domeniul sãnãtãții și educației August 2009 Coordonare: Georgeta Pãunescu Autor: Domnica Petrovai – Psiholog Salvați Copiii România este o… [630667]
SALVAȚI COPIII ROMÂNIA
TULBURÃRILE
DE ANXIETATE
LA COPII ăI
ADOLESCENȚI
GHID DE PSIHOEDUCAȚIE
pentru profesioniștii din
domeniul sãnãtãții și educației
August
2009
Coordonare: Georgeta Pãunescu
Autor: Domnica Petrovai – Psiholog
Salvați Copiii România este o organizație neguvernamentalã,
de utilitate publicã (HG 2262/2004), non-profit, care
promoveazã de 18 ani drepturile copilului, în acord cuConvenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului.Este membrã a Alianței Internaționale Salvați Copiii și este
implicatã în proiecte de educație, protecție socialã și advocacy
pentru copiii aflați în dificultate.
Salvați Copiii militeazã pentru stoparea violenței asupra
copilului prin propuneri de reforme legislative, campanii și
programe de educare a adulților – pãrinți și specialiști – învederea utilizãrii celor mai eficiente și adecvate metode de
educare a copilului, dezvoltarea de servicii comunitare de
consiliere și sãnãtate mentalã.
Pentru mai multe informații despre Salvați Copiii și proiectele
derulate, vizitați: www.salvaticopiii.ro.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a R omâniei
T ulburãrile de anxietate la copii și adolescenți. Ghid de
psihoeducație pentru profesioniștii din domeniul sãnãtãții și educației / Organizația „Salvați Copiii“. – București :
Speed Promotion, 2009 ISBN 978-973-8942-78-3
159.922.8Acest material a fost creat în cadrul Proiectului Phare
“Suport pentru dezvoltarea serviciilor comunitare desãnãtate mentalã și dezinstituționalizarea persoanelor
cu probleme de sãnãtate mintalã”, Componenta B –
Dezvoltarea centrelor comunitare de sãnãtate mintalã.
Cuprins
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Capitolul I
Mecanismele apariției și menținerii anxietãții la copil
și adolescent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
I.1. Despre cauzele anxietãții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
I.2. Autoreglarea emoționalã – factor de protecție pentru sãnãtatea
mentalã a copilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
Capitolul II
Psihoeducația tulburãrilor de anxietate la copii
și adolescenți . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
II.1. Anxietatea de separare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
II.2. Tulburarea de anxietate generalizatã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
II.3. Refuzul școlar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
II.4. Anxietatea socialã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
II.5. Atacul de panicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88II.6. Tulburarea obsesiv-compulsivã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95II.7. Stresul posttraumatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Bibliografie selectivã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
INTRODUCERE
De ce o inițiativã ce vizeazã tulburãrile de anxietate
la copii și adolescenți?
1 din 4 copii are o problemã de anxietate, prevalența tulburãrii clinice fiind
în medie de 15%. Tulburãrile de anxietate reprezintã cele mai frecvente
probleme de sãnãtate mentalã la copii și adolescenți, cu consecințe negative,
dificil de perceput imediat, asupra stãrii de bine a copilului și asuprafuncționãrii lui de zi cu zi.
Una dintre cele mai evidente consecințe negative este limitarea explorãrii
noului, ceea ce duce la o micșorare a zonei de confort a copilului și a familieiacestuia.
Trãim într-o lume impredictibilã, uneori haoticã, în care reacțiile de fricã
și anxietate par a fi mai mult decât firești.
Anxietatea reprezintã reacția la o amenințare perceputã, nu neapãrat realã.
Frica însã este o reacție intensã pe care o manifestãm în fața unei amenințãri
reale, imediate. Este natural, automat și necesar pentru supraviețuire sã ne fiefricã. Copiii învațã frica din interacțiunea cu pãrinții și cu mediul, așa cum
ulterior vor învãța anxietatea.
Anxietatea este relaționatã cu frica, tinde sã fie asociatã mai puțin cu
evenimentele actuale, prezente, ci mai degrabã cu anticiparea fricii sau a
disconfortului emoțional.
Prevalența tulburãrilor de anxietate în rândul copiilor și adolescenților (Chorpita, 2007)
5Tulburare de
anxietatePrevalența Gen Vârsta
Anxietatea de
separare3.5-12.9% Mai frecventã la fete,
dar fãrã diferențe
semnificativePuncte critice între 5 și
6 ani, 7 și 9 ani, 12 și
14 ani.
Tulburarea de
anxietate
generalizatã2.9-12.4% Rezultate mixte Mai frecventã în
preadolescențã și
adolescențã
Anxietatea
socialã1.1-6.3% Rezultate mixte Mai frecventã în preado-
lescențã și adolescențã
Fobiile specifice 3.4%-9.2% Distribuție egalã Distribuție egalã
(cont.)
Prevalența tulburãrilor de anxietate în rândul copiilor și adolescenților (Chorpita, 2007)
(cont.)
Așa cum se observã în tabelul de mai sus, cea mai frecventã tulburare de
anxietate este cea de separare, dupã care urmeazã anxietatea generalizatã,
anxietatea socialã, fobiile specifice și tulburarea de panicã.
În tabelul de mai jos sunt descrise tulburãrile de anxietate la copii și
adolescenți, cu caracteristicile lor esențiale.
Fobiile și tulburãrile de anxietate la copii și adolescenți (DSM-IV-TR)
6Tulburarea
obsesiv-
compulsivã0.8-4% Mai frecventã în rândul
baieților Mai frecventã în
adolescențã
Tulburarea de
panicã4.7% Mai frecventã în rândul
fetelorMai frecventã în
adolescențã
Tulburarea de
stresposttraumatic1-3% Mai frecventã în rândul
fetelorRezultate mixteTulburare de
anxietatePrevalența Gen Vârsta
Fobia specificã Teama pronunțatã și persistentã de obiecte și situații specifice.
Tipuri frecvente: animale, injecții, mediul înconjurãtor, altele.
Tulburarea de panicã Prezența unui atac de panicã recurent și neașteptat (ex.
perioade de fricã intensã, însoțite de simptome somatice și
cognitive). Apar preocupãri persistente legate de posibilitatea de a face
un nou atac precum și îngrijorãri cu privire la implicațiile
sau consecințele atacului de panicã;
Agorafobia Anxietatea legatã de prezența în locuri sau situații din care
este dificil sã ieși sau în care nu poți primi ajutorul de careai nevoie (de pildã în cazul în care ar surveni un atac de
panicã sau apar simptome specifice).
Fobia socialã
(cunoscutã și ca
tulburarea de evitare)Teama pronunțatã și persistentã de situații sociale sau care
presupun performanțã.Tulburarea de
anxietateCaracteristici esențiale
(cont.)
Fobiile și tulburãrile de anxietate la copii și adolescenți (DSM-IV-TR)
(cont.)
Anxietatea, o problemã de sãnãtate a familiei
American Psychiatric Association (2000)
Frica și anxietatea sunt frecvente în viața copilului. Fiecare copil a trãit cel
puțin o experiențã scurtã de anxietate, fațã de care a reacționat prin evitare sau
ieșire din situație. Anxietatea se învațã din familie. Studiile aratã cã
majoritatea copiilor cu o problemã de anxietate au cel puțin un pãrinte cu oproblemã de anxietate. Copiii cu pãrinți anxioși prezintã un risc de 7 ori mai
mare de a dezvolta tulburãri de anxietate, comparativ cu copiii ai cãror pãrinți
nu au anxietate. Similar, fratele sau sora unui copil anxios prezintã un riscmult mai mare de a învãța anxietatea, comparativ cu ceilalți copii care nu au
acest context zilnic de învãțare.
De exemplu, fobiile specifice au cea mai scãzutã conexiune geneticã, fiind
necesare alte condiții de învãțare a anxietãții, în timp ce tulburarea de panicã
are cea mai mare condiționare geneticã.
7Tulburarea obsesiv-
compulsivãObsesii recurente și/sau compulsii.
Obsesiile sunt idei persistente, gânduri, impulsuri sau
imagini trãite ca fiind intruzive și inadecvate, ceea ce
genereazã o anxietate pronunțatã.Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acte
mentale care au scopul de a reduce anxietatea.
Stresul posttraumatic Urmeazã expunerii la un eveniment traumatic extrem care
determinã o fricã intensã, neajutorare sau groazã. Persoanadezvoltã un tipar caracteristic al simptomelor care include:
reexperimentarea evenimentului traumatic, evitarea
persistentã a stimulilor asociați cu trauma, o activarecrescutã psihofiziologicã.
Tulburarea de
anxietate generalizatãAnxietate și îngrijorare excesivã și de duratã în legãturã cu
anumite evenimente sau activitãți.
Tulburarea de
anxietate de separareAnxietatea excesivã ce apare în legãturã cu separarea de
casã sau de persoanele de care copilul este atașat.Tulburarea de
anxietateCaracteristici esențiale
Care este intervenția cea mai eficientã în abordarea
copiilor cu tulburãri de anxietate?
Anxietatea este o tulburare care apare ca rezultat al interacțiunii dintre
vulnerabilitatea biologicã a copilului, vulnerabilitatea psihologicã, învãțatãdin familie și din contextul de viațã al copilului (școalã, comunitate) și
evenimentele stresante de viațã.
Dacã anxietatea copilului este rezultatul interacțiunii acestor factori,
tratamentul anxietãții implicã modificãri sau schimbãri în context care sã
faciliteze învãțarea de cãtre copil a unor mecanisme adecvate de rãspuns la
fricã, neliniște sau teamã.
Contextul înglobeazã: comportamentul sau reacțiile pãrinților, mesajele pe
care aceștia le transmit copilului și mediul educațional în care copilul învațã.
Tratamentul anxietãții copilului este reprezentat de:
-intervenția asupra pãrinților, prin reducerea anxietãților acestora;
-intervenția în mediul educațional, la grupã sau în clasa de copii;
-intervenția adresatã direct copilului;
Anxietatea, problemã de sãnãtate asociatã frecvent
și cu alte probleme de sãnãtate mintalã
80% dintre copiii cu tulburãri de anxietate au și o altã tulburare comorbidã,
cum ar fi depresia sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție.
Evaluarea unui copil cu o tulburare de anxietate implicã și evaluarea
posibilelor co-morbiditãți sau a factorilor de risc pentru dezvoltarea altor
tulburãri de anxietate. Adesea se întâmplã ca o tulburare cum este cea de
hiperactivitate, datoritã manifestãrilor comportamentale, sã influențezedecizia specialistului care va minimiza impactul anxietãții asupra copilului.
Similar, o tulburare de anxietate va influența evaluarea manifestãrilor
depresive ale copilului.
8(cont.)
Caraceristicile normale ale fricii și anxietãții la copii și adolescenți
Warren & Sroufe (2004); Ollendick & March (2004)
90-6 luni Frica de zgomote puternice
Frica de pierdere a suportuluiVârsta
Reglarea biologicã
6-18 luni Frica de strãini
Anxietatea de separarePermanența obiectului
Formarea relației de atașamentAspectele dezvoltãrii Frica și anxietatea
2-3 ani Frica de animale
Frica de creaturi imaginareExplorarea lumii externe
Gândire magicã
3-6 ani Frica de întuneric
Frica de furtuniFrica de pierdere a persoanei de
îngrijire Autonomie
Autocontrol
6-10 ani Frica de școalã
ÎngrijorarePreocupãri legate de rãnirea
corpului și pericolul fizicAdaptare școlarã
Operațiile concrete: inferențarelațiilor cauzã –efect și antici-
parea evenimentelor negative
10-12 ani Preocupãri și frãmântãri sociale Înțelegerea socialã
Prieteniile
13-18 ani Anxietatea socialã
PanicaIdentitatea
Operațiile formale:catastrofizarea simptomelor
fizice
Relații sexualeSchimbãri fizice
Modelul vulnerabilitate – stress în dezvoltarea tulburãrilor de anxietate
Dupã Manasis & Bradley (1994)
10Vulnerabilitatea copilului la
stimul simpaticFuncționarea neuro-vegetativã
a persoanei de îngrijire
Inhibiție comportamentalãRelație de atașament
insecurizant
Modelul de funcționare internã
Evaluarea amenințãrii
Evitare si abilitãți sociale si de
coping inadecvate
Situații sociale, evenimente
traumatice, provocãrile de
dezvoltare
Fobii și tulburãri de anxietate
CAPITOLUL I
MECANISMELE APARIȚIEI
ăI MENȚINERII ANXIETÃȚIILA COPIL ăI ADOLESCENT
I.1.Despre cauzele anxietãții
Anxietatea are cauze multiple.
Acești factori acționeazã de cele mai multe ori împreunã, sub forma unei
combinații între “personalitatea sensibilã” a copilului și varietateaexperiențelor pe care acesta le trãiește, ceea ce conduce la intensificarea și
accentuarea problemelor de anxietate.
Personalitatea senzitivã a copilului îl predispune pe acesta la receptivitate
crescutã fațã de evenimente negative, obiectele și informațiile interpretate ca
fiind amenințãtoare. Cu alte cuvinte, copiii cu personalitate senzitivã sesupãrã, se sperie, se înfricoșeazã, se întristeazã mult mai ușor decât o fac
ceilalți copii. Acest tip de personalitate reprezintã un factor de risc în ceea ce
privește varietatea emoțiilor negative pe care copilul le trãiește de-a lungulvieții (poate sã genereze tulburãri de anxietate și uneori depresie).
11Studiile aratã cã existã o multitudine de factori
care cauzeazã anxietatea la copii și adolescenți:
-factori biologici (temperament, senzitivitatea
pentru anxietate);
-factori psihologici (atașamentul, percepția
controlului);
-factori sociali (familie, școalã, prieteni etc.); Copiii cu o personalitate
“sensibilã” prezintã risc crescut
pentru dezvoltarea tulburãrilor
de anxietate
a. Vulnerabilitatea geneticã
Caracteristicile temperamentului copilului, un indicator al riscului
de anxietate
Temperamentul se caracterizeazã prin modul în care copilul reacționeazã
la stimuli și situații noi. Dimensiunile temperamentului sunt: nivelul de
activitate, ritmicitatea, apropiere – retragere, adaptabilitatea, intensitatea,
timpul de reacție, dispoziția afectivã, distractibilitatea și persistența atenției.
Exista astfel mai multe tipare temperamentale: temperamentul ușor, cel
dificil și cel „greu de urnit”.
Temperamentul „ușor” se caracterizeazã prin adaptabilitate crescutã și se
manifestã la aproximativ 60% dintre copii. Temperamentul „dificil” și cel
„greu de urnit” se caracterizeaza prin reactivitate negativã și se manifestã la
15%-23% dintre copii. Temperamentul cu risc pentru anxietatea de separarese manifestã prin afectivitate negativã/nevrozã și abilitate scãzutã de control
atențional și emoțional (capacitatea limitatã de distragere a atenției de la
stimuli amenințãtori și de autoreglare emoționalã).
Inhibiția comportamentalã este un indicator relevant în anxietate și se
manifestã printr-o stare de fricã, precauție, iritabilitate, dependențã de adult,
retragere fațã de contextele/situațiile strãine, nefamiliare, cãutarea siguranței
în persoanele de referințã. Aproximativ 20% dintre copiii cu vârstã de 2 ani
manifestã inhibiție comportamentalã crescutã; tendința copiilor este de areacționa prin retragere atunci când se confruntã cu oameni și situații
necunoscute.
Pentru identificarea aspectelor ce țin de inhibiția comportamentalã, se
recomandã observarea comportamentului copilului atunci când este expus la
situații nefamiliare. Cei mai mulți dintre copiii cu tendințã de inhibiție
comportamentalã manifestã abilitãți de interacțiune socialã similare cu alecelorlalți copii în situațiile familiare.
Indicatori comportamentali pentru starea de inhibiție:
-se apropie de obiectele și persoanele noi dupã o perioadã mai mare de timp;
-se retrage sau evitã obiectele și situațiile noi;
-nu interacționeazã spontan cu persoanele nefamiliare;
-nu inițiazã conversații cu persoane necunoscute (fie copii, fie adulți);
-cautã pãrintele și stã doar în preajma lui;
-verbalizeazã mesaje care denotã un anumit grad de stres atunci când
este expus la situații noi: spune cã vrea sã plece, plânge etc.
-experimenteazã o serie de modificãri fiziologice: se intensificã bãtãile
inimii, crește presiunea sângelui, se dilatã pupilele, crește tensiunea
muscularã, crește nivelul de secreție a cortizolului, se modificãfrecvența vocalã.
12
Studiile aratã cã acești indicatori comportamentali:
-se manifestã la aproximativ 10-15% dintre copii;
-au o bazã geneticã;
-reprezintã un important factor de vulnerabilitate în dezvoltarea tulburãrilor
de anxietate; copiii care prezintã inhibiție comportamentalã pot dezvoltadouã sau mai multe tulburãri de anxietate (Rosenbaum et alii, 1988);
Mecanisme neuronale
Existã 2 mecanisme neuronale care intervin în motivarea comportamen-
tului copilului:
§sistemul de activare comportamentalã (BAS);
§sistemul de inhibare comportamentalã (BIS);
BIS este un sistem cerebral elementar, care semnaleazã posibilitatea
pericolului sau represaliilor, ceea ce contribuie la întãrirea comportamentului
de evitare.
Activarea BAS se asociazã cu receptivitatea crescutã la semnalele care au
legãturã cu recompensarea și absența sancțiunii. Efectele comportamentale
ale activãrii BAS constau în intensificarea comportamentului.
Activarea BIS se asociazã cu receptivitatea crescutã la semnalele care au
legãturã cu prezența pedepsei, absența recompensei și contactul cu situațiile
noi. Efectele comportamentale ale activãrii BIS constau în inhibarea
comportamentului și creșterea nivelului atenției.
Cele doua sisteme interacționeazã și se coordoneazã reciproc. Studiile
aratã cã, coordonarea lor nu este dezvoltatã complet în primii ani de viațã. Așase explicã de ce bebelușul adesea se apropie sau încearcã sã atingã stimuli noi,
în ciuda stresului pe care îl resimte. În acest stadiu de dezvoltare se pare cã
stimulii noi activeazã atât BAS cât și BIS.
Emoționalitatea negativã
Este un factor de temperament sau personalitate care se referã la instabi-
litatea psihologicã și predilecția pentru experiențe emoționale negative. Copiii
cu inhibiție comportamentalã mare prezintã de asemenea nivele înalte ale
emoționalitãții negative; aceasta se asociazã cu valori ridicate ale anxietãții șidepresiei, dar și cu tulburãri de conduitã.
Indicatorii de observare ai acestui factor sunt reactivitatea negativã și
retragerea. Studiile pe gemeni aratã cã emoționalitatea negativã este parțialdeterminatã genetic și este un important factor de predicție al tulburãrilor
emoționale.
Emoționalitatea negativã și controlul voluntar au o contribuție majorã în
dezvoltarea anxietãții.
13
Reacțiile la stimuli noi sau la pedeapsã cresc emoționalitatea negativã, în
special în cazul copiilor care prezintã o mare activare a sistemului de inhibarecomportamentalã (SIC).
Emoționalitatea negativã este o condiție esențialã, necesarã pentru
dezvoltarea anxietãții dar nu este suficientã. Studiile aratã cã o combinațiedinamicã între o emoționalitate negativã ridicatã și un nivel scãzut de control
voluntar se asociazã puternic cu dezvoltarea anxietãții.
Procesele voluntare complexe
Controlul voluntar este un factor temperamental de reglare, care poate fi
definit ca “abilitatea de a inhiba un rãspuns dominant pentru a performa unrãspuns subdominant”, bazat pe controlul inhibiției și al atenției.
Procesele de contol voluntar reprezintã abilitatea de a evita intenționat sau
de a distrage atenția de la stimuli aversivi, care în mod automat conduc laintensificarea emoționalitãții negative.
Procesele de control voluntar și sistemul atențional implicã aspecte din trei
rețele neuronale:
-rețeaua atenționalã posterioarã, specializatã pe orientarea pe stimulii
senzoriali dintr-un anumit context;
-rețeaua atenționalã anterioarã, specializatã în detectarea evenimentelor;
-rețeaua asociatã cu vigilența (menținerea atenției);
Influența rețelei atenționale anterioare se manifestã mult mai târziu, fațã
de celelalte douã. Studiile au arãtat cã adulții și copiii cu anxietate manifestãbiasãri atenționale privind stimulii amenințãtori. (Vasey& MacLeod), ceea ce
sugereazã faptul cã tulburãrile de anxietate se asociazã cu nivele scãzute ale
controlului voluntar.
Nivelul scãzut al controlului voluntar este un factor cheie în
dezvoltarea anxietãții la copil și adolescent. Un nivel înalt al controlului
voluntar permite copilului sã dezvolte procese de autoreglare sub forma
atenției sau a altor comportamente de coping, care pot sã previnã sau sã
moduleze experințele negative datorate prezenței unor stimuli aversivi.
Un nivel scãzut de control voluntar, datorat unor slabe capacitãți
temperamentale sau unor înalte solicitãri situaționale, determinã slabe
capacitãți de a face fațã stresului.
Copiii cu nivele înalte de nevrotism au o foarte mare nevoie de control
voluntar deoarece se expun la mulți stimuli negativi la care reacționeazã mult
mai intens decât o fac alți copii.
14
Ce rol joacã aspectele temperamentale în dezvoltarea anxietãții?
Studiile longitudinale evidențiazã rolul important pe care îl joacã
temperamentul în dezvoltarea anxietãții.
-Emoționalitatea negativã (nevrotismul) reprezintã mai mult decât o com-
ponentã a anxietãții (Lonigan et al., 1997); este un factor cauzal în dezvol-
tarea și menținerea anxietãții. (Clark et al., 1994, Krueger et al., 1996).
-Controlul voluntar scãzut este factor cauzal în dezvoltarea simptomelor
de internalizare la copii (Capsi, 1995).
-Trãsãturile temperamentale au asupra tulburãrilor de anxietate efecte
directe, indirecte sau de moderare a altor factori cauzali.
Existã mai multe modele de explicare a modului în care temperamentul
sau personalitatea influențeazã dezvoltarea psihopatologiei la copil.
Temperamentul este un factor predispozant, care joacã un rol cauzal direct
în dezvoltarea anxietãții (Akiskal, et al.1983, Clark et. al.1994).
Copilul este predispus la una sau mai multe tulburãri de anxietate datoritã
trãsãturilor sale temperamentale, respectiv datoritã emoționalitãții negative șicontrolului voluntar scãzut. Studiile au arãtat însã cã nu existã un raport de
determinare directã între aceste trãsãturi temperamentale și dezvoltarea
tulburãrilor de anxietate.
Sunt studii (Kagan et al, 1994, Turner et al, 1996) care aratã cã doar o
treime din copiii cu inhibiție comportamentalã manifestã tulburãri de
anxietate în copilãria mare sau la adolescențã, în timp ce 70% dintre copiii cuinhibiție comportamentalã studiați nu au prezentat nici un simptom de
tulburare de anxietate (Biederman et al. 1990).
Concluziile studiilor fãcute în acest domeniu aratã cã aspectele temperamentale,
incluzând inhibiția comportamentalã, reprezintã un factor de risc semnificativ
pentru dezvoltarea tulburãrii de anxietate, dar nu poate fi considerat nici necesar,nici suficient pentru dezvoltarea acestei psihopatologii.
Combinațiile variate ale diverșilor factori temperamentali se asociazã cu apariția
diferitelor forme de tulburãri de anxietate (Caspi et al. 1995, Robins et al. 1996).
Efectele indirecte ale temperamentului asupra dezvoltãrii tulburãrii
de anxietate
Stilul comportamental, inhibiția comportamentalã, emoționalitatea
negativã crescutã și controlul voluntar scãzut determinã indirect o creștere aprobabilitãții de dezvoltare a tulburãrii de anxietate, datoritã mai ales
strategiilor comportamentale de evitare. Sunt copii cu o mare reactivitate
emoționalã negativã, care aleg sã facã fațã stimulilor noi sau negativi, deintensitate medie, folosind comportamente de evitare – ei nu se plaseazã în
situațiile de care se tem sau care îi deranjeazã (Rubin & Burgess).
15
Inhibiția comportamentalã, emoționalitatea negativã crescutã și controlul
voluntar scãzut pot predispune copiii la comportamente care conduc laizolarea sau respingerea lor de cãtre grup, ceea reprezintã un important factor
de risc suplimentar pentru tulburãrile de internalizare, cum ar fi depresia și
anxietatea (Baker, Milich & Manolis, 1996).
Relațiile de atașament
Cel puțin o parte din relația de atașament a copilului cu persoana de
îngrijire este o funcție a trãsãturilor temperamentale, atât ale copilului cât și
ale persoanei de îngrijire, ceea ce înseamnã cã relația de atașament poate
media rolul temperamentului în ceea ce privește reactivitatea emoționalãnegativã de mai târziu sau inhibiția comportamentalã (Goldsmith & Alansky,
1987). Studiile care au investigat reactivitatea emoționalã negativã a
bebelușilor în corelație cu tipul de atașament dezvoltat ulterior, au arãtat cãbebelușii cu o înaltã reactivitate emoționalã negativã au fost identificați ca
având o relație de atașament insecurizant (evitant sau rezistent).
Biasarea atenționalã
Cercetãrile au arãtat cã persoanele anxioase manifestã o biasare atenționalã
în ceea ce privește stimulii amenințãtori. Procesele reactive, asociate cuemoționalitatea negativã crescutã și controlul voluntar scãzut, pot avea un
impact mare asupra dezvoltãrii reprezentãrilor cognitive interne ale copiilor
despre ei înșiși, despre ceilalți și despre lume.
Emoționalitatea negativã crescutã, asociatã cu concentrarea atenției pe
aspectele amenințãtoare ale mediului și dezvoltarea de reprezentãri privind
lipsa de competențe personale pot sã conducã la generalizarea și stabilizarearãspunsurilor anxioase în situații amenințãtoare sau ambigue (Hock, Krohne
& Kaiser, 1996).
Temperamentul poate fi influențat și de alți factori care predispun copilul
la apariția anxietãții. Factorii externi, de mediu și dezvoltare, pot modera
exprimarea temperamentalã în primii trei ani de viațã.
Efectele practicilor parentale de creștere și educare
Trãsãturile temperamentale își pun amprenta asupra modului de creștere
și educare iar comportamentele parentale pot influența în mod direct modulde exprimare temperamentalã (Lee & Bates, 1985).
Studiile aratã cã stilul parental (convingeri, atitudini, comportamente):
-are o influențã directã asupra inhibiției comportamentale, retragerii și
gradului de stres pe care copilul îl manifestã;
-ajutã la crearea și menținerea unui tipar comportamental de evitare și
inhibare prin modelarea și încurajarea utilizãrii acestuia (de ex. mulți
16
pãrinți care au copiii cu reactivitatea emoționalã crescutã au tendința
de a-i proteja de situațiile cu un anumit grad de disconfort, reducândfrecvența expunerii la stimuli nefamiliari sau sãrind repede în ajutor
pentru a oferi liniște și confort, atunci când experiența nouã nu poate
fi evitatã (Thompson & Calkins, 1996).
Comportamentul de evitare al copilului limiteazã posibilitatea acestuia de
a face noi achiziții și genereazã o imagine negativã atât asupta mediului cât și
asupra abilitãții lui de a face fațã situațiilor, ceea ce poate fi o sursã dedisconfort pentru experiențe viitoare, care întãrește evitarea și retragerea.
b.Vulnerabilitatea psihologicã
Controlul perceput
Controlul perceput se referã la credința cã cineva poate sã controleze
evenimentele interne și externe.
Personalitatea senzitivã a copilului poate fi accentuatã în funcție de tipul
experiențelor de viațã pe care le trãiește. Cele mai puternice influențe vin dinsfera controlului pe care copilul îl deține asupra lucrurilor care i se întâmplã
în viațã. Studiile au arãtat cã acei copii care nu simt cã au control sunt mult
mai predispuși sã aibã reacții negative intense la evenimentele negative. Acestsentiment de a nu controla lucrurile are un impact negativ puternic asupra
dezvoltãrii copilului deoarece îi limiteazã oportunitãțile de a explora mediul
înconjurãtor, de a face fațã provocãrilor, de a învãța noi abilitãți care sã-l ajuteîn situațiile viitoare, de a solicita ajutorul atunci când are nevoie. Cel mai
important lucru este ca un copil sã-și dezvolte încrederea cã poate sã facã fațã
situațiilor negative.
Controlul și dezvoltarea emoționalitãții negative
Senzitivitatea mare la stimuli negativi, asociatã cu manifestãri emoționale
și comportamentale negative are o importantã bazã ereditarã.
Studiile atestã faptul cã reducerea sentimentului de control asupra a ceea
ce ni se întâmplã, se asociazã cu apariția imediatã a emoției negative (Barlow,1988, Beck &Emery, 1985).
Mediul poate sã contribuie la dezvoltarea vulnerabilitãții prin
intermendiul experințelor timpurii care fac copilul sã nu se simtã în control.Ulterior, în urmãtoarele etape de dezvoltare, vulnerabilitãțile încep sã
acționeze ca factori de amplificare a efectelor mediului asupra activitãții BIS.
Experimentarea controlului ca factor de risc pentru dezvoltare
Studiile aratã cã un istoric al lipsei de control pune copilul în situație de
risc prin experimentarea unor stãri emoționale negative cronice care conducla accentuarea vulnerabilitãții psihologice. Mai mult decât atât s-a dovedit
17
științific cã experințele timpurii legate de imposibilitatea de a controla ceea ce
se întâmplã, conduc la generalizarea tendinței de a percepe și interpretaexperințele de viațã ca fiind în afara controlului personal (Corpita, Barlow,
1998). Aceste biasãri ale percepției și interpretãrii experiențelor de viațã
conduc la creșterea emoționalitãții negative.
Controlul din perspectiva factorilor familiali
Experințele timpurii joacã un rol important în formarea vulnerabilitãții în
BIS. Din acest punct de vedere studiile s-au centrat pe mai multe aspecte:
-caracteristicile specifice ale mediului familial, care au legãturã cu
dezvoltarea cognițiilor copilului privind sentimentul de control asupralucrurilor care i se întâmplã;
-caracteristicile familiale legate de dezvoltarea tulburãrilor de anxietate;
-rolul relației de atașament din perspectiva controlului;
Teoria atașamentului stipuleazã cã funcționarea sãnãtoasã a copilului este
determinatã într-o mare mãsurã de gradul de securitate și predicitibilitate pecare îl oferã relația cu persoana de îngrijire. Chiar dacã copilul nu poate
controla total ce i se întâmplã, dezvoltarea unei relații de atașament sãnãtoase
depinde în mare mãsurã de senzitivitatea și eficacitatea persoanei de îngrijirecât și de abilitatea bebelușului de a influența persoana de îngrijire.
Rutter (1980) afirmã cã mama și copilul au un repertoriu foarte bine
stabilit de comunicare și interacțiune ceea ce reprezintã un mare potențialpentru comportamentul de explorare în siguranțã al copilului. În acord cu
studiile, atașamentul are efecte specifice asupra bebelușului, care nu sunt
caracteristice altor tipuri de interacțiune socialã:
-amenințarea și surpriza vor crește atașamentul sau cãutarea proximitãții;
-separarea de figura de atașament va crește anxietatea și retragerea;
-prezența figurii de atașament favorizeazã explorarea;
O serie de variabile, cum ar fi separarea timpurie sau lipsa de senzitivitate
a persoanei de îngrijire, pot conduce la o tulburare a relației de atașament.
Aceste experiențe timpurii sunt încorporate în memoria afectivã a copilului șipe baza lor se formeazã reprezentãrile despre sine, lume și viațã.
