Domeniul: sănătate și asistență pedagogică Calificare profesională: asistent medical generalist Învățământ de zi Proiect pentru examenul de… [626905]

1

Domeniul: sănătate și asistență pedagogică
Calificare profesională: asistent medical generalist
Învățământ de zi

Proiect
pentru examenul de certificare a calificării
profesionale – învățământ postliceal sanitar

Îndrumător, Candidat: [anonimizat]. Andreea Buftea Pirjol Ramona – Mariana

2018

2

Domeniul: sănătate și asistență pedagogică
Calificare profesională: asistent medical generalist
Învățământ de zi

Ingrijirea pacientului cu hepatita cronica

Îndrumător, Candidat: [anonimizat]. Andreea Bu ftea Pirjol Ramona – Mariana

2018

7
CUPRINS

I. ARGUMENT …………………………………………………………………………… ..4
II. Ingrijirea pacientului cu hepatita cronica ………………………………… ……… ……6
CAPITOLUL 1
Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului digestiv ………………………………………… …6
1.1. Ficatul ……… ……………………………………………………………………………. 6
1.2. Aspectul ficatului ………………………………………………………………………… 7
1.3. Fața viscerală a ficatului …………………………………………………… …………… ..8
1.4. Structura ficatului ……………………………………………………………………………. 8
1.5. Căile biliare ……… ………………………………………………………………………… …9
1.6. Vase și nervi ……………………………………………………………………………… …10
1.7. Fizioligia ficatului ………………………………………………………………………… …11
CAPITOLUL 2
Hepatita cronica ………… ………………… ………………………………………………… ….13
2.1. Definiție ………… …………………………………………………………………… ….13
2.2. Fiziopatogenie ………………………………………………………………………… …13
2.3. Etiologie ……… ……………………………………………………………………… ….14
3.4. Clasificare ……… ………………………………………… …………………………… ……15
3.5. Risc de expunere ………………………………………… …………………………………. 17
3.6. Simptomatologie ………………………………………………………………………… ….17
3.7. Diagnostic ……… ………………………………………………………………………… …20
3.8. Complicațiile ……………………………………………………………………………… …20
3.9. Tratament ………… ……………………………………………………………………… …21
3.10. Profilaxie …………… ……………………………………… …………………………… …24
CAPITOLUL 3
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru explorări specifice ………………… 25
FISA TEHNICA NR. 1…………………………………………………………………………………………….. …….27
FISA TEHNICA NR. 2…………………………………………………………………………………………… .29
FISA TEHNICA NR. 3…………………………………………………………………………………………….. …….32
CAPITOLUL 4
PROCESUL DE INRIJIRE AL UNUI PACIENT: [anonimizat] …………………… ..36
a. Interviu……………………………………………………………………………………………….. .36
b. Nevoi fundamentale dupa V.Henderson………………………………………………… …………………. .38
c. Plan de îngrijire………………………………………………………………………………………. .40
CAPITOLUL 5
EDUCATIE PENTRU SANATATE……………………………………………………………………….. .47
III. BIBLIOGRAFIE ………………………………………. ………………………………………………. .49

8
I. ARGUMENT

Hepatita cronică reprezintă o stare inflamatorie a ficatului, localizată predominant portal
sau periportal, fără dezorganizarea arhitectonicii lobilor hepatici, fără regenerarea modulară, cu
manifestări clinice variate și alterarea testelor biologice hepatice care durează cel putin un an.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un
pacient cu hepatita cronica .
Problemele pe care le poate prezenta un pacient cu hepatita cronica și de care trebuie să țina
seam asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: astenie fizică și intelectuală, ancsietate,
insomnie sau somn neconfortant, astenie și depresie matinală, somnolență postprandială și cefalee de
tip migrenos, provocate de abateri de al re gimul alimentar sau de surmenaj, dispepsie banală, gazoasă,
intestinală și biliară, reducerea apetitului sau apetit capricios , greturi din digestii dificile, balonari post
brandiale, eructatii si flaturență, tulburări de transit cu dia ree moderată și/sau co nstipație, intolerant
față de alimente colecistochimice (grasimi, rantajuri,ciocolată), dureri de tip biliar, insoțite uneori de
febra, gură amară, varsături biliare, urticarie.
Capitolele prezentului proiect sunt:
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIO LOGIE A APARATULUI
DIGESTIV
CAPITOLUL 2. HEPATITA CRONICA
CAPITOLUL 3. ROLUL AUTONOM ȘI DELEGAT AL ASISTENTEI MEDICALE ÎN
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HEPATITA CRONICA
CAPITOLUL 4. PROCESUL DE INGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU HEPATITA
CRONICA
CAPITOLUL 5. EDUCATI E PENTRU SANATATE
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza urmatoarele competențe profesionale :
1. Urmărirea si notarea în foaia de observație a funcțiilor vitale și vegetative.
2. Realizarea educației în scopul prevenirii complicațiilor și menținerea un ui grad ridicat de
sănătate.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacientul cu hepatita cronica s-a finalizat prin analiza unui
caz cu hepatita cronica – caz pentru care s -a elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s -au
evidențiat problemele de dependență specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform
principiului Virginiei Henderson.

9
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu hepatita cronica respectând
obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenți ate problemele de dependență, obiectivele
de îngrijire, interventiile autonome și delegate aplicate, precum și evaluarea intervențiilor aplicate.

10
II. Ingrijirea pacientului cu hepatita cronica
CAPITOLUL 1
Noțiuni de anatomie și f iziologie a aparatului digestiv

1.1. Ficatul

Ficatul este cel mai voluminous viscer, este un organ cu funcții multiple și importante în cadrul
economiei generale a organismului.
Este situat împreuna cu glandele anexe ale tubului digestiv datorită provenienței sale din epiteliul
anșei dodenale a intestinului primar cât și faptului că prin caile biliare extrahepatice își varsă produsul
de secreție externă în duoden.
Bila intervine în procesul de digestie prin emulsionarea grăsimior.
Ficatul este un organ metab olic deosebit de important. El interine în mebolismul intermediar al
glucidelor, proteinelor și lipidelor, detoxifică orbanismul, transformând unele substanțe toxice în
compuși nocivi pe care îi elimină, sintetizează proteinele plasmatice printre care și unii factori ai
coagulării și altele.
Ficatul nu primeste numai sânge alterial ca orice alt organ. La el este adus prin vena portă și
sânge încarcat cu principii nutritive din teritoriul organelor digestive abdominale.
Aceste multiple activitâți hepatice s olicitâ aproximativ 12% din consumul general de oxigen al
organismului.
Aproape o treime din debitul de întoarcere venoasă în atriul drept provine din venele hepatice
aproximativ 1500ml/min.
Desfașurarea acestor numeroase și complexe funcțiuni este posibil ă datorită existenței unui
sistem venos port a cărui diferențiere s -a impus înca în filogeneză.
Ficatul este un organ vital, distrugerea sau extirparea lui totală determină moartea.
Ficatul este un organ foarte vascularizat. Caracterele lui morfologice sun t condiționate de
cantitatea de sânge pe care o conține.
Ficatul este cel mai greu viscer. Cântărește în medie la cadavru 1400/1500g, la omul viu este cu
500/700 uneori cu 900g din cauza sângelui pe care îl conține.
Dimensiunile lui la omul viu 28 de cm în sens transversal (lungime), 8 cm în sens vertical
(grosime).
Volumul ficatului variază foarte mult cu vârsta, cu sexsul,după cantitatea de sânge obținut, cu
perioadele digestiei și stările patologice.

11
Culoarea ficatului la omul viu este roșie brună . Inte nsitatea culorii variază în raport cu cantitatea
de sânge pe care o conține. Ficatul are o consistență mai mare decât celelalte organe ghendulare. El
este un organ asimetric. Cea mai mare parte a lui se găsește în jumătatea dreaptă a abdomenului și
restul în jumătatea stângă.

