XV),existau doua mari centre comerciale și meșteșugărești și anume Liovul (…) și Cameniția (….).Primul drum venea de la Liov spre Colomeea,trecea granița și continua spre orașul Siret și de aici la Suceava.Din Cameniția pornea al doilea drum spre Sud cei care veneau pe el treceau Nistrul la Hotin și apoi Prutul la Radăuți de aici continuau spre Dorohoi și Suceava,,
C. Cihodaru – Alexandru cel Bun,Editura Junimea ,Iași,1984
B.Privilegiul comercial acordat liovenilor de Alexandru cel Bun 1408
,,Actul stabilește că negustorii din Liov sunt liberi să-și vândă mărfurile în Moldova să le tranziteze ori să cumpere mărfuri de aici, rânduinu-li-se vămi mai ușoare (…) vama principală era la Suceava ,apoi în funcție de destinația mărfii(…)și în funcție de felul acesteia erau stabilite și celelalte vămi precum și taxele ce urmau a fi percepute (…) se plătea vamă conform celor arătate mai înaite la Iași ,Ctetatea Albă, Tighina, Bacău, Baia, Moldovița, Trotuș, Cernăuți, Dorohoi, Hotin, Siert….”
I.Ionașcu , Tratatele internțtionale ale României 1354-1920,Editura Științifică și Enciclopedică, Bucuresti, 1975
Pornind de la textele de mai sus, răspundeți la următoarele cerințe:
1) Precizați secolul la care se referă sursa A. 4 puncte
2) Precizați, din sursa B,domnitorul care a acordat priviluegiul comercial liovenilor.
4 puncte
3) Menționați : traseele celor doua drumuri comerciale descrise în sursa A și locurile unde plăteau vamă negustorii ,din sursa B, 4 puncte
4) Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că orașul Dorohoi era punct vamal în Evul Mediu 4 puncte
5) Scrieti, pe foaia de examen, două informații aflate în relatie cauză – efect selectate din sursa A și B 4 puncte
6) Formulati, pe baza surselor date, un punct de vedere referitor la rolul comercial Dorohoiului conform sursei A și B 4 puncte
7) Prezentați două acțiuni luate de domnitori moldoveni pentru încurajarea comerțului XIV-XVI. 6 puncte
Subiectul II
Elaborați în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluția teritorială a târgului Dorohoi în Evul Mediu, având în vedere:
– numirea unui domnitor , în cărui perioadă de domnie este menționat pentru prima dată târgul Dorohoi
– precizarea opiniilor referitoare la numele orașului
– menționarea doumentelor din Evul Mediu ce fac referire la Dorohoi
-prezentarea rolului pe care l- a avut Dorohoiul ca centru vamal și de târg în Evul Mediu
-formularea unui punct de vedere referitor la evoluția teritorială a târgului Dorohoi în Evul Mediu, și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structura prezentării, evidențierea relației cauză – efect, susținerea unui punct de vedere cu argumente istorice, respectarea succesiunii cronologice , logice a faptelor istorice, încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.
40 puncte
E. Baremul de corectare și notare.
F.REGULILE UNEI EVALUĂRI EFICIENTE
1. Construiți o imagine pozitivă despre evaluare!
Evaluarea nu trebuie asociată cu eșecul, sancțiunea sau controlul, ci cu posibilitatea de reflectare asupra rezultatelor, cu formarea unei imagini cât mai corecte despre sine, nu numai cu lipsurile pe care le are, dar mai ales cu calitățile pe care le poate valorifica și dezvolta de aici încolo. Orice profesor ar trebui să-și proiecteze evaluarea o dată cu proiectarea conținutului și să prezinte ce se așteaptă de la elevi, ce progrese vor trebui să facă: o probă care este precedată de prezentarea obiectivelor de evaluare se va dovedi mult mai eficientă decât una la care elevul nu știe la ce să se aștepte. Pentru profesor, evaluarea este un prim instrument ce îi conferă o imagine asupra acțiunii sale.
2. Nu utilizați evaluarea pentru alte scopuri decât cele pentru care este ea proiectată!
3. Evaluarea de orice fel nu trebuie să pedepsească, ci să stimuleze pentru etapa următoare a învățării! Cel care învață trebuie să înțeleagă că evaluarea are scopul de a-l informa obiectiv asupra a ceea ce mai are de învățat.
4. Nu generalizați datele obținute în urma aplicării unei probe nestandardizate pentru că această generalizare poate produce multe erori de interpretare.
5. Aplicarea unei probe de evaluare trebuie să respecte regulile sale proprii și reguli generale de aplicare, care presupun obiectivitate prin uniformitatea aplicării probei.
6. Interpretarea rezultatelor trebuie înțeleasă ca o parte componentă obligatorie a evaluării, și ea se face, în funcție de tipul de evaluare, în fața celor evaluați, rezultatele trebuind să fie cât de repede posibil făcute publice în cazul unei evaluări cerute de o instituție.
