Domeniul: sănătate și asistență pedagogică Calificare profesională: asistent medical generalist Învățământ de zi Proiect pentru examenul de… [626904]

1

Domeniul: sănătate și asistență pedagogică
Calificare profesională: asistent medical generalist
Învățământ de zi

Proiect
pentru examenul de certificare a calificării
profesionale – învățământ postliceal sanitar

Îndrumător, Candidat: [anonimizat]. Andreea Buftea Sandu Andra

2018

2

Domeniul: sănătate și asistență pedagogică
Calificare profesională: asistent medical generalist
Învățământ de zi

Ingrijirea pacientului cu rujeola

Îndrumător, Candidat: [anonimizat]. Andreea Buftea Sandu Andra

2018

3
CUPRINS

I. ARGUMENT …………………………………………………………………………. 4
II. Ingrijirea pacientului cu rujeola ……………… ……………………………….. 5
Capitolul 1
Anatomia si fiziologia pielii …………………………………………………………… ….5
1.1. Anatomia Pielii …………………………………………………………………… 5
1.2. Reinnoirea pielii ………………………………………………………………….. 7
1.3. Glandele pielii ……………………………………………………………………. 7
1.4. Alte structuri din piele ………………………… …………………………………. 9
1.5. ANEXELE PIELII ……………………………………………………………… 11
1.6. Particularitatile pielii in raport cu varsta ………………………………………… 15
1.7. Fiziologia Pielii …………………………………………………………………. 15
1.8. Substantele anorganice ……………………… ………………………………….. 16
1.9. Sarurile minerale ………………………………………………… ……………… 16
1.10. Substantele organice …………………………………………………………….. 17
1.11. Fermentii pielii ………………………………………………………………….. 18
1.12. Vitaminele si mineralele ………………………………………………………… 18
1.13. Infectiile bacteriene ale pielii – Piodermite –…………………………………… 21
CAPITOLUL 2
Rujeola …………………………………… ……………………………………………… 37
2.1. ISTORIC ………………………………………………………………………… 37
2.2. DEFINITIE ……………………………………………………………………… 40
2.3. PATOGENIE ……………………………………………………………………. 40
2.4. STATISTICI MEDICALE ……………………………………………………… 41
2.5. TABLOU CLINIC ……………………………………………………………… 42
2.6. FORME CLINICE IN RUJEOLA ……………………………………………… 45
2.7. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC ………………………………………………… 47
2.8. SIMPTOME SI SEMNE ………………………………………………………… 47
2.9. COMPLICAȚII ALE APARATULUI RESPIRATOR ………………………… 48
2.10. COMPLICAȚII ALE SISTEMULUI NERVOS ……………………………….. 49
2.11. DIAGNOSTICUL POZITIV …………………………………………………… 50
2.12. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL …………………… …………………………… 51
2.13. TRATAMENTUL RUJEOLEI …………………………………………………. 53
2.14. EPIDEMIOLOGIA BOLII ……………………………………………………… 56
2.15. PROFILAXIE SI COM BATERE ………………………………………………. 57
CAPITOLUL 3
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pen tru explorări specifice ………… 60
FISA TEHNICA NR. 1………………………………………………………………………….. ………… …63
FISA TEH NICA NR. 2…………………………………………………………………… ……….. ….66
FISA TEHNICA NR. 3 …………………………………………………………………. 67
CAPITOLUL 4
PROCESUL DE INRIJIRE AL UNUI PACIENT: [anonimizat]…………………… ..71
a. Interviu……………………………………………………………………….. …………… 71
b. Nevoi fundamentale dupa V.Henderson…………………………………………….. ………….. 72
c. Plan de îngrijire……………………………………………………………….. ………….. 75
CAPITOLUL 5
EDUCATIE PENTRU SANATATE………………………………………. ………. ……….. ….77
III. BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………….. …………… 79

4
I. ARGUMENT

Rujeola este o boala acuta foarte contagioasa, specific umana, produsa de virusul rujeolic si
caracterizata printr -o evolutie aut olimitanta cu febra, exantem si enantem caracteristice, complicatii
frecvente, severe si imunitate durabila dupa boala.
Este cunoscuta de populatie sub numele de “pojar”, “cori” sau “ morbili”.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pe ntru un
pacient cu rujeola.
Problemele pe care le poate prezenta un pacient cu rujeola și de care trebuie să țina seam
asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: febră care crește treptat la 380-390C, insoțită
de ce falee, indispoziție și de fenomene catarale conjunctivale și ale căilor respiratorii superioare,
conjunctivite roșii, pleoape umflate, ochi lacramoși; e ste insoțit adesea de fotofobie, indispoziție,
agitație, insomnie, chiar delir .
Capitolele prezentului p roiect sunt:
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A PIELII
CAPITOLUL 2. RUJEOLA
CAPITOLUL 3. ROLUL AUTONOM ȘI DELEGAT AL ASISTENTEI MEDICALE ÎN
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU RUJEOLA
CAPITOLUL 4. PROCESUL DE INGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU RUJEOLA
CAPITO LUL 5. EDUCATIE PENTRU SANATATE
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza urmatoarele competențe profesionale :
1. Urmărirea si notarea în foaia de observație a funcțiilor vitale și vegetative.
2. Realizarea educației în scopul prevenirii complicațiilor și menținerea unui grad ridicat de
sănătate.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacientul cu rujeola s-a finalizat prin analiza unui caz cu
rujeola – caz pentru care s -a elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s -au evidențiat problemele
de depe ndență specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei
Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu rujeola respectând obiectivele
generale ale proiectului. Pe plan au fost evidențiate problemel e de dependență, obiectivele de îngrijire,
interventiile autonome și delegate aplicate, precum și evaluarea intervențiilor aplicate.

5
II. Ingrijirea pacientului cu rujeola
Capitolul 1
Anatomia si fiziologia pielii

1.1. Anatomia Pielii

Fig. 1 Anatomia pielii umane

Pielea este formata din EPIDERM, DERM, HIPODERM.
Epidermul este alcatuit din cinci straturi de celule suprapuse, denumite din profunzime spre
suprafata :bazal sau germinativ, spinos, granulos, lucidum si cornos.
Toate straturile provin din stra tul germinativ, ale carui celule, pe masura ce se multiplica sunt
impinse spre suprafata, schimbandu -si necontenit forma si structura.
Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 -30 de randuri de celule moarte.
Aceste celule sunt asezate unele peste altele, asemenea unor tigle, de aceea pielea se intinde cu
usurinta in timpul miscarii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeaza,
fiindca celulele moarte sunt inlocuite in permanenta cu altele noi.
Dermul este constituit dintr -un tesut conjunctiv lax, format din trei componente principale:
substanta fundamentala, fibrele conjunctive si celulele conjunctive.
Substanta fundamentala are o structura amorfa si este formata dintr -un amestec de mucopolizaharide,
proteine, saruri minerale si apa.
Fibrele conjunctive sunt de trei feluri: colagene, elastice si reticulare, dispuse sub forma de
retea.
Celulele conjunctive situate in substanta fundamentala si in ochiurile retelei conjunctive sunt
celule fixe si celule m obile provenite din vasele sangvine

6
Tesutul conjunctiv are rol de legatura, sustinere, hranire, depozit, reglare si aparare impotriva
infectiilor. In derm se mai gasesc vase sangvine, formatiuni nervoase, foliculi pilosebacei si glande
sudoripare.
Tot in derm se gasesc si foliculii pilosi si glandele sebacee care se dechid in foliculi. Cele din
urma produc o substanta densa, grasoasa -sebumul, care se infiltreaza in permanenta la suprafata pielii,
ca substanta lubrifianta a parului si pielii. Fara acest unguent, pielea s -ar usca si s -ar descuama, nu ar
rezista mult timp la solicitarile zilnice. La fiecare folicul pilos se ataseaza cate un muschi horipilator.
Daca ne este frig sau ne speriem, acesti muschi se contracta, iar firele de par si pielea se ridi ca; se
formeaza asa -numita piele de gaina.
Hipodermul este constituit din tesut gras(tesut adipos)sub forma de lobuli delimitati de septuri
fibroase provenite din derm. Aceste fibre conecteaza derma de organele aflate dedesubt, de exemplu
muschii. Acest depozit de grasime este si un strat izolant ce functioneaza ca un termoizolator. In caz de
necesitate, organismul poate folosi acest depozit de grasime si ca sursa de energie. Daca cineva manaca
prea mult, excesul de grasime se depune sub piele. Sub stratu l adipos, se gasesc muschii, ganglionii
limfatici, precum si principalii nervi si vase sangvine.

Fig. 2 Structura pielii

7
1.2. Reinnoirea pielii

Cum am precizat anterior, sub epiderma, in stratul germinativ, celulele se afla intr -o continua
diviziune. Ce lulele nou formate sunt apoi incarcate cu o proteina rezistenta, cheratina, care determina
cheratizarea celulelor. Pe masura ce iau nastere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse
spre exterior. Timpul necesar unei celule sa ajunga din st ratul bazal pana in stratul cornos si sa se
elimine este evaluat la 26 -28 zile. Aceasta fiind durata ei de viata. Celulele moarte se desprind de piele
sub forma unor solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub aceasta forma aproximativ
18Kg de piele.

Fig. 3 Piele tanara. Piele Imbatranita

1.3. Glandele pielii

Pielea este inzestrata cu glande a caror secretie se varsa pe suprafata pielii. Acest glande
indeplinesc functii importante.
Glandele sebacee :
La fiecare folicul pilos este anexat a o glanda sebacee, situata in mai superficial fata de glanda
sudoripara. Produsul lor, numit sebum, este format dintr -o substanta de secretie grasoasa, pe care celula
o colecteaza din grasimile din sange si care face ca firele de par si epiderma sa fie im permeabile.
Sebumul se elimina prin spatiul dintre par si teaca lui. El are rolul de a lubrifia parul si
tegumentele.

8
Cand secretia acestor glande ete insuficienta, pielea devine uscata, iar atunci cand este exagerata
da nastere la seboree.
Glandele sebacee stau sub influenta glandelor sexuale. Aparitia seboreei coincide cu aparitia
pubertatii.

Fig. 4 Glanda sebacee

Glandele sudoripare ;
Spre deosebire de glandele sebacee, acestea se gasesc pe toata suprafata pielii, in adancul
dermei, formate d intr-o aglomerare de tubulete intortocheate (canale sudoripare), avand rolul
indispensabil in reglarea temperaturii corporale fiind mai numeroase si mai dezvoltate in anumite
regiuni. Secretia glandelor sudoripare poarta numele de sudoare.
Aceasta este u n lichid limpede putin sarat, cu miros caracteristic, care variaza de la individ la
individ. Este bogat in saruri minerale si acizi volatili. In cazuri de imbolnavire, poate contine uree si
zahar. Secretia glandelor sudoripare se varsa continuu la suprafat a pielii, totusi este imperceptibila.
Transpiratia in timp ce se evapora, ne raceste corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc
600-800 de ml de transpiratie. In zilele foarte calduroase insa, putem evapora chiar si 2 litri de sudoare.
Un o m are in total in jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totala atigand 100 de
grame. Exista destul de multe glande sudoripare pe fata, subrat, in palma, si in talpa. In palma de
exemplu, gasim 350 glande sudoripare pe centimetru patrat, in timp ce in dosul palmei doar 200.
Transpiratia ne ajuta si la apucarea unor obiecte cu suprafata neteda

9

Fig. 4 Glanda sudoripara

1.4. Alte structuri din piele

Corpusculii Meissner
In derma se gasesc si diferite terminatiuni nervoase: acestea vor transmi te la creier excitatiile ce
provoaca simtul tactil. Excitatiile dureroase sunt preluate de terminatiile nervoase care se ramifica in
epiderma. In portiunea superioara a dermei se gasesc receptorii tactili, sau asa numitii corpusculi
Meissner, care percep p resiunile usoare.

Fig. 5 Corpusculii Meissner

Corpusculii Ruffini si Krause .
Ceva mai adanc sunt situati corpusculii Ruffini care percep caldura, respectiv corpusculii
Krause, responsabili de perceperea frigului.

10

Fig. 6 Corpusculii Ruffini

Corp usculii Vater Puccini
Spre marginea inferioara a dermei se gasesc corpusculii Vater -Puccini, care au rolul de a
percepe presiunile puternice.
Daca aceste terminatiuni nervoase trimit o informatie catre creier, sub efectul unor excitatii
dureroase, pres iune, sau caldura, acesta va actiona muschii corespunzatori, de exemplu pentru a retrage
mana din apropierea unui foc.

Fig. 6 Corpusculul Pacini

11
Muschii piloerectori
Sunt muschi speciali, atasati la cate un folicul de par. Atunci cand se contracta firele de par se
indreapta. Astfel intra mai mult aer, iar izolarea se imbunatateste (mai ales la animalele cu par, pene sau
blana.
Foliculii de par
Sunt tuburi lungi si inguste, fiecare continand cate un fir de par. Parul creste, pe masura ce se
adaug a noi celule la baza, din celulele care captusesc foliculul. Celulele mai vechi mor atunci cand se
formeaza cheratina in interiorul lor.

Fig. 7 Foliculii de par

Receptorii pentru durere sunt terminatii ale fibrelor nervoase din tesutul celor mai multe organe
interne si din piele (in epiderma si in partea de sus a dermei). Ei sunt receptorii care trimit impulsuri
atunci cand orice stimulare devine excesiva. Astfel se genereaza senzatia de durere
Plexurile din par sau plexurile de la radacina parului s unt grupuri speciale de terminatii ale
fibrelor nervoase. Fiecare formeaza o retea in jurul unui folicul de par si este un receptor, adica trimite
impulsuri nervoase la creier, atunci cand se misca firul de par.

1.5. ANEXELE PIELII

Fanerele, cum mai sunt numite anexele pielii, sunt vizibile la exteriorul corpului si epidermului.
Ele sunt de origine ectodermica, fiind reprezentate de par si unghii.

12
1. Parul
Parul se prezinta ca o formatiune tubulara, flexibila ce se gaseste intr -un spatiu numit folicul.
Firul de par, impreuna cu foliculul poarta denumirea de folicul pilos. Acestuia ii sunt anexate una sau
mai multe glande sebacee.
Parul este format din doua parti, una care se afla in piele, numita radacina si alta la exterior
numita tulpina sau mai sim plu par.
Partea terminala a radacinii este mai umflata si are forma unui bulb, fiind denumita bulbul
parului sau bulbul folicular.
Acest bulb prezinta la baza o scobitura (papila foliculara) care contine vase sangvine si nervi
care are rolul de a asigu ra hrana parului. Deasupra papilei foliculare se afla celulele germinative bulbare
din care prin multiplicarea lor rezulta parul.
Daca sectionam longitudinal un fir de par, putem observa trei zone. La centru maduva, la mijloc
scoarta sau corticala, iar l a exterior epidermicula sau cuticula (membrana de protectie din exterior.)
Maduva si scoarta contin pigmenti, iar toate zonele incep sa se cheratinizeze progresiv pe
masura ce se departeaza de bulb.
Cheratina este o substanta dura care asigura forma si rezistenta firului de par. Din punct de
vedere chimic aceasta este formata dintr -o substanta bogata in sulf si azot, rezistenta la acizi, fermenti si
temperaturi ridicate. Cheratina din par se prezinta sub doua forme:1 -cheratina dreapta, substanta stabila
si 2-cheratina buclata, care este instabila. Sub actiunea diferitilor factori fizici cum ar fi umezeala,
caldura sau chimici -substante oxidante, cele doua cheratine se pot contopi. Aceasta contopire sta la
baza ondularii parului.
Pigmentii dau culoarea parului. Ei sunt constituiti din melanine, substante proteice complexe,
care in general au culoarea neagra, dar si cu variatii de la galben, brun -inchis pana la negru. Pigmentii
sunt insolubili in apa, dar solubili in hidroxid de potasiu si acizi concentr ati. De aceea cand dorim sa ne
vopsim parul, mai intai trebuie sa decoloram firul de par cu ajutorul apei oxigenate, amoniac, sau alte
substante.
Melaninele se prezinta sub forma difuza si granulara. In firele de par exista amandoua formele
de melanina, iar de raportul dintre ele depinde culoarea parului.
Melanina difuza da o culoare galbuie a firului de par cand este putin concentrata si roscata cand
este foarte concentrata.
Melanina granulara genereaza culori ale parului de la brun spre negru.
Decolorantii actioneaza asupra melaninei granulare, pe care o transforma in melanina difuza.
Culoarea rosie a parului este data de un pigment special care contine fier, numit tricosiderina.

