Donos Dezv. Fizica [616915]

1CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA
COPILULUI
Curs pregătit de conf. univ.,
Departamentul de Pediatrie,
Ala Donos

2PLANUL CURSULUI
1.Noțiuni generale despre creșterea și dezvoltare a
copilului.
2.Legile creșterii.
3.Factorii de influența asupra creșterii.
4.Caracteristica și particularitațile creșterii și
dezvoltarii în raport cu vârsta.
5.Metodele de studiere ale dezvoltării fizice la
copii.
6.Principiile de estimare ale dezvoltării fizice la
copil.
7.Vârsta biologică și aprecierea maturizarii
biologice.
8.Patologia creșterii și dezvltării copilului.

3Cunoașterea proceselor creșterii și dezvoltării
copilului are o deosebită semnificație pentru înțelegerea
acestei perioade de viață, cât și pentru nevoia aprecierii
unor aspecte normale sau de patologie.
Aceste fenomene sunt carac teristice copilăriei,
copilăria fiind perioada de viață de la naștere până la
adolescență.După OMS copilăria fiind vârsta 0 -18 ani.
Definiție . Creșterea și dezvoltarea reprezintă un șir
de procese dinamice de ordin molecular ce interesează
toate țesuturile și care se petrec într -o anumită succesiune
din momentul concepției și până la maturitate, cu
participarea lor în mod diferențiat după specificul tisular
și al org anelor respective.
Creșterea și dezvoltarea reprezintă un proces biologic
complex, specific a tot ce este viață, caracteristic fiecărei
rase și particular fiecărui individ.
Dezvoltarea fizică în concepția clinicii pediatrice se
subînțelege ca un proces dinamic de creștere (majorarea
taliei, masei corpului, dezvol tarea fiecărui segment aparte
a corpului etc.) și maturizarea biologică a copilului în
anumite perioade ale copilăriei. De regulă, tot aici se
referă unii parametri fiziometrici, iar la copiii de vâ rstă
fraged ă în special până la un an -formarea funcției
statice, motorii ce determină în general capacitatea de
muncă sau rezerva potențialului fizic.
Deși creșterea și dezvoltarea interesează în mod
continuu întregul organism pe întreaga copil ărie ritmul și
intensitatea creșterii în diferite perioade este diferă.
Dezvoltarea organismului uman interesează, din
punct de vedere funcțional, toate procesele, mecanismele

4de adaptare și perfecționare la care este s upus continuu, în
limitele unor parametri biolo gici impuși de mediu și
activitățile umane (fizice, psihice, intelectuale).
Dezvoltarea corespunde, astfel, acelor fenomene prin
care se maturizează organele, sistemele, precum funcțiile
și activitățile lor.
Ritmul, intensitatea și succesiunea fenom enelor
creșterii și dezvoltării se diferențiază de la o perioadă la
alta de viață variind de la sistem, aparat și organ. Aceste
schimbări sunt determinate onto- și filogenetic și impuse
de factorii de influență ai creșterii și ai proceselor de
adaptare.
Factorii de influentă a creșterii copilului.
Creșterea copilului este subordonată unor factori
complecși care intervin și condiționează diferențiat aceste
procese.
Acești factori sunt:
1. Factori genetici-ereditari.
Factorii genetici sunt responsabili de di ferențierile
constituționale individuale imprimate în procesul de
concepție, precum și fenomenului însăși al creșterii și
dinamicii sale până la maturitate după genotipul
dominant, după tipul morfologic familiar. Creșterea este
modelată în decursul evoluției sale de către ceilalți factori
de influență interni și externi.
2. Factori endocrini.
Rolul acestor factori este deosebit de important. Acțiunea
lor se exercită din perioada vieții intrauterine, chiar dacă
la om nu sunt încă destule argumente convingăt oare. In
favoarea celor de mai sus: la naștere este prezentă