7. Există o curbă a randamentului fiecărui elev care, în general, se poate stabili pentru anumite perioade. Nu este indicat să facem evaluări care se încheie cu notarea elevilor la începutul sau la sfârșitul unei săptămâni!
8. Nu este obligatoriu să facem notări pentru orice tip de evaluare și oricum putem folosi mai multe posibilități de apreciere a rezultatelor.
CONCLUZII
Situat în nord-estul țării ,pe colinele molcome ale Țării de Sus ,locuite încă din paleolitic, Dorohoiul impresionează nu numai prin trecutul său istoric deosebit ,prin bogatele tradiții culturale ,ci și prin rolul jucat în această zonă de graniță, amenințată continu, pentru menținerea ființei naționale.
Din secolul al XIV lea când au fost puse temeliile acestei așezări pe malul Jijiei ,și până astăzi Dorohoiul a străbătut imensul drum al istoriei ,de la târgul de meșteșugari și mici negustori , până la orașul de astăzi devenit municipiu.
În lucarea de față am prezentat succint ,în șase capitole cele mai importante momente din istoria multiseculară a Dorohoiului ca oraș și ținut precum și aspecte edificatoare ale vieții sociale ,economice ,politice și culturale.
Am încercat să am realizăm un tablou istoric al localității așa cum se transpune din documentele cu referință directă la cei care au viețuit aici încercând pe cât posibil o reconstituire a existenței lor. Studiind lucrările istorice și colecțiile de documente referitoare la această temă am redat principalele aspecte politice, social-economice ,demografice și culturale ale Dorohoiului care a avut un rol important în evul mediu , în zona de nord a Moldovei
În cele șase capitole ale lucării prezentarea subiectului propus spre cercetare este prezentat în ordine cronologică.
Capitolul I prezintă cadrul natural în care a aparut și dezvoltat orașul Dorohoi ,respectiv așezarea geografică, relieful, clima, hidrografia, flora ,fauna și factorii care au favorizat apariția și dezvoltarea orașului. În al doilea subcapitol am prezentat mărturiile arheologice referitoare la orașul Dorohoi din cele mai vechi timpuri până la sfârșitul evului mediu. La sfârșitul capitolului sunt prezentate locuri ce își leagă numele de marele domnitor al Moldovei Ștefan cel Mare.
Capitolul II prezintă documentele care atestă documnetar orașul Dorohoi, și opiniile diferitor cercetători și referitoare la originea numelui de Dorohoi. Numele orașului este legat de și o mare personalitate politică ce și-a desfășurat activitatea aici , boireul Mihail de Dorohoi ,căruia i-am dedicat un subcapitol în care am prezentat activitatea sa politică .
În capitoul III este descrisă evoluția teritorială a târgului Dorohoi în Evul Mediu precum și formarea ținutului Dorohoi.
Ținutul Dorohoi înscrie în istoria sa zbuciumată perioade de înflorire ori de decădere ,după cum au fost timpurile .Ars și jefuit de către cotropitori, el a consemnat în istoria sa evenimente și întâmplări dramatice ,atestate în cele mai multe cazuri în documente ,altele rămase doar în memoria generațiilor.
Fiind așezat pe unul din cele mai vechi drumuri comerciale care străbăteau Moldova încă înainte de constituirea acestiua ca stat independent ,orașul Dorohoi a cunoscut de timpuriu o însemnată dezvoltare afirmându-se ca puternic centru comercial și meșteșugăresc din zona de nord a Moldovei.
Capitolul IV prezintă evoluția populației orașului în evul mediu ,precum și aspecte ale vieții economice din secolele XV-XVIII.,cum spuneam Dorohoiul a devenit un important centru comercial în această zonă, acest lucru fiind favorizat de poziția sa geografică precum și de resursele naturale.
Capitolul V prezintă aspecte ale vieții cultural artistice ale orașului în evul mediu. Am prezentat două monumente religioase reprezintative pentru Dorohoi, în acesată perioadă respectiv Biserica domnească ,,Sfântul Nicolae” și Biserica de lemn "Vechea Adormire" -"Vârgolici".
Ultimul capitol al lucrări este dedicat predării învățării istoriei locale în școala , în care am prezentat modul cum poate fii folosit conținutul științific al acestei lucrări în procesul instructiv -educativ. Astfel am întocmit programa unui opțional ( curriculum elaborat în școală. realizat de către cadrele didactice ) de istorie locală ,cu proiectarea activităților didactice și metode moderne de predare a istoriei locale și de evaluare .
În toate aceste capitole prezentarea diferitelor aspecte ale vieții economice ,sociale, politice și cultural artistice ale orașului Dorohoi în evul mediu , este însoțită de note de subsol ce conțin referințe bibliografice.