Rolul practicilor parentale în formarea sentimentului de control
asupra mediului
Familia joaca un rol esențial în crearea sentimentului de deținere a
controlului. Studiile aratã cã pãrinții care sunt intruzivi sau protectivi nu oferãcopiilor suficiente ocazii de a-și dezvolta noi abilitãți sau de a explora mediul,
ceea ce contribuie la diminuarea sentimentului copilului de a fi în control.
Pãrinții copiilor care manifestã încredere în capacitatea lor de a controla lucrurilesunt mult mai dispuși sã laude, sã valorizeze și sã încurajeze independența.
18
Hiperprotecția este definitã ca o implicare excesivã a pãrintelui care
controleazã mediul copilului, ceea ce conduce la minimizarea experințelornegative trãite de copil. Limitarea participãrii la anumite activitãți
extrafamiliale, blocarea unor surse de informații (ex. știrile), ascunderea unor
evenimente neplãcute din familie (ex. boalã sau probleme de familie) puncopilul în situația de trãi foarte puține contexte în care poate sã experimenteze
succesul de a face fațã emoțiilor negative, de a stãpâni evenimente noi și
amenințãtoare. Copiii au nevoie sã experimenteze anxietatea, frustrarea,dezamagirea pentru a ști cum sã facã fațã situațiilor dificile; singurul mod prin
care învațã sã deținã controlul este sã se punã în situațiile respective, sã le
experimenteze, nu sã le evite.
Tulburãrile de anxietate din prisma autoreglãrii emoționale
și atașamentului
Atașamentul insecurizant-ambivalent sau rezistent (anxios) reprezintã
un factor de risc pentru dezvoltarea anxietații.
O relație securizantã mama-copil, ce implicã senzitivitate (atenția mamei
fațã de nevoile emoționale ale copilului), atitudine pozitivã, suport, stimulare,reprezintã un factor de protecție pentru dezvoltarea copilului. Atașamentul
insecurizant-ambivalent sau cel anxios al adultului fațã de copil reprezintã un
factor de risc pentru dezvoltarea anxietãții. În anxietate, vulnerabilitateapsihologicã este determinatã de modul de interacțiune pãrinte-copil, în care
copilul învațã faptul cã mediul/lumea este impredictibilã și de necontrolat.
Senzitivitatea fațã de anxietate – factor de risc pentru dezvoltarea
tulburãrilor de anxietate
Senzitivitatea fațã de anxietate se definește ca fricã de senzațiile fizice
asociate anxietãții și credința cã ele au consecințe psihologice și sociale
dãunãtoare. Adesea apare ca un semnal al unei potențiale pierderi catastrofice
a autocontrolului.
Copiii care în mod regulat trãiesc emoții intense în situații comune de
viațã, se confruntã cu dificultãți privind modul în care ei decodificã reacțiile
fiziologice. Copiii cu tulburãri de anxietate devin foarte preocupați de reacțiilecorporale care însoțesc anxietatea, în principal de cele care apar când se expun
la situații sociale.
Deoarece copiii asociazã adesea semnele viscerale cu stresul copleșitor pe
care îl resimt, ei dezvoltã o mare senzitivitate la starea lor fiziologicã; devin
hipersenzitivi la indicatorii fiziologici care anticipeazã și însoțesc emoțiile
negative interne.
19
Structura senzitivitãții în anxietate
Activarea emoționalã poate fi gestionatã prin reinterpretarea contextelor
care provoacã emoții.
Efecte în gândirea copilului cu anxietate
Copilul cu probleme de anxietate vede lumea într-un mod diferit.
Copiii cu probleme de anxietate diferã de ceilalți copii prin modul în care
gândesc. În general, copiii anxioși sunt mult mai predispuși sã facãinterpretãri negative. Cu alte cuvinte, copiii anxioși, raportat la ceilalți copii
care nu prezințã probleme de anxietate, identificã o multitudine de posibilitãți
în care se poate întâmpla ceva negativ. Aceastã tendințã este materializatã lanivelul comprtamentului lor sub forma:
-problemelor de atenție;
-interpretãrilor negative: “ceva rãu urmeazã sã se întâmple”;
-vorbirii cu sine prin propoziții negative: ”nu pot sã fac, nu voi reuși etc.”
20Sunt speriat
când inima îmi
bate repedeEste important
pentru mine sã
nu arãt cã sunt
agitatCând mã simt
nesigur, sunt
îngrijorat cã aș
putea sã
înnebunescSunt speriat
când respir
sacadat.Frica de
simptome
cardiologiceFrica de
simptome ale
anxietãții care
ar putea fi
observate de
ceilalțiFrica de lipsã a
controlului
cognitivFrica de
simptome
respiratoriiSenzitivitatea
în anxietate
În cadrul unei cercetãri experimentale copiilor subiecți le-au fost prezentate
pe calculator perechi de cuvinte, constatându-se cã, acei copiii cu nivel ridicatde anxietate erau mult mai înclinați sã acorde atenție cuvintelor amenințãtoare
cum ar fi “accident”. Sunt de asemenea studii care aratã cã, copiii anxioși sunt
mai predispuși sã interpreteze situațiile ambigue ca fiind periculoase.
De exemplu, când copiii erau întrebați “dacã auzi un zgomot la miezul
nopții, ce crezi cã este?”, copiii anxioși au oferit o mulțime de alternative
amenințãtoare, cum ar fi prezența unui hoț.
Copiii anxioși folosesc într-o mãsurã mult mai mare vorbirea negativã cu
sine, spunându-și frecvent lucruri de genul „nu voi fi în stare sã fac fațã situației“.
Efecte în emoțiile copilului cu anxietate
Când lumea este vãzutã așa cum o vede copilul cu anxietate, efectele asupra
lui sunt numeroase și activeazã o serie de procese în creier și în corp.
Frica este o emoție normalã care ne pregãștește pentru a face fațã
pericolului; este un rãspuns emoțional firesc, care ne ține departe de pericol,
ne protejeazã.
În primul stagiu, în care pericolul este la distanțã, frica se prezintã sub
forma îngrijorãrii, tensiunii, creșterii atenției fațã de pericolul posibil precum
și reducerii activitãților de tipul jocului, alergatului etc. Unii cercetãtori aunumit acest stadiu al fricii “oprește-te, privește și ascultã”.
De exemplu, un copil care aude întâmplãtor un câine lãtrând în timp de el
mege spre școalã, se oprește din mers, ascultã, își imagineazã cã acel câine arputea sã îi facã probleme și se gândește pe unde sã o ia astfel încât sã ajungã în
siguranțã la școalã. Acest tip de rãspuns îl întâlnim și la animale. De exemplu,
când ne apropiem de o pasãre, ea va înceta sã mai mãnânce sau sã meargãastfel încât sã poatã vedea ce urmeazã sã facem.
Așa cum se poate remarca, frica are un rol foarte folositor în viața noastrã
deoarece ne ajutã sã analizãm pericolul și sã îl evitãm. Problemele apar înmomentul în care oamenii simt fricã atunci cînd nu existã un motiv sau o
amenințare realã. Aceastã emoție se numește anxietate iar unii cercetãtori îi
mai spun și “alarmã falsã”.
Emoțiile pe care le simte copilul reprezintã al doilea stadiu.
Dacã pericolul se apropie sau devine din ce în ce mai intens, emoțiile se
intensificã și alte pãrți ale corpului sunt activate și pregãtite pentru a face fațã
pericolului. Acesta este un rãspuns natural și util pentru supraviețuirea
noastrã, deoarece ne ajutã sã facem fațã experiențelor amenințãtoare.
În aceste situații corpul este automat activat și apare rãspunsul cunoscut
sub denumirea de “luptã sau fugi”. Acest rãspuns constã în creșterea bãtãilor
inimii, schimbãri în presiunea sângelui, respirație acceleratã, abundențãhormonalã pentru a crește viteza și forța. Unii dintre acești hormoni, cum ar
fi adrenalina, au efecte vizibile precum transpirația și tremuratul.
21
În exemplul nostru, copilul alergat de cîine trece de la stadiul 1
(îngrijorare, tensiune) la stadiul 2 (gurã uscatã, mâini umede, respirațiesacadatã, bãtãi puternice ale inimii). Toate acestea îl ajutã pe copil sã alerge
repede și sã scape de pericol.
Existã copii cu nivele crescute ale senzitivitãții fațã de lucruri
dezgustãtoare și care au tendința de a reacționa cu repulsie la stimuli
asociați cu murdãria și cu o posibilã contaminare.
Acești copii sunt mult mai predispuși sã dezvolte unele tipuri de fobii
specifice (în particular fobia de animale, de injecții).
Rolul experiențelor negative
Experiențele pe care copilul le trãiește în contextele sale de viațã (la școalã,
acasã, cu prietenii) au un rol foarte important în accentuareavulnerabilitãților sale.
De exemplu, un copil care este agresat de un câine, poate dezvolta fobie de
câini. Dacã copilul este în mod excesiv agresat de cei din jur poate sã dezvolteanxietate socialã. Dacã copilul are o experințã negativã cu strãinii, poate sã
dezvolte anxietate de separare.
În consecințã, tulburarea de anxietate este rezultatul unei multitudini de
factori care își exercitã înfluența în timp, incluzând factorii de personalitate,
vulnerabilitatea biologicã a copilului, sentimentul timpuriu de a deține
controlul asupra lucurilor care i se întâmplã și experințele negative specificepe care le trãiește.
Condiționarea
Este procesul de învãțare prin care un stimul prealabil neutru este perceput
ca prevestind ceva negativ. Prin condiționare, copiii și adolescenții pot
achiziționa direct frica sau fobia.
Experiențe de învãțare indirectã
Învãțarea se realizeazã și prin observarea comportamentului celorlalți
(ex.modelarea) sau prin transmiterea unor informații negative despre anumiți
stimuli sau situații (avertismente, experiențe împãrtãșite de alții, media). Unii
cercetãtori aratã cã frica de întuneric, specificã micii copilãrii, este alimentatãde informațiile pe care copiii le-au auzit sau imaginile pe care le-au vãzut. Alte
studii au arãtat cã existã o legãturã directã între comportamentul mamei de a-
și exprima frica și gradul de severitate a fricii copilului (Muris et alii, 1996).
22
Stilul parental ca factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrii de anxietate
Studiile aratã cã existã o serie de comportamente parentale care pun copiii
în situație de risc:
-pãrintele criticã în mod excesiv;
-are dificultãți de exprimare a afecțiunii (pãrintele exprimã puținã
afecțiune și zâmbește puțin);
-folosește catastrofizarea în interacțiune cu copilul;
-este predispus sã nu încurajeze autonomia psihologicã a copilului (sã-i
solicite opinia, sã-i tolereze diferențele de opinie, sã înțeleagã și sã
respecte punctele de vedere ale copilului, sã evite judecata, sã încurajeze
copilul sã gândeascã independent (Whaley, Pinto & Sigman, 1999);
-limiteazã accesul copilului la diferite tipuri de activitãți (hiperprotecția);
Copiii cu anxietate experimenteazã emoții intense și modificãri fizice cînd
nu existã un pericol real.
Variabile care accentueazã vulnerabilitatea copilului și adolescentului în dezvoltarea
și menținerea fobiilor și tulburãrilor de anxietate
23Genetice Studiile pe gemeni, copii și adoles-
cenți au arãtat cã mai mult de50% din variația simptomelor de
anxietate poate fi explicatã prinintermediul factorilor genetici. Variabile
Transmiterea geneticã a caracte-
risticilor fizice și psihologice dela pãrinți la urmași.
Inhibiția
comporta-
mentalãCopiii și adolescenții care manifestã
puternic și consecvent aceastã
tendințã comportamentalã,
prezintã nivele înalte de fricã șisimptome ale anxietãții.Tendința comportamentalã de a
reacționa prin retragere atunci
când ne confruntãm cu oameni
și situații noi/necunoscute.
Emoționali-
tate negativãAdolescenții cu nivele înalte de
emoționalitate negativã sunt
mult mai predispuși spreinternalizarea simptomelor
psihopatologice, incluzând frica
și anxietatea. Factor de temperament sau
personalitate care se referã la
instabilitatea psihologicã șipredilecția pentru experiențe
emoționale negative. DescriereInfluența pentru anxietate în
perioada copilãriei
(cont.)
Variabile care accentueazã vulnerabilitatea copilului și adolescentului în dezvoltarea
și menținerea fobiilor și tulburãrilor de anxietate
(cont.)
24Trãsãturi
anxiogeneCopiii și adolescenții care
prezintã un nivel ridicat de
trãsãturi anxiogene sunt mult
mai vulnerabili sã dezvolteanxietatea la nivel patologic. Variabile
Tendința de a reacționa anxios la
stimuli și situații potențial
amenințãtoare.
Sistemul de
inhibițiecomporta-
mentalã
(BIS)O reactivitate puternicã a BIS ar
fi asociatã cu o predispoziția spreanxietatea patologicã.Sistem cerebral de bazã care
semnaleazã posibilitatea perico-lului sau represaliilor ceea ce
contribuie la întãrirea
comportamentului de evitare.
Circuitele
cerebralesubcorticaleHipersenzitivitatea circuitelor
cerebrale subcorticale predispuntinerii la experiențierea unor
nivele ridicate de fricã și
anxietate. Circuitele cerebrale situate în și
în jurul sistemului limbic, care seocupã cu procesarea primarã a
informațiilor senzoriale care
ajung la creier, joacã un rolimportant în organizarea
rãspunsului la amenințare.
Senzitivitate
fațã deanxietateCopiii și adolescenții care au un
nivel ridicat de senzitivitate fațãde anxietate sunt mult mai
susceptibili de a dezvolta atacuri
de panicã sau alte tulburãri deanxietate.Frica de anxietate, de senzațiile
fizice care sunt intrepretate caavând consecinte somatice,
psihologice sau sociale, potențial
periculoase.
Senzitivitate
fațã de lucuri
care sunt
dezgustã-toareTinerii care exprimã nivele înalte
ale acestui tip de senzitivitate, ar
fi mult mai predispuși sã
dezvolte unele tipuri de fobiispecifice (în particular fobia de
animale, de injecții). Tendința de a reacționa cu
repulsie la stimuli care sunt
asociați cu murdãria și cu o
posibilã contaminare.
Evenimente
negative de
viațã și stresNivelul înalt al experințelor
negative trãite crește
probabilitatea ca tinerii sãdezvolte probleme de anxietate. Trãirea unor experiențe negative
extrem de obișnuite. DescriereInfluența pentru anxietate în
perioada copilãriei
(cont.)
Variabile care accentueazã vulnerabilitatea copilului și adolescentului în dezvoltarea
și menținerea fobiilor și tulburãrilor de anxietate
(cont.)
25(cont.)Victimizarea
în grupul de
egali.Copiii și adolescenții care au fost
victimizați de cãtre alți copii sau
tineri, prezintã un risc crescut de
a dezvolta probleme de anxietate.Variabile
Experiența de a fi abuzat
psihologic sau fizic de cãtre alți
tineri.
Condițio-
nareaPrin condiționare copiii și
adolescenții pot achiziționadirect frica sau fobia.Procesul de învãțare prin care un
stimul prealabil neutru este perce-put ca prevestind ceva negativ.
Experiențe de
învãțare
indirectãModelarea comportamentului de
teamã, anxios și transmiterea de
informații negative pot conducela accentuarea fricii și anxietãții.Învãțarea prin observarea
comportamentului celorlalți
(ex.modelarea) sau prin transmi-terea unor informații negative
despre anumiți stimuli sau situații.
Atașamentul
insecurizantTinerii atașați nesigur (în parti-
cular ambivalenți) pot prezenta
un risc crescut pentru dezvol-
tarea problemelor de anxietate.Relatia primarã nesigurã între
persoana de îngrijire și copil.
Stilul
parental de
creștere șieducareO mare parte din comporta-
mentele parentale pot contribui
la dezvoltarea anxietãții(critica,hiperprotecția, respingerea).Modul în care pãrinții își cresc
copiii.
Orientarea
rolului degenOrientarea rolului de gen (mai
mult feminin și mai puținmasculin) este asociatã cu grade
înalte de fricã și anxietateGradul în care bãieții și fetele
prezintã trãsãturi și comporta –
mente masculine și feminine.
Biasarea
procesãrii
informațieiNivele înalte de fricã și anxietate
sunt asociate cu înclinația de a fipreocupat de amenințarea unorsimptome fizice, de interpretareastimulilor ambigui ca fiind ame –
nințãtori, de identificarea rapidã
a informațiilor despre pericol.Acest mod biasat de procesare ainformației menține frica șianxietatea la un nivel crescut.Distorsiuni în perceperea și
procesarea amenințãrii, dar și a
anxietãții în relație cu senzațiile
corporale.DescriereInfluența pentru anxietate în
perioada copilãriei
Variabile care accentueazã vulnerabilitatea copilului și adolescentului în dezvoltarea
și menținerea fobiilor și tulburãrilor de anxietate
(cont.)
26Modul
disfuncționalși negativ dea gândiNivele crescute ale acestor procese
disfuncționale de gândire împie-dicã comportamentele eficiente decoping și mențin frica și anxietatea.Variabile
Îngrijorarea, vorbirea despre sine
în termeni negativi.
Controlul Gradul înalt al reglãrii atenției
protejeazã copiii și adolescențiide dezvoltarea fricii și anxietãțiila un nivel crescut. Factor temperamental de reglare
care poate fi definit ca “abilitateade a inhiba un rãspuns dominantpentru a performa un rãspunssubdominant”, care se bazeazãpe controlul inhibiției și atenției.
Controlul
perceputNivele înalte ale controlului perce-
put protezeazã tinerii de frica șianxietatea legate de stãrile afective.Credința cã cineva poate sã
controleze evenimentele interneși externe.
Stima de sine Nivele înalte ale stimei de sine
sunt asociate cu nivele scãzuteale fricii și simptomelor anxietãții.O evaluare proprie bazatã pe o
comparație între sinele ideal șicel real, perceput.
Autoefica-
citateaNivele înalte ale autoeficacitãții
sunt considerate ca având rol deprotecție împotriva dezvoltãriiunui nivel înalt al emoționalitãțiinegative, incluzând și anxietatea.Abilitatea perceputã de a
produce o acțiune doritã. Latineri, autoeficacitatea arelegaturã cu aspectele sociale,academice si emoționale.
Coping și
apãrareCentrarea pe problemã și
implicarea se asociazã cu oadaptare psihologicã mai bunã. Eforturi cognitive și emoționale
de a gestiona solicitãrile interneși externe, care sunt apreciate cadepãșind resursele personale
Reglarea
emoționalãO reglare emoționalã adecvatã este
privitã ca o prerechizitã pentruasigurarea sãnãtãții mentale,ajutând la prevenirea dezvoltãriifricii și anxietãții la nivel patologic.Procesul intrinsec sau extrinsec
responsabil de monitorizarea,evaluarea sau modificareareacțiilor emoționale în acord cuatingerea scopului.
Suportul
socialSuportul social poate fi o sursã
tampon împotriva dezvoltãriianxietãții, atunci când a avut loco expunere la evenimentenegative de viațã și la stres.Apartenența la o rețea formatã
din alte persoane, evaluareapozitivã și valorizarea de cãtreceilalți, iubirea și grija primitã dela cei din jur.DescriereInfluența pentru anxietate în
perioada copilãriei
I.2.Autoreglarea emoționalã – factor de protecție
pentru sãnãtatea mentalã a copilului
Ce este reglarea emoționalã?
Reglarea emoționalã se referã la abilitatea de a iniția, menține și modula
apariția, intensitatea trãirilor subiective și a proceselor fiziologice care
acompaniazã emoția.
Reglarea comportamentalã se referã la abilitatea de a controla comporta-
mentul declanșat de o emoție. Copiii întâmpinã o serie de obstacole atunci
când învațã sã-și regleze emoțiile și comportamentul:
-sã tolereze frustrarea;
-sã facã fațã fricii;
-sã se apere;
-sã tolereze sã stea singuri;
-sã negocieze prietenia etc.
Care sunt beneficiile învãțãrii autoreglãrii
emoționale a copiilor?
Cercetãrile aratã cã abilitãțile de reglare internã precum conștientizarea și
recunoașterea emoțiilor proprii precum și reglarea eficientã a exprimãrii
emoționale în cadrul interacțiunilor sociale sunt esențiale pentruinteracțiunile pozitive între colegi și pentru angajarea în sarcinile școlare
(Denham, 1998; Denham, Salisch, Olthof, Kochanoff și Caverly, 2002;
Denham și colab., 2003; Eisenberg și colab., 2001; Shields și colab., 2001 citatîn Fantuzzo și colab., 2005).
Copiii triști, fricoși sau furioși sunt preocupați, nu pot sã se angajeze în
sarcini de învãțare și nu pot sã se concentreze. O bazã solidã de securitateemoționalã ajutã copilul sã participe la experiențele de învãțare.
Competența emoționalã implicã astfel și reglarea sau controlul propriilor
emoții (Raver și Ziegler, 1997; Thompson, 1994, citat în Squires, 2003). Deșianumite frici acute, anxietãți, comportamente impulsive sau stãri de tristețe
sunt normale în perioada copilãriei, la unii copii aceste emoții și exprimãrile
comportamentale asociate pot lua o formã cronicã sau extremã, necesitândintervenție de specialitate. Odatã ce copilul învațã sã numeascã emoțiile, sã
vorbeascã despre emoții și sã foloseascã limbajul emoțional, el va învãța sã își
regleze atât emoțiile, cât și comportamentul.
27
Reglarea emoționalã reprezintã procesul prin care reacțiile emoționale
sunt monitorizate, evaluate și modificate pentru a putea funcționa normalîn viața de zi cu zi (Garber și Dodge, 1991) .
Reglarea emoționalã este deci un proces de adaptare dinamicã a reacțiilor
emoționale la situațiile de viațã cotidianã. Abilitatea copiilor de a-și regla
emoțiile în mod eficient este principalul scop al dezvoltãrii socio-emoționale, dat
fiind faptul cã acest proces are un rol de protecție pentru sãnãtatea mentalã și
socialã a copiilor.
Abilitatea scãzutã de reglare emoționalã este asociatã cu apariția frecventã
a emoțiilor negative la copii (ex. fricã, furie), ceea ce își va pune amprenta
asupra funcționãrii lor intelectuale și sociale. Un rol important în succesulcopilului la grãdinițã îl are capacitatea acestuia de a ignora factorii de
distragere a atenției, de a se concentra pe activitatea desfãșuratã la un moment
dat, de a respecta instrucțiunile educatoarei și de a ști sã își organizeze munca.Toate aceste aspecte sunt direct relaționate cu abilitatea copilului de a-și regla
emoțiile. El trebuie sã învețe sã-și amâne dorința imediatã de joacã pentru a
se concentra asupra activitãții în care e implicat în momentul respectiv și sã-și regleze frustrarea determinatã de realizarea unui comportament nedorit de
el, dar cerut de adult. Chiar și în timpul jocului, copilul trebuie sã își inhibe
anumite impulsuri pentru a urma regulile jocului și pentru a fi acceptat deceilalți colegi.
Reglarea emoționalã vizeazã douã aspecte:
Reglarea trãirii emoționale – reprezintã inițierea, menținerea și modificarea
momentului apariției, intensitãții sau duratei stãrilor emoționale interne.
Principalele mecanisme de reglare implicate în acest sens sunt menținerea sauredirecționarea atenției și controlului gândurilor.
Reglarea exprimãrii emoționale – reprezintã procesul de reglare compor –
tamentalã a exprimãrii emoționale. Reglarea comportamentalã vizeazã
abilitatea copilului de a utiliza regulile sociale pentru modificarea propriilor
comportamente prin care e exprimatã o emoție în situația în care adultul nu
este de fațã.
Concordanța între reglarea trãirii emoționale și reglarea comportamentalã
a exprimãrii emoționale apare la vârsta de 2 ani și optimizeazã procesul dereglare emoționalã.
Studiile indicã faptul cã relația dintre pãrinți, educatori și copii este
esențialã pentru reglarea emoționalã la copii. Reglarea emoționalã la copii serealizeazã fie prin verbalizarea de cãtre adult (ghidajul verbal oferit de adulți) ,
pe care o datã cu dezvoltarea limbajului, copilul o va interioriza și va adopta,fie prin interacțiunea cu ceilalți copii în cadrul jocului imaginativ (ex. jocul
de-a medicul).
28
Abilitatea de a regla emoțiile proprii este asociatã cu apariția
problemelor de comportament :
-probleme de externalizare (ex. tulburãri de comportament, tulburarea
opoziționismului provocator etc.) în cazul copiilor care nu au atins un
nivel cel puțin mediu de reglare emoționalã;
-probleme de internalizare (ex. depresie, anxietate) pentru copiii care au
dezvoltate abilitãți neadecvate de autoreglare emoționalã;
Caspi și colab. (1996) au observat cã acei copii care au un nivel scãzut de
reglare emoționalã (iritabili, impulsivi, fãrã perseverențã, cu dificultãți de a sta
așezați, cu comportament necontrolat) la vârsta de 3 ani, au o probabilitate
mai mare de a dezvolta o tulburare de personalitate antisocialã și de a fiimplicați în infracțiuni pânã la atingerea vârstei de 21 de ani. Prin contrast,
copiii care au nivele prea crescute de reglare emoționalã la 3 ani au o
probabilitate mai mare de a dezvolta depresie pânã la atingerea vârstei de 21de ani (Anderson și Colombo, 2003).
Astfel, cele trei componente ale competenței emoționale: reglarea, expri-
marea și înțelegerea emoționalã, sunt cruciale pentru succesul copilului atât în
perioada preșcolarã cât și în sarcinile sociale de mai târziu (Denham, 2007).
Strategiile de autoreglare emoționalã
În cadrul reglãrii emoționale putem vorbi despre douã categorii de comportamente :
-comportamente simple de reglaj emoțional (ex. suptul degetului, cãutarea/
evitarea privirii) folosite de copii mai ales în primul an de viațã;
-strategii comportamentale de reglaj emoțional (ex. cãutarea suportului/
ajutorului din partea adulților, a proximitãții sau apropierii lor fizice)
care apar între un an și 3 ani.
Preșcolarii încep sã utilizeze treptat strategii specifice de reglare
emoționalã precum:
-Rezolvare de probleme (gãsirea de soluții concrete la problemele care
determinã apariția emoțiilor negative);
-Cãutare suportului din partea adulților (copiii știu cã atunci când se
lovesc pot merge la mama care îi va lua în brațe și îi va liniști; cer
ajutorul adulților atunci când nu pot rezolva o problemã);
-Distanțarea (aceasta este o strategie mai dificilã pe care copiii nu sunt
capabili sã o aplice singuri, fiind nevoie de implicarea adultului); este o
strategie mentalã prin care copiii identificã argumente raționale înscopul justificãrii unui comportament. Aceste argumente raționale îivor face sã se distanțeze emoțional de respectiva situație. Un exemplu
de astfel de strategie este fabula lui Lev Tolstoi “Vulpea și strugurii”.
-Internalizarea : este o strategie prin care copiii se învinovãțesc pentru
apariția evenimentului supãrãtor; ex.: “Eu am spart vaza!”.
29
-Externalizare : copilul considerã cã responsabil pentru mizeria din
camerã este altcineva sau altceva;
-Distragerea atenției de la sursa de stres : Ioana se joacã cu Adela, dar la
un moment dat Adela ia toate jucãriile și se joacã doar ea cu ele; Ioana,în loc sã se înfurie, renunțã sã se mai joace cu Adela și merge sã se joacecu Roxana;
-Reformularea/ redefinirea situației : “ăi ce dacã ai terminat concursul
de mașini al doilea? Ai învãțat ce înseamnã o competiție”.
Strategiile de reglare emoționalã pot fi clasificate în trei tipuri de strategii:
strategii de rezolvare a problemelor, strategii emoționale și strategii cognitive .
Strategiile de rezolvare a problemelor presupun gãsirea de soluții la
problemele cu care se confruntã o persoanã și care îi provoacã emoțiinegative, precum și aplicarea soluției optime.
Un exemplu de strategie de rezolvare a problemelor presupune
responsabilizarea copiilor; de exemplu, atunci când copilul sparge un pahar,se sperie de boacãna fãcutã și pentru a rezolva problema, curãțarea cioburilorde pe jos, aduce mãtura și fãrașul.
Distragerea atenției de la sursa de stres este un alt exemplu de rezolvare a
problemelor. De exemplu, în timp ce se juca cu Andrei, Liliana a cãlcat pe
mașinuța lui cea nouã. Speriatã, Liliana i-a arãtat repede lui Andrei cealaltãcamerã cu jucãrii și i-a propus sã meargã sã se joace acolo. Astfel, Liliana aîncercat sã rezolve situația care l-a supãrat pe Andrei prin distragerea atențieiacestuia de la mașinuța lui cea nouã.
Strategiile emoționale au ca scop nu atât rezolvarea problemei care
declanșeazã emoția supãrãtoare, cât mai ales ameliorarea acestei trãiriemoționale negative. În cazul în care problema nu poate fi rezolvatã, fiepentru cã nu existã soluții aplicabile, fie pentru cã persoana implicatã nu areresursele sau instrumentele necesare, sunt eficiente strategiile emoționale. Deexemplu, copiii de pânã la un an nu pot sã rezolve situațiile de viațã, nu potinterveni în mediul înconjurãtor pentru a face anumite modificãri care sãînlãture emoțiile negative. În acest caz, emoțiile negative ale copiilor suntînlãturate de cãtre adulți prin mângâieri, acordarea atenției, luarea în brațe,etc. Aceste comportamente afective realizate de adulți, anuleazã emoțianegativã (tristețea sau furia) și o înlocuiesc cu una pozitivã (starea de calm, derelaxare). De asemenea, când plâng sau sunt furioși, copiii pot apela la adulțipentru liniștire, în acest caz utilizând ca strategie de reglare emoționalãcãutarea ajutorului din partea adulților.
Alt exemplu de strategie emoționalã prin care se modificã emoția negativã
și nu problema care a contribuit la declanșarea ei se referã la implicareacopiilor în activitãți recreative sau activitãți preferate. În situația în care copiii
sunt supãrați, ei pot merge împreunã cu adulții la sport (înot, baschet, cãlãrit,
tenis), se pot juca pe calculator sau se pot uita la desenele lor preferate.
30
O altã strategie de reglare emoționalã este angajarea în activitãți domestice.
Copiii învãțã de la adulți cã atunci când sunt supãrați, pot face curat în casã,pot aranja hainele în dulap, pot aranja jucãriile în cutii sau pe rafturi, etc.
Cercetãrile indicã faptul cã în jurul vârstei de 3 ani copiii încep sã aprecieze
muzica. Aceastã preferințã a copiilor pentru muzicã poate fi exploatatã ca“instrument” în reglarea emoționalã. Copiilor triști li se poate pune muzicãritmatã, celor furioși muzicã clasicã sau lentã, iar celor agitați sau hiperactivimuzicã lentã.
De asemenea cercetãrile indicã faptul cã nu se recomandã folosirea
mâncatului ca strategie de rezolvare a emoțiilor negative, deoarece aceastaprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea ulterioarã a tulburãrilor de
alimentație (anorexie, bulimie). Dacã un copil va fi învãțat cã mâncarea e orecompensã, ulterior, în situații intense de stres, el va apela la mâncare pentru
neutralizarea emoțiilor trãite.
Sumarizând, putem afirma cã diferența dintre cele douã tipuri de strategii
de reglare emoționalã prezentate, rezolvarea problemei și strategiile
emoționale, constã în rolul comportamentelor de reglare emoționalã. În
cadrul primei categorii de strategii, rolul comportamentelor este de a rezolva
problema, deoarece prin eliminarea acesteia, va dispãrea și emoția negativãdeclanșatã. În cea de-a doua categorie de strategii (strategiile emoționale),
rolul comportamentelor este de a modifica emoția negativã fãrã a se încerca
schimbarea situației.
