Dorohoi Cadru Istoric de Manifestare a Evolutiei Demografice

Istorie

Dorohoi Cadru Istoric de Manifestare a Evolutiei Demografice

Byadmin ianuarie 1, 2024

DOROHOI-cadru istoric de manifestare a evoluției demografice

INTRODUCERE

Dragostea de patrie începe cu atașamentul pentru locul natal, pentru oamenii care trăiesc și muncesc în acest spațiu geografic, pentru limba și cultura acestui popor, pentru visele, dorințele și idealurile sale. Ea trebuie să rămână atât o stare afectivă, cât și una de cuget și faptă. Cunoașterea și înțelegerea istoriei localității natale reprezintă o îndatorire de suflet și nu o simplă obligație didactică. De aceea, considerăm că profesorul are o menire deosebit de importantă, aceea de a-l ajuta pe elev să se împărtășească din tezaurul de valori lăsat de generațiile trecute. Cunoașterea istoriei locale, a obiceiurilor și tradițiilor populare contribuie la formarea unui bun cetățean, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii săi, exprimându-și gânduri, sentimente și opinii.

Conștientizând acest lucru am realizat o lucrare care încercă să prezinte , într-o formă sintetică, aspectele cele mai importante ale vieții politice, economice ,sociale și evoluția demografică a orașului Dorohoi în perioada medievală. Acesta este un subiect complex numai dacă privim dispunerea temporală în care se încadrează tema pe seama istoriei (sec. XV-XVII).

Cu atât mai mult avem datoria morală și profesională de a face cunoscute tuturor aceste lucruri dat fiind faptul că prin istoria și cultura locală, dar nu numai, avem nenumărate oportunități ale căror mărturii pot fi valorificate în mod real în educația tinerilor.

Orașul medieval Dorohoi , încărcat de evenimente istorice, ne oferă prilejul de a trăi momente de mare intensitate afectivă, ceea ce ne întărește mândria de a fi urmașii unor atâtor personalități istorice și culturale. Situat pe cursul superior al Jijiei, într-o zonă colinară ,cu dealuri domoale și văi largi , cu râuri ce curg alene și întinse iazuri , cu livezi și păduri ,teritoriul Dorohoiului de astăzi și cel al așezărilor înconjuratoare au întrunit condiții de viață din timpuri îndepartate, intens și continu.

Din secolul al XIV lea când au fost puse temeliile acestei așezări pe malul Jijiei ,și până astăzi Dorohoiul a străbătut imensul drum al istoriei ,de la târgul de meșteșugari și mici negustori ,până la orașul de astăzi devenit municipiu.

Fiind așezat pe unul din cele mai vechi drumuri comerciale care străbăteau teritoriul Moldovei încă înaitea constituirii acestuia ca stat independent ,Dorohoiul a cunoscut de timpuriu o însemnată dezvoltare afirmându-se ca puternic centru comercial și meșteșugăresc.

În zbucimata sa istorie, bătrânul oraș moldav , aflat în calea invaziilor tătărăști și polone, a cunoscut perioade de înflorire , precum și etape de decădere economică .

Atestat documentar la 6 octombrie 1407, ca punct vamal , Dorohoiul a jucat un rol important în viața comercială ,politică și administrativă a Moldovei (Pe aici și-a purtat pașii în nenumarate rânduri gloriosul domn al Moldovei Ștefan cel Mare ,urmărind și biruind oștile vrăjmașe , sau în ceasuri de liniște când se retragea în zona Dorohoiului pentru odihnă și reculegere. ) , fiind reședința de ținut de la începutul secolului al XV lea și până în 1864. Timp de 210 ani , a fost reședința Vorniciei Țării de Sus ( 1568-1778).

Lucrarea de fața își propune să prezinte pe scurt cele mai importante momente din istoria medievala a Dorohoiului ca oraș și ținut , precum și aspecte edificatoare ale vieții sociale, economice ,politice și cultural artistice. .În acest scop am folosit izvoare documentare, narative și demografice pentru a reda o imagine cât mai cuprizatoare asupra locului și rolului Dorohoiului în evul mediu, de asemeni în elaborarea lucrării noastre , ne-am folosit și de informațiile existente în fondul de izvoare și de cărți: Biblioteca Municipală Dorohoi, Primăria Dorohoi, Biblioteca Județeană Botoșani și Muzeul de istorie Botoșani.

Problema originii așezărilor –târguri sau orașe și cetăți- de pe vechiul teritoriu al Moldovei preocupă de mult istorigrafia românească. Primele manifestări în acest sens le găsim la cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, și Dimitrie Cantemir. Acesta din urmă în Descriptio Moldaviae menționează orașele din vremea sa și arată că în privința întemeietorilor lor ,, nu se referă nici istoricii antici ,nici aceia mai noi; ei nu pot fi aflați nici din inscripții și monumente până acum”. Rezumând știrile date de cronicari, constatăm că în general aceștia atribuie întemeirea orașelor moldovene inițiativei domnești. Dintre istoricii moderni și contemporani care au studiat problema vechimii orașelor moldovene ,amintim pe B. P.Hașdeu, A.D.Xenopol, P.P. Panaitescu, N. Grigoraș, Al. Gonța, C.C. Giurescu etc.

Tema propusă spre cercetare Dorohoiul Medieval ( Repere monografice), este abordată de cercetători și este parte integrantă, în cadrul operelor de sinteză sau diferite articole .În anul 2007 când au avut loc ample manifestări ce omagiau 600 de ani de la atestarea documentară a orașului Dorohoi au fost publicate doua cărți de factură monografică: Dorohoiul la peste sase sute de ani (Gheorghe Covataru) , ce este un studiu privind istoria Dorohoiului prin toponimie cu accent pe toponimia sistemului stradal în vechime și contemporaneitate și Dorohoi 600.File de monografie ( Vasile Coțofrei , Gheorghe Grigoraș, Ilarion Mandachi ). Aceasta din urmă este o monografie istorico-geografică , care în capitolele sale pune accent pe deomagrafie , economie (agricultura si industria), căile și mijloacele de comunicație, activitatea cultural artistică , sport, sănătate ,armată și justiție începând cu epoca modernă . Informații despre Dorohoi în perioada medievală sunt puține, acestea le găsim în primul capitol File de istorie ce se referă la istoria orașului.

O monografie consacrată originii târgului, care să urmărească cele mai vechi știri despre el , să explice procesul de formare, să prezinte evoluția sa dea lungul timpului, să prezinte aspecte ale vieții politice, economice , componenței demografice care să lămurească alcătuirea sa etnică și să pună în lumina diferitele influențe străine în perioada medievală, lipsește până acum istorigrafiei noastre. Este ceea ce ne propunem să împlinim prin lucrarea de față.

Gândită și concepută ca o lucrare științifică, este structurată în capitole și subcapitole prezentate logic, urmărindu-se etapele succesive ale istoriei locului ce și-au pus amprenta asupra vieții oamenilor de aici, asupra creației lor materiale și spirituale.

În elaborarea lucrării ne-am folosit de diverse lucrări istorice cu caracter general (Giurescu .C. Constantin, Târguri sau orașe și cetăți moldovene din secolul al X lea pâna la mijlocul secolului al XVI lea, lucrare ce prezintă evoluția orașului moldovenesc în sec. X-XVI, un subcapitol al lucrării este dedicat Dorohoiului; tot același autor a scris și , Istoria Romanilor , vol.II ,ce are un capitol dedicat orașelor și târgurilor medievale, Costachel V. ,Panaitescu P.P., Cazacu A. , Viața feudală în Țara Româneasca și Moldova ( sec. XIV –XVII), Ionașcu Ion , Bărbulescu P. ,Tratatele internaționale ale României;

Spinei V., Moldova în secolele XI- XIV; Ursu H. , Moldova în contextul politic european ( 1517-1527), Gonța Al. I., Studii de istorie medievală) , lucrări speciale (Amarandei Gh. ,Dorohoiul istoric și cultural-evocări, Amarandei Gh. și Romandasu Gh., Istoricul orașului Dorohoi; Caproșu I., Ținutul Dorohoiului, Articol din ziarul ,,Clopotul” –Botoșani, 10.VII.1971, Ciocoiu C. ,Monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoi, Bisericuța de lemn din Dorohoi cu hramul Nașterea Maicii Domnului, lucarea aparținând aceluiași autor, Ciubotaru Ștefan , Monografia orașului Botoșani, Ghibănescu Gh. , Dorohoiul .Studii și doumente., Mandache D. și I., Dorohoi 1407-1945.Date și personalități, Mihai Poclid, Așezări umane din județul Botoșani .Studii de geografie istorică (Atestare,Toponimie, Evoluție,Organizare teritotială) . Lucările amintite , precum și altele care au fost consultate sunt amintite în bibliografia generală a lucrării.

În elaborarea acestei lucrări, am încercat să valorificăm și rezultatele cercetărilor efectuate de personalitățile locale ,cum este cazul profesorului și prozatorului Octav Guțic. Paralel cu activitatea didactică, acesta a desfășurat și o activitate de cercetare în domeniul geografiei, istoriei și folclorului, ale cărei rezultate le valorifică prin intermediul publicațiilor periodice sau volumelor tipărite. Din operele sale de care ne-am folosit și noi amintim : Clima din zona orașului Dorohoi (1974); Orașul Dorohoi, Monografie geografică (1979); Dorohoi. Mic îndrumar turistic (în colab., 1982); Din legendele Dorohoiului: Locuri și legende, vol. 1, (în colab. cu E. Guțic,1986); Din legendele Dorohoiului, vol. 2 (în colab. cu E. Guțic;1995).

Pentru elaborarea acestei lucări ,pe lângă studiile menționate ne-am folosit și de izvoare ș care se referă la istoria localității. Acestea au fost studiate Botoșani ( colecțiile de documente realizate de următorii autorii : Bogdan I., Documentele lui Ștefan cel Mare , Vol. I – II; Costachescu M., Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, Vol.I – II , Documente moldovenești de la Ștefan cel Mare ; Documentele moldovenesti de ; Documente moldovenești de la Ștefăniță Voievod (1517- 1527); de mare ajutor ne-a fost și colecțiile de documente, privind istoria Moldovei găsite din Botoșani: Documenta Romaniae Historica ,seria A, Moldova, Vol. I, II, III ;Documente privind istoria Romaniei,seria A, Moldova , sec. XIV-XV, Vol. I (1384-1475), vol. II ( 1476- 1500);

secolul XVI, vol I ( 1501- 1550) , vol. II (1551- 1570), vol. III ( 1571 – 1590), vol. IV (1591-1600), Directia Județeană Botoșani a Arhivelor Naționale ( unde am găsit câteva documnte referitoare la istoria medievală a Dorohoiului care au fost menționate în lucare și sunt incluse în anexele de la sfârșitul lucării) și Muzeul Județean de istorie Botoșani ( unde prin amabilitatea personalului am putut consulta periodicul „Hierasus” – Anuarul Muzeului Județean Botoșani.).

Studiind lucrările istorice și colecțiile de documente referitoare la această temă am încercat să redăm principalele aspecte politice, social-economice ,demografice și culturale al Dorohoiului care a avut un rol important în evul mediu , în zona de nord a Moldovei.

În concluzie, în lucarea de fața ne-am propus realizarea unui tablou istoric al evoluției geodemografice a localității așa cum se transpune din documentele cu referință directă la cei care au viețuit aici încercând pe cât posibil o reconstituire a existenței lor.

Sperăm că expunerea noastră – în care ne-am străduit să aducem în atenția cititorilor unul dintre cele mai vechi orașe din Moldova, Dorohoi, cu un trecut încărcat de faptele străbunilor – va fi utilă oricărui cititor dornic să cunoască locuri și așezări noi, urme vechi ale înaintașilor și oameni ai zilelor noastre.

Cuprins

Introducere

Dorohoiul în Epoca medievală- Călătorie istorică

I.1.Cadrul natural

I.2.Istoricul orașului prin urme arheologice

Capitolul II. Dorohoi atestare documentară și toponimie

II.1.Atestarea documentară a orașului Dorohoi

II.2.Despre numele orașului /Toponimicul Dorohoi

II.3.Boieri de Dorohoi ( Mihail de )

Capitolul III.Evoluția teritorială a târgului Dorohoi în Evul Mediu

III.1.Vatra, hotarul și ocolul târgului Dorohoi

III.2.Formarea tinuțului Dorohoi

III.3.Ținutul Dorohoi după organizarea administrativ teritorială a lui Constantin Mavrocodat

Capitolul IV. Populația și activitățile economice.

IV.1.Evoluția populației orașului în epoca feudală

IV.2.Evoluția numerică a populației

IV.3. Bilanțul natural al populației

VI.3.1. Natalitatea

VI.3.2. Mortalitatea

IV.4. Bilanțul migratoriu al populației

IV.5. Bilanțul total

IV.6. Densitatea populației

IV.7. Structura populațieiuției geodemografice a localității așa cum se transpune din documentele cu referință directă la cei care au viețuit aici încercând pe cât posibil o reconstituire a existenței lor.

Sperăm că expunerea noastră – în care ne-am străduit să aducem în atenția cititorilor unul dintre cele mai vechi orașe din Moldova, Dorohoi, cu un trecut încărcat de faptele străbunilor – va fi utilă oricărui cititor dornic să cunoască locuri și așezări noi, urme vechi ale înaintașilor și oameni ai zilelor noastre.

Cuprins

Introducere

Dorohoiul în Epoca medievală- Călătorie istorică

I.1.Cadrul natural

I.2.Istoricul orașului prin urme arheologice

Capitolul II. Dorohoi atestare documentară și toponimie

II.1.Atestarea documentară a orașului Dorohoi

II.2.Despre numele orașului /Toponimicul Dorohoi

II.3.Boieri de Dorohoi ( Mihail de )

Capitolul III.Evoluția teritorială a târgului Dorohoi în Evul Mediu

III.1.Vatra, hotarul și ocolul târgului Dorohoi

III.2.Formarea tinuțului Dorohoi

III.3.Ținutul Dorohoi după organizarea administrativ teritorială a lui Constantin Mavrocodat

Capitolul IV. Populația și activitățile economice.

IV.1.Evoluția populației orașului în epoca feudală

IV.2.Evoluția numerică a populației

IV.3. Bilanțul natural al populației

VI.3.1. Natalitatea

VI.3.2. Mortalitatea

IV.4. Bilanțul migratoriu al populației

IV.5. Bilanțul total

IV.6. Densitatea populației

IV.7. Structura populației

a)Structura etnică

b)Structura confesională

c)Structura pe sexe

d)Structura pe grupe de vârstă

e)Structura profesională

IV.8. Particularități geo-demografice ale perioadei de tranziție. Contextul geo-demografic național și regional

Evoluții geo-demografice ale populației

Municipiului Dorohoi după 1989

Concluzii

Bibliografie selectivă

Anexe

CAPITOLUL I : DOROHOIUL ÎN EPOCA MEDIEVALĂ.

CĂLĂTORIE ISTORICĂ

I.1 Mediul inconjurator

I.1.1 Localizarea geografică

Municipiul Dorohoi este așezat ‚în partea de nord-estul a Romaniei și aparține din punct de vedere administrativ județului Botoșani, situându-se pe locul al doilea între orașele județului ca dezvoltare economică și ca potențial uman după municipiul Botoșani ,resedința județului.

Este situat în partea de nord-vest a județului Botoșani la o distantă de de reședinta județului, la distanță de Darabani, de Săveni și de municipiul Suceava.