13

Fig. 8 Firul de par

Viteza de crestere a firului de par este de aproximativ 0,3 -0,5mm pe zi, astfel ca intr -o luna el
poate creste cu 1 -1,5 cm iar intr -un an cu 15 -20cm.
Cresterea firului de par dureaza intre 3 -4 ani, cu variatii intre 2 -6 ani. Aceasta crestere cu
inlocuirea firului de par la 3 -4 ani este explicatia pentru care in anumite regiuni (europa) nu intalnim
par mai lung de 1,5 m. In Asia, viteza de crestere zilnica si perioada de crestere fiind mult mai mari,
putem intalni persoane cu un par chiar mai lung de 8 m.
Trebuie subliniat ca de la moartea firului de par pana la caderea de pe cap, trec in medie 3 luni si
in mod normal cad zilnic aproximativ 40 -50 fire de par.
Rezistenta firului de par este mare la agentii fizici si biologici si variabila la cei chimici. Firul de
par nu poate fi spart cu o lovitur a de ciocan. El este rezistent si la tractiune. Pentru a rupe un fir de par
este necesar o greutate intre 50 g si 100g, putand ajunge si pana la 160g. Rezistenta firului de par este
mai mica la copii si varstnici si mai mare la adulti. Firul de par(mai put in bulbul) este rezistent si la
putrefactie. De aceea putem gasi fire de par intacte la persoanele decedate chiar dupa 10 ani.
Firul de par este flexibil si elastic. Aceasta proprietate este amplificata de umiditate. El se poate
lungi chiar cu 20 -30% sub actiunea unei tractiuni si revine la forma initiala dupa incetarea acesteia.
Sub actiunea caldurii, elasticitatea dispare, iar parul devine casabil. De aceea nu este recomandat
ca dupa ce spalam parul sa folosim surse de caldura puternice pentru uscarea lui.
Datorita sebumului, parul prezinta proprietati absorbante de praf si microparticule.

14

Fig. 8 Structura firului de par

Reguli de igiena a parului si a pielii capului
Cum am preciazat anterior, sebumul (grasimea naturala a parului si a pielii) favorizeaza fixarea
in par a unor resturi provenite din pielea capului (scoame), care se aduna intre firele de par si se
indeparteaza mai greu. Dupa evaporarea transpiratiei, raman pe firele de par diferite saruri, uree, acizi
grasi si baze volatile care g enereaza mirosuri neplacute.
Din acest motiv igiena are scopul de a mentine curate parul si pielea capului si de a asigura
vitalitatea si frumusetea frizurii.
In functie de gresare, parul poate fi normal, uscat, sau gras.
Parul normal necesita piepta narea, masaj zilnic si spalarea lui periodica.
2. UNGHIA
Unghia este o lama cornoasa care acopera fata dorsala a extremitatii degetelor la maini si
picioare. Ele sunt asezate pe ceea ce se numeste patul unghiei si indeplinesc functia de a proteja ultim ile
falange.
Unghia este alcatuita din corpul unghial, portiunea pe care o vedem si radacina, partea inclusa in
piele. Organul regenerator al unghiei il reprezinta matricea sa ce deriva din epidermul de suprafata.
Cresterea unghiei este un proces permane nt in tot cursul vietii(0,5 -1,2 mm pe saptamana.

15

Fig. 9 Unghia

1.6. Particularitati le pielii in raport cu varsta

Pielea sugarilor si a copiilor se deosebeste structural de pielea adultului. Pielea copilului este
mai supla, straturile epidermului nu sun t complet dezvoltate, ele sunt construite din mai putine randuri
de celule, astfel incat grosimea epidermului este mai mica. Stratul cornos este discret, cheratinizarea
este mai redusa, ceea ce determina o transparenta mai mare a pielii.
Dermul este boga t vascularizat, ceea ce face ca la copii culoarea pielii sa fie roz.
Pielea supla a copiilor este mai permeabila, incat unele medicamente actioneaza mai bine pe
cale cutanata.
Pielea nou -nascutului este acoperita de un invelis gras, care apara pielea d e maceratiile pe care
le poate produce lichidul amniotic. Glandele sudoripare isi incep functia abia dupa cateva luni dupa
nastere. Lipsa sudorii si cantitatea redusa de grasime fac ca mantaua acida, care ofera in mod normal o
protectie impotriva infectiil or microbiene, sa nu -si poata indeplini rolul fiziologic. Din acesta cauza
pielea copiilor este foarte receptiva fata de infectiile microbiene, fapt care ne explica frecventa
dermatozelor microbiene la copii. Pielea copiilor, pe de alta parte, nu -si poate indeplini rolul de
imunizator printr -o reactivitate mai redusa, caracteristica acestei etape de dezvoltare. Reactiile alergice
apar la copii abia dupa luna a treia.

1.7. Fiziologia p ielii

Fiziologia studiaza viata si functia organelor. Pielea, ca inv elis al corpului si ca un organ
protector interpus intre mediul extern si intern, indeplineste nenumarate functii vitale, in stransa
dependenta cu intregul organism.

16
Pielea, fiind inzestrata cu un sistem vascular si nervos foarte dezvoltat, se afla intr -o legatura
stransa cu intregul organism, in special cu sistemul nervos. Metodele actuale de investigare nu permit
cunoasterea in totalitate a proceselor intime care se petrec in piele.
Metabolismul pielii reprezinta totalitatea proceselor fizico -chimice, schimburile dintre celule si
insumeaza functiile vitale elementare ale pielii si sarcinile fiziologice pe care pielea trebuie sa le
indeplineasca in raport cu mediul extern si intern.
Desfasurarea proceselor metabolice ale pielii necesita un mediu care contine substantele
necesare schimburilor, transformarilor fizico -chimice energetice. Aceste substante sunt anorganice si
organice.

1.8. Substantele anorganice

APA este un element cu proprietati fizico -chimice speciale. In stare fiziologica, pielea c ontine o
cantitate mare de apa, in care substantele organice si anorganice se gasesc dispersate in solutii
coloidale. Apa pe care o bem este fixata dupa ingerare de ficat, unde este izonizata ca sa poata trece in
sange. Prin circulatie, ea ajunge in capila re, unde tinde sa intre in echilibru cu apa tesuturilor. In acest
scop surplusul de apa se depune in muschi si in piele, care constituie unul dintre cele mai importante
rezervoare de apa din organism.din ambele locuri apa este mobilizata dupa nevoi. In mod normal,
retinerea si eliminarea apei din organism trebuie sa fie proportionale cu cantitatea de apa ingerata. In
numeroase afectiuni dermatologice se produce o retentie de apa, conditionata de o retentie clorurata,
constituind starea de preedem sau de ede m. Apa, in afara de rolul ei principal de vehicul al substantelor
anorganice si organice, joaca un rol esential si in respiratia celulara.

1.9. Sarurile minerale

Cantitatea substantelor minerale se stabileste prin analiza integrala a cenusii pielii. Pielea
contine la 100 g aproximativ 45mg calciu, 260mg potasiu, 350mg sodiu, 30mg magneziu, apoi clor,
fosfor, fier, sulf, cupru, zinc. Substantele minerale se gasesc in organism in stare de electroliti incarcati
cu o anumita sarcina electrica.
Clorura de sodiu, ajunsa in sange se disociaza in ioni de clor si sodiu. Pielea este organul cel mai
bogat in clor, fiind rezervorul si reglatorul clorului in organism. Echilibrul apei este legat strans de cel
al clorului.
Potasiul este ionul protoplasmei si al nucleilor. In piele, potasiul se gaseste mai mult in
epiderma si anexe.

17
Calciu, fosforul si magneziul sunt trei elemente atat de strans legate functional intre ele, incat
metabolismul lor nu poate fi tratat separat. Rezerva mare de calciu si fosfor o for meaza oasele; in
tesuturi calciul se gaseste in cantitate mica, abia 1%. Sangele contine o cantitate constanta de 100mg
calciu la mie, el fiind cuprins in plasma. In pielea normala, calciul se gaseste aproape exclusiv in derm.
Metabolismul intermediar al c alciului este legat de al fosforului. Orice mobilizare, eliminare si
depunere de calciu se face paralel cu cea a fosforului, orice exces de fosfor sangvin, pentru a se elimina,
se fixeaza de calciu.
Calciul joaca un rol in excitabilitatea neuro -musculara si nervoasa, in mecanismul coagularii, in
impermeabilitatea membranelor epiteliale si endoteliale, el incetineste si modereaza activitatea celulei.
Il putem cataloga drept antagonist al potasiului. Raportul K/Ca este crescut in inflamatiile pielii. Sulfu l
se gaseste in cantitati mari in albumine si in cheratina. Pentru viata celulei este de importanta capitala
ca amestecul fractiunii minerale sa se mentina intr -un echilibru constant. Un exces de potasiu, de calciu
si de sodiu duce la un pH ridicat. In a celasi timp, excesul de sodiu duce la o retentie de apa pentru
corectarea hiperosmozei. Potasiul sangvin creste in socul anafilactic.
Prin participarea glandelor sudoripare la eliminarile de elctroliti din mediul extracelular, pielea
joaca un rol importa nt in reglarea metabolismului hidro -mineral.
Cercetarile facute asupra pielii au aratat ca pielea normala are o reactie acida, pielea
eczematosilor tinde spre alcaloza, in timp ce pielea psoriazicilor tinde spre acidoza. Astfel se poate
spune ca atunci c and dezechilibrul este corectat, dermatoza se vindeca.
Epidermul este mai acid decat dermul. Aciditatea este foarte marcata la nivelul stratului cornos,
unde poate sa atinga un pH de 5,5. Reactia secretiilor sudorale si grasoase poate sa coboare pana la un
pH de 5. Aceasta manta acida a pielii joaca un rol protector fata de bacterii si fata de paraziti.

1.10. Substantele organice

Metabolismul pielii este conditionat de prezenta substantelor organice care sunt furnizate pielii
pe caile sangvine. Ele deservesc nutritia celulelor.
Aceste substante organice sunt:
Protidele sau proteinele sunt constituite din acizi aminati. Ele se impart in proteine simple si
proteine conjugate. Ele sunt descompuse prin fierbere cu acizi minerali fie prin actiunea fer mentilor
naturali (pepsina, tripsina, etc.) In afara de proteinele banale (albumine, globuline), in piele se mai
gasesc si proteine particulare. Colagenul, cunoscut prin structura lui fibrilara, macerat in apa se
transforma in clei. Elastina este rezistent a fata de influenta substantelor chimice. Reticulina este
proteina fibrelor reticulare.

18
Glucidele sunt monozaharide si polizaharide. Acestea se gasesc abundent in epiderm in prima
jumatate a vietii fetale. Ele dispar treptat din profunzime spre suprafata , ca sa reapara la adulti in bulbul
parului, in glandele sudoripare, si sebacee.
grasimile, lipidele provin din secretia glandelor sebacee, din evolutia celulei epidermice si in mica parte
din secretia glandelor sudoripare. Lipidele intra in compozitia m ateriei vii. Ele nu se dizolva in apa, au
un rol energetic si mai fac parte din materialul plastic al celulei. Grasimea de rezerva ingramadita in
tesutul adipos are rol protector, mecanic si fizic (amortizeaza socurile mecanice si atenueaza pierderile
de caldura)

1.11. Fermentii pielii

Reactiile chimice care stau la baza manifestarilor vitale, se petrec prin interventia unor agenti
speciali, numiti fermenti. Actiunea lor se aseamana cu cea a catalizatorilor, de unde si numele de
biocatalizatori, ei pr ovocand reactii de scindare si sinteza, fara a se uza. Ei actioneaza in cantitati
extrem de mici. Acesti catalizatori sunt numiti fermenti, enzime, diastaze.

1.12. Vitaminele si mineralele

Vitaminele sunt factori alimentari esentiali vietii. Actiunea lor se aseamana cu cea a fermentilor
si hormonilor, constand in catalizarea reactiilor chimice din materia vie si determinand coordonarea
chimica a proceselor vitale energetice.
Vitaminele sunt considerate ca biocatalizatori, stimuland, ca si fermentii si hormonii reactiile
chimice generatoare de energie si in special reactiile de oxidare.
Lipsa vitaminelor din alimentatie produce o serie de tulburari in metabolism care se manifesta
prin simptome foarte variate, interesand intre altele si pielea. Caren ta unei vitamine constituie insa
numai o veriga in lantul unor conditii de multiple carente vitamino -mineralo -protidice. Acest fapt ne
explica insuccesele corectarii carentelor prin administrarea numai a unei vitamine, neglijand corectarea
regimului de nut ritie policarentiala.
Vitaminele se impart in liposolubile si hidrosolubile.
Vitaminele liposolubile :
Vitamina A joaca un rol important in metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor si in
metabolismul bazal. * Doza medie recomandata este intre 1,5 si 3mg .Unii specialisti precizeaza ca
doza zilnica necesara pentru barbati trebuie sa fie 3mg, pentru femei 2,4mg, iar pentru copii, 1,8mg.

19
Sub forma de retinol, vit.A se gaseste in: ficatul de porc, de vita, de vitel, untura de peste, oua, produse
lactate nedegresate.
Beta-carotenul se gaseste in vegetalele colorate precum tomatele, broccolii, morcovul, pepenele,
spanacul, sparanghelul, porumbul, frunzele de sfecla rosie, frunzele de papadie, mango, caisele,
citricele, dovleacul.
Carenta de vita mina A se traduce in piele prin procese de hiperkeratoza in ihtioza, pitiriazis,
psoriazis, care uneori se asociaza cu celelalte simptome de avitaminoza A. Prin administrarea vitaminei
A in doze masive se obtin rezultate favorabile in aceste afectiuni.
Vitamina D joaca un rol important in metabolismul calciului si al fosforului, favorizand
resorbtia lor la nivelul intestinului si depunerea lor in oase. *Doza zilnica medie recomandata este intre
10- 20 mg Spre deosebire de celelalte, vit.D poate fi produ sa de organism. Razele ultraviolete
declanseaza procesul de sinteza al vit.D in epiderma.
Vit.D este continuta in pestele gras, sardina, somon, hering, untura de peste, galbenusul de ou,
unt, lapte, lactate nedegresate.
Vegetalele nu contin aceasta vi tamina .
Vitamina D2 are o actiune favorabila in tratamentul tuberculozelor cutanate.
Vitamina E este vitamina cresterii. Ea joaca un rol in metabolismul tesutului colagen, avand o actiune
antisclerogena. *Doza zilnica este intre 12 -20mg.
Cantitat ea recomandata poate varia in functie de zonele geografice. In Franta este 12 -15mg, in
Canada este3 -10mg, in SUA 40 -80mg, iar la noi este 12 -20mg.
Principalele surse alimentare bogate in Vit.E sunt uleiurile vegetale bogate in acizi grasi
nesaturati: soi a, floarea soarelui, porumbul, fructele oleaginoase: seminte de floarea soarelui, arahide,
germenii de cereale, legumele verzi si rosiile.
Se recomanda administrarea vitaminei E in afectiunile atrofiante ale pielii si in bolile de
colagen, ca sclerodermi a, unde da rezultate favorabile.
Vitamina F joaca un rol important in metabolismul lipidelor.
In diferite boli cu tulburari metabolice ale epidermului, administrarea locala poate duce la
vindecare in eczemele copiilor. De asemenea poate fi un adjuvant pretios in psoriazis.
Vitamina K, antihemoragica, joaca un rol important in sinteza protrombinei. *Doza zilnica este
intre 10 -55 mcg. In general la copii este necesara o cantitate de 10 -30mcg, iar la adulti intre 35 -80mcg.
Se gaseste in legumele verzi precum broccoli, spanac, varza, mazare, conopida.
Vit.K este produsa si de propria noastra flora intestinala.
In afectiunile ficatului, produse prin tulburari digestive si tulburari in resorbtia grasimilor, se
suprima sinteza vitaminei K, ceea ce poate duce la hemoragii cutanate.