Pentru întocmirea acestei lucrări am întreprins activități de documentare prin studiul lucărilor menționate în bibliografie , am prelucrat și analizat materiale documentare oferite de instituțiile locale ( Primaria muncipiului Dorohoi, Biblioteca municipală Dorohoi) și județene ( Muzeul județean de Istorie, Biblioteca județeană Botoșani)
Dorohoiul oferă elemente turistice vizitatorilor pasionați de istorie ,de științele naturii sau de economie. Străzile bătrânei urbe –atâtea câte mai dăinuie în urma reconstrucției- înmagazinează mărturii emoționante ale trecutului .
Iubitorii de drumeție vor gasi aici ,la tot pasul, amintiri despre unii voievozi ai Moldovei ,ca Ștefan cel Mare, Grigore Ghica, Mihail Sturdza și alții ,despre personalități ale culturii și artei noastre ca George Enescu, savanții de renume mondial Dimitrie Pompei și Spiru Haret,despre oameni politici ca Mihail Kogalnicenu care au contribuit la propășirea acestui colț de țară.
BIBLIOGRAFIE
I. IZVOARE
a) Izvoare documentare
Bălan, T. , Documente bucovinene, Vol. I ( 1507-1651).Institutul de arte grafice și editură
,, Glasul Bucovinei”, Cernăuți , 1934
Bogdan, D. P. , Acte moldovenești dinainte de Ștefan cel Mare, Fundația regelui Crol I , București, 1938
Bogdan, I., Documentele lui Ștefan cel Mare , Vol. I – II, Editura Librăriei Socecu, București ,1913
Idem , – Documente moldovești din sec.XV-XV în Arhivul Brașovului, Editura Librăriei Socecu , București, 1905.
Corfus, I., Documenmte privitoare la istoria României culese din arhivele polone, secolul XVI, Editura Acdemiei , București, 1979
Idem, Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, Vol.I – II , Editrua Viața Românească ,Iași, 1931-1932
Idem, – Documente moldovenești de la Ștefan cel Mare , Editura Institutului de arte grafice ,,Brawo”, Iași, 1933.
Costachescu, M., Documentele moldovenesti de la Bogdan Voievod , Imprimeria Națională, București, 1940.
Idem , Documente moldovenești de la Ștefăniță Voievod (1517- 1527), Editura Institutului de arte grafice ,,Brawo”,Iași,1943.
Documenta Romaniae Historica ,seria A, Moldova,
Vol. I, ( Cihodaru C., Caproșu I., Șimanschi L., ) Editura Academiei, București ,1975.
Vol. II, ( Șimanschi L., Ignat G., Agache D.) ,Editura Academiei, București 1976
Vol. III ( Cihodaru C., Caproșu I, Ciocan N. ) Editura Academiei ,București ,1980.
Documente privind istoria Romaniei,seria A, Moldova ,
sec. XIV-XV, Vol. I (1384-1475), vol. II ( 1476- 1500);
secolul XVI, vol I ( 1501- 1550) , vol. II (1551- 1570), vol. III ( 1571 – 1590), vol. IV (1591-1600), Editura Academiei, București, 1951- 1957)
Enciclopedia Română, Vol.II, București, 1936-1938
Gheorghe Ghibănescu , Surete și izvoade, vol. XIV, Iași
Veress A.,Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Romănești, Vol. I – VII, Editura Imprimeria Națională , București , 1922-135
b) Izvoare narative
Cantemir, D. , Descrierea Moldovei, Editura Minerva , București , 1976
Cronicile slavo-romane din sec. XV- XVI, publicate de I.Bogdan, ediție revizuită și completată de P.P. Panaitescu , Editura Academiei, București, 1959.
Cronici Turcești privind Țările Române .Extrase, vol. I , sec. XV- mijlocul sec. XVII, Mihai Guboglu și Mustafa Mehmed, Editura Academiei , București , 1966.
Dascălul ,S., Letopisețul Țării Molodovei pâna la Aron Vodă ( 1359-1595). Ediție de C. Giurescu cu o prefață de I. Bogdan, Atelierele grafice Socec , București , 1916.
Neculce, I. , Letopisețul Moldovei și o sama de cuvinte, Editura Albatros , București , 1984
Costin ,Miron, Opere, Editura P.P. Panaitescu , București,1959
Ureche , Gr, Ltetopisețul Țării Moldovei , Editia a II a , întregită de P.P. Pnaitescu , Editura de Stat pentru literatură și artă , București, 1955
Călători străini despre Țările Române, M.M. Alexandrescu, Dersca-Bulgaru, Paul Cernovodeanu,Editura Științifică ,București, vol. I ,(1968),vol.II. , (1970), vol. III, (1971), vol. IV, (1972), vol. V, (1973), vol.VI, (1976), vol. VII, (1988), vol.VIII,( 1983).
II. LUCRĂRI GENERALE
Almaș ,D, Petru Voievod Rareș, Editura Meridiane , București ,1970.
