DOMENIUL PROGRAMUL DE STUDIU MEDICINĂ DENTARĂ [305598]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

DOMENIUL / PROGRAMUL DE STUDIU MEDICINĂ DENTARĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT DE ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC

DR. CIAVOI GABRIELA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

DOMENIUL / PROGRAMUL DE STUDIU MEDICINĂ DENTARĂ

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT DE ZI

Reabilitarea protetică pe implant

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC

DR.CIAVOI GABRIELA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

Cuprins

Cuprins 3

Partea generală 6

Introducere 6

Istoria implantului dentar 8

Generalități 10

Motivația alegerii a temei 12

Aplicațiile implantologiei orale 14

Etapele de tratament în implantologia orală 16

Consultul inițial sau anamneza 16

Evaluarea statusului pacientului 16

Motivul prezentării 16

Istoricul afecțiunii curente 17

Istoricul medical general 17

Clase de risc chirurgical 18

Analize premergătoare implantului dentare 19

Contraindicații ale implantului dentar 20

Contraindicații absolute ale implantului dentar 20

Contraindicații relative ale implantului dentar 20

Contraindicații locale ale implantului dentar 21

Evaluarea protetică în implantologia orală 22

Verificarea dinților restanți 22

Evaluarea ofertei osoase în vederea implantării 24

Înălțimea osului 24

Grosimea, lățimea, angulația osului și densitatea osului 24

Locul de inserare a implantelor și distanța până la obstacole anatomice 26

Evaluarea câmpului osos 26

Bilanțul radiologic 27

Pregătire preprotetică și estetică 29

Tratamentul preprotetic nespecific 29

Tratamentul proprotetic specific 29

Tratamentul fibromucoasei al viitorului câmp protetic 29

Tratamentul substratului osos al viitorului câmp protetice 30

Tratamentul preprotetic neuromuscular 30

Tratamentul sau pregătirea preprotetică psihică a pacientului 31

EVALUAREA PROTETICĂ 32

Analiza spațiului interarcadic 32

Analiza planului sau a viitorului plan de ocluzie 33

Analiza statusului arcadelor dentare 34

Morfologia crestelor alveolare 34

Examinarea protezelor vechi și a ocluziei existente 35

Numărul și topografîa dinților absenți și flexibilitatea mandibulei 36

[anonimizat] a unei restaurări protetice pe implante endoosoase 37

Examenul clinic 39

Model de studiu 39

Diagnosticul și realizării unui plan de tratament 40

Evaluarea prechirurgicală a pacientului 40

[anonimizat]. 40

Lucrări protetice cu scop provizoriu și amprentarea 42

[anonimizat] 42

Amprentarea câmpului protetic 42

Realizarea modelului de lucru, a plăcii de contenție și verificarea lor 44

Protezare fixă pe implante dentare după caracteristicile breșelor edentate 46

Edentații parțiale 47

Clasa I și II Kennedy 47

Clasa a III-a și a IV-a Kennedy 47

Edentațiile unidentare 47

Edentații totale 47

Partea practică 49

Edentația totală 50

Anamneza 50

Motivul prezentării 50

Antecedentele personale generale 50

Istoricul bolii 50

[anonimizat], disfuncții și ticuri nervoase 50

[anonimizat] 51

Examinare endobucală 51

Formula dentară 51

Diagnostic 51

Plan de tratament 54

Edentație monomaxilară 61

Anamneza 61

Motivul prezentării 61

Antecedentele personale generale 61

Istoricul bolii 61

Schemă formulară dentară 62

Diagnostic 62

Plan de tratament 63

Edentație unidentară 68

Anamneză 68

Motivul prezentării 68

Antecedentele personale 68

Schemă formulară dentară 68

Diagnostic. 68

Pregătirea preimplantară 69

Plan de tratament 70

Evaluarea chestionarelor 72

Concluzii 75

Anexa 1 76

BIBLIOGRAFIE 78

Cărți, cursuri universitare și alte lucrări de specialitate 78

Surse internet 79

Partea generală

Introducere

Implantologie = Disciplină medicală, care se ocupă cu studiul implantelor în medicina dentară.

Implantologia dentară prezintă soluția ideală pentru înlocuirea dinților care lipsesc, rezolvând problemele de edentație (parțială sau totală), cu ajutorul implanturilor dentare.

Implantul dentar endoosos este un procedeu salvator ce constă în inserarea în osul maxilar sau mandibular a unor pilastri (stâlpi protetici), care, odată osteointegrați, vor putea suporta un dinte artificial (lucrare protetică) și executa funcțiile unui dinte natural.

Rezolvă edentația totală sau parțială fără a deranja dinții vecini, deoarece poate fi evitată prepararea dinților adiacenți sănătoși.

Avantajul suplimentar al restaurării prin implanturi este menținerea osului alveolar, care prin alte tratamente restaurative (de exemplu proteze parțiale fixe, mobilizabile, proteze totale, etc), s-ar resorbi, provocând adesea complicații.

Introducerea implantelor se face după ce locul extracției s-a vindecat sau imediat după extracție, printr-o intervenție chirurgicală simplă, astfel încât dinții învecinați ai implantelor rămân intacți, sănătoși.

Forțele masticatorii se transmit axial cu ajutorul implantelor endoosoase, cu refacerea zonei masticatorie în integralitate. Transmiterea forțelor masticatorii direct osului dau o senzație de „propriu”, implantele dentare se comport, ca și un dinte natural la nivelul cavității orale.

Implantologia orală este un amestec, mai bine spus, un mozaicism de chirurgie dento-alveolară, gnatologie, ocluzologie, estetică dentară și nu în ultimul rând de protetică dentară.

Istoria implantului dentar

Implantologia orală face parte din arsenalul terapeutic al stomatologiei moderne, astfel încât stomatologia de astăzi nu poate funcționa fără această artă frumoasă.

În vederea unei retrospective ordonată, istoricii împart evoluția implantologiei în șase etape distincte:

perioada antică – de la începuturi până în anul 1000 e.n.

perioada medievală (1001-1799)

perioada fundamentării (1800-1910)

perioada premodernă (1910-1930)

perioada modernă (1931-1977)

implantologia orală contemporană (1978 – prezent)

Primele implanturi dentare endoosoase s-a descoperit și a fi fost folosite de către populația civilizației Maiase, cu 1350 de ani înainte de descoperirile, cercetările si studiile făcute de Prof. Dr. Per-Ingvar Branemark, cunoscut ca fiind „părintele implantologiei moderne”.
În timpul excavărilor la un sit arheologic maias, în Honduras, s-a descoperit un fragment de mandibulă, datând din anul 600 I.C. Mandibula s-a stabilit a fi a unei femei tinere (20 de ani), care prezenta la nivelul incisivilor inferiori trei inserții, ce înlocuiau incisivii lipsă si care, timp de peste 40 de ani, s-au considerat a fi fost aplicate după moartea tinerei.

În anul 1970, Prof. brazilian Amadeo Bobbio, a studiat mandibula si, cu ajutorul radiografiei moderne, a realizat o serie de imagini în care a observat clar formarea de substanță osoasă de jur împrejurul a două inserții, fapt ce l-a condus la concluzia că acestea ar fi fost introduse in timpul vieții femeii si nu ulterior.

În epoca modernă, alături de Prof. Branemark, un rol important în domeniul implantologiei moderne îl au și alți implantologi, precum Prof. Dr. Carl E. Misch-USA, care este recunoscut pe plan mondial pentru contribuția sa la înțelegerea și dezvoltarea implantologiei dentare, Prof. Dr. Kenneth Judy (USA), Prof. Dr. Ady Palti (Germania) și nu în cele din urmă Prof. Dr. Sami Sandhaus.

Prof. Dr. Per – Ingvar Branemarck – născut în anul 1929, în Suedia, este considerat a fi “părintele implantologiei dentare moderne”, fiind cel ce a revoluționat domeniul implantologiei dentare, prin descoperirea, prezentarea și înțelegerea procesului de osteointegrare. Chirurg ortoped, Prof. Branemarck a efectuat în anul 1952 un experiment prin care a constatat ca o piesă de titan introdusă la un iepure pentru corectarea unor deficiențe, nu a putut fi îndepărtată după o anumită perioada de timp, deoarece în jurul ei se crease substanța osoasă. În urma studiilor microscopice realizate la nivelul interfeței os-implant – Prof. Branemarck a denumit procesul „osteointegrare” și a văzut aplicabilitatea sa și în domeniul implantologiei dentare. Astfel, în anul 1965, pe când era Prof. de anatomie la Universitatea Gothenburg din Suedia, Prof. Branemarck introduce primul implant dentar de titan compatriotului său Gosta Larsson (care prezenta lipsa dinților și care a devenit primul pacient din lume ce a primit un implant de titan. Cel de-al doilea a fost tot suedez, Sven Johansson și era taximetristul ce-l conduce la tratament pe Gosta).

Deși in aceea perioada lumea medicală dentară avea rezerve și domeniul implantologiei dentare era privit cu scepticism, în anul 1982, la Toronto, Prof. Branemarck prezinta rezultatele a 15 ani de studii făcute în domeniul implantologiei, a descoperirii și a aplicabilității procesului de osteointegrare, precum și a biocompatibilității materialelor folosite în raport cu structurile osoase.

Conferința de la Toronto a adus recunoașterea internațională unanimă a Prof. Branemarck, iar studiile și descoperirile sale au creat baza pentru întreaga dezvoltare ulterioară a domeniului implantologiei dentare.

Prof. Branemarck a publicat o serie de articole remarcabile în ceea ce privește folosirea titaniului în implantologia dentară. Toate acestea au făcut ca în anul 1978, Prof. Branemarck să realizeze un parteneriat comercial cu o firmă suedeză, Bosfor AB, privind dezvoltarea și crearea de implanturi dentare. Astfel, în 1981, compania Bosfor AB devine Nobelpharma AB (care preia în anul 1998 compania americană SteriOss), ulterior numită Nobel Biocare și care realizează astăzi diverse tipuri de implanturi dentare, fiind unul din liderii mondiali indiscutabili în producerea de implanturi dentare de calitate. In anul 1989, Prof. Branemarck, înființează la Gothenburg Centrul de Osteointegrare ce-i poartă numele și care vizează și alte ramuri ale medicinei (ortopedie).