5concentrația crescută a hormonului somatotrop; sunt
prezente tulburările de creștere întâlnite la atiroizii
congenitali, căt și rolul cunoscut al estrogenilor în sinteza
osteoidă la făt. După naș tere rolul glandelor endocrine
este mai demonstrativă.
Activitatea lor este coordonată de sistemu l
hipotalamohipofizar, adevărat centru coordonator al
creșterii.
Hipofiza prin diverse stimulante este indispensabilă
creșterii armonioase.
Hormonul somatotrop acționează asupra cartilajelor
de creștere prin intermediul somatomedinei. El are un rol
fundamental asupra condrogenezei.
Alături de hipofiza, tiroida și epiflza acționează în
toate perioadele copilăriei.
Hormonii tiroidieni predomină asupra osteogenezei și
asupra condrocitului. Este cunoscut rolul lor în
metabolismul proteic și mineral, de mineralizare a
scheletului,în procesele de osteoliză și de rezorbție
osteoclastă.
Din primele luni de viață se apreciază că timusul
participă în procesele de creștere ș i dezvoltare prin
importanța în sistemele de apărare și imunocompetență
sau în imprimarea unor caracteristici de ordin
constituțional.
Suprarenalele și gonadele acționează asupra creșterii
sub controlul hormonului somatotrop prin intermediul
cortizonului, testosteronului, estradiolului, interesând,
procesele de proliferare sau liză a cartilajelor în creștere.
La pubertate sub controlul hormonilor
hipotalamohipofizari, tiroidieni, corticosuprarenalelor și

6gonadelor își exercită acțiunea lor asupra procese lor de
diferențiere și maturizare osoasă și sexuală.
3. Factorii interni ai patologiei.
Ca urmare de acțiune a stărilor patologice creșterea
copilului suferă.
de exemplu: deficitul statural întâlnit în mai toate
anomaliile cromozomiale, precum și în cadrul unor
sindroame malformative.
toate afecțiunile viscerale cronice sau cu evoluție
prelungită pot opri sau încetini creșterea
(cardiopatiile, hepatopatiile, nefropatiile, hemopatiile
etc.).
diferite afecțiuni cronice digestive, expresie a unor:
insuficiențe, tulburări de digestie sau de absorbție
(mucoviscidoza, steatoreea, sindrom de malabsorbție,
diaree prin intoleranță) sunt cauze de frânare ale
creșterii si dezvoltării .
afecțiunile metabolice consecutive tulburărilor
metabolismului glucidic (diabetul zaharat,
glicogenoza), proteic (cistinoza, fenilcetonuria) sau
lipidic.
Un număr mare de tulburări al creșterii sunt întâlnite
în cadrul patologiei endocrine (hipotiroidism,
insuficiența hipofizară, hiperco rticism spontan sau
terapeutic) precum și în cazul
unor tumori renale, craniene, ovariene etc.
4. Factorii exogeni.
rolul factorului alimentar este esențial – atât calitativ
cât și cantitativ (lipide și glucide în principal au rol

7energetic;
proteinele sunt predominant substanțe plastice ).
lipsa din rația alimentară a unor factori esențiali
nesintetizați (aminoacizi esențiali, acidul linoleic,
vitamine) au consecințe grave asupra creșterii.
4.a. Factorii de mediu.
dețin de asemenea un rol important, fiind recunoscută
influența exercitată în timp asupra creșterii și pubertății:
geografici, dar mai ales de climă caldă și temperată
factorii mecanici ( presiunea atmospheric ă,gravitația )
cei fizico- electrici precum și
factorii naturali (aerul, soarele, lumina, apa) ,
activitatea fizică și gimnastica, sportul influențează
favorabil asupra dezvoltării armonioase a copilului.
microclimatul familial, îngrijirile igienice
mediul social, regimul instructiv- educativ au același
rol pozitiv.
cei emotivi și psihologici au influență favorabilă sau
defavorabilă.
Legile creșterii (după Andronescu)
I.Legea alternanței :
a) osul lung se îngroașă și se alungește alternativ, pauza
dintre procesele de creștere în lungime fiind folosite
pentru creșterea în grosime și invers.
b) legea basculei – perioadele de activitate și repaos ale
unui os lung dintr-un segment sunt contrare pentru
celelalte două oase lungi ale aceluiași membru, pe când
primul crește în lungime, celelalte în grosime și invers.