Fig. 1 Anatomia ficatului uman

1.2. Aspect ul ficatului

Ficatul are un aspect lucios și foarte neted. El este situat în etajul supramezocolic. Ocupă o lojă
delimitată în felul următor: în jos de colonul și miezocolonul transvers; înai nte, lateral și posterior de
pereții corespunzători ai abdomenului și baza toracelui în sus de bolta diafragmei; medial loja hepatică
comunică larg cu loja gastrică. Mijloacele de fixa re ale ficatului sunt multiple.
El este menținut în primul rând prin pre sa abdominală. Un alt mijloc de fixare este reprezentat
de vena cavă inferioară, venele hepatice care la acest nivel se varsă în ea. Ficatul mai este menținut și
printr -o serie de formațiuni peritoniale.
Cu toate aceste mijloace de fixare , el se mișcă în timpul respirației, coboară în inspirație și
urcă în expirație.
Ficatului i se descriu două fețe: una interioară visceral și alta superioară diafragmatică. Fețele
sunt separate în partea anterioară printr -o margine inferioară bine expimată. La exterior fi catul apare
din doi lobi: unul drept și altul stâng.

12
1.3. Fața viscerală a ficatului

Pe aceasta față se gasește o regiune deosebit de importantă: hilul ficatului. Fața este plană și
privește în jos , înapoi și spre stânga. Se continuă pe nesimțite cu porțiu nea posterioară a feței
diafragmatice, ele se unesc într -o singură față realizând un singur desen morfologic întins pe ambele
fețe. Acest desen este format din trei șanțuri dipuse în forma literei H.
Sunt două șanțuri cu disecție antero – posterioară, șan țul sângital stâng și șanțul sângital drept.
Șanțul sântal stâng este îngust și separă lobul anatomic drept de cel stâng. Porțiunea posterioară a
șanțului conține ligamentul venos.
Șanțul sângital drept este larg și este format din două segmente: înainte fosa vezicei biliare și
înapoi șanțul venei cave. Cele două segmente ale șanțului sunt separate printr -o punte de parenchim
hepatic numită procesul cantat.
Al treilea șanț este transversal și poartă numele de hilul ficatului. Prin hilul ficatului trec orga nele
care vin și pleacă de la ficat. El nu este un simplu șanț, ci mai mult o excavație profundă de
aproximativ 6 -7 cm, lungime și 1.5 – 2 cm lățime.

Fig. 2 Fata viscerala a ficatului

1.4. Structura ficatului

Ficatul este învelit de două membrane, per ioneul și tunica fubroasă. Parenchimul ficatului este
format din lame de celule hepatice amostemozate între ele, cuprinse într -o vastă rețea de capilare

13
sanguine între lamele de celule hepatice se formează un sistem de canalicul biliar. El este învelit în cea
mai mare parte de peritoneul visceral care informează tunica seroasă. La marginea inferioară,
peritoneul acoperă fața viscerală și majoritatea feței diafragmatice.
Peritoneul ficatului, trecând de pe glandă pe organele învecinate, dă naștere unor form ațiuni
peritoniale. De desuptul peritoneului ficatul este învelit într -o membrană subțire dar foarte rezistentă și
aproape inextensibilă numită tunica fibroasă.

Fig. 3 Structura ficatului

1.5. Căile biliare

Bila este produsul de secreție externă a fica tului, este condusă de la nivenul hepatocitelor, până în
duoden printr -un sistem vast de canale.
Căile biliare intrahepatice încep cu caniculele biliare, după care urmează o serie succesivă de
canalicule, care până la urmă se adună în cele două ducte hepa tice drept și stâng. Căile biliare
intrahepatice urmează în general modul de ramificare al venei prote și al arterei hepatice, mai ales în ce
privește afluenții mai voluminoși, care vor forma ductile hepatice drept și stâng.

14

Fig. 4 Caile biliare
1.6. Vase și nervi

Ficatul, ca și plămânul, are o dublă circulație sanguină nutritivă și funcțională.
Circulația nutritivă asigură rapotul de sânge hrănitor și bogat în oxigen.
Circulația funcțională este asigurată de vena portă. Această venă aduce sângele încă rcat cu
substanțe nutritive absorbite la nivelul organelor digestive abdominale și de la spina substanțe pe care
celulele hepatice le depozitează sau le prelucrează de ficat, sângele parțial este condus mai departe tot
prin venele hepatice.
Ficatul ocupă în cadrul aparatului circulator o situație particulară. El este interpus între sistemul
venos port și inima dreaptă ceea ce îi conferă o semnificație funcțional deosebită. Pe lângă asigurarea
funcțiunilor sale metabolice și antitoxice, ficatul reprezintă ș i un rezervor de sânge.

15

Fig. 5 Circulatia functionala a ficatului

1.7. Fizioligia ficatului

Ficatul are o capacitate de regenerare, demostrată prin faptul că după o hepatectonie parțial
regenerarea începe după 24 de ore, atinge maximul în 4 -5 zile și s e termină în 14 zile. Funcțiile lui sunt
multiple:
• Metabolismul glucidic. Ficatul intervine în fosforilarea și polimerizarea glucidelor în
glicogen, asigurând rezerve de glucoză și menținerea homeostaziei glicemice. La nevoie fabrică
glucoza din proteine ș i grăsimi (gliconeogeneza).
• Metabolismul proteic. Ficatul are funcție proteinoformatoare și echilibru proteic.
• Metabolismul lipidelor. Intervine în absorbția grăsimilor și în fosfarilarea lor, în sinteza și
exterificarea colesterolului, în sinteza lipoprot einelor, fosfolipidelor și trigliceridelor.
• Metabolismul mineral. Acționează prin depozitarea fierului și a cuprului și intervine în
repartiția apei și a electroliților și în organism.
Funcția biliară comportă secreția și excreția bilei, cu rol important î n digestia și absorbția
grăsimilor, în absorbția vitaminelor liposolubile (A, D, E și K), în absorbția fierului și a calciului
alimentar. Bila se varsă în intestine în cantități de 600 -1000 ml/24 de ore. Ea conține 97% apă și
următorii componenți principal i: săruri bliare, pigmenți biliari, colesterol, lecitine și săruri anorganice.

16
Functia antitoxică constă în faptul că ficatul dispune de activitatăți prin care substanțele toxice
de origine exogenă, ca și acelea rezultate din metabolismele endogene sunt tr ansformate în substante
mai putin toxice și eliminate ca atare.
Sinteza fermenților necesari proceselor vitale este îndeplinită într -o foarte mare măsură de ficat.

Fig. 6 Sistemul biliovascular al ficatului și segmentele hepatice
1.Vena hepatică dreaptă. 2.Vena hepatică mijlocie. 3.Vena hepatică stangă. 4.Lobul caudat.
5.Ramura stangă a venei porte. 6.Ligamentul rotund. 7.A. hepatică. 8.Trunchiul venei porte. 9. Ductul
coledoc. 10.Vezica biliară. 11.Ramura dreaptă a venei porte .

Fig. 7 Structura ficatu lui
1.Vas limfatic. 2. Ramura a arterei hepatice. 3.Ramura a venei porte. 4.Duct biliar. 5.Canalicule
biliare. 6. Lame hepatice formate din hepatocite. 7.Orificiu într -o lamă hepatică. 8.Lacună hepatică în
care se afla capilare, sinusoide hepatice(11.) . 9 .Venă centrală. 10. Spatiul Disse.

17
CAPITOLUL 2
Hepatita cronica

2.1. Definiț ie

Hepatita cronică reprezintă o stare inflamatorie a ficatului, localizată predominant portal sau
periportal, fără dezorganizarea arhitectonicii lobilor hepatici, fără regenerarea mo dulară, cu manifestări
clinice variate și alterarea testelor biologice hepatice care durează cel putin un an.