Carl E Misch, implantolog american, este cel ce a adus o contribuție excepțională în domeniul implantologiei dentare moderne prin cercetările, studiile și articolele publicate, precum și inovările aduse acestei ramuri a medicinii dentare. Misch a absolvit universitatea din Detroid în anul 1973 și a primit diploma de implantolog la Universitatea din Pittsburg-Medicina dentară. Este profesor de implantologie orală și îndrumător la Universitatea Temple-secția medicina dentară. În anul 1984 Prof. Misch a înființat Institutul Internațional de Implantologie Misch în Beverly Hills, Michigan. În anul 1999 Prof. Misch publică lucrarea „Contemporary Implant Dentistry”, ce a apărut în mai multe ediții și care reprezintă un reper în implantologia modernă, fiind cartea cel mai bine vândută la nivel mondial în domeniul medicinii dentare. Pe lângă aceasta, Prof. Misch a mai publicat și lucrarea „Dental Implant Prosthetics” care, de asemenea, reprezintă un reper pentru profesioniștii în domeniul implantologiei dentare. Prof. Misch deține mai mult de 10 brevete de invenție, fiind și co-inventatorul sistemului de implante BioHorizons Maestro. În semn de recunoaștere adusă întregii sale activități, precum și a contribuției la dezvoltarea domeniului implantologiei dentare, în anul 2003, Universitea de Medicină si Farmacie “Carol Davila”, la inițiativa Prof. Univ. Dr. Augustin Mihai, conferă Prof. Dr. Carl Misch titlul de Doctor Honoris Causa (titlul conferit și colegului său, Prof. Dr. Kenneth Judy).

Generalități

Implantologia este o asociere ideală între stomatologie și tehnologie avansată, folosindu-se cele mai moderne tehnici din domeniul odontoiatric.

Implantul dentar este o componentă chirurgicală care se inseră la nivelul oaselor maxilare, pentru o restaurare protetică. După inserarea implantului, perioada de așteptare de obicei este între 3-6 luni, acest interval fiind numit și perioada de osteointegrare. În acest interval, de cele mai multe ori, corpul pacientului va crea țesut nou format în jurul filetelor implantului. După o osteointegrare ideală, se încep procedurile de realizare a unor restaurări cu sprijin implantar.

O lucrare fixă cu sprijin implantar are aspect fizionomic, oferă o masticație bună și o fonație corectă a pacientului. Implanturile se comportă ca și niște dinți naturali, transmițând forțele către parodonțiu în axul lung al implantelor. Cu ajutorul implanturilor dentare, pacientul nu mai este nevoit să sacrifice țesut dur dentar sănătos pentru ancorarea unor lucrări protetice fixe. De asemenea, pacientul nu mai este nevoit să folosească protezele incomode.

Componentele unui implant dentar, pe scurt, sunt următoarele:

corpul implantului

capa de vindecare

bontul protetic

bontul de vindecare

cheia de transfer

implantul analog sau copia implantului

șurubul de fixare

Proteza fixă cu sprijin pe implante are 3 componente principale:

Structura unui implant dentar sau rezistență.

De obicei formată din metal, precum titan, Cr-Co, prin frezare, Cad-Cam. Unele sunt nemetalice de culoare albă, realizate din rășini de înaltă performanță, prin frezare computerizată, prin presare, pentru o lucrare modernă și estetică cu rezistență superioară.

Suprastructura unui implant dentar sau dinții, care pot fi din acrilat (mai rar), rășina compozită sau ceramică integrală.

Gingia artificială (la nevoie), obținută din rășini speciale, biocompatibile, ce conferă o estetică deosebită, adaptată la culoarea exactă a gingiei pacientului.

În stomatologia actuală, implantologia orală devine din ce în ce mai răspândită și este predată în toate facultățile de stomatologie din lume.,

Motivația alegerii a temei

Lucrarea mea de licență este denumită „Tratamentul de elecție pentru edentații” având ca și tema implantul dentar, iar pentru studiul de caz am ales ca și subiect „Restaurări protetice fixe pe implante dentare – (Proteze fixe cu sprijin implantar)”.

Motivația alegerii temei constă în faptul că acest subiect al igienei dentare este unul extrem de important, și din păcate foarte des întâlnit în România, extrem de important, problema igienei dentare fiind una gravă atât la nivel național, cât și la nivel Mondial. Deoarece tratamentul pentru edentația dentară reprezintă acel set de măsuri prin care se încearcă asigurarea bunăstării și sănătății personale am ales să aprofundez studiile pe această temă. Am ales să aprofundez studiile pe această temă, datorită importanței tratamentului edentației parțiale, acest tratament reprezentând acel set de măsuri, prin care se încearcă asigurarea bunăstării și sănătății personale.

Măsurile referitoare la igiena dentară, vizează direct toate persoanele afectate de edentații, astfel încât acest tratament este adresat tuturor pacienților cărora le lipsesc unul sau mai mulți dinți (breșe edentate) și nu prezintă o contraindicație absolută pentru orice fel de intervenție chirurgicală generală sau la nivel osos. Având în vedere acest lucru, subiectul pe care îl voi aborda în lucrarea de licență reprezintă o temă extrem de importantă.

Este de foarte mare interes înlocuirea dinților care lipsesc. Complicațiile locale produse în timp la nivelul dinților vecini sunt: pierderea osului, îmbolnăvirea articulațiilor mandibulare (ATM), dureri, mialgii, etc.

Opțiunea pentru implant dentar este cea mai avantajoasă din punct de vedere medical. Acest lucru este dovedit de faptul că implantul dentar funcționează identic cu dintele natural. Este asemănător rădăcinii dintelui, astfel realizând ancorarea în osul maxilar. Implantul dentar elimină disconfortul lucrării mobile, diferența de confort fizic și psihic zilnic între acestea fiind atât de mare, încât modificările în calitatea vieții sunt evidente.

Implanturile permit îmbunătățirea structurii faciale: redau simetria etajului feței, conturul, roșul buzelor. Refacerea zâmbetului cu ajutorul implanturilor, care arată uneori chiar mai bine decât arătau dinții naturali îmbunătățește stima de sine a pacientului. De asemenea, prin refacerea integrității arcadelor dentare, este stopată migrarea și înclinarea dinților adiacenți dintelui lipsă, este eliminată necesitatea tratării dinților învecinați breșei edentate, aceștia rămânând intacți, fără sacrificiu de țesut dur dentar sănătos. Ocluzia este refăcută, se împiedică retracția osoasă, contribuind la conservarea și stimularea osului dentar natural, și se înregistrează o îmbunătățire în vorbire. Edentațiile, dar și protezele dentare mobile, pot cauza articularea incorectă a cuvintelor, dar prin implanturile dentare aceste probleme sunt eliminate, masticația devine ușoară, și igiena orală este îmbunătățită.

Un alt avantaj al implanturilor dentare îl reprezintă faptul ca pe ele se inseră lucrări fixe care nu trebuie îndepărtate din cavitatea bucală. Implanturile sunt alegerea cea mai bună pe termen lung, mai ales din punct de vedere financiar, deoarece costurile se amortizează prin confort și rezistență; materialele sunt biocompatibile cu organismul (dispozitiv realizat din titan și alte aliaje) și în raport cu țesuturile vecine, ceea ce elimină riscul de alergie. Sunt durabile, rezistă mulți ani, iar cu o îngrijire corectă implanturile dentare durează o viață. Astfel, se poate realiza eliminarea definitivă a disconfortului purtării protezelor mobile ce necesită o întreținere specială.

În ultimii 7 ani terapia cu implanturi a făcut salturi tehnologice și progrese extraordinare, motiv pentru care rata de succes a ajuns la 97-98 % pe o perioadă de 10-15 ani.

Toate cele prezentate mai sus mi-au stârnit curiozitatea și interesul și m-au determinat să aleg această temă pentru lucrarea mea de licență, iar acest lucru a presupus să mă documentez într-un mod cât mai serios cu privire la tratamentul de elecție pentru edentații și în legătura cu implanturile dentare.,

Aplicațiile implantologiei orale

Stomatologia modernă, nu poate funcționa fără implantologia orală la ora actuală. Implantologia a oferit un suflu nou în protetica dentară și a creat apariția unei tehnici și protetici noi în stomatologie.

Aplicațiile implantologiei orale sunt prezente atât în protetica dentară, cât și în endodonție, ortodonție și în chirurgie maxilo-facială.

Implantologia orală în protetică prezintă următoarele aplicații importante:

La nivelul edentațiillor unidentare – prin urma pierderii unui singur dinte, se instalează edentația unidentară, adică întreruperea continuității arcadei dentare. Trema patologică trebuie restaurată, pentru corectarea relației și rapoartelor dintre dinți, implantul dentar oferind păstrarea dinților limtrofi a breșei (dinții care limitează breșa unidentară mezial și distal), fără șlefuirea lor, pentru o proteza parțială fixă. Astfel, compensează funcția masticatorie, reechilibrează planul de ocluzie, fără pierdere de țesut dur dentar. Fizionomia este asemănătoare dinților naturali, astfel tratamentul edentațiilor unidentare fiind corect și complex, în urma înserării unui implant.

La nivelul edentațiillor terminale/uniterminale, problemele sunt mult mai mari la nivelul aparatului dento-maxilar, decât la edentațiile undintare. Refacerea lor prin lucrări fixe pe implante este varianta cea mai bună de tratament, deoarece conferă estetică, reface funcțiile, iar pacientul nu trebuie să se obișnuiască cu lucrări protetice incomode.

La nivelul edentațiilor parțiale întinse (se referă la 3-4 dinți), ca și la celelalte edentații, implanturile dentare se pot folosi cu mult succes. Dar tratamentul lor este complicat, deoarece implantologul trebuie să ia în considerare o multitudine de factori (statusul dinților restanți, statusul parodontal, ofertă osoasă, etc), pentru un diagnostic și un plan de tratament corect.

La edentația totală maxilară sau mandibulară, restaurarea fixă pe implante oferă estetică, eficientă și posibilitatea realizării unei lucrări protetice fixe și în lipsa tuturor dinților.

Etapele de tratament în implantologia orală

Consultul inițial sau anamneza

Prezintă primul pas în luarea deciziei de a realiza o procedură restaurativă, protetică pe implanturi dentare. În consultul inițial se determină statusul general a pacientului și statusul dento-parodontal. Dacă pacientul se consideră a fi sănătos după examinări clinice și paraclinice, atunci terapia prin implanturi dentare se poate aplica. Tot în această ședință se notează planul preliminar de tratament a pacientului.