20
Vitamine hidrosolubile
Vitamina B1 este necesara pentru degradarea si utilizarea glucidelor. Are rol in metabolismul
apei. *Doza zilnica este intre 1,2 -1,5 mg.
In general la copii este necesara o cantitate de 0,5 -1,2mg, la adolescenti si femei, o cantitate de
1,3mg, iar la barbati o cantitate de 1,5mg. Persoanele care consuma mai mult alcool sau cafea trebuie sa
ia o doza marita.
Vit.B1 se gaseste in stare naturala in mai multe alimente cum ar fi drojdia de bere, carne de
porc, de peste, legume, lapte, galbenusul de ou. Pastele fainoase, painea si in general faina integrala
contine de asemenea aceasta vitamina.
Administrarea sa in edemele din beriberi si in edemele care se asociaza cu tulburarile de nutritie
ale copilu lui, a d us la rezultate favorabile.
Vitamina B2. joaca un rol important in respiratia celulara. Are si un rol antiinfectios
*Doza zilnica este intre 1,5 -1,8 mg. Pentru copii este recomandata o cantitate de 0,6 -1,4mg, 1,5
mg pentru adolescenti si femei si 1,8 mg pentru barbati si femei gravide.
Persoanele care -si desfasoara activitatea intr -un mediu stresant, trebuie sa mareasca doza de vit.
B2.
Se gaseste in produsele animale cat si in cele vegetale. Astfel o putem gasi in ficat in primul
rand, in carnea de vita sau porc, peste, ou, cereale integrate si lapte. Legumele verzi, cum ar fi spanacul
sparanghelul broccoli, laptucii, constituie de asemenea o sursa importanta de vit. B2. Lipsa vitaminei
B2 poate duce la afectiunea numita zabaluta, care con sta intr -o descu amare cu roseata a buzelor.
Vitamina PP are rol important in metabolismul aminoacizilor. Doza zilnica este intre 13 -20
mg. Pentru copii este recomandata o doza intre 7 -15mg, 15 -18mg pentru adulti si 20 mg femeilor
insarcinate sau care a lapteaza. Vit.PP o putem gasi in carnea alba, peste, ficat, carne de vitel si vaca,
cereale si painea integrala. Fructele constituie de asemenea o sursa importanta de vit.PP – piersici,
smochine, curmale, migdale, avocado, arahide.
Carenta vitaminei PP p roduce o serie de manifestari ca: eritemul de primavara, sensibilizarea
pielii la razele solare.
La pelagra, eritemul pielii, pe langa simptoamele nervoase, gastrointestinale, este influentat de
administrarea vitaminei PP.
Vitamina H, antiseboreica, ar e rol in metabolismul aminoacizilor si in metabolismul glandelor
cu secretie interna si metabolismul general. Doza zilnica este de 0,3mg(300mcg) Copii au nevoie insa
de o cantitate de 50 -90 mcg/zi
*Surse: Legumele si fructele crude, carnea proaspata, o rganele de vita, drojdia de bere, laptele,
produsele lactate. galbenusul de ou, pot fi surse care sa asigure necesarul zilnic de vit. B8

21
Lipsa acestei vitamine poate fi semnalata prin incaruntirea parului sau chiar albirea lui.
VitaminaB5 -Acidul panto tenic are un rol in metabolismul proteinelor, lipidelor, in cresterea si
mentinerea culorii parului. *Doza zilnica este intre 10 -15 mg.
Copii trebuie sa consume intre 3 -8mg, adolescentii si adultii intre 10 -15mg.
Alimentele ce contin aceasta vitamina sunt: drojdia de bere, organele de vita, cerealele integrate,
arahidele, somonul, galbenusul de ou, ciupercile si legumele verzi.
Administrarea acestui acid pantotenic poate duce uneori la recolorarea parului si disparitia
seboreei.
Vitamina C are pr oprietati oxidoreductoare, intervenind in procesul de oxidare si indeplinind un rol
important, in special in functia tesuturilor de sustinere. Ea intervine in numeroase procese metabolice,
in special in metabolismul pigmentogenezei si al sulfului. In metab olismul pigmentar, vitamina C are
actiune inhibitoare si oxidarea influentata de radiatiile ultraviolete, duce la pigmentarea pielii. Doza
zilnica este intre 60 -100mg
Copii au nevoie de 35 -60mg /zi, adultii 60 -100mg iar viitoarele mame de 130mg. Atentie
deosebita trebuie sa acorde fumatorii, deoarece acestia ar trebui sa consume zilnic 120mg
Principalele surse de vit.C sunt legumele si fructele proaspete, mai ales citricele, zmeura,
coacazele, fragii. Dintre legume:, broccoli, cartofii, ardeii, tomatel e, varza, patrunjelul contin o cantitate
suficienta pentru organismul uman.
Vitamina P are rol in metabolismul celular, ionic, al proteinelor, glucidelor si apei.
Vitamina P este administrata cu succes in hemoragii gingivale, gastroragii, eczeme, erite m
nodos

1.13. Infectiile bacteriene ale pielii – Piodermite –

Piodermitele = infectii ale pielii cu bacteria piogene (pios = puroi);
Pe suprafata pielii exista o flora cutanata normala prezenta la toate persoanele indifferent de gradul de
igiena; tot aici mai pot ajunge si agenti patogeni ce det piodermite. Cei mai important sunt:
– Stafilococul – determina stafilococii – cel mai imp = Furunculul;
– Sterptococul – determina streptocii – cel mai imp = Erizipelul;
Furunculul
= foliculita cu perifoliculita acuta produsa de stafilococul auriu (specie patogena); Exista si stafilococul
alb (sp nepatogena) asemanatoare dpdv microscopic;
 Afecteaza atat foliculul pilos, gl sebacee cat si tesutul conjunctiv perifolicular si uneori si tesutul adipos
subcutanat

22
Manif estari clinice:
 Debuteaza ca o mica pustula (colectie de puroi) foliculara apoi inferior evolueaza in profunzime
interesand si tesuturile perifoliculare
 Rezulta un nodul deosebit de dureros ce creste rapid in dimensiuni (1 -2cm), devine fluctuent si uneori
supureaza
 Initial se elimina o secretie purulenta fluida galben -verzuie si dupa putin timp se elimina si burbionul
(miezul necrotic al furunculului format din puroi, detritusuri, sange)
 Acesta poate fi unic sau multiplu
Forme clinice de furuncul
1. Deosebi t de dureroase – pe tegumente aderente la planurile profunde (nas, conduct auditiv extern);
stare: febra, frison;
2. Furunculul malign al fetei – in 2/3 superioare ale fetei (buza sup. santul nazogenian, obraz); e de mare
gravitate datorita complicatiilor pe care le poate provoca: tromboflebita sinusurilor laterale / sinusului
cavernos; septicemia; Clinic se observa si un edem important a regiunilor afectate rezultand
modificarea fizionomiei;
3. Furunculul antracoid – e o forma clinica particulara ce consta in in teresarea concomitenta a mai multor
furunculi pilo -sebacei astfel se constituie mai multe orificii prin care se elimina secretia purulenta;
Aceste orificii confera regiunii afectate aspect de stropitoare; Eliminarea burbioanelor determina
ruperea zonelor d e tesut normal si constituirea unei ulceratii crateriforme anfractuase cu epitelizare f
lenta si constituirea de cicatrice
4. Furunculoza – se caracterizeaza prin multiple furuncule ce apar concom sau succesiv pe parcursul m.m.
ani

Fig. 9 Furunculul

23
Erizip elul
= piodermita eritematoasa profunda cu ev acuta care interes si vasele limfatice reticulare ale dermului; e
prod de streptococii piogeni de grup A, mai rar C si G;
 Streptococii patrund in piele prin dif solutii de continuitate reprez de: rinite, ulcer atii, plagi
posttraumatice, micoze interdigitale, ulcere de gamba;
Manifestari clinice
 Debut brusc, febra, frison, stare generala alterata;
 Dupa care se constituie la niv reg afectate o placa eritematoasa ce creste rapid in dimensiuni, ajungand
la peste 25-40 cm diametru;
 In per de stare exista la niv reg afectate un placard eritemato -edematos de mari dimens, bine delim la
perif de un burelet periferic
 Cea mai frecv loc la niv gambei unde poarta de intrare e o micoza interdigito -plantara; apoi la niv fete i
– poarta de intrare e o rinita / diverse ulceratii loc la fata ( asezat in vespertilios)
 Este infecto -contagioasa;

Fig. 10 Erizipelul
Infectiile virale
1. Herpesul = epidermoneuroviroza contagioasa cu 2 localiz relative distincte det de cele 2 tipuri de virus
herpetic uman: Faciala si peribucala (det de tipul 1); Genitala si perigenitala (det de tipul 2)
 Debuteaza printr -o mica pata eritematoasa la niv buzelor si perioral;
 Pe suprafata acesteia apar multiple vezicule grupate -n buchete ce se rup si lasa le ziuni ce se vindeca in
5-10 zile

24

Fig. 11 Herpesul

2. Zona Zoster = neuro -ectodermo -viroza ce se manifesta prin:
 Eruptie veziculoasa cu elem grupate -n buchete aparand succesiv in cateva zile unilateral pe traseul
diferitor nervi senzitivi
 Debuteaza pri n: senzatie de arsura, durere pe traseul unui nerv senzitiv
 Dupa 24 -36h in aceasta zona apare un placard eritematos
 Dupa inca idem pe supraf lui apar numeroase vezicule grupate in buchete
Forme clinice de ZZ
 Intercostala – cea mai frcv; cele mai putine co mplicatii;
 Oftalmica – complicatii oculare pana la pierderea vederii si auditive pana la diminuarea auzului; Se
prez ca un placard eritematos unilateral ½ din extremitatea cefalica; insotita de dureri de intensitate
variabila, veziculele care apar sunt gru pate in buchete
 Cervico -brahiala
 ZZ a membrului superior
 ZZ a membrului inferior

Fig. 12 Zona Zoster

25
Infectii cutanate micobacteriene (epizoonoze)
1. SCABIA
 Dermatoza parazitara contagioasa pruriginoasa, prod de un artropod (Sarcopte scabiae);
 Per de incu batie 2 sapt; parazitul traieste departe de gazda 2 -3 zile;
Forme clinice:
 Scabia clasica – eruptie pruriginoasa patognomica constituita din vezicule perlate si tunele acariene;
concomitant prezinta si: escoriatii datorate gratajului; are o topografie ev ocatoare: interdigital, art
pumnului, f ant a axilelor, reg fesiera, penisul si scrotal la barbati; (prurit cu intensificare nocturna)
 Scabia oamenilor curati – prurit prezent, lez cutanate minime;
 Scabia incognito – pers care au fol dermatocorticoizi pt calmarea pruritului
 Scabia norvegiana – prurit redus, leziuni cutanate intense alc din scuamo -creste;
 Scabia nodulara – nodule de cul rosie -bruna infiltrati intens pruriginosi; loc pe fese, flancuri, org
genitale, coapse;

Fig. 13 Scabia
2. PEDICULOZA
 Derma toza det de paduchi;
 Pediculoza capului si a corpului – se iau prin atingere cu o persoana infestata
 Ftiriaza pubiana – dat Ftirius Pubis – prin contact sexual (paduchi lati = latzei)

26

Fig. 14 Pediculoza

Alergii cutanate
URTICARIA
 Afectiune alergica cutaneo -mucoasa caracterizata printr -o eruptive tranzitorie de papule si placi
eritemato -edematoase intens pruriginoase asemenea celor care apar la atingerea pielii cu urzica
Manifestari clinice
 Papule/ placi e -e usor reliefate de forma si dimens variab ile care pot aparea pe toata supraf corpului;
 Lez insotite de prurit intens;
 Urticarie alim = lez mari; Urticarie medicamentoasa = lez mici;
 Forma particulara – edemul Quincke se manif prin edem al buzelor, pleoapelor, faringe, laringe; glotic:
poate det ermina sufocarea bolnavului;
Factori etiologici:
 Exogeni – alimente (oua, peste, icre, lapte, mezeluri, ciocolata, capsuni, citrice); Medicamente (xilina,
antibiotic, antiinflamatoare nesteroidiene); Pneumalergeni (polen,mucegai, praf de casa, par de anima le,
s.a.); Ag fizici (soare, frig, caldura); Venin de insecte (albine, paianjeni); Produse de infrumusetare;
Metale din proteze dentare;
 Endogeni – fact genetici, hormonali, boli sistemice infectioase autoimune / endocrine / neoplazii;

27

Fig. 15 Urticaria

EGZEMA
– Afectiune cutanata alergica cu ev in puseuri caracterizate prin succesiunea de eritem, veziculatie,
zemuire, crustificare, descuamare, lichenificare;
– Lez pruriginoasa
F acuta – predomina eritemul si veziculatia
Subacuta – pred scuamele
Cronica – pred lichenificarea

Fig. 16 Eczema

28
ERITEMUL POLIMORF
– Sindrom cutaneo mucos plurietiologic caracterizat prin:
– Lez eritemato -papuloasa / veziculo -buloasa cu localiz elective pe extremitati si interesarea frecventa a
mucoaselor
– Etiologie – infectii vi rale/ cu micoplasme/ streptococice, medicamente (Ab, sulfamide); boli gen
(limfoame, cancere, lupus eritematos)
– Manif clinice – coexistent lez de varsta + dimens diferite; debuteaza prin mici pete eritematoase de
cativa mm; uneori pe supraf acestor pete po t aparea vezicule sau bule
Forme clinice:
– EP minor – forma papuloasa: mici papule ce palesc in 1 -2 sapt;
– EP minor – forma veziculo -buloasa: pe supraf lez apar vezicule/bule care se rup usor determinand
leziuni post -veziculoase
– EP major – debuteaza brusc p recedat uneori de o simptomatologie care sugeareaza infectia cailor resp
sup si se manifesta prin: interesarea mucoasei orale; sunt prez bule ce se rup rapid si lasa leziuni
sangerande; leziuni oculare, genitale, cutanate, atingeri pulmonare/ digestive/ mi ocardice/ neurologice .

Fig. 17 ERITEMUL POLIMORF

Reactii cutanate post medicamentoase
= manif alerg postmed apar la un nr mic de indivizi si doar dupa o perioada de sensibilizare; NU are
imp doza admin, manifestarile clinice se repeat si la alte adimini strari. Diferite manifestari clinice:
– Urticarii postmed
– Egzanteme (inrosirea difuza a pielii)
– Eritrodermii
– Eritem fix medicamentos

29
– Vasculite
– Eritem polimorf
– Eruptii buloase /lichenoide / acneiforme
– Necroze cutanate

Colagenoze

= boli ale tesutului con junctiv;
LUPUSUL ERITEMATOS
– Afectiune etiologie necunoscuta si mecanism patogenic autoimun ce afecteaza atat pielea cat si org
interne;
– LE cronic – doar leziuni cutanate, lez viscerale absente;
– LE subacut – leziuni cutanate si discrete lez viscerale;
– LE a cut sistemic LES
Manif clinice:
– Sediul lez se afla pe zonele expuse la lumina solara (fata, obraji, nas, gat, decolteu)
– In LEcronic exista un placard eritematos cu nuanta violacee disp in vespertilio pe nas si obraji
– Nu se transmite prin atingere

Fig. 18 LUPUSUL ERITEMATOS

30
Psoriazis
= dermatoza cronica, dispozitionala si reactionala plurifactoriala caracterizata prin lez eritemato –
scuamoase tipice; Boala cu determinism plurifactorial pentru a se exprima clinic, necesita prezentarea
unor factori genetici si de mediu.
Etiopatogeneza
– La pacienti cu predisp genetic, factorii de mediu pot avea rol declansator sau agravant al bolii
– Factori psihogeni (stress, suparare, etc)
– Traumatisme, infectii, fact endocrine, alcoolul, fumatul, lumina solara, infectia hiv
Manif clinice:
– Exista mm forme de Psoriazis ce difera prin asp clinic si histopatologic:
– P vulgar ; P eritrodermic; P pustulos; P artropatic;
– Leziunile de P afecteaza: Scalpul/ unghiile / mucoasele / pielea
Leziuni eritematoase f bn delim acoperite cu scuame alb-sidefii, uscate, pluristratificate, usor
detasabile;
Debuteaza de cele mai multe ori la niv coatelor, genunchi, reg dorso -lombara, in cursul evolutiei
pot aparea si alte leziuni noi in alte teritorii iar cele de la debut se extend in suprafata.

Fig. 18 Psoriazis

31

DERMATOZELE BULOASE

= grup de afectiuni al caror leziune elementara principal este BULA
Pemfigusul vulgar
=afectiune autoimuna grava;
– Debuteaza lent, cu lez localizate; In peste 50% din cazuri apar eroziuni bucale dureroase si trena nte;
– Lez sunt situate: fata interna obraji, gingii si palat
– Eroziunile post -buloase sunt extinse si marginite de un guleras epidermic
– Alteori poate debuta cu eroziuni ale mucoasei genital sau conjunctivale sau leziuni ale scalpului,
ombilicului, periunghi ale
– Debuteaza printr -o leziune buloasa alc din bule cu lichid clar ce se dezv pe pielea apparent normal.
Bulele sunt f fragile, se rup si lasa eroziuni post -buloase ce se vindeca f lent;
– In faza de stare a bolii coexista atat bule in tensiune cat si bule flaste si cu eroziuni post -buloase in faze
dif de epitelizare
Cauza: necunoscuta;

Fig. 1 9 Pemfigusul vulgar

Lichemul plan
– Debuteaza la niv mucoasei orale
– Dermatoza cutaneo -mucoasa cronica de cauza necunoscuta; pruriginoasa;
– Se manif clinc prin eruptie simetrica alc din papule dermo -epidermice cu asp particular
Teorii etiopatogenice: autoimuna/ endocriniana/ nervoasa si psihosomatica/ diatezica si
umorala/ medicamentoasa (Au, Arsenic, streptomicina);

32
Manif clinice:
– Cutanate – debut acut lent prin papul e de 1 -3 mm diametru de cul rosie violacee stralucitoare,
pririginoase, poligonale, acop cu o retea albicioasa fina;
Poate afecta orice reg topografica; cele mai afectate sunt: glezne, fata ant a artic pumnului, reg
lombara; afectarea mucoaselor (50% din c azuri se poate asocia sau nu cu lez cutanate): mucoasa
orala/limba/ muc genit/ perianala
– Pe limba leziunile form placi albe, mici, fixe, cu tendinta la atrofie; La multe cazuri lez orale se pot
eroda
– Modif persistente ale mucoasei orale reprezinta precance re facultative
– La unii bolnavi Lichemul plan oral poate coexista cu o candidoza;
– Afecteaza 1% din populatie;
Cele mai frecvente manif unghiale sunt: subtierea proximala a lamei unghiale; hiperkeratoza
subunghiala; pierderea temporara sau definitiva a ung hiei;
L.plan al scalpului duce la aparitia de placi atrofice, cicatriceale ca urmare a extinderii infiltratului
inflame in profunzime;