Strategiile cognitive reprezintã metode de neutralizare a emoțiilor
negative prin evaluarea cognitivã a situației dintr-o altã perspectivã. Situațiilece contribuie la declanșarea emoțiilor negative și care nu pot fi rezolvatecomportamental, pot fi evaluate sau interpretate diferit.
Astfel, un copil de 3 ani și 7 luni, cãruia îi este fricã de apã, poate justifica
refuzul de a intra în apã prin faptul cã “i se udã slipul” – aceastã strategie se
numește raționalizare și implicã oferirea de argumente raționale pentru
anularea emoțiilor, în cazul de fațã frica.
Copiii cãrora le este fricã de injecții, își pot spune cã “nu poate sã doarã așa
de tare” – strategia se numește minimizare, și presupune micșorarea efectului
sau impactul evenimentului neplãcut.
În situații de competiție (de exemplu o competiție sportivã), copilul poate
fi învãțat de adulți sã redefineascã o situație în care s-a aflat “pe locul doi”,spunându-și de exemplu cã, deși s-a clasat doar pe locul doi, a fost singurul
care nu a trișat în timpul cursei sau cã a fost primul dintre copiii de aceeașivârstã cu el care au participat la concurs. De asemenea,educatoarea îi poatespune unui copil care la serbarea de sfârșit de an a încurcat un vers din poezie,cã a avut o intonație frumoasã, sau îi poate lãuda prezența de spirit și
continuarea “cu mult curaj” a poeziei.
31
Aceste strategii presupun insistarea și scoaterea în evidențã a altor aspecte
decât cele care declanșeazã emoții negative.
Strategiile de reglare emoționalã prezentate mai sus, se dezvoltã prin
ghidarea directã a copiilor de cãtre adulți. Adulții îi ajutã pe copii sã facã fațã
situațiilor supãrãtoare, arãtându-le diverse modalitãți de reglare emoționalã și
verbalizând în permanențã modul de aplicare a acestora, pentru ca ulterior
copiii sã le interiorizeze și sã le aplice spontan, în funcție de situația întâlnitã.Copiii au nevoie de ghidare în alegerea și aplicarea strategiilor de reglare
emoționalã, deoarece abia la vârsta de 3-4 ani încep sã își dezvolte capacitatea
de autocontrol necesarã pentru aplicarea acestora. De aceea copiii au nevoiede controlul extern al comportamentului lor (ex. indicațiile adulților).
Cum își dezvoltã copiii abilitãțile de reglare emoționalã?
Pãrinții sprijinã dezvoltarea abilitãților emoționale ale copiilor prin trei
modalitãți:
-Reacțiile pe care le au la emoțiile exprimate de copii. Modul în care
pãrinții reacționeazã la exprimarea emoționalã a copiilor lor determinã
încurajarea sau inhibarea exprimãrii emoțiilor viitoare ale acestora.
-Modul în care pãrinții își exprimã propriile emoții . Expresivitatea
emoționalã a pãrinților devine un model pentru copii. Exprimarea
adecvatã a emoțiilor negative de cãtre pãrinte reprezintã pentru copil
un model de a reacționa la o situație dificilã. De cele mai multe ori,adulții se tem sã exprime emoții negative deoarece considerã cã este un
semn de slãbiciune sau cã acest gest nu este acceptat social.
-Discuțiile despre emoții . Experimentarea unor situații emoționale
diferite și discuțiile cu pãrinții ajutã copiii în înțelegerea situațiilor
emoționale și în reacționarea adecvatã în astfel de situații. Modul în
care pãrinții discutã problemele legate de emoții poate transmitesprijinul și acceptarea lor și poate contribui la conștientizarea de cãtre
copil a diferitelor stãri emoționale pe care le experimenteazã.
Copiii crescuți de pãrinții care promoveazã discuțiile despre experiențele
emoționale își vor comunica propriile emoții și vor manifesta o mai bunã
înțelegere a emoțiilor celorlalți.
Copiii crescuți de pãrinți cred cã emoțiile, în special cele negative, nu
trebuie discutate deschis, pot induce copiilor ideea ca emoțiile nu trebuie
exprimate, ceea ce afecteaza capacitatea de reglare emotionalã și sãnãtateaemoționalã a acestora.
Atitudinea pãrintelui fațã de emoțiile copilului și cele personale este
motivatã de un mod specific de gândire.
32
Când copiii își exprimã emoțiile, în special pe cele mai puternice, pãrinții
încearcã uneori sã ia responsabilitatea aspura lor, în loc sã încerce sã leînțeleagã. Din dorința de a-și proteja copiii, pãrinții nu împãrtãșesc cu
onestitate felul în care se simt în mod real sau resping acest subiect în
întregime. Astfel, copiii pot înțelege cã emoțiile sunt periculoase și nu trebuiesã se discute despre ele. Cu toate acestea, sentimentele, atât cele pozitive cât și
cele negative, vor face parte întotdeauna din viața noastrã și ar fi mult mai bine
sã ne învãțãm copiii cât și pe noi înșine cã nu trebuie sã ne fie teamã de emoțiilenoastre atâta timp cât putem sã le ținem sub control și sã învãțãm din ele.
Primul pas important în gestionarea comportamentului copilului
presupune învãțarea, recunoașterea și gestionarea corespunzãtoare a emoțiilor.
Atât copiii cât si adulții au nevoie sã știe cã existã o diferențã între emoții și
manifestarea lor. Este firesc ne simțim într-un fel sau altul, sã experimentãm
emoții diverse; ele nu sunt bune sau rele. Ceea ce trebuie sã avem în vedere estefaptul cã sub impactul lor ne comportãm adecvat uneori, inadecvat alteori.
De exemplu, este firesc sa fim furioși dar nu este firesc sã folosim furia ca
o scuzã pentru cã am lovit pe cineva. Mulți adulți nu își înțeleg propriileemoții, temându-se de acțiunile pe care acestea le implicã. Ei nu admit cã sunt
nefericiți de teamã cã ar trebui sã facã o serie de schimbãri pe care nu sunt
pregãtiți sã le facã, de pildã. La nivel subconștient, ei își reprimã emoțiile.Acest tipar riscant al negãrii este preluat și de copil.
De câte ori nu ați auzit aceastã situație: un copil spune: “o urãsc pe sora
mea!” iar adultul intervine și spune: “nu, nu o urãști! noi știm cã tu o iubeștipe sora ta!”
Ar fi mult mai sãnãtos sã-i spunem copilului: “Pot sã înțeleg cât de furios
sau cât de rãnit te simți în momentul de fațã! Nu îți pemit sã o rãnești pe sorata, așa cã hai sã vedem ce cale putem gãsi pentru a-ți exprima sentimentele
fãrã sã-i rãnești pe ceilalți”.
Convingerile despre emoții ale pãrinților influnțeazã dezvoltarea
emoționalã a copilului. Cum?
Validarea emoționalã se manifestã când pãrintele are convingeri prin
care acceptã faptul cã toate emoțiile noastre, pozitive sau negative, sunt
firești, cã și copilul are aceleași emoții ca și pãrintele, singura diferențã fiindresursele de care dispunem pentru buna lor gestionare. Aceste convingeri
permit pãrinților sã accepte și sã foloseascã momentele când copilul trãiește oemoție negativã (este furios, estre trist, dezamãgit) ca pe un context de învãțarea modului de gestionare și sã nu pedepseascã copilul pentru emoția sa (sã
rãspundã cu furie la furia copilului). Validarea emoționalã se face sub formatraducerii în cuvinte a stãrii emoționale citite pe fața sau din acțiunile copilului.
33
Exemplu: un copil se plânge cã nu poate sã facã ceva;
Mesaj de validare emoționalã:
-„Pare sã-ți fie dificil/ observ cã ești supãrat. Ce ai putea sã faci pentru a te
simți altfel?”.
Ce învațã copilul prin validarea emoționalã?
-cã emoțiile noastre sunt normale și firești și cã ne ajutã sã ne adaptãm
mediului.
-cã a trãi o anumitã emoție nu înseamnã cã suntem „rãi” sau cã „avem
probleme”.
-sã exprime emoțiile fãrã sã îi fie rușine sau fãrã sã se simtã vinovat.
Mesaj de invalidare emoționalã:
-„Uitã-te la el, plânge ca un bebeluș.”
-„Nu mai plânge, nu ai nici un motiv, dacã vrei sã plângi îți dau eu imediat
un motiv.”
-„Ce ești fetițã? bãieții nu plâng!”
-„Nu ești bun de nimic!”
-„Ești atât de sensibil!”
-„Nimic nu te mulțumește niciodatã.”
-„Mã faci de rușine.”
Ce învațã copilul prin invalidarea emoționalã?
Invalidarea emoționalã genereazã risc pentru dezvoltare diverselor
probleme emoționale (anxietate, depresie, tulburãri de comportament)
deoarece favorizeazã apariția unor convingeri nesãnãtoase, de tipul:
-„Nimãnui nu-i pasã de cum mã simt cu adevãrat!”
-„Nimeni nu trebuie sã afle cum mã simt eu cu adevãrat!”
-„Dacã te simți așa înseamnã cã ești rãu sau ai o problemã!”
Invalidarea emoționalã se manifestã atunci când ignorãm, minimalizãm
emoția copilului sau îi spunem noi cum ar trebui sã se simtã. Deoarece de fiecare
datã emoțiile noastre sunt corecte și reale, unele dintre ele dor. Autoreglarea
emoționalã înseamnã sã fii capabil sã schimbi modul în care te simți.
Convingeri de bazã ale autoreglãrii emoționale
Autoreglarea emoțiilor este diferitã de negarea sau evitarea emoției. Este
nesãnãtos sã negi emoția de durere la pierderea cuiva sau sã o transformi într-o emoție de indiferențã. Sã schimbi modul în care te simți înseamnã sã trãiești
o nouã emoție, diferitã.
Urmãtoarele convingeri au rolul de oferi sprijin în efortul de management al
propriilor emoții. Se poate reveni la aceastã listã dacã observãm cã emoțianoastrã crește în intensitate indiferent de ceea ce facem și ne este greu sã o trãim:
34
1.Emoțiile au un scop. Te ajutã sã reacționezi rapid, sã te protejezi, sã
înveți și adaugã culoare și energie vieții de zi cu zi.
2.Pentru a putea sã serveascã scopurilor pentru care ele au fost create și
puse în viața oamenilor, emoțiile trebuie trãite pe deplin și acceptate.
3.Evitarea emoțiilor are efecte paradoxale: cu cât încerci mai mult sã eviți
emoțiile sau sã evadezi din ele, cu atât mai intense și de neoprit vor deveni.
4.Emoțiile sunt întotdeauna autentice și corecte. Ceea ce faci cu ele sau
modul în care reacționezi la ele (cum te gândești/ ce gândești despre ele/cum te comporți datoritã lor) este dureros sau disfuncțional.
5.Emoțiile nu sunt valori. Ele sunt ca și pipãitul, gustul, mirosul, vãzul –
un mod prin care cunoaștem și experimentãm lumea.
6.Întâi, trebuie sã trãiești emoția, „sã stai în ea”, sã accepți prezența ei și
modul în care ea se exprimã, înainte de a trece la o altã emoție. Întâi
trebuie sã „fii aici”, pentru ca apoi sã „fii acolo”.
7.Emoțiile sunt diferite de acțiuni sau de comportamente. De exemplu,
dacã te simți furios, asta nu înseamnã cu necesitate cã vei lovi pe cineva.
A avea o emoție nu înseamnã cu necesitate cã ea va conduce la oanumitã acțiune.
8.Tu ești diferit/ã de emoțiile tale. Ceea ce simți este doar un aspect
(important) a ceea ce ești. Identitatea ta, cine ești tu, nu este acelașilucru cu ceea ce simți, cu emoțiile tale.
9.Când intensitatea emoțiilor este mare (inima bate puternic, respirație
întretãiatã, nod în gât, nod în stomac, gândul cã trebuie sã faci imediatceva pentru a schimba ce se întâmplã etc.), emoțiile sunt în cea mai
micã mãsurã „capabile” sã îți dea un „sfat înțelept” și util legat de ceea
ce este de fãcut (cu excepția situațiilor în care ești amenințat/ã fizicdirect de un pericol identificabil).
10.Autoreglarea emoționalã necesitã exercițiu și rãbdare. Dacã autoreglarea
emoțiilor ar fi fost un lucru ușor, cu siguranțã am fi învãțat și am fi știut
cu toții sã îl facem pânã acum. Ca toate lucrurile importante și utile, este
nevoie de efort și perseverențã pentru a obține efecte durabile.
Instrument de recunoaștere și descriere a emoțiilor
Numește emoția și identificã modul în care ea se exprimã: unde și cum o
simți în corpul tãu (modificarea respirației, a bãtãilor inimii, temperaturã,
transpirație, flux sangvin etc.), ce gânduri însoțesc emoția, ce anume dinmediu a crescut probabilitatea apariției emoției sau a intensificat-o (context
declanșator), comportamentele prin care se exprimã emoția (ce faci), ce se
întâmplã dupã aceea (ce consecințe are emoția).
35
Identificã emoția; numește-o
Cum se exprimã emoția la
nivelul corpului
Gânduri despre emoțieContext declanșator
Comportamente
Ce se întâmplã dupã
Recomandãri pentru menținerea sãnãtãții emoționale
Sãnãtatea emoționalã este rezultatul unui set de abilitãți sau competențe
emoționale dobândite prin învãțare pe parcursul vieții. Sã fii sãnãtos
emoțional înseamnã sã fii autonom, sã ai abilitatea de a face fațã la situațiile
cotidiene de stres, sã recunoști și sã exprimi emoțiile, sã interacționezi eficientcu ceilalți, sã fii autoeficient.
Pentru optimizarea și menținerea sãnãtãții tale emoționale poți sã exersezi
și sã acorzi atenție, în fiecare zi, emoțiilor.
•Identificã emoțiile în propriile manifestãri fiziologice, dispoziții și gânduri.
•Identificã emoțiile prezente la alți oameni.
•Dã nume emoțiilor și recunoaște varietatea trãirilor emoționale.
•Exprimã-ți adecvat emoțiile și nevoile tale generate de emoții.
•Recunoște diferențele individuale în exprimarea aceleiași emoții.
•Recunoaște diferența între emoțiile oamenilor aflați în aceeașisituație. Dacã emoțiile ar fi detereminate de stimuli externi, atunci toți
oamenii în aceeași situație, ar avea aceeași emoție.
•Numește cauzele emoțiilor. De exemplu, “Sunt nemulțumit cã iubita
nu-mi zâmbește când ne întâlnim!”, nu reprezintã cauza realã a emoției
pentru cã nu toatã lumea este nemulțumitã într-o astfel de situație.
Cauza realã este faptul cã persoana și-ar dori foarte mult ca iubita sã-izâmbeascã atunci când se întâlnesc, iar acest lucru nu se întâmplã.
Numirea adecvatã a cauzelor emoțiilor ar fi “Sunt nemulțumit atunci
când iubita nu-mi zâmbește, pentru cã mi-aș dori foarte mult ca ea sã-mi zâmbeascã atunci când ne întalnim!”;
•Acceptã experiența atât a emoțiilor plãcute, cât și a celor neplãcute.
•Identificã schimbarea opiniei și a punctelor de vedere a unei
persoane o datã cu schimbarea trãirii emoționale.
•Identificã rolul emoțiilor în orientarea atenției spre diferiteacitivitãți sau stimuli.
•Acceptã trecerea de la o emoție la alta.
•Implicã-te în dezvoltarea propriilor emoții care sunt stenice și îți
oferã beneficii.
36
Modul în care pãrinții înțeleg rolul emoțiilor în viața lor și a copiilor lor
influențeazã foarte puternic reacțiile lor emoționale și în principal modulîn care ei reacționeazã la emoțiile copilului.
Modul în care pãrinții interpreteazã trãirile lor emoționale și reacțiile fizice care
însoțesc emoțiile influențeazã modul în care ei se raporteazã atât la emoțiile personalecât și la cele ale copiilor lor. Interpretarea catastroficã a emoțiilor și reacțiilor care
însoțesc emoțiile conduc la patologizarea lor “ ceva rãu mi se întâmplã, este ceva în
neregulã cu mine, nu ar trebui sã mã simt așa“ ceea ce conduce inevitabil la negareaemoțiilor și a rolului pe care acestea îl au în viața noastrã. Copiii învațã astfel cã
emoțiile sunt periculoase și nu trebuie sã se discute despre ele.
Vina, rușinea, jena de a trãi anumite emoții se leagã de credința cã o
persoanã nu ar trebui sã simtã unele emoții.
Pãrinții care au astfel de credințe „este în neregulã dacã mã simt așa, mi-e
rușine de modul în care mã simt, nu vreau ca ceilalți sã știe modul real în care
mã simt” mascheazã adevãrate emoții și oferã copiilor o imagine falsã asupra
modului în care se simt. Copiii învãțã astfel sã le fie rușine de modul în carese simt și sã disimuleze diverse stãri emoționale ceea ce reprezintã un factor de
risc pentru sãnãtatea lor emoționalã deoarece vor învãța sã-și suprime
adevãratele emoții sau sã-și distragã atenția de la ele.
Credința cã emoțiile negative sunt incontrolabile
„Dacã mã las sã simt aceste lucruri mi-e teamã cã voi pierde controlul, mi-e
teamã cã nu voi reuși sã îmi controlez emoțiile, mi-e teamã cã dacã am aceste
emoții voi ajunge sã înebunesc”. Pãrinții care au aceste credințe sunt mult mai
tentați sã evite și sã nege rolul funcțional al emoțiilor.
Supremația raționalului – supraestimarea rațiunii și logicii „trebuie sã
fim raționali, sã nu ne lãsãm duși de val”
„Este important pentru mine sã fiu rezonabil și practic decât sensibil și
deschis fațã de emoțiile mele”-o astfel de convingere inhibã exprimarea
emoționalã, validarea, acceptarea, înțelegerea propriilor emoții care urmeazãtrãirii diverselor experiențe emoționale. Studiile aratã cã aceste convingeri
care pun accent pe rațiune și subestimeazã rolul emoțiilor se leagã direct de
dezvoltarea tulburãrilor de anxietate și depresie și prezintã un risc marepentru bolile cardiovasculare, cancer, astm. Grossarth-Maticek, Bastiaans, et
al., 1985; Grossarth-Maticek, Kanazir, et al., 1985; Schwartz, 1995). Pãrinții
care au astfel de convingeri riscã sã ignore nevoile emoționale ale copilului lor,nevoia de validare emoționalã și de exprimare a afecțiunii fațã de copil.
Acceptarea propriilor emoții. Pãrinții care-și acceptã propriile emoții
manifestã într-o micã mãsurã tendința de a le inhiba.
Ruminația ca strategie de reglare emoționalã. Pãrinții care rumineazã
cred cã astfel ei se pregãtesc pentru a face fațã la ce e mai rãu și vor gãsi o
37
soluție la problemele cu care se confruntã (Wells, 1995). În realitate,
ruminația reflectã o lipsã a acceptãrii propriilor emoții și este un factor de riscpentru dezvoltarea tulburãrilor emoționale (anxietate, depresie). Itemi care
pun în evidențã uțilizarea ruminației:
“Când mã simt la pãmânt, stau singur și mã gândesc mult la cât de rãu mã
simt, Adesea îmi spun – ce este în neregulã cu mine? Mã centrez foarte mult
pe emoțiile mele și pe senzațiile fizice pe care le am”
Copiii pot învãța de la pãrinți sã foloseascã ruminația ca strategie pasivã de
reglare emoționalã.
Recomandãri pentru pãrinți
Validați emoțiile copilului.
Exprimați adecvat emoțiile negative oferindu-i copilului modele adecvate
de gestionare a lor.
Folosiți momentele în care copilul trãiește o emoție negativã ca pe un
context de învãțare și exersare a abilitãților de reglare emoționalã.
Evitați sã rãspundeți cu o emoție negativã la emoția negativã a copiilor .
Copiii ca și adulții au aceleași emoții, dar mai puține resurse de a le face fațã
corespunzãtor.
Încurajați copiii, oferind întãriri pozitive ori de câte ori aceștia au fãcut
fațã unei situații frustrante, precizându-le exact ceea ce au fãcut .
„Maria, am observat cã îi spui Ioanei ori de câte ori dorești sã fii lãsatã
singurã. Bravo ție! ”
Încurajarea și întãrirea unor comportamente adecvate promoveazã
realizarea a cât mai multe comportamente pozitive de cãtre copii.
Implicați copiii în activitãți artistice (picturã, colorat).
Verificați ceea ce picteazã sau coloreazã copiii și întrebați-i ce anume fac.
Dacã încep sã vã descrie un eveniment, un vis sau o emoție simțitã, ascultați-i cu atenție și oferiți-le feedback prin utilizarea unor cuvinte precum “îhî”,
“înțeleg” sau “și apoi?”. Oferiți copiilor oportunitatea sã vã spunã ceea ce simt
sau gândesc fãrã a le pune prea multe întrebãri.
Cu copiii care sunt frustrați, furioși sau iritabili trebuie sã se lucreze pentru
exprimarea atât verbalã, cât și nonverbalã a emoțiilor trãite de ei.
Ajutați copiii sã gãseascã soluții prin care sã se linișteascã atunci când sunt
furioși
Copiii pot fi învãțați prin ghidaj și modelare sã își controleze stãrile de
furie. Deci aceștia își pot controla stãrile de furie prin apelarea la ajutorul unui
adult, dar și prin îndepãrtarea de sursa care le provoacã furia.
38
CAPITOLUL II
PSIHOEDUCAȚIA
TULBURÃRILOR DEANXIETATE LA COPII ăI ADOLESCENȚI
II.1. ANXIETATEA DE SEPARARE
Ce este și cum se manifestã anxietatea de separare?
Este normal uneori ca un copil sã se simtã anxios sau nesigur atunci când
este separat de pãrinți sau de persoanele care îl ingrijesc. De cele mai multe ori
însã anxietatea de separare dispare pe mãsurã ce copilul crește și devineîncrezãtor. Dacã anxietatea de separare persistã și dupã vârsta de cinci ani și
începe sã-i afecteze viața (de exemplu, refuzã sã iasã din raza de vizibilitate a
pãrinților), copilul poate avea o tulburare de anxietate de separare care semanifestã printr-o teamã exageratã când este sau se așteaptã sã fie în afara
casei sau fãrã persoanele dragi lui (pãrinții sau persoanele ce-l îngrijesc).
Simptomul central în anxietatea de separare este frica excesivã și
nerealistã de separare, simultan cu anticiparea unor consecințe negative ale
separãrii de figura principalã de atașament a copilului.
Simptomele principale constau în îngrijorãri excesive privind potențiale
vãtãmãri ale propriei persoane (de exemplu, teama de a fi rãpit) sau ale
persoanei de referințã (de exemplu, accident de mașinã, boalã), coșmaruri cu
tematica separãrii precum și simptome somatice (dureri de cap, vãrsãturi,
dureri abdominale). Copiii cu astfel de simptome evitã situațiile care duc la
separarea de persoanele de referințã sau de locul de siguranțã.
Comportamentele de evitare cele mai frecvente sunt: refuzul de a merge
la grãdinițã/ școalã, de a sta singur, de a dormi singur, de a se juca singur sau
de a merge la petreceri sau evenimente sociale cu alți copii în afara casei.
Reacțiile copiilor la separarea de pãrinți sau mediul sigur (casã) pot fi foarteintense: crize de plâns excesiv, rugãminți, țipãt, reacții de furie intense, cu
scopul de a evita situațiile percepute ca fiind amenințãtoare.
Reacția pãrinților de acceptare a evitãrii întãrește rãspunsul de anxietate de separare.
39
Cât de frecventã este anxietatea de separare?
Prevalența anxietãții de separare este de 3% pânã la 13% pentru copii și de
1.8% – 2,4% în rândul adolescenților. 41% dintre copii manifestã însã
preocupãri privind separarea: 56% dintre aceștia au preocupãri privind
siguranța personalã și posibilele accidente, 26% dintre ei manifestã teama dea fi singuri iar 51% simt fricã de a dormi singuri.
Teama copilului de a fi sau de a dormi singur este prezentã și în alte
tulburãri, cum ar fi tulburarea de atenție cu hiperactivitate.
Care este vârsta de debut a anxietãții de separare?
Anxietatea de separare debuteazã cel mai frecvent în perioada de vârstã 7-
12 ani, cu o scãdere semnificativã în perioada adolescenței. Totuși, anxietatea
de separare este o problemã care poate sã re-aparã pe tot parcursul vieții.
Anxietatea de separare apare mai degrabã la fete sau la bãieți?
În general, anxietatea de separare pare a fi mai frecventã la fete comparativ
cu bãieții, însã bãieții sunt mai repede identificați datoritã faptului cãsimptomele anxietãții de separare, cum ar fi teama de a sta singur, sunt
indezirabile social pentru bãieți, ceea ce îi face pe pãrinți sã solicite ajutor
medical mai rapid.
Copilul cu anxietate de separare poate avea și altã problemã de
sãnãtate mentalã?
79% dintre copiii cu anxietate de separare mai au cel puțin o altã
tulburare de sãnãtate mintalã, cele mai frecevente fiind anxietatea
generalizatã, refuzul școlar și tulburãrile de învãțare .
1/3 dintre copiii cu anxietate de separare manifestã și anxietate genera-
lizatã , îngrijorarea și simptomele somatice fiind prezente în ambele tulburãri.
Anxietatea de separare apare în 24%-34% din cazurile de tulburare
obsesiv-compulsivã (OCD) .Copilul cu anxietate de separare și OCD evitã sã
fie singur datoritã preocupãrilor privind posibilele vãtãmãri personale sau alecelorlați. OCD-ul este asociat cu nevoia excesivã de neutralizare a anxietãții
prin comportamente compulsive; anxietatea de separare este asociatã cu
nevoia de comportamente de siguranțã (ex. obiecte sau persoane de siguranțã).
Un studiu asupra atacului de panicã la copii a arãtat o comorbiditate de
pânã la 73% cu anxietatea de separare . Atacurile de panicã la copiii mai mici
de 12 ani sunt asociate cu simptome fizice (dureri abdominale, hiperven-
tilație) și mai puțin cu manifestãri cognitive ale anxietãții, cum ar fi teama de
moarte sau de pierdere a controlului. Separarea care determinã atacuri depanicã tinde sã fie asociatã cu teama de abandon sau de îmbolnãvire.
Anxietatea de separare apare și în anxietatea socialã, fobiile specifice și
stresul posttraumatic .
40
În mod frecvent, anxietatea de separare este comorbidã cu depresia , 1/3
dintre copiii cu depresie manifestând și anxietate de separare.
De asemenea, refuzul școlar este foarte frecvent asociat cu anxietatea de
separare , 75% din copiii cu anxietate de separare au și comportamente de
refuz școlar.
Anxietatea de separare este comorbidã cu tulburãrile de învãțare și cu
cele de comportament . 16% dintre copiii cu ADHD manifestã și anxietate de
separare și similar, 16% dintre copiii cu tulburarea de opoziție manifestã și
anxietate de separare.
Teama de a fi singur și teama de abandon – simptome cheie în
anxietatea de separare
Teama de a fi singur apare pe tot parcursul vieții, în timp ce teama de
abandon este mai frecventã în copilãrie. Apar frecvent:
-teama de a fi singur;
-teama de abandon;
-teama de boalã/ îmbolnãvire;
-îngrijorare privind consecințele negative ale unor evenimente;
Teama a fi singur vs teama de a fi abandonat și contextele de evitare
Teama de a fi singur apare în diverse contexte ale casei, chiar dacã pãrintele este
prezent în casã dar nu este prezent în spațiul fizic în care se aflã copilul; practic este
vorba de teama de a sta singur într-o altã camerã decât cea în care se aflã adultul.
Refuzul de a dormi singur este cel mai frecvent simptom. Teama este
asociatã și cu rutina de adormire, baia și spãlatul pe dinți, pregãtirea pentru
somn devenind cea mai stresantã activitate din zi pentru întreaga familie.
În prezența familiei, percepția controlului este intactã și nu apar
manifestãri de anxietate.
41§ăcoalã
§Mașinã
§Locul de joacã
§Activitãțile extrașcolare
§A sta cu un strãin (ex. bona)
§Petreceri
§A dormi în altã parte§Camerã
§Baie
§Bucãtãrie
§Scãri
§Beci
§Dormitor
§Pod Teama de a fi singur – contexte în
care apareTeama de a fi abandonat –contexte în
care apare
Teama de abandon apare în contextele în care nu este prezent adultul,
cum ar fi școala, activitãțile extrașcolare, petrecerile sau dormitul în altã parte.
Izolarea socialã devine o consecințã a comportamentelor de evitare, întãritede cãtre pãrinte. Acasã, teama de abandon se manifestã dacã copilul este lãsat
în grija unei alte persoane, când pãrintele, de pildã, pleacã în delegație.
Teama de boalã/ îmbolnãvire și reacțiile somatice la separare sunt foarte
frecvente la copii. Simptomele somatice apar ca rãspuns la anticiparea separãrii
și scad când pãrintele revine în preajma copilului. Uneori, simptomele somatice
au ca funcție atragerea atenției și amânarea separãrii. Teama de îmbolnãvire este
asociatã cu senzitivitatea pentru anxietate și frica de consecințele senzațiilor
fizice (ex. pierderea controlului). Reacțiile somatice activate de anticipararea
separãrii de pãrinte, de teama a fi singur sau abandonat, determinã reacții deanxietate și activeazã comportamentele de siguranțã (nevoia de proximitate
fizicã cu pãrintele sau persoana de referințã) sau dependența de semnalele de
siguranțã. Prezența simptomelor fizice, indiferent de funcția lor, scadesentimentul de control și crește frica de separare.
Îngrijorãrile privind consecințele negative ale unor evenimente
reprezintã de asemenea simptom în anxietatea de separare .
Îngrijorãrile cele mai frecvente privesc: vãtãmarea personalã (de exemplu,
a fi rãpit, omorât sau abandonat) sau a celorlalți (de exemplu, moarte,
accidente grave).
Comportamentele de siguranțã reprezintã mijloace de câștigare a
controlului personal în situații amenințãtoare
Aceste comportamente îl ajutã pe copil sã se simtã în siguranțã în contexte
percepute de el ca fiind provocatoare de anxietate. Comportamentele de
siguranțã au o funcție utilã și pot fi considerate adecvate din punct de vedere
al dezvoltarii, însã utilizate excesiv mențin anxietatea de separare.
Cele mai frecvente comportamente de siguranțã ale copiilor:
42Casa;
Casa rudelor;Casa celui mai bun
prieten;
Camera pãrinților;Camera fraților;
Locurile familiareAdultul de
referințã/pãrintele;Rude;
Sora/fratele;
Animalul preferat;Cel mai bun
prieten;
Profesor; Persoane/animale Locuri
Sun/chem pãrintele;
Cer promisiunispecifice;Îl urmez peste totpe pãrinte, ca o„umbrã”;Dorm cu cinevaapropiat;Stau cu profesorul;Mã implic înactivitãți favoriteLumina de noapte;
„Pãturica” de somn;Jucãria specialã;
Cartea specialã;
Alimente/bãuturi;Obiecte Acțiuni
Dezvoltarea anxietãții de separare – Cum și de ce apare?
Teama de separare este o reacție normalã care apare de la vârsta de 4 luni
și are un vârf la 13-18 luni; se manifestã prin plâns la separarea de adult.
Teama/ frica de strãini este o reacție diferitã ce apare în jurul vârstei de 7 luni
și se manifestã prin plâns, fricã, comportamente de evadare; are un vârf înjurul vârstei de 12 luni.
Diferența dintre cele douã este cã teama de separare reprezintã o formã de
protest, în timp de anxietatea de strãini este mai degrabã o reacție de fricã.Aceste reacții apar frecvent la copii, dar în jurul vârstei de 4-5 ani se poate
pune un diagnostic clinic de anxietate de separare. Teama de separare poate
persista cu intensitate scãzutã sau moderatã pânã la vârsta de 7-8 ani dupãcare dispare.