În ceea ce privește așezarea geografică, municipiul Dorohoi se află situat în apropierea limitei dintre Podișul Sucevei și Campia Moldovei , în zona depresionară Dorohoi-Botoșani, la confluența Jijiei cu pârâul Buhai.

În împrejurimile orașului, în partea de vest, nord-vest și vest sunt dealuri cu altitudini ce se apropie de 400m ( între acestea amintesc dealul Ibanești de 385m, dealul Lozna 471m).

Ele se desfașoară sub forma unei rame înalte , cu aspectul unei semilune sau a unui arc cu deschiderea spre sud-est. Spre contactul cu Câmpia Moldovei, relieful este mai jos cu aproximativ , ce coboară în pantă puternic , formând așa-zisa măgură a Ibaneștilor și a Dorohoiului.

În Campia Moldovei se află spre estul și sud estul municipiului o subunitate cu dealuri a căror pante sunt slab înclinate, cu lunci largi de-a lungul cărora s-au amenajat iazuri și cu o vegetație specifică( rogoz si papură).

Orașul Dorohoi are un intravilan ce cuprinde coline, străbătute de râul Jijia și afluenții acesteia( pâraiele Morii, Zahorna, Lădărita și Buhai). La o disatanță de de Dorohoi în vestul său se află Lunca raului Siret iar spre est la aproximativ 40- se întalnește valea râului Prut.

Din punct de vedere administrativ teritorial municipiul Dorohoi este învecinat cu comuna Broscăuți la est, cu comuna Văculesti la sud , în nord cu comunele George Enescu și Ibănești iar în partea de sud-vest cu comuna Șendriceni.

În afara orașului propriu-zis, municipiul Dorohoi cuprinde trei suburbii: Dealu Mare în est, Progresul situat în nord și Loturi Enescu la nord-est.

I.1.2 Aspecte ale reliefului

Municipiul Dorohoi are un relief cu aspect sculptural ce a fost influențat de alcătuirea petrografică a regiunii înconjurătoare.Adâncirea Jijiei a fost determinată de faptul că s-a schimbat baza nivelului.O contribuție importantă a evoluției reliefului o constitue și fenomenele geomorfologice de versant: șiroiri, alunecări, ogașe, ravenări, spălari ale solului lipsit de vegetație.

Partea de intravilan este formată din coline străbătute de râul Jijia și afluenții săi: Pâraiele Ghițăloaia și Criva unite cu pâraiele Morii si Buhai.Cea mai joasă altitudine a orașului este în lunca Jijiei iar înalțimea maximă este pe dealul Țirinca( 194m), rezultând un relief cu o energie de 50-60m. Dealurile Tirinca, Criva si Pascari sunt situate în dreapta văii Jijiei iar versanții sudici ai dealurilor Zahorna și Trestiana se afla în partea stangă a Jijiei.

În zona administrativă a orasului se întind spre nord și est dealurile Lădărița,Buliga,Dumbravița,Putreda, Ghilauca, iar în partea de sud și est culmile deluroase Dealu Mare, Beldiman și Crucii.

În partea de nord a orașului se întinde Coasta Ibăneștilor, cea mai mare formă de relief.Pentru această formă de relief se mai folosește denumirea de cuestă care s-a format prin sculptarea adâncă a Câmpiei Moldovei, spre deosebire de restul reliefului unde predomină rocile moi.

În ceea ce privește genetica reliefului se pot distinge formele sculpturale formate din versanți și interfluvii și formele de acumulare ce cuprind coluvii, glacisuri si terase.

Dealurile ușor înclinate din partea de sud-est au aspect de interfluvii sculpturale printre acestea fiind dealurile Răileni, Criva, Ladărița și Tirinca.

Suprafețe mici în zona orașului sunt reprezentate de versanții deluviali.Aceștia sunt afectați de procese geomorfologice ca alunecările de teren, surpări, spălările de suprafață sau torenți și care se află în evoluții diferite.

De menționat că cele mai mari alunecări de teren le putem observa pe dealurile Trestiana și Polonic și într-o pondere mai redusă în zona paraielor Buhai și Morii și în lunca râului Jijia. Și la suprafața reliefului se poate constata eroziune ce afectează pășunile și într-o proporție mai mică terenul arabil.

Terasele care se afla în lunca Jijiei sunt relativ tinere la fel și cele din zona pârâului Buhai.

În urma cu aproximativ 200-300 de ani, lunca Jijiei era acoperită de apele Iezurului. De-a lungul timpului râul și-a adâncit albia, lacul s-a retras, locul respectiv fiind acum terase în realizare.Înalțimea acesteia este de aproximativ 8-, altitudinea spre izvorul râului fiind de 300- iar spre varsare este de 90-.

În continuarea terasei râului Jijia se întinde terasa pârâului Buhai, lată de și cu o altitudine de 4- în raport cu etiajul. La baza terasei se află o pânză freatică aproape de suprafață ce reprezintă o bogată sursă de apă.

În împrejurimile orașului se întâlnesc două categorii de nisipuri( cuarțos și argilos)ce au determinat spălari pe versanți și o eroziune accentuată.

De-a lungul timpului relieful a fost modelat de un număr mare de agenți morfogenetici interni ca ploaia, zăpada, fenomenul de îngheț și dezghet dar și de fenomenele de acumulare și eroziune.

I.1.3 Condițiile climatice

Municipiul Dorohoi are climă temperat-continentala cu mari diferențe de temperatură între iarnă și vară. Caracterul temperat al climei este influențat de următorii factori :

a) desfășurarea latitudinală ( paralela de 47 grade și 57 min lat. N), în timpul celor doua solstiții de vară , respectiv iarnă formandu-se diferite unghiuri ale razelor soarelui cu suprafețele netede de relief, ceea ce conduce la mari diferențe de temperatură între cele două anotimpuri;

b)poziția geografică a municipiului în extremitatea nord-estică a României, în apropierea a doua subunități de relief cu înălțimi diverse, ce determină ca masele de aer ce înaintează pe zonele înalte , se încălzesc ușor în coborârea peste oraș, aerul având o temperatură mai ridicată.Viteza maselor de aer se domolește spre culmile mai înalte din nord, vest și nord-vest spre deosebire de masele de aer din partea opusă, ceea ce determină un continentalism accentuat( geruri mari în timpul iernii și temperaturi extrem de ridicate vara).

c) Caracterul climatic cu nuanțe excesive este determinat de vânturile de vest și nord-vest ce bat frecvent în sud-estul continentului ;

d) diversitatea mare a climei este inflentață de diversitatea reliefului , de vegetația care-și schimbă culoarea dupa anotimp, de aspectul diferit al solului și suprafeșele de ape diferite ca întindere.

Elementele de baza ale climei au la nivelul municipiului Dorohoi valorile urmatoare:

a) temperatura medie anuală rezultată din valori diferite înregistrate pe parcursul întregului an. Temperatura cu cea mai ridicată valoare a fost de +38 grade celsius înregistrata pe 5 august 1904 iar cea mai scazută temperatură a fost înregistrată pe 13 ianuarie 1941 și a fost de -33 grade celsius. Caracterul excesiv al climei este scos în evidență de o maximă absolută a amplitudinii. b) bilanțul radiativ are o medie anuala de 112610cal/cm2, fiind mai accentuat când predomină masele de aer continentale și valori mai coborate când se constată o circulație mare maselor de aer oceanice.

c) Vânturile au trăsături distincte în zona orașului Dorohoi deoarece clădirile nu sunt foarte înalte, lipsesc pădurile, modul de orientare al văilor și interfluviilor. Predominante sunt vânturile de nord-vest ce aduc un aer mai umed din partea de vest și nord-vest a Europei. Aerul de origine polară este adus de vanturile de nord, parte componenta a anticiclonului nord european. O pondere mai redusă o au vânturile de est și nord est. Acestea aduc un aer rece și uscat iarna și calduros și uscat în timpul verii.

d) Fiind situat într-o zonă de podiș, municipiul Dorohoi are valori medii ale precipitațiilor, cantități mari de precipitații au căzut în anul 1915 cu iar cele mai reduse au fost în anul 1953 cu 367,2mm . Cele mai multe precipitații cad în lunile mai-iunie, 68 la sută iar iarna sub 30 la sută.Împrejurimile orașului Dorohoi a cunoscut și perioade mai secetoase însă destul de moderate față de alte zone ale țării .În anul fost înregistrată cea mai mare prioadă secetoasă cu 43 de zile.

Analizand factorii climatici, elementele de climă ( secundare și principale) rezultă că în aria orașului Dorohoi este un climat continental excesiv, influențat de climatul de nuanță oceanică din vestul continentului.

I.1.4 Rețeaua hidrografică

În podișul Moldovei unitățile acvatice se alimentează în principal din precipitații( ploi și zăpezi) iar cel mai mare consum se realizează prin evaporare și transpirația plantelor și a animalelor. În cadrul acestei unități de relief întâlnim o mare diversitate de ape subterane și de suprafață condiționate de alcatuirea substratului, relief, climă precum și alte elemente naturale.

Apele subterane se pot împărți în trei compartimente hidrologice:

a)compartimentul suprafețelor interfluviale dețin aproximativ 35% din intravilan. Panza freatică are în general peste 10- adancime, apa din fântani are temperaturi de 10-.

b) Versanții dețin 20% din zona de intravilan. Aici stratul acvifer se întâlnește la 4-, apa având o temperatură de circa .

c) Partea joasă a orașului ,Valea Jijiei și a pârâului Buhai, pânza freatică se întâlnește la 2- adâncime.

Apele de suprafață cuprind lacurile și rețeaua de pâraie și râuri din zona orașului Dorohoi.

Rețeaua hidrografică este reprezentată de râul Jijia și afluenții săi : pâraiele Morii, Buhai, Putreda, Ghilauca, Bezercu și Țipișca.

Râul Jijia își are originea în zona dealurilor Bălănești și Căsoaia la o distantă de , la nord-vest de Dorohoi, străbătând municipiul pe o distanță de . Are în general un debit mic, cel mai mare fiind în luna martie determinat de topirea zăpezilor , în iunie deteminat de ploile de vară și unul în luna octombrie datorită evaporarii reduse dar și ploilor din aceasta perioadă.

În trecut iazurile au fost mai numeroase.Trebuie amintit fostul iaz Iezer construit în lunca Jijiei a carui existență este amintită în unele documente ale Moldovei din veacul al XVI-lea.

Acest lac este menționat în documente ca fiind cel mai mare din vechiul județ Dorohoi și al doilea al Moldovei. Existența unor așezari omenești în jurul sau ne determină să credem existența acestui lac din timpuri stravechi.

În primii ani ai secolului XX, lacul Iezer avea în jur terenuri agricole ale locuitorilor din orașul Dorohoi și ale sătenilor din Trestiana, Hilișeu și Pomarla.Partea de mijloc a iazului a fost arendată, acesta fiind foarte bogat în raci și pești de unde se explică pe stema orașului, prezența unui rac.

I.I.5 Tipurile de sol și modul de răspândire

Relieful, condițiile climatice, structura geologică și omul constituie factorii de bază care au influențat apariția și răspândirea solurilor.

În cadrul Podișului Moldovei trăsătura de bază a solurilor o reprezintă structura zonal-etajată, determinată de etajarea reliefului, climei și vegetației, aceștia constituind factorii principali pedogenetici. Astfel în zona municipiului Dorohoi se pot distinge două etaje de sol:

Zona cernoziomului, specific vegetației de stepă și silvostepă;

Zona argiluvisolurilor, specifice zonei pădurilor de foioase;

Astfel în partea sudică și estică a municipiului Dorohoi sunt soluri specifice stepei și silvostepei iar pe dealurile situate în nordul și vestul orasului sunt specifice silvostepei și pădurilor de foioase –brune roșcate de pădure.

Tipul predominant de sol îl constituie cernoziomul levigat aflat în stade diferite de evoluție. Acest sol este bogat în săruri minerale și substanțe organice ce favorizează dezvoltarea unei vegetații abundente.

Poate fi întalnit în majoritatea terenurilor arabile, cu un conținut bogat de humus și cu fertilitate ridicată. Pe harta solurilor se pot observa pe unii versanți dar și în unele porțiuni din lunca Jijiei soluri sărăturoase. De amintit aici solurile sărăturoase de pe versanții dealurilor Polonic și Trestiana.

În lunca Jijiei și a pâraielor Buhai, Lădărița și Morii se întâlnesc sedimente și soluri aluviale. La confluența Jijiei cu pârâul Buhai în anumite porțiuni din luncă pot fi întâlnite și solurile de lăcoviște, acolo unde umiditatea este mai ridicată. Pe aceste soluri sunt fanețe și pășuni.

I.1.6 Asociații de vegetație și fauna

Poziția geografică, diversitatea tipurilor de relief, condițiile climatice și caracteristicile solului au inflențat răspandirea tipurilor de vegetație în zona municipiului Dorohoi. Specific pentru această zonă este silvostepa. Aproximativ 70% din teritoriul silvostepei a devenit teren arabil în urma puterniciii intervenții a omului asupra peisajului natural, iar peticele de pădure și paășunile existente suferă modificări intense din punctul de vedere al vegetației spontane. Datorită extinderii terenurilor agricole, vegetația specifică terenurilor stepizate au înlocuit stepa naturală și pădurea.

În partea de nord și vest a orașului la o distanță de circa 3- se întâlnesc păduri de foioase iar spre sud est și est se întâlnește stepa.

În zona pădurii de foioase din apropierea orașului se întâlnesc variate specii de arbori precum: gorun, stejar pedunculat, fag, teiul alb, carpenul, paltinul, sobrul, plopul, mărul și părul sălbatic.

La marginea pădurii se întâlnesc și specii de arbusti ca sângerul, cornul, alunul, migdalul pitic, cireșul pitic și caragana. Acest strat al arbuștilor întâlnit la marginea pădurii are aceleași specii ca în pădurile întâlnite în restul podișului Moldovei.

Pășunile cuprind plante specifice stepei. Pajistile cu specii de plante mezofite și xerofite se întâlnesc pe versanți, iar vegetația cu ierburi xerofite se întâlnește pe șesuri.În această zonă se întâlnesc plante precum lucerna, păiușul, firuța, coada șoricelului, iarba mare, păpădia, pelința de stepă, romanița de câmp, holera. În această regiune se găsesc și alte plante precum loboda sălbatică, cucuta, urzica, murul, volbura, sânziana etc.

Datorită dezvoltării și expansiunii activităților umane, fauna specifică stepei și silvostepei este saracă în specii. Animale specifice pădurii pot fi întâlnite în stepă și invers, putând fi întâlnite în apropierea orașului.

Fauna specifică pădurii din apropiere este formată din : caprioară, iepurele, veverița, vulpea, mistrețul. Cele mai întâlnite specii de păsări sunt coțofana, ciocanitoarea, corbul, șorecarul, unele păsări fiind specifice doar verii precum cucul, pitulicea, turturica, cinteza etc. Fauna specifică stepei este reprezentată de mamifere din categoria rozătoarelor: hârciogul, orbetele, cățelul de pământ, șoarecele de câmp, iepurele de câmp. Pentru zona stepei sunt specifice și păsări precum graurul, prepelițe, guguștiucul, sticletele, câneparul, cinteza, turturica, pupăza , vrabia, rândunica, cioara de semănătura etc.

Elementele fizico-geografie diversificate specifice cadrului natural la care se adaugă potențialul economic variat au contribuit la apariția și dezvoltarea orașului Dorohoi, izvoarele arheologice au arătat că oamenii s-au stabilit și au trăit pe aceste mealeaguri din timpuri stravechi.

I.1. 2 Factorii care au influențat apariția și dezvoltarea orașului Dorohoi.