Burtea, I., Ion Vodă , Editura Meridiane, București , 1971
Cihodaru, C. , Alexandru cel Bun , Editura Junimea ,Iași,1984
Cobanu ,V. , Țările Române și Polonia . Secolele XIV- XVI, Editura Acdemiei , București, 1985.
Costachel, V. ,Panaitescu P.P., Cazacu A. , Viața feudală în Țara Româneasca și Moldova ( sec. XIV –XVII), Editura Științifică , București, 1957
David ,Gh. , Petru Șchiopul, Editura militară , București 1979.
Duzinchievici, Gh., Ștefan cel Mare și epoca sa , Editura Politică , București, 1973.
Emandi, Ioan- Emil , Habitatul urban și cultura spațiului ( Suceava ) , Editura Glasul Bucovinei , Iași, 1996.
Giurescu,C. Constantin, Târguri sau orașe și cetăți moldovene din secolul al X lea pâna la mijlocul secolului al XVI lea , Editura Enciclopedică, București , 1997.
Giurescu ,C. Constantin, Istoria Romanilor , vol. II, Editura All Educațional , București , 2003.
Giurescu ,C.C. ,Dinu C. Giurescu , Istoria Romanilor , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1976.
Gorovei, Șt. S. , Mușatinii, Editura Albatros , București, 1976
Idem, Petru Rareș, Editura Militară ,București, 1982
Idem , Dragoș și Bogdan întemeietorii Moldovei, Editura Militară, București , 1973.
Grigoraș N., Moldova lui Ștefan cel Mare, Editura Junimea, Iași, 1982.
Huizinga, Johan, Amurgul Evului Mediu, Editura Humanitas, București, 2002
Ionașcu, Ion , Barbulescu P. ,Tratatele internaționale ale României , 1354-1920, Editura Științifică și Enciclopedică , București, 1975.
Matei, D.M. , Civilizație urbană medievală românească ( Suceava) – până la mijlocul secolului al XVI lea , Editura Academiei, București, 1970.
Neagoe, M. , Ștefan cel Mare, Editura Albatros , București, 1970.
Neagoiu, I. , Ioan Vodă cel Viteaz., Editura Științifică , București, 1963.
Papacostea ,Șerban, Evul Mediu Românesc , ( Realități politice și curente spirituale), Editura Corint , București ,2001.
Idem, Ștefan cel Mare domn al Moldovei ( 1457-1504) , Editura Enciclopedică , București, 1990.
Pungă ,Gh. , Alexandru Lăpușneanu, Editura Universității ,, Al. I. Cuza”, Iași, 1994
Spinei, V., Moldova în secolele XI- XIV, Editura Științifică și Enciclopedică , București,1982.
Sută, N. , Drăgan G. , Mureșan M. , Sută S. , Istoria comerțului exterior românesc, Editura Eficient, București , 1996.
Toderașcu, I. , Unitatea medievală românească , Vol. I, Editura Științifică și Enciclopedică , București,1988.
Ursu , H. , Moldova în contextul politic european ( 1517-1527), Editura Academiei, București, 1962.
III LUCRĂRI SPECIALE
Amarandei ,Gh. ,Dorohoiul istoric și cultural-evocări,Editura Quadrat,Botoșani,1999
Amarandei ,Gh., Romandasu Gh., Istoricul orașului Dorohoi, lucrare dactilografiată ,1971,
Bogdan ,N. A.. Din trecutul Comețului Moldovenesc și mai ales cel ieșean, MCMXXV, Institutul Modern de arte Grafice ,Iași,1925
Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Editura Acdemiei R.S.R., București ,1973
Caprosu, I., Ținutul Dorohoiului, în ,,Clopotul” –Botoșani, 10.VII.1971
Ciocoiu, C. ,Monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoi,Tipografia județului Dorohoi,1910
Ciocoiu, C. , Bisericuța de lemn din Dorohoi cu hramul Nașterea Maicii Domnului,Tipografia județului Dorohoi,1910
Cibotaru, Ștefan , Monografia orașului Botoșani, Editura Axa, Botoșani,1997.
Codrescu, Th., Uricarul sau colectie de diferite acte care pot servi la istoria românilor,vol. XXI, Tipografia Buciumului Roman, Iași,1889.
Comarnescu ,Petru , Indreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei,Casa regională a creației populare,Suceava, 1961.
Costăchescu, M., Mihail de la Dorohoi și satele lui, extras din ,,Buletinul <<Ioan Neculce>>,Iași” fasc. VI, 1927.
Coțofrei, V., Grigoraș Gh. , Mandachi Ilarion .,Dorohoi 600.File de monografice.,Editura Tipo-And, Dorohoi, 2007
Diaconescu, Emil , Vechi drumuri moldovenești,Institutul de arte grafice ,, Bravo’’,Iași,1939.
