DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL GENERALIST LUCRARE DE DIPLOMĂ ÎNDRUMĂTOR : Prof. Nursing STELEA CONSTANȚA… [622715]

0 FUNDAȚIA ECOLOGICĂ ″GREEN″
ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G.
FILIALA VÂ LCEA
DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ÎNDRUMĂTOR :
Prof. Nursing STELEA CONSTANȚA ELENA

ABSOLVENT: [anonimizat] 2014

1 FUNDAȚIA ECOLOGICĂ ″GREEN″
ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. —FILIALA VÂ LCEA

ÎNGRI JIREA PACIENTULUI CU ANGINA
PECTORALA

ÎNDRUMĂTOR:
Prof. Nursing STELEA CONSTANȚA ELENA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2014

2
CUPRINS

ARGUMENT
NOTIUNI DE ETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

CAPITOLUL I NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A
APARATULUI CARDIOVASCULAR
Noțiuni de anatomie
Notiuni de fiziologie ale aparatului cardiovascular

CAPITOLUL II ANGINA PECTORALA
Definitie
Semne, simptome
Tratament
ROLUL ASI STENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR
CU ANGINA PECTORALA

CAPITOLUL III – PREZENTAREA CELOR TREI CAZURI CLINICE .

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

3

Motto:

„ Asistența medicală este pentru un timp, conștiența celui lipsit de
conștientă, dorința de a tr ăi pentru cel ce a gândit la suicid, membrul
pentru cel căruia i -a fost amputat, ochii pentru el ce a orbit de curând,
mijlocul de locomoție pentru copil, cunoștințele și încrederea pentru
tânăra mamă, vocea celor prea slabi pentru a se exprima.”

VIRGI NIA HENDERSON

4 ARGUMENT

În lucrarea de fața am reunit cunoștințele teoretice, deprinderile
practice, noțiunile de farmacologie, de anatomie și fiziologia omului, de
medicină internă pe care le -am înglobat în tehnicile de ingrijire nursing,
după modelul conceptual al Virginiei Henderson. Scopul lucrarii de față
este de a aplica în practică cunostiințele dobandite în cei trei ani de școală
postliceală , cunoștințele aplicate în practica medicală la patul bolnavului.
M-am străduit să pătrund în cele trei dimensiuni: biologică,
psihologică și socio -culturală, raportate la cele 14 nevoi fundamentale ale
individului și am dedus din toate cele trei cazuri clinice, cărora le -am
întocmit planul de îngrijire.
Pentru a sintetiza lucrarea de fața, dar și la orele de nursing în cei trei
ani de școală sanitară , am învătat că este necesar ca asistenta medicală să
suplinească la bolnavi ceea ce acestora le lipsește pentru a fi un “complet”,
un “întreg”, calitati ce -i lipsesc pacientului fie din cauz a pierderii forței
fizice, în cazul bolilor organice fie din cauza lipsei de voință , în cazul
bolilor pshihice, fie din lipsa de cunostințe de specialitate necesare îngrijirii
lui.
Astfel spus, asistenta trebuie să intre în pielea bolnavului și să
repre zinte dorința de a trăi pentru cel ce și -a pierdut speranța de viață, să fie
glasul pentru cel ce nu are posibilitatea să se deconecteze . Din practica
meseriei la patul bolnavului, reiese faptul că nursingul îsi are rădăcinile în
nevoile fundamentale ale individului, și am învațat că orice ființă umană
sănătoasă sau bolnavă este animată de dorința de a mânca , de a avea
condiții de locuit, de a se îmbrăca , are nevoie de afecțiune.

5 NOȚIUNI DE ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE
MEDICALĂ

Îngrijirea bolnavulu i reprezintă o mare răspundere față de viața și
sănătatea bolnavului, față de colectivitate dar în special față de conștința
noastră personală. Din acest motiv avem datoria de a consacra toată știința și
energia noastră pentru îngrijirea oricărui bolnav.
Bolnavul când se internează în spital sau se supune unui tratament
ambulatoriu, își încredințează sănătatea și chiar viața în mâinile acelora care
îl îngrijesc.
Exigența față de calitățile morale ale personalului medico -sanitar crește
zi de zi datorită ridicării nivelului de cultură generală, conștiință și cerințele
populației. Orice om care se ocupă de îngrijirea bolnavilor trebuie să
lucreze conștiincios, deoarece conștiinciozitatea ridică valoarea oricărei
munci, dar în special a muncii sanitare și din acest motiv ea trebuie cultivată
în mod sistematic. Îngrijirea bolnavilor reprezintă o mare răspundere față de
viața și sănătatea bolnavilor, față de societate dar în special față de conștiința
noastră personală.
Conștiincioz itatea este o urmare firească a bunei pregătiri profesionale.
Asistenta poate îndeplini în bune condiții sarcinile ei profesionale numai
dacă are suficiente cunoștințe de specialitate.
Asistența medicală poate fi făcută numai cu devotament, apariț ia ei a
fost impusă de dezvoltarea rapidă a științelor în general, a celor medicale în
special, dezvoltare care implică introducerea tehnicii moderne în munca
zilnică de îngrijire a bolnavului. Aplicarea metodelor moderne de
investigație și de tratament, b azate pe o înaltă tehnicitate, extinderea și

6 întărirea muncii profilactice, lărgirea sferei de activitate și responsabilitate a
cadrelor medii au necesitat introducerea unei pregătiri tehnice superioare.
Apariția asistentei medicale la noi a fost determinată nu numai de
dezvoltarea și tehnicizarea științelor medicale, ci și de extinderea largă a
îngrijirii sănătății întregii populații și de înmulțirea instituțiilor sanitare, ceea
ce a creat goluri însemnate de cadre medii sanitare.
Asisten ta medicală este pregătită pentru îngrijirea bolnavilor gravi,
cunoscând tehnicile curente ale examinărilor complementare necesare
stabilirii diagnosticului. Ea efectuează forme legate de internare și ieșire a
bolnavilor din spital, ține evidențele adminis trative și medicale ale
bolnavului, făcând adnotările necesare în foaia de temperatură.
Asistenta medicală are sarcina de a realiza condițiile optime pentru
îngrijirea bolnavului la domiciliu și de a aplica toate metodele posibile
pentru vindecare a bolnavului. Munca devotată, conștiincioasă, făcută la
timp, este o muncă de calitate, care are un scop măreț bine definit.
O însușire de căpetenie a cadrelor sanitare trebuie să fie punctualitatea.
Asistenta trebuie să respecte exact timpul și s pațiul prevăzute pentru
efectuarea unui lucru. Administrarea întârziată a medicamentelor,
nerespectarea dozelor prescrise, schimbarea pansamentelor cu întârziere,
recoltarea de cantități insuficiente de sânge, nerespectarea regimului prescris
bolnavilor, d ăunează și pot avea efecte neplăcute.
O altă datorie fundamentală a cadrelor sanitare este păstrarea secretului
profesional. Secretul profesional nu se discută cu nimeni nici măcar în
serviciu, cu atât mai puțin în familie sau în cercuri de priete ni.
Condiția esențială pentru a depune o muncă de calitate este dragostea
față de profesiune și de muncă. Atitudinea justă față de bolnav hotărăște

7 calitatea și valoarea muncii asistentei. Ea trebuie să fie întotdeauna atentă,
binevoitoare și amab ilă față de bolnavi, independent de grijile ei proprii.
Pentru a câștiga încrederea bolnavului, pentru a avea adevărate relații
terapeutice cu el, politețea, solicitudinea, servirea promptă a bolnavului este
obligatorie. Atitudinea față de bolnav trebuie să fie corespunzătoare și
gravității și temperamentului bolnavului, dar totdeauna principială și lipsită
de exagerări. Asistenta trebuie să -și păstreze totdeauna calmul, blândețea și
să se apropie cu bunătate și înțelegere de suferinzi. Ea trebuie să se
stăpânească în orice situație, iar atitudinea față de familia bolnavilor trebuie
să fie de asemenea principială.
Stilul de muncă și comportamentul asistentei sunt determinate în mare
măsură și de lupta pentru evitarea infecțiilor int raspitalicești. Din acest motiv
asistenta va folosi tehnica aseptică pentru orice manevră. Își va ține
totdeauna mâinile curate și le va dezinfecta cât mai des, mai ales dacă s -a
atins de material septic sau de un bolnav infecțios. Va evita să dea mâna cu
bolnavii și va căuta să nu ducă mâna la față și păr.
Valoarea unei asistente este determinată de cunoștințele ei profesionale
pe care le aplică creator la patul bolnavului. În centrul atenției ei trebuie să
fie bolnavul, în a cărui stare sufleteas că trebuie să se transpună, pentru a se
putea apropia de el și a -i câștiga încrederea. Asistenta trebuie să stăruie să
amelioreze starea bolnavului, să -i asigure confortul maxim în cursul
îngrijirilor și să ajute bolnavul să -și recâștige încrederea și capa citatea de a
duce o viață normală după externare. Datoria fiecărui cadru sanitar este
de a transmite mai departe experiența sau a publica rodul experienței noastre
cristalizate în munca zilnică, îmbogățind prin aceasta tezaurul culturii de
speciali tate a profesiei noastre.

8 CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE
APARATULUI CARDIOVASCULAR

NOȚIUNI DE ANATOMIE
Sistemul cardiovascular este alcătuit din inimă și rețeaua de vase
sanguine și limfatice.
Inima este un organ cavitar, unic, situ at în mediastris (regiunea
mediană a toracelui), orientat cu vârful la stânga, în jos și înainte și cu baza
în sus, la dreapta și înapoi. Are o greutate de aproximativ 340 g la bărbați și
ceva mai puțin la femei.

Din punct de vedere anatomic, fiziologic și patologic, se deosebesc o
inimă (cord) stângă și o inimă dreaptă.

9 Inima stângă este alcătuită din atriul și ventriculul stâng, separate prin
orificiul atrioventricular. Atriul stâng primește sânge arterial, care vine din
plămân, prin cele patru vene pulmonare. Orificiul atrio -ventricular stâng sau
mitral este prevăzut cu două valve care îl închid în timpul sistolei și îl lasă
deschis în timpul diastolei. Ventriculul stâng primește în diastolă sângele
care vine din atriul stâng, iar în sistolă îl evacuează în artera aortă prin
orificiul aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoidă
aortică).
Inima dreaptă este alcătuită din atriul și ventriculul drep t, separate prin
orificiul atrioventricular drept.
Atriul drept primește sânge venos din marea circulație prin orificiile
venei cave superioare și ale venei cave inferioare.
Orificiul atrio -ventricular drept sau orificiul tricuspid este prevăzut cu
trei valve, care închid orificiul în sistolă și îl deschid în diastolă. Ventriculul
drept primește sângele din atriul drept în timpul diastolei și îl evacuează în
artera pulmonară prin orificiul pulmonar prevăzut – ca și orificiul aortic – cu
trei valve de aspe ct semilunar.
Inima dreaptă este motorul micii circulații.
Există deci o mare circulație sau circulație sistemică și o mică
circulație sau circulație pulmonară .
Pereții atriilor și ai ventriculilor se contractă ritmic: mai întâi cele
două atrii, apoi ce i doi ventriculi, sincron, expulzând aceeași cantitate de
sânge pe care o primesc.
Atriul drept primește sângele venos din întreg organismul prin venele
cave și îl împinge în ventriculul drept, de unde, prin arterele pulmonare,

10 ajunge în atriul stâng, de unde trece în ventriculul stâng și de aici – prin
artera aortă – este distribuit în toate țesuturile și organele.