Fig. 1 9 Lichen plan

Tumori cutanate

1. Tumori cutanate benigne=nu determina metastaze,nu se cancerizeaza;
 formatiuni cu tendinta la crestere si persistent ce reproduc structura ts de origine

33
 se caract prin:crestere lenta;delimitare neta;persistent in zone topografice in care a aparut;
 sustinerea caracterului benign necesita confirmarea benignitatii prin biopsie si exame n histopatologic.
2. Precancere cutanate – cuprind o serie de dermatoze carct in gen prin infiltrat inflam cronic localizat
sub dermul papilar. Acestea pot evolua frcv catre o transformare carcinomatoasa dupa o perioada
variabila de latent.
3. Tumori cutanate maligne = neoplazii, cancere relative frecvente 15 -20% din totalul cancerelor; in
ultimele 2 -3 decenii s -a constatat o crestere a incidentei cancerelor cutanate;
Tumorile maligne ale pielii pot fi:
– De origine epiteliala (carcinoame, epitelioame)
– De orig neoblastica (melanoame maligne)
– Mezechimala (sarcoame)
– Tumori maligne mixte
– Tumori cutanate secundare unor neoplasme visceral (metastaze cutanate);

Fig. 20 Melanom

Boli cu transmitere sexuala

1. Majore: sifilis, gonoree, sancrul moale, granulom inghinal, limfogranulomatoza veneriana;
2. Minore: herpes genital, scabia, hepatita, pediculoze, uretrite negonococice
Sfera bolilor cu transm sexual s -a largit prin includerea infectiilor HIV/Sida care a provocat o
epidemie de proportii constituindu -se intr -un adev arat flagel al lumii moderne prin mortalitatea extreme
de ridicata.
Bolile cu transm sexuala minore reprez ¾ din totalul bolilor cu transm sexual ca frecventa. Acestea sunt
importante nu doar prin frecventa lor ci mai ales prin repercursiunile mari asupra sanatatii publice,
unele reprezentand un mare pericol social.(Sifilis, HIV )

34
Sifilisul
= lues ; boala cu transmitere sexuala produsa de o spirochete microaerofila (Treponema pallidum)
Patogenie: – pielea si mucoasele intact reprez o bariera protectoare cu T.P.; Patrunderea are loc la niv
unor leziuni cu pierdere de substanta micro sau macro produsa in timpul contactului sexual;
Manif clinice: – in fct de tipul acestora Sifilisul are urm std:
1. Primar – Sifilom + Adenopatie satelita
2. Secundar – Lez cutaneomucoa se suggestive + Adenopatie satelita + Afectarea altor org si sisteme
3. Latent – Simptomatologie cutaneo -mucoasa absenta dar teste serologice positive
4. Tertiar – Afectare cutanata, neurologica, cardiovasculara si a altor viscera;
Transmitere:
1. Sexuala – cea ma i frcv;
2. Transfuzii de sg
3. Transplacentar –mama -fat
4. Contact direct cu secretii infectate;
La locul inocularii dupa o per med de 21 zile se dezv lez primara (s ancrul dur = sifilom) Sifilomul
apare la poarta de intrare.

Fig. 21 Sifilisul

SIFILISUL PRIMAR
– Se caract prin prez sancrului dur si a adenopatiei luetice satellite;
– Sifilomul apare dupa aprox 21zile de la contactul infectant, se dezv ca o macula eritematoasa care in
evolutie devine rapid papula inflamatorie si se erodeaza central;
– Se poate vindeca fara tratament
– Recurentele sifilomului= rare si s.n. Sancru redux

35
– Classic, sifilomul are urm caracteristici: e eroziune rotund ovalara cu diametru de 1 -2cm bine delimitata
cu contur regulat ale carui margini se pierd in tesutul sanatos din jur. Suprafata s a e acop de o secretie
clara bogata in treponeme cu aspect lacuit; Este nedureros si neinflamator, devine dureros cand se
suprainfecteaza sau e traumatizat; Baza lui e indurata (induratia apare la 4 -5 zile de la debutul leziunii;
persista 2 -3 luni dupa epi telizarea ei a.i. permite diagnostic retrospectiv)
Clasificarea sancrelor:
1. Dupa localizare: genital 90% (gland, teaca penisului, balano -preputial); extragenitala – aparitia e det de
cele mm ori de contactele sexual anale sau orale (buze, peribucal, la niv mameloanelor etc)
2. Dupa nr: unice (cele mai frcv); multiple (simultane prin inoculari multiple)
3. Dupa dimensiune: variabila – de la cativa mm (sancrul pitic) pana la 4 -5 cm (sancrul gigant)
4. Dupa profunzime: -m m forme clinice: eroziune; forma papulo -eroziva ; forma ulcerata; forma
gangrenoasa; forma terebranta;

Fig. 22 Sifilisul primar

LUESUL DECAPITAT
= absenta sancrului; contaminarea se face prin sperma de la barbat cu lues latent dar si transplacentar si
transfuzional; uneori se intalneste la parteneri tratati incomplete;
ADENOPATIA LUETICA
= al doilea symptom al sifilisului primar; apare la 7 zile de la constituirea sancrului in terit de drenaj
limfatic al acestuia;
– E unilat, poliganglionara. Neinflamativa, constituita din ggl elastici bine delim, duri , mobile, nedurerosi
– E spontan rezolutiva (dispare dupa cateva sapt/ luni de la vindecarea sancrului, fara tratament)

36
– Devine inflamatorie doar daca sifilomul se suprainfecteaza cu alti germeni
Diagnostic diferential in S Primar: Herpes simplex, Sancru moal e, Ulcere traumatice, Infectii
bacteriene, Carciniom Spino -celular, Psoriazis, Limfogranulomatoza veneriana.
Complicatii in Sifilisul primar:
– La barbati: fimoza, parafimoza, suprainfectie, elefantiazis penian si scrotal;
– LA femei : edem a labiilor mari s i mici,
Metode serologice de diagnostic:
1. Teste netreponemice reprez de: VDRL (se pozitiveaza dupa 30 -40zile; negative dupa 3 ani) , RPR
2. Teste treponemice reprez de: TPHA (35 -45 zile; ramane pozitiv forever )

37
CAPITOLUL 2
Rujeola

2.1. ISTO RIC

Rujeola, boala cvasiobligatorie a copilului neimunizat, este grevata de un mare procentaj de
mortalitate, mai ales prin complicatiile respiratorii si encefalitice, in special la malnutriti, dar care
beneficiaza, in ultimii 30 de ani, de un vaccin cu o mare eficacitate si inocuitate. Introducerea
campaniilor vaccinale in masa a fost acompaniata de scaderea spectaculoasa a morbiditatii, urmata de o
cvasieradicare a bolii in tarile in care au dus o vasta campanie sustinuta de vaccinare, concomitent cu
reducerea mortalitatii infantile la subiectii vaccinati.
Rujeola este ecologic vorbind, un clasic exemplu de infectie virala autolimitanta, in fata careia
gazda extrem de receptiva este practic descoperita. Prin incidenta sa, afectand 90% din populatia
susceptibila de varsta prescolara, rujeola a fost privita in trecut ca un “ rau necesar” al primei copilarii
tot atat de frecvent ca durerile ce insotesc formarea dentitiei deciduale. Evolutia – in general benigna – a
bolii, aparitia complicatiilor dupa estomp area semnelor paognomonice ale maladiei, lipsa inregistrarii
cazurilor au determinat subestimarea rujeolei ca problema de sanatate publica.
Boala a evoluat diferit in diverse arii geografice, in raport cu nivelul social -economic al acestora. In
opozitie c u relativa benignitate a rujeolei, caracteristica Europei si Americii de Nord, este bine
cunoscuta severitata si mortalitatea acestei afectiuni in Africa, America Latina si Asia, unde boala este
responsabila, direct sau indirect, de moartea a peste un mili on de copii anual, ceea ce corespunde la o
letalitae de 10% in zonele rurale si 2 – 3% in zone urbane.
In Romania, prima campanie nationala de imunizare antirujeolica s -a desfasurat in perioada 20 mai
– 25 iunie 1979, uilizandu -se 1200000 de doze de vacci n antirujeolic viu supraatenuat, fiind cuprinsa
grupa de varsta 9 luni -4 ½ ani. In trimestrele III si IV ale anului 1979, morbiditatea a scazut de peste 16
ori fata de anul 1978, iar grupa de varsta 1 – 4 ani de peste 23 ori.
Mortalitatea prin rujeola inre gistrata in anul 1979, comparativ cu anul 1978, a scazut la jumatate de
la 1,1/100000 locuitori, l a 0,62 cazuri.
Cel mai bun mijloc de eliminare al rujeolei este acela de a avea o populatie imunizata, iar
imunizarea universala – care face parte din buna ingrijire a sanatatii – trebuie efectuata prin programe
de rutina si intensive la toate nivelurile.
Programele de vaccinare a copiilor contra rujeolei la varsta de 15 luni, trebuie stabilite si
mentionate in toate colectivitatile umane si deasemenea treb uie inclusi toti suspectii, indiferent de

38
varsta. In anul 1984 s -au raportat in tarile in curs de dezvoltare care nu practica vaccinarea antirujeolica
in masa, mai mult de 1,5 milioane copii morti cu rujeola si complicatiile ei.
In programul OMS – EPI (E xpanded Programme on Immunization) s -a inclus combaterea prin
vaccinarea a sase boli infectioase: difterie, tetanos, tertussis, polomielita, rujeola si tuberculoza – care
omoara 10mcopii pe glob la fiecare minut si handicapeaza inca 10. Rujeola este respon sabila de 1/3 din
aceste morti si sechele.
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în sânge, în secrețiile
nazofaringiene și respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalnește la persone
sănătoase, deoarece nu există purtatori de virus rujeolic.
Morfologie – virusul rujeolic este o particulă sferică de 120 – 128μm în diametru, cu mici proiecții
aciculare de suprafață. Structural, conține o nucleocapsidă, cu A.R.N și un înveliș exterior constituit din
lipide, glicoproteine și polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliș ca și de proprietățile de
hemaglutinare și hemoliză. Antigenul pentru reacția de fixare a complementului este prezent in
nucleocapsidă, iar anumite specificitați sunt date de inveli ș. Spre deosebire de alte virusuri înrudite,
virusul rujeolic nu posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic.
Izolarea virusului rujeolic s -a făcut pe culturi de țesuturi ( rinichi uman, sau de maimuță ),
utilizând sânge, sau spălături le faringiene de la bolnavii de rujeolă.
Gazde receptive . Maimuta inoculata parenteral cu virus rujeolos face o boala asemanatoare cu a
omului. Virusul poate fi izolat din sange, exudat faringian, recoltat in primele 24 de ore de la debut, pe
culturi celul are din rinichi de maimuta sau om.
Virusul rujeolic a fost adaptat si la embrionul de gaina pe cale amniotica si la multiple tipuri de
culturi celulare de om si maimuta.
Dezvoltarea virusului in culturi se face lent in 6 – 8 zile si se duce la modi ficari citopatice
caracteristice, celulele isi pierd conturul, apar vacuole si mase sincitiale cu numerosi nuclei (celule
gigantice) iar intranuclear apar incluziuni acidofile.
Structura antigenica. Virusul rujeolic poseda o activitate hemaglutinanta. Feno menul este specific
inhibat de serul antirujeolos.
Virusul poseda si un antigen fixator de complement care poate fi pus in evidenta in lichidul
supernatant al culturii de celule infectate cu virus, care reactioneaza specific cu serul de convalescent.
Rezistența în mediu extern și la factorii fizici – virusul rujeolic este puțin rezistent în mediul
extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva saptămâni la frigider și mai multe luni în stare
inghețată la –150 sau- 790 C. La 370C își pierde jumat ate din infecțiozitate în 2 ore. La temperatura
camerei și la umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50 -70% din infecțiozitate, în conditii de
umiditate crescută. Este distrus repede de ultraviolete. Acțiunea formolului (1/ 4000), timp de 4 zile la

39
370, duce la inactivarea virusului (pierderea completă a infecțiozitații). Virusul rujeolic nu este sensibil
la nici un antibiotic.

Fig. 23 Morbilivirus – virusul rujeolic

40
2.2. DEFINITIE

Este o boala acuta foarte contagioas a, specific umana, produsa de virusul rujeolic si caracterizata
printr -o evolutie autolimitanta cu febra, exantem si enantem caracteristice, complicatii frecvente, severe
si imunitate durabila dupa boala.
Este cunoscuta de populatie sub numele de “pojar”, “cori” sau “ morbili”.

Fig. 24 Rujeola

2.3. PATOGENIE

Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană și conjunctivală. Unii autori
au susținut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă,
puși în contact cu bolnavii de rujeolă, nu au facu t boala, dacă li s -au aplicat ochelari, care acopereau
întreaga regiune orbitală sau dacă li s -a instilat ser de convalescent în sacul conjunctival ).
După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în țesuturile lim foide, unde se multiplică (
perioada de in cubație ). Virusul a putut fi izolat din sânge, în această perioadă, la maimuțe. Când s -a
realizat o multiplicare maximă a virusului, acesta invadează sângele și organele, provocând primele
manifestari ale bolii. Virusul rujeolic se izolează în această per ioada din sânge, din secreții
nazofaringiene și din urină. În sânge, virusul rujeolic este localizat îndeosebi în leucocite, în care se și
multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia și modificările cromozonice frec vente din rujeolă ).
În rujeolă, se produc și alte modificari imunologice și metabolice. Astfel, în formele severe de
rujeolă s-a constatat o imunosupresie im portantă ( mai ales a imunitații celulare ), demonstrează pri ntr-o
scădere a numărului de lim focite T, și scăderea rezistenței la infecții b acteriene.

41
Rujeola gravă care apare frecvent la tropice, se insoțește de o eliminare mai prelungită a
virusului rujeolic și de prezența prelungită a celulei gigante (8 -29 zile), față de o durată medie de 6 zile
în rujeola obisnuită. Se consideră că acest a spect revelator de gravitate se datorerște unei puternice
deprimari a imunitații celulare, la copiii cu malnutriție, ceea ce ar favoriza proliferarea virală și
gravitatea bolii.

2.4. STATISTICI MEDICALE

Rujeola a fost de departe cea mai frecventa boala infectioasa, indicii de morbiditate in tarile in
care inregistrarea s -a facut regulat si sistemic au ajuns la 1500 – 1600 ls 100 000 de locuitori.
Incidenta rujeolei in regiunea europeana in perioada 1980 -1991 inregistreaza un continuu declin, in
1991 fiind raportate 107 525 cazuri, ceea ce reprezinta o scadere de 7,7 ori fata de 1980.
In Romania in perioada 1968 – 1978 (perioada dinaintea vaccinarii antirujeolice in masa)
morbiditatea a variat intre 325,54 la 100 000 de locuitori (1968) si 738,93 la 100 000 de locuitori
(1969), in restul anilor fiin in jur de 500 – 600 cazuri la100 000 de locuitori.
Nivelul morbiditatii in anii epidemici a atins 600 – 750 de cazuri la 100 000 de locuitori, fata de
220 – 330 cazuri in anii interepidemici.
Evolutia r ujeolei in Romania dupa introducerea vaccinarii antirujeolice in 1979 prezinta
urmatoarele caracteristici:
– Scaderea morbiditati i de la 540,4 / 100 000 locuitori in 1978 l avalori de sub 22/100 000
locuitori in perioadele interepidemice, adica o scadere de aproximativ 24,6 ori.
– Mentinerea periodicitatii multianuale cu aparitia unor epidemii la intervale din ce in ce mai
lungi (de la un an la trei si apoi la patru ani) si cu reducerea incidentei in epidemie sub nivelul
epidemiilor din perioada prevaccinala.
– Amploarea acestor variatii epidemice tine de masa de receptiva cuprinsa, prin acumularea
de noi generatii receptive.
– Miniepidemiile de rujeola continua sa fie raportate cand grupuri largi de susceptivili sunt
reunite, in colectivitati inchise.
Curba luna ra si sezoniera a incidentei rujeolei in Romania a atins nivelul maxim in lunile de
primavara (aprilie – mai) cu 34,07% cazuri, 28.97% cazuri iarna, pe cand vara s -au inregistrat 21,325
din imbolnaviri, iar toamna 15,64%.
Repartiatia pe grupe de varsta
Importanta particulara a varstei, in ceea ce priveste morbiditatea prin rujeola, este un fapt
binecunoscut.

42
Majoritatea cazurilor se situeaza in grupa 2 –10 ani, morbiditatea fiind sensibil egala pentru cele
doua subgrupe componente: 1 –5 ani si 5 –10 ani.
Diverse statistici de pe glob consemneaza morbiditatea cea mai ridicata, de aproximativ 2 500/100
000, la grupepe 1 -5 si 5 -9 ani.
Pana la 15 ani, rujeola apare la 98,84 5 dintre copii, un procent infim facand rujeola dupa aceasta
varsta.
In tarile in curs de dezvoltare, observatiile epidemiologice releva ca scaderea nivelului de trai se
acompaniaza cu scaderea varstei contagiunii, rujeola afectand cu precadere, sugarii si copii.
Formarea de colectivitati de copii mici (crese, gradinite) favorizeaza depla sarea morbiditatii spre
aceste vaste, cazur i sub 2 ani si chiar sub 1 an, fiind frecvente ceea ce impune vaccinarea antirujeolica
sub varsta de 1 an.
Sexul se pare ca nu joaca un rol important in incidenta bolii.
In Romania in perioada 1978 -1992 mortalita tea scade progresiv de la 1,1 7/100 000 de locuitori in
1978 an prevaccinal) la 0,03/100 000 de locuitori in 1992, adica scade de 39 de ori.