Fricile cu o duratã mai micã de o lunã și un impact redus asupra
funcționãrii copilului fac parte din dezvoltarea lui fireascã.
Atașamentul insecurizant-ambivalent sau rezistent (anxios) reprezintã un
factor de risc pentru dezvoltarea anxietãții se separare.
O relație securizantã mamã-copil, ce implicã senzitivitate (atenția mamei
fațã de nevoile emoționale ale copilului), atitudine pozitivã, suport, stimulare,reprezintã un factor de protecție pentru dezvoltarea copilului. Atașamentul
insecurizant-ambivalent sau cel anxios al adultului fațã de copil reprezintã un
factor de risc pentru dezvoltarea anxietãții de separare. În anxietatea de
separare, vulnerabilitatea psihologicã este determinatã de modul de
interacțiune pãrinte-copil în care copilul învațã faptul cã mediul/lumea este
impredictibilã și incontrolabilã.
Caracteristicile temperamentului copilului, un indicator al riscului de
anxietate de separare.
Temperamentul vizeazã modul în care copilul reacționeazã la stimuli și
situații noi. Dimensiunile temperamentului sunt: nivelul de activitate,ritmicitatea, apropiere-retragere, adaptabilitate, intensitate, timp de reacție,
dispoziția afectivã, distractibilitatea și persistența atenției.
Existã astfel mai multe patternuri de temperament: temperamentul ușor,
cel dificil și cel „greu de urnit”.
Temperamentul „ușor” se caracterizeazã prin adaptabilitate crescutã și se
manifestã la aproximativ 60% dintre copii. Temperamentul „dificil” și cel„greu de urnit” se caracterizeazã prin reactivitate negativã și se manifestã la
15%-23% dintre copii. Temperamentul cu risc pentru anxietatea de separare
se manifestã prin emoționalitate negativã și abilitãți scãzute de controlatențional și emoțional (capacitatea scãzutã de distragere a atenției de la
stimulii amenințãtori și de autoreglare emoționalã).
43
Inhibiția comportamentalã este un indicator relevant, mai ales în
anxietatea de separare, și se manifestã printr-o stare de fricã, precauție,iritabilitate, dependențã de adult, retragere fațã de contextele/situațiile strãine,
nefamiliare, cãutarea siguranței prin apropierea de persoanele de referințã.
Aproximativ 20% dintre copiii cu vârsta de 2 ani manifestã o inhibițiecomportamentalã crescutã.
Interacțiunea dintre vulnerabilitatea biologicã a copilului, caracterizatã prin
inhibiție comportamentalã și senzitivitate fațã de anxietate și vulnerabilitatea
psihologicã, caracterizatã prin experiențe de învãțare a impredictibilitãții și lipsei
de control, determinã dezvoltarea anxietãții de separare.
Evaluarea în anxietatea de separare
Evaluarea este un proces dinamic și se realizeazã constant pe parcursul
întregului proces terapeutic. Obiectivele evaluãrii vizeazã:
-anxietatea de separare;
-comportamentele problematice ale copilului;
-temperamentul copilului;
-atașamentul;
-psihopatologia pãrintelui;
-contextul familial;
Specifici în anxietatea de separare sunt o serie de indicatori prezentați în
tabelul de mai jos, care cresc vulnerabilitatea pentru anxietatea de separare:
-experiențe timpurii de situații cu dificultãți de separare;
-istoric de anxietate în familie;
-situații de separare de pãrinte;
-un temperament cu risc de inhibiție comportamentalã crescutã;
Informații relevante în evaluarea anxietãții de separare:
44§Tulburãri emoționale
(în special de anxietate
și/sau depresie);
§Tulburare de anxietate
de separare și/sau panicã;
§Inhibiție
comportamentalã;
§Atașament insecurizant;
§Tratament/medicație;§Reacția fațã de strãini;
§Reacția fațã de contexte
noi;
§Reacția copilului la
grãdinițã;
§„Timiditate”/ izolare,
precauție încomportament;
§Dificultatea de a dormi
singur/ã;Experiențe timpurii Istoricul familiei
§Spitalizare;
§Pierderi în familie
(deces);
§Separare/divorț;
§Recãsãtorire;
§Schimbarea locuinței;Evenimente adverse
Anxietatea de separare se evalueazã prin:
-interviul clinic cu pãrintele și copilul,
-utilizarea unor instrumente specifice de evaluare (chestionare
completate de cãtre pãrinte),
-monitorizarea comportamentelor relaționate cu separarea.
Itemii țintã pentru evaluare sunt:
-frica de a rãmâne singur,
-frica de abandon,
-teama de îmbolnãvire,
-îngrjirorãrile,
-comportamentele de siguranțã
-comportamentele de evitare.
Pãrintele observã și noteazã situațiile care provoacã anxietate, relaționatã cu
separarea, comportamentele de evitare ale copilului și comportamentele desiguranțã. Aceasta listã include de asemenea situațiile care provoacã furie și evitare.
Obiectivele principale ale consultației de evaluare cu copilul sunt:
-construirea relației terapeutice;
-normalizarea exprimãrii emoționale (toți avem momente în care ne
este fricã sau teamã);
-conștietizarea relației dintre fricã și comportamentul de evitare;
Un alt indicator de evaluare este reacția pãrintelui la anxietatea de
separare a copilului , respectiv modul în care a gestionat pãrintele reacțiile
copilului pânã în momentul consultației. Reacțiile tipice sunt cele de:
-hiperprotecție : îi permite copilului sã evite contextele care provoacã
anxietate;
-reasigurare;
-coerciție, ca metodã de a elimina comportamentele de siguranțã ale
copilului (ex. când solicitã promisiunea de a nu fi lãsat singur sau de
a nu pleca mama de acasã, de a da telefoane, etc.) și reacțiile lui
emoționale (ex. crizele de plâns, reacțiile de furie).
Programul de intervenție cognitiv-comportamentalã
Programul de intervenție cognitiv-comportamentalã cuprinde:
-Intervenția adresatã copilului : controlul îngrijorãrilor, exerciții de
relaxare, flexibilizarea cognitivã prin modificarea distorsiunilor cognitive,
flexibilizarea convingerilor de perfecționsim, modificarea atitudinii fațã de
greșealã și eșec, identificarea comportamentelor de asigurare și reducerealor, expunerea la situațiile de separare, dezvoltarea abilitãților de
autoreglare emoționalã, învãțarea relației fricã – evitare, fricã – anxietate;
-Intervenția adresatã pãrintelui ;
45
Intervenția adresatã copilului
Cum fac fațã îngrijorãrilor? De ce se îngrijoreazã copiii?
Îngrijorarea este un proces cognitiv de anticipare a unor consecințe
negative în absența unor amenințãri reale. Percepția adulților este cã doar ei
se îngrijoreazã; realitatea este însã cã 70% dintre copiii din școala primarã au
cel puțin o îngrijorare. Sigur cã un procent mult mai redus de copii – 5%,manifestã îngrijorarea de intensitate clinicã, adicã acea îngrijorare excesivã și
dificil de controlat. Capacitatea de a se îngrijora apare la copil în strânsã
legãturã cu dezvoltarea sa cognitivã, de obicei în jurul vârstei de 7-8 ani.
Îngrijorarea este perceputã pozitiv ca o modalitate eficace de a face fațã
anticipãrilor negative. Copilul cu anxietate de separare devine prin
îngrijorãrile legate de teama de a fi singur sau abandonat, hipervigilent și „gatapentru orice”. Astfel, îngrijorarea are funcția de a reduce și de a face fațã
sentimentului de lipsã de control și impredictibilitate.
În realitate însã, îngrijorarea este o formã de evitare a confruntãrii cu
sentimentul de teamã și fricã. Îngrijorarea este întãritã negativ prin efectul de
liniștire sau scãdere a anxietãții, ca urmare a evitãrii expunerii la situațiile
neplãcute, de separare.
Distorsiunile cognitive și mecanismele de coping – Când copilul
exagereazã pericolul!Tendința de a interpreta stimulii/situațiile ambigue ca fiind amenințãtoare
este caracteristicã reacțiilor de anxietate. Catastrofizarea („ mã aștept la ce este
mai rãu”) apare în mod frecvent ca reacție la un stimul ambiguu, cum ar fifaptul cã pãrintele întârzie; copilul poate sã interpreteze întârzierea ca semn al
unei catastrofe („ sigur a avut un accident de mașinã”).
Recunoașterea anxietãții de separare
Copiii sunt mai puțin conștienți de gândurile și emoțiile lor, ceea ce face dificilã
recunoașterea anxietãții; la fel pentru copiii mai mari și adolescenți, evitareacognitivã și emoționalã reprezintã o barierã în identificarea anxietãții de separare.
O modalitate de recunoaștere a anxietãții de separare este monitorizarea
zilnicã a îngrijorãrilor și comportamentelor de evitare sau/și siguranțã.
Riscul perfecționismului
Copiii cu anxietate de separare sunt în mod special vulnerabili la greșealã
și eșec. Flexibilizarea standardelor de performanțã este principalul obiectiv
prin care copilul învațã sã se adapteze diverselor contexte de performanțã.
Învãțarea unor metode de autocontrol
Autocontrolul cognitiv este o metodã de reducere a gândurilor anxiogene
și creștere a flexibilitãții cognitive, prin învãțarea unor alternative sãnãtoase lagândurile amenințãtoare. Sunt recunoscute ca fiind foarte utile strategiile
„FEAR” și „STOP” din programul „Coping Cat” dezvoltat de Kendall.
46
„Nu te îngrijora! Totul o sã fie bine!”
Acest mesaj des exprimat de cãtre pãrinți este unul de reasigurare, care
liniștește copilul pe termen scurt, dar menține anxietatea pe termen lung.Mesajele de reasigurare nu identificã temerile copilului și nu îl învațã cum sã
facã fațã fricilor și îngrijorãrilor; în esențã, mesajele de reasigurare nu
reprezintã decât o formã de evitare. Ca și alternativã, este mai eficace ca uncopil sã fie învãțat modalitãți de rezolvare a temerilor/ îngrijorãrilor.
Un exemplu de tehnicã cognitivã este utilizarea întrebãrii „Care sunt
dovezile?”, prin care copilul învațã sã identifice gândurile negative, de pericol
și amenințare și sã aplice metode de coping cognitiv.
Intervenția adresatã pãrintelui
Obiectivul esențial în intervenția asupra anxietãții de separare a copilului
vizeazã conștientizarea și înțelegerea anxietãții de cãtre mamã, simultan cu
eliminarea învinovãțirii acesteia. Mesajul „Tu ești de vinã!” este incorect și nuservește scopului terapiei. Este esențial ca ambii pãrinți sã formuleze același
set de reguli și limite pentru a nu menține anxietatea. În special în situații de
divorț apar probleme în formularea de limite din partea pãrintelui mai puținimplicat. Primele sesiuni în terapie vor clarifica convingerile despre anxietatea
de separare și vor oferi informații corecte despre cauzele, factorii de menținere
și procedurile de tratament.
Informații despre fricã și despre anxietatea de separare:
Frica este o emoție normalã și foarte frecventã în rândul copiilor:•90% dintre copiii cu vârste între 2 și 14 ani manifestã cel puțin o fricã
de intensitate moderatã sau intensã;
•40% dintre copiii cu vârste între 6 și 12 ani manifestã cel puțin 7 saumai multe frici;
•Teama de separare este o reacție normalã de dezvoltare;
•40% dintre copii manifestã teama de separare;
•Debutul anxietãții de separare este în jurul vârstei de 6-8 ani;
47S(care): Spaimã
T(houghts): Gânduri negative
O(ther thoughts): Gânduri alternative
P(rize): Premiu, recompensaFricã: (F ear): fricã și senzații fizice cum
ar fi dureri de cap, dureri abdominale,tremurãturi;
Așteptãri (E xpectation): așteptãri
negative – îngrijorãri, gânduri negative
despre sine, distorsiuni negative;
Acțiune (A ction): acțiuni și atitudini –
rezolvarea de probleme;
Rezultat (R esult): rezultate și recompense;Strategia FEAR Strategia STOP
Pãrinții vor primi informații corecte despre anxietate de separare pe
urmãtoarele componente:
-Manifestarea anxietãții de separare :
§identificarea reacțiilor somatice în contexte specifice de separare
(ex.: înainte de școalã sau în vacanțã la bunici);
§identificarea comportamentelor de evitare (ex.: refuzul de a merge
la o petrecere sau de a participa la un program extrașcolar) asociate
cu frica de a fi singur sau frica de abandon;
§identificarea comportamentelor de siguranțã ale copilului (ex.
nevoia ca mama sã stea cu copilul în timpul activitãților extrașcolare
sau sã vinã sã o/îl ia la o orã fixã);
§reducerea comportametelor de siguranțã va duce la o creștere a
anxietãții de separare pe temen scurt/mediu; pãrinții trebuie sã se
aștepte ca la începutul terapiei anxietatea sã creascã odatã ce sunt
reduse comportamentele de siguranțã și o datã ce copilul se expune
la situațiile de separare;
-Impactul anxietãții de separare : consecințele anxietãții trebuie
evaluate în termeni de frecvențã și intensitate și în termeni de
interferențã cu funcționarea în câteva sfere relevante (școalã, casã,relația cu colegii-prietenii); ea poate fi limitatã doar la un context sau
situație. Intensitatea reacției este un bun indicator de mãsurã a stresului
determinat de anxietate.
-Cauzele anxietãții de separare : anxietatea de separare este rezultatul
vulnerabilitãții biologice (ex. temperament, senzitivitatea pentruanxietate) și psihologice (ex. atașamentul, percepția controlului); aceste
tendințe, de a rãspunde anxios, de a se îngrijora, de a fi hipersenzitiv la
senzații fizice, de a fi excesiv de precaut, sunt și au fost prezente tot timpul;depinde de pãrinte când și cum le observã, în funcție de propria
senzitivitatea la reacțiile comportamentale ale copilului. Anxietatea de
separare NU poate fi explicatã printr-o singurã dimensiune. Anxietatea deseparare poate fi eliminatã dar senzitivitatea fațã de anxietate va rãmâne
într-o oarecare mãsurã prezentã. Încurajarea pãrinților sã gândeascã în
termeni de „gestionare” și management al anxietãții și mai puțin întermeni de „vindecare” a anxietãții este un pas important în intervenție.
Pãrinții vor fi sprijiniți pentru a înțelege:
-reacțiile comportamentale ale copilului : adesea pãrinții interpreteazã
comportamentul copiilor ca fiind manipulativ, opozițional sauhipersenzitiv și reacționeazã în conformitate cu aceste interpretãri;obiectivul este de a-i face pe pãrinți sã înțeleagã natura neintenționatã
a comportamentului copilului pentru a-l ajuta; faptul cã uneori
comportamentul copilului variazã (ex. poate sã stea singur când se
48
joacã pe calculator) nu înseamnã cã acesta nu are reacții de teamã și
fricã în multe alte contexte și cã uneori, când este distras de o activitate(cum este jocul pe calculator) frica este mai scãzutã; o altã interpretare
a pãrintelui este cã, copilul nu încearcã sã își confrunte frica și în
consecințã, îl forțeazã sã se expunã, ceea ce poate duce la învãțarea decãtre copil a unui mesaj de tipul „nu sunt în control”. Unii copii cu o
reactivitate emoționalã crescutã plâng foarte repede și intens; datoritã
frustrãrii și neajutorãrii pãrinții pot avea reacții de tipul: „Înceteazã cuplânsul! Nu ai niciun motiv sã plângi!”.
-Propriul comportament : cel mai frecvent pãrintele unui copil cu
anxietate de separare are la rândul sãu o problemã cu anxietatea,
datoritã datelor genetice și contextului de viațã; cel mai relevant factorde menținere este hiperprotecția prin:
§limitarea participãrii la anumite activitãți extrașcolare;
§blocarea unor surse de informații (ex. știrile);
§ascunderea unor evenimente neplãcute din familie (ex. boalã sau
probleme de familie);
Pãrinții vor fi sprijiniți sã înțeleagã cã este nevoie ca un copil sã
experimenteze anxietatea, frustrarea, dezamãgirea pentru a ști cum sã facã fațã
situațiilor dificile; singurul mod prin care poți depãși anxietatea este sã o
trãiești, nu sã o eviți.
Hiperprotecția pãrintelui se poate manifesta în douã forme: indulgența
(pãrintele hiperprotector indulgent) șinevoia exageratã de control (pãrintele
hiperprotector care controleazã). Pãrintele indulgent formeazã o relație de
atașament insecurizantã și anxioasã cu copilul; acesta încearcã sã reducã
anxietatea și sã stabileascã limitele (încurajeazã expunerea) dar, în același
timp trãiește cu frica cã îl va supãra pe copil; astfel pãrintele va simți la rândul
sãu anxietate, vinã sau furie. În contrast cu pãrintele indulgent, pãrintele cunevoie de control este perceput ca fiind vigilent și restrictiv, acceptã expunerea
și o exagereazã uneori, întãrind comportamentul de „trișare” a copilului.
Reacțiile de reasigurare de tipul „Nu-ți fie fricã, totul va fi bine!” :
reasigurarea este o manifestare a hiperprotecției din partea adultului, ca formã
de minimizare a stresului copilului sau de reducere a stresului personaldeterminat de dificultatea de a tolera suferința copilului. Când reasigurarea
este folositã excesiv se ajunge la: dezvoltarea dependenței, limitarea
oportunitãților de învãțare și de rezolvare de probleme, întãrirea anxietãții deseparare. Mesajele („o sã fie bine”) sau comportamentele de reasigurare („dau
telefon sã vãd dacã e bine copilul”) transmit faptul cã anxietatea este
justificatã, ba mai mult, comportamentul anxios al copilului este întãrit.
49
II.2. ANXIETATEA GENERALIZATÃ
Ce este și cum se manifestã anxietatea generalizatã?
„M.I. este un bãiat de 13 ani cu probleme de adormire și o stare fizicã de
„rãu”, fãrã cauzã medicalã: dureri de cap, stare de greațã și dureri de stomac.
Pãrinții lui spun cã este un bãiat foarte „grijuliu”, care însã își face griji din oriceși se gândește „numai la lucurile rele care se pot întâmpla” anticipând consecințe
negative ale unor evenimente „sigur voi lua o notã proasã azi”. M se simte „rãu”
când trebuie sã rãmânã singur acasã fãrã pãrinți și refuzã sã meargã în vacanțãsau tabarã cu copiii/colegii fãrã pãrinți, pentru cã el spune cã „o sã mi se
întâmple ceva rãu. Se simte obosit mai tot timpul și nu se mai poate bucura de
momentele de joacã cu alți copii. ”
Anxietatea generalizatã este o tulburare de anxietate cu o prevalențã de
aproximativ 4% în rândul adolescenților, cu o dezvoltare lentã și cronicã.
Este dificil sã se determine vârsta de debut a tulburãrii, având în vedere
caracteristicile îngrijorãrilor. Este posibil ca debutul sã fie în perioada 8 – 12
ani, cu o frecvențã mai mare la vârsta adolescenței.
Simptomul central în anxietatea generalizatã este îngrijorarea.
Îngrijorarea este un proces cognitiv normal, frecvent întâlnit în rândul
copiilor, însã când devine intens și perceput ca de necontrolat reprezintã unindicator de anxietate generalizatã. Copiii cu anxietate generalizatã sunt
percepuți ca niște „mici adulți”, tocmai datoritã îngrijorãrilor lor, percepute
ca fiind specifice adulților.
Mulți dintre copiii care suferã de anxietate generalizatã au și alte probleme
de sãnãtate mentalã: anxietate socialã, depresie, anxietate de separare, ADHD.
Anxietatea generalizatã este o tulburare care subiectiv este descrisã ca
sentiment de îngrijorare excesivã. Cele mai frecvente simptome ale anxietãții
generalizate sunt:
•neliniște și tensiune;
•obosealã;
•dificultãți de concentrare;
•iritabilitate;
•tensiune muscularã;
•tulburãri de somn;
50
Cum recunoaștem un copil cu anxietate generalizatã?
Sunt descriși ca “mici adulți” , deoarece petrec ore îngrijorându-se în legãturã
cu problemele adulților (de exemplu, bugetul familiei sau medicația bunicii).
Sunt “perfecționiști ” și în același timp nu foarte siguri de ei înșiși. Verificã
excesiv o activitate pentru a fi siguri cã este fãcutã perfect. De exemplu, scriu
din nou tema, dacã a apãrut o eroare micã sau dacã au tãiat ceva pe paginã.
Încearcã sã reducã îngrijorãrile prin diferite comportamente:
•cautã asigurãri (roagã pãrintele sã îi revadã tema sau sã îl asculte de mai
multe ori pentru a se convinge cã totul este perfect);
•verificã (sunã pãrinții de mai multe ori pentru a se asigura cã sunt ok);
•cautã informații sau fac liste (citesc fiecare carte pe o temã înainte de
a face sarcina școlarã sau înainte de a lua o decizie);
•se retrag din grupuri (o modalitate de a evita îngrijorãrile legate de
relațiile sociale este de a evita sã aibã prieteni apropiați: “Dacã prietenulmeu se supãrã pe mine eu ce fac?”);
•evitã sau amânã (evitã sã meargã la școalã pentru cã se îngrijoreazã cã
pãrinții vor pãți ceva rãu cât sunt ei plecați, amânã sã facã temele astfelîncât sã reducã timpul de îngrijorare dacã temele sunt bine fãcute).
Simptomele fizice ale copiilor și adolescenților cu anxietate generalizatã:
Ca urmare a îngrijorãrilor și a stãrii de anxietate, copiii trãiesc multe
simptome fizice asociate:
•neastâmpãr, agitație, incapacitatea de a sta într-un loc;
•iritabilitate, se supãrã ușor, lovesc alți copii, au episoade frecvente de
tantrum (furie);
•probleme de somn: dificultatea de a adormi sau de a rãmâne adormiți(se trezesc de câteva ori pe noapte);
•dificultatea de a fi atent sau de a se concentra;
•dureri musculare (în special gât și umeri);
•dureri de stomac, de cap.
51Îngrijorãrile devin mai abstracte o datã
cu vârsta și sunt clar orientate spre viitor(oare criza financiarã va afecta sãnãtatea
familiei mele?).
Se plâng de îngrijorãrile lor, nu doar desimptomele fizice.Îngrijorãrile sunt legate de aspecte mai
concrete: “dacã iau o notã micã”, “dacãmama și tata au un accident de mașinã”.
Se plâng în special de simptome fizice ca
urmare a anxietãții, și nu de îngrijorãri:tensiune muscularã, probleme de somn,
dureri de stomac, dureri de cap.Anxietatea generalizatã la copiii miciAnxietatea generalizatã la copiii mai
mari și adolescenți
Ce dificultãți pot sã aparã în diagnosticarea
anxietãții generalizate?
Tulburarea de anxietate generalizatã este dificil de diagnosticat din mai
multe motive:
•Apare rareori singurã; în mod frecvent, este însoțitã de alte tulburãri
de anxietate, depresie sau anxietate de separare. Deoarece nu prezintã
simptome evidente sau dramatice cum este cazul tulburãrii obsesiv-compulsive sau a atacului de panicã, tulburarea de anxietate
generalizatã trece mai ușor nediagnosticatã.
•Se manifestã prin numeroase simptome somatice . Copiii cu anxietate
generalizatã prezintã o varietate largã de simptome somatice cu diferite
grade de severitate. Cei mai mulți dintre copii nu se plâng de anxietate
sau de îngrijorãri excesive, ci prezintã exclusiv simptomele somaticeprecum diaree, palpitații, dispnee, dureri abdominale, dureri de cap sau
dureri în piept.
•Se manifestã prin insomnie . Unii copii manifestã și recunosc un
simptom specific, foarte frecvent insomnia; nu acordã atenție și nu
exprimã alte simptome asociate anxietãții generalizate.
Pentru a putea diagnostica corect anxietatea generalizatã este important sã
luãm în considerare coexistența a trei categorii de simptome:
52•Amețealã;
•Letargie;
•Bãtãi neregulate ale inimii;
•Înțepãturi sau junghiuri;
•Dureri musculare;
•Gurã uscatã;
•Transpirație excesivã;
•Senzație de sufocare sau
respirație întretãiatã;
•Dureri abdominale;
•Dureri de cap;
•Senzație de sete
accentuatã;
•Urinat frecvent;•Îngrijorare cronicã
legatã de evenimente
care sunt puțin probabil
sã aparã.
•Incapacitatea de a opri
gândurile de îngrijorare
de tipul ” dacã..”.
•Incapacitatea de a se
relaxa.Cognitive și emoționale Fizice
•Dificultãți de
concentrare;
•Iritabilitate;
•Amânare;
•Dificultatea de a adormi
sau de a menține
somnul;Comportamentale
Ce este îngrijorarea?
Îngrijorarea este un proces cognitiv orientat cãtre anticiparea și evitarea
pericolelor viitoare . Îngrijorãrile sunt un rãspuns pe termen scurt la
incertitudine, cu consecințe negative dacã persistã. Îngrijorãrile reducincertitudinea și contribuie la creșterea hipervigilenței și pregãtirii, scãderea
excitabilitãții la nivelul sistemului nervos și întãrește convingerea cã
evenimentele incerte și riscurile totale pot fi controlate. Dacã se întâmplã caevenimentele negative sã aparã foarte rar, aceasta reprezintã o întãrire foarte
puternicã a procesului de îngrijorare – convingerea cã îngrijorarea este adaptativã
și oarecum previne apariția evenimentelor negative devine foarte puternicã.
Îngrijorarea este de asemenea o formã de suprimare emoționalã și evitare
cognitivã care blocheazã exprimarea altor emoții cum ar fi frica sau furia.
Îngrijorarea este altfel perceputã ca un proces simultan pozitiv și negativ, prinasocierea lui cu lipsa de control. Astfel, în anumite situații îngrijorãrile sunt
acceptate și permise, în alte situatii se încearcã fãrã succes controlul îngrijorãrilor.
De ce și pentru ce se îngrijoreazã copiii?
Copiii și adolescenții care suferã de anxietate generalizatã se îngrijoreazã în
legãturã cu aceleași lucruri ca și colegii lor, numai cã o fac mai mult și mai des.
Cele mai frecvente îngrijorãri sunt despre:
§Sãnãtate: “dacã rãcesc și mi se face rãu”, “dacã mama va avea cancer”?
§ăcoalã: “dacã iau o notã micã?”, “dacã uit ce trebuie sã spun în
prezentarea de astãzi?”
§Securitate : “dacã un om rãu sparge casa și rãnește pe cineva?”, “dacã
voi fi rãnit când plec de la școalã?”
§Dezastre naturale :”dacã va fi un cutremur și casa va fi distrusã?”, “dacã
stratul de ozon continuã sã se subțieze?”
§Probleme minore : “dacã pantalonii nu se potrivesc cu pantofii?”, “dacã
mi-a expirat abonamentul la biblioteca și nu mai pot lua cãrți?”
Conținutul îngrijorãrilor copiilor include perfecționismul, punctua-
litatea, sãnãtatea și siguranța proprie și a celorlalți, evenimentele externe(cutremur, calamitãți), situația financiarã a familiei și evenimente viitoare
(ex. facultatea).
Copiii cu anxietate generalizatã manifestã aceleași îngrijorãri ca și copiii
fãrã anxietate, cum sunt cele legate de note, teme de casã, prieteni, dar în exces
fațã de copiii de aceași vârstã. Unele studii apreciazã cã un copil cu anxietate
generalizatã are în medie între 3 și 6 îngrijorãri comparativ cu copiii care nu
au anxietate și au o singura îngrijorare. Cele mai frecvente îngrijorãri sunt cele
legate de: note, examene, atac fizic/violențã fizicã, viitor, școalã și problemele
cu colegii. Gândurile cele mai frecvente de îngrijorare a copiilor cu anxietate
53
generalizatã sunt: „pãrinții vor muri/se vor îmbolnãvi grav ”, „se vor
întâmpla lucruri negative pãrinților; apar de asemenea și îngrijorãri privind
temele de la școalã. Îngrijorãrile privind sãnãtatea sunt comune atât în
anxietatea generalizatã cât și în alte tipuri de anxietate. Un criteriu de
diferențiere sunt îngrijorãrile legate de performanțã și familie, care apar înmod special în anxietatea generalizatã. Copiii cu anxietate generalizatã sunt în
mod excesiv preocupați de notele școlare, de modul în care sunt percepuți de
ceilalți, de problemele familiei și situația financiarã.
Care sunt criteriile de diagnostic pentru anxietatea
generalizatã la copil?
Îngrijorãrile apar frecevent în toate tipurile de anxietate a copiilor, pentru
un diagnostic de anxietate generalizatã fiind nevoie sã fie prezente și alte tipuri
de simptome, cum ar fi:
-neliniște/neastâmpãr,
-obosealã,
-dificultãți de concentrare,
-iritabilitate,
-tensiune muscularã,
-tulburãri de somn.
Dacã cel puțin unul dintre simptome este prezent, atunci este posibil sã fie
anxietate generalizatã. La adult este nevoie sã fie prezente 3 dintre simtomele
de mai sus. Cele mai frecevente simptome ale copiilor cu anxietategeneralizatã sunt neliniștea/neastâmpãrul șidificultatea de relaxare, în timp
ce starea de tensiune muscularã este simptomul cel mai puțin frecvent.
Numãrul de simptome asociate îngrijorãrilor crește o datã cu vârsta. La
copiii cu anxietate generalizatã momentele de îngrijorare sunt asociate cu
experiențe de neliniște/ dificultate de relaxare, comparativ cu copiii care nu au
anxietate generalizatã și care se îngrijoreazã fãrã sã aparã și aceste simptomeasociate.
În medie, un copil cu anxietate generalizatã prezintã 3 simptome asociate,
deși criteriile DSM IV solicitã prezența unui singur simptom asociatîngrijorãrilor.
Îngrijorãrile copiilor pot apãrea în unul sau douã domenii ale vieții sale,
dupã cum este posibil sã aparã dintr-un singur domeniu multiple îngrijorãri(ex. îngrijorãri privind temele de casã, examenele, prezentãrile orale, a-i
mulțumi pe profesori, a ajunge la timp la școalã).
54
Un copil cu anxietate generalizatã poate sã aibã și alte tulburãri
de sãnãtate mentalã?
Anxietatea generalizatã este asociatã foarte frecvent și cu alte tulburãri de
sãnãtate mentalã. Studiile aratã cã pentru 7-14% dintre copiii cu anxietate
generalizatã, aceasta reprezintã unicul diagnostic. Copiii cu anxietategeneralizatã adesea au comorbide și alte tulburãri de anxietate și tulburãri de
dispoziție.
Un studiu realizat de Masi (2004) a aratat cã 93% dintre copiii cu anxietate
generalizatã au asociatã și o altã tulburare. 75% au asociatã o tulburare de
anxietate, 56% au asociatã depresia și 21% au asociatã o tulburare de
externalizare cum este ADHD, tulburarea de opoziție, tulburarea de conduitã.Datoritã severitãții acestei tulburãri prin impactul ei asupra performanțelor
academice și sociale, este necesarã identificarea timpurie a copiilor cu
simptome de anxietate generalizatã.
Un diagnostic inițial de anxietate generalizatã este un predictor foarte
puternic pentru dezvoltarea dupã 9 ani a unor tulburãri de anxietate (fobie
socialã, atacuri de panicã) și de depresie. Copiii cu anxietate generalizatã au
cel mai mare risc de a dezvolta o nouã patologie psihiatricã dacã anxietatea
nu se identificã și trateazã. Exista studii care aratã cã depresia apare dupã
apariția anxietãții generalizate, ceea ce susține ideea intervenției timpuriipentru anxietate ca prevenție a depresiei la copii.