Evaluarea statusului pacientului

Evaluarea statusului pacientului se face după anumite reguli generale, ca și următoarele:

Motivul prezentării în cabinetul stomatologic a pacientului edentat total sau parțial.

Istoricul afecțiunii-identificarea cauzelor.

Istoricul medical general – (antecedente personale fiziologice, patologice și cele heredo-colaterale).

Examenul clinic și paraclinic a pacientului.

Motivul prezentării

Cele mai frecvente motive sunt următoarele:

„Nu doresc să am o proteză totală.”

„Nu îmi place cum arăt așa, fără dinți, nu sunt frumos așa”.

„Lucrările mele protetice nu mai sunt bune, nu îmi plac, simt un gust neplăcut în gură”.

Aceste informații primite de la pacienți ne ajută mult în diagnostic.

Cu lucrări protetice fixe pe implante, se pot rezolva atât cerințe sau nevoi ale unei persoane a cărei scop final este o schimbare estetică sau funcțională, o armonie dento-parodontală.

Istoricul afecțiunii curente

Identificarea cauzelor, care au dus la situația actuală.

Trebuie luat în considerare dacă pacientul a avut parte de un tratament stomatologic incorect efectuat/necorespunzător sau dacă pacientul a refuzat să se prezinte la un medic stomatolog, pentru rezolvarea problemelor în urma pierderilor de dinți (breșe edentate protejate/neprotejate).

Pacienți cu pierderea prematură a dințiilor și etiopatogenia, din cauza generală, loco-regională sau locală.

Pacienți fără suport osos corespunzător. Valoarea minimă a ofertei osoase în înălțime pentru ca implantul să aibă succes este de 10 mm.

Pacienți cu boli generale/sindroame/ereditare/endocrine.

Pacientul edentat total/parțial de o perioadă lungă de timp, ceea ce a dus la o resorbție severă a osului.

Pacientul a suferit un traumatism (accidente, etc)

Pacienți care prezintă o edentație, din cauza extirpării unei leziuni patologice/a unei tumori benigne/maligne.

Pacientul are/nu are o igienă corespunzătoare.

Istoricul medical general

O refacere protetică pe implanturi prezintă o serie de intervenții stomatologice, chirurgicale adică proceduri traumatice, pe care pacientul trebuie să le suporte:

Inițial anestezia dentară (uneori extracția dentară).

Etapa următoare este crearea patului osos receptor – este un pas foarte important, urmat de inserarea implanturilor.

După inserarea implantelor dentare, implantologul urmărește osteointegrarea.

Daca osteontegrarea a fost eficientă, ideală, implantologul sau stomatologul cu care colaborează implantologul, realizează confecționarea suprastructurii protetice și echilibrarea ei gnatologică. Refacerea ocluziei este foarte importantă.

În fișa medicală se notează următoarele:

Medicamente administrate, înainte, după și în timpul intervenției.

Doza, frecvența și motivele administrării a medicamentului potrivit.

Intervenții chirurgicale (fiecare pas).

Datele de contact ale medicului de medicină generală sau de specialitate, dacă pacientul prezintă alte boli generale sau este sub o medicație-îngrijire curentă.

Alte informații importante pe care consideră implantologul că sunt necesare:

Fișa medicală trebuie semnată de către pacient!

După anamneză, implantologul trebuie să realizeze un sumar al statusului general al pacientului.

Clase de risc chirurgical

La consultația inițială, pacientul va completa un chestionar de sănătate, care, coroborat cu examenul clinic și paraclinic va încadra pacientul în una din cele 5 clase de risc chirurgical, formulate de Asociația Americană de Anestezie:

Clasa I include pacienții clinic sănătoși și care duc o viață normală

Clasa II cuprinde pacienții cu unele afecțiuni care sunt ținute sub control cu medicație adecvată, permițând-le o viață normală (de exemplu un pacient hipertensiv, care cu medicație antihipertensivă menține o tensiune arterială normală).

Clasa III cuprinde pacienții cu multiple afecțiuni, cum ar fi HTA severă sau diabet insulino-dependent, afecțiuni care împiedică unele activități din viața de zi cu zi.

Clasele IV și V includ pacienții cu afecțiuni grave sau foarte avansate. Clasa IV reprezintă pacienții care au nevoie de îngrijiri medicale imediate, iar Clasa V cuprinde pacienții muribunzi, care cel mai probabil nu vor supraviețui următoarele 24 de ore.

Cel mai frecvent, pacienții care solicită restaurări pe implanturi se încadrează în clasele I și II. Pentru pacienții din clasa III trebuiesc luate măsuri suplimentare, principalul obiectiv fiind stabilizarea și controlul afecțiunii.

Analize premergătoare implantului dentare

Succesul implantului dentar depinde de starea generală de sănătate a pacientului.

Analizele de sânge reflectă starea generală a pacientului, adică rata de succes a implantului dentar. Inițial, cei mai importanți parametri sunt: hemoleucograma, glicemia și timpii de sângerare: INR (coagulograma), timpul de protrombina, timpul de tromboplastină activată și timpul Quick.

Dar sunt importante si altele, precum: VSH, transaminazele TGO și TGP (analize specifice ale ficatului), uree, creatinina, acid uric, bilirubina, colesterolul, etc.

Contraindicații ale implantului dentar

Contraindicații absolute ale implantului dentar

Ca la orice intervenție medicală, există indicații și contraindicații pentru implantul dentar; așadar, nu toți pacienții se pot bucura de beneficiile implanturilor dentare, deoarece există afecțiuni care influențează vindecarea postoperatorie, respectiv osteointegrarea ideală a implanturilor dentare:

Tumori maligne active, regionale

Afecțiuni osoase foarte grave, precum: Boala Paget, Osteomalacia

Tratament prelungit cu imunosupresoare

Lupus eritematos diseminat

Tulburări psihiatrice foarte severe (pacienți necooperanți)

Radioterapie prelungită asupra oaselor maxilare-Osteoradionecroză

Boli metastatice

Contraindicații relative ale implantului dentar

Boli cardiovasculare: hipertensiune arterială, infarct miocardic recent, insuficiență cardiacă severă, endocardită bacteriană în antecedente

Boli endocrine: diabet zaharat, hipotiroidism, hipertiroidism, boala Addison, etc

Boli hematologice

Boli pulmonare severe

Boli hepatice (ciroza, hepatita B, Hepatita C, etc)

Afecțiuni osoase

Afecțiuni ale SNC (epilepsia)

Boli sistemice grave

Medicație anticoagulanta (heparine)

Tabagismul

Abuz de alcool/droguri

SIDA

Transplant de organe

Contraindicații locale ale implantului dentar

Sunt tulburări locale, care împiedică temporar inserarea unor implante dentare, acestea putând fi remediate prin intervenții preoperatorii. Contraindicațiile sunt următoarele:

La copii: nu se poziționează implanturi dentare, oasele maxilare sunt în creștere.

Igienă bucală necorespunzătoare.

Resturi radiculare prezente la nivelul maxilarului superior sau inferior.

Bariere anatomice

Dimensiuni insuficiente ale osului alveolar

Anumite stări precanceroase

Afecțiuni ale mucoasei bucale, jugale, palatinale, etc (de ex. afte)

procese inflamatorii.

infecții locale (parodontite), ale oaselor, etc

Hiposalivație, xerostomie

Prezența unor chisturi

Bruxism (diurn/nocturn)

Evaluarea protetică în implantologia orală

Verificarea dinților restanți

Sunt elemente esențiale principale din câmpul edentat parțial. O restaurare protetică corectă, care nu trebuie să acționeze nociv asupra țesuturilor a sistemului stomatognat, depinde de: numărul dinților restanți, calitatea implantării în alveola dentară, raportul de ocluzie între cele 2 arcade dentare, morfologia coronară, precum și configurația radiculară a dinților restanți.

Evaluarea dinților naturali a breșei edentate este foarte importantă, în vederea stabilirii planului de tratament prin implanturi.

Implanturile pot fi utilizate, ca suport:

al suprastructurii protetice

în combinație cu dinții stâlpi naturali.

Exista anumite criterii după care sunt analizați dinții restanți implicați în restaurarea protetică pe implanturi:

Mobilitatea fiziologică a dințiilor naturali: depinde de caracteristicile rădăcinilor, Mobilitatea lor poate să fie axială, relațională și orizontală. Uneori, putem să vorbim și despre mobilitate patologică a dințiilor restanți – mobilitate de gradul I, II, III.

Dimensiunea coroanei: cu cât suprafața unui dinte este mai mare, cu atât retenția elementului de agregare este mai bună. În lipsa retenției, apar descimentări ale supraprotezei.

Raportul dintre coroană și rădăcină: înălțimea coroanei ne interesează atât incizal, cât și ocluzal, dar prezintă rol major și forțele laterale.

Axul dintelui stâlp: în breșe edentate vechi, dinții limitrofi prezintă de obicei modificări de poziție. De cele mai multe ori dinții situați distal de breșă suferă mezializări și dinții situați mezial de breșă suferă distalizări, dar sunt frecvente egresiuniile, extruziile și rotațiile dentare. Corectarea lor este obligatorie, dacă împiedică restaurarea protetică pe implanturi. Corectarea lor se realizează prin mai multe metode, pentru asigurarea unui echilibru a aparatului dento-maxilar.

Cariile dentare: tratamentul lor se face înainte de inserarea implantului dentar și nu după. Tratamentul cariilor depinde de stadiul de evoluție a procesului carios. Cazurile grave cu evoluție avansată pot să fie asociate cu tratament endodontic complet și complex.

Rădăcina dintelui restant: rezistența dinților stâlpi depinde de configația radiculară. Dinții cu rădăcini subțiri, curbe, efilate, fuzionate, au rezistența mult mai scăzută față de dinții cu rădăcini bine dezvoltate, masive, aceștia cei din urmă suportând mai bine forțele ocluzale si masticatorii.

Suprafața radiculară: este direct proporțională cu un sprijin bun parodontal.

Statusul endodontic: dintele stâlp, care prezintă rol de agregare mixtă dento-implantară, necesită un status endodontic cât mai bun sau un tratament endodontic cât mai corect realizat. Tratamentul lor, dacă este necesar, se face înainte de inserarea implantului. Dacă este indicată rezecția apicală, în ceea ce privește materialul de obturație retrogradă, se evită folosirea amalgamului, deoarece intră în coroziune cu metalul implantului. Obturațiile de amalgam trebuie schimbate înainte de tratamentul implanto-dentar, putându-se folosi alte materiale de obturație, de exemplu: compozite fotopolimerizabile, ciment de ionomer de sticlă, etc.