Structura histologică a inimii
Inima este alcătuită din trei straturi concentrice: endocard, miocard
(mușchiul inimii) și epicard.
La exter ior este învelită de o membrană numită pericard.
 Endocardul sau tunica internă căptușește interiorul inimii, iar pliurile
sale formează aparatele valvulare.
 Miocardul sau mușchiul cardiac este tunica mijlocie, fiind alcătuit din
miocardul propriu -zis sau m iocardul contractic și din țesutul specific
sau excitoconductor.
Miocardul contractic are o grosime diferită în cei doi ventriculi.
Astfel,
ventriculul stâng, cu rolul de a propulsa sângele în tot organismul, are un
perete mult mai gros decât cel drept, c are împinge sângele numai spre cei
doi plămâni. Atriile au un perete mult mai subțire decât al ventriculilor.
Țesutul specific este constituit dintr -un mușchi cu aspect embrionar,
foaarte bogat în celule nervoase și cuprinde:
– nodul sino -atrial Keith -Flack, situat în peretele atriului drept, aproape de
orificiul de vărsare al venei cave superioare;
– sistemul de conducere atrio -ventricular, alcătuit din nodul atrio -ventricular
Aschoff – Tanara, situat în partea postero – inferioară a septului interatrial ș i
fasciculul His, care ia naștere din nodul Aschoff -Tanara, coboară în peretele
interventricular și se împarte în două ramuri (dreaptă și stângă), care se
termină prin rețeaua anastomatică Purkinje în miocardul ventricular.

11  Epicardul este o membrană conjun ctivă subțire ce acoperă suprafața
cardiacă și constituie foița viscerală a pericardului.
Pericardul este tunica externă a inimii – o seroasă care cuprinde, ca și
pleura, două foi: una viscerală, care acoperă miocardul, și alta parietală, care
vine în co ntact cu organele din vecinătate. Între cele două foi se află
cavitatea pericardică cu o lamă subțire de lichid pericardic.
Vascularizația inimii este realizată prin cele două artere coronare
(artera coronară dreaptă și cele două ramuri ale arterei corona re stângi).
Arterele coronare aprovizionează miocardul cu oxigen și nutrimentele
necesare.
Venele coronare urmează traiectul arterelor și se varsă în sinusul
coronar, care se deschide în atriul drept.
Inervația inimii se face prin firișoare nervoase prim ite de la sistemul
simpatic și parasimpatic.

Noțiuni de fiziologie

Revoluția cardiacă: trecerea sângelui din atrii în ventriculi și apoi în
arborele vascular împreună cu fenomenele care determină și însoțesc această
deplasare de sânge, poartă numele de revoluție cardiacă. Revoluția cardiacă
durează 0,8 secunde și cuprinde: contracția atriilor sau sistola atrială, care
durează 0,1 secunde; contracția ventriculilor sau sistola ventriculară, care
durează 0,3 secunde, relaxarea (repausul) întregii inimi sau diastola
generală, care durează circa 0,4 secunde.
Inima este o pompă aspiratoare -respingătoare, circulația sângelui fiind
posibilă datorită contracțiilor ei ritmice.

12 Revoluția cardiacă începe cu umplerea atriilor în timpul diastolei
atriale, sângele ven os din venele cave pătrunzând în atriul drept, iar sângele
din venele pulmonare, în cel stâng. Pătrunderea sângelui destinde pereții
relaxați ai atriilor până la a anumită limită când începe contracția atrială,
deci sistola atrială, care evacuează tot sâng ele atrial în ventriculi.
Acumularea sângelui în ventriculi duce la creșterea presiunii
intraventriculare și începerea sistolei ventriculare (contracția ventriculilor).
În timpul sistolei ventriculare, datorită presiunii ridicate din ventriculi, care
depă șește presiunea din artera pulmonară și aortă, se închid valvele atrio –
ventriculare și se deschid valvele sigmoide. După expulzarea sângelui din
ventriculi, pereții acestora se relaxează și începe diastola ventriculară când,
datorită presiunii scăzute din ventriculi, se închid valvele sigmoide și se
deschid cele atrioventriculare.
La începutul diastolei ventriculare sângele e aspirat din atrii de către
ventriculi. La sfârșitul diastolei ventriculare, contracția atrială (sistola
atrială) contribuie la vărsa rea în ventriculi a restului de sânge din atrii.
Rezultă că, în timpul revoluției cardiace, atriile și ventriculii prezintă
sistole (contracții) și diastole (relaxări) succesive, care se efectuează în
același timp în cavitățile drepte și cele stângi. Dia stola generală, adică
relaxarea întregii inimi, se suprapune pe diastola ventriculară, dar durează
mai puțin decât aceasta, din cauza sistolei atriale care începe în ultima
perioadă a diastolei ventriculare.
La individul normal au loc 70 -80 de revoluții c ardiace pe minut, care
reprezintă de fapt bătăile inimii.
Contracțiile cardiace sunt sub dependența a două mecanisme
reglatoare – unul intracardiac, altul extracardiac.

13 Mecanismul intracardiac este datorat țesutului specific. Se știe că
proprietățile mio cardului sunt:
– automatismul , adică posibilitatea de a -și crea singur stimuli
excitatori;
– excitabilitatea , care este o proprietate generală a materiei vii;
– conductibilitatea , proprietatea de a conduce stimulul;
– contractilitatea , proprietatea de a răspunde la excitație prin
contracție.
Automatismul și conductibilitatea se datorează țesutului specific și
explică activitatea ritmică, regulată, a inimii.
Frecvența bătăilor cardiace (70 -80 / min) este realizată de nodul Keith
și Flack, denumit și no dul sinusal, care emite stimuli cu această frecvență.
De aceea ritmul cardiac normal se mai cheamă și ritm sinusal.
Mecanismul extracardiac este datorat sistemului nervos simpatic și
parasimpatic. Simpaticul (adrenalina, efedrina și toate substanțele
simpatomimetice) accelerează ritmul cardiac, iar parasimpaticul îl rărește.

Vasele sanguine
Sistemul vascular este alcătuit dintr -un segment arterial, unul venos și
altul limfatic.
Arterele au rolul de a conduce sângele de la inimă la țesuturi, în timp
ce venele transportă sângele pe drumul de întoarcere.
Principala cavitate a inimii, ventriculul stâng, expulzează sângele în
principala arteră din organism – aorta .
Primele ramuri ale aortei se desprind din ea imediat ce părăsește
inima. Ele sunt arterele coronare, ce asigură aportul de sânge la inimă.

14 Aproape imediat după desprinderea din aortă, artera coronară stângă dă
naștere la două ramuri. De aceea, de fapt, există trei artere coronare: cea
dreaptă și cele două ramuri ale arterei coronare stângi. Trai ectul lor acoperă
aproape toată suprafața inimii, asigurând aportul de sânge la fiecare zonă.
Restul arterelor transportă sângele la toate celelalte părți ale
organismului, dând naștere, mai întâi unor ramuri denumite arteriole și, în
final capilarelor.
Pereții arterelor sunt mai groși decât ai venelor și sunt formați dintr -o
tunică internă (intimă), alcătuită din celule endoteliale; o tunică medie,
formată din fibre musculo -elastice dispuse circular; o tunică externă,
alcătuită din fibre conjunctive și e lastice.
Datorită structurii lor elastice, aorta și vasele mari înmagazinează o
parte din energia dezvoltată de cord în sistolă și o restituie în diastolă,
transformând undele de sânge trimise de cord intermitent, într -o curgere
continuă.
Sângele circulă în vase în virtutea legilor hidrodinamicii. Pentru a
asigura circulația, pompa cardiacă trebuie să învingă rezistența vasculară,
deci să funcționeze ca o pompă cu presiune. Așadar, pentru circulație,
presiunea este factorul principal. Ea este rezultatul u nui factor central – forța
de contracție a cordului – și a unui factor periferic – rezistența vasculară.
Circulația în vene are loc ca o consecință a circulației sângelui în
artere și capilare. Acțiunea de pompă a inimii este suficientă pentru a asigura
întoarcerea sângelui.

15 CAPITOLUL II

NOTIUNI GENERALE DESPRE ANGINA PECTORALA

DEFINIȚIE :
Angina pectorală este o afecțiune localizată la nivelul toracelui,
cauzată de un debit sangvin insuficient în arterele coronariene – arterele care
hrănesc inim a cu sânge.
Desi este cunoscuta ca durere in piept , angina pectorala poate
fi resimtita si ca o senzatie neplacuta . Pacientii o descriu adesea
ca:presiune , strangulare , constrictie , caldura , o banda in jurul
pieptului sau o greutate in centrul toracelui . Aceasta "durere" apare de
obicei retrosternal si este diminuata de
odihna sau nitroglicerina . Este agravata de emotie, efort, frig sau de
medicamente .
Senzatiile de disconfort dureaza intre 2 si 10 minute , dar angina pectorala
atipica poate depasi limita superioara. Pe baza caracteristicilor de mai
sus,angina pectorala a fost clasificata in 4 tipuri:
1. angina pectorala de efort ;
2. angina pectorala spontana ;
3. angina pectorala instabila (aparitia sau reaparitia unei angine de efort);
4. angina pectorala intricata (in cadrul unor afectiuni extraxardiace)

16 Angina pectorală de efort este o formă clinică a cardiopatiei
ischemice, caracterizată prin crize dureroase paroxistice, cu sediu
retrosternal, care apar la efort sau la emoții, durează câteva minute și dispar
la încetarea cauzelor sau la administrarea uno r compuși nitrici
(nitroglicerină, nitrit de amil).
Descrierea anginei pectorale a fost făcută magistral în 1768 de W.
Heberden și la descrierea clasică, clinică, puține lucruri s -au adăugat până în
prezent. În schimb, după introducerea coronarografiei și apoi a metodelor
neinvazive de explorare a ischemiei, după apariția și perfecționarea
metodelor de revascularizare coronară, cunoștințele noastre asupra anginei
pectorale s -au îmbogățit enorm.
Există mai multe tipuri clinice și fiziopatologice de angină pectorală.
Forma clasică de angină pectorală – zisă de efort – este denumită și angină
pectorală cronică stabilă sau pur și simplu angină pectorală. La aceasta s -au
adăugat angina instabilă, angina variantă (Prinzmetal sau vasospastică)
angina microvascul ară; toate au în comun episoade de ischemie miocardică
însoțite de dureri și eventual de disfuncție miocardică.