Apariția și evoluția orașului Dorohoi în spațiul descris mai sus nu a fost întâmplătoare ci s-a datorat unor cauze naturale, sociale și economice dupa cum urmează:

În zona există terenuri ferite de producerea inundațiilor, putând fi valorificate în realizarea construcțiilor și pentru scop economic;

Așezarea municipiului Dorohoi la limita dintre Câmpia Moldovei și Podișul Sucevei, a determinat ca locuitorii să valorifice resursele specifice celor două unități de relief;

Vatra municipiului Dorohoi se află pe locul ce corespunde topografic unei îngustări din lungul văii Jijiei, putându-se trece ușor în trecut dintr-o parte în alta a râului, folosindu-se mai întai un pod mobil și apoi unul stabil. Lacul Iezerul Dorohoiului s-a format într-o zonă din amontele îngustării văii Jijiei, pe unde apele curgeau mai greu. Apele acestui lac au oferit oamenilor resurse de hrană( pești și raci) și materiale necesare pentru realizarea unor construcții simple precum și apa potabilă existentă în belșug.

Spre această zonă se întretaie mai multe drumuri ce converg dinspre colinele cu păduri favorizand încă din timpuri stravechi ca oamenii acestor locuri cu resurse diferite , să facă schimb de produse. Orașul s-a dezvoltat mai bine ca localitațile vecine devenind de-a lungul timpului centru de polarizare pentru satele din jur. Odata cu trecerea timpului sporește activitatea economică, se dezvoltă comerțul, în același timp crete numărul populației.

Prezenta unor rute comerciale foarte vechi. În epoca medievală, în podișul Moldovei s-a intensificat comerțul de tranzit între porturile Mării Baltice spre cele ale Mării Negre acesta influențând și economia târgului Dorohoi. Analizand hărti mai vechi ale Moldovei observăm că orașul avea legaturi cu drumul tătărasc, existand prin secolul al XV –a, ce se desfășura de-a lungul văii Nistrului, cetatea Albă-Tighina, Iași, Dorohoi, Hotin cu o ramificație cetatea Alba-Tighina, Iasi- Dorohoi- Hotin. Legătura cu valea Siretului se făcea prin drumul moldovenesc Suceava-Zvoriștea-Văculești.

Mărfurile se transportau în care moldovenești, destul de încăpătoare ce erau trase de 4-6 cai sau boi. Deoarece în acele vremuri nu erau șosele, existau drumuri desfundate ce făceau ca într-o zi să se parcurgă între 25-.

,, Dorohoiul s-a dezvoltat că târg pentru că era situat cam la o zi, cel mult două, distanța de mers cu carele încărcate cu mărfuri, de Suceava, Botoșani, Hotin, sau Cernăuți. Aici au apărut hanuri cu cele necesare pentru dormit și hrană, ateliere de reparat harnașamente și mijloace de transport , îmbracamintea drumeților, pentru poctovit caii etc. Negustorii bastinași cumpărau mărfurile celor străini și le vindeau locuitorilor din satele vecine. Cu timpul , târgul Dorohoi și-a extins raza de activitate , realizând schimb de produse cu sate și târguri din alte regiuni, situate adesea la mari și foarte mari distanțe.

Pentru transportarea produselor sale în alte localități și aducerea de acolo a unor produse noi , s-au creat drumuri noi . În desfășurarea traseului acestor căi de comunicație oamenii au folosit cele mai avantajoase condiții oferite de relief ( culmi domoale de dealuri, șesuri rar inundate ) și ape ( puncte de vad peste râuri).”

Poziția geografică și dezvoltarea orașului Dorohoi în acest loc a mai fost influențată de localizarea sa pe o moșie domnească și de faptul că unii voievozi acordau o serie de privilegii locuitorilor ceea ce a determinat sporirea numărului de locuitori și la o prosperitate economică între secolele XVI-XVIII.

I.2 Istoricul orașului prin descoperiri arheologice

I.2.1. Zona Dorohoi- așezări arheologice din timpurile cele mai vechi și pană la sfarșitul epocii medievală

Oamenii au fost atrași să locuiască în zona Dorohoiului din vremuri străvechi datorită condițiilor naturale favorabile vieții. Alături de darurile oferite de natură , oamenii au deslușit dea lungul timpului tainele mediului înconjurător, creîndu-și sursele de existență modificând natura în beneficiul lor și ca urmare numărul lor crescând odată cu timpul.

Pe teritoriul actual al județului Botoșani s-au descoperit urme de locuire înca din primele perioade ale epocii paleolitic. Dintre aceste urme de locuire putem aminti uneltele de piatra cioplită descoperite în localitățile Manoleasa, Ripiceni, Mitoc ș.a.Piatra folosită la realizarea acestor obiecte se găsea în cantități mari în lunca râului Prut.

În zona orașului Dorohoi au fost efectuate săpături arheologice ce au scos la suprafață urme materiale care demonsrează că oamenii au locuit în aceste ținuturi din timpuri străvechi.

În partea de sud și sud-vest a orașului, arheologii au descoperit, în satul Strahova și pe dealul Polonic, urme materiale-unelte din silex, lame și așchii-datand din paleoliticul târziu. Aceste mărturii arheologice aparțin culturii gravetiene ce datează din anul 10000 î. e. n.

Epoca neolitic este reprezentată în zona orașului Dorohoi prin cultura Criș, fiind ilustrată printr-o bogăție de elemente ce aparțin neoliticului târziu( 2800-1900î. e. n.),din cadrul culturii Cucuteni( ceramica ce fost pictată în trei culori), specialiștii afirmând că aceasta reprezintă una dintre culturile cele mai dezvoltate din Europa, ceramica realizată fiind de o mare finețe și unică în ceea ce privește efectul artistic.

În apropierea dealului Criva au fost descoperite dovezi grăitoare despre existența omului pe teritoriul Dorohoiului din epoca neolitică. Alte dovezi specifice aceleiași epoci au mai fost decoperite pe dealul Trestiana, pe dealul Urlea-la guraUrlei, pe dealul Beldiman, pe versantul estic al iazului de pârâul Ghilauca dar și pe dealul Polonic.

și la marginea satului Broscăuți au fost descoperite dovezi de locuire din epocile bronzului și a fierului.

Deasemeni s-au descoperit monede dacice de tipul tetradrahmei din vremea împăraților Iustinian, Vespian și Heraclius. Pe dealul Vatamanului au fost descoperite dovezi de locuire din timpul migrațiilor. De-a lungul liniei ferate Dorohoi – Botoșani s-au efectuat săpături arheologice ce au scos în evidență urme materiale ce au aparținut secolelor VII-X.

Din epoca feudală s-au găsit vestigii importante în vatra orașului și zona gării. În apropierea Bisericii Sfântul Nicolae, ctitoria domnitorului Ștefan cel Mare, au fost descoperite bucăți de ceramică și plăci decorative triunghiulare cu margini răsfrante , în centru având proeminențe spatulare cu smalț verde ce erau folosite pentru a umple golurile rămase între discurile de ornamentașie specifice, specifice XV și XV – XVI.

Au mai fost descoperite, în timp ce se făceau săpături pentru temeliile unor construcții, lulele și bucăți de vase, și chiar morminte cu schelete din secolele XVII-XVIII. Tot în aceleași locuri a mai fost descoperit un vârf de săgeată, monede germane și poloneze ce au aparținut secolelor XVI – XVII. În anul 1849 au fost efectuate săpături în locurile unde se aflau Casele Domnești, descperindu-se beciuri boltite și pavate, pereți, însă fără inscripții.În aceste case a fost descperită o masă de marmură ce se păstrează în Muzeul de Antichități din Iași.Aceste săpături s-au realizat în apropierea Bisericii Sfântul Nicolae.

În anul 1884 s-a descoperit în șesul Iezerului( în nordul orașului), întamplător,o spadă din fier ce prezenta o încrustație de aur, de forma unei cruci încadrată într-un cerc, arheologii afirmând că aparțin epocii feudale.

Cercetarea efectuată în vatra orașului a fost realizată de Zaharia Nicolae care a afirmat că în timpul săpării fundației unei locuințe, la aproximativ distanță de Biserica Sfântul Nicolae, s-a descoperit în anul 1964 un zid din piatră orientat pe direcția nord vest-sud est.Tot în acea zonă , 10 ani mai târziu, profesorul Baltaru Paul descoperă în timp ce săpa un șanț pentru canalizare un alt fragment de zid din piatră construt din blocuri groase de circa , orientat pe direcția nord est-sud vest. Deasemeni, tot în timpul efectuării unor săpături pentru construcții au mai fost descoperite galerii subterane, fundații de case, beciuri suprapuse și morminte datând a aparține feudalismului tarziu.

În depoul CFR-ului Dorohoi, în lunca Jijiei au mai fost descoperite fragmente de vase de ceramică realizată din pastă de culoare neagră și roșie ce aparține secolelor XIV- XV, XVI- XVII. Cercetările au fost efectuate aici de Zaharia Nicolae și Alexandru Nițu. Însă cea mai veche mențiune cu privire la primele descoperiri din Dorohoi a fost făcută de Alexandru Odobes

I.2.2. Ținutul Dorohoi- locuri istorice ce aduc aminte de Stefan cel Mare

Vestigiile istorice și documentele descoperite în arhive scot în evidență că domnitorul Ștefan cel Mare își leagă numele de numeroase localități de pe teritoriul fostului ținut al orașului Dorohoi.Voivodul s-a aflat în nenumărate rânduri , Corlăteni, Oroftiana, Dimăcheni etc.,datorită unor probleme de apărare, de natură administrativă sau juridică. Menționez că în aceste localități se întâlnesc ctitorii ale domnitorului sau urme materiale ale celor dispărute.

În această parte a Moldovei, pentru a întări apărarea împotriva jefuitorilor și cotropitorilor poloni, turci sau tătari au fost construite cetăți de pământ, diguri, galerii.

Faptul că în ținutul Dorohoi există vestigii istorice și monumente arhitectonice legate de Ștefan cel Mare, constiuie pentru locuitorii acestor plaiuri o mândrie și de aceea este necesară cunoașterea lor.

În Dorohoi ,Ștefan Cel Mare avea o curte domnească, costruind aici o biserică, lăcaș de închinăciune pentru voievod și slujitorii săi dar și pentru locuitorii targului. Deasemeni, tot din vremea lui Ștefan, datează o fântână pe strada Mare care la începutul secolului era încă folosită, numită atunci: ,,fântâna lui Ștefan cel Mare”.

În localitatea Dimăcheni se văd și astăzi urmele unei iezituri, numită de localnici, ,,iezătura lui Ștefan cel Mare”.Cominicarea dintre Dimăcheni și Dorohoi se realiza cu caiacurile care pluteau pe Iezer. Vechile curți domnești care au aparținut domnitorului au aparținut ulterior familiei Docan, aceștia zidind și biserica din sat.

În localitatea Corlăteni, voievodul Ștefan a construit un iaz, care a fost refăcut mai tarziu de boierul Haret, conacul acestuia regăsindu-se și astăzi în Vlădeni. Numele satului Corlăteni vine de la boierul Corlata, care se afla în slujba lui Ștefan, dăruindu-i acestuia foarte multe moșii.

Ștefan cel Mare a avut un război cu invadatorii în apropierea localității Slobozia. Moșia vechii localități a fost donată Mănăstirii Humor, ctitorie a marelui voievod. Moșiile Petricani și Stiubieni au fost donate Mănăstirii Putna.

Deasemeni, tot din vremea lui Ștefan cel Mare se pot vedea , pe valea Prutului, urmele unei cetăți de apărare. ști, pe valea Siretului, a fost un târgușor din vremea lui Ștefan și care a fost distrus în timpul luptelor cu leșii. În localitatea Horobova se află pe un deal locul unde au staționat în timpul lui Ștefan oștile leșești și cele ungurești.

În apropierea localității Vârfu Câmpului a avut loc, în anul 1498 o confruntare între oștile Poloniei și cele ale Moldovei, în urma căreia Ștefan cel Mare se retrage Nicolae pentru reculegere și odihnă.

În localitatea Bălinești, pe valea Siretului, logofătul Ion Tăutul zidește pe propria cheltuială Biserica Sfantul Nicolae, sfințită în anul 1500, asemănandu-se cu cea din Dorohoi. În apropierea satului Mileanca exista în trecut un pod peste pârâul Podriga numit de localnici ,, Podul lui Ștefan cel Mare “.

Deasemeni exista un iaz foarte mare pe valea Bașeului, în mijlocul căruia se afla o insulă cu un foișor. Se spune că Ștefan cel Mare venea la Ștefănești unde voievodul avea o biserică și moșii.Cand se afla pe aceste meleaguri mergea la vânătoare prin lunca din apropiere și se retrăgea la foișor alături de slujitorii săi sau umbla cu luntrea pe iaz. Arheologii care au studiat aceste ținuturi au afirmat că în preajma anului 1900 se mai putea vedea iezătura, însă nu și foișorul.

Prin edificiile realizate în această parte a Moldovei, prin faptele sale de arme glorioase, Voievodul Ștefan cel Mare va rămane de neuitat în memoria și conștiința locuitorilor din Dorohoi și a zonelor învecinate.

CAPITOLUL II: Orașul Dorohoi – atestarea documentară și toponimie.

II.1 Atestarea documentară a orașului Dorohoi

Pe teritoriul Moldovei , potrivit izvoarelor istorice pentru a doua jumătate a secolului ce urmează înființării statului independent(1359-1408) nu este menționat întemeierea vreunei cetăți sau târg pe teritoriul Moldovei.

Deasemeni în documentele interne și externe care ni s-au păstrat de la domnitorii care au stăpânit după Bogdan, începând cu Lațco și isprăvind cu Alexandru cel Bun, nu se pomenește de înființarea unui târg sau cetăți.

În tratatul comercial din 1407 încheiat cu lipovenii, orașele pomenite aici, Siretul, Harlăul, Suceava, Hotin, Cernăuții, Dorohoiul, Tighina, Bacăul, Cetatea Albă apar ca așezări cunoscute, fără ca ecestea să fi fost create recent.

Schimbul de mărfuri se realiza în târguri medievale, așezări unde localnicii vindeau ceea ce produceau și cumpărau bunurile cele lipseau.Istoricul, Constantin C. Giurăscu afirma că aceste târguri existau din timpul conviețuirii romano-slave, numele de târg dovedind însuși acest lucru.

De regulă, târgurile erau situate în apropierea unei ape curgătoare, în lunca unui râu deservind satele din lungul lor. În Moldova multe orașe au preluat denumirea râului pe care erau așezate: Suceava, Neamț, Siret, Trotuș etc.

În general locul în care se întemeia un targ era bine ales ținandu-se cont atat de posibilitățile de trai-pășune, teren arabil, pădure cat de posibilitatea de comunicații. Erau situate la întretăierea drumurilor, la vaduri comerciale sau acolo unde apele se puteau trece mai ușor.

Cele mai multe târguri din Moldova erau așzate la vaduri, așa cum este și Dorohoiul, situat pe un vad al râului Jijia, unde pe vremuri se putea trece pe un pod mobil și apoi pe un altul care era solid.

Atunci când s-a întemeiat statul Moldova, pe teritoriul situat între Munții Carpați și Marea Neagră exista o întreagă rețea de târguri. Trebuie menționt faptul că la dezvoltarea târgurilor a contribuit și factorii politici, conducătorii formațiunilor teritoriale existente înaintea întemeierii statului aveau reședințele în centre bine situate, apărate de cetăți și fortificații de lemn și pământ.