Statusul parodontal: după verificarea statusului endodontic, este necesar verificarea minuțioasă a statusului parodontal. Dacă există afecțiuni parodontale, acestea trebuie rezolvate înainte de inserarea implantului. Tratamentul parodontal poate să fie atât medicamentos, cât și chirurgical. Bolile parodontale active au risc crescut de contaminare, astfel încât trebuie evitată contaminarea implantelor cu germeni patogeni. În anumite situații, înainte de tratamentul parodontal chirurgical, este necesară antibioprofilaxia a pacientului (de exemplu: malformații cinanogene congenitale, endocardită în antecedente, proteze valvulare mecanice, transplant de cord, etc). Se va face și instructajul pacientului pentru o igienă dentară bună, fiind ulterior necesar un controlul periodic.

Evaluarea ofertei osoase în vederea implantării

Ne interesează aspectele cantitative si calitative ale patului osos. Verificarea lor se face prin inspecție, palpare și examinări complementare: radiografii si CT-uri. Verificăm, astfel, următoarele aspecte:

Înălțimea osului

La arcada superioară în zona laterală, de la creastă alveolară până la limita opusă, adică sinusul maxilar.

La arcada inferioară, în zona laterală de la creastă alveolară până la canalul mandibular.

La edentațiile vechi neprotejate apar serioase probleme de protezare, deoarece sunt modificări de ofertă osoasă, mai ales dacă sunt localizate în zone laterale posterioare. În cazul crestelor edentate vechi se vor folosi implante scurte.

Inserarea implantului are succes, dacă oferta minimă a înălțimii osului este de 10 mm, după Branemarck-1983.

Grosimea, lățimea, angulația osului și densitatea osului

În vederea inserării unui implant endoosos, grosimea osului este direct legată de lungimea osului. Angulația osului este aliniată forțelor masticatorii, paralel cu axul lung al coroanelor clinice realizate, prin lucrare implanto-protetică. Apar modificări de angulație, atunci când avem edentații vechi, neprotejate, mai ales în zona frontală la nivelul maxilarului superior, deoarece dinții frontali superior sunt cei mai angulați față de planul de ocluzie.

Lățimea osului se măsoară între corticala V, O, P, L, la nivelul coamei crestei alveolare. Este minimum de 5 mm – implantele șurub și cilindru care au un diametru de 3,75 mm; și de 2,5 mm pentru implantele lama, care au un diametru minim de 1,25 mm. Aceste dimensiuni asigura mai mult de 0,5 mm de os de fiecare parte a implantului, la nivelul coamei crestei alveolare. În cazul lățimii insuficiente se poate recurge la osteoplastii ale crestei.

Lungimea osului disponibil: se măsoară în sens M-D. Este deseori limitată de dinți sau implante adiacente. Lungimea minimă necesară depinde de lățimea osului: pentru o lățime de 5 mm este suficientă o lungime M-D de 5 mm, pentru fiecare implant; pentru o lățime de 2,5-5 mm este necesară o lungime de 15 mm.

Înclinarea osului disponibil: ideal, înclinarea este aliniată cu forțele de ocluzie și paralela cu axul coroanei clinice folosite pentru restaurarea protetică. Suprafața incizală și ocluzală a dinților urmează curba lui WILSON si, respectiv, curba lui SPEE.

Angulația osului alveolar urmează traiectoria rădăcinilor către planul ocluzal, și se modifică în general după pierderea dinților. Are valori între 10° si 30°.

Misch , în anul 1985, a propus o clasificare a densității osoase bazată pe aspectul macroscopic al osului cortical, care nu ține seama de localizarea topografică a regiunii examinate.

Locul de inserare a implantelor și distanța până la obstacole anatomice

Obstacolele anatomice, sunt următoarele:

canalul mandibular

sinusul maxilar

gaura mentonieră

Sunt factori esențiali pentru plasarea implantelor în osul maxilar sau mandibular. Implantologia restabilește starea de sănătate a aparatului dento-maxilar.

Evaluarea câmpului osos

Examinarea câmpului osos se face prin inspecție și palpare, pentru a verificarea grosimea si fermitatea mucoaselor, ce acoperă osul subiacent. În urma pierderilor dentare, osul alveolar își pierde din volum. Cu ajutorul unui compas osos, aprecierea ofertei osoase este corectă. Modificările de volum ale osului alveolar, în urma extracțiilor si pierderii dentare, este atât în sens vertical, cât și orizontal. Se examinează și sănătatea mucoasei orale, prin existența sau lipsa unor semne de afecțiuni patologice. La nivelul mucoasei orale, poate să apare o gamă foarte largă de probleme, legate de igienă necorespunzătoare, infecții sau inflamații. Afecțiunile patologice la nivelul mucoasei orale scad capacitatea de regenerare, acestea necesitând a fi tratate înainte de inserarea implantelor.

Mucoasa flotantă din jurul implantelor trebuie eliminată, deoarece conferă un prognostic nefavorabil protezării fixe pe implant.,

Bilanțul radiologic

Examenul radiologic este obligatoriu și are un rol principal, deoarece oferă detalii despre calitatea si cantitatea patului osos. Se apelează la diferite metode si tehnici:

Ortopantomografia / radiografia panoramică sau OPT

Este cea mai recomandată. Oferă informații globale despre elemente maxilo-faciale, permite un ansamblu de vizualizare a tuturor dințiilor și oferă orientare despre cantitatea și calitatea patului osos.

Ne ajută în stabilirea unui diagnostic corect, care va ghida planul de tratamente.

Evidențiază statusul endodontal, parodontal.

Apar informații despre raportul crestelor edentate și structuri anatomice, precum sinusul maxilar, canalul mandibular, simfiza mentonieră. Aceste structuri sunt, însă, evidențiate în mod general, fără detalii.

Sunt larg folosite în cadrul unor tratamente protetice fixe pe implante dentare, pentru o evaluare și asanare corectă a viitoarei construcții protetice.

Permite simularea implantelor dentare, în raport cu înălțimea crestei alveolare.

Tomografie computerizată sau CT

Folosește razele X pentru a produce imaginea, timpul de explorare fiind scurt și eficient.

Metoda este neinvazivă, permițând planificarea schemei de implant. Oferă corectitudine dimensională și acuratețe, redând înălțimea și grosimea exactă a osului disponibil.

În comparație cu radiografia panoramică, oferă date despre țesuturi moi, despre principiile anatomice-nervi și despre axul de inserție a implantelor dentare. De asemenea, face referință despre prezența sau absența unor malformații, tumori, chisturi.

În implantologie sunt folosite larg CT-urile, deoarece structurile maxilo-faciale apar sub forme secționale sagitale și transversale, contribuind la poziționarea optima a implantelor, fiind și o metodă care determină densitatea osoasă exactă.

Rezonanță magnetică nucleară sau RMN

Folosește câmp magnetic și unde radio, pentru a produce imagini.

Metodă neinvazivă, atraumatică, non-iradiantă, recomandată înaintea inserării unui implant dentar. Este o technică imagistică avansată, prin care medicul stomatolog este informat despre detaliile aparatului dento-alveolar.

Relevă prezența sau absența unor formațiuni tumorale, anomalii, localizarea canalului mandibular, precum și alte informații importante si necesare în implantologia orală.

Radiografii retroalveolare izometrice ortoradiale (RIO), sunt folosite pentru evidențierea calității osoase

Radiografia laterală este folosită mai ales pentru stabilirea înălțimii crestei alveolare.

Pregătire preprotetică și estetică

Eficiența tratamentului edentatului parțial/total prin protezare fixă pe implanturi este condiționată și de pregătirea prealabilă a câmpului protetic. Tratamentul preprotetic este de două tipuri diferite, nespecific și specific.

Tratamentul preprotetic nespecific

Prezintă intervenții, precum asanarea cavității bucale și reechilibrarea funcțională a aparatului dento-maxilar

inițial, asanarea cavității bucale, igienizare, urmată de tratamentul cariilor

tratamentul endodontic, asociat cu sau fără intervenții chirurgicale, de exemplu rezecție apicală

tratamentul chirurgical, ce constă în extracția dinților și a resturilor radiculare

alte tratamente chirurgicale dento-gingivo-osoase

tratamentul parodontal

echilibrarea planului de ocluzie, asociat cu sau fără șlefuirea selectivă

tratamentul ortodontic – mai rar

Tratamentul proprotetic specific

Constă în intervenții asupra fibromucoasei și substratului osos a câmpului protetic.

Tratamentul fibromucoasei al viitorului câmp protetic

Mucoasa cavității bucale trebuie să aibă calități capabile pentru o protezare cu sprijin implantar.

Uneori mucoasa devine friabilă, subțire sau chiar atrofică, mai ales în vârstă înaintată sau în anumite boli generale/locale.

În alte cazuri mucoasa este hipertrofică, mai ales la purtători de proteze totale – apar crestele flotante și provoacă mobilitatea protezelor.

Implantul dentar transmite forțele ocluzale în axul lung, către parodonțiu si împiedică resorbția acesteia, astfel oferind un sprijin corect și a fibromucoasei.

Tratamentul fibromucoasei se face obligatoriu înaintea inserării implantelor. De multe ori implantologul trebuie să colaboreze cu un parodontolog si cu un chirurg, pentru asigurarea unui tratament cât mai corect din toate punctele de vedere.

Tratamentul substratului osos al viitorului câmp protetice

Necesită verificarea următoarelor aspecte principale, cum ar fi:

crestelor alveolare (grosimea, înălțimea lor)

angulația osoasă

cauza pierderii dinților

timpul scurs de la efectuarea extracțiilor

pacientul a fost sau nu protezat

tipul de lucrare protetică

Este important, ca substratul osos să fie obligatoriu apt pentru un tratament cu sprijin implantar. In cazul în care nu este, trebuie să fie ameliorat prin intervenții chirurgicale și/sau fizioterapeutice.

Implantologia este cea mai bună metodă de realizare a unui echilibru între segmentele a aparatului dento-maxilar. Împiedică șlefuirea dinților limitrofi ale breșei edentate (în cazul edentaților parțiale), prezintă opțiunea cea mai estetică, de refacere a breșelor. Edentațiile în zona frontală de multe ori provoacă un prejudiciu fizionomic a pacientului, cu ajutorul protezelor fixe pe sprijin implantar, integrarea socială a pacientului putând să decurgă fără probleme. Implantul dentar este alegerea cea mai bună, deoarece rămâne integrat în os de multe ori toata viața, dacă este bine întreținut.