Îngrijorãrile excesive, predictor al dezvoltarii tulburãrii de anxietate
generalizatã
Studiile aratã cã 25% dintre adolescenți se îngrijoreazã excesiv și percep
îngrijorãrile cã fiind necontrolabile. De asemenea, îngrijorãrile sunt asociatecu serioase consecințe asupra adolescentului, cum ar fi tulburãrile de somn,
absenteismul școlar, retragere din activitãțile sociale școlare și extrașcolare.
Prezența îngrijorãrilor la vârsta adolescenței este un predictor importantpentru dezvoltarea tulburãrii de anxietate în rândul copiilor. Îngrijorãrile sunt
prezente la toate vârstele în contexte provocatoare de anxietate, dar frecvența
lor este mai mare dupã vârsta de 8 ani . Abia la vârsta adolescenței copiii pot
avea îngrijorãri legate de viitor într-o formã abstractã, complexã și elaboratã
odatã cu dezvoltarea cognitivã.
Cum se mentine procesul de îngrijorare?
Cum devine perceput ca fiind un proces pozitiv și util?
Îngrijorãrile fac parte din procesul de dezvoltare cognitivã normalã.
Manifestarea lor excesivã și percepția imposibilitãții de a le controla fac ca
îngrijorãrile sã devinã patologice. Strategiile de evitare cognitivã și erorile
cognitive asociate utilitãții îngrijorãrilor sunt elemente cheie întransformarea îngrijorãrilor în simptome ale anxietãții. Procesul de întãrire
55
asociat cu evitarea cognitivã pare sã fie mecanismul explicativ de menținere
a îngrijorãrilor. Evitarea imaginilor mentale scade activarea fiziologicã șiblocheazã procesarea emoționalã, proces prin care rãspunsul emoțional la
stimulii care provoacã anxietatea descrește. Evitarea cognitivã previne
expunerea și, în consecințã, obișnuirea cu intruziunile cognitive neplãcute șireevaluarea acestor intruziuni. Un nivel crescut de îngrijorare implicã și
prezența convingerilor cã îngrijorarea ajutã la gãsirea soluțiilor la
problemele și previne apariția unor evenimente viitoare negative.Îngrijorarea este un proces de cãutare de informații și de strategii de
rezolvare de probleme care reprezintã „soluții” la posibilele evenimente
negative viitoare. Astfel, îngrijorarea este întãritã pozitiv prin asociarea cuprocesul de rezolvare de probleme. Faptul cã evenimentele negative care au
fost previzionate nu apar, întãrește pozitiv procesul de îngrijorare și
menține convingerea falsã cã îngrijorarea previne apariția evenimentelornegative. Evitarea gândurilor neplãcute și substituirea acestora sunt
puternic asociate cu un nivel ridicat de îngrijorare în rândul adolescenților.
Suprimarea gândurilor și transformarea imaginilor în gânduri sunt strategiifoarte rar folosite de cãtre adolescenții cu anxietate generalizatã.
Convingerea cã „îngrijorarea mã ajutã sã evit ce poate fi mai rãu” este cea
mai frecventã convingere a adolescențior. Convingerea cã „îngrijorarea mã
ajutã sã rezolv problemele” este o convingere prezentã în rândul
adolescenților care nu au anxietate generalizatã. Gândurile orientate cãtre
viitor sunt caracteristice anxietãții generalizate.
Intoleranța la incetitudine, simptom al anxietãții generalizate
Intoleranța la incertitudine este definitã ca tendința de a reacționa negativ
emoțional, cognitiv și comportamental la situații și evenimente incerte. Este
un simptom care apare în mai multe tipuri de tulburãri de anxietate. Copiii
cu anxietate generalizatã percep situațiile ambigue ca fiind stresante sauamenințãtoare și în consecințã au dificultãți în a funcționa în situatii incerte.
Ca o consecințã a intoleranței la incertitudine apare hipervigilența manifestatã
prin procesarea cu preponderențã a informației negative . Apare astfel
evitarea cognitivã („nu mã gândesc la viitor”) cã strategie de evitare a
situațiilor percepute ca fiind negative. Aceastã predispoziție de a reacționa
negativ la evenimentele incerte și de a face predicții negative cu privire laposibilele consecințe ale acestora duce la o creștere a nivelului de anxietate.
Perfecționismul, simptom al anxietãții generalizate
Perfecționismul denumit și „tirania lui TREBUIE” este un set de
expectanțe/așteptãri, interpretãri ale evenimentelor, autoevaluarea și
evaluarea celorlalți dupã standarde de performanțã excesiv de ridicate .
56
Aceste standarde ridicate de performanțã sunt asociate cu teama de eșec ;
teama de eșec motiveazã persoana sã se implice în atingerea standardelorridicate de performanțã prin comportamente cum ar fi:
a) verificarea cu atenție a modului cum se realizeazã sarcina;
b) cãutarea permanentã de reasigurãri în atingerea standardelor de performanțã; c) corectarea celorlalți;
d) analizarea excesivã pânã în momentul de decizie.
Existã mai multe tipuri de perfecționism:
§Perfecționismul social definit prin nevoia de a atinge standardele și
așteptãrile percepute ale celorlalți („ceilalti se așteaptã sã fiu perfect/ã”),
asociat cu teama de evaluare negativã și nevoia de aprobare (mai ales dinpartea pãrinților și a profesorilor).
§Perfecționismul fațã de ceilalți definit prin nevoia ca ceilalți sã atingã
standardele nerealiste, însoțitã de tendința de a-i blama pe ceilalți.
§Perfecționismul relaționat cu propria persoanã definit prin nevoia de
a atinge standardele și așteptãrile autoimpuse („eu mã aștept sã fac lucrurile
perfect”), autocriticã excesivã, auto-blamare, stres. Evaluarea este dependentãde anumite standarde; autoevaluarea este extrem de vulnerabilã, eșecul în
atingerea standardelor duce la autocriticã și autoevaluare negativã.
Autoevaluarea este dependentã excesiv de un singur domeniu unde semanifestã perfecționismul.
Comportamentele de tip perfecționist sunt dezvoltate pentru a avea control
și pentru a menține ordinea/stabilitatea/certitudinea în viața copilului.
Comportamente care mențin convingerile legate de standardele ridicate:
supracompensarea (ex. învãț mai mult, repet de mai multe ori), verificãrile(citesc de mai multe ori tema cã sã mã asigur cã e bine scrisã), reasigurãrile
(cer tot timpul confirmarea din partea pãrinților sau a profesorilor în legaturã
cu modul de realizare a temelor), corectarea celorlalți, repetarea acțiunilor,analiza excesivã înainte de o decizie (mã gândesc mult pânã când iau o
decizie).
Comportamente de evitare a situațiilor în care persoana perfecționistã
necesitã sã fie în acord cu standardele perfecționiste: amânarea (nevoia de a
face sarcina „perfect”, face sarcina neplãcutã și dificilã) sau renunțarea la
sarcinã (pentru cã nu pot atinge standardul).
57
Comportamente care descriu perfecționismul:
Cum se dezvoltã perfecționismul?
Experiențele timpurii de interacțiune cu pãrinții sunt unul din factorii care
faciliteazã dezvoltarea perfecționismului. Astfel, perfecționismul apare atunci când:
-Pãrinții au tendința de criticã excesivã și solicitãri permanente.
-Așteptãrile pãrinților și standardele de performanțã sunt excesiv de
ridicate, critica fiind indirectã.
-Aprobarea parentalã lipsește, este inconsitentã sau oferitã condiționat.
Pãrinții cu tendințe de perfecționism reprezintã model de atitudine și
comportament pentru copii.
Copiii „perfecționiști” dezvoltã o puternicã nevoie de a primi aprobarea și
afecțiunea din partea pãrinților și profesorilor, chiar dacã aceștia au oatitudine criticã, autoritarã și de control. Copiii expuși la situații în care
pãrinții lor evitã greșelile, încearcã sã facã lucurile „perfect” și minimizeazã
amenințãrile, învațã perfecționsmul.
Perfecționsimul mamei a fost identificat ca factor de risc pentru
perfecționismul copilului, prin învãțarea acestuia de a „fi precaut”, evitareasituațiilor în care este posibil sã facã greșeli, pedepsirea comportamentului degreșealã a copilului, recompensarea copilului când face lucrurile „perfect”. În
consecințã, copilul va fi hipersenzitiv la greșealã și va evita situațiile de risc.
58Reacții negative la greșeli și asocierea lor cu eșecul.
Exemplu: „Pãrinții mã vor desconsidera dacã fac greșeli.”Preocupãri privind
greșelile
Îndoieli privind calitatea performanței personale.
Exemple: „Adesea mã gândesc dacã am fãcut bine sau
nu o sarcinã care trebuia sã iasã perfect.”Îndoieli privind propriile
acțiuni
Formularea unor standarde excesiv de ridicate care nu
pot fi îndeplinite în mod optim și autoevaluarea dupãmodul cum aceste standarde au fost atinse. Standarde ridicate nerealiste și pentru celelalte persoane.Exemple: „Urãsc sã nu fac foarte bine/perfect un
anumit lucru.”„Dacã am eșecuri la școalã, atunci am eșuat ca persoanã.”„O persoanã trebuie sã facã tot ce îi stã în putere sã iasã
totul perfect.”
„Tot ceea ce fac ceilalți trebuie sã fie de calitate maximã.”Standarde personale și ale
celorlalțiDomeniu Descriere comportamentalã
Supraestimarea relevanței ordinii și organizãrii.
Exemple: „Totul trebuie sã fie așa cum e cel mai bine.”Organizarea
Care este diferența dintre îngrijorare și gând obsesiv?
Atât îngrijorãrile cât și obsesiile sunt douã procese/activitãți cognitive
anticipatorii. Diferența dintre cele douã procese este datã de natura
conținutului mental al obsesiei sau îngrijorãrii și de prezența sau absențacomportamentelor compulsive. De exemplu, gândul intruziv legat de un
posibil accident al mamei poate sugera o obsesie (ca simptom al tulburãrii
obsesiv-compulsive) sau o îngrijorare (ca simptom al tulburãrii de anxietategeneralizatã). Acest gând intruziv poate fi o preocupare legatã de sãnãtatea
unui membru al familiei (simptom al tulburãrii de anxietate generalizatã) sau
o preocupare care depãșește logica/rațiunea grijilor obișnuite (simptom altulburãrii obsesiv-compulsive).
O dificultate de diagnostic apare între îngrijorare și comportamentul
compulsiv de neutralizare mentalã. În îngrijorare, de exemplu, copilulrealizeazã o listã mentalã cu potențiale moduri prin care poate eșua la școalãși elaborareazã consecințe fiecãrui mod în parte. Aceastã repetiție mentalã îidã copilului sentimentul de „ a fi pregãtit ”. Pregãtirea mentalã este perceputã
de copil ca fiind un predictor al succesului și orice feedback negativ privindîngrijorarea nu face decât sã creascã reacția de furie a copilului.
Similaritãțile dintre obsesii și îngrijorãri sunt:
-ambele sunt prezente atât în populația nonclinicã cât și în cea clinicã;
-apar în aceeași formã și conținut atât în populația clinicã cât și în cea
nonclinicã;
-apar cu o frecvențã mai mare și sunt percepute ca fiind mai puțin
controlabile la populația clinicã decât în cea non-clinicã;
-sunt asociate amândouã cu emoții negative;
-par sã aibã aceleași condiții de vulnerabilitate.
Îngrijorãrile apar predominant în forma abstractã și verbalã, în timp ce
obsesiile apar sub formã de imagini. De exemplu, imaginea intruzivã a uneifotografii este specificã obsesiei, îngrijorarea este mai puțin concretã, de tipul„am probleme”; nu este o imagine clarã.
O diferențã semnificativã între obsesii și îngrijorãri este datã de conținut.
Îngrijorarea se referã la un numãr de evenimente și activitãți care au legaturãcu evenimentele de zi cu zi, în timp ce obsesiile nu sunt doar simple îngrijorãridespre problemele din viața realã de zi cu zi. Îngrijorãrile au legaturã cuconținuturi realiste și „lumești”, în timp ce obsesiile au conținuturineobișnuite și bizare. Gândurile intruzive ale unui copil privind „problemele
de la școalã ” sunt specifice îngrijorãrilor. De exemplu, un copil care își reface
tema de mai multe ori pentru a preveni consecințele previzionate din parteaprofesoarei (mã va certa, va fi nemulțumitã, etc.) este simptom specificanxietãții generalizate, în timp ce un copil care își reface tema de mai multeori pentru a arata „cum trebuie”, fãrã sã se gândeascã la consecințe, prezintãrisc de tulburare obsesiv-compulsivã.
59
Comportamente ale pãrinților care reprezintã factori de risc pentru
dezvoltarea anxietãții generalizate
Comportamentul pãrinților reprezintã un context de învațare pentru copil
și în acelasi timp un factor de vulnerabilitate pentru anxietate.
Comportamentul de hiperprotecție, cu un control excesiv din parteapãrinților asupra copilului și implicarea exageratã în viața acestuia, sunt
factori de risc pentru anxietatea generalizatã. Un comportament observat la
copiii cu anxietate, învãțat de la pãrinți, este acela de evitare ca metodã de„rezolvare” a dificultãților. Un alt comportament cu risc, frecvent al pãrinților
este comportamentul de criticã/respingere a copilului.
Strategiile de modificare cognitiv-comportamentalã
în reducerea anxietãții generalizate
Psihoeducația despre anxietatea generalizatã și îngrijorãri:
Anxietatea generalizatã este o manifestare excesivã a unui fenomen
normal : se prezintã copilului informații despre anxietatea generalizatã cu
scopul de a normaliza experiența acestuia. Se poate folosi metafora“temperaturii corpului uman ”: oamenii au o anumitã temperaturã (36 sau 37
de grade) – se îngrijoreazã și este normal, nu reprezintã o problemã. Dacã
temperatura corpului crește foarte mult – îngrijorãrile sunt foarte frecvente,devine o problemã și este nevoie ca temperatura sã revinã la nivele care sunt
acceptabile pentru organism.
Anxietatea generalizatã poate fi prezentatã și ca un continuum (cum se
poate vedea mai jos). Nu putem elimina toate îngrijorãrile; obiectivul este
gestionarea lor.
Nici o îngrijorare/anxietate Îngrijorare/anxietate extremã
0 100
——————————————————————————————————
Conștientizarea îngrijorãrilor – „Vânãtoarea de îngrijorãri”: pentru a
putea învãța cum sã reducã îngrijorãrile, copilul trebuie mai întâi sã le poatãrecunoaște și identifica.
Se propune copilului sã înceapã „vânãtoarea de îngrijorãri” și sã stea de 3
ori pe zi „la pândã”. În fiecare zi, în momentele predeterminate (un momentdimineața, unul la prânz și unul seara), copilul trebuie sã se opreascã din ce
face, sã devinã atent la gândurile sale și sã noteze îngrijorãrile pe care le are
chiar în acel moment, precum și nivelul de anxietate atins.
Lista de îngrijorãri obținutã este discutatã apoi cu copilul. Obiectivul
discutãrii listei este de a învãța copilul urmãtoarele aspecte despre îngrijorãri:
-„Harta îngrijorãrilor”: îngrijorãrile se referã la un domeniu sau se
organizeazã pe niște teme. Nu ne îngrijorãm despre tot sau despre
60
orice, ci sunt câteva teme în legãturã cu care ne îngrijorãm sistematic.
Acest lucru poate fi reprezentat pe o harta a vieții copilului.
– „Lanțul îngrijorãrilor”: îngrijorãrile dureazã câteva minute sau mult
mai mult (ore): deoarece scopul tratamentului nu este eliminarea
îngrijorãrilor, ci reducerea lor la un nivel gestionabil, este necesar sãexiste un nivel de bazã a timpului consumat de îngrijorare; o îngrijorare
conduce la alta și astfel se formeazã lanțul periculos al îngrijorãrilor.
Acestã informație poate fi reprezentatã construind un lanț de hârtie.
– „Îngrijorãri despre viitor”: chiar dacã îngrijorãrile pleacã de la un
eveniment trecut (am luat o notã micã), îngrijorarea se referã la
consecințele negative din viitor („dacã nota asta o sã îmi strice media”).
– „Îngrijorãri Bune sau Rele”: îngrijorãrile productive, „bune” sunt cele
urmate de o acțiune de rezolvare a problemei; îngrijorãrile
neproductive, „rele” sunt cele care nu pot fi urmate de o acțiune derezolvare a problemei. De obicei, începem cu îngrijorãri bune:
o„dacã întârzii la școalã” – mã pot grãbi pentru a rezolva problema;
ose popate ajunge la îngrijorãri rele: „dacã voi fi exmatriculat” (nupot face nici o acțiune în prezent ca sã rezolv problema, pentru cã
problema nu existã în prezent).
Pentru identificarea îngrijorãrilor, copiii pot fi solicitați sã înregistreze
îngrijorãrile pe care le au timp de o sãptãmânã, astfel încât la sfârșitul
sãptãmânii sã poatã rãspunde la urmãtoarele întrebãri (în acest scop, copiilormai mari li se poate sugera utilizarea fișei de monitorizare de mai jos):
•Care sunt momentele și locurile în care este cel mai probabil sã aparã
îngrijorarea?
•Sunt anumite evenimente sau situații care stimuleazã îngrijorarea?
•Cum te simți chiar înainte de a începe sã te îngrijorezi?
•Ce prezici cã se va întâmpla și te tulburã?
•Ce tinzi sã faci imediat dupã ce te-ai îngrijorat?
•Cum te simți atunci?
Identificarea comportamentelor care urmeazã îngrijorãrilor este foarte
importantã deoarece aceste comportamente blocheazã gestionarea
îngrijorãrilor și genereazã probleme suplimentare. Ca urmare a îngrijorãrilorsunt posibile douã tipuri de comportamente:
•Comportamente externe – faci ceva care sã distragã atenția de la
îngrijorãri (mãnânci, asculți muzicã, te uiți la TV timp îndelungat, stai
pe Internet timp îndelungat);
•Comportamente interne – te îngrijorezi mai mult și mai mult.
Ca urmare, obiectivul intervenției este de a elimina aceste comportamente.
Acest proces poate începe prin amânarea comportamentului cu câteva minute
(10-20 minute) sau o ora de la apariția îngrijorãrii.
61
Intervenții pentru controlul îngrijorãrilor
„Îngrijoreazã-te eficient”: copilul este ajutat sã învețe când sã fie atent la
îngrijorãri și când sã nu le acorde atenție. Îngrijorãrile BUNE sunt cele cãrora
trebuie sã le acordãm atenție.
Îngrijorãrile BUNE sau productive sunt cele care:1.Pleacã de la o problemã plauzibilã sau rezonabilã – „Dacã îmi uit caietul
de teme acasã și nu am tema”. Aceste lucru este plauzibil și rezonabil.
”Dacã o sã-mi scap caietul de teme în apã” nu este plauzibilã deoareceeste foarte puțin probabil sã se întâmple).
2. Poți face ceva pe loc sau imediat (în urmãtoarele 10 minute) ca sã
rezolvi problema. O întrebare utilã pentru a stabili dacã o îngrijorare
este BUNÃ sau REA este: Existã ceva ce pot face chiar acum sau imediat
ca sã rezolv problema ? („dacã îmi uit caietul de teme acasã”- este o
îngrijorare BUNÃ; existã ceva ce pot face chiar acum sã rezolv aceastãproblemã, îl pun în ghiozdan).
3. Acțiunea soluție este rezonabilã și plauzibilã (se poate pune în aplicare).
(„Dacã mamei i se întâmplã ceva rãu cât este la serviciu” este oîngrijorare REA, pentru cã acțiunea care poate rezolva problema – sã nu
mai meargã mama la serviciu nu este plauzibilã și nici rezonabilã).
62Ora Situația Cum mã
simt înainte
sã mã
îngrijorezÎngrijo-
rarea Cât de
intensã este
emoția
0-100Ce com-
portamente
dezvolt ca
raspuns laanxietateCum mã
simt dupã
9.00 La școalã,
înainte de
lucrarea de
controlTeamã Dacã voi
lua o notã
micãTeamã
90Mãnânc o
ciocolatãObosit,
Cu stoma-
cul greuVÂNÃTOAREA DE ÎNGRIJORÃRI
Indicatori ale îngrijorãrii „Rele” (neproductive)
Te îngrijorezi despre lucruri care nu au rãspuns
Te îngrijorezi despre un lanț de evenimenteRespingi o soluție pentru cã nu este perfectã
Consideri cã trebuie sã te îngrijorezi pânã te simți mai liniștit (scade anxietatea)
Consideri cã trebuie sã te îngrijorezi pânã când poți controla totul
Indicatori ale îngrijorãrii „Bune” (productive)
Te îngrijorezi despre lucrurile care au un rãspuns
Te îngrijorezi despre un singur eveniment, nu despre un lanț de evenimente
Accepți soluții care nu sunt perfecteNu folosești anxietatea ca un ghid pentru îngrijorare
Faci diferența între ce poți controla și ce nu poți controla
Soluții „perfecte”: Când învațã sã fie atenți doar la îngrijorãrile Bune și sã
aleagã o soluție practicã imediatã pentru problemã, copiii pot avea dificultãțideoarece nu sunt siguri cã soluția lor este perfectã sau cã este cea mai bunã.
Convingerile despre ce soluție este perfectã fac obiectul intervenției. Copilul
trebuie ajutat sã se uite dupã soluții care sunt foarte probabile de pus înpracticã și nu dupã soluții perfecte. Pot fi analizate împreunã cu copilul
avantajele și dezavantajele cãutãrii unei soluții perfecte.
Control „perfect”: o altã convingere care împiedicã acordarea atenției
doar îngrijorãrilor bune este convingerea legatã de faptul cã trebuie sã
controlez totul ca sã mã simt în siguranțã sau confortabil. Când încearcã sãrezolve anumite probleme, copiii observã cã sunt lucruri la care nu existã un
rãspuns sau o soluție și cã nu pot face nimic pentru ele, lucru pe care îl
tolereazã cu greu. De exemplu, dacã mã îngrijorez cã nu voi ști poezia, o potînvãța. Dacã mã îngrijorez cã dnei învãțãtoare nu îi va plãcea cum recit poezia,
nu pot face nimic, deoarece nu este în controlul meu ce îi place dnei
învãțãtoare. Ce îi place ei sau nu depinde de ea, nu de mine.
„Alergia” la lucrurile nesigure. Certitudinea și toleranța la incertitudine
Copiii pot învãța despre rolul tolerãrii incertitudinii în controlul
îngrijorãrilor și al anxietãții prin metafora alergiei. Fiecare persoanã are o
alergie cum este de exemplu alergia la polen. Cine este alergic la polen, atuncicând miroase o floare sau intrã în contact cu o micã cantitate de polen, are încâteva minute o reacție alergicã putenicã: strãnutã, îi cuge nasul, tușește, îi
lãcrimeazã ochii. Cine are îngrijorãri este ca o persoanã care are o alergie.
Persoanele care au îngrijorãri au alergie la lucrurile care nu sunt sigure;mintea lor este alergicã la lucrurile nesigure, astfel încât de fiecare datã când
63
se întâlnește cu un lucru nesigur, oricât de mic ar fi el sau de neînsemnat, are
o reacție alergicã, în acest caz îngrijorãri și anxietate.
Persoanele care se îngrijoreazã considerã necunoscutul ca fiind un pericol
și nu tolereazã lucrurile nesigure, incerte, au nevoie de multã certitudinepentru a se simți confortabil în viața de zi cu zi. Copiii cu anxietate
generalizatã cautã soluții perfecte, cautã un rãspuns la fiecare întrebare, cautã
o predicție clarã pentru fiecare situație. În absența certitudinii, aceștiacontinuã sã se îngrijoreze pânã o gãsesc. Ceea ce asigurã confortul emoțional
al acestor persoane este un nivel ridicat de certitudine. Ca urmare, copiii cu
anxietate generalizatã fac sau nu fac permanent anumite lucruri pentru acrește nivelul de certitudine. Aceste comportamente sunt comportamente de
securizare care le mențin îngrijorãrile și anxietatea pe termen lung și
reprezintã obiectul intervenției. De exemplu:
Ce faci ca sã crești certitudinea (comportamente de securizare):
1.Vrei sã faci totul personal, nu îi lași pe ceilalți sã facã. Ex. Faci singur tema,
pentru cã altfel nu poți avea certitudinea cã a fost fãcutã bine.
2. Cauți foarte multe informații înainte sã începi sã faci ceva. Ex. Citești mult,
ceri mai multe pãreri, înainte sã iei o decizie; când cumperi ceva începi
cãutãrile cu mai mult timp înainte.
3. Te îndoiești de o decizie pe care ai luat-o pentru cã nu mai ai certitudinea cã
este cea mai bunã decizie.
4. Cauți reasigurãri (îi întrebi pe ceilalți ca sã te asigure cã este bine, în regulã).5.Verifici sau faci lucrurile din nou pentru cã nu mai ești sigur cã le-ai fãcut
corect. Ex. Mai citești o datã emailul înainte de a-l trimite, mai repeți o datã
lecția învãțatã, verifici bagajele de mai multe ori sã vezi dacã ai totul la tine.
6.Supraprotejarea celorlalți, faci lucruri în locul lor (membri ai familiei,
prieteni).
Ce nu faci ca sã crești certitudinea (comportamente de evitare):
1.Eviți angajamentul complet în anumite lucruri. Exemplu: Nu te implici total
într-o relație de prietenie pentru cã finalul este incert.
2.Gãsești motive „imaginare” sã nu faci anumite lucruri. Exemplu: Gãsești motive
sã nu participi la o serbare deoarece nu ai certitudinea cã te vei descurca bine.
3.Amâni sã faci lucruri pe care le-ai putea face chiar atunci. Exemplu: Amâni sã
dai un telefon deoarece nu ști cum va reacționa persoana; amâni sã iei o
decizie, deoarece nu ști dacã este o decizie bunã.
64
Ca și aceste comportamente de mai sus, îngrijorãrile sunt acțiuni mentale
sau acțiuni „ascunse” care au ca scop creșterea certitudinii. Cu cât toleranța laincertitudine este mai micã, cu atât îngrijorarea este mai frecventã. Dacã
toleranța la incertitudine crește, atunci aceastã activitate mentalã excesivã,
prelungitã de îngrijorare (anticiparea situațiilor viitoare), nu mai estenecesarã deoarece nu mai este nevoie de creșterea certitudinii.
Expunerea la lucruri nesigure sau la incertitudine:
Ca urmare, existã douã alternative la dispoziția persoanelor care se
îngrijoreazã, pentru a-și redobândi confortul emoțional și relaxarea: fie
creșterea certitudinii, fie creșterea toleranței. Aceste alternative sunt diferitedin punct de vedere al confortului pe care persoana îl dobândește, precum și
din punct de vedere a cât de plauzibile sunt.
Creșterea certitudinii :reprezintã alternativa pe care în special ne-o dorim,
pentru a reduce îngrijorãrile și disconfortul din viața nostrã. Dorim sã știm sigur
ce se va întâmpla (cum va fi relația cu o anume persoanã, cum va reacționa x, ce
sarcini vom primi, ce crede x despre noi, ce anume înseamnã o anumitã senzațiefizicã, care este cauza unui simptom fizic etc.) ca sã putem acționa adecvat și sã
prevenim consecințele negative. Certitudinea nu este ușor de obținut însã.
-Ca sã obținem certitudinea facem foarte multe lucruri, aprope tot
timpul: verificãm frecvent, încercãm sã avem toate informațiile, sã fimîn control, evitãm întâlniri, sarcini, nu accesãm oportunitãți pentru cã
nu știm sigur cum va fi, ne îngrijorãm în legãturã cu foarte multe
aspecte legate de viața noastrã profesionalã sau personalã.
-Cu toate acestea, certitudinea nu crește la un nivel satisfãcãtor: cu cât
facem mai multe comportamente de creștere a certitudinii, cu atât
simțim cã nu suntem 100% siguri și începem sã ne îngrijorãm mai mult.
-Aceste strategii de creștere a certitudinii nu ne oferã ceea ce dorim nu
pentru cã sunt insuficiente, sau pentru cã ne-a scãpat nouã ceva, saupentru cã trebuia sã facem ceva în plus sau pentru cã trebuia sã mai
luãm în calcul ceva, ci pentru cã certitudinea este imposibil de atins.
Creșterea toleranței : reprezintã alternativa mai puțin atractivã. Ideea de a
fi în situații incerte, nesigure și a de nu face nimic este ea însãși foarte
inconfortabilã. Dar, o datã ce certitudinea este un obiectiv nerealist, confortul
emoțional poate fi dobândit în situații percepute ca incerte doar prin creștereatoleranței la incertitudine.
-Incertitudinea este o realitate. Nu știm ce se va întâmpla cu siguranțã mâine
sau poimâine. Putem face o predicție bine informatã, dar nu putem fi siguri.
-Dacã nu tolerezi ușor incertitudinea, ce se întâmplã în mintea noastrã
sunt gânduri precum: „nu știu dacã totul va fi ok. Dacã nu știu sigurtrebuie sã continui sã mã gândesc pânã voi fi sigur; dacã mã tot gândesc
/ îngrijorez și tot nu știu sigur, trebuie sã continui sã mã gândesc pânã
voi fi absolut sigur cã totul va fi ok”.
65
-Acceptarea incertitudinii este strategia cheie în reducerea îngrijorãrilor.
O datã ce accepți cã nu poți fi niciodatã sigur în legãturã cu ce se va
întâmpla, poți observa cã îngrijorãrile pentru a crește certitudinea sunto investiție de timp și efort contraproductivã.
Creșterea toleranței la incertitudine se face prin expunerea la incertitudine
și prevenirea rãspunsurilor comportamentale și mentale care cresccertitudinea. Recomandãri în realizarea exercițiilor de expunere:
– Începeți cu lucruri mici și realiste: pentru prima expunere alegeți o
situație care sã determine un disconfort, dar nu atât de mare încâtcopilul sã refuze sã se implice. De exemplu un exercițiu de expunere la
incertitudine ar fi sã verifice dacã și-a pus toate cãrțile în ghiozdan doar
o datã, dacã apar îndoiala și îngrijorarea, sã le tolereze.
– Înregistrați toate experimentele de expunere sau rugați copilul sã o facã.
Notați fiecare expunere, ce a anticipat copilul cã se va întâmpla și ce s-
a întâmplat în realitate.
– Așteptați-vã ca anxietatea sã creascã și explicați și pãrinților acest lucru.
La începutul exercițiilor de expunere anxietatea va crește, dupã mai
multe expuneri, o datã cu creșterea toleranței la incertitudine,anxietatea va scãdea. La fiecare expunere întãriți comportamentul
copilului. Implicați și pãrinții în aceastã activitate.
Cel mai probabil lucru, cel mai bun și cel mai rãu lucru care se poate
întâmpla: De foarte multe ori, în situații de incertitudine ne gândim la un
rezultat negativ sau la cel mai rãu rezultat. Acest lucru favorizeazãîngrijorarea. De asemenea, o caracteristicã a gândirii în anxietatea generalizatã
este aceea de a acorda o probabilitate foarte mare evenimentelor viitoare
negative. De aceea este utilã exersarea identificãrii și a altor alternativeposibile. Pentru situațiile pentru care copiii se îngrijoreazã („voi pica
examenul”) ei pot fi învãțați sã genereze și alte predicții posibile, precum o sã
fac foarte bine la examen, o sã trec examenul cu un rezultat mediu. Este utilcã acest exercițiu de flexibilizare a predicțiilor sã înceapã cu identificarea
rezultatului cel mai probabil (Care este cel mai probabil lucru sã se întâmple?)
și cu corectarea acestei predicții, apoi cu identificarea rezultatului cel mai bun,astfel încât estimarea probabilitãții rezultatului cel mai rãu sã se modifice.