În dezvoltarea istorică a țărilor române era un fenomen permanent ca unele sate bine situate strategic să fie transformate în târguri. Acest fenomen s-a petrecut de-a lungul evului mediu, a continuat și în epoca modernă, continuând și astăzi.

În lucrarea Dorohiul .Studiu și documente Gh. Ghibănescu afirmă că Așezarea Dorohoi a existat înaintea întemeierii statului feudal Moldova: ,, Nu e ușor de a spune precis când și în ce împrejurări s-a început viața în târgul Dorohoiului. Pare însă că începuturile acestui târg cad înainte de descălecatul Moldovei, întru cât și , ca și în multe alte târguri de la noi din țară , viața s-a legat cu mult înainte de venirea descălecatului lui Bogdan”

Așezrea Dorohoi făcea legătura pe drumul comercial dintre Liov și Camenița din Podolia, servind ca vamă pentru mărfurile de peste hotar fie de tranzit sau import. Aceeași idee este susținută și de Gh. Ghibănescu în lucrarea mai sus citată, unde afirmă că:,,Târgul Dorohoiului își datorește originile sale legăturilor comerciale, ce s-au stabilit între Țara Moldovei și orașele din Podolia și Polonia. Negustorii, care își faceau comerțul lor înspre Țara Moldovei, și-au ales în drumul lor valea Jijiei locul ridicat și înconjurat cu apele ozerului , formate din apele Jijiei și afluentilor săi, ca cel mai bine așezat , mai bine apărat pentru a-și încredința localnicilor avutul lor; și după aproape două veacuri și mai bine de la așezarea unei vieți de târg , marele Ștefan Vodă i-a fixat târgul prin zidirea mănăstirii sale cu hramul Sf. Nicolae…”

Prima mențiune documentară a Dorohoiului datează din 6 octombrie 1406, fiind ca atare o așezare destul de veche. Această datare apare într-un act prin care boierii din Moldova reînoiesc în orașul Liov, către regele Poloniei Vladislav Iagello, omagiul pe care Alexandru cel Bun îl prestase în anul 1403.

Dintre cei 26 de boieri care au semnat documentul, al treilea se numește ,, pan Mihail de Dorohoi, fiind unul dintre cei mai înstăriți boieri ai Moldovei, om de mare încredere al domnitorului Alexandru cel Bun. Acesta a fost membru în sfatul domnesc, jucand un rol important în politica externă și internă din vremea lui Alexandru cel Bun și a fiului acestuia Iliaș. Începand cu 20 decembrie 1436, Mihail stăpanește 53 de sate primite ca danie în timpul lui Alexandru cel Bun, servindu-l cu credință.

În anul 1408 ,, pan Mihail Dorohoianul era parcălabul ținutului Dorohoi, numele lui regăsindu-se în documente dimp de 27 ani( 1407-1434), motiv pentru care poate fi considerat întemeietorul activității administrative în Dorohoi” Despre personalitatea boierului Mihail de vom prezenta în subcapitolul Boieri de Dorohoi în care vom analiza originea sa și activitatea economică și politică.

În anul 1407, la un an de la documentul de din 1406, orașul Dorohoi este menționat ca punct vamal pentru negustorii care făceau comerț cu cai ța. Din secolul al XV-lea datează cel mai vechi document și convenție vamală dintre Moldova și Polonia încheiat la 7 decembrie între reprezentații Galiției și domnitorul Alexandru cel Bun.

Acest tratat comercial este de mare însemnătate pentru România cât și pentru orașul Dorohoi deoarece putem cunoaște trecutul din punct de vedere administrativ, vamal, financiar, fiind baza unei reglementări scrise. Dintre boierii din Moldova ce făceau parte din sfatul domnesc și care au semnat acel tratat s-a numărat și Mihail de

Mărturisiri despre orașul Dorohoi regăsim și într-o convenție vamală a voievodului Ștefan cel Mare cu Polonia din 5 iulie 1462 în care printre alte consemnări găsim și aceea că ducând cai spre Camenița se va plăti în Vama Siretului( Dorohoi) și în Hotin( vama Cernăuțului)cu precizarea că vama este aceeași pentru fiecare animal.

Pe 16 februarie 1457, este emis un document, din vremea domnitorului Ștefan cel Mare, în care se precizează existența judecătorilor în Dorohoi: ,, Ștefan cel Mare hotărăște ca locuitorii statelor Poiana și Oniceni pe Jijia ale mănăstirii Poiana să nu fie judecați de ……. domnești de și urednicii lor, ci de Egumen și să dea podvoade numai egumenului mănăstirii”.

Alte lămuriri și dovezi cu referiri la judecătorii din orașele Moldovei din secolul al XV-lea aduce istoricul Constantin C. Giurescu care afirmă că: ,, ei nu sunt judecători speciali ,orășănșeti având în jurisdicția lor pe locuitorii orașului repectiv , ci se referă , ca termen generic , la toți cei care aveau drept de judecată și stăteau în acel oraș .Când Ștefan cel Mare ,la 16 februarie 1459 , scoate pe locuitorii satelor Poiana și Onicenii ,ale mănăstirii Poiana , de sub jurisdicția <<judecătorilor de Dorohoi>>, hotărând ca << nici un judecător al nostru, nici globnic , nici pripasar>> să nu îndraznească a-i judeca , ei rămânâd sub jurisdicția exclusivă a egumenului mănăstirii sau a dregatotului acestuia , este evident ca el nu se referă la judecatori speciali orașenești, ci la toți dregatorii din oraș care aveau drept de judecată asupra satelor din vecinatate”

În documentele amintite anterior, orașul Dorohoi este semnalat ca târg, dezvoltat din punct de vedere economic, alături de Iași, Cetatea Albă, Hotin, Cernăuți, scoțând în evidență existența sa, cu un secol înainte de constituirea Moldovei ca stat feudal.

Deasemeni în unele documente ale secolelor XIV-XVI sunt menționate în aceleași condiții de locuit în apropiere de Dorohoi și satele: Zvoriștea, Văculești, Hânțăști, Cristinești, Dumeni, Lozna, Popeni, Cobâla, Ghilea,Zvoriștea.

În unele documente din secolul al XV-lea sunt menționate cobalele, rezistând în timp numai satul Cobala, ce aparține astăzi administrativ comunei Șendriceni. Aceste cobâle erau așezări în care se creșteau hergheliile de cai. Din aceste aspecte reiese în evidență importanța calului pentru armată și străvechile ocupații ale oamenilor acestor locuri.

Potrivit documentelor vremii, la începutul vecolului al XVI-lea economia Dorohoiului a decăzut datorită atacurilor tătarilor și polonilor. Orașul Dorohoi a fost prădat în anul 1508 de hatmanul Camenschi. Bogdan cel Orb, domnul Moldovei a intrat în conflict cu polonezii. Bogdan Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare, datorită faptului că era orb de un ochi a fost supărat deoarece sora craiului leșesc Elisabeta l-a refuzat ca soț și în anul 1509 intră cu oastea în Pocuția, prădând și lăsându-și oamenii acolo apoi intră în țară, atacă târgul Dorohoi, jefuind satele până la Ștefănești și Botoșani.

În anul 1510 , orașul Dorohoi a fost atacat de tătarii conduși de Gherei Bet, fiul hanului, care i-au luat pe localnici prin surprindere, intrând în Moldova și, ,,au prădat de până și apoi pe Prut în sus , de multă pradă și robire de oameni au facut și plean de dobitoace.”

În urma acestor invazii orașul a fost ars și jefiut alături de satele din jurul său, acesta nemaifiind pomenit prin documente vreme de cateva decenii.

,,Din 1566 ,când Alexandru Lapușnenu mută capitala Moldovei de la Iași ,pentru a fi mai departe de poloni și mai aproape de turci în Dorohoi se stabilește Vornicia Țării de Sus (1568-1778).

,,Marele vornic al Țării de Sus era al treilea dregător al țării , dupa marele logofăt și Vornicul Țării de jos , ce-și avea capitala la Bârlad”

Întreaga administrație locală era dirijată de curtea domnească locală, în fruntea căreia se afla vornicul, numit și ureadnic. Orașele Botoșani, Dorohoi și Hârlau își sporesc influența în zonă după ce au fost instituite ținuturile și organizate ocoalelor de târguri.

În anul 1590 ,Dorohoiul are vătaf de hotar cu sarcina de a apăra țara dinspre nord.Tot în ultimul deceniu al secolului al XV lea avem și date sigure despre populația tinutului Dorohoi (1591 recensământul făcut sub Petre Șchiopul).

Dorohoiul devine în anul 1590 un loc de pază, de strajă a Țării de Sus, în fruntea căruia se afla un vătaf de hotare R. Heindensen.

Targul Dorohoi devine în anul 1590 loc de pază în Țara de Sus în fruntea căreia se afla vătaful de hotare.R.Heidensen amintea în anul 1600 de cele 17 territoria( ținuturi)divizând orașele două categorii: oppida notabiliora ( Botoșani, Dorohoi, Hârlău, Ștefănești) și urbes praecipuae ( Suceava, Iași). Potrivit uneii descrieri din anul 1708, târgurile târgurile erau grupate în două categorii: mai mari cu activitate comercială intensă( Botoșani) și cu negustori,,așezați,, și mai mici cu o zi pe săptămână târg( Dorohoi, Hârlău) cu dughene și cârciumi.

În apropierea oarașului Dorohoi a avut loc în anul 1600 una dintre cele mai victorioase lupte a lui Mihai Viteazul, în lupta pentru unire a Țărilor Române ,,în vederea înfăptuirii celei de a doua etape a unificării, la 2 mai 1600, Mihai Viteazul ordona trupelor să treacă munții din Transilvania în Moldova. La 5 mai ,un corp de oaste, trecând fulgerator munții ,intră în cetatea Sucevei ale carei porți se deschid însă pentru prima dată , primidu-l cu entuziasm pe bravul voievod la 16 mai 1600.Urmărind oastea Movileștilor ,în drum spre Hotin, Mihai Viteazul dă o ultima bătălie victoriasă , pe Jijia, în propiere de Dorohoi.,,

Importanța targului Dorohoi crește începand cu prima jumătate a veacului al XVII-lea. Din acestă perioadă se păstrează stema ( pecetea ) orașului.Targul a fost prădat de tătari în a doua jumătate a veacului al XVII-lea. Tătarii din Crimeea, conduși de sultanul Calga pătrund în Moldova în anul 1650 pentru a-l pedepsi pa Vasile Lupu deoarece oștile moldovene au făcut pagube în luptele de langă satul Brățulenii de au prădat orașele Dorohoi, cetatea Sucevei, Harlău și pană și.

Dimitrie Cantacuzino cere ajutor tătarilor în anul 1675 împotriva lui Vodă Petriceicu, ce venea cu trupe poloneze pentru a-l detrona.Tătarii au provocat multe necazuri în diferite părți ale Moldovei, făcand crime și jafuri, mai intense în zona orașului Dorohoi, lăsand în urma lor locuri pustiite și multe siliști.În urma acestor năvăliri Dorohoiul decade foarte mult din punct de vedere economic.De aceea Dimitrie Cantemir, în lucrarea Descrierea Moldovei afirma că târgul Dorohoi nu are mare însemnătate.

Turcii transformă în raia, în anul 1715, Hotinul și împrejurimile sale. Sunt întrerupte legăturile cu orașele Poloniei și Camenița, iar Dorohoiul își pierde din importanță.Este deseori jefiut de trupele turcești care fac aici popas în trecere spre Hotin

Târgul în acele vremuri nu mai aduce domnitorilor venituri importante fiind donat boierilor. În perioada 1743-1747 Ion Mavrocordat donează boierului vistiernic un hrisov de danie toată suprafața târgului, spațiul care în trecut fusese domnesc și care aparținuse targoveților pană la acea vreme.,, Pe temeiul acestui hrisov , boierul începe a lua dijma de la târgoveți’’.

Nemultumiți de exploatare , târgoveții se plâng Domnului și Grigore Ghica , judecând pricina, le dă un nou hrisov, prin care hotărăște ca târgoveții să fie scutiți de biruri și corvoade. Vistiernicul Alistarh Hrisoscoleuisi păstra însă vechiul hrisov și fiul său, Iordache Hrisoscoleu, aga, redeschide procesul în anul 1764. Târgoveții fac din nou jalbă către domnie . Grigore Alexandru Ghica, judecând procesul la 2 noiembrie 1764, întărește hrisovul dat târgoveților de Grigore Ghica și hotărăște ca târgoveții să nu mai fie supărați de Iordache Hrisoscoleu.

După ce Bucovina a fost ocupată de austrieci în anul 1775, viața economică a orașului a scăzut , Dorohoiul rămânând

Deseori locuitorii târgului sunt împotriva stăpânirii feudale, răsculându-se uneori datorită taxelor mari care se impuneau în practicarea comerțului și a meșteșugului..În anul 1794 un rapot consular austriac a relatat că din pricina impozitelor grele în orașul Dorohoi izbucnise o răscoală.

Vechea pecete a Dorhoiului

Pecetea (marca, stema) orașului ni se păstrează în documentele secolului al XVII-lea.Aceasta a fost descoperită, într-un document din anul 1634, de marele istoric Nicolae Iorga la solicitarea primarului localității multiseculare, Dorohoi. Aceasta a fost reprodusă în lucrarea Studii și documente, volumul XIX. Nicolae Iorga trimite o scrisoare, la 30 iulie 1915, primarului orașului Dorohoi( originalul este păstrat în arhivele statului de aici) în care dă explicații cu privire la pecete :,, Cum se vede, pe lângă numele orașului Dorohoi, având la început un S mare latin (signum? Poate o urma a vechii peceți latine), un t sau un trg (trag = târg), sau un prg (pârgar) este foarte vizibil un obiect în formă de 8 sau 9. Deci nu un rac." (Arhivele Naționale, Direcția județeană Botoșani, fond Primaria Dorohoi, dosar 16/24 din 5.I. 1915),, Marele istoric subliniază acest aspect, deoarece pecetea județului Botoșani( nu a orașului) era simbolizată de un rac.

De mare interes este și corespondența care se păstrează în Arhivele Statului, referitor la acest subiect.

La sfârșitul secolului trecut, primarul orașului Dorohoi, avocatul Gheorghe Gh. Burghele se adresează marelui istoric, Nicolae Iorga printr-o scrisoare,în iunie 1890 rugându-l să-i clarifice o mare dilemă și anume aceea dacă orașul Dorohoi a avut ca stemă racul în timpul domniei lui Ștefan cel Mare.

Primarul pornește de la ideea că la început Dorohoiul fiind oraș domnesc, marca lui trebiuie să fi fost marca Moldovei și nu un rac-simbol al bogăției de raci și pești din apa iezerului, așa cum apare în unele acte de după 1832.

Marele istoric, Nicolae Iorga îi rezolvă marea dilemă prin două scrisori trimise primarului oasului Dorohoi în lunile iunie și iulie 1915 de de Munte.

În cele ce urmează vom prezenta cuprinsul acestor scrisori:

„Domnule primar,

Mă grăbesc a răspunde la adresa d-voastra cu nr.2411 din 26 iunie curent.La Dorohoi ca și aiurea s-a făcut o confuzie între marca județului care datează dintr-o epocă mai veche și, marca orașului. Marca orașului Dorohoi așa cum am gasit-o într-un act din 1635,e aceea ce se află reprodusă pe p.25 din analele mele ,,Studii și documente”, vol. XIX.

Ultimul exemplar ce-l am îl ofer bibliotecii ce ați întemeiat, rugând-vă a fi păstrat cu îngrijire.