Tratamentul preprotetic neuromuscular

Pierderea dinților provoacă tulburări de ocluzie, masticația este ineficientă, apar traume musculo-articulare. Durerile articulare și musculare sunt frecvente mai ales în fața urechii sau lângă aceasta. Disconfortul și limitarea mișcărilor articulare sunt semne caracteristice, care uneori se asociază cu constricția mandibulei, atunci când modificările la nivelul articulației temporo-mandibulare sunt avansate. Diagnosticul articular și muscular se stabilește pe baza semnelor clinice si paraclinice (radiologice).

Tratamentul proprotetic neuromuscular este îndelungat si necesită multe răbdare atât din partea pacientului, cât și din partea implantologului.

Miogimnastica este tratamentul care constă în exerciții de deschiderea-închiderea gurii si în mișcări de propulsie si de lateralitate. Miogimnastica este frecvent asociată cu gutiere speciale, pentru asigurării unui tratament cât mai corect.

Tratamentul sau pregătirea preprotetică psihică a pacientului

Între medic-pacient trebuie să existe o relație de încredere și respect reciproc. Procesul de vindecare depinde foarte tare de psihicul bolnavului. Pacientul trebuie să înțeleagă scopul tratamentului, cu ajutorul modelelor de studiu sau prin alte metode. Ambientul, figura medicului sunt la fel de importante. Pacientul trebuie să aibă încredere în implantolog. O relație bună medic-pacient, elimină neplăcerile unui eșec.,

EVALUAREA PROTETICĂ

Prezintă interrelația dintre protetică dentară și implantologie orală, prin: anatomia clinică a ADM-ului, clasificarea edentațiilor, evaluarea câmpului protetic, ofertă osoasă în terapia implanto-protetică, alegerea și poziționarea implanturilor pe creastă alveolară, biomateriale utilizate, osteointegrarea, protezarea preimplantară, restaurări protetice. Dar uneori există și câteva elemente, care modifică progresarea unui tratament cu implante. Trebuie să luăm în considerare următoarele elemente specifice:

Analiza spațiului interarcadic

Analiza planului sau a viitorului plan de ocluzie

Analiza statusului arcadelor

Morfologia crestelor alveolare

Examinarea protezelor vechi și a ocluziei existente

Numărul și topografia dinților absenți și flexibilitatea mandibulei

Analiza spațiului interarcadic

La nivelul breșelor edentate, de obicei oferta osoasă este precară, în urma pierderii unor dinți, forțele masticatorii numai fiind transmise corect la nivelul parodonțului. Apare pierderea osoasă, mai ales, dacă edentația este asociată cu o boală generală/ereditară, caz în care pierderea osoasă este masivă. Protezarea fixă pe implante dentare trebuie să fie plănuită.

La un spațiu interarcadic crescut, lucrările de înlocuire vor fi mai lungi și pentru o fizionomie, cât mai bună, se vor utiliza materiale care cresc fizionomia și care refac gingia, în vederea creării gingiei artificiale.

Când apare diminuarea spațiului interarcadic, se pot utiliza grefele aloplastice sau autogene, care sunt folosite pentru refacerea deficienței osoase apărute la nivelul maxilarelor. Pentru corectarea defectelor osoase, în cadrul tratamentului preimplantar; uneori aceste grefe sunt folosite si postextracțional sau după rezecții apicale.

Când ne întâlnim cu un spațiu interarcadic diminuat, poate să fie din cauza unor antagoniști extruzați sau egresați. Tratamentul lor se face în etapa preprotetică, pentru realizarea unei armonii dento-parodontale a aparatului dento-maxilar, înainte de inserarea unor implante .

Măsurile terapeutice trebuie să rezolve problemele apărute din cauza unui spațiu interarcadic micșorat, fără a genera altele probleme sau afecțiuni.

Tratamentul de protezare fixă pe implante dentare trebuie să urmărească toate aspectele individuale ce vizează starea de sănătate a aparatului dento-maxilar a pacientului.

Analiza planului sau a viitorului plan de ocluzie

Apar numeroase modificări la nivelul planului de ocluzie, datorită edentațiilor sau malpozițiilor dentare. Discontinuitatea planului de ocluzie se asociază cu pierderea stopurilor ocluzale. Analiza planului sau a viitorului plan de ocluzie trebuie făcută cu mare atenție, deoarece suprafețele de ocluzie sunt de foarte multe ori limitate, discontinue sau întrerupte din cauza edentațiilor parțiale. La întreruperea arcadelor dentare dispar relațiile dinamice și statice de întâlnire angrenare optimă. Absența unui singur dinte poate să provoace tulburări grave de ocluzie.

Apar frecvent dizarmonii la nivelul planului de ocluzie, din cauza migrărilor, egresiunilor, extruziilor dentare sau lucrărilor protetice fixe incorect efectuate (trebuie refăcute). Malpozițiile secundare sunt în mai multe direcții, atât orizontale, cât si verticale. Migrarea dinților în sens orizontal se face prin înclinație sau basculare, translație sau deplasare paralelă.

Curbele de ocluzie de multe ori sunt modificate și prezintă un factor de dezechilibrare a planului de ocluzie. Pentru o refacere corectă implanto-protetică, trebuie respectate curburile lui Spee și Wilson, pentru evitarea interferențelor din cursul dinamicii mandibulare. Uneori sunt prezente interferențe sau contacte premature, din cauza lor apărând traumatizarea elementelor sistemului stomatognat.

Pentru nivelarea planului de ocluzie, ca și tratament preprotetic, câteva din metodele des folosite sunt: ameloplastia sau coronoplastia, devitalizările sau confecționarea protezelor unidentare.

La protezare fixă pe implante este esențială redirecționarea forțelor masticatorii/ocluzale în axul lung al implantului.

Ocluzia ideală prezintă întâlnirea celor două arcade, prin maximum de contacte în timpul masticației. Ocluzia echilibrată trebuie să fie prezentă tuturor dinților din cavitatea bucală, aceștia fiind orientați armonios în arcadele dentare și în ocluzie dinamică, iar ATM-ul și musculatura mobilizatoare trebuie să acționeze și să dezvolte simetric.

Analiza statusului arcadelor dentare

Datorită anomaliilor dento-alveolare, forma arcadelor se poate modifica. Anomaliile de baze osoase maxilare (mandibula, maxilar) pot fi corectate terapeutic preoperator. Arcada dentară în mod normal are formă: parabolă-maxilar și semieliptică-mandibular.

Atunci când vorbim despre anomalii de poziție, ne interesează alienarea dinților de pe arcadă si, respectiv, punctele de contact interdentale. Anomalii de poziție apar frecvent la nivelul maxilarului superior în zona frontală, unde osul maxilar suferă de multe ori resorbție centripetă. În acest caz, inserarea implantelor este mai greu de efectuat.

Morfologia crestelor alveolare

Prevenirea atrofiei osului alveolar și conservarea crestelor alveolare în implantologia dentară joacă un rol foarte important.

Pentru ca pacientul să beneficieze de protezare fixa pe implante endoosoase, crestele alveolare trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:

Trebuie să fie lipsite de orice patologie, de exemplu exostoze (excrescențe), neregularități, adică denivelări la nivelul marginilor crestelor alveolare, prin urma unor extracții incorect efectuate.

Relația crestelor alveolare maxilare și mandibulare să fie cât mai corespunzătoare. Dacă este necesar, se va face corectarea acestora.

Trebuie eliminate structuriile osoase și mucuzale anormale, prin intervenții chirurgicale. Creasta trebuie să aibă lățime, lungime si înălțime corespunzătoare.

Rareori repoziționarea unui nervi.

Dacă apar resorbții osoase foarte grave- remodelarea crestelor alveolare se face prin adiții osoase, pentru refacerea volumului osos pierdut.

Examinarea protezelor vechi și a ocluziei existente

Protezele totale sau parțiale realizate de mult timp pot provoca anumite afecțiuni ale mucoasei. Aceste manifestări patologice pot să apară imediat sau mai târziu, din cauza structurilor de la nivelul cavității bucale, care vin în contact imediat cu proteza. Traumatismul provocat de proteza apare cel mai frecvent sub forma stomatopatiilor, sau, dacă vorbim despre o proteză totală, sub forma unui epulis. Înainte de inserarea unor implante, trebuie tratate în mod adecvat neregularitățile si afecțiunile mucoasei orale.

Ocluzia existentă a pacientului edentat parțial trebuie examinată cu mare atenție, deoarece de multe ori apar modificări la nivelul ocluziei, din diverse motive. Dinții poziționați incorect pe arcada (egresiuni, extruzii, intruzii, distalizări, mezializări, etc.), provoacă malocluzia, asociată frecvent cu contacte premature (în ocluzie statică) și interferențe (în ocluzia dinamică). Reechilibrarea ocluzală trebuie efectuată înaintea conceperii suprastructurii a implantelor dentare. Pentru o examinare corectă a planului de ocluzie, trebuie să urmărim efectuarea unei anamneze corecte și complexe, a relației centrice și PIM-ului. Nu în ultimul rând, se va efectua examinarea mișcărilor de lateralitate, de ghidaj anterior, precum si mișcarea de propulsie.

Numărul și topografîa dinților absenți și flexibilitatea mandibulei

Planul de tratament este influențat de numărul și topografia dinților care lipsesc și de numărul dinților restanți pe arcadă. Tratamentul cu lucrări protetice cu sprijin implantar este cu atât mai complex, cât numărul dinților care lipsesc este mai mare.

Linia surâsului este un factor important în vederea realizării unei restaurări fizionomice.

Flexibilitatea sau dinamica mandibulară trebuie să fie cât mai corespunzătoare.

În concluzie, un diagnostic preoperator corect și un bilanț preprotetic adecvat contribuie la succesul viitoarei restaurări protetice pe implante.

Etapele clinico-technice de realizarea a unei restaurări protetice pe implante endoosoase

Examenul clinic

Constă în evaluarea stării generale și locale a bolnavului. Formularea unui diagnostic complet, cu ajutorul examenelor paraclinice și precizarea corectă a ofertei osoase sunt necesare pentru realizarea unui tratament de protezare fixă pe implante dentare.