ETIOLOGIE :
Principala cauză a anginei pectorale (90 -95 %) este ateroscleroza
coronariană, care se manifestă sub formă de stenozări sau obliter ări
coronariene șizone de necroză și fibroză miocardică difuză. Valvulopatiile
aortice, anemia, tahicardiile paroxistice, hipertiroidismul, reprezintă cauze
mult mai rare.

17

Angina pectorală este expresia unei insuficiențe coronariene acute,
datorită dezechilibrului brusc, apărut la efort, între nevoile miocardului (mai
ales în O 2) și posibilitățile arterelor coronare. În mod normal, circulația
coronariană se adaptează necesităților miocardului, putând crește la efort de
8-10 ori.
Angina pectorală apare pe fondul unei insuficiențe coronariene
cronice datorită coronarelor stenozate.
Condițiile declanșatoare – efort, emoții – impun m iocardului un efort
suplimentar, deci necesități suplimentare de O 2, dar circulația coronariană cu
leziuni de ateroscleroză este incapabilă să -și mărească debitul. Apare astfel o
ischemie miocardică acută, o insuficiență coronariană acută, cu acumularea
unor produse de catabolism (acid lactic, piruvic) care excită terminațiile
nervoase locale și produc impulsul dureros (criza de angină).

18 CLASIFICARE :
Există o multitudine de forme clinice de angină, în raport cu
circumstanțele de apariție, frecvență, evoluție (pe termen scurt sau mediu)
sau alte criterii; semnificația formelor clinice este diferită, în raport cu
severitatea ischemiei miocard ice, a căror expresie este:
– angina pectorală cronică stabilă se caracterizează prin episoade tranzitorii
de dureri, în special de efort sau în alte condiții care cresc consumul de
oxigen (emoții, frig, prânzuri bogate); accesele anginoase au istoric vech i și
sunt relativ stereotipe;
– angina „de novo” este o angină de efort sau repaus, cu debut sub o lună,
dar cel mai frecvent sub 2 săptămâni; ea precede adesea un IMA;
– angina agravată este forma de angină pectorală care și -a modificat în
ultimele zile s au săptămâni caracterele sale; accesele dureroase sunt mai
frecvente și/sau mai intense, apar și în repaus, răspund mai greu la nitrați;
– angina nocturnă apare predominant sau exclusiv noaptea;
– angina de repaus este, așa cum arată și numele, tipul de an gină la care
durerile apar în repaus, în afara unor condiții care cresc consumul miocardic
de oxigen; accesele dureroase sunt mai prelungite, eventual mai intense și
răspunsul la nitroglicerină mai puțin net. Angina de repaus poate urma unei
perioade lungi de angină cronică stabilă, sau este o angină cu debut recent.
Angina de repaus are adesea semnificația unei ateroscleroze extensive, cu
boală trivasculară;
– angina precoce postinfarct este angina cu apariție în primele 14 zile de la
debutul IMA; semnific ația sa este relativ severă, întrucât poate fi expresia
unei ischemii la distanță, prin compromiterea circulației colaterale sau a unei
vasomotricități excesive în zona plăcii de aterom inițial fisurate. Ea trebuie

19 deosebită de angina tardivă sau reziduală post IM, care apare la câteva
săptămâni sau luni după un IMA și ale cărei caractere o apropie de angina
cronică stabilă. Angina postinfarct este mai frecventă după IMA – non Q;
– angina Prinzmetal sau angina variantă este o formă de angină pectorală, de
obicei de repaus, mai intensă și mai prelungită și care se însoțește de
supradenivelarea segmentului ST, modificarea electrică dispărând odată cu
încetarea accesului dureros. Ea semnifică o ischemie transmurală
importantă, produsă prin spasmul unei coronare epicardice;
– angina „intratabilă” , termen rar utilizat, se referă la o angină pectorală
cronică, cu accese dureroase frecvente, nelegate de condiții speciale de
provocare și care răspund greu sau deloc la medicația antiischemică
combinată. O parte din ac ești pacienți au o boală multivasculară severă, care
nu răspunde la tratamentul farmacologic antiischemic și necesită explorare
coronarografică și o metodă de revascularizare;
– angina atipică este un termen imprecis, care definește posibile dureri
angino ase, ale căror caractere principale sunt diferite de angina tipică, mai
ales în ceea ce privește localizarea, caracterul senzației dureroase,
circumstanțele de apariție și răspunsul la nitrați;
– angina instabilă reunește mai multe forme clinice de angină (angina de
novo, angina agravată, angina de repaus, angina precoce postinfarct) care au
în comun o ischemie miocardică severă, urmare a unei plăci de aterom
fisurate și incomplet trombozate și care poate evolua în scurt timp (zile sau
mai rar 2 -3 săptămâni ) către IMA.

20 Clasificarea funcțională a anginei pectorale
Se folosește în practică și cu scop didactic, o clasificare canadiană,
care gradează angina după severitatea sa:
Clasa I Activitatea tipică obișnuită nu produce angină; aceasta poate
apărea la efort intens, rapid și prelungit.
Clasa II Angina apare la urcatul scărilor rapid sau la mers rapid. Există o
ușoară limitare a activității obișnuite.
Clasa III Angina apare la efortul de mers obișnuit sau la urcatul s cărilor
în condiții normale. Există o limitare marcată a activității fizice comune.
Clasa IV Angina poate fi prezentă și în repaus; nu se poate efectua vreo
activitate fizică, fără ca aceasta să producă angină.
Durata si evolutia d urerii sunt foarte variate. C onditia de disparitie
a durerii poate fi repausul ( fizic sau la pat) sau administrarea de
nitroglicerina .
SEMNE, SIMPTOME IN ANGINA PECTORALA
Simptomul principal al anginei pectorale este durerea , care are
caracter constrict iv, „ca o gheară, arsură, sufocare” și este însoțită uneori de
anxietate (sentiment de teamă, teamă de moarte iminentă) este variabilă – de
la jenă sau disconfort la dureri atroce. Sediul este reprezentat de regiunea
retrosternală mijlocie și inferioară și de regiunea precordială, pe care
bolnavii o arată cu una sau ambele palme. Iradiază în umărul și membrul
toracic stâng, de -a lungul marginii interne, până la ultimele două degete,
uneori către mâna dreaptă sau bilateral, spre gât, mandibulă, arcada dentar ă,
omoplat. Iradierile nu sunt obligatorii. Importante sunt iradierile în regiunea
cervicală anterioară și mandibulară sau în ambele membre superioare, durata
este de 1 -3’, rar 10 -15’, iar frecvența crizelor este variabilă.

21

Durerea apare în anumite condiții: abuz de tutun, crize tahicardice,
efort fizic, de obicei la mers, emoții, mese copioase, frig sau vânt
Cedează prompt la rep aus și administrarea de Nitroglicerină (1 -2’, rar
3’, test de diferențiere).
Criza dureroasă este însoțită uneori de palpitații, transpirație, paloare,
lipotimie, lipsă de aer, eructații .
Forme clinice :
 angorul spontan, adeseori de repaus sau nocturn, cu crize tipice, dar
fără factor declanșator, se datorează unei crize tahicardice,
hipertensive, unei intricări coronaro -digestive, stări psiho -nevrotice
sau anunță un infarct;
 angorul de decubit, însoțește fenomenele insuficienței acute a
ventriculului stân g și apare tot în condiții de creștere a muncii inimii
(contact cu așternutul rece, tahicardii, hipertiroidism);
 angorul intricat, cu modalități atipice de desfășurare, iradiere, durată,
aspect al durerii, se datorează intervenției unei alte afecțiuni dure roase

22 viscerale (litiază biliară, ulcer, hernie hiatală, spondiloză, periartrită
scapulohumerală);
 angorul cu dureri atipice sau stare de rău anginoasă – prima criză de
angor corespunde frecvent unui infarct miocardic prin tromboză și
trebuie tratată cu 7 -10 zile repaus, analgetice, coronarodilatatoare și
anticoagulante.
Accentuarea duratei și frecvența angorului anunță, de obicei, un infarct
miocardic.

PROBLEMELE PACIENȚIL OR CU ANGINĂ
PROBLEME ACTUALE
1. Respirație inadecvată
2. Alimentație inadecvată, deficit
3. Dificultate de a se mișca
4. Circulație inadecvată
5. Dificultate de a dormi și a se odihni
6. Dificultate de a se îmbrăca și dezbrăca
7. Dificultate de a se îngriji singur (autoîngrijiri)
8. Anxietate
9. Vulnerabilitate față de pericole, risc d e accident coronarian major
10. Perturbarea stării de sine
11. Comunicare inadecvată senzorial și motor afectiv
12. Lipsa cunoașterii suficiente despre boală, evoluție, prognostic
13.Dificultate de a se realiza
14. Dificultate de a se recrea

23 ROLUL ASISTE NTEI MEDICALE LA INGRIJIREA
PACIENTILOR CU ANGINA PECTORALA
EXAMENUL FIZIC
Examenul fizic general poate fi strict normal sau poate furniza câteva
elemente suplimentare extrem de utile, mai ales în cazul unor dureri toracice
mai puțin tipice. Prezența arcu lui cornean și a xantelasmei, mai ales la
persoanele sub 50 de ani, sunt indicii de anomalii ale hipoproteinelor
plasmatice. Rareori se pot întâlni xantoane care indică posibilitatea unei
hipercolesterolemii familiale.
Adesea, pacienții anginoși au manife stări clinice sau semne ale unei
ateroscleroze extinse: cla udicație intermitentă în istoric, sufluri pe arterele
femurale sau iliace, absența pulsațiilor arteriale în diverse regiuni ale
membrelor inferioare; sufluri carotidiene sau istoric de accidente cerebro –
vasculare; asimetrie semnificativă a tensiunii arteriale la membrele
superioare.
În timpul accesului anginos, pacienții pot fi imobilizați de durere,
devin palizi, au transpirații și un grad de anxietate, care dispar la încetarea
durerii.
EXAMENU L CARDIAC
Examenul clinic cardiac al unui pacient cu angină poate fi strict
normal, mai ales dacă examinarea se face în afara accesului dureros. El
poate fi însă relativ concludent, pentru afecțiuni cardiovasculare variate care
pot fi la originea durerii anginoase ca: valvulopatii aortice, cardiomiopatie
hipertrofică, hipertensiune pulmonară primitivă sau mai rar HTA cu
cardiopatie hipertensivă, stenoză mitrală.