Fig. 8 Hepatita cronica

2.2. Fiziopatogenie

În general și în evoluția hepatitelor cornice intervin doi factori principali, în strânsă inter – relatie:
• Factorul exogen, declanșat al bolii reprezentat de variați agenți patogeni din mediul abiant:
• Infecțioși: -virusuri hepatotrope
-bacterii ce produc lueșul și TBC
• Toxici
• Parazitari
• Nutriționali
• Factorul endogen, terenul reactiv la agenti extern i care condiționeaza în special evoluția bolii ți care
este reprezentat de variate stari constituționale, transmise genetic sau dobândite de ordin trofic,
neurovegetativ, enzimatic, endocrin, imunologice.
S-au emis ipoteze variate cu privire la mecanismul producerii hepatitelor cornice.
Exemple: severitatea leziunilor inițial ace, nu ai permis o regenerare suficienta a ficatului; în alte
cazuri se pune în evidență existența antigenului Australa (în ser și în ficat); se știe că aceasta este o

18
substanță stran s legată de virus sau chiar o parte din insuși virusul respectiv, iar persistent poate
produce cronicizarea leziunilor, există și posibilitatea unui mechanism imuno -toxic în care ficatul și
organismul pacientului nu se pot apăra corect de produții de dezin tegrare hepatică, întreținând procese
care atacă propriile țesuturi.

2.3. Etiologie

Principalii factorii etiologici ai hepatitei cornice sunt: virusurile hepatitice, alcoolul etilic și
toxicele hepatotrope. Virusurile hepatitice, la noi în țară, aproximativ ¾ din pacienți cu hepatita
cronică, au, în antecedentele lor, un puseu acut de hepatită virală, ceea ce demonstrează că factorulu
etiologic cel mai importat este reprezentat de virusurile hepatitice.

Fig. 8 Virusul hepatic

Dintre factorii care faforizeaz ă evoluția unei hepatite acute virale către o hepatită cronică, cei mai
importanți sunt: hepatita cu virus B cu evoluție mai prelungită și mai severă; formele anicterice
(nedepistate și netratate), colestatice și recidivante; întarzierea dispariției HB s din ser; diferite afecțiuni
preexistente hepatitei acute virale (alcoolismul, obezitatea, diabetul zaharat, rezecția gastrica pentru
ulcer gastroduodenal, afecțiunile cailor biliare); diferiți alți factori care survin dupa hepatita acută
virală, mai ales în timpul covalescenței (afecțiunile căilor biliare, toxiinfecțiile alimentare, rezecția
gastrică, etilismul, surmenajul, abaterile de al regimul dietetic, folosirea de medicamente
hepatotoxice).

19

Fig. 9 Evolutia in timp a agresiunilor asupra ficatului

2.4. Clasificare

Pe baza criteriilor morfopatologice, se deosebesc două forme principale de hepatită cronică:
persistentă și agresivă (activă sau evolutivă).
În raport cu gradul de activitate a procesului inflamator și cu posibilitățile evolutive se deosebesc
două tipuri de hepatită cronică agresivî: tipul A și tipul B.
Tipul A – se caracterizează printr -o activitate moderată a procesului inflamator și cu posibilitatea
de vindecare sau trecere în hepatită cronică persistentă, dar care pastrează încă potențialu l de evoluție
spre ciroză.

20

Fig. 10 Hepatita A

Tipul B – se caracterizează printr -o activitate intensă a procesului inflamator cu evoluție mai
adesea spre ciroză hepatică, dar și cu posibilitatea trecerii ei într -o formă de evoluție favorabilă.

Fig. 1 1 Hepatita B

21
2.5. Risc de expunere

Frecvența hepatitelor cornice este cel mai mare în țările cu mediul epidemic de hepatite virale.
Degradarea condițiilor de igienă și de alimentație ca și vavorizarea mișcarilor și contractelor unor
mase mari de oameni au favorizat apariția epidemiilor de hepatită.
Alte condiții favorabile: condițiile economico – sociale defavorabile, subnutriția, consumul mare
de acool.

2.6. Simptomatologie

Debutul
• În aproximativ 50 -60% din cazuri debutul este insinuos latent, iar în 30-40% din cazuri el
este acut, hepatita cronică dezvoltându -se, de cele mai multe ori în contin uarea unei hepatite acute sau
virus B nevindecată la care persistă antigenul HB s în ser timp de 13 săptămâni și la care după câteva
luni apare simptome și semn e improprii hepatitei acute.
• Dintre sindroamele care marchează debutul bolii, cele mai importante sunt: sindromul
neuroastenic, dispeptic, icteric, hematosplenomegalic si cutaneomucus.
Sindromul neuroastenifor este characteristic debutului insidious. El se manifestă prin astenie
fizică și intelectuală, ancsietate, insomnie sau somn neconfortant, astenie și depresie matinală,
somnolență postprandială și cefalee de tip migrenos, provocate de abateri de al regimul alimentar sau
de surmenaj.
Sindromul dispeptic este reprezentat de un ansamblu de simptome și semne: dispepsie banală,
gazoasă, intestinală și biliară.
Dispepsia banală – se manifestă prin reducerea apetitului sau apetit capricios, greturi din digestii
dificile.
Dispepsia gazoasă – se manifestă prin b alonari post brandiale, eructatii si flaturență.
Dispepsia intestinală – se manifestă prin tulburări de transit cu diaree moderată și/sau constipație.
Dispepsia biliară – se manifestă prin tulburări ca: intolerant față de alimente colecistochimice
(grasimi , rantajuri,ciocolată), dureri de tip biliar, insoțite uneori de febra, gură amară, varsături biliare,
urticarie.
Sindromul icteric
• Icterul este discret (subicteric), dar are character progresiv.
• De regulă pacienți nu prezintă simptome și semne de icter pa lent, ci numai colorații
subictere a sclerelor

22

Fig. 12 Icter

Sindromul hepatosplenomegalic
• Ficatul este marit de volum în proximativ 50% din cazuri, lobul depașind coastele 1 -2 laturi de
deget, valoare medie a diametrului prehepatic pe loja medioclavicu lară fiind de 12,5 cm.
• Cosistența ficatului este crescută în peste 30% din cazuri.
• La palpare, sensibilitatea ficatului este normală, consatând cu senzațiile dureroase de la nivelul
hipocondrului drept.
• În aproximativ 30 -40% din cazuri se constată spenomeg alie de gradul I și II.

23

Fig. 13 Ficat marit

Sindromul cutaneomucus
• Manifestările de la nivelul pielii și mucoaselor mai frecvent observate sunt: pigmentarea seroară
a tegumentelor, pigmentarea cictricelor sau striurilor abdominale, pete ruburii, cheloz a, eritemul
buzelor și a mucoaselor bucale, eritemul palmar, steluțe vasculare tandunte la hipocratism digital și la
retracția aponevrozei palmare.
Alte simptome și semne
Pacientul prezintă intensificări episodice ale asteniei și ale tulburărilor dispeptic e. Se intesifică
anorexia, starea de rău general și durerile abdominal difuze. În decursul evoluției se instalează
scăderea ponderală.

24
2.7. Diagnostic

Diagnosticul pozitiv
În aproximativ 50% din cazuri cu hepatită cronică sunt latente sau au o exter iorizare clinică
necaracteristică. În general diagnosticul pozitiv se bazează pe criterii clinice, perturbări biologice și
alterări morfologice. Se consideră că datele clinice și de laborator sunt sugestive pentru diagnosticul de
boală cronică de ficat în peste 50% din cazuri.
Diagnosticul pozitiv de certitudine se pune pe baza datelor obținute prin puncția – biobsiei
hepatice (examen histopatologic).
Diagnosticul diferențial
Deși diagnosticul diferențial al hepatitei cornice include toate afecțiunile hepa tice cu evoluție
cronică, ele trebuie diferențiate în primul rând de hepatita acută virală și de ciroza hepatică.
Diferențierea de hepatită acută este posibilă în majoritatea cazurilor numai pe baza datelor clinice
și funcționale bioclinice. Pentru exclude rea cirozei hepatice sunt necesare date morfopatologice
obținute prin laparoscopie cu puncție biobsie hepatică dirijată.