Model de studiu

Este realizat dintr-un ghips mai dur sau obișnuit, uneori montat în ocluzor sau articulator, pentru verificarea următorilor parametrii importanți:

planului de ocluzie existent, viitorul plan de ocluzie

curbele de ocluzie

forțele existente la nivelul viitoarelor sedii de plasare a implantelor dentare

spațiul protetic existent

relația interarcadică

crestele edentate și raporturile între ele

incongruențele dento-alveolare, rotații, basculări, egresiuni, etc

dinții antagoniști, dinții restanți, dinții limitrofi ale breșelor edentate

extinderea breșelor edentate

Diagnosticul și realizării unui plan de tratament

Diagnosticul corect efectuat duce la realizarea unui plan terapeutic adecvat. Pacientul va fi informat despre suferințele lui. Decizia referitoare la planul de tratament trebuie să fie acceptată de pacient. Pacientul trebuie să fie de acord și informat în legătură cu orice intervenție chirurgicală.

Evaluarea prechirurgicală a pacientului

Cum am prezentat și mai sus, aceasta evaluare constă în asanarea și igienizarea cavității bucale, si, dacă este nevoie, în reechilibrare sau corectarea planului de ocluzie, prin mai multe metode amintite în partea evaluării preprotetice. Pacientul poate să prezinte modificări la nivelul aparatului dento-maxilar, frecvent la nivelul mucoaselor sau la nivel osos, care trebuie tratate înainte de inserarea prin implante.

Implantologul, în etapa prechirurgicală, poate să se amprenteze câmpul protetic, pentru realizării unei plăci de orientare chirurgicală, numită și placă de ghidaj chirurgical.

Etapa chirurgicală – inserarea implantelor.

În implantologie orală, pentru inserarea unor implante endoosoase, de obicei sunt folosite anesteziile locale; foarte rar, numai în cazuri complexe sau la pacienți cu anumite probleme, se folosesc alte metode de anestezie (prin inhalosedare, anestezie generală).

Pentru introducerea implantului, implantologul are nevoie de placă de orientare chirurgicală, care a fost realizată înainte de intervenția chirurgicală și sterilizată corespunzător.

Primul timp operator este incizia, urmată de decolarea mucoperiostului corespunzător pentru expunerea osului, fără traumatizarea țesuturilor moi.

După decolarea mucoperiostului, urmează etapa de marcare, cu rol de ghidare a instrumentului de frezaj.

Se montează placa de orientare chirurgicală, iar specialistul pregătește osul, cu ajutorul fiziodispenserului, prin instrumente rotative corespunzătoare. Instrumentele rotative sunt alese după technica și sistemul utilizat. Forarea osului pentru implantul dentar se face cu o freză numită freză pilot.

După punctare, implantologul realizează forarea primară a țesutului osos, cu ajutorul unui burghiu elicoidal cu diametrul de 1,5 mm.

Paralelismul se verifică după forare primară, cu un cui de paralelism. Cu burghiu elicoidal de diametru mai mare, implantologul lărgește neoalveola.

Cele mai folosite implante dentare sunt de tip rădăcină, care au formă cilindrică, netedă sau cu spire. Au suprafață de contact cu osul în topografie rugoasă, pentru a realiza osteointegrarea cu ajutorul celulelor osoase care se depun pe această suprafată rugoasă.

Alezarea se face cu un burghiu special cu formă de spadă, prevăzut cu răcire internă.

Înainte de inserare, operațiunea executată de medic este tarodarea, adică realizarea filetului în țesutul osos, care se poate realiza manual sau mecanic.

Alveola se spală cu un jet de apă sub presiune, înainte de montarea propriu-zisă a implantului, pentru îndepărtarea tuturor eschilelor osoase în urma tarodării. Implantul dentar trebuie să fie ales prealabil de intervenție.

După inserarea în poziție corectă, corpurile implantelor sunt acoperite cu un șurub de acoperire, pentru a evita invazia cu diferite secreții poluante a canalului interior al implantului și parțial puțul acestuia. Apoi, întreg ansamblul este acoperit cu un lambou de mucoasă sau muco-periost prin sutura planurilor supradiacente. În ceea ce privește secvențialitatea inserării implantelor, întotdeauna se va începe cu cele din regiunea posterioară, unul din motive fiind și accesibilitatea chirurgicală mai redusă în aceste zone. La 10 zile se elimină firele de sutură.

Pentru vindecarea primară și realizarea integrării tisulare a implantelor de stadiul 11, perioada minimă la mandibulă este de 3-6 luni, iar la maxilar de 4-6 luni.

Lucrări protetice cu scop provizoriu și amprentarea

După inserarea implantelor dentare, postoperator câmpul protetic este amprentat. Se poate face înainte sau după eliminarea firelor de sutură.

Restaurarea provizorie în protetica dentară are o importanță foarte mare, deoarece nu are numai rol protetic și estetic, ci vor fi folosite și pentru a analiza fidelitatea viitoarei lucrări definitive. Ajută în acomodarea noile lucrări protetice, menținerea vieții sociale, precum si în deprinderea unor metode de igienizare la nivelul restaurărilor.

Etapa chirurgicală – descoperirea implantelor dentare

Se face sub anestezie locală o mică incizie cu bisturiul, cu laser sau cu dispozitive speciale. După descoperirea implantelor, șuruburile de acoperire sunt înlocuite cu cape de vindecare/cicatrizare, deoarece câmpul protetic trebuie pregătit, pentru adaptarea unor stâlpi propriu-zisi. Există încă un timp de repaus, pentru cicatrizarea corectă a țesuturilor preimplantare. Dacă în timpul acestei etape nu apar probleme si dacă epiteliul preimplantar s-a cicatrizat corect, capele de vindecare sunt îndepărtate și medicul aplica bunturile protetice corespunzătoare fiecărui implant în parte.

Amprentarea câmpului protetic

Este numită și debutul realizării suprastructurii protetice dentare. Toate sistemele moderne folosite în implantologia orală, oferă dispozitive de amprentare și transferuri. Fazele clinico-technice și numărul amprentelor depinde de tipul suprastructurii a restaurărilor și sistemul utilizat.

În protetica implantologică putem să amintim cele trei tehnici de amprentare:

Convențională

Indirectă

Directă

Convențională – technică de amprentare folosită mai rar, doar în protetică convențională.

Indirectă – modelul redă situația stâlpului protetic al implantului.

Este o tehnică de amprentare ce folosește dispozitive de transfer indirecte, sub forma unor cape metalice sau plastice, care se atașează la nivelul stâlpului implantului (șurubul Baure sau Biocortical).

Metoda indirectă de amprentare oferă transferarea pe model a situației din cavitatea orală cu exactitate. Este recomandată mai ales la pacienții care au o amplitudine mai redusă a deschiderii cavității bucale.

Pe implant, se atașează bunturile sau dispozitivele de transfer, iar implantologul ia amprenta peste acestea. Stâlpii de transfer trebuie să rămână la locul lor, pe câmpul protetic, în momentul îndepărtării amprentei.

Dacă sunt folosite cape de vindecare, acestea rămân în amprentă. Implantologul, după priza materialului de amprentă, îndepărtează amprenta din cavitatea orală și, apoi, se deșurubează dispozitivul de amprentare de pe implant.

Pentru confecționarea modelului medicul atașează dispozitivul la stâlpul analog în capă. Înregistrarea amprentei se poate face cu o portamprentă standard sau cu ajutorul unei portamprentă individuală confecționată pe modelul de studiu sau preliminar.

Materialul de amprentă folosit în etapa clinico-protetică pentru realizarea unei restaurări implanto-protetice este de tip elastic, precum silicon, polieteri sau hidrocoloizi.

Directă – pe model este redată localizarea implantului dentar/a marginii supragingivale a extensiei premucozale, cu ajutorul unui dispozitiv de transfer înșurubat fix.

La ora actuală sunt folosite numai pentru amprentarea finală și necesită folosirea dispozitivelor de transfer directe. Sunt folosite portamprente individuale deschise și materiale de amprentă precum silicon cu reacție de adiție sau polieteri.

Realizarea modelului de lucru, a plăcii de contenție și verificarea lor

Se realizează după amprenta finală, fiind o etapă realizată în laborator de technică dentară. Tehnicianul confecționează modelul din ghips mai dur.

Placa de contenție este confecționată pentru imobilizarea componentelor infrastructurii și asigurarea menținerii rapoartelor deja existente între aceasta, dar și între câmpul protetic, până la turnarea scheletului metalic al suprastructurii. Corectitudinea plăcii de contenție trebuie verificată pe câmpul protetic.

Urmărirea postoperatorie și controlul periodic

Postoperator, imediat după inserarea implantelor se recomandă efectuarea radiografiei de control.

Firele de sutură sunt îndepărtate postoperator 7-10 zile.

La 14 zile si la 4 săptămâni după inserarea implantelor se recomandă un nou control clinic și radiologic, pentru recunoașterea rapidă a eventualelor complicații și obligatoriu tratarea lor.

După aplicarea suprastructurii, adică restaurarea fixă cu sprijin implantar, controalele se efectuează la 3 luni, iar ulterior la fiecare 6 luni.

În cursul controalelor periodice se monitorizează starea osului și se face igienizarea corectă a bonturilor. Menținerea prealabilă a implantelor necesită o dispenzarizare riguroasă prin controale clinice periodice.

Protezare fixă pe implante dentare după caracteristicile breșelor edentate

Edentația prezintă o stare patologică la nivelul cavității bucale, caracterizată prin absența unuia sau mai multor dinți de pe arcadă, din cauza pierderilor de dinți.

Edentația poate fi:

unidentară – atunci când lipsește un singur dinte;

parțială – atunci când lipsește un grup de dinți;

totală – atunci când lipsesc toți dinții.

Edentațiile dentare sunt clasificate după mai mulți autori, dar cea mai folosită si cunoscută clasificare este după Kennedy, realizată în anul 1923. Este o clasificare a breșelor edentate ușor de reținut.

Clasificarea edentațiilor după Kennedy în implantologia orală are rol foarte important, deoarece este axată pe criteriul topografic al breșelor, adică topografia spațiilor edentate – raportate la dinții restanți și posibilitatea de tratament corespunzător.