24 Examenul fizic poate indica elemente care sugerează o ischemie
miocardică cronică, însoțită s au nu de disfuncție miocardică: un grad de
cardiomegalie stângă, impuls apical susținut, zgomotul 2 dedublat paradoxal,
zgomotul 3 sau 4 prezent, suflu sistolic apical prin fibroză papilară și
ischemie subendocardică, eventual prezența unei aritmii vechi.
Semnele și simptomele unei HTA cronice (esențiale sau secundare)
pot fi de asemenea prezente.
Extrem de importantă este examinarea cardiovasculară în timpul
accesului dureros . De regulă frecvența cardiacă este crescută (față de ritmul
de bază) și adesea precede accesul anginos. Ritmul cardiac rămâne regulat,
tahicardic sau pot apărea aritmii în timpul durerii (extrasistole ventriculare
de diverse tipuri) sau mai rare bradicardii prin incompetență cronotropă.
Zgomotul 1 poate avea o intensitate scăzută, ia r zgomotul 2 poate fi perceput
dedublat – tranzitor – reflectând asinergia VS și disfuncția ventriculară.
Se pot asculta, de asemenea, zgomotul 4 – frecvent în boala coronară
– care reflectă descreșterea complianței VS și creșterea presiunii
telediastolic e ventriculare;
– galop protodiastolic, semn al disfuncției ventriculare stângi;
– suflu sistolic apical, predominant mezo – sau telesistolic, secundar unei
disfuncții de mușchi papilari, de origine ischemică sau unei dilatații de inel
mitral în cazul unei cardiomegalii stângi.
La peste 30 % din bolnavi, în timpul accesului anginos, valorile TA
sistolice și diastolice cresc, adesea foarte mult – uneori chiar la persoane
cunoscute ca normotensive – expresie a stimulării simpatice; creșterea TA,
ca și tahica rdia, preced adesea accesul anginos și explică creșterea
disproporționată față de fluxul coronarian, a nevoilor miocardice de oxigen.

25 Rareori TA scade în acces, sugerând o disfuncție inotropă ischemică,
semn de prognostic rezervat.
EXPLORĂRI
Explorarea paraclinică în angina pectorală are drept obiective:
1) confirmarea sau infirmarea existenței ischemiei miocardice;
2) stabilirea mecanismelor determinând accesele ischemice;
3) aprecierea severității bolii și eventual a efectului tratamentului medical
sau chirurgical asupra evoluției acesteia.
Pe scurt, explorarea urmărește obiectivarea ischemiei și relațiile sale
cu simptomele pacientului și obiectivarea bolii coronare.
Se folosesc metode neinvazive – electrocardiografia de repaus și
eventual de efort, ecografia și explorări radioizotopice – și metode invazive
– cateterismul cardiac cu ventriculografie și coronarografia; ultimele sunt
utilizate atunci când primele nu sunt concludente pentru diagnostic sau
pentru stabilirea unor indicații de revasculariza re miocardică.

METODE NEINVAZIVE
EXAMENUL ELECTROCARDIOGRAFIC

Aproximativ 1/3 din pacienții cu angină pectorală cronică stabilă au,
în afara acceselor, un traseu ECG normal. Monitorizarea ECG ambulatorie
(Holter) poate evidenția însă modificări semnific ative ale segmentului ST –
traducând episoade ischemice silențioase.

26

Electrocardiograma de repaus este normală la aproximativ o pătrime
din p acienții cu angină pectorală. Alteori se constată modificări de
hipertrofie ventriculară stângă, sechele de infarct miocardic, modificări ale
segmentului ST -T nespecifice și tulburări de conducere .
Electrocardiograma de efort este utilizată pe scară largă pentru
documentarea ischemiei miocardice indusă de efortul fizic.
Un test de efort pozitiv la 85 % din efortul pentru frecvență maximă
crește semnificativ probabilitatea bolii. La pacienții incapabili de efort
dinamic se poate utiliza pentru creșterea fr ecvenței cardiace,
electrostimularea atrială sau infuzia de Isoproterenol.
Proba de efort nu este lipsită de riscuri și complicații, mai ales dacă
selecția pacienților nu a fost potrivită.

27 Contraindicații ale probei de efort
– Contraindicații absolute:
 IMA sau modificări ECG recente de repaus
 Angină instabilă (activă)
 Aritmii cardiace semnificative
 Pericardită acută
 Endocardită
 Stenoză aortică s everă
 Disfuncție VS severă
 Embolism pulmonar acut sau infarct pulmonar
 Afecțiuni necardiace acute sau severe
 Handicap fizic sever
– Contraindicații relative:
 HTA sistemică sau HTP semnificative
 Valvulopatii moderate sau boli miocardice fără disfuncție
ventriculară
 Cardiomiopatie hipertrofică
 Obstrucție de trunchi coronar stâng sau echivalențe
 Aritmii mai puțin semnificative
 Tulburări psihice semnificative
 Boli cardiace mai puțin severe
Printre complicațiile cardiace secundare probei de efort, avem: IMA,
Bradiaritmii, moarte subită, insuficiență cardiacă congestivă, hipotensiune și
șoc cardiogen. Totuși, proba de efort este un test diagnostic care conferă
suficientă securitate când se efectuează după reguli științific stabilite și se
iau precauțiile adecvate .

28 EXAMENUL ECOCARDIOGRAFIC a căpătat în ultimii 10 ani, o
extensie deosebită în exploatarea bolnavilor coronarieni, inclusiv a celor
anginoși.
Ecocardiografie bidimensională (2 D), Eco -Doppler,
Ecotransesofagiană (TEE), ecocardiografia de stres și ecocar diografia
intravasculară (intracoronară) sunt metode care pot folosite la diverse
subgrupe de bolnavi coronarieni.

Ecocardiografia, mai ales cea bidimensională, poate evidenția unele
modificări calitative ale funcției ventriculare stângi la coronarieni și poate
detecta tulburările de contractilitate regionale sau globale, anevrismul
ventricular și eventualele colecții per icardice asociate.
STUDIILE RADIOIZOTOPICE permit cu mare acuratețe să se
evalueze ischemia miocardică, mai ales la pacienții cu dureri toracice atipice
și care prezintă teste de efort negative sau echivoce. De asemenea, se
utilizează pentru diagnosticul C.I. la cei cu ECG de repaus cu tulburări de
conducere, modificări nespecifice de segment ST -T ori alte modificări
produse de medicamente.

29
EXAMENE BIOLOGICE
În angina pectorală stabilă enzimele miocardice sunt normale.
Anomalii metabolice lipidice (hip ercolesterolemie, hipertrigliceridemie)
sau/și ale glicemiei (diabet zaharat franc sau toleranță scăzută la glucoză) se
întâlnesc frecvent la persoanele cu CI, dureroasă sau nedureroasă.
Importanța examenelor biologice pentru diagnosticul anginei pectorale este
neînsemnată, dar acestea au valoare pentru detectarea și apoi tratamentul
factorilor de risc metabolici, susceptibili de a accelera evoluția aterosclerozei
coronare.
EXAMENUL RADIOLOGIC STANDARD
Examenul radiologic cardiotoracic oferă date privind dimensiunile și
silueta inimii sau aortei toracice, precum și elemente privind funcția VS
(staza venoasă pulmonară). Angina pectorală poate fi prezentă în condițiile
unui examen cardiotoracic normal sau modificat, în raport cu amploarea
bolii coronariene s au a altor condiții patologice asociate (HTA, valvulopatii).
La aproximativ 40 % din bolnavii cu CI documentate angiografic, se
pun în evidență calcificări coronare, în cazul examenului fluoroscopic cu
amplificator de briantă. Sensibilitatea metodei este mică, dar peste 90 % din
pacienții cu calcificări coronare au stenoze coronariene critice și boală
ischemică. Calcificările coronare la tineri au o valoare diagnostică foarte
mare. Tomografia computerizată ultrarapidă este mai sensibilă decât
examenul radi oscopic în detectarea calcificărilor coronare.

30 METODE INVAZIVE
ARTERIOGRAFIA CORONARĂ reprezintă metoda cea mai bună
pentru aprecierea extensiei și severității bolii coronariene, mai ales când
informațiile sale sunt asociate cu cele furnizate de ventric ulografia stângă.
Informațiile obținute sunt indispensabile pentru aprecierea oportunității unei
intervenții de revascularizare miocardică (PTCA) sau (CABG) și pentru
evaluarea prognostică.
Coronarografia selectivă presupune injectarea unei substanțe de
contrast (3 -10 ml) în fiecare din cele două coronare principale și
înregistrarea cineangiografică a imaginilor în mai multe proiecții, pentru
estimarea cât mai precisă a modificărilor anatomiei coronarelor epicardice.
Metoda permite: stabilirea existenței s tenozelor coronare, localizarea și
numărul acestora, gradul stenozei, tipul stenozei (excentrice sau
concentrice), lungimea stenozelor și eventualele lor calcificări, starea
circulației colaterale și a vaselor distale de stenoză, precum și alte tipuri de
modificări coronare (anevrisme coronare, punți miocardice).
La pacienții cu angină pectorală stabilă coronarografia evidențiază
stenoze și/sau trivasculare, incluzând stenoza trunchiului principal al arterei
coronare stângi asociate sau nu cu tulburări de d inamică a ventriculului
stâng.
Riscul coronarografiei este mic în laboratoarele cu experiență
(mortalitate 0,2 %, IMA 0,25 %, embolizare 0,1 %, alte complicații neletale
sub 1 %), dar este crescut la pacienții cu stenoză critică de trunchi coronar
stâng sa u în caz de disfuncție ventriculară severă.

31

INTERVENȚII AUTONOME ȘI DELEGATE ALE ASISTENTEI
MEDICALE IN PROCESUL DE INGRIJIRE
Tratamentul angin ei pectorale cronice stabile și a diferitelor sale
forme clinice a suferit schimbări substanțiale în ultimii 20 de ani. La
tratamentul medical -centrat, în principal, pe controlul durerii anginoase – s-au
adăugat metode mai specifi ce de tratament al bolii coronare și metode de
revascularizare miocardică.
Obiectivele tratamentului privesc:
1) suprimarea simptomelor clinice (durerea sau echivalențe) și reducerea
semnelor obiective de ischemie miocardică (ECG);
2) prevenirea agravării bolii și a sindroamelor coronariene acute;
3) oprirea evoluției bolii cauzale (ateroscleroza) sau regresia acesteia (dacă
este posibil) și creșterea speranței de viață.
Având în vedere relativa diversitate clinică și fiziopatologică a bolii,
tratamentul trebuie să țină seama de: severitatea anginei, condițiile de
apariție (repaus, efort, post IM) și vechimea sa, de condițiile fiziopatologice
cele mai probabile de producere a ischemiei (obstrucția coronară fixă,
spasmul coronar, mecanisme asociate), de alt e condiții patologice prezente la
pacientul anginos și care pot modifica tactica terapeutică (HTA, diabet

32 zaharat, boală pulmonară cronică obstructivă, alte determinări ale
aterosclerozei).
MĂSURI GENERALE
Măsurile generale de tratament sunt esențiale pen tru bolnavul anginos,
având în vedere caracterul cronic al afecțiunii:
a) Informarea pacientului asupra: naturii afecțiunii sale, modalităților de
influențare favorabilă a evoluției prin tratament farmacologic și general,
recunoașterii factorilor care agra vează accesele anginoase și eliminării
acestora, a schimbărilor care trebuie operate în stilul de viață – inclusiv de
activitate profesională sau în medicație – sunt numai o parte din informațiile
pe care trebuie să le obțină pacientul.
b) Reducerea factor ilor de risc ai aterosclerozei și prevenția secundară a CI
reprezintă un capitol esențial în tratamentul general al anginei și al CI în
general. Pentru fiecare pacient trebuie identificați factorii de risc
modificabili și corectați prin măsuri specifice. Î ntreruperea fumatului este
obligatorie. Fumatul de țigarete crește MVO 2 cu aproximativ 10 %,
descrește fluxul coronar prin stimulare alfa -adrenergică, descrește eficiența
unor medicamente antianginoase (beta -blocante, blocante de calciu), crește
riscul pen tru sindroame coronariene acute.
HTA esențială trebuie tratată corespunzător (dacă este posibil până la
normalizarea valorilor presionale, dar fără accentuarea evenimentelor
ischemice), excluzându -se medicamentele ca Hidralazina, care pot agrava
accesele anginoase.
Reducerea greutății corporale la valori de greutate ideală reprezintă de
asemenea un obiectiv important.