2.5. TABLOU CLINIC

Incubația în medii este de 10 zile (cu variații între 8 și 11 zile), fiind una din perioadele de
incubație cele mai fixe. Poate fi prelungită pănă la 21 -28 de zile, dacă în cursul acestei perioade s -a
administrat gammaglobulină.
a) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv, perioada catarală ).
Această perioadă durează 3 -4 zile, pănă la apariția erupției. Debutul este gradat (și nu brusc ca
în scarlatină ), cu febră care crește treptat la 380-390C, insoțită de cefalee, indispoziție și de fenomene
catarale co njunctivale și ale căilor respiratorii superioare.
Catarul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roșii, pleoape umflate, ochi lacramoși;
este insoțit adesea de fotofobie.
Catarul căilor respiratorii este localizat inițial la nazofaringe și larin ge. Bolnavul strănută și
prezintă o secreție nazală, abundentă, seromucoasă sau mucopurulentă, care irită narinele , insoțită
uneori de epistaxis. Catarul ocular și nazal dau feței bolnavului un “facies de copil plâns”. Catarul se
extinde apoi la laringe, i nstalându -se laringita exprimată prin voce aspră, răgușită, tuse uscată
supărătoare. Catarul laringean poate fi mai accentuat, luând aspectul unei laringite obstruante (crup
rujeolic). Către sfârșitul perioadei de invazie, catarul se extinde descendent su b forma unei
traheobronșite acute.
Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidență, în peste jumatate
din cazuri, imagini de pneumonie interstițială.

43
Cavitatea bucală
Din primele zile de boală, mucoasa bucală este congestionat ă, mai ales în fundul gurii. Pe acest
fond hiperemiat, se observă pete intens congestive, uneori chiar hemoragice. Petele sunt de dimensiuni
mici (3 -5 mm în diametru), cu contur neregulat, fiind fregvente pe vălul palatin și în fundul gâtului.
Limba este s aburală, dar roșie pe margini cu tendințe de descuamare în zilele următoare
Semnul Koplik , modificare caracteristică rujeolei în această perioadă; este constituit din căteva
(uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru d eschis, izolate sau în mici grupuri,
așezate pe o zona roșie, cu un diametru de câțiva milimetri. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa
jugală, lângă ultimii molari, mai rar pe gingii, în șanțul jugomaxilar și excepțional în alte părți (mucoasa
nazală ). Ele au fost comparate cu grăunțele de griș sau cu mici stropituri de var, presărate pe o suprafață
congestionată. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroșări epiteliale, fiind destul de aderente de
mucoasă.

Fig. 25 Enantem rujeolic

Semnul Koplik apare din perioada de invazie, de obicei in a 2 -a zi și persistă câteva zile,
cuprinzând și 2 -3 zile din perioada eruptivă, apoi dispar începând cu punctele albicioase, care lasă în loc
un punct hemoragic pe o areolă congestivă (,,rest de Koplik”) . Semnul Koplik are o mare valoare în
diagnosticul precoce al rujeolei, putând fi considerat chiar patognomonic pentru această boală.
Ganglionii limfatici, mai ales cei cervicali, sunt usor măriti.
b) Perioada eruptivă . Febra, care la sfârșitul perioadei d e invazie avusese o tendință de scădere,
crește din nou și mai mult, realizând astfel o curbă febrilă cu aspect difazic, asemănătoare cu aceea din
alte boli virale (gripă, poliom ielită).

44
Simptome generale și nervoase – indispoziție, agitație, insomnie, chi ar delir, se accentuează.
Erupția apare concomitent cu această exacerbare a simtomatologiei generale.
Erupția rujeolică apare, de obicei, în cursul nopții, astfel încât este descoperită dimineața.
Primele pete apar înapoia urechilor și pe ceafă, pe frunte și obraji, coborând spre gât. A 2 -a zi, erupția
se extinde pe torace și pe rădăcina membrelor, pentru ca in a 3 -a zi, să cuprinda în întregime trunchiul și
extremitătile membrelor. Erupția are deci un caracter descendent și centrifug, generalizarea fiind
desăvârșită de obicei în a 3 -a zi. Uneori, erupția ,,iese” mai greu, generalizându -se în 4 -5 zile .
Erupția rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la presiune), de culoare roz, la
început mici (diamedrul de câțiva mm) putând rămăne ca atar e (erupție micromaculoasă) sau crescând
în su prafață (de 1 -3 cm în diametru), cu margini neregulate, sau ușor dințate (erupția macromaculoasă).

Fig. 26 Exantem rujeolic

Petele ușor reliefate si catifelate la pipăit sunt i zolate, dar de obicei confluiaz ă, lăsând pe alocuri
porțiuni de piele sănătoasă, ca niste insule cu contur neregulat. Acest aspect este vizibil mai ales pe
fese, unde erupția este mai puțin accentuată, chiar în cazul unei erupții intens confluiente. În general,
pielea capătă un aspect p ătat, ca și cum ar fi stropită cu o culoare roșie. Erupția poate fi ușor
pruriginoasă.
Dupa 2 -3 zile, elementele eruptive pălesc și dispar, în ordinea în care au apărut, lăsând in urma
lor, timp de câteva zile, pete gălbui – cafenii, cu valoare diagnostică retrospectivă. Acest aspect re zidual
este mai intens, când eruptia a fost hemoragică, (mult pigment sanguine extravazat). De obicei, urmează
o descuamație fină, furfuracee.

45
c) Perioada posteruptivă (convalescența). În rujeola necomplicată, temperatura rev ine la
normal, odată cu pălirea și ștergerea elementelor eruptive, iar bolnavul își recapătă treptat starea
anterioară. În această perioadă, convalescentul este expus la variate complicații bacteriene.
Evoluția rujeolei este de obicei benignă, decurgând fă ră, sau cu puține complicații, mai ales la
copii în stare de nutriție normală și în condiții de bună îngrijire.
În epidemii mari, mai ales în regiunile cu populație subnutrită și cu rezistență scăzută, rujeola se
îndrățește de complicații.
Complicații mai frecvente, la copii sub 2 ani, la rahitici, la distrofici, sau la cei cu focare
infecțioase preexistente, apar nu numai în cursul bolii, dar deseori către sfârșitul acesteia și în
convalescență.
Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate compl icațiilor. Etiopatogenia
complicatiilor este complexă, contribuind îndeosebi la scăderea rezistenței generale (anergia rujeotică)
și a celei locale (mucoasa respirator și a cavităților adiacente respiratorii – urechea medie, sinusuri), prin
leziunile infla matorii provocate de virusul rujeolic. Se deschid, astfel numeroase porți de intrare pentru
suprainfecții bacteriene. Majoritatea complicațiilor sunt deci bacteriene, survenind pe un teren preparat
de acțiunea virusului rujeolic.
Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune, îngrijiri
insuficiente). Unele complicații sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita, pneumonia
interstițială, encefalita ).

2.6. FORME CLINICE IN RUJEOLA

După aspectul erupției :

1. Ruje ola cu erupție reliefată.
2. Rujeola cu erupție miliară.
3. Rujeola cu erupție buloasă.
4. Rujeola cu erupție purpurică.
5. Rujeola cu erupție confluentă.
6. Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de gammaglobuline în perioada
de incubație) are aspect atipic , lipsind unele sim ptome, sau apărând într -o formă discretă; simptomele
catarale pot lipsi, iar erupția constă dintr -un număr redus de pete risipite pe corp; această formă poate
apărea la 3 -5 luni de la naștere, la sugarii care mai dețin un rest de imunita te maternă.

46
7. Rujeola fără erupție apare la vaccinați sau la cei care au primit un material de imunizare pasivă,
această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice, epidemiologice

Fig. 27 Rujeola fără erupție

După intensitatea simtomatologiei:

1. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5 -7 zile) sau mai scurtă (1 zi); semnul
Koplik apare tardiv, concomitent cu erupția ( probabil prin modificarea r eactivității organismului; în
urma unei alte boli infecțioase, sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la începutul
bolii).
2. Rujeola atipică la imunizați cu vaccin inactivat. La copiii astfel vaccinați, s -a constatat
apariț ia, la câțiva ani după vaccinare, a unei rujeole atipice și severe ( datorată s ensibilizării ), ceea ce a
condu s la renunțarea la acest vaccin.
3. Rujeola la copii malnutriți ( rujeola tropicală ). La copii subnutriți ( în special în regiun ile
tropicale din țările în curs de dezvoltare ), evoluția rujeolii este deosebit de severă, cu frecvente
complicații și mortalitate mare ( până la 50% ). La aceștia viremia este persistentă, virusul rujeolic
putând fi izolat până la a 13 -a zi.In limfocite , se găsesc cantități mari de antigen viral, iar anticorpii
hemaglutinanți și neutralizanți sunt în titru foarte coborât în sânge .
4. Rujeola hemoragică, cu trombocitopenie, erupție hemoragică, gingivorogii, epistaxis,
metroragii, etc.,ev oluează grav, adesea mortal.

47
5. Rujeola hipertoxică, apare la copii mici sub 2 ani; se manifestă cu febră mare, dispnee
accentuată, cianoză, insuficiență circulatorie, din cauza unui catar bronșic intens (bronșiolită capilară
sau rujeolă ,,sufocantă”).

După vârstă :

Rujeola este mult mai severă la copilul mic, prin frecvența mare a complicațiilor; de peste 7 ori
mai frecvente (87,9%), față de copii mari (12%), a celor mai grave complicatii (bronhopneumonii,
laringite , encefalite, suprainfecții bacteriene sistemice), precum și printr -o evoluție mai severă (forme
hemoragice, forme hipertoxice mai frecvente), cu o letalitate de 2,2% (față de 0,4 la copii mari). La
sugari uneori mai ales în primele 6 luni, rujeola prezint ă aspecte atipice (eruptie discretă și de scurtă
durată, febră mică, absența semnului Koplik ) .
Adulții fac o rujeolă intensă și suportă greu boala.

2.7. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

În general, prognosticul rujeolei este favorabil, mai ales la copii cu stare de nutriție normală și în
condițiile actuale de îngrijire. Astfel leta litatea a scăzut în S pitalul Clinic de B oli Infecțioase Colentina,
de la 8,8% (1939 -1944), la 2,3 % (1945 -1959) și la 0,5 -1% (după 1960 ), pe cazurile spitalizate.
Prognosticul este inf luențat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani ), de starea de nutritie (
distrofie, rahitism) și de unele asocieri morbide ( sc arlatină, tuberculoză ), de sarcină și în general, de
complicații ( îndeosebi pneumonii, care dau 25% mortalitate și e ncefalita rujeolică ). În Africa
mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6 -12 %.

2.8. SIMPTOME SI SEMNE

Rujeola tipică începe după o perioadă de incubație de 7 -14 zile cu febră prodromală, rinoree,
tuse chinuitoare și conjunctivită. Petele (semnul) Koplik patognomonice apar după 2 pînă la 4 zile, de
obicei pe mucoasa bucală în dreptul molarilor superiori 1 și 2. Aceste pete seamănă cu granulele fine de
nisip alb înconjurate de areola inflamatorie. Dacă sînt numeroase, întregul cîmp de fond poate să f ie un
eritem pestriț. Apar faringita și inflamația mucoasei laringiene și traheobronșice. Secrețiile nazale,
mucoasa faringiană și, adesea, sedimentul urinar conțin celulele gigante multinucleate caracteristice.
Iritația caracteristica apare la 3 -5 zile de la debutul simptomelor, de obicei la 1 -2 zile după apariția
semnului Koplik. Erupția debutează în fața sau în spatele urechilor și laterocervical sub forma unor

48
macule neregulate care devin rapid maculopapulare și se extind rapid (în 24 pînă la 48 ore) pe trunchi și
pe extremități în timp ce încep să pălească de pe față. Dacă iritația este deosebit de severa, apar peteșiile
sau echimozele.
În perioada de vîrf a bolii, temperatura poate depăși 40 °C (104 °F), cu edem periorbital,
conjunctivită, fotofobie, t use chinuitoare, iritație extensiva și prurit blînd; în general, pacientul are un
aspect bolnav. Leucopenia cu limfocitoza relativă este frecventă. Simptomele și semnele generale
evoluează în paralel cu severitatea erupției și variază de la o epidemie la a lta. După 3 pînă la 5 zile,
febra scade, starea pacientului se ameliorează și iritația începe să pălească rapid, lăsînd în urmă o
decolorare bronz -maronie, urmată de descuamare.
Sindromul rujeolei atipice poate debuta brusc, cu febră ridicată, toxicitate, cefalee, durere
abdominală și tuse. Iritatia poate să apară după 1 -2 zile, debutînd adesea pe extremități și poate să fie
maculopapular, vezicular, urticarian sau purpuric. Poate să apară edemul palmo -plantar. Pneumonia și
adenopatia hilară sînt frecvente, iar opacitățile nodulare din plămîni pot persista ≥ 12 săptămîni.
Anomalii moderate pînă la severe ale raportului ventilație/perfuzie pulmonară pot produce hipoxemie
semnificativă.

2.9. COMPLICAȚII ALE APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicații in rujeolă:
1. Pneumonia interstițială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din perioada prodromală.
Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani, când se prezintă sub forma difuză și
bilaterală, cu simptome funcționale severe (dispnee și cianoză ) și evoluție gravă.

Fig. 28 Pneumonie rujeolica

49
2. Pneumonia cu celule gigante este severă. Apare, de asemenea, la copii cu imunitate alterată,
prin tratamente prelungite cu imunosupresive, sau la sufer inzi de leucoze.
3. Pneumonia și bron hopneumonia prin suprainfecție bacteriană (stafilococ, pneumococ, bacil
gramnegativ) sunt frecvente (7 -50% din cazuri). Deseori, au un caracter trenant, probabil din cauza
componenței virale sub adiacente; cel mai adesea sunt pneumonii mixte.
4. Abcesul pulmonar și pleurezia purulentă pot să apară uneori.
5. Bronșita capilară (“catarul sufocant”), manifestate cu dispnee, cianoză și evoluând de obicei
spre moarte, apare la copii mici.
6. Crupul rujeolic poate fi adesea mix t, prin suprainfecție bacteriană.

2.10. COMPLICAȚII ALE SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicații.
1. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei, mai frecvente la
începutul erupției .A ceste modificari indică o afectare tranzitorie a encefalului, mult mai fre cventă decât
o arată manifestările clinice
2. Encefalita rujeolică e ste cea mai gravă complicație a rujeolei. Apare de obicei târziu, către
sfârșitul perioadei eruptive sau la începu tul convalescenței. Este o complicație rară (frecvențe de 1/ 1000
de cazuri de rujeolă), dar de o mare gravitate prin evoluția letală posibilă și prin sechelele neuropsihice
pe care le lasă. Debutul este brusc, cu modificări neuropsihice, delir, inconștienț ă, comă, convulsii, etc.
3. Panencefalita subacută sclerozantă (P.E.S.S.). Se apreciază că această boală apare cu o
frecvență de 5 -10 cazuri pentru fiecare 1.000.000 de cazuri de rujeolă. Riscul apariției acestei
panencefalite după vaccinarea cu vaccin ruj eolic viu atenuat este practic neglijabilă.
Alte complicații:
1. Complicații oculare: conjunctiv ite purulente, ulcer corneean.

50

Fig. 29 Conjunctivita rujeolica

2. Complicații bucale (mai ales la copii distrofici, denutriți, cu rezistență scăzută ):
stomatită (bacteriană, sau micotică), amigdalită.
3. Otita medie supurată. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată adesea de mastoidită.
4. Miocardita. Este exprimată prin modificări EKG, tranzitorii , care se constată în 0,5 –
33% din cazuri.
5. Complicații digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive
favorizează dezvoltarea unor infecții bacteriene , sau redeșteptarea unei infecții diz enterice prezentă
până atunci sub fo rmă latentă sau ca stare de purtător ).
Rujeola și sarcina: rujeola, apărută în primele trei luni de sarcină, poate provoca malformații
congenitale la făt. Riscul de malformații se apreciază la 50% pentru rujeola apărută în prima lună de
sarcină, scăzând apoi în lunile următoare. Moartea fetală și nașterile premature rămân pe primul plan în
lunile următoare.

2.11. DIAGNOSTICUL POZITIV

In general, diagnosticul pozitiv se sprijina pe date epidemiologice (lipsa rujeolei in antecedente,
contact infectat cu 10 – 12 zile inainte ) datele clinice si dat ele de laborator (leucopenie cu neutrofile la
inceput, apoi limfocitoza).
Izolarea virusului rujeolic se poate face din secretiile (nazofaringiene, traheobronsice,
conjuctivale) si din sange, dar nu constituie o metoda de rutina.