8II.Legile proporției:
a) există 3 faze în evoluția variațiilor de proporție dintre
lungimea corpului și lățimea lui față de adult, respectiv
între: 4-6 ani; 6- 15 ani și după 15 ani.
b) de la naștere și până în perioada de adult fiecare
segment al corpului are modul său propriu de
comportament față de înălțime. Creșterea în lungime este
urmată de creșterea în grosime,
c) dacă un segment al corpului are o creștere proporțional
superioară celei staturale, segmentele imediat superioare
sau inferioare celui considerat vor avea o creștere
proporțional inferioară celei staturale.
III.Legile pube rtății.
a) înainte de pubertate talia crește în special pe seama
membrelor inferioare, iar după ea pe seama trunchiului.
b) înainte de pubertate este mai viu procesul de alungire,
în timpul ei, și după ea, procesul de îngroșare osoasă;
c) înainte de pubertat e procesele de creștere interesează
în special oasele iar la pubertate și după ea masa
musculară.
IV.Legile asimetriei, cu aplicabilitate la vârsta adultă .

9 Aprecierea dezvoltării fizice a copilului
Criteriile de apreciere a dezvoltării fizice la copii:
Talia (culcat, pe șezute, în picioare)
Masa corpului
Perimetrul cutiei toracice
Perimetrul craniului
spirometria
dinamometria
suprafața corpului
puterea de întindere
particularitățile dezvoltării osoase
gradul de manifestare a țesutului adipos sub cutanat
dezvoltarea psihomotorie.
Determinarea dezvoltării osoase.
Pentru determinarea maturității biologice a organismului
la copil și adolescenți se determină gradul de dezvoltare a
scheletului.
Deoarece termenele de osificare la diferite segmente
a scheletului sunt diferite, dar osificarea particulară a
osului deviază în anumite limite. Intre dezvoltarea
sistemului osos, a proceselor de creștere
și a maturizării organismului la copil există o sistemă
strânsă de corelare.
Corespunderea gradului de osificare a anumitor oase
unei vârste este o interacțiune strânsă dintre procesele
osificării și activitatea funcțională a glandelor endocrine
și ne permite să vorbim despre așa numita vârstă osoasă
ce exprimă vârsta biologică.

10Corespunderea dintre vârsta biologică și cea de calendar
se determină după radiologia palmei.
Gradul dezvoltării fizice și de sănătate la copii se mai
determină și după timpul de erupție dentară.
Erupția dentară. Cele două dentiții.
Un alt criteriu de apreciere a dez voltării normale a
copilului îl constituie și apariția dentifiilor temporară
și permanentă.
1. Dentiția de „lapte" este formată din 20 de dinți și
apariția lor în timp are următoarea ordine:
incisivii medii inferiori (în număr de 2) apar între 6-8
luni
incisivii medii superiori (2) între 8-10 luni;
incisivii laterali (4) între 10-12 luni;
primii molari de lapte (4) între 18-24 luni;
caninii (4) între 8-24 luni;
al doilea rând de molari de lapte (4) între 24-30 luni.
La 1 an – 8 dinți incisivi. Schimbarea ordinii apariției lor
ca și unele întârzieri de 1-2 luni au un caracter patologic.
Dentiția de lapte se încheie la ~ 30 luni. Discomfortul de
erupție subfebrilitate, neliniște, agitație, anorexie, unele
tulburări dispeptice care trebuiesc difere nciate de
patologie.
2.Dentiția permanentă se anu nță cu apariția primilor
molari 6 ani – ~ 20-25 ani; cup rinzând 16 dinți pentru
fiecare arcadă dentară, respectiv 32 dinți în total. între
6,5-12 ani dinții de lapte cad în ordinea în care au apăru t.