33 Dacă pacientul are diabet zaharat, acesta trebuie corect tratat și
echilibrat – sub toate componentele sale metabolice, evitându -se variaț iile
insulinemiei care pot fi factori de agravare a ischemiei miocardice.
La pacienții cu hiperlipidemie, este de dorit să se facă o evaluare
corectă a tipului de tulburare metabolică, mai ales dacă bolnavul anginos
este sub 60 de ani. Tratamentul hipolip idemiei va include inițial măsuri
dietetice adecvate și eventual adăugarea ulterior de medicamente
hipolipimiante.
Statinele s -au dovedit a avea o eficiență foarte bună în scăderea LDL –
C și creșterea HDL -C și în reducerea cu peste 30 % a evenimentelor
coronariene ulterioare. La bolnavii anginoși, mai ales dacă au factori de risc
asociați, valorile LDL -C plasmatice ar trebui aduse la valori de sub 100 mg /
dl (2,6 mmol/ l).
c) Modificarea stilului de viață și a programului de activitate profesională și
socială a pacientului anginos, este tot atât de importantă ca unele măsuri de
tratament medical.
Pacientul trebuie să -și stabilească pragul de efort sau condițiile
psihoemoționale care produc angina și să -și adapteze activitatea în mod
corespunzător. Dacă t ipul de activitate profesională nu produce sau nu
agravează angina și dacă funcția ventriculară este bună, pacienții trebuie
sfătuiți să -și continue activitatea, mai ales dacă aceasta se desfășoară fără
efort fizic important și într -un mediu netensionat. E vitarea stresului
emoțional, a contrarietăților și a altor factori psihogeni care influențează
tonusul vegetativ, reprezintă recomandări curente.

34 Tipul de alimentație trebuie adaptat nevoilor energetice și aportul de
grăsimi – în special vegetale – nu tre buie să depășească 25 % din nevoile
calorice totale.
d) Exercițiile fizice regulate, după evaluarea corespunzătoare prin teste de
efort, produc modificări pozitive semnificative sub raport psihologic,
metabolic și al capacității de efort. Exercițiile fizic e trebuie să ocupe minim
30 minute / zi (ideal 1 oră), preferabil prin plimbări cu pas mai rapid,
gimnastică organizată sau chiar ciclism. La o persoană antrenată, ritmul
cardiac de bază și la efort este mai mic și consumul miocardic de oxigen
scade coresp unzător; de asemenea, capacitatea de efort și pragul de apariție
al ischemiei miocardice cresc.

Tratamentul anginei pectorale
Tratamentul crizei anginoase incepe cu intreruperea efortului sau cauzei de –
clansatoare. Daca nu cedeaza in cateva minute, se re comanda administrarea
de nitroglicerina sublingual. Daca durerea nu cedeaza in 5 minute, se poate
administra al doilea comprimat, iar daca nu cedeaza in 20 – 30 de minute, se
suspecteaza un sindrom coronarian acut (risc de infarct miocardic) si trebuie
anuntata salvarea.
Tratamentul bolii de fond – ateroscleroza – presupune corectarea facto rilor de
risc prin stil de viata sanatos si tratament medicamentos prescris de medicul
cardiolog. Acesta va urmari prin controale periodice si anumite analize de
laborat or eficienta si efectele secundare ale tratamentului.

35 In anumite cazuri, terapia medicamentoasa poate sa nu fie suficienta,
impunand adoptarea unor metode mai invazive de tratament: interventional
(angioplastie, cu montarea in interiorul coronarei ingustat e a unui dispozitiv
care mentine vasul deschis, numit stent) sau chirurgical (by -pass
aortocoronarian).
TRATAMENTUL MEDICAL
MEDICAȚIE ANTIANGINOASĂ
1) PREPARATE DE NITRAȚI ȘI NITRIȚI ÎN TRATAMENTUL
ANGINEI PECTORALE2) PENTALONG – comprimate a 20 mg; se
admini strează două comprimate dimineața, 1 -2 înainte de culcare.
3) ISODRIL – capsule a 10 mg și 20 mg
4) ANTAGONIȘTII CALCIULUI:
– CORINFAR (NIFEDIPIN) drajeuri a 10 mg
– ISOPTIN (VERAPAMIL) tablete a 40 mg și 80 mg
5) BETA -BLOCANTE :
– PROPANOLOL – tablete a 10 mg sau 40 mg, de 2 -3 ori / zi
– INDERAL, TENORMIN, TRASICOR, STRESSON
6) CORONARO – DILATATOARE:
-DIPIRIDAMOL (PERSANTIN) – drajeuri a 25 mg și 75 mg,
se administrează de 3 -6 ori, 75 mg / zi sau i.v. de 1 -2 ori, 40
mg/zi
– MIOFILIN: i.v. , 1-2 fiole / zi de 0,24 g fiola
– PAPAVERINĂ: oral sau I.M.
SEDATIVE:
– DIAZEPAM – 2 mg de 3 -4 ori / zi, tablete a 2 mg și a 10 mg
– NITRAZEPAN – 10 mg de 2 -3 ori / zi

36 – MEPROBAMAT
– NAPOTON 2 -3 / zi
– BROMOVAL
– EXTRAVERAL
– FENOBARBITA L sau CICLOBARBITAL: o jumătate de
tabletă x 2

MEDICAȚIE ANTIAGREGANTĂ PLACHETARĂ:
– ASPIRINĂ – doze mici de 3 ori 0,25 g
– DIPIRIDAMOL – 10 mg de 3 -4 ori / zi

Pentru prevenirea infarctului miocardic, frecvent se instituie
tratamentul anticoagulant . Se începe cu HEPARINĂ și se continuă cu
TROMBOSTOP, sub controlul timpului de protrombină. Tratamentul
endocrin în angina pectorală urmărește diminuarea necesităților în oxigen ale
miocardului. Se administrează antitiroidiene de sinteză (CARBIMAZOL)
sau iod radioactiv, fără rezultate certe.

TRATAMENT CHIRURGICAL
Realizarea unui by – pass aortocoronarian unic sau multiplu, cu
ajutorul unui transplant din vena safenă internă sau anastomoza arterei
mamare interne cu ramura coronariană poststeroică.
EVOLUȚI E: este obișnuit progresivă. Durata medie a supraviețuirii este de
4-5 ani, sfârșitul producându -se fie prin moarte subită, fie prin infarct
miocardic, tulburări de ritm și de conducere sau insuficiență cardiacă.

37 COMPLICAȚII : Angina pectorală stabilă poate să evolueze timp îndelungat
fără a prezenta complicații deosebite.
Complicațiile majore ce pot totuși apărea în evoluție sunt: angina
instabilă, infarctul miocardic, aritmiile și moartea subită.
PRONOSTIC : este nefavorabil în cazurile cu ereditate încărc ată, infarct
miocardic în antecedente, diabet zaharat, leziuni valvulare aortice, tulburări
de ritm. Mortalitatea anuală în angina pectorală este de 4 % dacă se
raportează la întregul grup de pacienți. Dacă este raportată la pacienții cu
hipertrofie ventri culară stângă, ea este de 8 %. Se estimează că
aproximativ un sfert din bărbații cu angină pectorală fac infarct miocardic în
următorii 5 ani și o treime decedează în următorii 8 ani, din care jumătate
decedează subit.
PROFILAXIA ANGINEI
A) PROFILAXIA P RIMARĂ
Trebuie îndepărtați factorii predispozanți, legați de alimentație, evitate
alimentele grase, condimentele, este necesară reducerea consumului de
alcool, tutun, cafea, evitarea stressului psihic, a tensiunii psihice de orice fel
(teamă, neliniște), se recomandă practicarea unor activități fizice, menținerea
unei greutăți corporale optime.
Psihoterapia efectuată cu profesionalitate și utilizarea unor mijloace de
relaxare nemedicamentoase sau prin terapie psihotropă anxiolitică pot avea
rezultate din cele mai bune.
Măsurile educative privind boala, profilaxia și tratamentul ei, trebuie
adresate atât pacientului, familiei, cât și publicului larg:
I Populația să consume alimente cu conținut scăzut în calorii și grăsimi.

38 Grăsimile conțin un număr mare d e calorii, așa că reducând consumul
de grăsimi, reducem și caloriile. Aceste alimente sunt: unt, margarină, carne
grasă, brânză, prăjeli, prăjituri, bomboane.
Alimente indicate (sărace în grăsimi):
– carne de pui sau curcan la cuptor, grătar sau fiartă (f ără piele);
– pește file, mușchi fără grăsime;
– fructe și legume proaspete, congelate sau uscate;
– cereale și pâine cu conținut redus de sare.
II. Alimente bogate în amidon și fibre:
– acestea reprezintă un substituent excelent pentru grăsimi, având un c onținut
redus de calorii dar bogat în vitamine și minerale.
Alimente bogate în fibre:
– fructe;
– legume, cereale, orez, mazăre, fasole uscată.
III. Alimente cu conținut scăzut în sare:
– pentru menținerea TA în limite normale este necesar un consum limit at de
sare (clorură de sodiu).
Toate persoanele pot consuma în jur de 6 g sare / zi, echivalent a
2.400 mg sodiu, reprezentând o linguriță de sare de masă.
IV. Reducerea consumului de alcool
Consumul mare de alcool poate crește TA. Astfel, în cazul consu mului
de băuturi alcoolice, cantitatea trebuie să fie limitată la maxim 2 pahare / zi,
pentru femei 1 pahar / zi.
V. Reducerea consumului de tutun.
VI. Reducerea consumului de cafea, băuturi ce conțin cafeină: cafea, ceai
negru, răcoritoarele pot crește TA temporar.