Kennedy a clasificat edentația astfel:

Clasa I – edentație bilaterală și biterminală, breșele sunt delimitate de dinții restanți numai mezial.
Clasa II – edentație unilaterală si uniterminală a arcadelor, breșele sunt delimitate de dinții restanți numai mezial.
Clasa III – edentație intercalată, breșele sunt delimitate de dinți restanți atât mezial, cât și distal.
Clasa IV – edentație în zona frontală, regiunea anterioară a maxilarelor.

Edentații parțiale

Clasa I și II Kennedy

Restaurarea protetică a edentațiilor biterminale și uniterminale reprezintă de multe ori o problemă complexă în practică, mai ales la pacienții tineri, care refuză confecționarea unor lucrări protetice mobilizabile. Implantul dentar este o soluție excelentă, pentru a rezolva această problemă. Sunt foarte durabile, refac funcțiile, si rezistă mulți ani dacă sunt bine întreținute, iar masticația este ușurată.

Clasa a III-a și a IV-a Kennedy

În implantologie orală, pentru reabilitarea corectă a edentației de clasa a III-a Kennedy, sunt preferate sisteme de implantologie care prezintă agregarea suprastructurilor prin înșurubare.

Implantul dentar la edentații în zona frontală, oferă estetică/fizionomia unui dinte natural. Implantul dentar redă zâmbetul si sănătatea orală a pacientului. Implantele oferă confort sporit a pacientului.

Edentațiile unidentare

Lucrări protetice fixe cu sprijin implantar sunt des folosite la pacienți cu anodonții, si anume la cei care au pierdut un dinte, din cauza unui traumatism, accident sau din cauza unor afecțiuni dento-parodontale. Cu ajutorul unui implant dentar, migrarea și inclinarea dinților adiacenți a dintelui lipsă sunt stopate.

Edentații totale

Sunt definite prin lipsa tuturor dinților din cavitatea orală. Edentația totală poate fi unimaxilară sau bimaxilară, necesitând intervenție timpurie, în vederea aplicării metodelor corecte de tratament. Prin edentație totală, sunt perturbate funcțiile esențiale ale sistemului stomatognat, precum: estetică, masticație, fonație, autoîntreținere, etc.

Inserarea implanturilor endoosoase, în edentație totală, depinde de condițiile morfologice specifice de la nivelul maxilarului și la nivelul mandibulei, de vârsta pacientului, de starea generală a pacientului edentat total, etc.

Lucrările protetice fixe pe implanturi dentare, oferă confort ridicat a pacientului, înlocuind protezele totale incomode și mai puțin estetice., ,

Partea practică

Implantologia este arsenalul terapeutic al stomatologiei. Implantele își fac din ce în ce mai mult drum în rezolvarea edentațiilor. Rezolvarea problemelor de breșe edentate și găsirea unei rezolvări cât mai acceptabile pentru pacient, a ajutat la dezvoltarea tehnologiei și tehnici de implantare.

În prima parte a licenței mele „Restaurări protetice fixe pe implante dentare”, am prezentat în general, ce înseamnă implantologia dentară.

În partea practică a lucrării mele, pentru prezentarea cazurilor cât mai corespunzător, am să folosesc clasificarea edentațiilor: totale, parțiale și unidentare, pentru înțelegerea cazurilor cât mai corespunzător.

Edentația totală

Anamneza

Pacientul K.A., de sex masculin, cu vârsta de 41 de ani, din mediul urban, fără alergii cunoscute, profesie șofer de camion.

Motivul prezentării

Pacientul s-a prezentat la cabinetul stomatologic, din cauza sensibilității, atât la nivelul arcadei superioare, cât și a arcadei inferioare. Masticația era ineficientă, iar mirosul neplăcut era persistent la nivelul cavității bucale.

Antecedentele personale generale

Pacientul este fără afecțiuni sistemice, ceea ce influențează homeostazia sistemului stomatognat. Este un pacient sănătos, care nu prezintă patologii cardiovasculare, digestive, hepatice, renale, locomotorii, respiratorii sau neuropsihice.

Istoricul bolii

Afecțiunile s-au dezvoltat treptat, boala parodontală fiind un factor etiologic al edentației. Prezintă extracții dentare și surse de generare a ocluziei traumatice prin migrări dentare secundare. Igiena este precară.

Obiceiuri vicioase, parafuncții, disfuncții și ticuri nervoase

Pacientul este fumător (6-7 țigări/zi) și consumător de cafea (2-3/zi).

Examinare loco-reginonală exobucală

Dezvoltarea somatică generală armonioasă, cu dezvoltarea constituțională de tip endomorf.

Forma feței este dreptunghiulară, culoarea tegumentelor faciale este normală.

Simetria feței în cele 3 planuri spațiale este normală, dar cu cu adâncirea șanțurilor perilabiale.

Examinare endobucală

Aspectul mucoasei cavității bucale ce tapetează întreaga cavitatea bucală- cu aspect normal, în anumite zone subțiată și prezența unor pungi parodontale la nivelul unor dinți.

Crestele alveolare cu înălțime și lățime joasă, cu valoare protetică negativă, fiind denivelate, dispărute parțial sau integral, prin lucrări protetice vechi, care au traumatizat câmpul protetic.

Formula dentară

Diagnostic

După efectuarea examenelor clinice și paraclinice (radiografie și CBCT) :

Edentație, de clasa I după Kennedy -la nivelul maxilarului.

Edentație de clasa a III-a după Kennedy-la nivelul mandibulei.

Edentații rezolvate parțial, prin lucrare fixă la nivelul maxilarului și edentații rezolvate în totalitate la nivelul mandibulei.

Parodontită marginală cronică progresivă. Prezența reacțiilor periapicale, granulom și chist.

Tulburări masticatorii, fizionomice și fonatorii, dezechilibru ocluzo-articular.

După examinări multiple si efectuarea examenelor clinic și paraclinic, s-a hotărât de comun acord planul de tratament.

3. Figură – Computer tomograf, despre maxilarul inferior, pentru mai multe informații, care ne ajută la un diagnostic și un plan de tratament corect precizat

.

Plan de tratament

Inițial, implantologul a apelat la asanarea și igienizarea cavității bucale, iar apoi la îndepărtarea lucrărilor protetice vechi, atât la nivelul maxilarului superior, cât și la nivelul mandibulei.

S-a efectuat extracția dinților cu implantare deficitară , care au fost fără valoare protetică,

la nivelul maxilarului (1.1., 1.3., 2.2., 2.3, 2.4) și la nivelul mandibulei (3.2, 3.3, 3.4, 3.5, 3.7, 4.2, 4.3, 4.4, 4.7).

După efectuarea extracțiilor dentare, pacientul a devenit edentat bimaxilar.

Implantologul, împreună cu chirurgul maxilo-facial, au efectuat chiuretaj paradontal și chistectomie. Au realizat sinus lift bilateral și adiție de os.

La nivelul arcadei superioare, au inserat 7 implanturi. Radiografia de mai jos, ne arată poziția implantelor inserate.

4. Figură – Radiografie imediat realizată după intervenție, inserarea implantelor la nivelul arcadei superioare

După îndepărtarea lucrărilor vechi la nivelul mandibulei și extracția dinților, s-au inserat 8 implanturi la nivelul arcadei inferioare.

Sutura a fost realizată corespunzător prin suturi simple, cu fire de sutură neresorbabile.

Pacientul s-a prezentat zilnic la control. și după 10 zile suturile au fost îndepărtate.

După 4 luni de inserarea implantelor, pacientul s-a prezentat la cabinet, pentru realizarea lucrării protetice fixe pe implante.

La control radiologic, se constată faptul ca implanturile sunt foarte bine tolerate în os, ca patul osos este suficient și bun din punct de vedere calitativ.

5. Figură- Radiografie realizată postoperator, imediat după inserarea implantelor la nivelul arcadei inferioare

După timpul de repaus, pentru cicatrizarea țesuturilor periimplantare, implantologul a aplicat bonturile de amprentare prin metodă directă.

6.Figură, 7.Figură- Cape de vindecare

În următorul pas, implantologul verifică lingura individuala, pentru verificarea posibilității de inserare facilă pe câmpul protetic. Portamprenta individualizată este prevăzută cu perforații de acces la nivelul șurubului de fixare. Din cauza acestor perforații amprentarea directă poartă și numele de „amprentare cu lingură deschisă”. Lingura individualizată înainte de amprentare, pentru prevenirea scurgerii materialului, a fost pensulată, cu un adeziv special, care oferă retenționarea materialului de amprentă.

Amprentarea s-a realizat, prin technică directă, cu silicon de adiție.Amprenta s-a luat cu un material de amprentă, cât mai stabil, de preferință, un polieter (Impregnum -3 M), care prezintă o duritate corespunzătoare și o rigiditate crescută.

8. Figură – Lingură de amprentă individualizată.Lingură de amprentă, pensulată cu adeziv special folosit în implantologie (de la firma 3M)

Bunturile vor rămâne incluse în materialul de amprentă, iar analogii vor fi fixați ulterior.La laborator, s-a confecționat șablonul de ocluzie. Ulterior, implantologul a realizat proba șablonului de ocluzie la cabinet.

9. Figură – Amprentarea arcadei superioare, cu lingură individualizată și material de amprentă, de tip silicon de adiție (Firma Impregnum-3M)

10 Figură – Bunturile de transfer, care după amprentare, rămân în materialul de amprentă

În continuare, technicianul dentar a realizat macheta, a montat modelele în articulator si a ales dinții din zona anterioară, în funcție de cerințe fizionomice, funcționale, fonetice.

11. Figură

În ultima etapa a protezării, în acord comun cu pacientul, a fost confecționata o lucrare protetică fixă, la ambele maxilare. Lucrarea protetică a fost confecționată din zirconiu, care este un material ceramic, de culoare albă, cu proprietăți excepționale. Materialul este extrem de rezistent cu o transluciditate caracteristica și oferă fizionomie deosebită. Lucrarea protetică a fost fixată prin infiletare.

12. Figură – Lucrare fixă finală implanto-protetică

În cursul controalelor periodice, pacientul a fost cooperant și, ca urmare, rezultatul concludent a fost unul pozitiv.

Edentație monomaxilară

Anamneza

Pacient B.O., de sex masculin, de vârsta de 43 de ani, mediul urban, profesie inginer, fără alergii cunoscute.

Motivul prezentării

Pacientul s-a prezentat cu probleme în arcade superioară, cu sinuzită maxilară. A acuzat o senzație ”neplăcută” la nivelul mucoasei fixe.

Antecedentele personale generale

Fără afecțiuni sistemice cunoscute.