1116-25 ani măselele de minte (al treilea rând de molari).
Pentru aprecierea maturității biologice se apreciază:
talia
caracterul creșterii ei anuale
numărul dinților permanenți
prezența semnelor secundare de maturizare sexuală
La anumite vârste maturiza rea biologică poate fi atât ca
criteriu primar, cât și criteriu secundar în aprecierea
dezvoltării fizice.
Pentru copiii elevi ai claselor mici prioritar în
determinarea vârstei biologice este: numărul dinților
permanenți, maturizarea osoasă, talia.
Pentru elevii claselor mari o însemnătate prioritară o
are prezența semnelor maturizării sexuale, osificarea -și
mai puțin talia și dezvoltarea sistemei dentare.
Succesiunea aprecierii dezvoltării fizice
Cu ajutorul tabelelor se apreciază corespunderea
vârstei biologice cu cea calendaristică. Nivelul dezvoltării
biologice echivalenta cu cea de calendar, dacă
majoritatea indicilor dezvoltării biologici se mențin în
intervalul M ± 1δ. Dacă maturizarea biologică rămâne de
cea de calendar ori depășește vârsta de calendar se
vorbește despre reținere (retardare) sau despre grăbirea
(accelerarea) tempoului de creștere biologică.
Pentru aprecierea indicilor antropometrici ne folosim
de scara regresiei după talie; indicii funcționali –după
standardul de v ârstă,indicile ponderal, nutrițional,
statural.

12După scara regresiei deosebim dezvoltare fizică mijlocie,
mai mare sau mai mică decât cea mijlocie, de asemenea
armonioasă, disarmonioasă sau grav disarmonioasă.
Copiii din grupa disarmonioasă de ob icei au de reglări de
activitate cardiovasculară, endocrină, neurologică etc. și
necesită un studiu special. La ac ești copii se întocmesc
planuri individuale de supraveghere, consultații ale
specialiștilor (endocrinolog , ortoped etc.), tratament și
proflaxie. Situați ile marginale în apreciere de obicei o
dețin copiii cu tip patologic al constituției.
SUPRAFAȚA CORPORALĂ se exprimă în m2.
O metodă de stabilire a suprafeței corporale (m2) raportată
la greutatea corporală (kg)
1 -5 kg greutate corporală / m2= 0,05 • kg + 0,05;
6-10 kg greutate corporală / m2= 0,04 • kg + 0,10;
11-20 kg greutate corporală / m2= 0,03 • kg + 0,30;
21-40 kg greutate corporală / m2= 0,02 • kg + 0,40;
SUPRAFAȚA CUTANATĂ
se apreciază comform tabelelor special întocmite sau
impiric S = T2• 0,92 (cm2); unde T- talia; 0,92 – un
coeficient.

13APRECIEREA STĂRII DE NUTRIȚIE
se determină prin aprecierea următorilor parametri:
1.Greutatea corporală
2.Talie
3.Indice statural (IS) N = 1;
IS = talia actuală / talia ideală pentru vârstă;
4.Indicele ponderal (IP) N = 0,9-1,2;
IP = greutatea actuală / greutatea ideală pentru vârstă;
5.Indicele nutrițional (IN) N = 1;
IN = greutatea actuală / greutatea vârstei pentru talie
6.Circumferința medie a brațului
7.Pliurile cutanate
8.Examenul clinic al copilului
9.Criterii biologici și biochimici : determinarea
proteinemiei, glicemiei, lipemiei, colesterolului,
sideremiei, zincului.
10.C riterii funcționale: urmăresc aprecierea
funcționalității aparatelor și sistemelor ( det erminarea
toleranței digestive, reziste nței la infecții)
11.R eactivitatea imunologică
12.A precierea dezvoltării psihomotorii
INDICE PONDERAL
0,9 -1,10 copil eutrofic
0,99 – 0,9 copil cu risc crescut
0,89 – 0,76 copil distrofic gr.I
0,75 – 0,6 copil distrofic gr.II
< 0,6 copil distrofic gr.III

14INDICE NUTRITIONAL
0,9 -1,10 copil eutrofic
0,89 – 0,81 copil distrofic gr.I
0,80 – 0,71 copil distrofic gr.II
<0,70 copil distrofic gr.III
PATOLOGIA CREȘTERII
Creșterea unui copil este considerată normală dacă
ea evolueaza conform curbelor de referința, urmând
același culuar în limitele a două devieri standard în jurul
valorii medii penru vârsta si sex.
Când creșterea este încetinită sau accelerată
parametrii ei sunt în culuarele extrem și reprezinta un
fenomen patologic.
Retardul de creștere statural
Retardul creșterii staturale este când talia este
inferioara valorii medii pentru vârsta si sex cu 2 DS sau
este sub percentila 3.
Când talia unui copil este sub 4 DS vorbim despre
nanism.
Diagnosticul etiologic a unui retard de creștere
staturala se bazează pe anamneză, examenul clinic, pe
compararea datelor obținute prin masurări antropometrice
cu curbele de creștere si pe determinarea vârstei osoase.
Anamneza cuprinde vârsta gestaționala, greutatea și
talia la naștere. regimul alimentar în primul an de viața
bolile primei copilării , talia parinților, a fraților și a
buneilor , date privind pubertatea și creșterea taliei la