39 VII. Îndepărtarea stresului:
– stresul poate induce creșterea TA și în timp poate duce la HTA;
– este indicată practicarea unor tehnici de relaxare, meditație, asigurarea unui
mediu familial favorabil.
VIII. Tratarea corectă a bolii cu: diabet z aharat, HTA cu boli ale aparatului
digestiv (litiază biliară, colecistite cronice, ulcer gastric, duodenal).
IX. Practicarea unor activități fizice. Activitatea fizică regulată va reduce
riscul de a suferi artrite cardiace, va reduce nivelul de colesterol din sânge,
va crește nivelul de HDL – colesterol (care nu se depune pe artere) și ajută la
scăderea TA.
Persoanele active prezintă un risc cu 50 % mai scăzut de a face HTA
față de persoanele sedentare.
Efectuarea unor activități fizice ușoare:
– folosire a scărilor în locul liftului;
– să coborâm din autobuz cu o stație sau două înainte de destinație pentru a
parcurge pe jos restul drumului;
– parcarea mașinii mai departe de magazin, birou sau locul de muncă;
– munca în grădină;
– mersul pe bicicletă;
– dansul.
X. Menținerea unei greutăți corporale optime.
Pe măsură ce greutatea corpului crește, TA se mărește. Studiile au
arătat că persoanele supraponderale au șansă dublă să dezvolte HTA,
comparativ cu cele normoponderale.
Pentru pierderea în greutate tre buie ingerate mai puține calorii decât
cele consumate.

40 Nu este indicată pierderea în greutate bruscă, ci progresiv, pierzând
250-500 g / săptămână.
B) PROFILAXIA SECUNDARĂ
Se administrează bolnavului cu angină pectorală și urmărește
împiedicarea apariție i unor complicații recidive și cronicizarea bolii.
Educația sanitară este eficientă atunci când pacientul este conștient că
trebuie să respecte regimul alimentar.
C) PROFILAXIA TERȚIARĂ
– persoanele cu angioplastie coronariană transulimară să respecte regi mul
alimentar și regimul de viață în ceea ce privește efortul depus;
– profilaxia terțiară se referă la reintegrarea socială a persoanelor bolnave.

41 CAPITOLUL II I
PLANURI DE ÎNGRIJIRE A PACIENȚILOR CU
ANGINĂ PECTORALĂ

CAZUL 1
CULEGEREA DATELOR
DATE F IXE
Nume și prenume: V. A.
Vârsta: 40 ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxă
Naționalitatea: română
Starea civilă: căsătorit
Ocupația: inginer
DATE VARIABILE
Domiciliul: Rm.Valcea
Condiții de viață și muncă: foarte bune
Mod de petrecere a timpului liber: timp ul liber și -l petrece în excursii sau
acasă cu treburi gospodărești sau relaxându -se: citind, urmărind emisiuni TV
STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ
DATE ANTROPOMETRICE
Greutate: 73 kg
Înălțime: 1,70 m
Grup sanguin: A II, Rh+
LIMITE SENZORIALE

42 Alergii: nu
Proteze: nu
Acuitate vizuală și auditivă: bună, rareori amețeli și tulburări de vedere
Somn: doarme 7 ore / zi
Mobilitate: bună
Alimentație: îi plac alimentele grase, consumă cafea și ocazional alcool
Eliminări: 4 -5 micțiuni / zi
ANTECEDENTE HEREDO -COLATER ALE
– nesemnificative

MOTIVELE INTERNĂRII
Bolnavul V. A. se internează pe data de 10.IV.20 14, la ora 1200, la
Spitalul Județean, secția Cardiologie, cu următoarele simptome:
– dureri precordiale iradiate la baza gâtului, apărute la efort de mers;
– cefalee, astenie;
– dispnee la efort de mers;
– poliartralgii, vertij, grețuri,

ISTORICUL BOLII
Pacientul V. A., în vârstă de 40 ani se internează în secția Cardiologie
a Spitalului Județean Valcea , acuzând dureri precordiale iradiate la baza
gâtului, apăr ute la efort și uneori la repaus, dispnee la efortul de mers,
cefalee, astenie, poliartralgii, grețuri, vărsături.
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE
– ANGOR DE EFORT
– H. T. A. – esențială, stadiul I

43 EXAMENUL PE APARATE
 tegumente și mucoase palide, extremități r eci
 sistem limfoganglionar: ganglioni nepalpabili, nedureroși
 sistem osteoarticular: – torace normal conformat, sonoritate pulmonară
normală
– murmur vezicular prezent fără r aluri
– F.R.: 19 respirații / minut
 aparat cardiovascular: T.A.: 175 / 90 mm Hg
A.V.: 75 bătăi / minut
artere periferice pulsatile
 aparat digestiv: dentiție bună, limbă umedă de culoare roz, abdomen
suplu, mobil, ficatul și splina în limite normale, greață,
vărsături
 aparat urogenital: diureză normală, culoarea urinei normală
 sistem nervos central: orientat temporo -spațial

PROBLEME ACTUALE
1. Alterarea respirației.
2. Dificultate în a se mobiliza.
3. Alterarea circulației.
4. Alimentație inadecvată, deficit.
5. Dificultate în a se odihni.
6. Lipsa cunoștințelor despre boală.
PROBLEME POTENȚIALE
1. Pierderea imaginii de sine.
2. Posibilă deshidratare -vărsături.

44 3. Complicații majore: I.M.A.
GRADUL DE DEPENDENȚĂ – dependență ușoară
DIAGNOSTIC NURSING
1. Dispnee din cauza durerilor precordiale manifestată prin senzația de
sufocare.
2. Alimentație insuficientă din punct de vedere cantitativ și calitativ, datorită
grețurilor și vărsăturilor, manifestată prin inapetență.
3. Dificultate în a se mobiliza datorită poliartralgiilor, manifestată prin
absența activității fizice.
4. Dificulta te în a se odihni, datorită cefaleei, manifestată prin ore de odihnă
insuficiente.
5. Lipsa cunoștințelor despre boală, datorită lipsei surselor de informare,
manifestată prin cererea de informații despre tratament, boală.
PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
OBIE CTIVE:
– pe termen scurt: O.T.S.
 pacientul să respire adecvat;
 combaterea anxietății, neliniștii;
 prevenirea complicațiilor;
 limitarea ischemiei cerebrale.
– pe termen mediu: O.T.M.:
 pacientul să se deplaseze adecvat;
 pacientul să respire normal;
 să fie ec hilibrat hidroelectrolitic;
 pacientul să respecte orele de odihnă.
– pe termen lung: O.T.L.

45  pacientul să respecte perioada de repaus;
 efectuarea unor activități fizice moderate;
 pacientul să consulte regulat medicul;
 pacientul să respecte regimul alimentar ;
 pacientul să urmeze tratamentul prescris de medic.
INTERVENȚII ZILNICE
– Asigurarea condițiilor igienice ale bolnavului:
 aerisirea salonului;
 pregătirea patului și a accesoriilor lui;
 schimbarea lenjeriei de pat;
 asigurarea igienei personale a bolnavulu i;
 oferirea de informații despre boală.

– Supravegherea bolnavului:
 urmărirea funcțiilor vitale și vegetative și notarea lor în foaia de
observație;
 observarea faciesului, a stării psihice, a somnului;
 observarea tegumentelor și mucoaselor pacientului;
 observarea poziției bolnavului indicând poziția semișezând pentru
favorizarea respirației;
 asigurarea repausului fizic și psihic.
– Participarea la tehnici de tratament:
 administrarea medicației
– Prevenirea complicațiilor prin:
 mobilizarea bolnavului;
 respe ctarea medicației;

46  respectarea regimului alimentar;
 îngrijiri igienice.
– Participarea la investigații pentru asigurarea și precizarea diagnosticului și
pentru aprecierea stării bolnavului:
 recoltarea produselor biologice pentru examene de laborator;
 efect uarea puncției venoase;
 recoltarea sângelui pentru examene biologice, hematologice, VSH,
grup sanguin, hemoleucogramă, uree, creatinină, glicemie, T.G.O. și
T.G.P.
 recoltarea urinei pentru examenul sedimentului.
– Discuții cu bolnavul, explicarea acestuia că nu este vinovat de apariția
bolii.
EXTERNAREA BOLNAVULUI
Pacientul V. A. se internează pe date de 10.04.20 14 la Spitalul
Județean Valcea , secția Cardiologie cu următoarele probleme:
– dureri precordiale apărute la mers;
– disconfort fizic, cefalee;
– dificultate în a se mobiliza, poliartralgii;
– alimentație inadecvată, deficit;
– lipsa cunoștințelor despre boală;
– stare depresivă.
În urma tratamentului și a intervențiilor autonome și delegate aplicate
de către echipa de îngrijire, pacientul se exter nează pe data de 14.04.20 14,
prezentând o ameliorare vizibilă la următoarele probleme:
– dureri precordiale care au dispărut;
– cefaleea este ameliorată;

47 – se poate mișca mult mai bine;
– se alimentează și se hidratează corespunzător;
– a acumulat cunoștin țe despre boala sa;
– nu mai prezintă stare depresivă.
Am recomandat pacientului:
– să păstreze regimul alimentar prescris;
– să evite eforturile fizice și psihice excesive;
– respectarea programului de odihnă;
– să evite stresul, frigul sau căldura exces ivă;
– bolnavul va trebui să se obișnuiască, în toată perioada următoare de viață,
cu regimul alimentar strict;
– regim alimentar hiposodat, să evite alimentele grase, condimentate;
– să consume salate, fructe, legume proaspete;
– mesele vor fi la ore fixe și în cantități mici;
– să evite consumul de alcool, cafea, tutun;
– să urmeze tratamentul medicamentos:
 DIPIRIDAMOL 3 tb. / zi
 NITROPECTOR 3 tb. / zi
 EXTRAVERAL 2 tb. / zi
 METOCLOPRAMID 3 tb. / zi
 NITROGLICERINĂ 1 tb. sublingual
– să efectueze control periodic la unitatea de care aparține.