2.8. Complicațiile

Complicațiile hepatitei cornice este pierderea funcției hepatice, afectează organismul uman în
diverse moduri. Co mplicațiile cele mai frecvente sunt:
• Edemele și Ascita – când ficatul își pierde funcția de sinteză de albumină, apare retenția
lichidiană la nivelul membrelor inferioare (edem) și la nivelul abdomenului (ascita).
• Echimozele (vânătăile) și sângerările – când apare scadereas sau oprirea funcției de
sinteză a proteinelor care reglează circulația sangvină, pacienții se vor învineți și vor sângera ușor.
Palmele pot fi roșiatice, pătate, ceea ce este denumit eritem palmar.
• Icterul – îngălbenirea pielii și a ochi lor (mai precis a sclerelor), apare când este afectată
funcția de absorbție a bilirubinei.
• Pruritul – metaboliții bilirubinei depozitați la nivelul pielii, determină pruri severi
(mâncărimi).
• Calculi biliari – dacă ciroza impiedică bila să ajungă în vezica biliară, se pot dezvolta
calculi (pietre) biliare.
• Encefalopatia hepatică (toxine în circulația sagvină și creier) – este afectată funcția
hepatică de eliminare a toxinelor care se acumulează în sânge și eventual la nivelul creierului.

25
• Rezultatul este afe ctarea funcțiilor mentale, conducând la tulburări de personalitate, comă
și chiar deces. Primele semne de acumulare a toxinelor la nivelul creierului sunt neglijarea aspectului
personal, amnezia, tulburări de concentrare sau tulburări ale somnului.

Fig. 13 Evolutia hepatitei cornice fara tratament

2.9. Tratament

Nu există un tratament al hepatitei cornice, de unde importanța deosebită a prevenirilor.
Tratamentul profilatic , constă în primul rând în aplicarea măsurilor de profilaxie privind
infecția cu virusurile hepatice (factorul etiologic cel mai frecvent al hepatitelor cornice) și anume:
diagnostic precoce și izolarea cât mai precoce a pacienților; administrarea de gammaglobuline la
contacții bolnavilor de hepatite cu virus A; selectarea donatorilor de sânge prin determinarea
antigenului HB s și a transaminazelor; folosirea sângelui și a preparatelor de sânge numai în situații de
necessitate absolută; respectarea regulilor de asepsie, antisepsie la tratamentele parenterale; explorări
tubare; prelevari pentru analize; tratamente dentare; manichiură, pedichiură. Tot în cadrul profilaxiei
sunt cuprinse și alte măsuri: combaterea alcoolismului, evitarea abuzului de medicamente
hepatotoxice, măsuri de protecție a muncii la persoanele care vin în contact cu toxice industriale
hepatotrope; alimentație rațională.
Tratamentul curativ
În hepatita cronică nu există o schemă terapeutică universal valabilă, tratamentul trebuind să fie
adaptat la particularitațile fiecarui caz în parte, în funcție de etiologia și for ma evolutivă a hepatitei
cornice. În principiu tratamentul curativ urmăreste suprimarea cauzei (când este posibil); stoparea
procesului inflamator activ; combaterea proceselor autoimune si aprocesului de fibrozare; stimularea
regenerării hepatice și preven irea complicațiilor.

26
Tratamentul igieno -dietetic constă în repaos fizic prelungit și dietă.
Repaosul la pat – nu este necesar decât în perioadele evolutive ale hepatitei, când pacientul
prezintă icter, febră. În restul cazurilor pacientul trebuie să stea î n repaos la pat 12 -15 ore pe zi.
Regimul alimentar – trebuie individualizat în funcție de toleranța digestivă și trebuie să
cuprindă toate principiile alimentare și să aibă o valoare calorică adecvată.
Alimentele trebuie să fie preparate dietetic, iar mese le trebuie să fie mici și frecvente (4 -5 mese
pe zi).
Se recomandă un regim normocaloric sau hipercaloric (2500/3500 de calorii pe zi) în funcție de
starea de nutritie a pacientului. Regimul trebuie să cuprindă rația normală de proteine, glucide, lipide,
vitamine, saruri minera le.
Alimente interzise .
Dintre cele mai importante sunt: afumături, conserve, mezeluri, brânzeturi fermentate, carne de
porc grasă, slanină, cârnați, pește gras, icre, vânat, maioneze, fasole uscată, alune, nuci, condiment,
băuturi a lcoolice.
Dieta alimentară are o importanță capitală devenind un factor terapeutic.
În hepatitele cornice dieta va fi bogată în proteine animale, vitamine si glucide.
Carnea de vaca, pasare sau pește (150 -200 g/zi), brânza de vaci, cașul sau urda (50 -100 g/zi),
laptele și iaurtul (300 -400 g/zi), ouăle fierte moi (4 -5 pe saptamana) furnizeaza acizi aminați esențiali
sintezelor proteice și regenerării hepatice.
Fructele crude, sucurile de fructe, zarzavaturile și legumele verzi vor asigura necesarul de
vitam ine.
Trebuie evitate varza și legumele bogate în celuloză, care intreîin fermentaîii intestinale.
Făinoase ca grisul, orezul, pastele făinoase și dulciurile, totalizând 400 500 g/zi sunt necesare
acoperirii nevoilor energetice.
Lipidele vor fi asigurate, d e preferat, din uleiuri vegetale (40 -60 g/zi), care sunt mai bine
metabolizate de ficatul insuficient.

27

Fig. 14 Alimente ideale pentru protejarea ficatului

Tratamentul medicamentos
Astăzi are posibilitați multiple de influiențare a bolilor hepatice prin substanțe anabolizante,
vitaminice, antiinflamatorii, imunodepresoare si treofice hepatice.
Anabolizantele de tip hormonal stimulează sintezele proteice.
Exemplu :
a. Decanofort – fiolă intramuscular, 1 -4 fiole timp de 3 -4 saptămani în cura de 6 injecții.
b. Napo sim – comprimate, 1 -4 pe zi.
Vitaminele se administrează oral și parenteral. Se recomandă administrarea intramusculară, o
data pe saptamâna, a unui “cocktail” alcatuit din vitaminele: 200mg vit B1+ 250mg vit B6 + 1000
gamma vit B12 +50 mg vit E, concomiten t cu administrarea per orala de complexe de vitaminice.
Vitamina B12 are o acțiune anabolizantă în doze mari; iar vitaminele B1, B2 și B6 intervin în
procesele enzimatice și energetice ale metabolismelor hepatice.
Antiinflamatoare de tip Cortizon se indică , ținand cont de contraindicațiile terapiei cu aceasta
(diabet zaharat, ulcer gastro – duodenal, hipertensiune arterială, insuficiență renală cronică).
Exemplu :
Prednisonul se va administra pe o perioadă îndelungată (6 -18 luni) în cure de 40 -60 zile cu pau ze
de 20 -30 zile începând cu 40 -60 mg/zi săptamânal, ajungând la doza de întreținere de 15 ml/zi. Dieta
va fi fără sare, iar tratamentul va fi aplicat sub control medical. În forme mai grave de hepatită cronică
se folosește asocierea Prednisonului cu Azati oprina (Imuran).