51
Diagnosticul serologic es te posibil si util, in cazurile problema de diagnostic sau pentru
verificarea eficacitatii antirujeolice.
Rujeola tipică poate fi suspicionată la un pacient cu antecedente de expunere la rujeolă, cu
coriză, fotofobie și semne de bronșită, iar înainte de apariția iritației diagnosticul poate fi pus numai
prin identificarea semnului Koplik. În majoritatea cazuri lor, diagnosticul este stabilit prin prezența
acestor pete, urmate de febră ridicată, alterarea stării generale și iritație cu progresia sa caracteristică
craniocaudală. Cu toate că este rareori necesar, virusul poate fi depistat precoce prin colorația
imunofluorescentă rapidă a celulelor epiteliale urinare și faringiene sau poate crește pe culturi tisulare;
virusul este mai ușor de depistat, cu toate acestea, prin evidențierea unei creșteri a nivelului de anticorpi
între serurile de fază acută și cea de co nvalescență.

2.12. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Diagnosticul diferențial al rujeolei tipice include rubeola, scarlatina, iritațiile medicamentoase,
boala serului, roseola infantum, mononucleoza infecțioasă, infecțiile cu adenovirusuri, cu echo – și
coxsackievi rusuri. Trăsăturile distinctive ale rubeolei includ evoluția sa ușoară cu simptome generale
minime sau absente, ganglioni măriți (și de obicei sensibili) în regiunea postauriculară și suboccipitală,
subfebră, formulă leucocitară normală, absența uzuală a u nui prodrom recognoscibil și durată redusă.
Scarlatina poate fi în primul rînd sugerată de faringită și de febră, dar leucocitoza existentă în scarlatină
este absentă în rujeolă, iar morfologia iritației este distinctă. Erupțiile medicamentoase (de exemplu ,
după fenobarbital sau sulfamide) se aseamănă cu iritația rujeolica, dar, din nou, lipsește prodromul tipic,
tusea și progresiunea cranio -caudală a iritației, iar palmele și plantele sînt cel mai frecvent implicate. În
această situație, anamneza este impo rtantă. Roseola infantum poate produce o iritație cutanata similara
aceleia din rujeolă, dar se constată rareori la copiii > 3 ani. În general poate fi diferențiată prin
temperatura inițială crescută, absența semnului Koplik și a stării generale alterate, iar iritația apare
simultan cu defervescența.
Diagnosticul diferențial al sindromului rujeolei atipice este similar cu cel al rujeolei tipice; cu
toate acestea pleiomorfismul iritației și semnele generale severe care se constată uneori pot sugera febra
pătată a Munților Stîncoși, leptospiroza, varicela hemoragică sau infecție meningococică; alte
diagnostice diferențiale includ anumite pneumonii bacteriene sau virale, colagenoze, cum ar fi AR
juvenilă, și sindromul Kawasaki (sindrom ganglionar cutaneomucos). Antecedentele de expunere la
rujeolă și administrarea anterioară a vaccinului cu virus inactivat sugerează diagnosticul, dar
confirmarea diagnosticului poate să facă necesară izolarea virusului, studii serologice sau ambele.
In stadiul preeruptiv rujeola poate fi confundata cu viroza respiratorie (gripe, adenoviroza,
guturai) de care trebuie diferentiata anamneza epidemiologica, examenul local, semnul K oplik , triplu

52
catar: catar conjunctival ( “facies plans”), catar digestiv (greata, varsaturi, diaree), c atar respirator (tuse,
rinoree, tu lburari respiratorii) si manifestari neurologice (mai ales la adulti), iritabilitate, cefalee, uneori
fenomene de tip encefalitic.
In stadiul eruptiv diagnosticul diferential se face cu urmatoarele boli:
 scarlatina (angin a evidentiata, absenta catarului respirator, eruptie cu caracter
punctat, aspru, cu paloare circumorala)
 rubeola ( prodroame discrete, eruptia este rara si de scurta durata, adenopatii
evidente, evolutie usoara)
 varicela si variola – caracterul veziculelor , al eruptiilor respective cu topografia si
evolutia caracteristica
 infectii cu enterovirusi – echo tipurile 2, 4, 9, 16, insotite de eruptie rujeoliforma

Fig. 29 “ Facies plans”

Fig. 30 Semnul Koplik

53
2.13. TRATAMENTUL RUJEOLEI

Tratamentul rujeolei este sim ptomatic și de susținere. Nu există nici un mijloc de tratament
specific. Gam maglobulinele au numai o valoare preventivă și nu curativă. După unii administrarea de
gammaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvența complicații lor și întrucâtva gravitatea bolii.
Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri, igienă, dietă, medicație cât mai simplă);
spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate, sau în situații de necesitate. Repaosul
la pat este i ndicat pentru toată perioada febrilă și câteva zile după aceea.
Izolarea va fi individuală, excluzându -se ori ce vizită. În spital, pe cât posibil, izolarea se face
într-o cameră individuală sau de cel mult 2 -3 paturi, evitându -se contactul cu bolnavi cu le ziuni
supurative, cu germeni piogeni, cu complicații pulmonare, sau cu tuberculoză.
Tehnica aseptică este obligatorie, ca și dezinfecția continuă și cea terminală. Îngrijirea
tegumentelor se face cu loțiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în conval escență). Îngrijirea
mucoaselor necesită multă atenție. Ochii trebuie protejați de acțiunea iritativă a luminii și ținuți curați
prin spălături zilnice cu ceai de mușețel călduț.Cavitatea bucală trebuie curat întreținută (gargară cu ceai
de mușețel , apă de gură).
Secrețiile se îndepărtează, iar uscăciunea mucoasei se combate printr -o hidratare adecvată și
prin aplicări de comprese umede. Cavitatile nazale se curăță de secreții, iar narinele se ung cu o cremă
simplă. Urechile și mastoidele se controlează atent zilnic.
Dieta constă, în perioada febrilă, din lichide (supe, ceaiuri, limonadă, sucuri de fructe, lapte, apă
minerală, sifon, etc), administrate cu stăruință și grijă, în funcție de toleranța gastrică. Vărsăturile
repetate, urmate de deshidratare, necesită o hidratare pe cale parenterală. Imediat ce toleranța gastrică
permite, dieta se îmbogățește treptat, devenind completă în convalescență (fără nici o restricție ).
Febra se combate cu medicamente anti termice (Acid acetilsalicilic, Aminofenazonă,
supozitoare, Paracetamol comprimate și supozitoare , Acalor supozitoare) și cu împachetări umede.
Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin, Codenal ). Ulterior, se pot da ceaiuri
sau siropuri expectorante. Laringita poate fi calmată cu comprese umede și calde, inhalații și
umidificarea aerului. Împotriva vărsăturilor, se dau poțiuni calmante (cu novocaină), sau anti emetice
(Emetiral). În caz de agitație, se poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan),
care se p are că au și efectul de a atenua erupția. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carențe
anterioare (denutriți, distrofici).
Indicațiile antibioticelor și sulfamidelor. Nimic nu justifică folosirea de rutină a substanțelor
antimicrobiene în tratamentul rujeolei. Folosirea acestora în scop “profilactic”, pentru prevenirea
complicațiilor bacteriene, dă rezultate nefavorabile, prin selectarea unei flore rezistente și apariția de
complicații mai frec vente și mai grave (la un grup de bolnavi tratați “profilac tic” astfel, au apărut

54
complicații bacteriene în 28% din cazuri, în timp ce la grupul netratat, au apărut în numai 14% din
cazuri). Unii autori recomandă, totuși, folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de
rujeolă, mai ales la copii distr ofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) și la convalescenții de la
alte boli infecțioase.
Rujeola complicată. Antibioticele vor fi folosite, imediat ce a apărut, sau se suspectează o
complicație bacteriană.
Pneumoniile și bronhopneumoniile se tra tează cu antibiotice în doze mari, folosindu -se
antibiotice diferite ( Penicilină G, Eritromicină, Tetraciclină, Cloranfenicol, Peniciline semisintetice), în
funcție de bacteria cauzală și de sensibilitatea ei la antibiotice. Bine inteles, se adaugă tratame ntul
simptomatic și de susținere (ox igen, analeptice, cardiovasculare, prișnițe toracice, etc).
Crupul rujeolic se tratează, în formele ușoare, cu aer umidificat, inhalații, comprese calde și
sedative (luminal, antihistaminice). În cazurile severe, se recu rge la corticosteroizi, pentru acțiunea lor
antiinflamatoare (hidrocortizon, hemisuccinat; 100 mg x 3/zi, timp de 2 -3 zile). Se mai administrează
după nevoie, oxigenoterapie, aspirația secrețiilor, antibiotice (de obicei, există suprainfecție bacteriană)
și eventual traheostomie.
Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative, (la nevoie), soluții hipertonice
intravenoase de glucoză, soluție de sulfat de magneziu, antipiretice, vitamine din grupul B și mai ales,
aplicarea intravenoasă precoc e și în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon, hemisuccinat: 200 -600
mg/zi), urmată de corticoterapie orală ( Prednison). Corticoterapia dă rezultate excelente, în comparație
cu cei tratați fără corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc.

Tratamentul rujeolei, forma severă, la etapa prespitalicească

1. La febra de peste 380C – amestec litic, i.m:
Sol. Metamizol 50% – 0,1ml/an viață și
Sol. Difenhidramină 1% – 0,1ml/an viață, și
Sol. Papaverină 2% – 0,1 ml/an viață.
2. Anticonvulsiva nte (la necesitate), i.m sau i.v:
Sol. Diazepam 0,5% – 2 ml – copilul cu vîrsta (doza unica):
– pînă la 1 an – 0,3-0,5 ml;
– 1 an -7 ani – 0,5-1 ml;
– 8-14 ani – 1,2 ml -1,4 ml sau sol. Diazepam rectal – 10 mg/2 ml – doza 0,5 mg/kg, copiilor cu vîrsta
de:
– 4-12 luni – 1 ml;

55
– 1-3 ani – 1,25 ml;
– 3 ani -5 ani – 1,5 ml [6].
3. Prednisolon 1 -2 mg/kg, i.m sau i.v.
4. Salbutamol (în sindrom bronhoobstructiv) [7, 8]:
Salbutamol în aerosol (inhalator) – 20 mg/10 ml – 1 doză (0,1 mg – 1 puf) copiilor cu vîrst a de: 2 -12
luni – 1 puf; 1 -5 ani – 2 pufuri; 5 -12 ani – 3 pufuri sau
Salbutamol comprimate – 2 mg, copiilor cu vîrsta de: 2-12 luni – ½ din comprimat la o priză; 12 luni
– 5 ani – 1 comprimat; 6 -12 ani – un comprimat; mai mari de 12 de ani – 1-2 comprim ate la o priză, per
os, sau, în lipsa Salbutamolului,
Sol. Aminofilină 2,4% – cîte 6 -8 mg/kg/24 de ore, i. v.
5. Oxigen.
Tipul de tratament Recomandările obligatorii
Tratamentul nemedicamentos
Regimul zilei Repausul la pat 8 -10 zile (pînă la cedarea febr ei)
Igiena cavității bucale (spălături cu infuzie de mușețel, sol.
Nitrofural 1: 5000, sol. Hidrocarbonat de sodiu 2%
Igiena ochilor (folosind tamponul curat și apa)
Dieta Regimul alimentar adaptat toleranței digestive, cu alimente
bogate în vitamin e și în microelemente, cu excepția alimentelor
picante și grase
Aportul de lichide (apă minerală plată, sucuri, compot, ceai,
lapte)
Tratamentul medicamentos
Antipiretice Paracetamol – 10-15 mg/kg, doză unică, la febra de peste 3 80C, la
fiecare 6 ore, per os :
– 1-3 ani – 125 mg
– 3-5 ani – 250 mg
– > 5 ani – 500 mg
Vitamine Acid ascorbic – 100 mg × 2 ori pe zi, per os , 7-10 zile sau

Revit, per os , 10-14 zile copiilor cu vîrsta de:

– 1-3 ani – 1 drajeu pe zi
– 3-7 ani – 1 drajeu de 2 ori pe zi
– > 7 ani – 1 drajeu de 3 ori pe zi
Retinol ( Vitamina A) (vezi tabelul 3 )
Antitusive și expectorante Broncholitin* 125 ml, sirop, la copiii de:
– 3–10 ani – 5 ml de 3 ori pe zi, 5 zile
– >10 ani – 10 ml de 3 ori pe zi, 5 zile
Bromhexină 8 mg, la copiii de:
– 1–4 ani – 4 mg de 2 ori pe zi, 5 zile
– 5–10 ani – 4 mg de 3 ori pe zi, 5 zile
– > 10 ani – 4-8 mg de 3 ori pe zi, 5 zile

56
Tratamentul pacienților cu rujeolă

Tratamentul rujeolei, formele ușoare și medii

2.14. EPIDEMIOLOGIA BOLII

Caractere generale .
Rujeola este o boala infectioasa de mare raspândire universala, aparând în toate continentele si
tarile, la orice latitudine.
Rujeola afecteaza pana la 99,9% din populatie, receptivitatea fiind generala(într -o populatie
nevaccinata). În populatia urbana , boala apare endemo -epidemic, cu valuri epidemice la 2 -3 ani; în
zonele rurale, apare sporadic sau în epidemii extinse, la intervale mari.
Aspectul clinic al epidemiilor s -a pastrat în general acelasi, dar severitatea lor a scazut mult în
ultimele decenii , mai ales în tarile dezvoltate cu nivel crescut de nutritie si igiena si accesibilitatea la
înjrijirile medicale moderne. Gravitatea rujeolei în unele tari din Africa si Asia se explica prin
îmbolnavirea predominanta a copiilor la vârsta mica (sub 3 ani) si prin malnutritia acestora, cu
rezistenta scazuta fata de evolutia bolii si aparitia de complicatii.
În regiuni cu totul isolate, în special în insule rujeola apare la intervale mari, de zeci de ani, cu
ocazia importului unui caz contagios si atunci cupr inde toata populatia receptiva expusa, inclusive pe
batrâni. Aparând astfel în tinuturile virgine, epidemiile de rujeola sunt mai severe.
Morbiditatea prin rujeola variaza annual, în functie de nivelul endemic si de aparitia de
epidemii, între 300 si 800 d e cazuri la 100.000 de locuitori. În tara noastra, morbiditatea a fost de
370,1/ 100.000 de locuitori.
În ultimii ani, în tarile în care s -a aplicat programul de vaccinare antirujeolica a copiilor,
morbiditatea a scazut considerabil (la câteva zeci, sau sut e de cazuri pe an).
În curba multianuala a morbiditatii, se remarca o periodicitate a crosetelor epidemice la intervale
de 2-4 ani. În mediul urban, aceste crosete survin pe un fond mai crescut endemic. Antihistaminice Cloropiramină – 25 mg, per os , 5-7 zile, la copiii de:
– 1-12 luni – ¼ din comprimat de 2 ori pe zi
– 1-6 ani – ⅓ din comprimat de 2 ori pe zi
– 7-14 ani – ½ din comprimat de 2 ori pe zi
– > 14 ani – 1 comprimat de 2 ori pe zi
Preparate nazale de uz
topic (vasoconstrictoare
sau decongestante) Sol. Nafazolină 0,1% – cîte 1 -2 picături în fiecare hiat nazal de 3
ori pe zi, 3 zile
Sulfamide Sol. Sulfacetamidă 20%, 30% – 1 picătură în sacul conjunctival al
ochilor de 3 ori pe zi, 5 -7 zile

57
Amploarea acestor variatii epidemice tine de masa rec eptiva cuprinsa, prin acumularea de noi
generatii receptive care apar. Curba lunara si sezoniera a incidentei rujeolei arata umaximum în lunile
de primavara (aprilie -mai) si un minimum in august si septembrie.
Reaparitia pe grupe de vârsta arata ca imensa majoritate a populatiei se îmbolnaveste în
copilarie (mai ales în orase), asfel ca adultii sunt imuni. În tara noastra, în 1964, 80% din cazuri au
aparut între 1 si 9 ani si numai 1% din cazuri peste vârsta de 15 ani.