48 CAZUL II

CULEGEREA DATELOR
DATE FIXE
Nume și prenume: D. I.
Vârsta: 50 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Naționalitatea: română
Starea civilă: căsătorită
Ocupația: ca snică
DATE VARIABILE
Domiciliul: Rm.Valcea
Condiții de viață și muncă: bune
Mod de petrecere a timpului liber: citind, gătind și urmărind emisiunile
radio și TV
GREUTATE: 65 KG
ÎNĂLȚIME: 1,65 M
GRUP SANGUIN: 01
LIMITE SENZORIALE
ALERGII: nu
PROTEZE: nu
ACUITATE VIZUALĂ ȘI AUDITIVĂ: normală
SOMN: doarme 6 h / zi

49 MOBILITATE: bună
ALIMENTAȚIE: bogată în condimente, grăsimi
ELIMINĂRI: diureză 1200 ml / zi; 4 -5 micțiuni
ANTECEDENTE HEREDO -COLATERALE – nesemnificative
ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE
– Nașteri : 1
– Avorturi: 0
– Climax fiziologic

MOTIVELE INTERNĂRII
– amețeli, cefalee, parestezii ale membrelor inferioare

ISTORICUL BOLII
Bolnava în vârstă de 50 de ani, cunoscută cu HTA oscilantă de cca.
20 de ani se internează în secția de cardiologie a Spi talului Județean
Valcea pentru amețeli, cefalee, parestezii ale membrelor inferioare,
simptome apărute cu cinci zile înaintea internării. În ambulatoriu nu a
urmat tratament medicamentos.
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: ANGINĂ PECTORALĂ
SPONTANĂ H.T.A. STADIUL II
PROBLEME ACTUALE
1. Dificultate în a respira, dispnee.
2. Dificultate în a se mobiliza, poliartralgii.
3. Dificultate în a se odihni, cefalee.
4. Alimentație inadecvată, deficit.

50 5. Lipsa cunoștințelor despre boală.
PROBLEME POTENȚIALE
1. Pierderea ima ginii de sine.
2. Sentiment de culpabilitate.
3. Riscul unor complicații majore: IMA și chiar exitus.
GRADUL DE DEPENDENȚĂ
Bolnava este independentă, are forță fizică să -și acorde îngrijiri
pentru satisfacerea nevoilor fundamentale pe parcursul spitalizăr ii, după ce
criza anginoasă a trecut.
DIAGNOSTIC NURSING
1. Dificultate de a respira datorită durerilor precordiale, manifestată prin
senzația de sufocare, dispnee.
2. Dificultate de a se odihni, datorită cefaleei manifestată prin ore
insuficiente de odih nă.
3. Sentiment de culpabilitate, datorat rolului de bolnav, manifestat prin
sentiment de vinovăție.
4. Cunoștințe insuficiente despre boală, datorită lipsei surselor de
informație, manifestată prin cerere de informații despre tratament și
regimul aliment ar.
PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
OBIECTIVE
– pe termen scurt: O.T.S.
 constatarea durerii și a anxietății;
 prevenirea complicațiilor;

51  pacienta să respire adecvat;
 limitarea ischemiei coronariene.
– pe termen mediu: O.T.M.
 pacienta să se deplaseze adecvat;
 să fie echilibrată hidroelectrolitic;
 pacienta să respecte orele de odihnă și să se poată odihni.
– pe termen lung: O.T.L.
 pacienta să respecte perioada de repaus;
 efectuarea unor activități fizice ușoare;
 să consulte medicul periodic;
 să respecte regimul al imentar;
 să urmeze tratamentul prescris de medic.
INTERVENȚII ZILNICE
– Asigurarea repausului fizic și înlăturarea stresului psihic:
 asigurarea condițiilor igienice ale bolnavei;
 aerisirea salonului;
 pregătirea patului;
 schimbarea lenjeriei de pat a bolna vei;
 asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare;
 oferirea de informații despre boală;
 asigurarea alimentației dietetice a bolnavei.
– Combaterea durerii, a anxietății, a dispneei:
 supravegherea bolnavei;

52  observarea faciesului, a stării psihice , a somnului, a reactivității
generale;
 măsurarea și notarea temperaturii, pulsului, T.A., diurezei, greutății;
 observarea poziției bolnavei;
 asigurarea repausului fizic și psihic;
 indicarea poziției semișezând pentru favorizarea respirației.
– Combaterea ischemiei coronariene:
 participarea la tehnici de tratament;
 administrarea medicamentelor;
 prevenirea complicațiilor prin:
– mobilizarea bolnavei;
– respectarea medicației;
– respectarea regimului alimentar;
– îngrijiri igienice.
– Pregătirea bolnavei și a materialelor în vederea explorărilor funcționale:
 participarea la investigații pentru asigurarea și precizarea
diagnosticului și pentru aprecierea stării bolnavei;
 recoltarea produselor biologice pentru examenele de laborator;
 efectuarea puncției venoase;
 recoltarea sângelui pentru examene biochimice, hematologice, VSH,
hemoleucogramă, grup sanguin, uree, glicemie, creatinină, TGO și
TGP;
 recoltarea urinei pentru examenul sedimentului.
– Bolnava să aibă o imagine reală despre sine:

53  discuții cu bolnava, exp licarea acesteia că nu este vinovată de
apariția bolii.

EXTERNAREA BOLNAVULUI
Bolnava D. I. este internată la secția Cardiologie a Spitalului
Județean Constanta pe data de 5.05.20 14 prezentând următoarele
probleme:
– durere vie în regiunea precordială;
– disconfort fizic, cefalee;
– dificultate în a se mobiliza;
– alimentație inadecvată, deficit;
– lipsa cunoștințelor despre boală.
În urma tratamentului și a intervențiilor autonome și delegate
aplicate de către echipa de îngrijire a pacientei, aceasta se externează pe
data de 10.05.20 14 cu următoarele probleme ameliorate:
– durerile precordiale au dispărut;
– nu mai prezintă disconfort fizic;
– se alimentează corespunzător;
– prezintă mai multe cunoștințe despre boală, tratament, evoluție,
prognostic;
Am recomandat bolnavei: – să evite efortul fizic și psihic excesiv;
– să respecte orele de odihnă;
– să evite stresul, frigul, căldura excesivă;
– regim alimentar hiposodat, să evite alimentele grase și condimentate;

54 – să evite consumul de cafea, alcool, tu tun;
– să urmeze tratamentul prescris de medic:
DIPIRIDAMOL 2 tb. / zi NIFEDIPIN 2 tb. / zi EXTRAVERAL 2 tb. / zi
MIOFILIN 2 fiole / zi
– să facă control medical periodic la unitatea sanitară de care aparține.

56 CAZUL III
CULEGEREA DATELOR
DATE FIXE
Num e și prenume: B. M.
Vârstă: 62 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Naționalitate: română
Stare civilă: căsătorită
Ocupație: casnică
DATE VARIABILE
Domiciliul: Valcea
Condiții de viață și muncă: foarte bune
Gusturi personale: croșetatul, brodatul
Mod de petr ecere a timpului liber: timpul liber și -l petrece în gospodărie, îi
place să urmărească emisiunile radio și TV
Greutate: 65 kg
Înălțime: 1,65 m
Grup sanguin: A II, Rh (+)
LIMITE SENZORIALE
Alergii: nu
Proteze: nu
Acuitate vizuală și auditivă: bună
Somn: 5-6 ore pe noapteMobilitate: bună

57 Alimentație: bogată în grăsimi, cafea; nu consumă alcool
Eliminări: 4 -5 micțiuni / zi; culoarea urinei normală; scaun omogen,
culoare normală, un scaun pe zi
ANTECEDENTE HEREDO -COLATERALE – fără importanță
ANTECEDENTE PE RSONALE FIZIOLOGICE
– nașteri: 1
– avorturi: 2
– climax fiziologic
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE
– apendicectomie în 197 9
– bronșită acută în 19 96
MOTIVELE INTERNĂRII
Bolnava B. M. se internează pe data de 21.V.20 14 la Spitalul
Județean Valcea , secția Cardiologie cu următoarele simptome:
 dureri precordiale iradiate la baza gâtului;
 dispnee la efort de mers paroxistică, nocturnă;
 palpitații;greață;astenie;tuse iritantă.
ISTORICUL BOLII
Bolnava în vârstă de 62 de ani, cunoscută cu boală cardiacă
ischem ică de aproximativ 3 ani, se internează acuzând dureri precordiale la
efort, greață, palpitații, astenie, tuse iritantă de aproximativ 2 săptămâni.
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE
ANGOR INTRICAT HEMIBLOC ANTERIOR STÂNG
BRONȘITĂ CRONICĂ ACUTIZATĂ

58 PROBLEME ACTU ALE
1. Durere precordială – disconfort fizic;
2. Dificultate în a se odihni, cefalee;
3. Alterarea circulației;
4. Dificultate în a se mobiliza;
5. Alimentație inadecvată, deficit;
6. Dificultate de a respira;
7. Astenie;
8. Cunoștințe insuficiente despre boală.
PROBLEME POTENȚIALE
1. Pierderea imaginii de sine;
2. Sentiment de culpabilitate;
3. Complicații majore: I.M.A. sau exitus.
GRADUL DE DEPENDENȚĂ
G = 1 Bolnava este independentă, are forța fizică să -și acorde îngrijire pentru
satisfacerea nevoilor fu ndamentale pe parcursul spitalizării, după ce criza
anginoasă a trecut.
DIAGNOSTIC NURSING
1. Dispnee datorită durerilor precordiale, manifestată prin senzația de sufocare;
2. Alimentație insuficientă, deficit, datorată inapetenței manifestată prin grețuri
și vărsături;
3. Dificultate de a se odihni datorită dispneei paroxistice nocturne, manifestată
prin insomnie și palpitații;
4. Fenomene de tuse iritantă datorită procesului infecțios, manifestată prin
modificarea ritmului respirator;

59 5. Stare depresivă d atorată pierderii imaginii de sine, manifestată prin astenie.
PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
OBIECTIVE
– pe termen scurt: O.T.S.
 combaterea durerii;
 combaterea anxietății;
 prevenirea complicațiilor;
 pacienta să respire liber;
 permeabilitatea căilor respiratori i;
 limitarea ischemiei coronariene.
– pe termen mediu: O.T.M.
 pacienta să se deplaseze adecvat;
 să fie echilibrată hidroelectrolitic;
 pacienta să se poată odihni;
– pe termen lung: O.T.L.
 pacienta să respecte orele de odihnă;
 efectuarea unor activități fiz ice ușoare;
 să consulte medicul în mod regulat;
 să aibă un regim alimentar adecvat;
 să urmeze tratamentul prescris de medic cu strictețe.