28
Imunodepresoarele se administrează în scopul diminuării sau suprimării răspunsului imun al
organismului și întreruperii mecanismului imunologic al leziunilor hepatice.
Preparatele comerciale: Mercaptopurina, Imuran, Leukeran și Ciclofosfanida.
Trofice hepatice
Stimulează regenerarea hepatică prin participarea lor directă în biosinteza bazelor pirimidinice,
care intră în structura acizilor nucleici. Se găsește în preparatul comercial Purinor ș i Endonal (acidul
Ortic).
Stimulează biosinteza proteinelor favorizând regenerarea hepatică. Preparat comercial:
Aspatofort (acid aspatic)

2.10. Profilaxie

Măsurile de profilaxie privind infecția cu virusurile hepatitice sunt:
• Diagnostic precoce și iz olarea cât mai precoce a pacienților.
• Administrarea de gammaglobuline la contacții pacienților de hepatită cu virus A.
• Selectarea donatorilor de sânge prin determinarea antigenului HB s și a transaminazilor.
• Respectarea regurilor de asepsie și antisepsie l a tratamentele parenterale.
• Explorări tubare.
• Prelevări pentru analize.
• Tratamente dentare.
• Combaterea alcoolismului.
• Evitarea abuzului de medicamente hepatotoxice.
• Măsuri de protecție a muncii la persoanele care vin în contact cu toxice industriale
hepato trope.
• Alimentație rațională

29
CAPITOLUL 3
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru explorări specif ice

Examenul clinic este efectuat de către medic și asistenta medicală:
• Asistenta medicală are datoria de a participa .
• Asigură foai a de observație.
• Pregătește și deservește medicul cu instrumentele necesare.
• Pregătește rezultatele de la analizele anterioare.
• Ajută la dezbrăcarea și așezarea pacientului în pozițiile cerute de către medic.
• Măsoară pacientul
Explorări obligatorii
• Recolta rea sângelui pentru examene de laborator.
• Ecografie – cord, tiroidă, abdomunala și pelvina.
Recoltarea sângelui se efectuează prin puncție venoasă dimineața, pacientul fiind “ajeúne”.
Internarea pacientului
Intervenții autonome :
• Preiau pacientul adus în se cție și îl însoțesc în salon și îi arăt patul;
• Îi prezit pacientului colegii de salon;
• Inițiez pacientul asupra regulamentului de ordine interioară;
• După instalare completez foaia de literatură și foaia de observație;
• Liniștesc însoțitorii pacientului, le comunic salonul în care a fost internat pacientul și
le arăt programul vizitelor;
• Explic pacientului că în dimineața următoare până la terminarea explorărilor
planificate să nu mănânce, să nu bea, să nu fumeze;
Îngrijiri de confort psihic :
• Comunic cu pacie ntul;
• Respect pacientul;
• Câstig încrederea pacientului;
• Explic pacientului necesitatea și tehnica explorărilor.
Îngrijiri de igienă și confort fizic:
• Aerisesc salonul;
• Ajut pacientul, în funcție de starea generală, să își facă baie sau duș, sau îi efectuez
toaleta pe regiuni;

30
• Ajut pacientul să se îmbrace, să se pieptene, să -și facă toaleta cavității bucale, să -și
taie unghiile;
• Schimb așternuturile și lenjeria de corp de câte ori este nevoie.
Intervenții delegate (la recomandarea medicului):
• Recoltez probel e biologice și patologice pt analizele de laborator;
• Pregătesc pacientul pentru explorări
Alimentația – îngrijiri dietetic:
• Explorez gusturile pacientului;
• Explic pacientului care sunt alimentele premise și cele interzise;
• Alcatuiesc un regim;
• Am grijă ca pacientul să consume numai alimente cuprinse în regim;
• Urmăresc respectarea orarului și distribuirea corectă a meselor.
Supravegherea pacientului
Observ și notez comportamentul pacientului: starea de vomă, anxietate, insomnia, culoarea
sclerelor și tegumen telor (icterizarea și dezicterizarea), pruritul, culoarea scaunelor, aportul de lichide,
culoarea și cantitatea urinei, greutatea corporală, formarea și dispariția edemelor.
Măsor și notez zilnic funcțiile vitale: respirație, puls, tensiunea arterială, tem peratura.
Administrarea medicamentelor
Medicația pacienților hepatici trebuie făcută numai la indicația medicului:
• Asistenta are obligația ca la cea mai mică suspiciune să anunțe medicul;
• Corticoterapia și antibioterapia se vor face cu precauțiile și contr oalele obițnuite;
• Pentru colectarea deficitului proteic se fac perfuzii cu plasmă;
• Ca rol autonom, asistenta medicală poate utiliza aplicașiile calde, care au rol în
îmbunătățirea circulației la nivelul ficatului și au efect spasmolitic asupra vezicii și c ăilor biliare.
Externarea pacientului
La externare pacienții trebuie pregății printr -o muncă susținută de educație sanitară privind
respectarea odihnei, a regimului dietetic, precum și renunțarea la fumat, consumul de alcool și cafea.
Pacienții sau aparțin ătorii vor fi instruiți de către asistenta medicală asupra modului de preparare a
alimentelor.

31
FISA TEHNICA NR. 1
Puncția venoasă

Definiție
Reprezintă crearea unei căi de acces într -o venă prin intermediul unui ac de puncție.
Scop
• Explorator – recolt area sângelui pentru examen de laborator: biochimice,
hematologice, serologice, bacteriologice.
• Terapeutic – administrarea unor medicamente sub forma injecției și perfuziei
intravenoase.
• Recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale.
• Executarea transfuz iei de sânge sau derivate ale sângelui.
Locul puncției
• Venele de la plica cotului (basilica și cevalica) unde se formează un “M” venos prin
anastomozarea lor.
• Venele antebrațului.
• Venele de pe fața dorsală a mâinii.
• Venele subclaviculare.
• Venele femurale.
• Venele maleorale interne.
• Venele jugulare și epicraniene (mai ale la sugari și copilul mic).
Pregătirea puncției
Material de protecție – perna elastică pentru sprijinirea brațului, mușama, aleză.
• Pentru dezinfecția tegumentului tip I.
• Instrumentar și mater iale sterile – ace (în funcție de scop), seringi de capacitate (în
funcție de scop), pense, mănuși chirurgicale, tampoane.
• Material pentru recoltarea sângelui cu sistemul vacumtainer: holder, ace de puncție
protejate de carcasa bicoloră, tuburi vacumtainer cu dopuri de diverse culori convenționale.
• Seringi și ace de diferite dimensiuni.
• Alte materiale – garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate și etichetate, cilindru
gradat, fiole cu soluții medicamentoase, soluții perfuzabile, tăviță renală (materialele se vor pregăti în
funcție de scopul puncției).
Pacientul
• Pregătirea psihică – se informează asupra scopului puncției;

32
• Pregătirea fizică – pentru puncția de la venele brațului antebrațului – se asează într -o
poziție confortabilă atât pentru pacient cât și pen tru persoana care execută puncția (decubit dorsal);
• Se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice
circulația de întoarcere la nivelul brațului;
• Se așează brațul pe perniță și mușama în abducție și extensie maximă;
• Se dezi nfectează tegumentele;
• Se aplică garoul la o distanță de 7 -8 cm deasupra locului puncției, străgându -l astfel
încât să oprească circulația venoasă fără a comprima artera;
• Se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente.
Execu ția puncției
• Asistenta îmbracă mănușile sterile și se asează vizavi de pacient;
• Se fixează vena cu pilicile mâinii stângi la 4 -5cm sub locul puncției, exercitând o
ușoară compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine;
• Se fixează seringa, gradaț iile fiind în sus, acul atașat cu bizoul în sus, iar mâna dreaptă
între police și restul degetelor;
• Se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul în directivă oblică (unghi de
300)apoi peretele venos înfingându -se o rezistență elastică, până când a cul înaintează în gol;
• Se schimbă direcția acului 1 -2 cm, în lumenul venei;
• Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspirație cu seringa;
• Se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase: injectarea medicamentelor,
recoltarea sângelui, perf uzie;
• În caz de sângerare, se prelungește acul de puncție cu un tub de polietilenă care se
introduce în vasul colector, garoul rămânând legat pe braț;
• Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului și a
pumnului;
• Se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului și se
retrage brusc acul;
• Se comprimă locul puncției 1 -3 min, brațul fiind în poziție verticală.
• Date paraclinice și de laborator
Se recoltează 5 -10 ml sânge simplu pentru a determin a:
• Profilul renal: urea și creatinina;
• Colesterol total și frațiunile sale HDL, LDL;
• Profilul hepatic TGP și TGO;
• Trigliceridele;

33
• Fibrinogen – 4,5 ml sânge pe 0,5 ml, citrate de sodium 3,8%;
• Glicemie – 2 ml de sânge cu anticoagulant florură de sodiu 4 mg;
• Enzime: amilaza.