Cum se vede, pe el lângă numele orașului Dorohoi, având la început un S latin mare ( Signum? Poate o urmă a vechii peceti latine), un t sau trg cilindric ( trag = târg, sau prg ( pârgar), este foarte vizibil un obiect în formă de opt sau nouă . Deci nu un rac.

Părerea mea este că orașul ar terbui să refacă vechea pecete, cu lucrurile înțelese ca și cu cele neînțelese din ea. Așa se procedează în Apus.

Primiți, vă rog, încredințarea considerației mele.

Vălenii de Munte , 30 iunie

Și a doua scrisoare:

„Domnule Primar,

Rămân la cea d-intâi părere a mea.Cred că stema Moldovei nu poate fi pusă ca marcă de orașe , fiindcă reședințe domnești erau în toate orașele vechi cu biserica domnească.

Nici Suceava sau Iașul n-au acest drept.

Pentru astfel de lămuriri cu care mă simt dator, și pentru orice cercetări în jurul lor , n-am obiceiul a primi remunerații, care nu se potrivesc nici cu situația mea ,nici cu caracterul meu.

Daca lucrurile ce privesc Dorohoiul intereseză primăria – ceea ce ar fi întâiul cas în România- le pot comunica de câte ori se întâmplă ale găsi.

S-ar putea face de comuna și o publicație ca aceea a parintelui Antonovici despre Bârlad, întrebuintandu-se și arhivele orașului.

Primiți vă ,rog , expresia considerației mele deosebite.

Vălenii de Munte ,24 iulie

II.2 DESPRE NUMELE ORAȘULUI /TOPONIMICUL DOROHOI

Toponimele respectiv numele sau denumirile geografice se supun legilor istorice fiind fenomene sociale. Acestea nu sunt întamplătoare, , ele au o istorie proprie care din momentul ce sunt cunoscute oferă imformații valoroase asupra istoriei unei așezări.

Istoricul, Ion Conea afirma în anul 1927 că toponimia poate fi asemănată cu o hartă ce îmbracă trupul unui peisaj. Referitor la același subiect George Giuglea spunea că toponimia face legătura dintre om și pămant.

De-a lungul timpului mulți geografi, istorici, lingviști și etnologi au fost preocupați cu explicarea numelor unor localități. Orice locuitor al unei așezări își pune mereu această întrebare: De unde provine denumirea localității? În continuare vom prezenta mai multe variante de răspuns ale unor cercetători.Cum era și firesc și pentru localitatea Dorohoi au existat păreri dintre cele mai diverse:

Filipescu – Dubău în Dictionarul Geografic al Județului Dorohoi, susține că Dorohoiul și ar fi luat numele de , una din cetățile marginașe ale Daciei transapline.

Numele de ,,Doroca” a fost folosit și pe coperta unei geografii a județului Dorohoi.

Constantin Ciocoiu spune că ,,Dorohoiul și ar pastra numele de la un general roman, IPERIOD DOROHOID ,care cu regimentul său numit DOROHIDAN forma un castru în aceasta regiune pentru a ține piept năvălirilor barbare”

Dar acestă regiune n-a fost ocupată de armata romană și nici de un castru nu se știe să fi existat prin aceste locuri. Din acest adevăr se desprinde că parerea istoricului Ciocoiu nu are rezistență”.

Cunoscutul academician Emil Petrovici, un cunoscut savant pleacă de la termenul dorog care înseamnă ,,drag,, văzand în acest toponimic romanesc adjectivul posesiv al antroponimicului Dorognum , de origine ucraineană, neatestat DOROHUN ( forma de adjectiv). Prin schimbarea sufixului s-a ajuns la termenul DOROHON și apoi a susținut această ipoteză legată de denumirea orașului, ramânând consecvent acestui punct de vedere pană la sfarșitul existenței sale.

,,Etimologia propusă de Emil Petrovici a fost acceptată de majoritatea specialiștilor din domeniu, între care Al. Graur, N.A. Constantinescu, Margareta Ștefănescu și Ilie Dan. Numele topic Dorohoi are la baza un antroponim DOROGUN care a cunoscut o variantă intermediară DOROHUN. Aceasta provine de la un apelativ de origine ucraineană DOROH cu sensul ,,drag scump”. Originea ucrainenă este probată și de un fenomen specific acestei limbi, prezența grupului ORO ca și în alte toponime din Moldova : Voroneț, Vorona, Horodiștea și Horodnic.,,

Cunoscutul cărturar Dumitru Furtună, a afirmat că orașul Dorohoi își leagă denumirea de vechiul termen slav DOROGOJ sau de , cuvânt rusesc , în limba romană însemnand drag. Ideea sa a fost preluată de mulți cercetători. Dumitru Furtună mai sublinia că ,,Așezarea Dorohoi a fost todeauna un lucru ,drag locuitorilor ei și poate și străinilor ce au gasit în acest punct de popas căldura de care aveau nevoie.

Dumitru Furtună afirma ca deține un document din care rezultă că Dorohoiul se numea inițial târgul lui DRAGU , considerat ca întemeietor al acestei așezări. Nu este exclus ca slavii ,în migrație ,să fi fost folosit pentru acest târg a lui DRAGU numele de DOROGA-DORGOI, pe care negustorii ucraineni să-l fi transformat în Dorohoi.

Același punct de vedere l-a avut și cărturarul de talie mondială, academicianul Iorgu Iordan, membru a mai multor academii și societăți științifice din străinătate, important filolog și lingvist român.

În Enciclopedia romana ,vol.II, (1936-1938), la pagina 619, legat de numele orașului avem următoarea afirmație: ,, Numele lui ( al Dorohoiului –n.n.), de origine slavă , înseamnă ,, drag”, poate de la întemeitorul așezării”

,,Existența multor familii din zona orașului cu numele de Dorohoncea, Dorohonceanu, Dragoș, Dragus, Draguț, Dorohoi etc. ne îndreptățesc să considerăm această explicație ca fiind cea mai verosimilă și că deci numele orașului provine de la întemeietorul lui, Dragu un vrednic gospodar român și slavizarea cuvântului prin folosirea limbii slavone pentru scrierea documentelor în cancelariile domnești.’’ Aceasta este parerea lui Octav Guțic și Gheorghe Grigoraș prezentată în lucrarea , Dorohoi –mic îndreptar turistic.

Ținand cont de așezarea geografică și de faptul că în timpuri vechi așezarea constituia un punct de legătură între Liov și Camenița iar în anul 1407 era punct vamal, cu trecerea timpului devenind un important centru pentru schimbul de mărfuri în direcții diferite astfel încât varianta susșinută de Gheorghe Ghibănescu, în legătură cu originea cuvântului Dorohoi este cea mai apropiată de adevăr susțineau autorii monografiei Dorohoi 600.File de monografie (2007).

Astfel, în scrierea sa din 1924 Gh. Ghibănescu relata : ,,În tulpina acestui cuvânt noi vedem un radical slav ,anume ,,malorus”. Limbile slave de sud, bulgară și sârbă nu poseda cuvântul ,,dorohoi” , pentru drum sau cale. Limba polonă ne dă forma veche slava a cuvântului ,,droga” = ,,drum”, fără fenomenul polongasiei care e specific graiurilor velicoruse și maloruse…”, dar ,, din cele mai vechi timpuri în mintea celor ce se așezaseră în Dorohoi era idea că stau la drumul mare. Deci Dorohoi înseamnă drum – la drumul mare”.

Într-un studiu ,,Origine istorică a numelui Dorohoi”, Al I. Gonța aduce și alte variante legate de numele orașului.

Al I. Gonța aduce diferite argumente istorice susținand varianta profesorului Emil Petrovici, ce susținea că denumirea orașului provine de la numele unei persoane, numită în limba ucraineană DOROHUM.

Acest nume este format din adjectivul ,, drag” -în ucraineană ,,doroh”- la care s-a adăugat sufixul ,,un “, schimbat în ,,on”. Populația romanească a făcut această schimbare identificând pe,, un,, cu sufixul românesc ,,on”, devenind în prima parte a secolului al XVI-lea , ,,oi”.

Al I. Gonța a considerat că este mai aproape de realitatea istorică părerea lui Emil Petrovici căutând persoana ce poartă numele de DRAG, în legatură cu care poate fi pusă originea istorică a orașului Dorohoi: Boierul Mihail de Dorohoi apare în documentele vremii cu apelative diferite.

Concluzionând cele relatate mai sus cu referire la denumirea localității Dorohoi au existat mai multe păreri, fiecare având o susținere istorică mai mare sau mai mică.

Potrivit unor tradiții și legende locale, unii cercetători afirmă că așezarea Dorohoi își trage denumirea de la un general român ce a construit un castru în împrejurimi ce avea rol de apărare, sau de , o cetate la marginea Daciei Transalpine, sau de la termenul de origine slavă DROGOI-DRUGOI cu înțelesul de “alt târg”sau ,,altu”.

Considerăm că explicațiile cele mai precise sunt:

– Al. I Gonța – care afirmă că denumirea orașului provine de la numele unei persoane repectiv Mihail de Dorohoi care apare menționat în izvoarele istorice ( 1407, 1408, 1421, , 1423, 1424, 1425, 1428,1429,1433, 1444 ) sub diferite forme toate fiind traduse de toți slaviștii sub forma ,,Mihail de Dorohoi.”

– Gheorghe Ghibănescu care afirmă că numele orașului Dorohoi provine de =drum cale, punctul său de vedere este susținut de izvoare istorice care atestă că Dorohoiul era așezat pe drumul comercial ce lega Camenița și Liov cu Marea Neagră și că în anul 1407,1408 apare afirmat ca punct de vamă în diferite privilegii comerciale .

-Dumitru Furtună – ce susținea că așezarea Dorohoi a preluat denumirea de la cuvântul slav DOROGOJ , sau de la termenul rusesc DOROGUN ce se traduce drag. Ideea aceasta fiind acceptată de foarte mulți autori.

II. 3 Boieri de Dorohoi – Mihail de

Cel mai important dregător din prima parte a secolului al XV-lea care vreme de mai bine de 35 de ani a avut un rol important în viața politică, administrativă și economică a Moldovei a fost marele boier de divan ,, Mihail de ” numit în documentele slavone și ,, Mihail Dorohoianul”.Acesta era considerat organizatorul vieții de stat, avand așezările în acest targ de vamă și exercitand diferite funcții administrative

M. Costăchescu afirma în articolul Mihail de și satele lui despre personalitatea lui Mihail de că ,, unul dintre cei mai mari boeri moldoveni ,din întâia jumatate a secolului al XV lea , e Mihail de . Așa se numește în general pentru că (…) în acele părți erau multe din satele lui, dar, poate și pentru că în Dorohoi va fi avut o oarecare însărcinare administrativă, pe care nu o cunoaștem. În sfatul domnesc, în afară de numele de mai sus , apare și simplu Mihail sau Mihailaș, și poate fi același cu Mihail de la sfarșitul secolului al XIV lea.”

,, Personalitate marcantă încă înainte de Alexandru cel Bun , el este cunoscut ca martor pentru credința politică a lui Ștefan Mușat în fața regelui Poloniei cu numele de Mihail , pentru prima oara la 6 ianuarie 1395.

Sub numele de Michael ,,capiteneus moldaviensis” apare la 3 februarie 1397 și în timpul domniei lui Alexandru cel Bun și a fiilor săi, Iliaș și Ștefan. M. Costăchescu îl întâlnește în documente o singură dată sub numele de Mihail Seul- stângaciul ,, nevolnicul” se crede ,ca urmare a unui accident suferit , alteori apare cu numele de Mihailaș.”

Istoricul Aurelian Sarcedoțeanu afirma într-un studiu numit Sfatul domnesc al Moldovei până la Ștefan cel Mare, că acest dregător participa activ la rezolvarea problemelor cu care sfatul moldovenesc se confrunta. Acest studiu aduce precizări importantela documentele emise de cancelaria Moldovei între anii 1374-1465, componența scribilor ce l-au întocmit precum și componența sfatului. Dintre aceste documente de sfat apreximativ 75 sunt semnate cu numele de Mihailaș, Mihail de Dorohoi sau Mihail în calitate de consilier și sfetnic credincios.

În jumătate dintre aceste documente apare cu numele de Mihail de Dorohoi, în celelalte documente semnând mai simplu doar Mihailuș sau Mihail. Însă numele cu care este menționat în istoria Moldovei și sub care este cunoscut de istorici, conform documentelor contemporane, este acela de Mihail de , Dorogunskii , Dorogunskogo și o singură dată , Dorohunschii, tradus cum afirmam mai sus, de cercetătorii slaviști sub numele de Mihail de Dorohoi.

,, Niciodată nu i se spune ot Doroguni , după numele târgului Dorohoi, din textul slav de la 12 iulie 1434 sau , ot Dorogonea, cum apare la 21 decembrie 1452, Șandru de , stăpânul Șendricenilor de mai târzu. Fără îndoiala că numele ,, de ”, i-a fost dat pentru că va îndeplini în acest târg funcțiunea de vornic al târgului și ocolului, de care depindeau încă multe sate nedonate feudalilor, sau poate că va fi avut acest târg în concesiune, deși nu este exclus ca să fie moștenit locul pe care s-a întemeiat târgul Dorohoi, de , socrul său, stăpânul satului Pomârla de alături.

Originar se pare ca era din Șizcouți, Noua Suliță de azi, de pe malul Prutului din ținutul Hotinului” ,,Panul Mihail de apare într-o serie de documente date de câțiva domnitori ai Țării Moldovei ( Alexandru, Ilie , Ștefan, Petru) de a lungul a aproximatix 30 de ani ,,.

Documente în care apare numele boierului Mihail de Dorohoi:

Alexandru Voievod , domnul Moldovei și fiul său Iliaș Voievod , la 13 decembrie 1421 ( 6929), încredințează satele Siretul și Volovățul cu iazuri și unui dregător, pentru un timp, la întocmirea documentului respectiv participand și panul Mihail de Dorohoi în calitate de reprezentant al Dorohoiului.

La 13 aprilie 1426 (6931) în Suceava , se întocmește un alt act și care la fel semnează panul Mihail de panului Mihail de se regăsește și în documentul din 30 martie 1424 (6931), și dată tot din Suceava și tot în calitate de reprezentant al Dorohoiului.

Semnătura lui Mihail de Dorohoi mai apare și în alte documente din : 26 august 1424( 6932), 12 mai 1425 (6933), 24 iulie 1428 (6933), 17 aprilie 1429 (6937), 15 iunie 1543 ( 6941) și pe cel din 20 decembrie 1437 ( 6945).

De o mare importanță care ne atestă existența orașului Dorohoi este cel din data de 6 octombrie 1407 potrivit căruia boierii moldoveni reînoiesc omagiul către regele Vladislav Iagello al Poloniei, în orașul Liov . Al doilea din cei 28 de boieri care semnează acest document este pan Mihail de

Mihail de era unul dintre cei mai bogați boieri ai Moldovei. Astfel, la 19 ianuarie 1436, Iliaș Voievod întărește stăpanirea lui Mihail peste 49 de sate ce le avea ca danie de la voievodul Alexandru cel Bun, servindu-l cu credincioasă și dreaptă slujbă. În relațiile cu Polonia, Mihail de a avut intr-un timp un cuvânt hotărator.

Despre activitatea acestui boier moldovean ne amintesc și unele documente din anii 1428, 1431. La 12 decembrie 1432 este amintit alături de logofătul Neagoe- un om învățat care-l va însoți pe mitropolitul Damian de ța, iar într-un alt document din 19 aprilie 1437, numele său apare în discuțiile cu negustorii brașoveni, care sosesc , unde Iliaș voievod le întărise privilegiul comercial dat de tatăl său Alexandru cel Bun.”