2.15. PROFILAXIE SI COMBATERE

Fata de marea ei raspândire, prevenirea rujeolei constituie o problema însemnata. Deoarece
masurile de izolare nu pot împiedica raspândirea bolii, profilaxia rujeolei se bazeaza pe imunizarea
pasiva si mai ales, pe imunizarea activa.
Masuri la ivirea unui caz .
Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boala pâna la 6 zile dupa
aparitia eruptiei.
Dezinfectia continua, si cea terminala, a camerei bolnavului sunt necesare. Suspectii sunt izolati
pâna la precizarea diagnosticului. Carant ina contactilor este necesara, desi dificil de realizat în practica.
Se aplica în colectivitatile de copii, unde s -a ivit un caz, prin interzicerea intrarii de noi copii receptivi si
de vizitatori. scolile nu se inchid, însa copiii sunt supusi unui control medical zilnic. Copiii -contacti, la
care se cunoaste data precisa a contactului, pot fi lasati la scoala primele zile de incubatie, dupa care
este recomandabil sa fie izolati la domiciliu.
Contactii (copiii mici sub 3 ani vârsta, convalescentii dupa alte boli infectioase, copiii cu boli
debilitare, etc) primesc imonoglobuline "standard" ( gammaglobulina 10% sau 16%) în doza de 0,3
ml/kg corp, din concentratia de 16% (imunizare pasiva). Aplicata în primele 5 zile de la contact, efectul
preventiv al gammaglo bulinei este sigur. Durata de protectie se extinde la 3 saptamâni. Daca
administrarea s -a facut dupa a 5 -a zi de la contact, efectul este numai de atenuare si cu atât mai redus,
cu cât administrarea gammaglobulinei s -a facut în ultimile zile de incubatie. În locul gammaglobulinei
"standard", se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti -rujeola), doza
de 0,2 -0,3 ml/kg corp .
Masuri de prevenire si combatere permanente .
Depistarea bolnavilor trebuie facuta cât mai precoce, ca si izolarea lor (4 zile înainte si 6 zile
dupa aparitia eruptiei). Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. Sectiile de rujeola
din spitale vor fi cât mai riguros separate (conagiozitate mare, transmitere aerogena).
Protectia recepti vilor se poate realiza prin masuri de profilaxie specifica (pasiva sau activa)

58
A. Protectia prin imunizare pasiva se face cu gammaglobuline"standard" sau specifice, cu efect
de protectie, daca se administreaza în primele 5 zile de la contact si cu efect de atenuare, daca se dau în
urmatoarele zile de incubatie. Durata protectiei este de 3 saptamâni.
B. Protectia prin imunizare activa. În prezent, prevenirea rujeolei, este, cu success, asigurata
prin imunizarea în masa cu vaccinul cu virus rujeolic viu ate nuat. Introdus în 1963, acest vaccin a aratat
o înalta eficacitate, determinând o imunitate protectiva în circa 95% din cazuri, reducând substantial
morbiditatea prin rujeola (în S.U.A. de la 400.000 de cazuri pe an, la mai putin de 3000 de cazuri in
1984) .
Vârsta de vaccinare . În mod usual, se începe de la vârstade 12 luni (chiar 15 luni dupa unii
autori) âsi ulterior se face la orice vârsta. Experienta a aratat ca efectuarea sub vârsta de 12 luni poate
reduce sansa si gradul seroconversiunii, din c auza persistentei mai prelungite a anticorpilor transmisi de
la mama. Toti autorii sunt însa de accord ca în cazurile de risc mare de contact infectios pentru sugari
(epidemii în crese, morbiditate mare la vârsta mica) este indicat sa se faca vaccinarea de la vârsta de
sase luni. În aceste cazuri, este însa necesar sa se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni, pentru o
protectie completa (sub 12 luni protectia este de numai 67%). Copiii mai mari si adolescentii se
vaccineaza daca sunt receptivi. Expunerea l a rujeola (contact infectant) nu constituie o contraindicatie a
vaccinarii. Daca vaccinul este efectuat în primele 3 zile de la contact, vaccinul induce o protectie, care
împiedica dezvoltarea rujeolei.
Precautii si contraindicatii . Vaccinarea antir ujeolica se amâna pentru 2 -3 luni, daca copilul a
primit gammaglobuline, sânge sau plasma (interferarea vaccinarii).
Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformatii la fat), copiii cu boli febrile
severe, tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate alterata (leucoze si alte boli de sânge, persoane
tratate cu corticoizi, citostatice, iradiate), din cauza pericolului de dezvoltare a unor reactii grave. Copiii
cu aceste contraindicatii se protejeaza (în caz de contact infectant) cu imunogl obuline "standard" sau
specifice.
Reactii adverse . Experienta de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a aratat o securitate foarte
buna si o toleranta acceptabila. Între 5 -15% dintre vaccinati, dezvolta febra pana la 390C, începând de la
a 6-a zi dupa inoculare si durând câteva zile; mai rar apar eruptii usoare. Modificarile EEG, trecatoare si
reversibile, sunt posibile, ca si convulsii, dar manifestari neurologice s -au semnalat numai în proportia
de 1-1,2/ 1000.000 de vaccinari.
Alti autori dau proportii mai mari (1 : 25.000) de complicatii neurologice. Exceptional s -au
citat cazuri de sindrom Guillain -Barré si pareze. Riscul de panencefalita subacuta sclerozanta este
considerat cu totul exceptional.

59
Durata imunitatii. Experienta de pâna acum arata ca imunitatea dureaza 10 -12 ani de la
vaccinare ( observatiile continua), sugerând o imunitate pentru toata viata ( desi apare mai putin
puternica decât aceea dupa infectia naturala).
Esecurile vaccinarii antirujeolice sunt rare (1 -5%) si explicabile fie prin prezenta de
anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline), fie mai ales prin defectiuni
de conservare a vaccinului la rece ("lantul de frig" necesar de la producator pâna la aplicare), deoarece
vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatura inalta si la lumina (un mare impediment pentru zonele
tropicale).
Pentru a evita esecurile prin imunitatea umorala reziduala la sugari, s-au facut încercari de
vaccinare la acestia cu vaccin rujeolic adm inistrat pe cale nazala, prin aerosoli, cu rezultate bune.
Eradicarea rujeolei este posibila numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolica cu vaccin viu,
generalizat si sustinut a fiecarei generatii anuale de copii.

60
CAPITOLUL 3

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PANUL DE INGRIJIRE

Asistenta medicala reprezinta cadrul sanitar care se ocupa de ingrijirea bolnavilor si care trebuie
sa aiba pe langa pregatirea de specialitate si o conduita etica adecvata acestei meserii.
Este necesar sa cunoasca: epidemiologia bolilor infecto -contagioase precum si modul lor de
prevenire; modul de prevenire al infectiilor intraspitalicesti; tehnici de pregatire a bolnavilor pentru
investigatii; tehnici de administrare a medicamentelor; rezolvarea proble melor de alimntatie.
Totalitatea afirmatiilor de mai sus este oglindita intr -o alta afirmatie a Virginiei Henderson: “Nursa
este constiinta celor fara constiinta, iubirea de viata a celui care a incercat sa se omoare, picorul celui
care i -a fost amputat, o chii unui nevazator, puterea de a se misca a sugarului, increderea tinerei mame,
gura celor care sunt prea slabiti sau care se tem sa vorbeasca.
Cand sensibilitatea ei catre nevoile umane este cumulata cu abilitatea de a se foilosi de o opinie
experta si d e a aplica in practica – influenta asistentei asupra ingrijirii bolnavilor nu cunoaste limite in
intreaga lume.”

3.1. Rol propiu

Rolurile asistentei medicale constau in :
-rol de ingrijire
– rol de promovarea igienei spitalicesti
-rol de organizarea si gestionarea ingrijilor
-educarea sanitara a pacientilor si a persoanelor sanatoase avind ca scop ca promovarea a
sanatatii ,promovarea sanatatii,preveniri imbolnavirilor ajutorul vindecarii ,si recuperare .

3.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare a p acientilor diagnosticati cu Rujeola

Scopul spitalizarii bolnavilor , in cele mai multe cazuri este vindecarea ,insa pentru a realize acst
lucru trebuiesc conditii prielnice necesare cresterii fortei de aparare a organismului .
Internarea in spital,in c ele mai multe cazuri reprezinta pentru bolnav un mare efort din cauza
scoaterii acestuia din mediul sau familial si profesional .Acest fapt poate duce la poate produce la
ceerea unei stari de stress suplimentar pe linga afectiunea deja existenta .
Creerea conditiilor regimului therapeutic in asa fel incat sa insulfle pacientullui incredere si
siguranta

61
De ingeniozitatea asistentei tine si ceerea unui anturaj placut , in car e paciantii sa se simta
bine.
Foile de observatie nu se tin in saloane , acestea fiind tinute intr -un dosar ce nu trebuie sa
ajunga in posesia bolnavului , care din lipsa de informatii ar putea interpreta gresit anumite anumite
adnotari .
Se vor inlatura toti exitanti auditivi , olfactivi , vizuali , sau gustativi ce po t avea efecte
negative asupra sistemului nervos al pacientilor .
Personalul sectiei trebuie sa evite discutiile si distractiile in saloane si/ sau pe coridoarele
sectiei
Se va respecta somnul bolnavului , care prin inhibarea scoartei cerebrale constitu ie un factor
therapeutic important .
Trebuie asigurata si odihna active a bolnavilor .
Bolnavi spitalizati un timp indelungat trebuie preocupati mai ales in perioada convalescantei ,
lucru care le reda increderea in sine si in fortele propii

3.3. Rolul asistentei medicale in examinarea clinica a pacientilor diagnosticati cu
Rujeola

Colaborarea la examinarea clinica a bolnavului este una din sarcinile importante ale asistentei
.Prin ajutorul acordat medicului si paciantului in cursul examinarilo r asistenta previne o serie de
suferinte inutile , contribuind la obtinerea unui climat favorabil intre cei doi
Asistenta se preocupa de :
-pregatirea psihica a paciantului
-verificarea si pregatirea instrumentarului necesar examinarii clinice
-ajutorul acordat in actiunea de imbracare si desbracare a pacientului
-aducerea pacientului in pozitii adecvate examinarilor
-deservirea medicului cu instrumentele necesare investigatiei

3.4. Supravegherea functiilor vitale (temperatura , T.A , scau ne ,puls.) la pacienti
diagnosticati cu Rujeola

Pentru posibilitatea urmariri evolutiei bolilor .datele culese de asistenta in ceea ce priveste
functiile vitale si vegetative ale organismului se noteaza in foaia de temperatiura .
Reprezentarea grafi ca a unora dintre aceste date si desfasurarea lor cronologica fac posibil ca
dintr -o singura privire , medicul sa poata face o evaluare asupra starii si evolutiei bolnavului .

62
Foaia de temperature este o parte integrata a foi de observatie , este un document medical
,stiintifi si medico –judiciar .
Partea esntiala a foi de temperature este un system de coordinate , adaptat reprezentarilor
grafice al functiilor de baza ale organismului : circulatia , respiratia , termogeneza , si dureza ; care
sunt inregistrate in mai multe momente ale zilei pe mai multe zile , pe toata perioada in care pacientul
este internat 1
Asistenta monitorizeaza si inregistreaza valorile gasite in foaia de temperatura :
Tensiunea arteriala – se monitorizeaza dimineata si seara / si de cate ori este necesar
Respiratia : se monitorizeaza dimineata si seara / si de cate ori este necesar
Pulsul : se monitorizeaza dimineata si seara / si de cate ori este necesar
Temperatura : se monitorizeaza dimineata si seara / si de cate ori este necesar
Lichidela ingerate : se inregistreaza pe un interval de 24 de ore
Diureze : se inregistreaza pe un interval de 24 de ore
Scaune : se inregistreaza pe un interval de 24 de ore
Varsaturile : se inregistreaza pe un interval de 24 de ore

3.5. Rol delegat

3.6. Rolul asistentei inexaminarea paraclinica a pacientilor diagnosticati cu Rujeola

Sarcina asistentei in examinarile paraclinice este :
– Pregatirea psihica a pacientului
– Pregatirea conditiilor de mediu , asigura rea unei temperature corespunzatoare pacientului
desbracat
– Completarea biletului de trimitere cu datel epersonale ale paciantului
– instiintarea serviciului despre investigatia ce urmeaza a fii facuta
– Pregatirea pacientului in functie de examinar ea ce va fii executata
– Ajutor acordat in timpul examinarii

3.7. Administrarea madicamentelor

Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala , animala sau chimica ( de sinteza ) ,
transformate intr -o forma de administrare ( preparate s olide sau solutii ) prescrise de medic .
Scopul administrarii lor este de:
– prevenire a imbolnavirilor

63
– ameliorarea bolilor
– vindecarea bolilor
Caile de administrare a medicamentelor sunt :
– calea digestive
– local – pe tegumente si mucoase
– calea respirat ory
– calea urinara
– calea parenterala – sub forma injectiilor intradernice,sub cutanate,imtramusculare,
intravenoase .
Calea de administrare este aleasa de medic in functie de scopul urmarit, capacitatea de absorbtie
a caii respective, actiunea medicam entelor administrate,toleranta organismuli primitor…..
Medicamentele sunt prescrise doar de medic,prescrierea cuprinde numele medicamentului ,
doza, calea de administrat, ora de administrare, durata tratamentului, administrarea in raport cu
alimentatia .
Asistenta trebuie :
– sa verifica etichetele de pe medicamente inaintea administrarii acestuia
– termenul de valabilitate al medicamentului
– flaconul sau ambalajul medicamentului sa fie integru
– sa cunoasca calea de administrare a medicamentului
– sa cunoa sca doza de administrat cat si orarul de administrare pentru a asigura
eficienta maxima
– sa cunoasca reactiile apropiate sau indepartate ce pot aparea
– sa cunoasca modul de pastrare al medicamentelor
– sa cumoasca incompatibilitatile ce pot aparea intre m edicamente
Asistenta trebuie sa cunoasca :
– efectul asteptat al medicamentelor ,
– timpul necesar aparitiei efectului medicametelor
– eventualele efecte adverse ale medicamentelor
eventuale fenomene de hipersensibilitate legate de de actiunea anumitor medica mente

Fisa tehnica nr. 1
Recoltarea exudatului faringian

Definitie
Exsudatul este un liehid rezultat in urma unui inflamator faringian procesfaringian.

64
Scop
Explorator
– depistarea germeniior patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului
– depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni
Pregatirea
Materiale
– de protectie
 masca de tifon
– sterile
 spatula linguala
 eprubeta -cu tampon faringian: sau ansa de platina
 eprubete medii de cultura
 ser fiziologic sau glicerina 15%
– nesterile
 tavita ren ala
 stativ pentru eprubete
 lampa de spirt
 chibrituri
Pacient
– pregatire psihica:
 se anunta si i se explica tehnica
– pregatire fizica:
 se anunta sa nu manance, sa nu bea apa
 sa nu i se instileze soluitii dezinfectante in nas, sa nu faca gargara
 se asaza pacie ntui pe un scaun

Executie
– se recoiteaza inainte de administrarea – antibioticelor sau sulfamidelor
– asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool
– isi pune masca de protectie
– invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat
– deschid e eprubeta cu tamponul faririgian
– flambeaza gatul eprubetei si o inchide cu dop steril
– apasa limba cu spatula linguala

65
– cu tamponul faringian sterge depozitui de pe faringe si amigdalele, dezlipeste o
portiune din falsele membrane (cand este cazul)
– flambeaz a gura eprubetei si introduce tamponul farihgian in eprubeta care se
inchide cu dopul flambat
– la indicajia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla pentru frotiuri
colorate sau insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete d in aceeasi recoltare
– se spala pe maini cu apa si sapun.
Pregatirea produsului pentru laborator
– se transporta produsul !a laborator evitand suprainfectarea
– daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tampon ul se umezește
in prealabil cu ser fiziologic sau glicerina 15 %
Reorganizarea
Notarea în foaia de observație
– se noteaza data recoltarii, numele persoanei careia i s -a efectuat recoltarea
– daca s -au facut insamantari sau nu
DE ȘTIUT :
– timpul scurs de la r ecoltare la insamanlare sa nu depaseasca 5 -6 ore
– inainte de recoltare se inspecteaza regiunile de unde urmeaza sa se recolteze
– recoltarea se face nu numai in angine ci si in alte boli care pot fi declansate de
o infectie faringiana (nefrite, RAA).
DE EVIT AT:
– îmbibarea tamponuiui cu saliva
– atingerea dintilor

Fig. 31 Recoltarea exudatului faringian

66
Fisa tehnica nr. 2
RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE

– recoltarea se face cu un tampon mai subtire fixat pe un porttampon de sarma
usor indoita, cu care se poate patrunde in nazo -faringe
– pentru examinari virusologice recoltarea se face fie prin suflarea puternica a
nasuiui intr -o cutie Petri sterila, fie prin spalare nazo -faringiana
Execuție
– recoltarea se face dimineata, dupa trezirea pacientului
– pacientul este as ezat in pozii:ie gezand, cu capul in extensie fortata
– se injecteaza in fosele nazale o solutie izotonica de NaCI sterila, cu ajutorul
unei seringi ce se prelungeste cu un tub de cauciuc de 2 -4 cm
– capatul liber al tubului taiat oblic se introduce in una din fosele nazale si se
injecteaza soluția de spalatura
– pacientul apleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichidul intr -o cutie
Petri sterila
– se trece imediat lichidul in eprubete etichetate si se trimite la laborator
– daca se intarzie trimiterea la laborator; atunci produsul va fi a sezat la gheata