Fig. 15 Punctia venoasa

Laparoscopia hepatică – constă în examinarea macroscopică a ficatului. Metoda poate pune
în evidență două aspecte semnificative: ficatul mare, de culoare omogenă roz -palidă și ficatul pestriț,
în care alternează zone palide.

FISA TEHNICA NR. 2
Puncția biobsiei hepatica

Examenul histopatologic al fragmentului prelevat relevă leziuni caracteristice ale hepatitei
cronice.
. Punctia biopsica – reprezinta recoltarea unui fragment de tesut dintr -un organ parenchimato s
cu ajutorul unui ac de punctie.
SCOPUL – este explorator cand se efectueaza in vederea examinarii histo -patologice,
bacteriologice, etc. a fragmentului de tesut extras pentru stabilirea diagnosticului.
Punctiile biopsice se efectueaza pe ficat, pe splina , pe rinichi, pe ganglionii limfatici, pe
plamani si pe tumori.
Punctia hepatica se poate repeta pentru a stabili evolutia proceselor cronice hepatice.
Materiale necesare: o masa de tratament acoperita cu un camp steril pe care vor fi asezate

34
urmatoarele: trocar sau 2 -3 ace de punctie Vim -Siherman sau Menghini, 2 -3 seringi de 20 ml, 2 pense
anatomice, 1 -2 seringi de 10ml, ace sterile, casoleta cu campuri sterile, fesi, romplast, substante
dezinfectante, alcool si tinctura de iod, 5 -6 lame de sticla, lamele sterile, casolete cu comprese sterile,
novocaina 1%, medicamente analeptice, cardio -tonice, hemostatice, hartie de filtru sau un vas curat de
50-100 ml cu ser fiziologic strict izo -tonic sau solutii fixatoare, casoleta cu manusi de cauciuc sterile,
sange i zo-grup pentru accidentele hemoragice;
ETAPE DE EXECUTIE
1. pregatirea i nstrumentelor si a materialelor necesare:
– se pregatesc instrumentele sterile;
– se pregatesc medicamentele necesare;
– se pregatesc celelalte materiale necesare efectuarii punctiei pe o masu ta acoperita cu un camp steril
care se transporta langa bolnav;
2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
– se anunta bolnavul explicandu -i-se importanta necesitatii tehnicii;
– se controleaza timpul de coagulare si de sangerare, timpul de protrombina si num arul trombocitelor;
– cu 2 zile inainte de efectuarea punctiei, la indicatia medicului se administreaza bolnavului o medicatie
coagulanta si tonico capilara;
– se aseaza bolnavul in pozitia necesara punctiei organului:
Pentru punctia hepatica – decubit dors al sau lateral stang cu mana dreapta sub cap;
Pentru punctia renala – decubit ventral cu un sac de nisip asezat sub cap;
Pentru punctia ganglionara sau a tumorilor – medicul stabileste locul in functie de zona ce
urmea za a fi examinata prin punctie;
3. participarea la punctie:
– la punctie participa 2 asistente medicale;
– prima asistenta pozitioneaza bolnavul si il supravegheaza in timpul punctiei;
– a doua asistenta, serveste medicul cu cele necesare;
– spalare pe maini cu apa si sapun (valabil pt. a doua asiste nta);
– dezinfectare cu alcool;
– se dezinfecteaza regiunea aleasa cu tinctura de iod;
– se imbraca manusile de cauciuc sterile;
– se ofera medicului manusile sterile de cauciuc;
– se pregateste seringa cu novocaina si se inmaneaza medicului;
– locul unde s -a efectuat anestezia se badijoneaza din nou cu tinctura de iod;
– se izoleaza regiunea cu campuri sterile;

35
– se ofera medicului pensa anatomica cu care isi alege trocarul dupa introducerea canulei acului Vim –
Silverman, in organul punctionat;
– se pastreaza mandri nul in stare de sterilitate;
– se inmaneaza medicului seringa de 20 ml cu care va face 1 -2 aspiratii energice;
– cand se utilizeaza acul Menghini acesta se permeabilizeaza cu ser fiziologic dupa care se retrage
pistonul pentru a se realiza o presiune negativ a necesara ulterior aspiratiei;
– se badijoneaza locul punctiei cu tinctura de iod, dupa ce medicul a indepartat acul;
– se aplica un pansament steril;
– spalare pe maini cu apa si sapun;
4. ingrijirea bolnavului dupa tehnica:
– dupa punctia hepatica, bolnavul va fi asezat in decubit lateral drept;
– dupa punctia splenica, in decubit dorsal;
– se mentine in repaus total la pat timp de 24 -48 de ore, perioada in care va fi ingrijit si urmarit cu
atentie;
– pe regiunea punctionata se aplica o compresa rece sau o punga c u gheata;
– in cazul aparitiei unei tuse, datorata iritatiei pleurei si pentru a se preveni declansarea unei hemoragii
se administreaza bolnavului un calmant prescris de medic;
– dupa punctia renala, se controleaza urina bolnavului timp de 3 -4 zile;
5. pregati rea materialului obtinut, pentru examene de laborator:
– fragmentele de tesuturi se indeparteaza din ac prin insuflare de aer;
– cu aceste fragmente se efectueaza amprente pe lame de sticla;
– se aseaza intr -un borcan cu ser fiziologic;
– se completeaza buletin ul de recoltare;
– probele se trimit imediat la laboratorul de histo -patologie;
6. notarea punctiei in F.O.:
– punctia de noteaza in F.O. a bolnavului cu o sageata verticala inscrisa in spatiul rezervat zilei
respective;
ACCIDENTE
1. Tuse instantanee.
2. Hemotorax .
3. Hemoragie.
4. Soc.
OBSERVAȚII
1. Punctionarea se face in conditii de asepsie perfecta;

36
2. Sterilizarea acelor trebuie facuta la caldura uscata la Poupinel la 180 grade C deoarece acele
umede pot altera tesutul extras pentru examenul biopsic;
3. Bolnavul va past ra inspiratia profunda in timpul punctiei pentru evitarea iritatiei pleurei;
Metoda mai dă relații exacte cu privire la modificarea marimii ficatului.