Filipescu ,Dubău I., Chirița, C., Dictionarul geografic al județului Dorohoi, București, 1891.
Frundescu, Dimitrie, Dicționarul geografic ,administrativ și statistic al României, Editura Tipografia Statului, București, 1972.
Ghibănescu ,Gh. , Dorohoiul .Studii și doumente., Atelierele Grafice ,,Lumina Moldovei”, Iași, 1924.
Ghibănescu, Gh., Șendriceni .Studiu și documente, Atelierele Zaneț Corlațeanu, Huși, 1925.
Gonța ,Al. I., Studii de istorie medievală, Editura Dosoftei, Iași,1998.
Grigoraș, Gh., Evoluția structurii sociale a orașului Dorohoi,lucrare dactilografiată, Iași,1979.
Grigoraș ,N., Din istoria diplomației molovenești( 1432-1457), Institutul de istorie națională , ,,A.D. Xenopol”, Iași,1948.
Guțic O., Grigoraș Gh., Dorohoi- mic îndreptar turistic, Editura Sport Turism,București,1982.
Guțic, O., Orașul Dorohoi- monografie geografică ,Editura Litera, București,1979.
Guțic, O., Aspecte ale evoluției populației din orașul Dorohoi ,în Botoșani istorie și contemporaneitate, Botoșani, 1866.
Guțic ,O.,Guțic E., Din legendele Dorohoiului, vol. I-II, Editura Geea, Botoșani, 1995,
Mandache D. și I., Dorohoi 1407-1945.Date și personalități, Dorohoi, 2002
Iordan , Iorgu , Nume de locuri românești în Republica Populară Romană, București,1952.
Iordan, Iorgu, Toponimia românească, Editura Academiei R.S.R., București,1963.
Iorga N., Istoria comerțului românesc până la 1700, Editura ,,Neamul românesc”, Vălenii de Munte,1915.
Odobescu ,Al., Note de călătorie, Editura Sport Turism, Bucuresti,1981.
Mihai, Poclid, Așezări umane din județul Botoșani .Studii de geografie istorică (Atestare,Toponimie, Evoluție,Organizare teritotială) ,Editura Taid ,Iași, 2008
Prăjinaru Ion, Târgurile din județul Botoșani în cadrul comerțului Moldovei.Studii de geografie istorică, partea I, Editura Quadrat, Botoșani, 2004.
Romanescu, D., Popovici, Puiu I., Geografia județului Dorohoi,Tipografia B. Saidman, Botoșani,1907.
Tufescu ,Victor, Județele patriei-județul Botoșani, Editura Academiei R.S.R., București 1967.
Urzică ,Dumitru, Sate și târguri de pe înaltul podiș al Dorohoiului, ,,Tiparnița”, Institutul de Arte Grafice, Cale Prahovei 13, București, 1928.
Vătășianu, Virgil, Istoria artei feudale în Țările Române, Vol.I, Editura Academie R.S.R.,1959.
Zaharia ,N., Petrescu Dambovița M., Zaharia Em., Așezări din Moldova de la paleolitic până în secolul al XVIII lea, Editura Academiei R.S.R.,București,1970.
IV. LUCRĂRI MEDODICE
Barna, A., Îndrumar metodic pentru practică pedagogică, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos” Galați, 2004;
Cerghit, I., Perfecționarea lecției în școla modernă, Editura Didactă și Pedagogică, 1993, București;
Cerghit, I., Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași, 2001;
Crețu,C., „Curriculum diferențiat și personalizat”, Editura Polirom, 1999
Cucoș ,C-tin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași,2002
Curriculum național pentru învățământul obligatoriu; Cadru de referință M.E.N.;
Cosmovici, A., Iacob, L. ‚Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1999
Dinu ,Constantin, Formarea sistemului de noțiuni la istorie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976;
*** Ghidurile metodice pentru programele școlare MEC; Consiliul Național pentru Crriculum 2001-2002,
Ene, Elena , Metodica predării istoriei României, Editura Didactică și .Pedagogică, Bucurști., 1983;
Gheorghe, Alexandru. și colab. – Metodica predării istoriei în învățământul preuniversitar, Craiova, 1999
Jinga, I., Inspecția școlară, Editura Didactică și .Pedagogică.,București, 1983;
Ionescu, M., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2000;
Landsheere, V., G., Definirea obiectivelor educației, , 1983;
Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, 1996, cap. VIII- Proiectare educațională; Oțet E (coord) Ghid de evaluare pentru științe socic-umane, SNEE, Ed Pro Gnosis, București, 1999
Radu, I., Proiectarea activității didactice , în Sinteze pe teme de didactică modernă,
culegere editată de revista „Tribuna școlii”, 1986;
Stanciu,S., Reforma conținutului învățământului-cadru metodologic, Editura Polirom, Iași, 1999
Tănasă, G., Metodica predării învățării istoriei în școală Editura Spiru Haret, Iași, 1996
Teodor ,M.,. Cabinetul de istorie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976;
Teodor, M., Mijloace audio-vizuale în studiul istoriei Editura Didactica și .Pedagogica, București, 1979;
Teodor, Gal, Ion Retegan,. – Valorificarea instructiv-educativă a elementelor de istorie locală, Editura Diactică și Pedagogică ,București, 1967
Ungureanu, D., Teoria Curriculum-ului, Editura Mirton ,Timișoara, 1999
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
I. IZVOARE
a) Izvoare documentare
Bălan, T. , Documente bucovinene, Vol. I ( 1507-1651).Institutul de arte grafice și editură
,, Glasul Bucovinei”, Cernăuți , 1934
Bogdan, D. P. , Acte moldovenești dinainte de Ștefan cel Mare, Fundația regelui Crol I , București, 1938
Bogdan, I., Documentele lui Ștefan cel Mare , Vol. I – II, Editura Librăriei Socecu, București ,1913
Idem , – Documente moldovești din sec.XV-XV în Arhivul Brașovului, Editura Librăriei Socecu , București, 1905.