Timp special pentru îngrijorãri: Toți oamenii au îngrijorãri și se
îngrijoreazã din când în când. Caracteristic însã pentru anxietatea generalizatã
este cã persoana percepe îngrijorãrile cã fiind incontrolabile. Cã urmare, un
obiectiv important al intervenției este modificarea acestei convingeri șidezvoltarea abilitãților de control a îngrijorãrilor. Pentru a dezvolta
sentimentul de control asupra îngrijorãrilor copilul este rugat sã aleagã un loc
și un moment al zilei în care sã practice îngrijorarea pentru 30 de minute. Înacea perioadã de timp și în acel loc se poate îngrijora cât poate de mult.
66
Este important ca în acea perioadã de timp sã nu încerce sã opreascã
îngrijorãrile sau sã își ofere asigurãri, ci doar sã se îngrijoreze și sã notezeîngrijorãrile pe mãsurã ce ele apar. În restul timpului de peste zi sã noteze încarnețel îngrijorarea („dacã mama se va îmbolnãvi”) și sã amâne procesul deîngrijorare propriu-zisã pentru ora și locul special ales pentru îngrijorare.
În urma acestui exercițiu copiii observã câteva aspecte care îi ajutã sã
dobândeascã sentimentul de control asupra îngrijorãrilor:
•Îngrijorãrile sunt limitate (se referã la 5-6 teme), nu sunt zeci deîngrijorãri;
•Îngrijorãrile sunt repetitive, nu sunt lucruri noi;
•Uneori nu pot umple toate cele 30 de minute dedicate îngrijorãrii cu
îngrijorãri;
•Pot amâna îngrijorarea pentru momentul stabilit.
Recomandãri pentru pãrinți:
Simpla transmitere a diagnosticului de anxietate generalizatã nu este
suficientã pentru a ajuta familia și copilul sã-și înțeleagã tulburarea și sã-și
normalizeze experiența (sã reducã îngrijorãrile secundare „sunt îngrijorat cãmã îngrijorez”). Se recomandã ca profesionistul sã explice familiei și copiluluiurmãtoarele elemente:
•Anxietatea generalizatã este una dintre tulburãrile de anxietate a cãrei
caracteristicã principalã este îngrijorarea în legãturã cu multiple
evenimente de viațã ( îngrijorarea este un simptom ).
•Anxietatea are efecte atât la nivel emoțional cât și la nivel fizic : obosealã,
iritabilitate, tensiune muscularã, dureri de cap sau alte simptome pe carepacientul le prezintã. Explicați copilului și pãrinților cã aceste simptome
sunt efectul îngrijorilor permanente de-a lungul timpului.
•Îngrijorãrile sunt un fenomen normal , fiecare persoanã se îngrijoreazã
mai mult în anumite momente din viațã. Explicați copilului șipãrintelui cã lipsa îngrijorãrilor sau a anxietãții nu este posibilã și nicinu ar fi adaptativã.
•Anxietatea generalizatã descrie situația în care persoana se îngrijoreazã
excesiv o perioadã lungã de timp ( mai mult de 6 luni ).
•Abilitatea de a reduce starea de anxietate poate fi învãțatã în cadrul
ședințelor de psihoterapie cognitiv-comportamentalã.
•Copiii cu anxietate generalizatã devin anxioși ori de câte ori se
confruntã cu o situație care este ambiguã sau incertã sau când nu sunt
siguri de ceva. Din moment ce în viațã sunt foarte multe incertitudini,
mereu va exista un motiv de îngrijorare.
•Se recomnadã pãrinților sã descurajeze copilul în a cãuta asigurãri și
sã reducã ei înșiși asigurãrile oferite copilului:
-anunțați copilul cã vã poate cere ceva o singurã datã (sã verificați
tema sau sã ascultați dacã a învãțat poezia);
67
-ulterior, la orice solicitare nouã de reasigurare a copilului dvs,
rãspundeți pe un ton cald „nu știu” sau „Înțeleg cã nu ești 100%sigur; în ce fel lucru acesta este atât de rãu?”;
•Se recomandã pãrinților sã ajute copilul sã se simtã confortabil cu
situațiile de incertitudine, întrucât acestea alimenteazã îngrijorãrile. Oserie de exerciții pe care pãrinții le pot recomanda copiilor sunt:
-Realizarea temei de casã, fãrã a cere pãrerea adultului (sau cere doar
o singurã datã);
-Sã sune un prieten spontan și sã îl invite la joacã, farã a planifica
acest lucru dinainte;
-Sã accepte mici greșeli în tema de casã;
-Sã nu considere extrem de grav dacã întârzie la școalã câteva minute;
-Sã aibã curajul de a recunoaște când nu știe ceva spunând „nu știu”;
-Sã înceapã sã facã lucrurile pe care le evita (sã priveascã știrile TV,
dacã evitã acest lucru din cauza îngrijorãrilor despre rãzboaie și alte
evenimente publice).
•Se recomandã pãrinților sã aprecieze și sã valorizeze copilul dupã
fiecare exercițiu de confruntare cu temerile sale.
•Se recomandã pãrinților sã îi învețe pe copii sã accepte greșeala ca
modalitate de învãțare și nu ca un eșec personal. Mesajul central este:„Nu trebuie sã fie perfect pentru a primi atenția și aprecierea noastrã”.
Oferiți copiilor întãriri/recompense necondiționate de performanța
școlarã.
68
II.3. REFUZUL ăCOLAR
Ce este și cum se manifestã?
Refuzul școlar este o tulburare a copiilor care refuzã sã meargã la școalã sau
care prezintã dificultãți de a rãmâne la toate orele de curs. Acest
comportament este adesea relaționat cu dorința de a evita emoții negative
(fricã, panicã, tristețe etc.) sau de a obține unele beneficii (atenție, accesul laactivitãți plãcute etc.).
În mod specific vorbim de refuz școlar în urmãtoarele condiții:
•Copilul lipsește de la toate orele de curs;
•Merge la școalã dar pleacã înainte de terminarea orelor;
•Merge la școalã dar înainte de plecare manifestã o serie de
comportamente problematice: crize de furie, acuza dureri de cap, deburtã, stari de vomã;
•Are un puternic stres și se roagã de pãrinți sã nu-l trimitã la școalã.
Refuzul școlar definește atât comportamentul copiilor care de obicei lipsesc
de la școalã dar și a celor care lipsesc rar dar prezintã un înalt nivel de stres.
În funcție de durata de manifestare a refuzului școlar se face distincția între
comportament de refuz școlar cronic și comportament de refuz școlar acut:
•Comportament de refuz școlar acut definește comportamentele de
refuz cu o duratã între 2 sãptãmâni și 1 an calendaristic.
•Comportament de refuz școlar cronic definește comportamentele de
refuz cu o duratã mai mare de 1 an calendaristic sau de peste 2 ani
școlari în care s-a manifestat acest comportament în cea mai mare partea timpului.
Când nu vorbim de refuz școlar?
•Existența unor boli fizice legitime (ex. astm) care fac dificilã
participarea la ore;
•Reținerea deliberatã a copilului de cãtre pãrinte;
•Diverse condiții sociale și familiale care predominã în viața copilului(locuiesc pe stradã, pleacã de acasã pentru a evita abuzul);
•Alte dificultãți – activitate școlarã slabã, hiperactivitate, depresie,
agresivitate, lipsa generalã a motivației.
Prevalența comportamentului de refuz școlar este de 28% în rândul
copiilor și adolescenților, și prezintã o distribuție egalã în rândul fetelor șibãieților, dar și în rândul copiilor cu tipar normal de dezvoltare și a celor care
prezintã dificultãți de învãțare.
69
Deși poate apãrea la orice vârstã școlarã, specialiștii afirmã cã existã câteva
etape în care crește probabilitatea de apariție a comportamentelor de refuz:
•perioada de 6/7ani, care coincide cu intrarea copilului la școalã;
•perioada de 10-11 ani, care coincide cu trecerea de la ciclul primar la cel
gimnazial.
Comportamente frecvente la copii care prezintã refuz școlar:
1. Comportamente mai puțin evidente:
•Simptome fizice (dureri de cap, de burtã, stãri de greațã, vãrsãturi);
•Teama cã ceva teribil se poate întâmpla;
•Frica de situații specifice (situații care provoacã atacuri de panicã –
spații închise, lifturi, metrou etc);
•Îngrijorãri excesive privind situațiile noi, schimbarea rutinelor;
•Anxietate socialã, teama de evaluarea celorlalți;
•Anxietatea de performanțã, îngrijorarea de a face lucrurile perfect,standarde personale foarte înalte;
•Retragere;
•Depresie;
•Dificultãți de concentrare;
•Dificultãți de adormire, persistența oboselii.
2. Comportamente evidente:
•Crizele de furie (plânge, țipã);
•Agresiunea fizicã și verbalã;
•Comportamente de asigurare (ex. sunã mama sã se asigure cã nu s-
a întãmplat nimic rãu cu ea, are nevoie ca mama sau tata sã sune din
orã în orã atunci când pleacã fãrã el, poartã o pungã în geantã pecare sã o foloseascã în caz de hiperventilație);
•Refuzul de a se mișca;
•Lipsa de complianțã;
•Fuge de la școalã sau de acasã;
•Merge la cabinetul medical în timpul orelor pentru simptomele
atacului de panicã (în medie petrece cel puțin o orã în cabinetulmedical în fiecare dimineațã);
•Pune repetitiv aceiași întrebare, în aceasi manierã;
•Pune întrebãri și dorește sã știe în permanențã ce planuri are familiaîn fiecare zi;
•Are crize de furie sau de supãrare dacã planurile inițiale sunt
schimbate sau ceva neașteptat se întâmplã;
•Cere multe detalii despre ce urmeazã sã se întâmple când merg
undeva (care este traseul, unde se vor opri, cât timp vor sta, etc).
70
Consecințele refuzului școlar:
1. Pe termen scurt:
•Probleme cu activitatea școlarã;
•Sursã de disconfort pentru copil, pãrinți, cadre didactice;
•Probleme cu absolvirea școlii;
•Probleme în familie (conflicte, perturbarea rutinelor zilnice etc.).
2. Pe termen lung:
•Dificultãți de continuare a studiilor (ex. sã ia admiterea la un liceu);
•Probleme de gãsire a unei slujbe și de pãstrare a locului de muncã;
•Abuz de alcool;
•Comportament antisocial;
•Anxietate;
•Depresie.
Motivele care stau în spatele comportamentului de refuz
Studiile clinice au arãtat cã refuzul școlar are la bazã una sau mai multe din
urmãtoarele motive:
1.Copilul stã acasã deoarece anumite obiecte sau situații din școalã îl fac
sã aibã simptome fizice neplãcute sau sã simtã emoții negative (fricã).
2.Copilul stã departe de situațiile sociale sau de evaluarea din școalã, care
sunt dureroase pentru el.
3.Copilul stã acasã pentru a primi atenție din partea pãrintelui sau a altorpersoane importante pentru el.
4.Copilul obține recompense imediate în afara școlii, ceea ce face ca plecarea
de la școalã și implicarea în alte activitãți sã fie mult mai recompen –
satoare/distractivã pentru copil decât participarea la orele de curs.
Primele douã situații se referã la copiii care refuzã școala pentru a evita
ceva negativ.
•Cele mai comune exemple de lucruri care țin de mediul școlar, pe care
copiii le evitã sunt: sala de sport, curtea școlii, holurile, anumiteactivitãți din clasã.
•Cele mai cunoscute exemple de persoane din școalã care au legãturã cu
comportamentul de refuz al copiilor sunt: profesorii, copiii care semanifestã agresiv fizic și verbal.
•Cele mai cunoscute exemple de situații de performare pe care copiii au
tendința de a le evita sunt: testele, competițiile sportive, vorbitul șiscrisul în fața celorlalți.
De reținut!
Adesea comportamentul de refuz se bazeazã pe ambele motive prezentate mai sus.
71
Ultimele douã motive se referã la situații când copilul obține o întãrire
pozitivã din afara școlii.
•Copiii mici refuzã sã meargã la școalã pentru a sta cu pãrinții lor și a
primi atenție.
•Copiii mai mari și adolescenții refuzã uneori școala pentru lucrurispecifice: sã se uite la TV, sã se întâlneascã cu prietenii, sã consume
alcool sau alte droguri.
Uneori comportamentul de refuz are la bazã douã sau mai multe din
motivele prezentate anterior. De exemplu, un copil care dorește sã evite
anumite activitãți neplãcute de la școalã rãmâne acasã. Copilul poatedescoperi acasã multe activitãți distractive pe care poate sã le facã. Acest lucru
îi întãrește comportamentul de refuz. El va rãmâne acasã atât pentru a evita
situațiile neplãcute de la școalã cât și pentru a desfãșura acasã activitãți care îifac plãcere. În plus unii copii pot lipsi de la școalã o perioadã foarte lungã de
timp, pentru a fi cu prietenii iar când se întoarc la școalã trebuie sã facã fațã
dificultãților care apar în situația de a învãța într-o clasã nouã, de a avea noicolegi și profesori.
Mecanisme ipotetice de dezvoltare și menținere a problemelor de refuz scolar:
72Studiile pe gemeni, copii și adolescenți, au demonstrat
cã mai mult de 50% din variația simptomelor de
anxietate poate fi explicatã prin intermediul factorilorgenetici.Vulnerabilitatea biologicã
sau predispoziția pentru
dezvoltarea unorprobleme emoționale
Tendința de a reacționa anxios la stimuli și situații
potențial amenințãtoare.Trãsãturi anxiogene
Mutarea într-o casã nouã, într-o zonã nouã sau mutarea
într-o școalã nouã în aceeași zonã- factor declanșator.Schimbarea contextului de
viațã
Trãirea unor evenimente negative acasã sau la școalã
(moartea cuiva drag, schimbarea școlii).Incidente traumatice
Frica de anxietate legatã de senzațiile fizice care sunt
intrepretate ca având consecinte somatice, psihologice
sau sociale, potențial periculoase (factor de menținere).Senzitivitate fațã de
anxietate
Ocazii de exersare frecventã a dificultãților de a merge
la școalã.Experiențe de învãțare
Reducerea anxietãții determinatã de evitarea situațiilor
care produc disconfort și întãrirea pozitivã primitãcând stã acasã – factor de menținere.Condiționarea
(cont.)
Mecanisme ipotetice de dezvoltare și menținere a problemelor de refuz scolar
(cont.)
Proceduri de intervenție
Intervenția în comportamentele de refuz este realizatã în funcție de
mecanismele care sunt implicate în declanșarea și menținerea refuzului.
Refuzul școlar care este motivat de dorința de a evita emoții negative
asociate contextului școlar (obiecte și persoane din mediul școlar care pun
copilul în situația de a experimenta emoții ca: fricã, anxietate, panicã, depresie).
Obiectivul intervenției este reducerea comportamentelor de evitare.
Intervenția în acestã situație include urmãtoarele direcții de acțiune:
-stabilirea unei ierarhii a situațiilor și obiectelor din contextul școlar care
determinã apariția anxietãții și implicit a comportamentelor de evitare;
-învãțatea împreunã cu copilul a unor tehnici de gestionare a simpto –
melor somatice în vederea descreșterii activãrii emoționale negative;
-expunerea sistematicã, pas cu pas, la itemii declanșatori de anxietate,
identificați în ierarhia stabilitã (de la cel cu potențialul cel mai redus la
cel mai puternic);
-Invãțarea copilului sã-și autoadministreze recompense în situațiile în
care a fãcut fațã emoțiilor negative.
Achizițiile copilului:
-Înțelege care este natura și procesul anxietãții (problemei cu care se
confruntã);
-Abilitãți de monitorizare a comportamentului care îi permit sã-și observe
reacțiile la anxietate, sã identifice contextele în care aceste reacții apar;
73Așteptãrile reduse fațã de abilitãțile lor de a face fațã
situațiilor și gânduri care declanșeazã anxietatea în
situații amenințatoare și ambigue – factori declanșatori
și de menținere.Percepțiile și cognițiile
eronate ale copilului
Evitã stimulii și situațiile sociale care le provoacã emoții
negative (întãrire negativã).Comportamente de evitare
Obține atenție, timp petrecut cu pãrintele sau
recompense tangibile (întãrire pozitivã).Obtinerea unor beneficii
O mare parte din comportamentele parentale pot
contribui la dezvoltarea și menținerea anxietãții
(critica, hiperprotecția, rejecția)Stilul parental de creștere
și educare
-Cunoaște situațiile și activitãțile care îi provoacã anxietate;
-Folosește tehnici simple de relaxare sau de control al respirației pentru
gestionarea simptomelor fizice;
-Identificã și își modificã interpretãrile eronate ale unor situații;
-Practicã pas cu pas expunerea la situații ce declanșezã anxietatea pentru
schimbarea comportamentelor de evitare;
-Se autorecompenseazã, se laudã pentru a schimba gândurile negative
care însoțesc anxietatea.
Intervenția la școalã
-Expunerea sistematicã, pas cu pas, la itemii ce declanșeazã anxietate,
identificați în ierarhia stabilitã (de la cel cu potențialul cel mai redus la
cel mai puternic).
De exemplu, stã în curtea școlii, pe hol, la clasã; stã câteva ore din zi,apoi mai mult de jumãtate din ore, în final la toate orele de curs.
-Identificarea nivelului de anxietete și a comportamentelor de evitare la
începutul expunerii.
-Încurajarea verbalizãrii emoției „mi-e fricã” și a simptomatologiei care
apare.
-Menținerea în situație pânã când nivelul de anxietate înregistreazã o
valoare mai scãzutã.
-Dezvoltarea abilitãților de reglare emoționalã.
Ce pot face pãrinții ?
-Exerciții ale tehnicilor de relaxare si de control al respiratiei de cel puțin
douã ori pe zi. De exemplu, copilul este învãțat sã inspire pe nas și sã expire pe gurã cu
sunetul SSSSSSSSSSSS;
-Expunerea zilnicã a copilului la imagini cu situații care îi produc
anxietate (filme, documentare);
-Expunerea copilului în vederea dezvoltãrii abilitãților de a face fața
situațiilor ambigue.
-Solicitarea copilului de a descrie ce înseamnã starea de rãu. Acest lucru
îi permite sã se simtã mult mai în control decât dacã gândește cã se
simte rãu.
În situațiile în care copiii sunt dependenți de prezența lor, pãrinții pot:
-Sã încurajeze copiii sã dezvolte comportamentele de autonomie
personalã (sã se îmbrace singuri, sã se hrãneascã singuri etc.);
-Sã creeze copiilor oportunitãți de a desfãșura activitãți în afara
contextului familial, pentru a putea sã stabileascã relații de prietenie cualți copii;
74
-Sã reducã comportamentele de asigurare (exemplu: sunã pentru a
verifica dacã nu s-a întîmplat nimic cu mama); pãrinții pot stabili cucopilul perioade fixe în care este permisã manifestarea comportamen-
tului. Pentru reducerea frecvenței de manifestare a comportamentului,
atât copiii cât și pãrinții au de respectat un plan de desensibilizare :
•inițial mama sau copilul pot suna la un interval de 90 min,
•apoi de douã ori ori dimineața și o datã dupã amiaza,
•apoi doar o datã dimineața,
•dupã care nu se mai dã nici un telefon.
Același program îl pot urma pãrinții atunci când merg undeva fãrã copil:
prima datã sunã la un interval de 90 min, apoi dupã douã ore, apoi o datã într-un interval de 4 ore, apoi nu mai sunã deloc.
Ce pot face pãrinții când copiii au toleranțã scãzutã la inconveniențe
cotidiene?
-Pãrintele ajunge cu 5 min mai târziu și îi dã copilului o scuzã plauzibilã
(a fost blocat în trafic);
-Pãrintele ajunge cu 10 min mai târziu și îi prezintã copilului o scuzã;
-Pãrintele ajunge cu 10 min mai târziu și nu-i prezintã copilului nici o scuzã;
-Pãrintele ajunge cu 20 min mai târziu și nu-i prezintã copilului nici o scuzã;
Expunerea poate funcționa pânã la 45 de minute și se poate face doar dacã
copilul a fost învãțat în prealabil ce sã facã pentru a fi în siguranța dacã
pãrintele întârzie.
Ce pot face pãrinții pentru a crește toleranța copiilor la senzațiile
fizice asociate anxietãții?
-Implicã copilul în activitãți fizice și analizeazã împreunã simptomele
fizice care apar ca urmare a efortului și modul în care copilul se simte.
Aceste expuneri la efort care sunt însoțite de apariția unor simptome pecare copiii le experimenteazã și în anxietate, conduc prin expunere
repetatã la desensibilizare.
-Se stabilește o ierarhie a senzațiilor fizice care îl sperie pe copil și se
începe cu exercițiile care produc cele mai puține senzații comune cu
cele care apar în anxietate.
-Copilul este angajat treptat în exerciții care produc senzații din ce în ce
mai intense.
-Se exerseazã zilnic cu copilul pentru a învãța cã aceste senzații sunt
temporare, predictibile și controlabile. Cel mai important lucru pentruun copil care are o senzitivitate la simptomele fizice este sã învețe cã
schimbarea stãrii fizice este normalã și nu are nici o consecințã negativã
pentru el.
75
-Identificã acele comportamente de asigurare pe care copilul le
manifestã și care au legaturã cu tulburarea de panicã (exemplu, poartã
în geantã o pungã de hârtie pe care sã o foloseascã pentru
hiperventilație, are telefonul celular pregatit pentru a suna dupã ajutorîn caz de nevoie etc.);
-Implicã copiii în situațiile pe care el le evitã și îi sprijinã sã renunțe treptat
la comportamentele de asigurare (punga de hârtie, telefonul celular etc.).
-Concomitent cu intervenția la școalã, acasã pãrinții vor implica copilul
în cât mai multe activitãți fizice (mersul pe bicicletã) care determinã
senzații fizice puternice și vor reduce astfel totodatã timpul pe carecopilul îl petrece stând în pat.
Ce pot face pãrinții pentru copiii îngrijorați și neliniștiți din cauza
performanței?
-Sã ofere copiilor contexte care sã-i învețe sã experimenteze situații mai
‘’puțin perfecte’’ sau ’’mai puțin dorite’’;
-Copilului care este hiperperfecționist va fi încurajat de cãtre pãrinți sã
facã greșeli pe caietul de teme sau la activitãțile sportive (sã rateze poarta);
-Copilului care este foarte preocupat sã arate perfect va fi încurajat de
cãtre pãrinți sã cearã sã poarte ceva mai vechi, sã nu foloseascã oglinda
pentru a verifica cum aratã;
-În cazul copiilor care cautã în permanențã asigurare din partea
pãrintelui ar fi de dorit ca acesta sã nu îi rãspundã copilului cînd
întreabã în mod repetat: ‘’Așa e bine?’’;
76Amețealã Rotirea cu un scaun
Respirație sacadatã, accelerarea bãtãilor inimii Alergatul sau urcatul scãrilor
Respirație sacadatã, tensiune la nivelul pieptului Respirație printr-un pai
Perturbarea vederii, absența contactului cu
realitateaSã se uite la o sursã de luminã și
apoi sã citeascã.
Amețealã Clatinã capul dintr-o parte parte în alta
Tensiune muscularã, furnicãturi Tensionarea tuturor mușchilor și
ținerea lor în stare mare încordare
Respirație sacadatã, bãtãi accelerate ale inimii,
furnicãturiHipervențilație
Amețealã, senzația de pierdere a contactului
cu realitateaPunerea capului pe genunchi și
ridicarea lui foarte rapidã.Exerciții Senzații urmãrite
-Sã modeleze comportamentul copilului fațã de greșeala, prin citirea
unor povești și analizarea comportamentelor personajelor (ex. „Teamade a greși a Dorei”);
-Sã recunoascã în fața copilului când greșește;
-Sã trateze fiecare greșealã a copilului ca pe un moment de învãțare și nu
ca pe o catastrofã.
Ce pot face pãrinții cu copiii care sunt preocupați de detalii și au
intoleranțã la schimbare?
-Pãrinții pot sã schimbe ordinea din planul de plimbare sau durata pe
care copilul se așteaptã sã o petreacã într-un loc.
-Dupã ce copilul începe sã se obișnuiascã, desensibilizarea se va realiza
la un nivel și mai profund, prin anularea a câte unui element din planul
inițial.
-La final pãrintele ar trebui sã ajungã sã anuleze tot planul de plimbare
în ultimul minut fãrã a-i face cunoscut copilului acest lucru.
Concluzii:
üUn anumit grad de stres este normal în viața fiecãrui om. Fiți pregtiți sã
lãsați copiii sã experimenteze acestã emoție și sã învețe cã nu se
întâmplã nimic din ceea ce el nu ar putea sã gestioneze.
üEvitați ironizarea copilului cînd îi este fricã, amenințatea sau
ridiculizarea lui. Copilul are nevoie sã se simtã înțeles.
üFolosiți reflectarea sentimentelor și încurajați copilul sã verbalizeze
modul în care se simte, ce gândește în fiecare situație când îi este fricã.
üEvitați sã îi spuneți copilului cum ar trebui sã se simtã: ‘’ nu are de ce sã
îți fie fricã, trebuie sã fii curajos’’;
üOferiți copiilor modele adecvate de gestionare și exprimare a emoției de
fricã.
üÎncurajați inițiativa și acțiunile spontane ale copiilor.
üReacționați moderat la situațiile care vã provoacã teamã, atunci când
sunteți în preajma copilului.
Refuzul care apare ca urmare intoleranței copilului la situațiile
sociale, de performare, de evaluare – Pași în intervenție
•Identificarea lucrurilor pe care copilul le spune despre sine în situațiile
care provoacã anxietatea;
•Schimbarea gândurilor negative cu propoziții utile care sã asigure
gestionarea situației;
•Restructurarea cognitivã: înlocuirea gândurilor negative cu gândurirealiste și pozitive;
•Expunerea gradatã la situații sociale, care provoacã anxietate;
•Practicarea abilitãților învãțate în situații reale de viațã.
77
Ce pot face pãrinții pentru copilul cu anxietate socialã:
•Sã ajute copilul sã-și identifice și verbalizeze emoțiile și gândurile
asociate diverselor contexte pe care acesta le evitã. Anxietatea socialã este
în sens larg, rezultatul unor gânduri sau autoevaluãri negative. Copilul
face anticipãri negative cu privire la ceva rãu ce s-ar putea sã se întâmplasau crede cã ceilalți vor râde și își vor face o pãrere proastã despre el.
•Sã stabileascã acasã o rutinã normalã în ceea ce privește mersul la
școalã. Copilul va fi trezit cu aproximativ 90 de minute (minim 1 orã)mai devreme decãt ora de începere a orelor. Rutina este stabilitã și nu
poate fi modificatã. Cât timp stã acasã, copilul trebuie sã facã teme și sã
participe la activitãți școlare.
•Sã ofere copilului contexte variate de petrecere a timpului liber, în care
sã întâlneascã și sã interacționeze cu copii de aceeași vârstã (sã-și
exerseze abilitãțile de interacțiune pozitivã);
•Sã stabileascã o zi pe sãptãmânã în care colegii copilului sã poatã veni
acasã pentru a se juca cu copilul. Acest context îi oferã copilului
posibilitatea de a se juca și de a exersa abilitãțile sociale de interacțiune.
•Sã menținã o bunã comunicare cu personalul școlii, pentru a-i informa
despre expunerile și situațiile la care copilul a fãcut fațã (sã vorbescã mai
mult în fața celorlalți, sã cearã ajutorul cuiva atunci când are nevoie).
Intervenția la clasã
•Profesorul va facilita progresul copilului în adoptarea unor
comportamente sociale noi. Acest lucru se poate realiza prin
desfãșurarea unor activitãți cu caracter ludic, în care copiii au ca
obiectiv sã exerseze diverse comportamente sociale: stabilireacontactului vizual, salutul, formularea unei cereri, atingerea socialã,
feedback-ul pe comportamente pozitive.
Refuzul școlii pentru a obține atenție – Obiective de intervenție
Intervenția vizeazã familia. Obiectivul major este de a schimba atenția de
la comportamentele de refuz școlar ale copilului la cele de frecventare a școlii.Acest lucru presupune urmãtoarele direcții de acțiune:
•Schimbarea modului în care copilului i se spune sã facã ceva;
•Stabilirea unor rutine zilnice;
•Stabilirea unor sancțiuni pentru comportamentele copilului de refuz școlar;
•Stabilirea unor recompense pentru comportamentele de participare la cursuri.
Ce pot face pãrinții pentru copilul lor care refuzã sã meargã la
școalã pentru a obține atenție
•Vor stabili o serie de rutine zilnice (rutina de dimineațã de pregãtire
pentru școalã);
78
•Vor acorda o atenție deosebitã în rutinã, momentelor când copilul se
trezește, se spalã pe dinți, se îmbracã, are activitãți suplimentare (deexemplu, se uitã la TV) se pregãtește pentru școalã, pleacã la școalã;
•Vor sancționa comportamentul de refuz și vor recompensa
comportamentele de plecare și participare la ore. Vor fi ignoratecomportamentele de refuz (de pilda, crizele de furie, țipetele,
rugãmințile fierbinți) și se va acorda atenție comportamentelor
potrivite (coborâtul din pat, mâncatul micului dejun la timp);
•Se vor stabili sancțiuni clare pentru refuzul de participare la activitatea
școlarã (ignorarea, excluderea, mersul la culcare mai devreme);
•Se vor stabili recompense clare pentru participarea la activitãți.
•Copilul va fi trezit cu 90 minute (minim 1 orã) mai devreme decât ora de
începere a programului școlar. Se vor desfãșura activitãți școlare (scriere,
citire, matematica) în ziua când stã acasã (durata activitãților școlaredesfãșurate acasã trebuie sã corespundã celei desfãșurate la școalã).
79
II.4. ANXIETATEA SOCIALÃ
Ce este anxietatea socialã?
Anxietatea/fobia socialã (adesea cunoscutã ca tulburare de evitare)
reprezintã o teamã pronunțatã și persistentã care apare în situațiile de
interacțiune socialã sau în situațiile care presupun performare socialã.
Copiii și adolescenții cu anxietate socialã manifestã o teamã excesivã
pentru situații sociale sau situații în care ei trebuie sã performeze. Sunt foarte
îngrijorați cã vor face ceva rușinos sau umilitor și ceilalți își vor forma o pãrereproastã despre ei (îi vor evalua negativ). Acești copii se simt în permanențã
observați, fapt care îi face sã fie foarte conștienți de tot ceea ce simt.
Prevalența tulburãrii
Anxietatea socialã este una din cele mai frecvente tulburãri de anxietate
întâlnite la copii și are o prevalențã de 13% în populația generalã. Studiilearatã cã acestã tulburare este foarte târziu identificatã, cel mai adesea la vârsta
adolescenței, deși debuteazã la vârste foarte fragede. Datoritã consecințelor pe
care le are pe termen lung, identificarea și intervenția timpurie în anxietateasocialã reprezintã o prioritate pentru specialiștii de sãnãtate mentalã.
Studiile aratã cã în cazul copiilor, tulburarea se manifestã în 1-4% din
cazuri. Valorile nu reprezintã realitatea deoarece foarte puțini copii ajung sãsolicite ajutorul de specialitate.
Frica de strãini și de situații nefamiliare
Frica de tot ceea ce este nou, reprezintã o etapã normalã în dezvoltarea
emoționalã a fiecãrui copil. În mod normal ea apare în jurul vârstei de 7-8 luni
și dispare în intervalul 12-15 luni.
Persoanele cu anxietate socialã se tem de douã mari categorii de situații:
80•Vorbitul în public (prezentarea unei
lucrãri în fațã clasei),
•Participarea în timpul orei (rãspunsuri
sau întrebãri în timpul orei, cititul cu
voce tare),
•Mâncatul în fața altor persoane,
•Utilizarea toaletelor publice, Situații de performare socialã, în care
copiii simt cã sunt observați de cãtreceilalți
•Întâlnirea unor persoane noi,
•Vorbitul cãtre colegi sau prieteni,
•Invitarea prietenilor sã facã lucruri
împreunã,
•Mersul la evenimente sociale(aniversãri, petreceri),
•Adresarea cãtre adulți (prieteni),Situații de interacțiune socialã, în care
copiii interacționeazã cu alte persoanepentru a dezvolta relații apropiate
(cont.)