Fig. 16 Punctia hepatica

FISA TEHNICA NR. 3
Injecția intramusculară

Injecția intramusculară : introd ucerea substanțelor medicamentoase în stare lichidă în
organism prin intermediul unui ac ce traversează mușchii voluminoși lipsiți de vase, nervi, trunchiuri
nervoase ; în mușchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic.
Scop -Terapeutic -resorbția începe imediat după administrare;
 se termină în 3 -5min;
 mai lentă pentru soluțiile uleioase
i.m. se administrează soluții
 isotone
 uleioase
 coloidale, cu densitate mare
Locul de elecție : regiunea fesieră;
 cadranul superoextern fesier = rezultă din întretăiere a unei linii orizontale, care trece prin marginea
superioară a marelui trohanter, până deasupra șanțului interfesier, cu alta verticală perpendiculară pe
mijlocul celei orizontale

37
 când pacientul e culcat, se caută ca repere punctuale Smirnov și Barthelmy (punctul Smirnov este
situat la un lat de deget deasupra și înapoia marelui trohanter; punctul Barthelmy e situat la unirea
treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care unește spina iliacă antero -superioară cu
extremitatea șanțului interfe sier)
 când pacientul este în poziție șezând, injecția se poate face în toată regiunea fesieră, deasupra liniei de
sprijin
Locuri de administrare : mușchi voluminoși lipsiți de trunchiuri mari de vase și nervi
– regiunea superoexternă a fesei – fața externă a coapsei, în treimea mijlocie
– fața externă a brațului, în mușchiul deltoid
Pregătirea injecției
Materiale
– seringi sterile și uscate, de unică folosință
– ace de injecție sterile, de unică folosință, cu diametru de 7/10,8/10,9/10mm
– seringile și acele se găsesc împreună sau separat ambalate și sterilizate
– tampoane de vată sterile
– tinctură de iod, alcool, eter
– pile din metal pentru deschiderea fiolelor
– medicamentele de injectat
– lampă de spirt, tăviță renală
Pacientul:
– se informează
– se recomandă să re laxeze musculatura
– se ajută să se așeze comod în poziție decubit ventral, decubil lateral, ortostatism, șezând
(pacienții dispneici)
– se dezbracă regiunea
Efectuarea
 asistenta își spală mâinile
 dezinfectează locul injecției
 întinde pielea între indexul și policele mâinii stângi și înțeapă perpendicular pielea cu rapiditate și
siguranță, cu acul montat la seringă
 se verifică poziția acului prin aspirare
 se injectează lent soluția
 se retrage brusc acul cu seringa și se dezinfectează locul
 se masează u șor locul injecției pentru a activa circulația favorizând resorbția

38
îngrijirea ulterioară a pacientului: se așează în poziție comodă, rămânând în repaos fizic 5 -10
minute.

Incidente și accidente Intervenții
durere vie, prin atingerea nervului
sciatic retragerea acului, efectuarea injecției în
altă
sau a unor ramuri ale sale zonă
paralizia prin lezarea nervului sciatic – se evită prin respectarea zonelor de
elecție
a injecției
hematom prin lezarea unui vas
ruperea acului extragerea manuală sau chirurgicală
supurația aseptic se previne prin folosirea unor ace
suficient
de lungi pentru a pătrunde în
masa
musculară
embolie, prin injectarea accidentală
întrun se previne prin verificarea poziției acului
vas a soluțiilor uleioa se

DE ȘTIUT:
– injecția se poate executa și cu acul detașat de seringă, respectându -se măsurile de asepsie
– poziția acului se controlează, în cazul soluțiilor colorate, prin detașarea seringii de la ac, după
introducerea acului în masa musculară
– infiltra ția dureroasă a mușchilor se previne prin alternarea locurilor injecțiilor

39

Fig. 16 Injectia intramusculara

Ecografia constă în aprecierea dimensiunilor și omogenității structurii ficatului cu ajutorul
fasciculelor de ultrasunete.

40
CAPI TOLUL 4
PROCESUL DE INRIJIRE AL UNUI PACIENT CU HEPATITA
CRONICA

Culegerea datelor
Nume: O
Prenume: V
Data nașterii: 03. 03. 1963
Vârsta: 48 ani
Data internării 08. 03. 2018
Data externării 11. 03. 2018
Mediul familiar: -căsătorit
-copii: 2
Mediul profe sional: liber profesionist
Diagnostic la internare:
-hepatită cronică
Diagnostic la 72 ore:
-hepatită cronică
Diagnostic la externare: -hepatită cronică
-HTA
-SDR neuroastenic
Starea de sănătate: -motivele internării
-dureri abdominale
-anxietate
-insomni i
-astenie
-cefalee
Anamneza
• Atecedente colaterale: ―
-mama: ciroză hepatică
• Atecedente personale, fiziologice și patologice:
-2010 HTA, sub tratamen

41
Obișnuința de viață
• Alcool – da
• Tutun – da
• Alimente preferate: nu
• Igiena – independentă
•
Istoricul bolii:
Pacientul în vârstă de 48 de ani cu HTA din 2010,sub tratament. Se internează pentru dureri
abdominale acute în hipocondrul drept, cefalee, somnie, astenie.
Examen general
Examen obiectiv:
• Stare generală: bună
• Stare de nutriție: bună
• Facies: normal
• Înălțime: 1,65cm
• Greutate: 65 kg
• Tegumente: normale
• Țesut conjuctiv adipos: normal reprezentat
• Sistem ganglionar: nepalpabil
• Sistem muscular: normochinetic
• Sistem ostio – articular: integru
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară normală.
Aparat cardiovascular: isuficiență cardiacă.
Aparat digestiv: abdomen mediu, transit intestinal fiziologic.
Ficat, căi biliare, splina.
Ficat, de consistență crescută, dureros la palpare, în hipocondrul drept.
Aparat urogenital: loje renale nedure roase, micțiuni fiziologice.
Sistem nervos, endocrine, organe de simț: orientat temporo – spațial.

42
Investigații paraclinice :
Biochimic Rezultatul Valori normale
Glucoză 93 mg/dl 55.0 – 105.0
TGO 49 U/L 0 – 40
TGP 51 U/L 0 – 40
Uree 49 mg/dl 12.00 – 50.00
Bilirubina totală 1.25 mg/dl 0.0 – 1.0
Bilirubina directă 0.45 mg/dl 0.0 – 0.35
VSH 8 mm 2 – 13 mm

Medicația administrată în timpul internării:
• Silimarină
• No-spa
• Omeran
• Xanax

Nevoi fundamen tale

Nr.
curent Nevoia fundamentală Manifestări de
dependență Sursa de dificultate
1. A respira și a avea o bună
postură
―
―
2. A se alimenta și a se hidrata Anorexie Grețuri si vărsături în
apetenta accentuat
3. A elimina constipație Alimentație
neadecvată
4. A se mișca și a păstra o bună
postură Circulație inadecvată Intoleranța la efort
fizic
5. A dormi și a se odihni Insomnie Anxietate

43
6. A se imbrăca și dezbrăca
―
―
7. A fi curat și a -și proteja
tegumentele și mucoasele
―
―
8. A păstra temperatura
corpului în limite normale
―
―
9. A evita pericolele Durere Stare depresivă
oboseală
10. A comunica cu semenii săi ― ―
11. A se recrea Slăbiciune, oboseală Dificultate în a
îndeplini activități
recreative
12. A se realize ― ―
13. A învă ța ― ―
14. A-și practica religia Incapabil de a -și practica
religia Neputință

7
Data
08.03.
2018 Probleme
de dependenta Obiective Interventii autonome si delegate Evaluare
Constipatie Pacientul sa aiba
tranzit intestinal in
Limite fiziologice -determina pacientul sa ingere o
candtitate suficienta de lichide
-efectiaiza la neviue o clisma evacuatoare
-serveste pacientul cu ceai
-asigura confortul pacientului Pacientul prezinta
un transit intestinal
fiziologic.
Insomnie Pacientul sa doarma
linistit 7 -8 ore
pe noapte -reducerea anxietatii;
-administrarea sedativului;
-linistirea pacientului si asigurarea
unui somn odihnitor;
-schimba lenjeria de corp si de pat;
-psihoterapie. Pacientul a dormit linistit
in cursul noptii
Anorexie Pacientul s a
fie alimenat
cantitativ si calitativ -recolteaza analize: examen de urina
-rehidratarea pacientului terptat
-instruirea regimiului
-alimentarea normocalorica si hiposodat
-face bilantul lichidelor ingerate si
eliminate
-pregaterste pacientul pt
exame nul ecografic;
-aeriseste salonul
-administreaza medicatia Pacientul sa fie echilibrat
nutritional.