Corfus, I., Documenmte privitoare la istoria României culese din arhivele polone, secolul XVI, Editura Acdemiei , București, 1979
Idem, Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, Vol.I – II , Editrua Viața Românească ,Iași, 1931-1932
Idem, – Documente moldovenești de la Ștefan cel Mare , Editura Institutului de arte grafice ,,Brawo”, Iași, 1933.
Costachescu, M., Documentele moldovenesti de la Bogdan Voievod , Imprimeria Națională, București, 1940.
Idem , Documente moldovenești de la Ștefăniță Voievod (1517- 1527), Editura Institutului de arte grafice ,,Brawo”,Iași,1943.
Documenta Romaniae Historica ,seria A, Moldova,
Vol. I, ( Cihodaru C., Caproșu I., Șimanschi L., ) Editura Academiei, București ,1975.
Vol. II, ( Șimanschi L., Ignat G., Agache D.) ,Editura Academiei, București 1976
Vol. III ( Cihodaru C., Caproșu I, Ciocan N. ) Editura Academiei ,București ,1980.
Documente privind istoria Romaniei,seria A, Moldova ,
sec. XIV-XV, Vol. I (1384-1475), vol. II ( 1476- 1500);
secolul XVI, vol I ( 1501- 1550) , vol. II (1551- 1570), vol. III ( 1571 – 1590), vol. IV (1591-1600), Editura Academiei, București, 1951- 1957)
Enciclopedia Română, Vol.II, București, 1936-1938
Gheorghe Ghibănescu , Surete și izvoade, vol. XIV, Iași
Veress A.,Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Romănești, Vol. I – VII, Editura Imprimeria Națională , București , 1922-135
b) Izvoare narative
Cantemir, D. , Descrierea Moldovei, Editura Minerva , București , 1976
Cronicile slavo-romane din sec. XV- XVI, publicate de I.Bogdan, ediție revizuită și completată de P.P. Panaitescu , Editura Academiei, București, 1959.
Cronici Turcești privind Țările Române .Extrase, vol. I , sec. XV- mijlocul sec. XVII, Mihai Guboglu și Mustafa Mehmed, Editura Academiei , București , 1966.
Dascălul ,S., Letopisețul Țării Molodovei pâna la Aron Vodă ( 1359-1595). Ediție de C. Giurescu cu o prefață de I. Bogdan, Atelierele grafice Socec , București , 1916.
Neculce, I. , Letopisețul Moldovei și o sama de cuvinte, Editura Albatros , București , 1984
Costin ,Miron, Opere, Editura P.P. Panaitescu , București,1959
Ureche , Gr, Ltetopisețul Țării Moldovei , Editia a II a , întregită de P.P. Pnaitescu , Editura de Stat pentru literatură și artă , București, 1955
Călători străini despre Țările Române, M.M. Alexandrescu, Dersca-Bulgaru, Paul Cernovodeanu,Editura Științifică ,București, vol. I ,(1968),vol.II. , (1970), vol. III, (1971), vol. IV, (1972), vol. V, (1973), vol.VI, (1976), vol. VII, (1988), vol.VIII,( 1983).
II. LUCRĂRI GENERALE
Almaș ,D, Petru Voievod Rareș, Editura Meridiane , București ,1970.
Burtea, I., Ion Vodă , Editura Meridiane, București , 1971
Cihodaru, C. , Alexandru cel Bun , Editura Junimea ,Iași,1984
Cobanu ,V. , Țările Române și Polonia . Secolele XIV- XVI, Editura Acdemiei , București, 1985.
Costachel, V. ,Panaitescu P.P., Cazacu A. , Viața feudală în Țara Româneasca și Moldova ( sec. XIV –XVII), Editura Științifică , București, 1957
David ,Gh. , Petru Șchiopul, Editura militară , București 1979.