Fig. 32 RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE

67
Fisa tehnica nr. 3
PUNCȚIA VENOASĂ

Definiție: Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într -o venă prin intermediul unui
ac de puncție.
Scop:
 explorator
– recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice, hematologice, serologice și
bacteriologice
 terapeutic
– administrarea unor medicamente sub forma injecției și perfuziei intravenoase
– recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
– executa rea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
– sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială.
Locul puncției:
– venele de la plica colțului (bazilică și cefalică) unde se formează un „M” venos prin anastomozarea lor
– venele anteb rațului
– venele de pe fața dorsală a mâinii
– venele subclaviculare
– venele femurale
– venele maleolare interne
– venele jugulare și epicraniene – mai ales la sugar și copil mic
Pregătirea puncției:
 materiale
– de protecție, pernă elastică pentru sprijinirea brațulu i, mușama, aleză
– pentru dezinfecția tegumentului tip I (vezi generalități)
– instrumentar și materiale sterile, ace de 25 -30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm – în funcție de scop,
seringi de capacitate – în funcție de scop, pense, mănuși chirurgicale, tamp oane
 alte materiale – garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate și etichetate, cilindru gradat, fiole cu soluții
medicamentoase, soluții perfuzabile, tăviță renală (materialele se vor pregătii în funcție de scopul
puncției)
 pacientul
– pregătirea psihică – se informează asupra scopului puncției
– pregătirea fizică – pentru puncția la venele brațului, antebrațului:

68
– se așează într -o poziție confortabilă atât pentru pacient, cât și pentru persoana care execută puncția
(decubit dorsal)
– se examinează calitatea și sta rea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulația de întoarcere
la nivelul brațului
– se așează brațul pe perniță și mușama în abducție și extensie maximă
– se dezinfectează tegumentele
– se aplică garoul la o distanță de 7 -8 cm deasupra locului punc ției, strângându -l astfel încât să oprească
circulația venoasă fără a comprima artera
– se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente
Execuția puncției:
Asistenta îmbracă mănușile sterile și se așeză vis -a-vis de bolnav .
– se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4 -5 cm sub locul puncției, exercitând o ușoară compresiune
și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine
– se fixează seringa, gradațiile fiind în sus, acul atașat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police și
restul degetelor;
– se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în direcție oblică (unghi de 30 grade), apoi
peretele venos – învingându -se o rezistență elastică, până când acul înaintează în gol;
– se schimbă direcția acului 1 -2 cm în lumenul v enei;
– se controlează pătrunderea acului în venă prin aspirație cu seringa
– se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea
sângelui, perfuzie
– în caz de sângerare, se prelungește acul de puncție cu un tub din polietilenă care se introduce în vasul
colector, garoul rămânând legat de braț
– se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului și a pumnului
– se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului și se retrage brusc
acul
– se comprimă locul puncției 1 -3 minute, brațul fiind în poziție verticală
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
se face toaleta locală a tegumentului
se schimbă lenjeria dacă este murdară
se asigură o poziție comodă în pat
se suprav eghează pacientul

69
Accidente Intervențiile asistentei
Hematom (prin infiltrarea sângelui în
țesutul perivenos) – se retrage acul și se comprimă locul puncției 1 -3 minute
Străpungerea venei (perforarea peretelui
opus) – se retrage acul în lumenul venei
Amețeli, paloare, lipotimie – se întrerupe puncția, pacientul se așează în decubit
dorsal fără pernă, se anunță medicul.

DE ȘTIUT:
– pentru evidențierea venelor
– se fac mișcări în sensul circulației de întoarcere cu partea cubitală a mâinii pe fața anterio ară a
antebrațului
– se introduce mâna și antebrațul în apă caldă
– pentru evidențierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face presiune digitală pe traiectul venei
deasupra locului puncției (în sensul circulației venoase)
– pentru puncționarea venelo r jugulare, pacientul se așează în decubit dorsal, transversal pe pat, cu capul
lăsat să atârne
– prin puncția venoasă, se pot fixa pe cale transcutanată catetere din material plastic – ace Braunulen sau
Venflons (cateterul este introdus în lumenul acului cu care se face puncția, după puncționarea venei
acul se retrage rămânând numai cateterul). Se utilizează numai materiale de unică folosință.
DE EVITAT:
– puncționarea venei din lateral
– puncționarea venei cu acul având bizoul în jos
– manevrarea incorectă a inst rumentarului steril
– atingerea produsului recoltat (puncția creând o legătură directă între mediul exterior și sistemul vascular
pot intra și ieși germeni patogeni)
– flectarea antebrațului pe braț cu tamponul la plica cotului, deoarece împiedică închiderea p lăgii
venoase, favorizând revărsarea sângelui.

70

Fig. 33 Punctia venoasa

71
Capitolul 4
PROCESUL DE INRIJIRE AL UNUI PACIENT CU RUJEOLA

Nume: M
Prenume: S
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,56 m
Greutate: 40 kg
Data nașterii: 17.VIII.2002
Ocupația: elevă
Data internării: 16.05 .2018 ora 845
Data externării: 23. 05.2018 ora 14
Numărul de zile de spitalizare: 8
Diagnostic la internare: rujeola for ma severa cu eruptie intensa si sinuzita acutizata
I . Comunicarea
Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei, am purtat discuții cu aceasta
din care am obținut următoarele date referitoare la apariția primelor semne și s imptome ale bolii,
motivele internării, dacă a mai prezentat și alte boli asociate, antecedentele heredo -colaterale și
personale, modul de viață anterior internării.
Motivele internării: Astenie fizică, paloare, cefalee.
Antecedente heredocolaterale: HVA l a 9 ani, fără importanță.
Antecedente personale: Hepatită cronică.
Antecedente patologice: Amigdalită, otită medie supurativă.
Condiții de viață și muncă: Bune.
Venit mediu lunar: Alocație de stat.
Comportament față de mediu: Sociabilă, orientată temporo -spațial.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică, paloare, cefalee, febra,
eruptie la nivelul fetei si trunchiului. Nu a făcut tratament în ambulator și se prezintă la camera de
gardă.
Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:
– aparatul respirator: tuse frecventa, neproductiva
– aparatul circulator: nu prezinta simptome
– aparat digestiv: nu prezinta simptome

72
II . Aprecierea.
Pe baza datelor culese de la bolnavă , a examenului clinic obiectiv efectuat de medic și din
observațiile personale am stabilit următoarele.
Manifestări subiective: astenie fizică, cefalee.
Manifestări obiective: paloare, febra,eruptie la nivelul fetei si trunchiului.
III . Analiza datelor culese
Coroborând datele din anamneza și istoricul bolii cu datele obținute din examenul clinic al
bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observație precum și cu observații proprii s -a suspicionat
diagnostic de: ruj eola forma severa cu eruptie intensa si sinuzita acutizata.
IV . Evaluare.
Din analiza datelor obținute am stabililt că din punct de vedere al dependenței pacientei este
vorba de o bolnavă cu rujeola forma severa cu eruptie si sinuzita acutizata , care necesită îngrijiri
infirmiere privind combaterea semnelor și simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, cefalee, febra,
tuse seaca, eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului.
Asigurarea con dițiilor igienico -sanitare și de mediu fizic și uman, care să -i permită refacerea
psihică și fizică, asigurarea administrării medicației prescrisă de medic, educația sanitară privind modul
de comportare în spital și apoi la domiciliu.
NEVOIA
FUNDAMENTALA MANIFESTARI
DE
DEPENDENTA SURSE DE
DIFICULTATE PROBLEME
DE
DEPENDENTA GRAD DE
DEPENDENTA
1 A RESPIRA SI A
A VEA O BUNA
CIRCULATIE Narine obturate Procesului
infectios Alterarea functie
respiratorii DEPENDENT
2 A BEA SI MANCA

Inapetenta Senza tia de
greata si
varsaturi Alterarea starii
de nutritie DEPENDENT
3 A ELIMINA

Scaune apoase Afectiunii Alterarea
eliminarii DEPENDENT
4 A SE MISCA SI A
A VEA O BUNA
POSTURA X X X INDEPENDENT
5
A DORMI SI A SE
ODIHNI
Somn agitat /
somn neodihn itor Fenomene
digestive /
tenesme Incapacitatea de
a se odihnii DEPENDENT
6 A SE IMBRACA SI
A SE DESBRACA
X X X INDEPENDENT
7 A MENTINE
TEMPERATURA
CORPULUI IN
LIMITE Frisoane Procesului
infectios Hipertermie INDEPENDENT

73

ANALIZA V ALORI NORMALE V ALORI REALE
HEMOLEUCOGRAMA
Hematii 3.7-5.6mil /1mm3 4 mil/mm3
Leucocite 4000 -8000/1mm3 3.500/mm3
Trombocite 150000 -130000mm3 260.000/mm3
Neutrofile (PMN) 55-70% 52 %
Hemoglobină 11-16 / 100ml 12,3%
Limfocite 20-45% 26%
Hematocrit 36-48% 33%
VSH 1h =1 -10 mm
2h=7 -15 mm 1h= 26 mm
2h= 62 mm
TIMP DE SANGERARE < 6 min 3 min
TIMP DE COAGULARE 8-12 min 11 min
BILIRUBINA DIRECTA
BILIRUBINA INDIRECTA 0.6-1 mg %
1.0 mg/dl 2.5 mg%
1.45 mg%
FIBRINOGEN 200-400 mg % 462 mg %
GLICEMIE 80-120 mg % 120 mg %
UREE 20-50 mg % 52 mg %
CREATININA IN SANGE 0.6-1.2 mg % 1.4 mg %
UROCULRURA
EXUDAT NAZO -FARINGIAN
Uree 490 mg %
Creatinina 1,35 mg %
Na 4,48 m moli / l
Sediment urinar
Calciu urinar 86mg/24h 100-320 mg/24h NORMALE
8 A FII CURAT SI
INGRIJIT SI A
PROTEJA
TEGUMENTELE erupție maculo –
papuloasă
– conjunctivita
(complicatie ) Procesului
infectios Alterarea starii
tegumentelor DEPENDENT
9 A EVITA
PERICOLELE
Irascibilitate /
anxietate Durere alterarea
capacitatii de a
evita pericolul DEPENDENT
10 A COMUNICA
Inchidere in sine Imagini sale
actuale Refuzul de a
comunica INDEPENDENT
11 A ACTIONA
PROPRIILOR
CONVINGERI X X X INDEPENDENT
12 A FI PREOCUPAT
IN VEDEREA
REALIZARII X X X INDEPENDENT
13 A SE RECREEA
X X X INDEPENDENT
14 A INV ATA SA -SI
PASTREZE
SANATATEA Cerere de
informatii Limite cognitive Deficit de
cunostinte INDEPENDENT

74
IgG: <150 mUI/mL;
IgM: <10 mUI/mL POZITIV

75
NEVOIA
FUNDAMENTALA PROBLEMA SURSA D E
DIFICULTATE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
AUTONOME DELEGATE
A bea si a manca
Slabiciune,
pierderea in
greutate Eruptia rujeolica,
durere
Sa fie echilibrata
nutritional si
hidroelectrolitic Prescrierea unui
regim adecvat
Administrarea
alimentel or
bogate in
vitaminele A si C Pacienta este
restabilita hidric
De a elimina

Disconfort Anxietate,
diminiuarea
peristaltismului
intestinal
Sa aiba mictiuni
normale ca si
frecventa si tranzit
intestinal Rezolvarea
problemelor
pacientului
Administrarea de
alimente in
cantitati mici
(ceaiuri, sucuri si
compot) si la ore
regulate Nu are semne de
iritatie
meningeala

76

De a se misca si a avea o
buna postura

Starea de
boala
Anxietate,
dezechilibru,
eruptie la nivelul
fetei, trunchiului Sa aiba o pozitie
care sa favorizeze
respiratia si
circulatia, disparitia
eruptiei Instruirea unui
program zilnic
Supravegherea
pacientei, o
pozitie adecvata
Pacienta prezinta
eruptia rujeolica
pe membrele
inferioare si
superioare
De a dormi si a se odihni

Boala Dispne e, anxietate Introducerea unui
scaun
corespunzator Crearea
conditiilor
specifice unui
som linistit
Prescrierea de
sedadive si
somnifere
(Fenobarbital si
Romergan)
Pacienta este in
stare de
somnolenta

77
Capitolul 5
EDUCATIA PENTRU SANATATE

Asistenta medicala informeaza bolnavul si familia acestuia despre boala si transmiterea ei,
prevenire si tratament.
Pacientul se izoleaza pentru a nu transmite infectia si pentru a -i proteja mai ales pe cei cu
rezistenta scazuta, izolarea (la domiciliu sau s pital) se face de la primele semne de boala pana la 6 zile
dupa aparitia eruptiei.
Dezinfec tia continua si cea terminala, camerei bolnavului sunt necesare. Suspectii sunt
izolati pana la precizarea diagnosticului. Carantina contactilor este necesara, desi dificil de realizat in
practica. Se aplica in colectivitatile de copii, unde s -a ivit un caz, prin interzicerea intrarii de noi copii
receptivi si de vizitatori. Scolile nu se inchid, insa copii sunt supusi unui control medical zilnic. Copiii –
contacti, la care se cunoaste data precisa a contactului, pot fi lasati la scoala primele zile de incubatie,
dupa care este recomandabil sa fie izolati la domiciliu sau spital.
Asistenta medicala educa bolnavul sa -si mentina igiena cavitatii bucale prin: spalarea
dintilor, gargara cu ceai de musetel asupra curatarii corecte a cavitatii nazale si protectia narinelor prin
aplicarea de creme simple.
Asistenta medicala sfatuieste bolnavul sa -si acopere nasul si gura cu o batista atunci cand
tuseste sau stranuta; sa fol oseasca batista de hartie pentru tuse si pentru expectoratie; acestea se arunca
dupa folosire intr -un recipient prevazut aproape de patul bolnavului.
Asistenta medicala aeriseste si umidifica aerul din incaperea bolnavului, de mai multe ori pe zi,
folosest e metode umede de curatire a prafului.
Asistenta medicala sfatuieste bolna vul privind respectarea unui reg im alimentar in perioada
febrila alcatuit din : lichide, supe, ceaiuri, limonada, sucuri de fructe etc. Administrate cu staruinta, in
functie de toler anta gastrica. Varsaturile repetate, urmate de deshidratare, necesita o hidratare pe cale
parentala. Imediat, daca toleranta gastrica permite, dieta se imbogateste treptat.
Asistenta medicala promoveaza vacinarea copiilor in jurul varstei de 12 luni cu vac cinul
antirujeolic, iar in cazurile de risc mare de contact infectios pentru sugari (epidemii in crese,
morbiditate mare la varsta mica), este indicat sa se faca vaccinarea de la varsta de 6 luni.
Experienta a aratat ca efectuarea sub varsta de 12 luni poa te reduce sa nsa si gradul de
seroconveriuni , din cauza persistentei mai prelungite a anticorpilor transmisi de la mama. In aceste
cazuri, este insa necesar sa se repete vaccinarea la varsta de 15 luni, pentru o protectie completa ( sub
12 luni protectia e ste de 67 % ). Copiii mai mari si adolescentii se vaccineaza daca sunt receptivi.

78
Expunerea la rujeola (contact infectant) nu constituie o contraindicatie a vaccinarii. Daca vaccinul este
efectuat in primele 3 zile de contact, vaccinul induce o protectie, care impiedica dezvoltarea rujeolei.
Se exclude de la vaccinare gravidele (risc de malformatii de fat ), copiii cu boli febrile severe,
tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate alterata (leucoze si alte boli de sange, persoane tratate cu
corticoizi, citostatice, iradiate),din cauza pericolului de dezvoltare a unor reactii grave. Copiii cu aceste
contraindicatii se protejeaza (in caz de contact infectant) cu imunoglobuline “standard” sau specifice.

Fig. 34 Salonul asistentei medicale

Fig. 35 Utilizarea planului de interventii elaborat (precizarea corecta a inerventiilor)

Evaluarea consta in analiza rezultatului obtinut (daca interventiile au fost adecvate, daca
s-a obtinut rezultatul dorit sau nu) si daca au aparut noi date in evolutia starii pacientului (care
trebuie notate) si, eventual, daca este necesara reajustarea interventiilor si obiectivelor (proces
ciclic).

79
III. BIBLIOGRAFIE

1. Titirica Lucretia – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare
nevoilor fundamentale, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2007
2. Titirica Lucretia – Ingrijiri s peciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali, Editura
Viata Medicala Romaneasca, 2006
3. Mózes Carol – Tehnica ingrijirii bolnavului, vol. I, Editura Medicala, 1967
4. Mózes Carol – Tehnica ingrijirii bolnavului, vol. II, Editura Medicala , 1967
5. Brezeanu Al., Dimache Ghe., Radu Valentin – Microbiologie si parazitologie, Editura
Didactica si Pedagogica, 1970
6. Titirica Lucretia – Dictionar de termeni pentru asistenti medicali, Editura Viata Medicala
Romaneasca, 2003
7. Oxford – Dictionar de Medicina , Editura All, 2005
8. Chiotan Mircea – Boli Infectioase , Editura Medicala Nationala, 2002
9. Voiculescu Marin – Boli Infectioase, Editura Medicala, 1981
10. Borundel Corneliu – Manual de Medicina Interna pentru cadre medii, Editura All, 1998 HJ
11. Profesor Doctor Docent Marin Gh. Voiculescu Boli Infectioase, Editura Medicala,
Bucuresti 1990
12. Dr. Constantin Bocârnea Boli Infectioase si Epidemiolo gie, Editura INFO -TEAM,
Bucuresti 1995
13. 3Dr. Elvira Ciufecu -Virusul Rujeolos, Editura Academiei R.S.R , Bucuresti 1983