8
Circulatie inadecvata Pacientul sa
prezinte puls, TA in
limite normale Asestenta urmareste:
-temperatura, respiratia, TA si pulsul;
-repaos total la pa t;
-parientul sa aiba o buna circulatie
-invata pacientul sa intrerupa consumul
de tutun si alcool;
-aplica tehnici de favorizare a
circulatiei: exercitii active, pasive, masaje. Pacientul este
echilibrat hemodinamic.

7

Data
09.03.
2018 Probleme
de depe ndenta Obiective Interventii autonome si delegate Evaluare
Anorexie Pacientul sa fie
echilibrat calitativ si
cantitativ -rehidratarea pacientului;
-alcatuiesc inpreuna cu pacientul
regimul de crutare al ficatulul;
-elimin condimentele din alimentele
greu digerabile. Pacientul sa fie echilibrat
nutritional
Constipatie Pacientu sa aiba
tranzist intestinal in
limite fiziologice -asigura confortul pacientului;
-ingera o cantitate suficienta de lichide
-serveste pacientul cu ceai
Pacientul sa prezin te
un tranzit intestinal
fiziologic
Circulatie
inadecvata Pacientul sa
prezinte pult, TA in
limite normale Asistenta urmareste:
-temperatura, respiratia si TA;
-pacientul sa aiba o buna circulatie;
-repaos total la pat;
Pacientul este
echilibrat hemo dinamic
Insomnia Pacientul sa
doarma linistit
noaptea -linistirea pacientului si asigurare a
unui somn odihnitor;
-schimpa lenjeria de corp si de pat;
-aerisesc camera;
-ii explic importanta exercitiilor fizice
ce trebuie sa le execute inainte de
culcare
-administrez conform indicatiei
medicului tranchilizante si somnifere Pacientul a dormit linistit
pe timpul noptii

8

9
Data 10.
03.2018

Probleme
de dependenta Obiective Interventii autonome si delegate Evaluare
Anorexie Pacientul sa fie
echilibrat
calitativ si
cantitativ -rehidratarea pacientului;
-alcatuiesc inpreuna cu pacientul
regimul de crutare al ficatulul;
-elimin condimentele din alimentele
greu digerabile. Pacientul sa fie
echilibrat
nutritional
Constipatie Pacientu sa
aiba tranzist
intestinal in
limite
fiziologice -asigura confortul pacientului;
-ingera o cantitate suficienta de lichide
-serveste pacientul cu ceai
Pacientul sa prezinte
un tranzit intestinal
fiziologic
Circulatie inadecvata Pacientul sa
prezinte pult,
TA in
limite normale Asistenta urmareste:
-temperatura, respiratia si TA;
-pacientul sa aiba o buna circulatie;
-repaos total la pat;
Pacientul este
echilibrat
hemodinamic

10

Insomnia Pacientul sa
doarma linistit
noaptea -linistirea pacientului si asigurarea
unui somn odihnitor;
-schimpa lenjeria de corp si de pat;
-aerisesc camera;
-ii explic importanta exercitiilor fizice
ce trebuie sa le execute inainte de
culcare
-administrez conform indicatiei
medicului tranchilizante si som nifere Pacientul a dormit
linistit
pe timpul noptii

11
Data externării 11. 03. 2018
Pacient O V s -a internat în secția interne pentru dureri abdominal acute în hipocondrul drept,
cefalee, insomnia, astenie.
Se apreciază diagnosticul și se instituie tra tament. În urma tratamentului și a îngrijirilor acordate
pacientul se simte mai bine și se externează cu recomandări:
• Respectarea regimului normocaloric, hipercaloric,hiposodat;
• Respectarea tratamentului medicamentos;
• Repaos zilnic la pat pe o perioadă înd elungată;
• Eliminarea condimentelor;
• Control medical periodic

12
CAPITOLUL 5
Educație pentru sănătate

Asistenta medicală trebuie să explice pacientului în tot timpul spitalizării și la externare
pericolul nerespectării unor măsuri de preveni re a recaderilor și complicațiilor:
• Respectarea odihnei
• Respectarea regimuli dietetic
• Interzicerea de alcool, tutun și cafea
Educatia pentru sanatate in afectiunile aparatului digestiv se refera la masurile de profilaxie:
primara, secundara si tertiara.
Masuri de profilaxie primara : vizeaza reducerea numarului de cazuri noi de imbolnaviri. Ele
constau in :
– dispensarizarea persoanelor cu risc crescut de imbolnavire, a persoanelor cu teren ulceros
(descendentii din familii in care unul sau ambii parinti au ulcer gastro -duodenal).
– dispensarizarea persoanelor cu simptome nespecifice de boala
– educarea populatiei in ceea ce priveste igiena buco -dentara
– educarea populatiei in ceea ce priveste igiena alimentara
• alimentatie echilibrata calitativ si cantitativ
• pregatirea alimentelor (fara excese de condimente, sare, alimente
reci sau fierbinti)
• igiena psihonervoasa – servirea mesei in conditii de relaxare ner-
voasa, intr -o ambian ta placuta
– locuinta corespunzatoare : luminoasa, curata
– conditii de munca corespunzatoare principiilor ergonomice
– folosirea rationala a repausului : prin odihna activa
– evitarea sedentarismului si cultivarea misc arii sub toate formele sale
– evitarea stresurilor de orice fel si promovarea tehnicilor de autosanogeneza
– mentinerea in conditii bune a mediului ambiental : fizic, biologic, psihic si social
– organizarea ergonomica a muncii i n asa fel incat sa se evite oboseala excesiva, bolile
profesionale

13
– educarea populatiei privind abandonarea obiceiurilor daunatoare ce favorizeaza aparitia bolilor
stomacului, ficatului (fumat, alcool, consum excesiv de cafea).
Masuri de profilax ie secundara:
Urmaresc ca in evolutia bolilor deja existente sa nu apara complicatii grave. Ele se realizeaza prin
dispensarizarea bolnavilor cu afectiuni digestive (ulcer gastric, duodenal, hepatita cronica, etc)
Educatia pacientilor sa resp ecte normele igieno -dietetice si tratamentul prescris de medic.
Masuri de profilaxie tertiara : cuprind totalitatea actiunilor destinate diminuarii incapacitatilor
cronice de reeducare a invaliditatilor functionale ale bolnavilor (gastrectomie, anus , iliac, etc.) si rein

•
•
•
• T
a
b
e
l
e

•

•
•

14
III. Bibliografie

1. Hepatită cronică – Gheorghe Magoș, Mică Enciclopedie de Boli Interne; Editura Științifică
și Enciclopedică București 1986.
2. Anatomia Omului – Victor Popilian; Ediție Revizuită Integral de Prof. Univ ersitar Dr. Ion
Albu
3. Medicină Internă pentru Cadre Medii – Corneliu Borundel. Ed. All. 2006
4. Manual de dietetică pentru cadre medii sanitare; Prof. Dr. I. Mincu, București 1973
5. Actualități în medicina internă – Prof. Dr. Doc. V. V. Maximilian, ed. Medicinal ă București
1998
6. Medicina Internă – volumul II, sub redacția acad. Prof. Dr. I. Bruckner, V. Rucan; ed.
Medicală București 1980.
7. Ingrijirea omului sănătos și omului bolnav – Florian Chiru și colaboratori, ed. CISON;
București 2001
8. Breviar Explorări Funcțio nale și de Îngrijiri Speciale acordate bolnavului; Lucreția Ttircă și
Ed. Viața Medicală Românească 2008