Duzinchievici, Gh., Ștefan cel Mare și epoca sa , Editura Politică , București, 1973.
Emandi, Ioan- Emil , Habitatul urban și cultura spațiului ( Suceava ) , Editura Glasul Bucovinei , Iași, 1996.
Giurescu,C. Constantin, Târguri sau orașe și cetăți moldovene din secolul al X lea pâna la mijlocul secolului al XVI lea , Editura Enciclopedică, București , 1997.
Giurescu ,C. Constantin, Istoria Romanilor , vol. II, Editura All Educațional , București , 2003.
Giurescu ,C.C. ,Dinu C. Giurescu , Istoria Romanilor , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1976.
Gorovei, Șt. S. , Mușatinii, Editura Albatros , București, 1976
Idem, Petru Rareș, Editura Militară ,București, 1982
Idem , Dragoș și Bogdan întemeietorii Moldovei, Editura Militară, București , 1973.
Grigoraș N., Moldova lui Ștefan cel Mare, Editura Junimea, Iași, 1982.
Huizinga, Johan, Amurgul Evului Mediu, Editura Humanitas, București, 2002
Ionașcu, Ion , Barbulescu P. ,Tratatele internaționale ale României , 1354-1920, Editura Științifică și Enciclopedică , București, 1975.
Matei, D.M. , Civilizație urbană medievală românească ( Suceava) – până la mijlocul secolului al XVI lea , Editura Academiei, București, 1970.
Neagoe, M. , Ștefan cel Mare, Editura Albatros , București, 1970.
Neagoiu, I. , Ioan Vodă cel Viteaz., Editura Științifică , București, 1963.
Papacostea ,Șerban, Evul Mediu Românesc , ( Realități politice și curente spirituale), Editura Corint , București ,2001.
Idem, Ștefan cel Mare domn al Moldovei ( 1457-1504) , Editura Enciclopedică , București, 1990.
Pungă ,Gh. , Alexandru Lăpușneanu, Editura Universității ,, Al. I. Cuza”, Iași, 1994
Spinei, V., Moldova în secolele XI- XIV, Editura Științifică și Enciclopedică , București,1982.
Sută, N. , Drăgan G. , Mureșan M. , Sută S. , Istoria comerțului exterior românesc, Editura Eficient, București , 1996.
Toderașcu, I. , Unitatea medievală românească , Vol. I, Editura Științifică și Enciclopedică , București,1988.
Ursu , H. , Moldova în contextul politic european ( 1517-1527), Editura Academiei, București, 1962.
III LUCRĂRI SPECIALE
Amarandei ,Gh. ,Dorohoiul istoric și cultural-evocări,Editura Quadrat,Botoșani,1999
Amarandei ,Gh., Romandasu Gh., Istoricul orașului Dorohoi, lucrare dactilografiată ,1971,
Bogdan ,N. A.. Din trecutul Comețului Moldovenesc și mai ales cel ieșean, MCMXXV, Institutul Modern de arte Grafice ,Iași,1925
Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Editura Acdemiei R.S.R., București ,1973
Caprosu, I., Ținutul Dorohoiului, în ,,Clopotul” –Botoșani, 10.VII.1971
Ciocoiu, C. ,Monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoi,Tipografia județului Dorohoi,1910
Ciocoiu, C. , Bisericuța de lemn din Dorohoi cu hramul Nașterea Maicii Domnului,Tipografia județului Dorohoi,1910
Cibotaru, Ștefan , Monografia orașului Botoșani, Editura Axa, Botoșani,1997.
Codrescu, Th., Uricarul sau colectie de diferite acte care pot servi la istoria românilor,vol. XXI, Tipografia Buciumului Roman, Iași,1889.
Comarnescu ,Petru , Indreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei,Casa regională a creației populare,Suceava, 1961.
Costăchescu, M., Mihail de la Dorohoi și satele lui, extras din ,,Buletinul <<Ioan Neculce>>,Iași” fasc. VI, 1927.
Coțofrei, V., Grigoraș Gh. , Mandachi Ilarion .,Dorohoi 600.File de monografice.,Editura Tipo-And, Dorohoi, 2007
Diaconescu, Emil , Vechi drumuri moldovenești,Institutul de arte grafice ,, Bravo’’,Iași,1939.
Filipescu ,Dubău I., Chirița, C., Dictionarul geografic al județului Dorohoi, București, 1891.
Frundescu, Dimitrie, Dicționarul geografic ,administrativ și statistic al României, Editura Tipografia Statului, București, 1972.
Ghibănescu ,Gh. , Dorohoiul .Studii și doumente., Atelierele Grafice ,,Lumina Moldovei”, Iași, 1924.
Ghibănescu, Gh., Șendriceni .Studiu și documente, Atelierele Zaneț Corlațeanu, Huși, 1925.