O parte a actelor emise în secolele al XIV- lea și al XV-lea referitoare la satele din ținutul Dorohoi inclusiv al orașului nostru s-au pierdut însă Al.I. Gonța susține că între protopul Draghie și Mihail de a existat un grad de rudenie, de vreme ce fiii, nepoții și strănepoții lui Mihail îi spuneau bunic și străbunic.

În această situație lui Mihail i s-a spus corect de el fiind fiul lui Draghie, Dragoi, a lui Doroghie sau Dorogun , nume ultim sub care apare însuși numele târgului Dorohoi, după cum am vazut.

,, Descoperirea acestei legături de rudenie între Mihail și protopopul Daraghie îl duce pe stăpânul Pomârlei contemporan descălecatului. Protopopul de va fi avut mai multe sate ,nu numai Pomârla , pentru că , dupa obiceiul vremii, domnitorii răsplăteau serviciile aduse țării cu înzestrarea de sate și mari suprafețe de pământ. Documente istorice din vremea lui Ștefan cel Mare atestă dreptul cancelariilor domnești de a emite titluri de proprietate, numai în cazul de moștenire a satelor, la succesorii legali și numai în virtutea drept credincioasei slujbe constatate de domn în persoană.,,

În timpul lui Alexandru cel Bun acest drept al cancelariei domnești era valabil și foarte respectat în perioada respectivă. Istoricii au dreptate atunci cand susțin că numele localităților în special al satelor sunt date în majoritatea situațiilor după obiceiul cancelariei, după numele stăpanilor moșiilor dintr-o anume perioadă( Protopopeni, Iugani, Giurgești, Șendriceni, Sarafinești, Gherghel ș.a.)

În ceea ce privește – Mihail de Dorohoi- concluzia la care ajunge Al. I. Gonța este urmatoarea: „ De acest nume Draghie, Drag, Dragoi, Doroghin, Dorogun, Dorogunea, Dorogunskii, care va fi stăpânul mai multor sate din jurul Dorohoiului și poate chiar al Dorohoiului în timpul descalecatului țării, probail că se leaga și locul Dorohoiului, rupt din Pomârla, așa cum mai târziu se va rupe, din hotarul Dorohoiului, locul lui Șendrica și va forma satul Șendriceni.”

Gheorghe Ghibănescu îl consideră pe Mihail de Dorohoi întemeietorul vieții administrative , deoarece acesta a avut vreme de 35 de ani o activitate politică importantă fiind subliniat în documentele târgului.

Trebuie menționat faptul că orașul Dorohoi a avut și alți boieri care ne-au reprezentat alături de Mihail de Dorohoi.La jumătetea veacului al XV-lea apare într-un document un alt boier reprezentant în sfatul țării. Astfel, la 20 ianuarie 1451( 6960), Oană Candescu primește cateva sate de , printre boierii prezenți la întocmirea actului fiind și panul Șandru de , nefiind și Mihail prezent: ,, La aceasta este credința domniei noastre , a mai sus scrisului Alexandru Voievod, și credința boierilor noștri : Credința panului Duma a lui Brae vornic , credința panului Manoil de , (…),Credința panului Șandru de , (…), Credința tuturor boierilor noștri moldoveni.”

Panul Șandru de apare și în alte documente apărute în timp: 26 ianuarie 1453 (6961), 20 iunie 1453 ( 6961), 1 ianuarie 1454 ( (6962),13 februarie 1458 (6966) ,2 noiembrie 1464 ( 6972), 11 aprilie 1465 ( 6973),și 11 septembrie 1467 ( 6975).

Din cele relatate mai sus tragem concluzia că, targul Dorohoi era important la acea vreme. Targul s-a dezvoltat repede în secolul al XV-lea, populația locală și călătorii au atras numeroși meșteșugari ce le făceau diverse servicii. În calitatea sa de "loc domnesc", voievozii au fost interesați săi sporească acestuia numărul de locuitori, noii veniți primeau dreptul de folosință a terenului arabil, imașului pentru vite și a fanețelor. Târgul este menționat acum și ca resedință secundară a domnului Moldovei.

CAPITOLUL III : EVOLUȚIA TERITORIAL – ADMINITRATIVĂ A DOROHOIULUI ÎN EVUL MEDIU

Documentele secolelor XIV – XVII ne informează că Dorohoiul era un târg domnesc, condus de un șoltuz (primar), și 12 pârgari (consilieri) aleși de obște din cei mai buni târgoveți.Teritoriul orașului era alcătuit din vatra ,hotarul sau moșia și ocolul târgului.

III.1.Vatra ,hotarul și ocolul târgului

Vatra târgului Dorohoi

În partea de est a interfluviului situat între Jijia, pârâul Morii și pârâul Buhai s-a format și dezvoltat vatra târgului. Acest nucleu era situat la întretăierea străzilor de astăzi: Grigore Ghica, George Enescu, Dimitrie Furtună cu Dimitrie Pompeiu, cele mai multe spații comerciale fiind situate aici, în această parte a orașului.Acest spațiu ce avea prăvălii și locuințe se întindea până Nicolae, fortificată cu un zid de piatră, locuitorii orașului putându-se adăposti aici în caz de primejdie. În apropierea bisericii se afla reședința domnească.

Domnitorul Mihail C. Șuțu, donează la 17 ianuarie 1795, bisericii Sf. Gheorghe din Herța mortasipia târgului Dorohoi. Același domnitor mai donează acestei biserici la 13 martie 1795 tot venitul din zona târgului Dorohoi, care era loc domnesc ,,iată ca-i afierosm și vatra târgului , ce este dreapta a noastră domnească, urmând a-și lua venit după rânduială ce urmează și alte târguri, ce sunt date altora , de catre alți luminați domni”.

Alexandru C. Moruzi donează, la 14 iunie 1805, mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași ( cu intenția de a construi un spital în curtea mănăstirii), biserica Sf. Gheorghe din Herța inclusiv veniturile ei, dar și acele venituri care se strângeau în vatra târgului Dorohoi.Trebuie menționat că Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon se ocupa de administrația veniturilor târgului Dorohoi.

Moșia târgului sau hotarul târgului

Cele mai multe targuri au fost la început simple sate, fiecare avându-și propriul hotar, în care locuitorii practicau agricultura, creșteau animale,aveau mori. Târgoveților le aparțineau aceste hotare sau poate porțiuni din ele, aceștea putând vorbi de obcina lor; de regulă hotarele erau în proprietatea domnească, unele târguri dezvoltându-se chiar și pe proprietățile boierilor. Pentru a folosi pământul, târgoveții prestau diferite munci sau plăteau dări domnitorului, ascesta rămânând proprietarul. De hotarele târgului dispunea voievodul , putând alipi acestuia noi moșii cumpărate, le putea micșora, donând mănăstirilor sau boierilor diferite părți din ele.

Moșia sau hotarul târgului nostru se întindea pe o rază de 12- în jurul vetrei până la hotarul cu satele Prelipca, Miclăușeni, Prelipca, Fărceni, Lozneni, Dumeni, Popeni, Cobâla, Verbia, Saucenița, sau Broscăuți.

Gh. Ghibănescu a afirmat că despre aceste sate se găsesc mărturii în peste 60 de documente din secolul al XVIII-lea., vorbindu-se de târgoveții din Dorohoi, de evenimente petrecute în apropierea Dorohoiului sau de slujbași din Dorohoi.În aceste documente se vorbește de ureadnici, vioitii, vatajii, vătamanii, diregătorii, curtenii, pârcalabii, fiind amintiți ca faptași sau ca martori în împrejurări diferite.

Un teren agricol se afla în jurul vetrei locuite, târgul Dorohoi având un hotar. La 2 iulie 1523, voievodul Ștefăniță întărește printre altele și bucata de pământ cea mai rămas din hotarul târgului Dorohoi. Hotarul era separat de satele din jur( Ocolul Dorohoiului) prin stâlpi din piatră delimitândul de acestea.Această informație o avem din documentul ce datează din 6 august 1621 referitor la hotarul unuia dintre acele sate, Șendriceni, așezt în vestul orașului.

S-a menționat că în temeiul acelui document târgul Dorohoi era înconjurat de palisade cu porți, una dintre acestea fiind poarta satului Șendriceni.Însă poarta respectivă nu este în legătură cu orașul ci cu localitatea căruia îi poartă numele, fiind în realitate o poartă simplă alcătuită din câteva lemne ce închidea ieșirea spre drum, închinzând satulspre Dorohoi; asemenea porți mai pot fi văzute și azi la ieșirea din satele moldovenești

Mai trebuie subliniat și faptul că nu este exclus ca în perioada secolelor XIV-XV, Dorohoiul să fi avut în jur nuiele împletite și pari din lemn cum erau în Baia; nu s-au regăsit documente care să ateste acest lucru iar documentul din 6 august 1621 nu conține această concluzie.

Referitor șia târgului Dorohoi, Gh. Ghibănescu susținea următorul aspect: când Ștefan cel Mare zidește Biserica Sfântul Nicolae presupunem că a înzestrat-o cu un anumit loc domnesc – moșie de jur împrejur. Lipsește uricul domnesc , dar dacă Ștefan cel Mare termină construirea bisericii pe 18 octombrie 1495, tot atunci ar fi trebuit să dea târgoveților și hrisovul moșiei, de unde reiese clar că nu este mai vechi decât data construirii bisericii.Dacă am fi avut măcar un suret din acest uric, existau multe știri astăzi despre Dorohoi la fel cum sunt despre Vaslui.

Restrângerea moșiei târgului Dorohoi în secolele XVI-XVIII

Ștefan cel Mare construiește în anul 1495 biserica ,,Sfântul Nicolae” din Dorohoi, lângă curtea domnească unde poposea pentru închinăciune și odihnă dăruind curții domnești o întinsă moșie în jurul târgului pentru a asigura din belșug hrana locuitorilor și a animalelor lor. La dispoziția marelui domn se stabilește dania scrisă pe o evanghelie din pergament, la 15 august 1501 , în vederea păstrării veșnice în acest sfânt lăcaș.

În comparație cu alte târguri, pentru Dorohoi documentele de proprietete asupra moșiilor sale s-au pierdut. Au existat acte în care se spunea că episcopul Dosoftei al Rădăuților ar fi văzut însemnări ce cuprindeau moșii din componența târgului Dorohoi, scrise în limba slavonă pe o Evanghelie din 1501, special scrisă la porunca lui Ștefan cel Mare pentru această biserică. Însemnările respective nu au fost găsite întrucât o parte acestor însemnări din această Evanghelie , ce cuprindea și notele respective a fost distrusă

Moșia târgului se reduce, după moartea marelui domnitor care și-a legat pentru totdeauna numele de Dorohoi, datorită daniilor pe care le-a făcut credincioșilor slujitori dar și prin abuzul făcut de proprietarii moșiilor din împrejurimi: Șendriceni, Fărceni, Cobâla, Dumeni, Verbia, Trestiana, Saucenița și Trestiana.

Potrivit documentelor din acea vreme, reiese că, la 1 iunie fost făcută prima danie din moșia târgului de către Ștefăniță Vodă către sluga sa Șendrici cum și pe Neacșu și Vasutca, fiicele lui sima, frate cu Șendrici, cu satul Șilișeul de Jos la care se mai adăuga o bucată de teren rămas din hotarul Dorohoiului

Și alți voievozi au preluat modelul lui Ștefăniță, exemplul său înmulțându-se în secolele următoare, târgoveții plângându-se adesea divanului de abuzurile acestor proprietari înaintându-le uneori și procese.

Ca urmare a acestor danii începand din anul 1522 de Ștefăniță Vodă și continuate de următorii domni până la anul 1800 din toate părțile moșia târgului Dorohoi se îngustează cu excepția Cobâlei.

Diferitele danii , începute în 1522 de Ștefăniță Vodă și repetate de domnii urmatorii , până spre anul 1800, îngustează moșia târgului Dorohoi din toate părțile , afară de Cobâla. Daca în 1735 moșia târgului cuprindea o suprafață de și 1489 mp, în 1838 , acesta ajunge doar la , ca urmare a a daniilor ți a răsluirilor samavolnice ale proprietarilor moșiilor vecine : Trestiana, Broscăuți , Popeni , Miclăușeni, Fărceni.

În primele decenii ale secolului al XVIII lea , moșia târgului , avea o suprafață de , satisfăcând în bună parte nevoile de hrană a târgoveților ,al caror numar era în creștere.Dar restrângerea suprafeței moșiei va continua. În aprilie 1735 , Constantin Mavrocordat daruiește vornicului Sandu Sturza o parte din moșia târgului pe care acesta o alipește moșiei sale Broscăuti.Vistierul Alistrah Hrisoscoleu , boier în divan și cu stare la acea vreme , a obținut de un hrisov de danie pe locul târgului cât a fost domnesc.Ca să obțină aceasta danie , acest boier a deposedat prin mijloace necinstite pe târgoveți de hrisoavele ce le aveau asupra moșiei târgului, daruită de Ștefan cel Mare.

Ctitorind biserica ,,Sfântul Nicolae” din Dorohoi , în 1495, langă curtea domnească , unde venea pentru odihnă și închinaciune , Ștefan cel Mare a dăruit curții domnești de aici o moșie întinsă , în jurul târgului , care să asigure din abundență hrana membrilor ei și vitelor lor. Dania a fost consemnată , din dispoziția marelui domn, pe o evanghelie scrisă pe pergament , la 15 august 1501, spre a se păstra de-a pururi în lăcașul sfânt de aici.

Față de alte târguri, Dorohoiul a pierdut documentele de proprietate asupra moșiilor sale .Au fot fost documente în care se vorbea că episcopul Dosoftei al Rădăuților ar fi văzut o însemnare cuprinzând toate moșiile ce alcătuiau târgul Dorohoi, în notițele scrise în limba slavonă pe o Evanghelie din 1501 , scrisă pentru Biserica Sfântul Nicolae ,din porunca lui Ștefan cel Mare. Aceste însemnări nu au fost găsite pentru ca o parte a acestei Evanghelii ,ce cuprindea și notele amitite a fost distrusă.

Dupa moartea gloriosului domn , care și-a legat numele pentru totdeauna de Dorohoi, moșia târgului începe a se restrânge , ca urmare a daniilor făcute de diferiți voievozi slujitorilor credincioși, dar și prin răsluirile abuzive a proprietarilor moșiilor din jur: Popeni, Șendriceni, Miclăușeni, Fărceni, Prelipca, Cobâla, Dumeni, Lozneni, Verbia, Broscăuți, Trestiana și Saucenița.

Din documentele vremii, rezultă că, prima danie din moșia târgului a fost înfăptuită la 1 iunie 1522 , de Ștefanita Vodă, care miluește pe sluga sa Șendrici , cum și pe Vasutca și pe Neacșa , fetele lui Sima , frate cu Șendrici, cu satul Șiliseul de Jos și cu o bucată de pământ rămasă din hotarul târgului Dorohoi.

Exempul lui Ștefăniță a fost urmat și de alti voievozi astfel că daniile și răsluirile , prin măsurători false , s-au înmulțit în secolele următoare ,determinând târgoveții să se plângă divanului față de abuzurile proprietarilor abuzivi și să intenteze procese.

Moșia târgului se îngustează din toate părțile datorită daniilor începute de Ștefăniță Vodă și continuate de voievozii următori până în anul 1800 cu excepția Cobâlei.