15parinți, situația socio -eoconomi că și psihoafectivă a
familiei.
Examenul clinic include inspecția copilului dezbrăcat
pentru aprecierea aspectelor armonioase sau
dezarmonioase a segmentelor corpului , ale
dismorfismului facial, grosimea stratului adipos și gradul
de dezvotare pubertară. Aprecierea greutații , a taliei ,
perimetrului cranian și thoracic, raportarea greutații la
talie vor complecta examenul somatic. Evaluarea
dezvoltarii mentale și psihomotorii încheie examenul
clinic.
Determinarea vârstei osoase se face după examinarea
radiografiei la mâna și pumnul s tâng.
Vârsta osoasă este un indicator de apreciere a vârstei
fiziologice a copilului. Compararea vârstei osoase cu
vârsta taliei și vârsta cronologică ne permite orientarea
către un diagnostic etiologic.
Formele Clinice
În urma bilanțului anamnestic, clinic și radiologic
orienteaza spre următoarele forme de retard statural :
secundar, osos, endocrin esențial.
1.Retardul statural secundar are mai multe cauze:
organice, metabolice și psihoafective, care le gasim
în anamneza. Vârsta osoasă este întârziată dar ,
apropiată de vârsta staturală, ceea ce sugerează o
posibilă revenire în cazul în care cauza este tratată.
2.Retarul de origine osoasă aici vârsta osoasă este
egală cu vârsta cronologică. Viteza de creștere este
normală. Acest retard se asociază cu mal forma ții sau
cu boli cromozomiale.

163.Retardul de cauza endocrină viteza de creștere este
foarte încetinită. Vârsta osoasă este inferioară vârstei
cronologice, dar egală vârstei staturale.
4.Retardul statural esențial în acest caz copilul este
armonios iar vit eza de creștere normală.Vârsta osoasa
este situată între vârsta cronologică si vârsta staturală.
a) Se întâlnește la retardul statural ereditar și în
acest caz este vorba de o talie mică familială. Talia
este sitată între -2 și -3 DS și se constituie în p rimii
ani de viață. Vârsta osoasă este egală cu vârsta
staturală și cu cea cronologică , dar poate fi în avans
fața de vărsta cronologică. Posibilitatea de recuperare
este nulă, având un prognostic statural definitiv
mediocre.
b) R etardul de creștere intrauterin se constată la
naștere. Când ne aflam în fața unei greutați și talii
inferioare vârstei gestaționale e necesar de a compara
acești parametri cu curbele și tabelele centilice.
Motivele acestui retard sunt variabile – patologia
embriofetală , cauze materne sau plancetare. Retardul
statural constatat la naștere poate fi parțial constatat
în primele luni de viață. Măsuri recuperatorii nu
există decât cele profilactice.
Copilul cu talie mare și creștere accelerată
În cazul în care talia copilulu i se situează peste
percentila 95 sau peste +2 DS vorbim de talie mare.
Se recunosc 2 cercumstanțe în care talia copilului
poate fi mai mare decât media vârstei :

171.Talia mare cosntitu țională , când părinții
copilului deasemenea au o tale mare. În primul
an de viață avem creșterea taliei foarte repede
peste percentilele normale pentru vârsta și sex.
2.Circumstanțe patologice în care talia crește
excesiv:
a) cauze endocrine hipersecreția de hormoni de
creștere ( tumori) ; secreția de hormoni sexuali în
pubertatea precoce sau pseudopubertatea precoce ;
hipertirioidism ; hiperinsulinism.
b) cauze nonendocrine asociate cu sindroame
malformative sau dismorfice (gigantismul cerebral,
sindromul Marfan, Wiedemann și Beckwith).