Gonța ,Al. I., Studii de istorie medievală, Editura Dosoftei, Iași,1998.
Grigoraș, Gh., Evoluția structurii sociale a orașului Dorohoi,lucrare dactilografiată, Iași,1979.
Grigoraș ,N., Din istoria diplomației molovenești( 1432-1457), Institutul de istorie națională , ,,A.D. Xenopol”, Iași,1948.
Guțic O., Grigoraș Gh., Dorohoi- mic îndreptar turistic, Editura Sport Turism,București,1982.
Guțic, O., Orașul Dorohoi- monografie geografică ,Editura Litera, București,1979.
Guțic, O., Aspecte ale evoluției populației din orașul Dorohoi ,în Botoșani istorie și contemporaneitate, Botoșani, 1866.
Guțic ,O.,Guțic E., Din legendele Dorohoiului, vol. I-II, Editura Geea, Botoșani, 1995,
Mandache D. și I., Dorohoi 1407-1945.Date și personalități, Dorohoi, 2002
Iordan , Iorgu , Nume de locuri românești în Republica Populară Romană, București,1952.
Iordan, Iorgu, Toponimia românească, Editura Academiei R.S.R., București,1963.
Iorga N., Istoria comerțului românesc până la 1700, Editura ,,Neamul românesc”, Vălenii de Munte,1915.
Odobescu ,Al., Note de călătorie, Editura Sport Turism, Bucuresti,1981.
Mihai, Poclid, Așezări umane din județul Botoșani .Studii de geografie istorică (Atestare,Toponimie, Evoluție,Organizare teritotială) ,Editura Taid ,Iași, 2008
Prăjinaru Ion, Târgurile din județul Botoșani în cadrul comerțului Moldovei.Studii de geografie istorică, partea I, Editura Quadrat, Botoșani, 2004.
Romanescu, D., Popovici, Puiu I., Geografia județului Dorohoi,Tipografia B. Saidman, Botoșani,1907.
Tufescu ,Victor, Județele patriei-județul Botoșani, Editura Academiei R.S.R., București 1967.
Urzică ,Dumitru, Sate și târguri de pe înaltul podiș al Dorohoiului, ,,Tiparnița”, Institutul de Arte Grafice, Cale Prahovei 13, București, 1928.
Vătășianu, Virgil, Istoria artei feudale în Țările Române, Vol.I, Editura Academie R.S.R.,1959.
Zaharia ,N., Petrescu Dambovița M., Zaharia Em., Așezări din Moldova de la paleolitic până în secolul al XVIII lea, Editura Academiei R.S.R.,București,1970.
IV. LUCRĂRI MEDODICE
Barna, A., Îndrumar metodic pentru practică pedagogică, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos” Galați, 2004;
Cerghit, I., Perfecționarea lecției în școla modernă, Editura Didactă și Pedagogică, 1993, București;
Cerghit, I., Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași, 2001;
Crețu,C., „Curriculum diferențiat și personalizat”, Editura Polirom, 1999
Cucoș ,C-tin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași,2002
Curriculum național pentru învățământul obligatoriu; Cadru de referință M.E.N.;
Cosmovici, A., Iacob, L. ‚Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1999
Dinu ,Constantin, Formarea sistemului de noțiuni la istorie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976;
*** Ghidurile metodice pentru programele școlare MEC; Consiliul Național pentru Crriculum 2001-2002,
Ene, Elena , Metodica predării istoriei României, Editura Didactică și .Pedagogică, Bucurști., 1983;
Gheorghe, Alexandru. și colab. – Metodica predării istoriei în învățământul preuniversitar, Craiova, 1999
Jinga, I., Inspecția școlară, Editura Didactică și .Pedagogică.,București, 1983;
Ionescu, M., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2000;
Landsheere, V., G., Definirea obiectivelor educației, , 1983;
Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, 1996, cap. VIII- Proiectare educațională; Oțet E (coord) Ghid de evaluare pentru științe socic-umane, SNEE, Ed Pro Gnosis, București, 1999
Radu, I., Proiectarea activității didactice , în Sinteze pe teme de didactică modernă,
culegere editată de revista „Tribuna școlii”, 1986;
Stanciu,S., Reforma conținutului învățământului-cadru metodologic, Editura Polirom, Iași, 1999
Tănasă, G., Metodica predării învățării istoriei în școală Editura Spiru Haret, Iași, 1996
Teodor ,M.,. Cabinetul de istorie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976;
Teodor, M., Mijloace audio-vizuale în studiul istoriei Editura Didactica și .Pedagogica, București, 1979;
Teodor, Gal, Ion Retegan,. – Valorificarea instructiv-educativă a elementelor de istorie locală, Editura Diactică și Pedagogică ,București, 1967
Ungureanu, D., Teoria Curriculum-ului, Editura Mirton ,Timișoara, 1999
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dorohoiul Medieval (ID: 139379)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.