Moșia târgului cuprindea în anul 1735 o suprafață de și 1489mp, în anul 1838 ajungea le 3240ha, datorită daniilor și răsluirilor făcute de proprietarii moșiilor vecine: Popeni, Broscăuți, Fărceni, Miclăușeni, Trestiana.

La începutul secolului al XVIII-lea, moșia târgului Dorohoi era de , asigurând în mare parte necesarul de hrană al locuitorilor, aflți în creștere numerică. Însă continuă restrângerea suprafeței moșiei după această dată. Constantin Mavrocordat donează vornicului Sandu Sturza , în martie 1743, o parte din moșia târgului alipind-o moșiei acestuia din Broscăuți.

Un alt boier din divan, vistierul Alistrah Hrisoscoleu cu multe proprietăți la acea vreme, primește de o danie de pe locul târgului cât a fost domnesc.

Vistierul Alistrah Hrisoscoleu , boier în divan și cu stare la acea vreme , a obținut de un hrisov de danie pe locul târgului cât a fost domnesc. Pentru a obține dania aceasta, boierul deposedează prin diferite mijloace necinstite pe târgoveți de hrisoavele avute de la Ștefan cel Mare asupra propriilor moșii din ținutul târgului.

Cum relatam mai sus, documentele respective erau consemnate pe Evanghelia din 1501, confirmare făcută și de episcopul Rădăuților, Dosoftei, dar distruse.

După cum s-a menționat și în subcapitolul Atestarea documentară a orașului Dorohoi, boierul respectiv și urmașul său impun taxe numeroase târgoveților, aceștea revoltându-se și intentând procese însă această danie din anul fost anulată de Grigore Ghica al III-lea.

Această bucurie a locuitorilor Dorohoiului nu a fost una de durată datorită faptului că moșia lor s-a redus permanent ajungând în anul 1838 la , pierderile respective făcându-se în favoarea unor proprietari ai moșiilor Miclăușeni, Popeni, Lozneni, Trabujeni, Trestiana și Fărceni, vtra târgului fiind dăruită unor lăcașuri de închinăciune din Iași și Herța, acestea încasândule veniturile timp de 80 de ani, nemulțumindu-i tot mai mult localnicii și conducătorii lor, aceștia din urmă neputând încasa contribuțiile pentru a gospodări târgul.

Ocolul târgului Dorohoi

În afara hotarelor târgului constatăm în Moldova și ,, ocoalele’’lor. Prin termenul de ocoale se înțelegeau satele situate împrejurul unui târg care erau dependente de curtea domnească. Satele nu aveau un număr fix, ci unul variabil, putând fi micșorat sau mărit, în funcție de interesele domnitorului.

În scrisoarea lui Iliaș din anul 1436, către regele Poloniei Vladislav, apar menționate pentru prima dată ocoalele ( în limba slavonă însemnând volost, mai târziu ajungând să însemne ținut) târgurilor Bârlad, Tecuci și Vaslui.

Dorohoiul avea și el ocol domnesc asemenea celorlalte orașe din din Moldova. Acest ocol al târgului Dorohoi avea câteva sate în apropierea sa dependente de reședința domnească ( satul își are denumirea din latrinescul fossatum). În secolele XIV-XV, acestea fiind mult mai mici în comparație cu satele de azi, fiind împărțite în trei categorii:

-sate domnești așezate pe proprietatea domnească;

-sate mănăstirești sau boierești aflate în proprietatea mănăstirilor sau boierilor;

-sate de moșneni alcătuite din proprietari, descendenți ai unor strămoși comuni.

a) Cârstineștii a devenit seliște, fiind dăruit de către Petru Șchiopul în data de 16 martie 1592 diacolului Gheorghe Dorohoncea care a fost un slujbaș credincios și pentru doi cai pretuiți în 4000 de aspri;

b) Șendricenii a devenit seliște în timpul lui Alexandru Lapușneanu rămânând așa până în vremea lui Constantin Movilă. Această seliște a fost dăruită lui Vasiel Oraș vornic de Țara de Sus;

c) Dobrăuții situat pe Siret și dăruit Mănăstirii Dragomirna de către vel vornicul Ieremia Movilă și întărit ei de către Radu Mihnea, la 2 aprilie 1618;

d) Măgura , la 12 martie fost întărită lui Nicoară cel Vornic de către Gașpar Grațiani;

e) Slicicanii, situat pe Bașeu a fost întărit de către Radu Mihnea la 16 aprilie 1618 Mănăstirii Sfântul Nicolae;

f) Iubăneștii a fost dăruit la 30 martie 1615 Mănăstirii Solca, de către voievodul Ștefan Tomșa, ctitoriei sale;

g) Seliștea Garbeni avea un loc de heleșteu și o moară șeu așa cum apare menționat în unele documente din 28 martie 1634 , fiind donată logofătului Todersco de către Dumitru Soldan, mare vornic de Țara de Sus și de Savin Prăjescul mare vornic de Țara de Jos;

g) Dimileni și Vârful Bașeului. Un document, din 7 ianuarie 1611 subliniază că Patrașcu vel logofat primește două seliști, care au aparținut ocolului Dorohoi, de vel logofat.

Acest document a fost considerat ca fiind fals originea sa era slavă după limbă și scris, falsificarea datorându-se dorinței de a apropia cele două sate, hotărnicia lor cât și calitatea lor însă de ascultatoare de ocolul orașului, atât de amănunțită, corespunzând realității.

Veniturile curții domnești precum și plata unor slujbași ai domnului era asigurată de populația acestor așezări.

III.2 .Formarea Ținutului Dorohoi.

Unitățile teritoriale ce alcătuiesc un stat medieval își au originea în trecutul îndepărtat , în organizarea veche de organizare a uniunilor obșteștice cuprindeau valea unui râu, o zonă învecinată unei cetăți sau o regiune naturală.

S-au constituit astfel:
a) în Moldova ca unități teritoriale erau ținuturile – primul ținut atestat documentar este cel al Neamțului din anul 1402 ;
– existau aproximativ 24 ținuturi
b) în Țara Românească ca unități teritoriale erau județele – primele atestări documentare sunt cele care se referă (1385), Jales Vâlcea (1392), Gorj – Jiul de Sus (1406), Motru (1415);

Aceste unități teritoriale erau conduse de pârcălabi, județi, vornici, șoltuzi, dregători locali care aveau funcții administrative, fiscale, judecătorești.

Termenul de județ provine din limba latină de la judicum, scoțând în evidență existența scunelor de judecată( de aici derivă și ținutul fiind un loc unde se ținea judecata).

Ținutul Dorohoiului își are numele după târgul Dorohoi care a fost menționat documentar la începutul domniei lui Alexandru cel Bun. Prima atestare precisă a târgului se află în documentul de la 1 iunie 1476, potrit căruia Iuga, vistiernic a lui Ștefan, dăruiește Mănăstirii Putna printre altele și ,,satul Șirăuț din ținutul Cernăuților”
Constantin C. Giurescu afirma despre Dorohoi că :,, a existat ca asezare mai însemanată, ca târg, încă înainte de întemeierea statului moldovean; el servea drept centru de schimb pentru numeroasele și vechile sate de pe podișul Dorohoiului, podiș stăbătut de o mulțime de cursuri mici de apă formând lacuri și iazuri. Va fi fost aici poate reședința unui cneaz sau voievood ; mai târziu când marea dregătorie a vorniciei moldovene se va dubla , vel vornicul de Țara de Sus își avea reședința ”.

Unitățile teritoriale ale ținutului Hârlău și Dorohoi sunt atestate documentar destul de târziu abia în prima jumătate a secolului al XV-lea. Cei mai mulți istorici au cosiderat că în zona geografică situată între râurile Prut și Jijia s- constituit ,, sub umbra autorităților suveranilor păgâni ai stepei , o formațiune politică”. Susținerea afirmației de mai sus se bazează pe vechimea târgului de pe apa Jijiei, Dorohoi , așezare existentă ,,înainte de întemeierea statului”.

Târgul Dorohoi era așezat de-a lungul unui drum comercial ce pornea de la marea Neagră și avea două ramificații, una spre Liov și una spre Camenița fiind în același timp și punct vamal, percepându-se vamă de margine asemenea celor de și Iași.

Deasemeni documentele vremii îl înregistrează pe unul dintre cei mai vechi dregători, în persoana lui Mihail de Dorohoi, ca făcând parte încă din anul 1395 din sfatul domnesc.

Au fost semnalate, în zona județului Botoșani, locuri întărite cunoscute sub diferite denumiri ( movile, măguri, gorodiști- horodiști, holm, bâtcă, val, piscuri) justificând pe de o parte o bună și trainică organizare teritorială locală iar pe de altă parte tendința de centralizare a puterii de către voievozii de prin aducerea forțelor locale sub ascultarea unui om de încredere.

Cunoscută ca loc de popas pe drumul de legătură între Liov, Suceava și Camenița, așezarea de pe râul Jijia întemeiată de Draghie a avut o dezvoltare accelerată în comparație cu alte așezări din zonă. Așezarea de la izvoarele Jijiei a constituit, se pare pe vremea dominației mongole, reședința administratorului fiscal al Țării de Sus,sub conducerea lui Daruga( de aici probabil i se trage și numele).

Ideea aceasta este preluată de M. Poclid din Studii de Istorie medievală, prezentată pe larg în culegerea de studii a lui A. I. Gonța apărută postum.Ștefan I dar și petru I Mușatinul îi încredințează lui Mihail pe lângă Mihail controlul și conducerea starostiei Sipenițului și pe aceea a unității tritoriale dintre Prut și Jijia cunoscută sub titlul de ,,capitanus moldaviensis”la 3 februarie 1397. Acesta administrează și apără teritoriul ce i-a fost încredințat până în anul 1434 după domnia lui Alexandru cel Bun ,retrăgându-se în cele din urmă. Mihail de Dorohoi așa cum am mai subliniat mai sus s-a bucurat de încrederea domnitorilor, participând de multe ori alături de marii boieri dergători la 1407 în delegația de prin care Alexandru cel Bun depunea omagiul de fidelitate, 1408 și 1433 garantă privilegiul acordat liovenilor.

Despre existența ținutului Dorohoi se menționează și în documentul din 15 ianuarie 1458.Acest document menționează judecătorii de Dorohoi și a fost elaborat de Ștefan cel Mare. Spre sfârșitul secolului al XV-lea devenise important centru administrativ, politic, și economic iar din 1566 când Alexandru Lăpușneanu schimbă capitela Moldovei de la Iași, aici se stabilește până în anul 1778 vornicia Țării de Sus, al treilea dregător al țării, după marele logofăt și după Vornicul Țării de Jos, era marele vornic al Țării de Sus. Potrivit expresiei lui Miron Costin era ,,judecător asupra jumătății de țară … de .până la …granița de Nord a Moldovei”.

Vornicii erau reprezentanții puterii centrale în târgurile din Moldova. Fiul lui Ștefan, fiul lui Alexandru cel Bun,amintește pentru întâia oară în scrisoarea sa din anul 1436, în care arată ,, tutoror boierilor ,vornicilor și soltuzilor și pârgarilor și juzilor și vatamanilor” ,si tuturor dregătorilor de la curtea domnească , din târguri și sate , cum trebuie să procedeze în privința datoriilor de bani , pe care le au față de localnici unii dintre brașoveni.

Într-un alt document întocmit în vremea lui Ștefan cel Mare la 30 iulie 1478 se stabilește locuitorii satului Rădăuți ce depindea de episcopia de aici , să nu-i potă judeca nimeni: ,,nici un boier al nostru, șoltuzii și pârgarii din târgul Siretului, nici glognicii din ținutul Sucevii, nici staroștii, nici șoltuzii și pârgarii din Suceava , nici vornicii din aceste doua târguri, nici staroștii.’’ci doar episcopul sau delegatul de acolo al acestuia. Se precizează o singură o singura excepție <<numai pentru sfadă în târg și pentru furtișagurile ce s-ar dovedi la fața locului în târg, să-i judece pe oameni vornicii târgului>>.Drept urmare, cei care judecau așa zisele delicte flagrante doar ei putându-se pronunța pentru sentințe.

Refacerea Dorohoiului se produce în secolul al XV-lea , continuând să crească ca importanță datorită legăturilor comerciale avute cu orașele din țările învecinate. Potrivit documentelor acestei perioade reiese rolul crescând al Dorohoiului din punct de vedere administrativ, politic și economic. În Dorohoi se emit foarte multe din documentele vremii ceea ce arată calitatea sa de reședință puternică în acest ținut.

Episcopul de Rădăuți dă mărturie la 1 iulie 1622 că fiii lui Cristea Cucoranul au vândut anumite părți din satul Cucoreni lui Nicoară mare vornic din Țara de Sus: ,, m-am întâmplat în târgul Dorohoi, în vremea când au…vândut dreapta lor ocină și dedină și cumpărătura bunicului lor , Roman Cucoranul, jumătate din satul Cucorani….Au vândut panului Nicoara mare vornic de Țara de Sus , pentru șase sute de taleri. Au fost la această tocmeală și plată a lor de bună voie pan Dumitru vatah de Hârlău…și Gligore Șoltuz cu pârgarii din Târgul Dorohoi. Și am scris acest zapis eu Tăutu fost logofăt. În Dorohoi să se știe.”

Analizând conținutul textului documentului concluzionăm că localitatea Dorohoi se implica activ în bunul mers al treburilor. Erau chemate frecvent forțele politice din Dorohoi pentru a face ordine în bunul mers al treburilor ținutului. Miron Barnovschi voievod potrivit actului din 30 noiembrie, poruncește ureadnicilor din Dorohoi să-l oprească pe Rugină să muncească pe ocina de la Șendriceni a lui Onciu Iurașcov.,, Oamenii ară și coăscu pre ocina lui la hotarul cu Șendriceni”. ,,Să opriți tot fânul cât va fi cosit acolo.”

Deasemeni, tot Miron Barnovschi împreună cu sfatul țării , potrivit unui document din 11 februarie 1627

La 12 ianuarie 1628 același ,, Miron Barnovshi împreună cu sfatul țării dă un așezământ pentru vecinii Mănăstirii Putna. Și după ce pune niște condiții recomandă celor nemulțumiți ,,să pârască la poarta domniei mele sau la scaun, sau .’’

Împreună cu sfatul Țării, Miron Barnovschi dă Mănăstiri Umor un alt așezământ și la sfârșitul documentului face aceeași deasemeni aceeași recomandare pentru cei nemulțumiți ,,să vină la poarta domniei mele sau la scaun sau Dorohoiu”.

Alexandru Iliaș Voievod poruncește, la 10 noiembrie 1634, lui Bartolomeu uricar și urednic de Dorohoi să cerceteze dacă hotarul localității Șendriceni a lui Onciu, staroste a fost încălcat dinspre satul Șeliceu .

Nicoară Motoc mare vataf de Dorohoi adeverește în noiembrie 1632 că: ,,că a prins un fur anume Ostahie, care l-a avut prieten pe Ionașco-Pușculeț din Săpoieni și că popa Matias, i-a plătit capul cu doi bani”. Ultimele documente arată cum Dorohoiul , prin oamenii săi , puși pe funcții considerabile punea ordine și facea dreptate și prin satele ținutului.’’

În Dorohoi exista în anul 1658 și reședința de urednic, reprezentant al domnului țării, care lucra împreună cu părcalabii și șoltuzul la rezolvarea problemelor locale. Cei 12 pârcalabi și șoltuzul erau reprezentanții comunității locale,aleși de obștea târgului dintre cei de frunte orășeni numiți de documentele vremii ca oameni buni și bătrâni.