INTERVENȚII ZILNICE
– Asigurarea repausului fizic și înlăturarea stresului psihic
 asigurarea condițiilor igienice al e bolnavei;
 aerisirea salonului;

60  pregătirea patului;
 schimbarea lenjeriei de pat;
 asigurarea alimentației dietetice a bolnavei;
 oferirea de informații despre boală;
– Combaterea durerii, a dispneei, a anxietății
 supravegherea bolnavei;
 observarea faciesulu i, a stării psihice, a somnului;
 măsurarea și notarea temperaturii, respirației, T.A., diurezei, greutății;
 observarea poziției;
 asigurarea repausului fizic și psihic;
 indicarea poziției semișezând pentru favorizarea respirației.
– Combaterea ischemiei cor onariene:
 participarea la tehnici de tratament;
 administrarea de medicamente;
 prevenirea complicațiilor prin:
– mobilizarea bolnavei
– respectarea medicației
– respectarea regimului alimentar
– îngrijiri igienice

– Pregătirea bolnavei și a materialelor în vederea explorărilor funcționale:
 participarea la investigații pentru asigurarea și precizarea diagnosticului
și pentru aprecierea stării bolnavei;
 recoltarea produselor biologice pentru examenul de laborator:
– efectuarea puncției venoase;

61 – recoltarea s ângelui pentru examene biochimice, hematologi –
ce, VSH, grup sanguin, hemoleucogramă, uree, creatinină,
glicemie, TGO și TGP;
– recoltarea urinei pentru examenul sumar și examenul sedi –
mentului.
– Bolnava să aibă o imagine reală despre sine:
 dialog cu bolnava, explicându -i acesteia că nu este vinovată de apariția
bolii.
EXTERNAREA BOLNAVULUI
Bolnava B. M. se internează la Spitalul Județean Valcea , secția
Cardiologie, cu următoarele probleme:
– dificultate de a respira, dispnee;
– dificultate în a se mobiliza;
– dificultate în a se odihni, cefalee;
– alimentație inadecvată, deficit;
– lipsa cunoștințelor despre boală.
În urma spitalizării și aplicării îngrijirilor și intervențiilor autonome și
delegate, pacienta se externează pe data de 26.V.20 14 cu următoarele probleme
vizibil ameliorate:
– poate respira liber, fără dificultate;
– se poate mobiliza;
– se poate odihni, nu mai prezintă cefalee;
– se poate alimenta și hidrata adecvat;
– are cunoștințe despre boală, tratament, evoluție, prognostic.
Am r ecomandat bolnavei:
– pacienta va fi dispensarizată, va efectua control periodic;

62 – va continua tratamentul cu:
NITROGLICERINĂ 1 tb. sublingual
NITROPECTOR 3 tb. / zi
– pacienta va respecta regimul de viață și cel alimentar cu strictețe.

63 CONCLUZII

Angina pectorala este denumirea stiintifica a durerii in piept . Nu
trebuie ignorata deoarece poate fi cauzata de grave probleme de sanatate.
Reprezinta cea mai frecventa manifestare a cardiopatiei ischemic e, boala care
duce la scaderea fluxului de sange prin arterele coronare (vasele care hranesc
inima). Desi este cunoscuta ca durere in piept , angina pectorala poate
fi resimtita si ca o senzatie neplacuta . Pacientii o descriu adesea
ca:presiune , strangular e, constrictie , caldura , o banda in jurul pieptului sau o
greutate in centrul toracelui . Aceasta "durere" apare de obicei retrosternal
sieste diminuata de odihna sau nitroglicerina . Este agravata de emotie,
efort, frig sau de medicamente .
Senzatiile de d isconfort dureaza intre 2 si 10 minute , dar angina
pectorala atipica poate depasi limita superioara. Pe baza caracteristicilor de mai
sus,angina pectorala a fost clasificata in 4 tipuri:
1. angina pectorala de efort ;
2. angina pectorala spontana ;
3. angina pectorala instabila (aparitia sau reaparitia unei angine de efort);
4. angina pectorala intricata (in cadrul unor afectiuni extraxardiace).
Principalele cauze ale manifestarilor dureroase sunt cele cardiace , mai
exact cardiopatia ischemica . Aceasta este o afectiune cardiaca acuta sau/si
cronica, ce rezulta din reducerea sau intreruperea aportului sanguin
la miocard (muschiul inimii).

64 Dar angina pectorala apare si in cazul unor afectiuni intricate, cum ar fi:
– boala ulceroasa;
– litiaza biliara cu colecistita ( inflamatia colecistului) cronica;
– hernia diafragmatica;
– spasm esofagian sau esofagita ( inflamatia esofagului).
Angina pectorala este diagnosticata de medic pe baza descrierilor facute de
pacient. Stim ca durerea este localizata frecvent retrosternal .
Iradierea durerii poate ati nge o zona intinsa a toracelui sau regiuni mai
indepartate (extremitatea cefalica, regiunea abdominala superioara). Cel mai
des iradiaza in umarul stang, bratul stang, antebratul si ultimele doua degete ale
mainii stangi. Intensitatea variaza de la bolnav l a bolnav, dar de cele mai multe
ori angina este simtita ca o apasare sau strangere .
Conditiile de declansare a durerii sunt unice sau multiple. Acestea
sunt: efortul , emotiile ,frigul , digestiile laborioase, hipoglicemia , tahicardiile (c
resterea frecventei c ardiace), cresterea brusca a tensiunii arteriale si fumatul .
Durata si evolutia durerii sunt foarte variate. C onditia de disparitie a
durerii poate fi repausul ( fizic sau la pat) sau administrarea de nitroglicerina .
Caractere negative ale durerii in angin a pectorala:
– nu se instaleaza deodata cu toata intensitatea;
– nu este pulsatila;
– nu este insotita de palpitatii;
– nu se accentueaza la palpare;
– nu este influentata de miscare, tuse, stranut;

65 – nu este influentata de deglutitie. Pentru confirmarea anginei pectorale de
cauza cardiaca se efectueaza electrocardiograma, testul de efort, ecocardiografia
sau angiografia coronariana (metoda care identifica marimea si localizarea
defectelor pe vase).
Tratamentul anginei pectorale
Primul pas in tratarea anginei il constituie scaderea presiunii sanguine. Aceasta
se face prin administrarea de nitrati organici, beta blocante ,blocante ale
canalelor de calciu. Tratamentul chirurgical include: angioplastia,
revascularizatia transmiocardiala laser saustimularea colo anei vertebrale .
Comportamentul cognitiv este o tehnica psihologica ce ajuta pacientii sa isi
dezvolte obiceiuri noi, sanatoase. Acest tratament este din ce in ce mai studiat
deoarece majoritatea episoadelor dureroase au la baza emotii.
Preventia anginei pectorale
– odihna dupa fiecare masa asigura irigarea eficienta a inimii;
– evitarea meselor copioase;
– incetarea fumatului si administrarii de pilule contraceptive diminueaza
eficient aparitia crizelor anginoase;
– urmand un stil de viata sanatos ;
– in momentul aparitiei unei crize anginoase, pacientul trebuie sa inceteze orice
activitate , sa se relaxeze si sa isi administreze medicamentul folosit in astfel
de situatii;
– daca apare o criza de angina noaptea trebuie corectata pozitia corpului , prin
pastrarea capului sau a toracelui mai ridicat. Astfel, inima va face un efort mai
mic atunci cand pompeaza sangele prin vene catre inima;

66 – administrarea de aspirina sau antiplachetare la sfatul medicului reduce
semnificativ riscul de angina pectorala .
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN TRATAMENT SI INGRIJIRE
a) Culegerea datelor – se face prin discutii directe cu bolnavul sau cu
apartinatorii acestuia. Se urmareste identificarea si stabilirea antecedentelor
personale si heredo -colaterale, motivele internarii s i istoricul bolii, precum si
verificarea functiilor vitale, prin:
– masurarea tensiunii arteriale in scopul descoperirii modificarilor morfo –
functionale ale inimii
– masurarea pulsului in scopul obtinerii de informatii privind starea
anatomo -functionala a inim ii si vaselor. Pulsul poate fi luat pe orice
artera accesibila palpatiei, care poate fi comprimata pe un plan osos:
radiala, temporala superficiala, carotida, humerala, femurala, pelviana. In
practica curenta, pulsul se ia la nivelul arterei radiale, din c are motiv, in
limbajul cotidian, prin puls intelegem pulsul arterei radiale.
– masurarea temperaturii
b) Planificarea ingrijirilor in functie de necesitati
De o reala importanta este cunoasterea celor 14 nevoi ale omului,
stabilite de Virginia Henderson, cadru mediu sanitar:
Nevoia de a respira
Nevoia de a manca si bea
Nevoia de a elimina
Nevoia de a se misca , a avea o buna postura
Nevoia de a dormi si a se odihni
Nevoia de a se imbraca si dezbraca

67 Nevoia de a -si mentine temperatura in limite normale
Nevoia de a fi curat
Nevoia de a evita pericolele
Nevoia de a comunica
Nevoia de a actiona dupa credintele si valorile sale
Nevoia de a se realiza
Nevoia de a se recrea
Nevoia de a invata
c) Stabilirea obiectivelor in functie de prioritati: aceasta etapa este
dirijata in doua subetape: examinarea datelor culese cu interpretarea lor (tinand
cont de datele stiintifice) si stabilirea problemelor reale ce afecteaza sanatatea
pacientului si a sursei de dificultate.

d) Realizarea ingrijirilor:
Dupa formularea obiec tivelor se poate trece la realizarea ingrijirilor, care
reprezinta baza procesului de ingrijire De felul cum se va actiona acum, de
calitatea cadrului sanitar depinde mersul evolutiv al bolii spre vindecare sau
cronicizare.
Supravegherea starii generale, executarea examinarii si tratamentelor,
administrarea medicamentelor responsabilizeaza foarte mult un asistent
medical. Greseli constand in nerespectarea dozelor, a cailor de administrare,
administrarea unor medicamente cu termen de valabilitate depasit, p ot da
nastere la accidente grave, chiar fatale.
Crearea climatului favorabil, atitudinea apropiata, constituie factorii
importanti ai unei bune pregatiri psihice. In preajma examinarilor de orice
natura, asistenta medicala trebuie sa lamureasca bolnavul a supra caracterului

68 inofensiv al examinarilor, cautand sa reduca la minimum durerile. Bolnavul nu
trebuie indus niciodata in eroare, deoarece va pierde increderea in cadrele
medicale. De aceea el trebuie sa cunoasca foarte bine care sunt procedeele
terapeut ice, care sunt posibilitatile, dar si limitele lor. Este necesara colaborarea
permanenta intre asistentul medical, pacient si medicul curant.
Evaluarea: analizarea si evaluarea obiectivelor propuse, permite evaluarea
procesului de ingrijire si aducerea de modificari pe intreaga evolutie a starii de
sanatate a pacientului

69 BIBLIOGRAFIE

1. CORNELIU BORUNDEL MANUAL DE MEDICINĂ
INTERNĂ
EDITURA BIC ALL 2000
2. C. STREIAN AFECȚIUNILE APARATELOR
RESPIRATOR ȘI CARDIO –
VASCULAR
EDITURA DIDACTICĂ ȘI
PEDAGOGICĂ BUCUREȘTI –
– 1990
3. LUCREȚIA TITIRCĂ GHID DE NURSING
EDITURA VIAȚA MEDICALĂ
ROMÂNEASCĂ – 2003
4. LUCREȚIA TITIRCĂ TEHNICI DE EVALUARE
EDITURA VIAȚA ROMÂNEAS –
CĂ – 2003
5. LUCREȚIA TITIRCĂ URGENȚELE MEDICO -CHI-
RURGICALE
EDITURA MEDICALĂ 2003