Unii copii se tem doar de o singurã situație socialã (ex. vorbitul în public),
în timp ce alții se tem de mai multe situații sociale.
Cum recunoaștem anxietatea socialã la copii
și adolescenți?
Copiii și adolescenții care suferã de anxietate socialã au urmãtoarele
simptome:
81•Scrisul în fața altor persoane (la tablã),
•Performarea unor activitãți în public(cântat pe scenã, activitãți sportive),
•Intrarea într-o încãpere în care toatãlumea s-a așezat deja.Situații de performare socialã, în care
copiii simt cã sunt observați de cãtre
ceilalți
•Întâlniri cu persoane de sex opus,
•Vorbitul la telefon,
•Exprimarea opiniei,
•Lucrul în grup (la un proiect cu alțicopii),
•Comanda la un restaurant.Situații de interacțiune socialã, în care
copiii interacționeazã cu alte persoane
pentru a dezvolta relații apropiate
Comportamente de
evitare:
Evitã contactulvizual;
Evitã interacțiunile
cu persoane noi;
Evitã contextele în
care pot întâlni
persoane noi;
Evitã situațiile în
care sunt observați
de ceilalți (sãmãnânce în fața
celorlalți, sã
vorbeascã în fațacelorlalți etc);Reacții
comportamentale:
Teama sau lipsa
interesului în aîncerca lucruri noi;
Teama cã vor face
ceva rușinos sauumilitor;
Teama cã ceilalți își
vor forma o pãrereproastã despre ei (îivor evalua negativ);
Teama de a vorbi
persoanelornecunoscute;
Se simt inconfor-
tabil când sunt încentrul atenției;Reacții
emoționale:
Se îngrijoreazã cã
vor face ceva ruși-nos sau umilitor;
Se îngrijoreazã de
evaluarea negativãa celorlalți sau cã arputea fi judecați (însituații în care nusunt evaluați);
Se îngrijoreazã cã
ceilalți vor observa
semnele anxietãții
(cã s-au înroșit, cãse bâlbâie);
Gânduri de
autodepreciere,autoblamare;Reacții
cognitive:
Studiile aratã cã
adolescenții și
copiii cu anxietatesocialã au tendința
de a rãspunde la
evenimentelesociale stresante cu
reacții somatice
intense. Anxietatea socialã
este un factor
predictor pentruapariția reacțiilor
somatice pe termen
lung (predicteazãapariția lor peste
1 an și jumãtate):Reacții
somatice:
(cont.)(cont.)
82Evitã sã mai
meargã la școalã;
Evitã sã se implice
în activitãți noi
Retragere socialã:
Stau singuri în
locul de servirea
mesei la școalã;
Stau singuri în
pauze;
Stau la marginea
unui grup.
Comportamente de
asigurare: Crize de furie;
Vorbesc bâlbâit sau
în șoaptã;
Au dificultãți de a
vorbi în public sau
atunci când sunt
numiți la orã;
Se separã cu
dificultate deadulți;
Au puțini prieteni
sau deloc;
Ritualuri.Reacții
comportamentale:
Se simt în perma-
nențã observați,
fapt care îi face sã
fie foarte conștiențide tot ceea ce simt;
Furie;Depresie.Reacții
emoționale:
Gânduri care susțin
inadecvarea persona-
lã și incompetența;
Subestimeazã
abilitãțile sociale pe
care le au. Nu auîncredere în abili-
tãțile lor de a inte-
racționa cu ceilalți;
Interpreteazã
situațiile socialeambigue ca fiind
amenințãtoare;
Își focalizeazã
atenția pe sine în
situațiile socialepotențial
amenințãtoare fapt
care conduce la oconștientizare
crescutã a reacțiilor
corporale careînsoțesc anxietatea;
Hipervigilențã-
scaneazã în
permanențã mediul
extern pentru aidentifica stimuli
amenințãtori;
Își evalueazã
performanța în
funcție de cum s-au simțit.Reacții
cognitive:
– Înroșirea fetei;
– Uscarea gurii;
– Transpirație;
– Amețealã; – Stari de vomã;
– Dureri de cap;
– Dureri de burtã.Reacții
somatice:(cont.)
Manifestãri ale anxietãții sociale pe grupe de vârstã
Simptomatologia care însoțește tulburarea de anxietate prezintã note
caracteristice în funcție de nivelul de dezvoltarea al copilului.
Majoritatea copiilor sau adolescenților cu anxietate socialã sunt
neobservați de profesori sau de pãrinți. Acești copii nu au manifestãricomportamentale evidente, ci încearcã sã treacã neobservați. Ei sunt luați în
considerare, și problema lor are o șansã de a fi diagnosticatã abia când încep
sã lipseascã de la școalã sau sã ia note mici.
83Prezintã numeroase
simptome fizice: plâng,
scâncesc;
Se agațã de pãrinți în
situații sociale sau rãmân“înmãrmuriți”;
Refuzã sã participe la
activitãți sociale sau sã
meargã la grãdinițã;
Nu vorbesc în anumite
situații (când întâlnesc o
persoanã nefamiliarã).Preșcolarii și
ăcolarii mici
Devin foarte conștienți de
ei înșiși și se așteptã calucrurile sã meargã rãuatunci când sunt înpreajmã alți copii;
Sunt preocupați excesiv cã
ceilalți se uitã la ei sauvorbesc despre ei;
Sunt preocupați (îngrijorați) și
dornici sã facã lucrurile bine;
Manifestã comportamente
de evitarea a situațiilorsociale dar într-o mãsurãmult mai micã decâtadolescenții;
Prezintã un grad ridicat de
stres cînd se expun lasituații sociale pe care leinterpreteazã ca fiindamenințãtoare;
Manifestã comportamente
de refuz școlar.
Comportamentele de evitare
a situațiilor sociale se mani –
festã într-o mãsurã mai micãla copii fațã de adolescențidatoritã faptului ca pãrințiisunt cei care aranjezã pentrucopii contextele carefavorizeazã interacțiunile iarcopiii au posibilitãți maireduse de evitare a lor.ăcolarii mari
Se centreazã pe gândurile
de evaluare negativãdespre ei înșiși.Evitã contactul vizual; Lipsesc de la școalã;Încep sã consume alcool șialte droguri dacãdescoperã cã îi ajutã sã fiedezinhibați;Prezintã un grad mare destres când sunt expuși lasituații sociale; Situațiile care prezintã celmai mare grad de stres peo scalã de la 8 la 1 sunt:8 – Întâlnirile;7 – Mersul pe hol; 6 – Mâncatul în fața celorlalți;5 – Activitãți de lucru în grup; 4 – Scrisul la tablã; 3 – Invitarea unui prietenpentru a petrece timpîmpreunã;2 – Participarea la activi –
tãți sociale (petreceri); 1 – Punere de întrebãri laore și participarea la orelede sport;
Comportamentele de evita-
re înregistreazã o ratã multmai mare la aceastã vârstã.Adolescenții
Factori care conduc la dezvoltarea tulburãrii
de anxietate socialã
Vulnerabilitatea geneticã
Studiile pe gemeni, copii și adolescenți, au demonstrat cã factorii genetici
au o pondere mai mare de 50% în apariția simptomelor de anxietate
Vulnerabilitatea temperamentalã
Inhibiția comportamentalã – tendința comportamentalã de a reacționa
prin retragere, fricã, reținere, atunci când copilul se confruntã cu oameni și
situații necunoscute. Se estimeazã cã aproximativ 15% dintre copii prezintã
aceastã tendințã comportamentalã.
Emoționalitate negativã – factor de temperament sau personalitate care se
referã la instabilitatea psihologicã și predilecția pentru experiențe emoționale
negative. Copiii care prezintã un nivel înalt de emoționalitate negativã suntmult mai predispuși spre internalizarea simptomelor psihopatologice
incluzând frica și anxietatea.
Senzitivitate fațã de anxietate – frica de anxietate, de senzațiile fizice, care
sunt intrepretate ca având consecinte somatice, psihologice sau sociale,
potențial periculoase. Copiii și adolescenții care au un nivel ridicat de
senzitivitate fațã de anxietate sunt mult mai susceptibili de a dezvolta atacuride panicã sau alte tulburãri de anxietate.
Relația de atașament nesigur
Se referã la legãtura primarã nesigurã între persoana de îngrijire și copil.
Copiii atașați nesigur (în particular ambivalenți), prezintã un risc crescut
pentru dezvoltarea problemelor de anxietate. Numeroase studii au arãtat cãbãieții prezintã o vulnerabilitatea mai mare din prisma acestui factor (bãieții
care au dezvoltat un atașament ambivalent în mica copilãrie prezintã
simptome somatice la 6 ani, iar cei cu atașament evitant și ambivalent prezintãtendința de retragere socialã).
Percepțiile și cognițiile eronate ale copilului:
-Percep mult mai frecvent amenințarea (ca o consecința a hipervigilenței);
– Fac predicții amenințãtoare în situații sociale ambigue;-Tendința de a interpreta situațiile sociale ambigue într-un mod
amenințãtor;
– Tendința de a interpreta propriile performanțe mult mai critic decât o
fac persoanele fãrã tulburãri de anxietate;
-Așteptãrile reduse fațã de abilitãțile lor de a face fața sițuatiilor sociale
(subestimarea abilitãților sociale de care dispun) și supraestimareaprobabilitãții de a trãi experiențe sociale negative;
– Îngrijorãrile despre situațiile de interacțiune socialã sau de performare
socialã – factori declanșatori și de menținere a anxietãții sociale;
84
– Centrarea atenției pe sine, pe reacțiile fizice care însoțesc anxietatea, în
detrimentul analizei stimulilor exteriori – factor de stimulare șimenținere a anxietãții;
– Autoexaminare, autoevaluare și autoatribuire a cauzalitãții.
Istoricul psihiatric al pãrinților
Pãrinții care au un nivel crescut de anxietate manifestã comportamente
parentale specifice de întãrire a anxietãții, ceea ce conduce la creștereavulnerabilitãții copilului pentru dezvoltarea tulburãrii de anxietate socialã.
Evenimente stresante din viața copilului
Experințele negative și stresante trãite de copil în familie cresc
probabilitatea pentru dezvoltarea problemelor de anxietate (certuri, conflicte
maritale, divorț, decesul unui pãrinte, etc.).
Experiențe negative în contexte sociale lãrgite (lipsa de acceptare din
partea colegilor, victimizarea de cãtre colegi) – factor de dezvoltare și
menținere a anxietãții sociale.
Comportamentele parentale
O parte din comportamentele parentale pot contribui la dezvoltarea și
menținerea anxietãții sociale: critica, hiperprotecția, rejecția.
Hiperprotecția – comportamentele de prevenire (prudențã) excesivã și
de protecție în absența unor cauze reale sau a unui motiv plauzibil se asociazã
cu nivele înalte ale anxietãții sociale la copii. Studiile au arãtat cã adolescenții
cu fobie socialã își percep într-o pondere mult mai mare pãrinții ca fiind
hiperprotectivi, fațã de cei farã anxietate socialã.
Controlul pe care mama îl exercitã asupra copilului în stadiile de
dezvoltare care necesitã manifestarea independenței și autonomiei
(școlaritatea micã) este un important factor de dezvoltare a anxietãții sociale.
Studiile indicã o pondere de 40% a acestui factor în apariția anxietãții sociale,
din totalul factorilor care au la bazã comportamentul parental.
Controlul maternal se manifestã prin: intervenții excesive în activitãțile
copilului, încurajãri ale comportamentelor care mențin dependența de
pãrinte, instruirea permanentã a copilului cu privire la ce trebuie sã facã, cumsã gândescã sau cum sã simtã.
Studiile aratã cã:
•mamele care au o structurã anxioasã sunt mult mai critice cu copiii lorși încurajeazã mai puțin comportamentele de autonomie personalãdecât mamele care nu au o structurã anxioasã;
•controlul parental (al mamei) are o influențã mult mai puternicã înapariția anxietãții sociale decât rejecția;
85
•comportamentele mamei modereazã relația dintre vulnerabilitatea
temperamentalã a copilului (inhibiția comportamentalã timpurie) șiretragerea socialã care se manifestã la vârste mai mari; de exemplu,
inhibiția copilului mic fațã de copii de aceeași vârstã s-a menținut la
același nivel în preșcolaritate, în condițiile în care mama a avut uncomportament intruziv (controlul maternal);
•copiii care sunt ajutați în totalitate de mamã (hipercontrol) sã rezolve
o sarcinã socialã, experimenteazã un nivel crescut de anxietate cândsunt puși în situația de a face fațã singuri situației respective, fațã de
copiii care au primit doar un ajutor minimal;
•inhibiția comportamentalã a copilului poate fi factor declanșator alcomportamentelor parentale, de hiperprotecție și control. Acest lucru
conduce la stimularea și menținerea anxietãții, deoarece determinã la
copil o creștere a credințelor despre periculozitatea situațiilor sociale șidespre deficitul abilitãților sale de a le face fațã.
Modelarea comportamentelor copilului prin întãrirea comportamen-
telor de evitare. Studiile aratã cã pãrinții copiilor anxioși agreeazã și sprijinã
într-o mãsurã mult mai mare strategiile de evitare ale copiilor în situații
sociale, comparativ cu pãrinții copiilor fãrã anxietate.
Reacția pãrinților la anxietatea copilului (ironia, invalidarea emoției
copilului sau întãrirea pozitivã a comportamentelor de evitare a separãrii)
poate sã reprezinte un factor de menținere a anxietãții de separare, deoarece
întãresc și amplificã frica.
Condiționarea. Procesul de învãțare prin care un stimul prealabil neutru
este perceput ca prevestind ceva negativ.
Intervenții psihosociale în anxietatea socialã:
§Traningul pãrinților;
§Intervenții de grup (dezvoltarea abilitãților sociale);
§Intervenții cognitiv comportamentale individuale;
Studiile aratã cã intervențiile cele mai eficiente în tulburarea de anxietate
socialã sunt cele cognitiv comportamentale. Intervenția se realizeazã simultan
la cele 3 nivele: în familie, la școalã și la nivel individual.
Trainingul familiei:
§Psihoeducația – informații exacte despre tulburarea de anxietate socialã;
§Tehnici de gestionare a comportamentelor problematice (ex. crize de
furie, comportamentele opoziționiste, comportamentele de evitare);
§Recompensarea comportamentelor curajoase;
§Modalitãți adecvate de a rãspunde la comportamentele extrem de
anxioase ale copilului;
86
§Tehnici de gestionare a propriei anxietãți;
§Validarea emoționalã și comunicarea adecvatã cu copilul care areanxietate socialã.
Intervenții de grup (dezvoltarea abilitãților sociale):
Exersarea abilițãtilor de interacțiune socialã (expunere la context social restrâns): §Stabilirea contactului vizual;
§Inițierea unei conversații;
§Lucrul în pereche;
§Lucrul în grup;
§Vorbitul fațã în fațã;
§Cititul în fața grupului;
Intervenții cognitiv comportamentale individuale:
§Psihoeducație,
§Restructurarea cognitivã,
§Modificare comportamentalã (exerciții de expunere, modelare
comportamentalã);
Recomandãri pentru pãrinți:
•Modelați comportamentul copilului dvs. prin modul în careinteracționați cu alte persoane (salutați persoanele, inițiați oconversație cu vânzãtoarea de la magazin);
•Modelați acceptarea emoțiilor de teamã ca firești, nu ca rușinoase sau
amenințãtoare; nu se recomandã ca pãrinții sã ascundã sau sã nurecunoascã emoțiile lor în situații sociale în fațã copilului;
•Nu vorbiți în locul copilului. Încurajați-l pe el sã rãspundã la întrebãri,sã comande la restaurant etc.;
•Nu încurajați comportamentele de evitare; încurajați copilul sã intre în
situațiile sociale pe care le evitã (petreceri, jocul cu alți copii, activitãțiextrașcolare);
•Valorizați eforturile copilului de a face schimbãri în comportamentul sãu;
•Nu pedepsiți copilul pentru refuzuri sau evitãri, nu-l ironizați, nu îl
amenințați cu expunerea publicã, nu îi aduceți injurii în public sau în
particular;
•Încurajați copilul sã exprime verbal emoțiile;
•Incurajați copilul sã stabileascã o relație de prietenie reciprocã cu un alt
copil. Relația de prietenie este contexul în care copilul poate sã
vorbeascã deschis despre experiențele lui emoționale și sã învețe noistategii de a le face fațã. Studiile aratã cã verbalizarea emoțiilor conduce
la scãderea simptomelor fizice care însoțesc anxietatea;
•Ajutați copilul sã evalueze corect realitatea concluziilor sale negative
(dacã spune: „Nu merg la petrecere. Toți vor râde de mine!”, puteți sã
îl întrebați: ”Ce s-a întâmplat data trecutã când ai fost la petrecere? Afost ceva ce ți-a plãcut?”);
87
II.5. ATACUL DE PANICÃ
Atacurile de panicã la copii reprezintã cel mai puțin recunoscut diagnostic în
cadrul acestei populații. Adulții au tendința de a minimiza sau de a nu înțelegeatunci când copiii suferã de atacuri de panicã. Dacã aceastã tulburare nu este
corect diagnosticatã în copilãrie, ea nu se remite, ci continuã și în perioada de
vârstã adultã. Atacurile de panicã la copii sunt generate de mai mulți factori:îngrijorãri, teroare (fricã acutã extremã), amenințãri percepute în viitor.
Motivul pentru care atacurile de panicã la copii nu sunt identificate este
reprezentat de faptul cã medicii investesc timp în a identifica cauza somaticãa atacurilor de panicã. Cel mai frecvent, copiii nu fac un atac de panicã în
cabinetul medicului și se tem sau se rușineazã sã recunoascã cã au stãri intense
de panicã. De aceea este important ca medicul sã îi întrebe pe pãrinți despretoate simptomele și modul specific în care copilul se manifestã în timpul unui
episod de panicã.
O datã diagnosticat, atacul de panicã este o tulburare cu un prognostic
foarte bun de tratament. Studiile aratã cã tratamentul adecvat poate reduce
sau elimina complet atacurile de panicã la 70%-90% dintre pacienți.
Prognosticul este cu atât mai bun cu cât tulburarea este identificatã maidevreme. Dificultatea provine din faptul cã doar o persoanã din trei, care
suferã de atacuri de panicã, primește astãzi un tratament adecvat. Peste 90%
dintre pacienți au convingerea cã au o boalã somaticã și se prezintã laneurolog (44%), cardiolog (39%) și la gastroenterolog (33%).
Tulburarea de atac panicã este foarte frecventã. Cel puțin una din 63 de
persoane suferã de atac de panicã. Prevalența tulburãrii este de 3%-7% înpopulația generalã. Deși atacurile de panicã nu reprezintã o amenințare
imediatã la viața pacientului, acestea au consecințe mult mai grave decât
multe dintre condițiile medicale severe:
Cât de grav este când tulburarea de panicã rãmâne netratatã
Multe dintre persoanele care suferã de atac de panicã încep sã se teamã de
situațiile sau locurile în care atacurile de panicã apar, și ajung sã le evite. Aceste
persoane trãiesc într-o fricã continuã și își limiteazã drastic activitãțile obișnuite:mersul la cumpãrãturi, cãlãtoriile sau chiar plecatul de acasã (condiție cunoscutã
sub numele de atac de panicã cu agorafobie).
Atacurile de panicã pot afecta radical viața, independența. Copiii mai mici
dezvoltã teama de a merge la școalã sau de a rãmâne singuri în absența pãrinților.
Adolescenții care suferã de atac de panicã pot recurge la alcool, droguri sau pot
consuma în mod abuziv alte substanțe anxiolitice pentru a-și elimina sau
controla frica.
88
Multe persoane care suferã de atac de panicã dezvoltã depresie, gânduri suicidare.
Unele studii aratã cã 20% dintre persoanele care suferã de atac de panicã au
tentative de suicid.
Tulburarea de panicã netratatã poate crește morbiditatea; de exemplu, persoanele
care suferã de atac de panicã au tensiune mai mare și dacã suferã de boli cardiacepot face diverse complicații.
Când putem pune diagnosticul de tulburare de panicã?
Atacul de panicã este o experiențã tulburãtoare, în cursul cãreia apar multe
simptome fizice. Ele ating intensitatea maximã în aproximativ 10 minute și
implicã în special manifestãri ale sistemului nervos simpatic. Pe lângã
simptomele fizice, apar o serie de simptome cognitive și emoționale:persoanele trãiesc o fricã foarte intensã și se gândesc cã vor muri, vor
înnebuni, vor pierde controlul.
Simptomele atacului de panicã
Simptome cardiovasculare:
§Palpitații, ritm cardiac accelerat (senzația cã inima bate “nebunește”);
§Transpirații;
§Dureri în piept;
Simptome respiratorii:
§Senzație de sufocare, respirație neregulatã;
Simptome gastrointestinale:
§Senzație de greațã, vomã sau dureri de burtã;
Simptome neurovegetative:
§Amețeli, pierderea echilibrului, senzație de leșin;
§Senzația de înec;
§Tremurãturi;
§Senzația de amorțealã sau furnicãturi;
§Frisoane sau puseuri de cãldurã;
Simptome psihologice:
§Sentimentul cã lumea nu e realã, sentimentul de detașare de sine;
§Teamã de a nu pierde controlul sau de a înnebuni;
§Teamã de a nu muri;
Prezența a 4 simptome din cele 13, permite diagnosticarea atacului de panicã
conform Manualului de Diagnostic și Statisticã a Tulburãrilor Mentale DSM IV.
89
Diagnosticul de atac de panicã se poate pune dacã nu existã o explicație
somaticã pentru simptomele fizice și dacã apar cel puțin una dintreurmãtoarele caracteristici:
1. îngrijorare persistentã în legãturã cu apariția unui nou atac, numitã
anxietate anticipatorie;
2. îngrijorare despre implicațiile atacului de panicã și consecințele lui (o
consecințã medicalã catastroficã – voi face un atac de cord sau o boalã
mentalã gravã; îmi voi pierde mințile);
3. modificãri semnificative în comportament din cauza atacurilor de panicã.
Atacul de panicã poate fi diagnosticat împreunã cu alte tulburãri somatic,
dacã apare teama fațã de simptome sau de consecințele catastrofice.
Pentru a elimina cauzele somatice ale simptomelor, diagnosticul diferențial
se face cu:
90Durere în pieptSimptome ale atacului
de panicã
Anginã
Infarct miocardic
Inflamarea articulației costocondrale
Pleuritã/Pneumonie
Respirație întretãiatã Hiperventilație
Embolism pulmonarInsuficiențã cardiacã congestivã
Boalã obstructivã pulmonarã cronicã
Palpitații Tahicardie cardiacã paroxisticã
Tahicardie supraventricularãProlaps de valvã mitralãContracții ventriculare paroxisticeContracții atriale paroxisticeHipertiroidismHipoglicemieFeocromocitom
Amețealã Hipertensiune ortostaticã
Anemie acutãVertij pozițional benign
Boala Meniere
Labirintitã acutã
Amorțealã
NervozitateHiperventilație
HipertiroidismHipoglicemiePosibile cauze medicale
Recunoașterea atacului de panicã la copii
•Copiii, în special dacã sunt foarte mici, au dificultãți în a descrie
simptomele. Ei descriu în special simptomele fizice ale atacului depanicã (inima bate repede, dureri de stomac, stare de greațã, dureri de
piept) și nu simptomele psihologice (teama de a înnebuni). Adolescenții
sunt mult mai abili în a descrie ce simt în timpul unui atac de panicã.
•Copiii și adolescenții care au un atac de panicã, devin brusc speriați sauînspãimântați fãrã un motiv evident. Ei au sentimentul cã ceva nu esteîn regulã sau cã ceva rãu se va întâmpla, dar nu au abilitatea de aidentifica exact ce se va întâmpla.
•Frecvent, copiii și adolescenții se rușineazã de simptomele lor și nudoresc sã discute deschis despre ce se întâmplã.
•Copiii și adolescenții încep sã evite participarea în activitãți care cred cãdeclanșeazã atacurile de panicã, precum: sã meargã prin tunel, sã fie în
locuri aglomerate, sã participe la activitãți fizice (alergat).
•Copiii fac diverse comportamente pentru a se simți în siguranțã,precum: merg sau cãlãtoresc împreunã cu cineva în care au încredere,stau în locuri în care pot fi vãzuți sau pot pãstra contactul vizual cupersoana de încredere.
•Copiii și adolescenții pot trãi mai multe atacuri de panicã acasã decât lașcoalã, deoarece simt o mai micã presiune de a-și ascunde simptomeleacasã decât la școalã.
Întrebãri utile în stabilirea diagnosticului de atac de panicã:
§Ați avut pentru o scurtã perioadã – secunde sau minute – o stare foarte intensã
de panicã sau teroare însoțitã de bãtãi accelerate ale inimii, senzație de sufocare,
sau amețealã ? Dacã rãspunsul este da, se identificã atacul de panicã.
§Ce simțiți în legãturã cu stãrile de panicã sau în legãturã cu simptomele ?Pacienții cu atac de panicã descriu în special simptomele fizice, nu și emoțiilelegate de simptome. Dacã pacientul exprimã teamã fațã de simptome, seidentificã atacul de panicã.
§Anxietatea este intermitentã sau constantã ? Dacã anxietatea este intermitentã,este posibil ca pacientul sã sufere de probleme cardiace (aritmie, tahicardiesupraventricularã, fibrilație arterialã) sau epilepsie.
§Tahicardia se menține și în timpul somnului ? Dacã da, este posibil ca pacientulsã sufere de hipertiroidism.
§Sunt anumite situații pe care le evitați sau vã este foarte greu/,teamã atunci când
sunteți în acele situații ? Dacã rãspunsul este da, se identificã atacul de panicã.
§Ați avut în ultimele luni evenimente foarte stresante, ca de exemplu un deces alcuiva apropiat, divorț, nașterea unui copil, o operație, schimbarea locuinței etc.?La persoanele care au o vulnerabilitate crescutã, atacul de panicã poate apãreaca urmare a unor evenimente foarte solicitante sau stresante.
91
Situația cel mai frecvent întâlnitã este diagnosticarea pacienților cu atac de
panicã cu „sindrom neurovegetativ”, sau referirea lor cãtre serviciile decardiologie, deoarece simptomele cel mai frecvent raportate de pacienți sunt
cele cardiace. Studiile aratã cã 16%-25% dintre pacienții de cardiologie cu
dureri de piept și 15%-20% dintre pacienții cu palpitații îndeplinesc criteriilede diagnostic pentru atacul de panicã și obțin rezultate normale la investigații.
Cum comunicãm diagnosticul de atac de panicã?
Simpla reasigurare a pacienților cã simptomele lor nu au o cauzã organicã
nu este suficientã pentru a le elimina simptomele. 50% continuã sã prezintesimptome și sã consulte în continuare medicul pentru a-și rezolva
simptomatologia. În cazul în care pacienții primesc medicație cardiacã,
aceasta este ineficientã pentru reducerea simptomelor; 75% dintre paciențiprezintã în continuare simptome accentuate.
Comunicarea diagnosticului are un rol central deoarece acești pacienți
sunt reticenți în a urma un tratament și pun la îndoialã opinia medicalã.Pentru a putea stabili o relație utilã cu pacientul este important ca pacientul
sã primeascã mesajul cã s-a înțeles cât de serioasã este problema pentru el
precum și faptul cã este o problemã realã.
Se evitã formulãrile care pot desconsidera dificultãțile pacientului cu
aceastã tulburare, de tipul: „Nu ai de ce sã te îngrjiorezi”, „Ești doar o fire mai
sensibilã”.
Pacienții au nevoie sã audã cã ceea ce trãiesc ei este o boalã cunoscutã și
tratabilã; acest lucru le oferã confortul emoțional și îi mobilizeazã pentru
tratament. De exemplu, urmãtorul mesaj are un impact pozitiv crescutasupra: „Starea dumneavoastrã reprezintã o condiție medicalã care poate fi
tratatã, se numește tulburare de panicã sau atac de panicã. Fãrã tratament se
poate agrava. Aveți nevoie de asistențã de specialitate pentru a vã face bine,exact ca în cazul oricãrei alte boli serioase.”
Dacã au mai multe informații despre atacul de panicã, pacienții reușesc sã-
și depãseascã mai ușor frica, rușinea pe care o simt deseori fațã de faptul cã auaceastã boala și scepticismul fațã de tratament.
Deseori oamenii se gândesc cã boala este din vina lor și sunt copleșiți de
sentimente de vinã sau de rușine, care le complicã situația. De aceea esteimportant sã transmitem pacientului și familiei câteva informații de bazã
despre boalã: „Atacul de panicã are cauze atât biologice cât și psihologice, nu
este vina ta cã trãiești stãrile acestea”.
De asemenea, pacienții se simt mult mai liniștiți dacã aud cã aceastã boalã
nu este ceva rar, neobișnuit și ciudat. Le puteți spune cã: „Milioane de oameni
suferã de atac de panicã. În fiecare an, 30%-40% din populația globului are unatac de panicã”.
92
Subliniați faptul cã tratamentul face o diferențã semnificativã în viața
adolescenților în doar câteva sãptãmâni și cã este importantã participarea loractivã în tratament. Este important sã le fie prezentate modalitãțile de
tratament în atacul de panicã: terapia psihologicã și medicația. „Tratamentul
cel mai eficient în atacul de panicã medicația și terapia psihologicã”. Referițipacientul la specialiști pentru a putea accesa tratamentul adecvat.
Oferiți pacientului și familiei câteva recomandãri pe care sã le urmeze în
caz de atac de panicã. Recomandați familiei și copilului sã identifice care suntprimele simptome ale unui atac de panicã și sã ia mãsuri deîndatã ce ele apar:
– Hiperventilația accentueazã starea de panicã. Monitorizați modul în
care copilul respirã în timpul atacului de panicã și indicați sã respire penas, numãrând de la 1 la 3 pe fiecare inspirație și expirație.
– Dacã se poate, copilul va rãmâne acolo unde este pânã trece starea de
panicã; ea va fi intensã timp de maxim 3 minute dupã care se va reduce,dacã respirația se face corect. Nu se recomandã sã fugã spre un loc
„sigur”.
-Indicați copilului și familiei cã senzațiile pe care le simte și gândurile
care îi vin în minte sunt un semn al atacului de panicã și vor trece. Dacã
copilul este suficient de mare, poate observa cum trece timpul
urmãrind ceasul de la mânã. Poate simți cã dureazã o eternitate, dar înmod obișnuit nu dureazã decât câteva minute.
– Atenția va fi centratã pe ceva exterior, vizibil și neamenințãtor (de
exemplu, într-un supermarket, pe reviste sau prescripțiile de pe etichete).
– Recomandați familiei sã valideze starea emoționalã a copilului. Nu se
minimizeazã și nu se neagã teama pe care copilul o simte. Se eliminã
exprimãrile de tipul: „nu-i nimic, o sã treacã”.
– Recomandați familiei, dupã un episod de panicã, sã continue
activitãțile obișnuite ale zilei (mersul la școalã, joacã, etc).
– Apreciați și valorizați copilul pentru cã a fãcut fațã stãrii de anxietate
puternice.
-Recomandați familiei sã nu pedepseascã în vreun fel copilul pentru
modul în care se simte și se manifestã: sã nu îi cearã sã înceteze, sã nuîl critice, sã nu îl loveascã, etc.