Conducerea exclusivă a orașului o realiza un consiliu cu atribuții foarte largi și care avea autonomie administrativă deplină.

Domnitorul avea în secolul al XVIII-lea un om al său, vel capitan de Dorohoi care pe lângă diferite saecini le are și pe cele de ordin social și economic, ce urma să se intereseze și de apărarea aomenilor de la margine, avea datoria de a-i apăra de supărăriși de a veghea pământurile fugarilor să fie date altora epre semănare , mai ales noilor veniți în ținut.

Domnitorul Mavrocordat dă în această situție un ordin vel căpitanului de :,, : pe pământurile celor care au fugit în raia ( Hotin) , bine ai făcut de ai socotit să dai la alți oameni să le samene, mai ales acelor ce au venit acum în ținut.’’ Domnitorul se referea la călugării care își au acolo moșiile , precizând să se ia de la cei nou veniți aceeași dijmă care se lua și celor care erau fugiți din raia.

În anul 1775 Grigore A. Ghica Vodă îl numește pe Proca Roman în calitate de vel capitan de Dorohoi , atribuțiile acestuia fiind scrise în cartea de numire:

Toți locuitorii acelei margini să se odihnească de toată supărarea și strâmbătoarea;

Locuitorii de prin sate precum și vornicii lor să asculte de vel capitan, acesta fiind organul administrativ și cel ce aduce ordinile domnești la cunoștința sătenilor;

Cei care nu ascultau de ordinile lui puteau fi certați și pedepsiți greu după ce domnitorul își exprima acordul;

Era prima instanță de judecată, apelau la judecata divanului doar cei care nu se mulțumeau cum erau judecați;

Veniturile pe care le avea vel capitanul erau speciale , stabilite după vechiul obicei;

Acesta avea atribuții și asupra altor ținuturi cum era cel al Hârlăului iar ispravnicul de Hârlău nu avea nici un amestec asupra veniturilor ce i se cuveneau de drept acestuia în tot ținutul Hârlău , veniturile provenind din amenzi penale și gloabe;

În acea vreme este foarte clar că, Dorohoiul avea multe sarcini administrative asupra ocoalelor și ținuturilor din jur inclusiv și asupra Botoșanilor , sarcinile și atribuțiile acestuia erau mari dacă judecăm după pricinile petrecute șani, Popăuți, Cotnari, cât și în alte locuri. În epoca domniilor fanariote, în secolul al XVI-lea, datorită și faptului că la mijlocul secolului al XVI-lea capitala Moldovei fusese mutată și, importanța orașului Dorohoi scade nu doar sub aspect economic ci și politic.

Având în anul 1773 în imediata apropiere o raia turcească, cea a Hotinului, și faptul că nu se mai învecina cu capitala țării, importanța economică a târgului scade până în secolul al XVII-lea și chiar mai târziu. Nemaifăcând comerț cu Podolia și Polonia economia se micșorează , târgul nemaiavând decât rolul de capitală a ținutului. În perioada respectivă scade și numărul de locuitori deoarece o parte a acesteia a fost forțată

Pentru a se stabili în afara hotarelor pentru a apăra noua stăpânire; o parte a răzeșilor din satele apropiate și-au pierdut pământurile lăsându-le în sarcina domnitorului sau înstărindu-le pentru a plăti datoriile către cârmuire. Ca urmare a acestei situații numărul locuitorilor scade.

Împortanța județelor și ținuturilor crește în secolul al XVIII-lea și în pima jumătate a secolului al XIX-lea. Apar astfel ca subdiviziuni teritoriale, plaiurile pentru județele de munte, ocoalele în Moldova și plășile ca subdiviziuni în regiunile de câmpie și de deal.

Evoluția ținuturilor în Moldova de până la reformele lui Constantin Mavrocordat.

Moldova a fost împărțită, la jumătatea secolului al XVII-lea în 19 ținuturi. Acestea au fost: Bacău, Putna, Neamț, Roman, Tutova, Vaslui, Suceava, Tecuci, Covurlui, Cârligătura, Iași, Dorohoi, Hârlău, Sorca, Hotin, Cernăuți, Fălciu, Lăpușna, Orhei.

Structura respectivă apare confirmată și în Poema Polonă( 1684) și Cronica Polonă a lui Miron Costin precum și în lucrarea Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir.

Poema polonă- scrisă de Miron Costin prezintă ținuturilr într-o ordine cunoscută de cancelaria domnească: Suceava , Neamț, Roman, Bacău, Putna, Tecuci, Covurlui, Tutova, Vaslui, Fălciu, Lapușna, Orhei, Soroca, Hotin, Cernăuți, Dorohoi, Hârlău, Cârligătura și Iași. Spre finele secolului al XVII-lea ,,începu Țara Moldovei a se împraștia și a se pustii având în vedere Țara de Sus,, , mai ales ținuturile Cernăuți, Dorohoi, Hârlău, Iași, Hotin. Teritoriul Moldovei și inclusiv al ținutului Dorohoi s-au micșorat datorită coflictelor dintre puterile vecine.

Cronica Polonă – ne prezintă ținuturile aflate la granița cu regatul Poloniei, de și până la munții țara noastră de Transilvania. Apoi prezintă ținuturile aflate pînă de ța , însă în cele din urmă le-a reprodus, asa cum au fost prezentate mai sus. Miron Costin realizează prima încercare de a prezenta ținuturile după criteriul geografic.

Descrierea Moldovei – față de Miron Costin care după cum s-a vazut a realizat lista localităților urbane după poziția lor geografică, cu cele doua vornicii, cărturarul Dimitrie Cantemir, în lucarea Descrierea Moldovei grupează ținuturile pentru prima oară în două mari regiuni administrative, denumite : Moldova Superioară și Moldova Inferioară, subliniind că , locuitorii le-au denumit : Țara de Sus și Țara de Jos, fiecare conduse de câte un vornic. Informații prețioase cu referire la împărțirea administrativ-teritorială a Moldovei le găsim în capitolul denumit Despre ținuturile și târgurile Moldovei unde se arată că că ,,odinioara Moldova era alcatuită din trei părți: Moldova de Jos, Moldova de Sus și Basarabia”, cu 23 de ținuturi în total. Cărturarul afirma că după ce câteva teritorii dintre Nistru și Prut intră sub stăpânire turcească, au rămas ,, domnitorilor de astăzi numai 19 ținuturi și nici acestea întregi”:

Basarabia cuprindea numai patru ținuturi: Cetatea Albă, Chilia, Buceagul ,și Ismail.

Țara de Sus era alcătiută din 7 ținuturi; Dorohoi, Hotin, Cernăuți, Suceava, Hârlău, Bacău și Neamț.

Țara de Jos cuprindea 12 ținuturi: Lapușna, Fălciu, Orhei Iași, Vaslui, Tutova, Crârligătura, Roman, Tecuci, Putna, Covurlui, și Soroca.

III.2.2 Organizarea administrativ-teritorială a ținutului Dorohoi în vremea lui Constantin Mavrocordat

În vremea voievodului Constantin Mavrocordat s-a elaborat reforma administrativă cu modificări importante în plan politic, economic și social. Modificări mai puține au fost în ceea ce privește organizarea administrativ- teritorială. Potrivit documentelor acelor vremuri, în anul 1741 au fost menționate doar 19 ținuturi la care se mai adăugau micile ținuturi de graniță.

Acestea erau administrate de trei vornici:

Moldova de Sus sau Țara de Sus cu vornicia

Moldova de Jos sau Țara de Jos cu vornicia

Basarabia cu vornicia

Ținutul Dorohoi își avea hotarele până la Ștefănești( un târgușor pe malul Prutului unde turcii în 1713 , după curățarea râului au construit hambare și corăbii pentru hrana oștii aflată ), și apare menționat cu ținutul Hârlăului.

În concluzie teritoriul actual al județului Botoșani era inclus în două ținuturi: al Hârlăului și cel al Dorohoiului. Potrivit Condicii lui Calimachi în anii 1763-1764, Dorohoiul și Hârlăul apar menționate împreună.

În baza Catagrafiei din anul fost întocmită o hartă care ne arată că în ținutul Dorohoi era înglobată partea de est și nord est a județului Botoșani de astăzi. Ținutul Dorohoi avea trei ocoale.

Estul ținutului Dorohoi avea satele Drăguseni și Călărași și era organizat în marele ocol al Bașeului.

În nord , de șeni se desfășura ocolul Prutului.

În partea de nord-est se situa ocolul Târgului, ce cuprindea și orașul Dorohoi.Avea satele cuprinse între Dorohoi și Hudești, acesta fiind ocolul cel mai mic al ținutului.

Orașul Dorohoi,care era reședința de ținut, nu se afla în centrul ținutului, ci în extremitatea lui nord-estică.

Tinutul Dorohoi în anul 1774

Ocolul Târgului cuprindea: Târgul Dorohoiului, Pomârla, Hilișeu , Dămileni, Suharău, Mlenauți, Vorniceni, Hudești, Hubănești, Cirstinești, Comănești, Oroftiana, Sfircăuți, Lișna, Mlenauți, Vorniceni,

Ocolul Prutului cuprindea: Concești, Darabani, Văicăuți, Cornești, Paltiniș, Teioasa, Ivăncăuți, Isnoveț, Crasnaleuca, Coțușca, Mileanca, Ivăncăuți, Cuzlău, Tătărașăni, Crainiceni, Bivolul, ,Adășeni;

Ocolul Bașaului cuprindea: Câșla lui Andronic, Bivolari, Câșla lui Bogdan, Camanaceanul, arman ot Tesminiș, pe moșila Joldeștii, arman din Țara Leșească, ot Știubeni , Iuganii, Dragușeni, Avrămeni, Cisla, Liveni, Hriteni, Răpiceni, Golasai, Saveni, Brătenii, Dobruceni, Sârbii, Hăneștii, Răpiceni, Golasai, Brătenii, Dobruceni, Sismăneștii, Selișcanii, Cucutenii lui Pelin, Lehneștii, Avrămeni, Cisla, Liveni, Hriteni, Dobruceni, Sismăneștii, Ștefăneștii Mici, Ștefăneștii, Bobuleștii, Ostopceni, Băscăteni , Ranghileștii, Albeștii, Băbicenii, Bârsăneștii, Cucutenii, Budeștii.

Schimbările teritoriale survenite după anul 1774 s-au datorat unor cauze din exterior cum ar fi răpirea de către Austria a părții de nord a țării, ca urmare a convenției încheiată la 7 mai 1775 cu Turcia.

Potrivit convenției Moldova era constrânsă că cedeze teritoriile ținutului Cernăuților, a Câmpulungului, Sucevii, a Câmpulungului, Cernăuți, orașul Suceava și cea mai mare parte a ținutului cu același nume.

Conform statisticilor din vreme din anul 1774 respectiv 1803 sunt informații care ne ajută să identificăm modificările administrativ-teritoriale din ultima parte a veacolului al XVIII-lea. Modificările respective din Nordul Moldovei sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Dorohoi- reședința vornicilor Țării de Sus

Vornicul, ca mare dregător a fost atestat din vremea domniei lui Petru I (1375-1391). Acesta supraveghea întreaga activitate a curții, avea atribuții militare și judecătorești pa întreaga Moldovă, fiind deci primul boier al divanului. Acesta îl avea ca subordonat pe cel de-al doilea vornic și anume portarul Sucevei, vornici mici și vornicei.

Vlad este primul vornic amintit în uricele domnești fiind cunoescut și sub numele de Alexandru cel Bun. Acesta a fost urmat de Petre Hudici, Sima, Cupcici și Duma Braevici. În vremea lui Ștefan cel Mare (1457-1504) au urmat alți vornici : Crasneș, Bode, Goian, Boldur și Boul, susținandu-l consecvent pe domnitor în politica internă și externă abilă și energică.

Logofătul devine, la începutul secolului al XVI lea, prezidentul în cadrul divanului, înlocuind vornicul, acesta deși continua să fie în fruntea marilor dregători.Documentele de cancelarie specifice perioadei 1504-1564 consemnează rânduirea a unsprezece dregători: Petre, Grozav , Gavril, Ioan Nădabaico, Ioan Motoc,și Spancioc, Vornicii Hrana și Dragoș Boul, alături de ați boieri în vârstă, portari de Suceava și parcălabi de cetăți continuă să susțină politica tradițională a marelui domnitor Ștefan cel Mare. Unii boieri, deoarece au condamnat politica lui Ștefăniță Vodă au fost executați, cum a fost Luca Arbore ( 1523).

Pentru obținerea unor locuri importante în dregătorii între grupările boierești se produc lupte intense. Renunțarea la politica tradițională din trecut, schimbarea frecventă a domniilor, corupția autorităților locale și centrale, acceptarea fără condiții a cererilor otomanilor au avut cosecințe grave asupra Moldovei, până la începutul epocii moderne.

Alexandru Lapușneanu, de teama pretendenților la tron, neglijează în a doua parte a domniei ( 1564-1568), neglijează total divanul, cei ce se împotriveau erau executați, cei care au scăpat au fugit peste graniță.

După ce acesta moare, Bogdan Lăpușneanu ( 1568-1572), fiul acestuia ajunge domn și din anumite rațiuni administrative și strategice, împarte vornicia în anul 1568, în două categorii:

vornicia Țării de Sus cu reședința ;

vornicia Țării de Jos cu reședința

În reședința ținutului Dorohoi, vreme de 210 ani ( 1568-1778), au funcționat 71 de dregători ca mari vornici în Țara de Sus. Domnul C. Moruzi modifică vornicia în patru în anul 1778, desființându-le pe cele două de până atunci.

În Țara de Sus, dintre cei mai mari vornici amintim pe Eustrate Dabija și Ieremia Movilă, ajunși domni în Moldova, precum și cronicarii Nicolae Costin și Ioan Neculce.

Miron Costin ajunge în anul 1667 vornic al Țării de Sus. Acesta își dorea, având sprijinul Poloniei să scuture jugul otoman, motiv pentru care este ucis în anul 1691 din porunca domnitorului Constantin Cantemir. De aceeași soartă a avut parte și fratele său, Velico Costin, vornic al Țării de Sus.

Fiul lui Miron Costin a fost Nicolae Costin care este ales caimacan după mazilirea lui M. Racoviță. Acesta devine sfetnicul și istoriograful curții în timpul lui Nicolae Mavrocordat. În vremea lui Dimitrie Cantemir acesta ajunge logofăt.

Marea dregătorie ca vornic în Țara de Sus, Ion Neculce o primește de al II-lea Ghica, în anul 1731 în timpul unei vizite acasă din ținutul Dorohoi.

Având funcții importante în dregătorii cronicarii au fost influențați pozitiv în realizarea unor opere de mare valoare, contribuind la îmbogățirea tezaurului culturii naționale. În zona Dorohoi numele acestora precum și a altor dregători le găsim în denumirea unor străzi și localități.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Dorohoi Cadru Istoric de Manifestare a Evolutiei Demografice (ID: 151076)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Dorohoi Cadru Istoric de Manifestare a Evolutiei Demografice

Copyright Notice

Transnistria Intre Est Si Vest. Perspectivele Unei Entitati Politice cu Statut Incert

Infiintarea Oraselor Grecesti

Razboaiele Ruso Otomane Si „chestiunea Orientala” Sfarsitul Secolului AL Xviii Lea Si Prima Jumatate A Secolului AL Xix Lea

Tratatul de la San Stefano Si Congresul de Pace de la Berlin

Conflictul Politic Arabo Israelian din Secolul al Xx Lea

Omul Si Spatiul Sacru

Copyright Notice

Similar Posts