Este important ca familia sã înțeleagã cã atacul de panicã este o boalã realã,
nu o problemã de disciplinare. De asemenea este util pentru tratament cafamilia sã nu protejeze excesiv pacientul sau sã îi acorde o atenție deosebitã
numai ca urmare a faptului cã apare un atac de panicã. Acest lucru crește
probabilitatea de reapariție a atacurilor de panicã și de menținere a lor.
93
Cum trebuie sã ne comportãm în prezența unui
copil în timp ce are un atac de panicã?
– Stați cu el pânã când atacul de panicã scade în intensitate. Dacã rãmâne
singur, poate deveni și mai anxios.
– Mențineți-vã un ton calm și spuneți-i: „Stau cu tine”, „N-o sã ți se
întâmple nimic rãu, acum”. Aceste cuvinte îl asigurã pe copil cã aveți
controlul acelei situații. Evitați sã oferiți asigurãri nerealiste.
– În aceastã situație copilul poate fi copleșit de fraze lungi sau instrucțiuni
complicate. Vorbiți în propoziii simple și oferiți câte o instrucțiune pe
rând. Evitați sã dați prea multe indicații sau sã puneți multe întrebãri.
– Nu atingeți copilul dacã nu aveți deja un raport stabilit. Se poate simți
prea speriat ca sã perceapã atingerea dumneavoastrã ca fiind suportivã
și securizantã.
– În timpul și dupã atacul de panicã încurajați copilul sã-și exprime
emoțiile. Dupã atacul de panicã, discutați despre temerile lui și
încercați sã identificați împreunã ce anume a declanșat atacul de
panicã. Validați starea de teamã intensã și neplãcutã.
94
II.6. TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVÃ
Multi copii vor dezvolta tulburarea obsesiv compulsivã la vârste cuprinse
între 7 și 12 ani. Mulți adulți cu tulburare obsesiv compulsivã declarã cã
simptomele lor au început încã din copilarie. Înainte de vârsta de 12 ani
tulburarea obsesiv compulsivã este mai frecventã la bãieți, însã dupã
pubertate apare în egalã masurã la fete sau bãieți.
În timp, simptomele tulburãrii obsesiv compulsive se pot schimba, de
exemplu copilul poate începe în copilãrie cu spãlatul compulsiv iar mai târziu
sã dezvolte un comportament compulsiv de verificare și sã înceteze cu spãlatul
în manierã compulsivã.
Recunoașterea tulburãrii obsesiv-compulsive la copii
Ce sunt obsesiile?
Obsesiile sunt gânduri, imagini sau impulsuri nedorite și deranjante
(disturbante) care apar în minte și declanșeazã un grad mare de anxietate.Existã mai multe tipuri de obsesii și copiii pot avea unul sau mai multe dintreacestea. Cele mai frecvente tipuri de obsesii sunt:
ØFrica de contaminare: frica de a intra în contact cu germeni, de a se
îmbolnãvi sau de a îmbolnãvi pe alții dupã ce au atins obiecte
„murdare” sau „contaminate”, substanțe lipicioase sau chimicale (de
ex. substanțele de curãțenie).
ØFrica de a se rãni pe el sau pe alții: frica de a rãni pe alții din neatenție.
De exemplu: „dacã nu am curãțat bine calculatorul și sunt încã microbi
pe el și mama se va îmbolnãvi din cauza mea”.
ØFrica de a rãni pe alții în mod intenționat : unii copii și adolescenți au
gânduri de a face rãu altora sau alte gânduri nepotrivite (de exemplu, sã
înjure în bisericã, sã facã cuiva rãu în somn). Aceste gânduri produc o
mare anxietate. Copiii nu vor pune nicioadatã în aplicare astfel degânduri, pe care le gãsesc dezgustãtoare și respingãtoare.
ØObsesia pentru simetrie și exactitate. Nevoia de a avea lucrurile
ordonate într-un anume fel (de exemplu, ordonate dupã culoare,
mãrime, sau orientarea cu fața cãtre o anume direcție). Copiii și
adolescenții cu acest tip de obsesie sunt ei însiși anxioși pentru cã „totnu este bine” sau datoritã superstiției cã ceva rãu se va întâmpla (deexemplu: dacã pantofii mei nu sunt așezați cum trebuie, mama mea o
sã moarã). Adesea conținutul acestor obsesii sunã foarte bizar. Cei mai
mulți dintre copii sunt conștienți cã aceste gânduri sunt ciudate, dar nutoți; pentru unii dintre ei sunt firești. Cei mai mulți copii de vârstã maimicã nu-și dau seama cã obsesiile lor sunt stranii pentru ceilalți.
95
Ce sunt compulsiile?
Compulsiile sunt comportamente sau acțiuni mentale pe care copiii au o
mare nevoie de a le activa pentru a-și reduce anxietatea. Adesea, compulsiile
se desfașoarã într-o manierã ritualicã. Copiii și tinerii pot avea propriul lor
mod de a-și practica compulsia (de exemplu, își spalã mâna dreaptã înainteacelei stângi); dacã ritualul nu este executat corect se reia întreaga compulsie.
Cele mai întâlnite compulsii sunt:
ØSpãlatul compulsiv: spãlarea excesivã a mâinilor, uneori pânã la
jupuirea și sângerarea lor. Existã mai multe tipuri de comportamente
de spãlare, incluzând:§Ritualuri în folosirea toaletei (stergerea excesivã).
§Ritualuri în curațarea și spãlarea dinților (perierea fiecãrui dinteîntr-o anumitã ordine).
§Ritualuri în baia zilnicã (spãlarea fiecãrei pãrți a corpului de un
anumit numãr de ori și într-o anumitã ordine).
ØCompulsia curãțeniei: ritualuri și reguli pentru spãlarea lenjeriei,
curãțarea bãii, a bucãtãriei etc.).
ØCompulsii de verificare. Acest tip de compulsii se referã la verificarea
ușilor, a încuietorilor, a dispozitivelor, asigurarea cã totul este închis și
scos din prizã. Unii copii și adolescenți vor verifica pentru a fi siguri cãtoatã lumea este în regulã. De exemplu, strigã fiecare membru al
familiei pentru „a verifica” daca sunt în siguranțã.
ØCompulsii sau ritualuri de numãrare înregistrare, atingere sau
frecare. Compulsiile implicã numãrãri, atingeri sau înregistrãri ale
obiectelor într-un anume fel. Unii copii și adolescenți au numere
norocoase și ghinioniste în ritualurile lor (de exemplu, trebuie sã atingã
ușa de patru ori înainte de a ieși din camerã).
ØCompulsii de ordonare și aranjare . Acestea constau în aranjarea într-
un anume fel a obiectelor, hainelor, animalelor de pluș sau cãrților îndulapul școlii sau în ghiozdan. De exemplu, copilul simte nevoia sã
așeze pantofii în dulap în așa fel încat sã fie toți cu fața înainte și sã se
asorteze dupã culoare.
ØCompulsii sau ritualuri mentale. Nu toți copiii și adolescenții cu
tulburare obsesiv compulsivã au simptome care pot fi observate. Unii
practicã ritualuri în minte, cum ar fi rugãciuni, sau încearcã sã
înlocuiascã o imagine sau un gând „greșit” cu o imagine sau gând „bun”.
De exemplu un adolescent poate avea o rugãciune de searã pe care o
repetã iar și iar pânã când anxietatea scade sau „se simte în regulã”.
ØNevoia de a spune sau a se confesa . Unora dintre copii sau adolescenți
le este teamã cã au fãcut sau gândit ceva rãu și simt o copleșitoareurgențã de a spune unui membru al familiei. Tinerii și adolescenții cuacest tip de compulsie vor cãuta reasigurãri cã totul este OK („Tot mãmai iubești chiar dacã am gândit rãu?”).
96
Ce alte comportamente apar la copii cu tulburare obsesiv compulsiva?
Evitare: Copiii și tinerii cu tulburare obsesiv compulsivã petrec mult timp și
fac eforturi deosebite pentru a evita orice le-ar putea activa tulburarea. De
exemplu, evitã sã dea mâna cu ceilalți sau sã atingã mânerele ușilor. Uneori
evitarea poate fi atât de severã încât copilul evitã școala sau chiar sã plece din casã.
Cãutarea reasigurãrilor: Cel mai frecvent comportament constã în
cãutarea reasigurãrilor din partea membrilor familiei, în special a pãrinților.
Ei vor solicita în special reasigurãri cu privire la modul în care își îndeplinescritualul (de exemplu: „ e curat? ești sigur?”).
Implicarea familiei în ritualuri. Unul dintre cele mai frustrante lucruri
pentru pãrinți este faptul cã ajung sã fie implicați în aceste ritualuri și asta seîntâmplã pentru cã adolescenții și copiii ajung sã fie atât de tulburați și anxioși
încât membrii familiei îi urmeazã. De exemplu, le cer pãrinților sã-i spele în
mod deosebit (sã spele mâinile cu înãlbitor) sau sã vinã frecvent acasã pentrua fi siguri cã nu li s-a întâmplat nimic rãu.
Ce nu este tulburare obsesiv compulsivã
În dezvoltarea normalã a copiilor mici este firesc sã aparã ritualuri și
superstiții. De exemplu, mulți copii vor mânca într-o anumitã ordine sau vor avea
superstiții despre hainele lor (punerea pantofului stâng înaintea celui drept).
Cum comunicãm diagnosticul de tulburare
obsesiv-compulsivã?
Educați pãrinții și recomandați-le:
•Tulburarea obsesiv compulsivã poate invada cu ușurințã viațacopilului. Un prim pas în ajutorul pe care îl veți da în aceastã situație
este sã-l îndrumați pe copilul sã priveascã tulburarea obsesiv
compulsivã ca pe o existențã aparte și nu ca pe un defect. Pentru a faceasta, încurajați-l sã priveascã tulburarea obsesiv compulsivã ca pe un
inamic care încearca sã-l controleze și sã-i spunã ce sã facã.
•Dați un nume acestui intrus, ca de exemplu „gazda insistentã”,”parazitul”, sau „monstrul OCD”; puteți astfel sã vorbți cu copilul despre
tulburarea obsesiv compulsivã fãrã a se simți jignit de asta. Ca de exemplu:
”se pare cã inamicul OCD este în preajma ta astãzi și te terorizeazã”.
•Schimbați sau amânați ritualurile. Acest procedeu este util în special cu
copiii mici. Odatã ce ați început sã vã ajutați copilul sã conviețuiascã cu
aceastã tulburare, ca o primã încercare de a domina tulburarea, cereți-i sã amâne sau sã schimbe câte puțin ritualurile. De exemplu: „hai sã
încercãm sã preluãm controlul și sã amânãm 5 minute pânã ne spãlam
mâinile” sau „ hai sã încercãm sã punem mai întâi șoseta dreaptã și apoipe cea stângã”. Dupã aceea lãudați-l pentru realizare și amintiți-i cã
numai astfel poate domina.
97
•Este bine sã-i amintiți copilului ori de câte ori tulburarea obsesiv
compulsivã se manifestã. De exemplu „am vãzut cã îți așezi șosetele însertar. Este iar în vizitã inamicul?”;
•Nu uitați sã-l recompensați și sã-l lãudați pentru orice încercare de a
învinge ritualurile.
•Deoarece copiii cu tulburare obsesiv compulsivã cautã frecvent
reasigurãri de la pãrinți, este util sã folosiți aceastã oportunitate pentru a
reduce comportamentele de reasigurare. Când copilul dumneavoastrãcere reasigurãri (”ești sigur cã bucãtãria este curatã?”), îi puteți rãspunde:
-„ăi ce dacã nu este complet curatã? Ce se poate întâmpla?”
•Dacã copilul devine foarte anxios, reamintiți-i cã tulburarea obsesiv
compulsivã devine un inamic și poate alege sã foloseascã o unealtã dincutia cu instrumente (soluții împotriva tulburãrii).
-Îi puteți acorda copilului reasigurãri o singurã datã; dacã întreabã
din nou rãspundeți-i: „Ți-am rãspuns deja la aceastã întrebare.
Folosește cutia cu instrumente împotriva inamicului”.
•Rezolvarea fricii: expunere și prevenirea rãspunsului . Cel mai
important efort este cel depus de copil pentru a face fațã fricilor sale.
Acest lucru implicã realizarea unei liste cu toate ritualurile copilului
(spãlarea mâinilor, verificarea ușilor) și a unei liste cu situațiile în care
copilul îndeplinește aceste ritualuri (când atinge mânerele ușilor sau
când merge la culcare). În tulburarea obsesiv compulsivã acest lucru senumește „expunere și prevenirea rãspunsului”, deoarece copiii și
adolescenți au nevoie sã-și înfrunte frica (atingerea mânerului de la
ușã), iar apoi sã nu execute compulsia (sã-și spele mâinile). Înfruntareafricii este partea de expunere iar neîndeplinirea compulsiei este
prevenirea rãspunsului. Progresiv copilul va începe sã rãreascã aceste
comportamente prin neîndeplinirea compulsiilor și tolerarea anxietãțiipânã ce aceasta se va diminua. Acest instrument este probabil unul
dintre cele mai eficiente din „cutia cu instrumente”.
•Întrucât este greu sã gestionezi (controlezi) tulburarea obsesivcompulsivã copilul are nevoie de foarte multe încurajãri. Câteva
recompense utile pot fi:
-Remarcați de fiecare datã când copilul dumneavoastrã are un
succes, prin marcarea pe un panou.
-Laude verbale: „ai fãcut o treabã foarte bunã”, „sunt atât de mândrã
de tine”, „uitã-te cât ești de grozavã”.
-Recompense acasã: mai mult timp la tv, mai mult timp în familie,
diverse jocuri amuzante, masa la restaurantul preferat sau o jucãrie
nouã. Unele recompense trebuie sã fie pe termen lung. De exemplu:„când vei reuși sã domini obsesiile și compulsiile întreaga zi și nu vei
verifica nici o ușã, vom merge la magazinul de jucãrii și-ți vom
cumpãra un nou joc video”.
98
II.7. STRESUL POSTTRAUMATIC
Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este o tulburarare de anxietate
care poate sã aparã în urma trãirii unei traume majore (ca subiect sau camartor). Copiii și adolescenții cu PTSD pot avea o mulțime de simptome ce
se pot încadra în urmatoarele trei categorii:
1. Retrãirea traumei într-un anume fel;2. Încercãri de a evita orice i-ar aminti de evenimentul traumatic;
3. Anxietate foarte mare; se sperie din orice (se sperie ușor).
De obicei copiii și adolescenții cu PTSD au simptome din toate cele trei
categorii.
Deși 15-43% dintre copii vor trãi un eveniment traumatizant de-a lungul
vieții, mulți dintre aceștia nu vor dezvolta PTSD.
Riscul de a dezvolta PTSD crește odatã cu severitatea evenimentului
traumatic. De exemplu, mulți copii care au fost martorii unui atac sau morțiiunui pãrinte, vor suferi mai târziu de PTSD.
Copiii cu PTSD pot manifesta în egalã mãsurã inclusiv depresii, alte
probleme de anxietate sau comportamente de izolare. În rânduladolescenților cu PTSD sunt frecvent întâlnite probleme cu consumul de
substanțe (alcool, droguri).
Ce fel de traume duc la PTSD?
Sunt diferite traume care pot duce mai tarziu la PTSD în rândul copiilor și
adolescenților, dar ceea ce au ele în comun este:
üTrauma i-a amenințat viața sau a implicat vãtãmãri potențiale sau reale.
üCopilul sau adolescentul a reacționat printr-o fricã intensã, neajutorare
sau teroare.
üCopiii și adolescenții pot dezvolta PTSD dacã au fost direct implicați
sau dacã au fost martorii unui eveniment traumatic.
Cele mai frecvente traume includ:
üSã fie implicat sau sã fie martorul unui accident de mașinã.
üSã fie supus unei operații majore (transplant de mãduvã, spitalizare
îndelungatã, arsuri severe).
üImplicarea sau martorul unui dezastru natural (cutremure, uragane,
inundații, incendii).
üCrime violente (rãpiri, jafuri, atacul sau uciderea unui pãrinte sau
persoanã iubitã).
üViolența din comunitate (atacuri la școalã, sinuciderea unui prieten,
membru al familiei sau a unui copil de aceeași vârstã).
üAbuz fizic sau sexual îndelungat (cronic).
99
Recunoașterea stresului posttraumatic la copii
Pentru a putea fi diagnosticat cu PTSD copilul sau adolescentul trebuie sã
prezinte cel putin un simptom din fiecare din urmãtoarele trei categorii.
1. Simptome ale retrãirii traumei
Amintiri supãrãtoare despre traumã , care implicã de obicei retrãirea sau
imagini vii despre traumã. De exemplu, un copil sau un adolescent ce a fost
implicat într-un accident de mașinã își reamintește imaginea sângelui pe fața
pãrintelui. La copiii mici aceste simptome se manifestã prin jocuri repetitivepe teme ce amintesc de traumã (deseneazã accidente de mașinã sau loveștejucãriile între ele ca într-un accident de mașinã).
Coșmaruri despre trauma. La copiii mici coșmarurile pot sã nu fie despre
trauma în sine (accident de mașinã) ci pot fi înlocuite de coșmaruri despremonștrii care îl urmãresc.
Se comportã ca și cum evenimentul traumatic ar avea loc („retrãirea
traumei”). Aceste manifestãri pot fi sub forma unor flash-uri care apar și care-
l fac sã piardã legãtura cu prezentul; copiii vorbesc și acționeazã ca și cum
evenimentul traumatic se întamplã în prezent. Copiii mici cu aceste simptomese vor implica în regizarea unor aspecte ale evenimentului traumatic. Deexemplu, dacã un copil a fost prins într-o mașinã, va pretinde în jocul lui cã
este captiv într-un spațiu mic (o cutie, un dulap).
Devine anxios când își reamintește evenimentul traumatic . Copiii și
tinerii cu aceste simptome devin foarte anxioși (plâng, se agitã) când vãd sauaud lucruri care-i amintesc de evenimentul traumatic (de exemplu, când suntîntr-o mașinã și aud zgomotul cauciucurilor în frânare).
2. Simptome de evitare
Evitarea amintirilor despre traumã . Copiii și adolescenții cu PTSD evitã
adesea orice le-ar putea aminti despre ceea ce s-a întâmplat, cum ar fi:
-Circumstanțe (data evenimentului, haine purtate atunci, locul unde aavut loc evenimentul traumatic);
-Lucruri asociate cu evenimentul traumatic (sã meargã cu mașina, dacãevenimentul traumatic a fost un accident de mașinã);
-Semnalãri ale pericolului (show-uri tv despre violențã, știri, sirene,soneria de avertizare de la școalã);
-Discuții referitoare la evenimentul traumatic (martorul unei
conversații despre un accident de mașinã);
-Uitarea (amnezia) unor pãrți ale evenimentului traumatic. Unii copii cu
PTSD pot uita fragmente ale evenimentului traumatic sau pot face confuzii.
Pierderea interesului pentru activitãți ce înainte îi fãceau plãcere . Dupã
o traumã unii copii sau adolescenți înceteazã sã se mai întâlneascã cu prietenii
sau sã practice activitãți care le fãceau plãcere (sport).
100
Detașarea de ceilalți/ împietrirea (aplatizarea) sentimentelor . Unii copii
sau adolescenți cu PTSD pot avea unele mici emoții dupã evenimentultraumatic și aleg sã se închidã în fața altora. Copiii mai mici sunt incapabili sã
exprime împietrirea sentimentelor și se manifestã mai degrabã prin izolarea
de ceilalți și evitarea de a spune cum se simt.
Copiii foarte mici vor regresa în dezvoltare . De exemplu un copil cu
PTSD va deveni mai puțin vorbãreț sau va începe sã-și sugã degetul (dupã ce
renunțase la acest obicei) sau sã facã în pat (enurezis).
3. Simptome ale anxietãții crescute
Dificultãți de somn. Mulți copii și adolescenți cu PTSD au probleme de
adormire sau de a dormi, ceea ce de obicei duce la anxietate crescutã în ziua
urmãtoare.
Accese de furie . Dupã traumã, unii copii și adolescenți cu PTSD au mari
dificultãți în a-și controla furia, ceea ce se poate manifesta prin nerabdare,
țipete, agitație sau chiar loviri.
Dificultãți de concentrare . Dupã traumã, unii copii și adolescenți pot avea
dificultãți de concentrare în activitãțile zilnice (la ore).
Hipervigilența (atenție exageratã). Copiii și adolescenții cu PTSD sunt
deseori „în gardã” sau „în alertã” permanentã. De aceea ei sunt ușor desperiat, tresar la cel mai mic zgomot sau amenințare (de ex. sunetul
telefonului, soneria școlii).
Evident, existã multe simptome ale PTSD dintre care unele pot fi întâlnite
la copiii și adolescenții fãrã PTSD. De exemplu, nu este neobișnuit pentru
copii și adolescenți sã aibã probleme cu somnul, manifestãri ale furiei saucoșmaruri. Existã douã modalitãți prin care putem afla dacã copilul are PTSD:
1. Dacã simptomele apar în urma unui eveniment traumatic și nu erau
prezente și înainte de acesta, atunci este posibil sã fie PTSD.
2. Este normal sã ai anxietate crescutã imediat dupã o traumã, însã dupã
un timp, aceastã anxietate se va diminua. Dacã copilul manifestã
aceeași anxietate și dupã mai mult de o lunã, el ar putea avea PTSD.
Cum aratã PTSD la copiii foarte mici?
Este posibil ca mulți dintre copiii foarte mici sã nu aibã unele dintre simptomele
PTSD. În schimb ei își pot manifesta anxietatea în urmãtoarele moduri:
üFrica de strãini.
üFrica de membrii ai familiei.
üEvitarea generalã a unor situații care nu au legaturã cu trauma (evitã sã
meargã la școalã, sã iasã în public).
üJoc traumatic. Reactivarea (reactualizarea) unor pãrți ale evenimentuluitraumatic în jocul lor (desenarea, exprimarea).
üRegrese comportamentale (sugerea degetului, urinatul în pat).
101
Cum aratã PTSD la copiii de vârsta școlarã?
Copiii de vãrstã școlarã cu PTSD este posibil sã nu aibã amnezii, dar pot
avea unele din urmãtoarele simptome:
üPremoniții. Convingerea cã existã semne care avertizeazã producereaunei traume. Copiii cu astfel de convingeri sunt permanent în cãutareasemnelor de avertizare ale unui viitor pericol. De exemplu, dacã plouaîn ziua accidentului de mașinã, copilul poate avea convingerea cã ploaiaa fost un avertisment și va refuza sã iasã din casã atunci când plouã.
üJocul traumatic. Asemenea copiilor mici, copiii de vârstã școlarã potreactualiza pãrți ale evenimentului traumatic în jocul lor. De exemplu,un copil care a fost traumatizat de un accident de mașinã se poate jucacu mașinile și le lovește între ele asemenea unui accident.
Cum aratã PTSD la adolescenți?
În completarea simptomelor descrise pânã acum, unii adolescenți pot avea
de asemenea, unele dintre urmatoarele simptome:
-Dupã un eveniment traumatic adolescentul poate manifesta o teamã deseparare de membrii familiei (de exemplu, teama de a fi departe de pãrinți).
-Unii adolescenți pot manifesta impulsivitate și comportamente agresive,precum și consum de droguri.
Cum comunicãm diagnosticul de stres posttraumatic?
Educați pãrinții și recomandați-le:
•Nu toți copiii sau adolescenții ce trec printr-o traumã vor dezvoltaPTSD. Dacã copilul se simte susținut de familie imediat dupã traumãeste mai puțin probabil ca aceste simptome sã aparã. Deci, ca prim pas,puteți ajuta copilul oferindu-i multã dragoste și suport.
•Ca aparținãtor (susținãtor) al copilului ce a trecut printr-o traumã,poate fi foarte dificil și pentru pãrinte. De exemplu, pot apãreaconvingeri și reproșuri cã nu a fost protejat suficient. Primul impulseste sã lași copilul singur pentru o perioadã, pentru a face fațã la ceea cei s-a întâmplat. Acest lucru trebuie realizat cu maximã atenție, deoarececopilul poate interpreta greșit și întelege cã este considerat vinovatpentru ce s-a întâmplat.
•Fiți un ascultãtor activ! Încurajați-vã copilul sã vorbeascã despre ceea cei s-a întâmplat și sã-și exprime sentimentele și emoțiile în legãturã cuevenimentul traumatic. Aceasta poate fi o parte importantã a vindecãrii(recuperãrii). Cu copiii mici poate fi dificil sã vorbiți despre traumãdatoritã incapacitãții lor de a discuta; în acest caz încurajați-i sãdeseneze sau sã spunã o poveste despre ceea ce s-a întâmplat.
•Reamintiți-i copilului cã nu a fost vina lui și oferiți-i multã dragoste!
•Reintrați în rutinã. Ca pãrinte este foarte important sã faceți în așa felîncât copilul sã se reîntoarcã cât mai repede posibil la activitãțile zilnice.Deși este normal sã doriți sã-i lãsați spațiu copilului, în acest moment nu
ajutã. În urma unui eveniment traumatic, copilul trebuie sã se reîntoarcã
la școalã în urmãtoarele zile (dacã este posibil) și sã-și continue rutina
102
zilnicã, inclusiv sã meargã la culcare la aceeași orã, sã participe la
activitãțile școlare (sporturi în echipe, hobby-uri, vizite la prieteni).
•Înfruntarea fricilor. Dupã ce copilul a trecut printr-o traumã veți aveao tendințã normalã de a-l proteja de orice pericol. Uneori aceasta sepoate transforma în hiperprotecție (protecție exageratã). Încercând sãprotejați copilul puteți fãrã sã vreți sã-i sustineți sau încurajațicomportamente de evitare. De exemplu, copilul poate sã nu vrea sãintre într-o mașinã (sau poate chiar nici sã vadã o mașinã) dupã ce asuferit un accident de mașinã și dumneavoastrã ca pãrinte îl sustineți înaceastã decizie. Deși reacția de evitare a copilului este de înțeles, nu îl vaajuta însã sã își învingã frica. Frica de a intra în mașinã se poateînrãutãți în timp, ajungând la frica de a ieși din casã. Cum puteți ajuta: cel mai bun mod de a ajuta copilul este sprijinirea luiîn a-și înfrunta frica. Dacã copilului îi este fricã sã mai meargã la școalã,sã iasã cu prietenii, sã iasã în locuri aglomerate, sã meargã lacumpãrãturi sau sã meargã cu mașina, atunci îl puteți ajuta sã-și reducãteama. Acest lucru se va întâmpla progresiv, cu o mulțime de laude șirecompense pentru fiecare realizare.
•Integrarea (adãugarea) unor evenimente plãcute. Atunci când copiiisau adolescenții cu PTSD încep sã se retragã în sine și sã evite companiacelorlalți, îi puteți ajuta sã revinã la rutina zilnicã programându-leactivitãți plãcute. Copilul trebuie întotdeauna implicat în deciziaalegerii acestor evenimente și este important ca indiferent ce veți face sãfie cu adevãrat plãcut. Cu alte cuvinte, este în regulã ca în activitãțiledistractive sã nu fie stimuli care reamintesc de evenimentul traumatic.Câteva exemple de evenimente plãcute pot fi:-mersul la film, acvarium sau teatru;
-mersul la magazin (pentru a cumpãra o jucãrie nouã);
-jocul în parc;
-vizita la un prieten acasã;
-o plimbare cu bicicleta;
-sport;
-mersul la plajã sau pe munte.
•Valorizați efortul copilului. Progresele copilului vin din muncasusținutã. Dacã înregistrați progrese, este meritul amândurora, aldumneavoastrã și al copilului dumneavoastrã. Sã înveți sã-ți învingianxietatea este ca și cum ai face exerciții – copilul are nevoie sã fie înformã și sã-și punã în aplicare abilitãțile permanent astfel încât sã facãdin asta un obicei. Acest lucru este valabil chiar dacã copilul se simtemai bine și a atins obiectivele. Nu fiți descurajați dacã câteodatã copilulare regrese și se întoarce uneori la vechile comportamente, în special înperioadele stresante și de tranziție. Este normal și asta înseamnã cã unulsau altul din instrumentele (soluțiile) din cutia de instrumente trebuiefolosit. Nu uitați cã a face fațã anxietãții este un proces ce dureazã toatãviața. Ocazional amintiți copilului ce dificultãți avea înainte de a învațasã-și înfrunte frica și sã facã fațã anxietãții. Este încurajator pentru copilsã vadã cât de mult a realizat.
103
Bibliografie selectivã:
Robert J. Morlock, Valerie S.L. Williams, Joseph C. Cappelleri, Jane Harness, Sheri E.
Fehnel, Jean Endicott, Douglas Feltner , 2008, Development and evaluation of the Daily
Assessment of Symptoms– Anxiety (DAS-A) scale to evaluate onset of symptom relief inpatients with generalized anxiety disorder, Journal of Psychiatric Research, article in press.
Christopher Gale and Oliver Davidson , 2007, Generalized anxiety disorder, British Medical
Journal, 334; 579-581.
Michal F. Gliatto , 2000, Generalized anxiety disorder, American Family Physician, October, 1.
Olsson I. & al., 2006, Recognition and treatment recommendations for generalized anxiety
disorder and major depressive episode: A cross sectional study among general
practitioners in Norway, Prim Care Companion Journal of Clinical Psychiatry, 8,6, 340-347 .
Zun Leslie , 1997, Diagnostic and Treatment in Emergency Medicine, Annals of Emergency
Medicine , 30, 1, 92-96.
Jeejeebhoy F. & al ., 1999, Be Still My Beating Heart: Panic Disorder and the Cardiologist,
Cardiology Rounds , 4, 3, 120-131.
Saeea, A. & al ., 1998, Panic Disorder: Effective Treatment Options, American Family
Phsicians, 15.
Katerndahl D ., 2004, Panic & Plaques: Panic Disorders & Coronary Artery Disease in
Patients with Chest Pain, Journal of the American Board of Family Practice, 17 (2), 114-126.
John S. March, Karen Mulle , OCD in Children and Adolescents: A Cognitive-Behavioral
Treatment Manual.
Diane Peters Mayer, Overcoming School Anxiety: How to Help Your Child Deal With
Separation, Tests, Homework, Bullies, Math Phobia, and Other Worries.
Lisa M. Schab , The Anxiety Workbook for Teens: Activities to Help You Deal With Anxiety
& Worry.
James J. Crist, What to Do When You’re Scared and Worried: A Guide for Kids.
Cathy Creswell, Lucy Willetts , Overcoming Your Child’s Fears and Worries.
Tamar E. Chansky, Freeing Your Child from Obsessive-Compulsive Disorder: A Powerful,
Practical Program for Parents of Children and Adolescents.
John S. March, Talking Back to OCD: The Program That Helps Kids and Teens Say “No
Way” and Parents Say “Way to Go”.
Thomas S., Greenspon, What to Do When Good Enough Isn’t Good Enough: The Real
Deal on Perfectionism: A Guide For Kids.
Ellen Flanagan Burns, Erica Pelton Villnave , Nobody’s Perfect: A Story for Children About
Perfectionism.
Miriam Elliot, Mariam Adderholdt, Perfectionism: What’s Bad About Being Too Good.
Mark Durand, When Children Don’t Sleep Well: Interventions for Pediatric Sleep
Disorders Therapist Guide Therapist Guide (Treatments That Work).
Mark Durand, When Children Don’t Sleep Well: Interventions for Pediatric Sleep
Disorders Parent Workbook Parent Workbook (Programs That Work).
Andrew Eisen, Charles E. Schaefer, Separation Anxiety in Children and Adolescents: An
Individualized Approach to Assessment and Treatment.
Stefan G. Hofmann, Michael W. Otto, Cognitive Behavioral Therapy for Social Anxiety
Disorder (Practical Clinical Guidebooks Series).
104
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: domeniul sãnãtãții și educației August 2009 Coordonare: Georgeta Pãunescu Autor: Domnica Petrovai – Psiholog Salvați Copiii România este o… [630667] (ID: 630667)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.