Istoricul bolii

Igienă necurespunzătoare, neglijarea controalelor stomatologice.

Tratamente stomatologice, necorespunzătoare, incorecte.

Schemă formulară dentară

Diagnostic

După efectuarea examenelor clinice și paraclinice (radiografie și CBCT) s-au constatat următoarele probleme:

Edentație intercalată , de clasa a III-a după Kennedy – la nivel maxilar, de etiologie mixtă, edentații rezolvate prin protezare parțială fixă.

Resturi radiculare sub puntea mandibulară.

Parodontită cronică progresivă.

Tulburări masticatorii, fizionomice.

Edentație unilaterală, de clasa a II-a după Kenndey- la nivel maxilar, neprotezată.

Maxilar:

se constată prezența unor dispozitive corono-radiculare (1.1, 1.3, 1.5, 2.1)

fracturi corono-radiculare (1.3, 1.5, 2.1, 2.3, 2.5)

rezorbții osoase grave

prezența unor lucrări protetice vechi, fără închidere marginală

rezervă osoasă insuficientă pentru implantare

sinusuri maxilare cu întindere crescută

Mandibula:

resturi radiculare (3.4, 3.7, 4.6, 4.7)

distrucții coronare avansate

reacții periapicale la un mare număr de dinți

os de structură compactă cu porțiuni lacunare

13. Figură-Radiografie inițială a pacientului

Plan de tratament

Inițial, implantologul a apelat la asanarea și igienizarea cavității bucale, iar apoi la îndepărtarea lucrărilor protetice vechi. După acest pas, a efectuat extracția dinților de compromis, la nivelul arcadei superioare.

14. Figură- Radiografie, după extracția dinților fără valoare protetică la nivelul arcadei superioare

De comun acord în urma efectuării CBCT ului s- a hotărât efectuarea unei cure parțiale de sinus, efectuarea unei adiții de os și inserarea 6 implanturi la nivelul arcadei superioare și la nivelul arcadei inferioare, precum si extracția resturilor radiculare.

15. Figură- Radiografie realizată postoperator, imediat, după inserarea implantelor endoosoase

Având o evoluție corespunzătoare, la 6 luni de la inserarea implanturilor endoosoase, implantologul a optat pentru efectuarea tratamentului protetic.

Amprentarea a fost realizată, prin inserarea în implanturi a bonturilor de amprentare prin metodă directă.

Amprenta a fost luată, cu material de polieter, într-o singură consistență, care fixează ferm bonturile de amprentare directă.

Aplicarea analogilor de implant a fost făcută cu mare grijă, pentru a se evita aparitia de modificări de poziție a bonturilor de amprentare directă.

După amprentare, la laboratorul de technică dentară, au fost realizate bonturile protetice. Forma, mărimea lor și materialul din care sunt confecționate depinde de cazul clinic și preferințele medicului implantolog. Acestea sunt atașate implanturilor. Implantologul a luat o amprentă și restaurarea propusă a fost confeționată la laboratorul dentar. Bonturile protetice se confecționează ținând cont de înălțimea transmucozală, de angulație și de înălțime.

16. Figură – Bunturi protetice la nivelul maxilarului superior

17. Figură – Cheiță de poziție realizată în laboratorul de technică dentară

În penultima etapa a protezării, a fost confecționat suportul de zirconiu, urmand ca proba suportului sa se efectueze în cabinetul de medicină dentară.

Pacientul a fost conștiincios, avand un rezultat concludent pozitiv la 8 luni de la implantare. De atunci a beneficiat și de tratament de implantologie și la nivelul arcadei inferioare.

Aspectul final al lucrării implanto-protetice, după cimentarea lor cu un material, de tip ionomer de sticlă (Firmă Fuji-GC).

19. Figură – Lucrearea finală la arcada superioară

Rezultatul concludent este unul pozitiv, pacientul fiind mulțumit de tratamentul efectuat, optând pentru același tratament cu sprijin implantar și la arcada inferioară.

Edentație unidentară

Anamneză

Pacienta P.L., de 35 de ani, de sex feminin, profesie medic, fără alergii cunoscute.

Motivul prezentării

Pacientă, conștiincioasă, la care, estetica și funcționalitatea au fost cele mai importante, a ajuns la cabinet, cu rugămintea de a-i fi protezate breșele edentate, cu ajutorul unor implante dentare endoosoase.

Antecedentele personale

Fără probleme de sănătate cunoscute.

Schemă formulară dentară

Diagnostic.

Prin examenul clinic și radiologic, s-au constatat următoarele:

S-a constatat, la examenul clinic un dezechilibru morfo-funcțional simplu, prin urma unor breșe edentate, edentație unidentară la nivelul dințiilor 1.6 și 4.6.

Breșele edentate, nu au fost protezate.

Se constată prezența unor alveole corespunzătoare pentru inserarea implantului.

Fără atrofie osoasă masivă la nivelul mandibulei.

Osul se pare, că are o densitate crescută (sunt alte metode mai bune, pentru verificarea densității osoase la nivelul maxilarelor, dar ne ajută și radiografia panoramică).

Pregătirea preimplantară

După anamneză si in urma rezultatelor bune ale examenelor clinice și paraclinice, s-a constatat, că pacienta nu prezintă nici un fel de contraindicație împotriva inserării implantelor dentare. Este aptă, nu urmează nici un fel de tratament, si nu prezinta antecedente patologice personale. Pacienta a mai primit in trecut anestezie la medicul dentist. Pacienta nu fumează, nu consumă alcool, doar cafea de 2 pe zi.

20. Figură – Radiografia inițială a pacientei

Plan de tratament

Înainte de forarea locașului implantului, incizia a fost făcută cu ajutorul bisturiului și decolarea gingivo-mucoasei cu ajutorul decolatorului. Forarea locașului implantului, s-a făcut cu trusă de implant dentar, numita „Dentium”.

După inserarea implantului, sutura a fost realizată prin suturi simple. Suturile au fost îndepărtate după 10 zile de la inserarea implantului dentar.

Pacienta, s-a prezentat, la controale periodice, iar vindecarea a decurs, fără problema.

După 6 luni de la inserarea implantelor endoosoase, pacienta s-a prezentat în cabinet, pentru efectuarea suprastructurii a implantului, adică pentru lucrare protetică propriu-zisă.

În etapele următoare, medicul a realizat descoperirea implantelor dentare, a atașat capele de vindecare și a realizat amprenta directă.

Implantologul a fixat bonturile protetice pe implanturi și a realizat izolarea lor cu ajutorul unei benzi de teflon. În prealabil bonturile protetice au fost strânse cu o cheie dinamometrică.

Aspectul estetic final după cimentarea coroanei pe bont protetic, în poziția de 4.6. Implantologul a folosit un ciment de ionomer de sticlă (Fuji-GC). Coroana a fost confecționată, din zirconiu, pentru o rezistență și estetică corespunzător.

21.Figura

22.Figura- Lucrarea finală

Rezultat concludent pozitiv. Pacientă cu igienă riguroasă, care prezintă cu seriozitate la controale periodice.

Evaluarea chestionarelor

În vederea evaluării eficienței aplicării implantelor dentare și a lucrării protetice cu sprijin implantar, am aplicat unor 20 de subiecți un chestionar.

Chestionarul cuprinde 10 întrebări referitoare la:

date anamnestice

eficiența implantului dentar

gradul de satisfacție al pacientului, care a beneficiat un tratament cu sprijin implantar.

Prin evaluarea chestionarului, am obtinut urmatoarele date:

Diagrama nr. 1 – prezintă informații referitoare la sexul pacienților chestionați: 7 pacienti de sex feminin și 13 de sex masculin.

1. Diagrama

Diagrama nr. 2 – se referă, la „sursă de informație”: adică pacienții care au optat pentru un tratament cu implanturi, de unde au aflat, despre procedura respectivă.

Diagrama nr 3 – ”Rata de satisfacție” a pacienților care au optat pentru procedura de restaurare implanturi dentare – mulțumirea lor cu lucrarea fixă pe implante.

2.Diagrama

3. Diagrama

4.Diagrama nr. 4 – câți dintre pacienții care au deja o lucrare fixă pe implante, au recomandat pentru alții aceiași metodă de rezolvare a edentațiilor.

4. Diagrama

Concluzii

Problemele dentare sunt unele dintre cele mai importante afecțiuni cu care ne confruntăm în acest secol. Numărul pacienților care necesită intervenții stomatologice pentru înlocuirea dinților naturali cu unii artificiali este în creștere continuă.

Implanturile dentare reprezintă cea mai bună soluție pentru problema dinților pierduți,. Lucrările fixe pe sprijin implantar, sunt cele mai eficiente și moderne metode pentru rezolvarea breșelor edentate. Implanturile dentare, sunt investiții cu multiple avantaje pe termen lung, fiind cea mai bună alternativă la dinți naturali. Sunt biocompatibile, durabile, rezistente și dispun toate caracteristicile furnizate de un dinte natural.

Rata ridicată a succesului înregistrat prin urma chestionarului, utilitatea și fiabilitatea supraprotezelor pe implanturi dentare, a demonstrat, că este o opțiune adecvată de tratament.

Pacienții care au beneficiat de implanturi dentare de calitate au putut continua stilul de viață și activitatea zilnică nestingherita.

Tratamentul prin implanturi dentare redă pacienților un zâmbet natural și estetic, precum abilitatea de a vorbi din nou intr-un mod fluent.

Pacienții chestionați consideră că intervenția prin implanturi dentare este eficientă și ca este o metodă corespunzătoare pentru rezolvarea problemelor cauzate de pierderea dinților.

Implantologia este o technica modernă care sta în prezent la baza stomatologiei, iar materialele și technicile folosite asigură o foarte mare rată de succes. Comparativ cu o lucrare tradițională este un tratament conservator.

Anexa 1

Chestionar

Vârsta:

Sexul:

Ați avut înainte de protezare fixă pe implant alt tip de lucrare protetică? (De ex.: proteză parțială acrilică, scheletată, totală, parțială fixă)

(Numai dacă pacientul a răspuns, cu “Da”, la întrebarea cu nr. 3)
Ce v-a deranjat la protezarea anterioară? (De ex.: funcționalitatea, fizionomia, etc.)

De unde ați auzit de implanturi dentare? (De ex.: internet, cunoștințe, cărți, magazine, etc.)

Cât de mulțumiți sunteți cu proteză fixă cu sprijin implantar? (răspunsuri pe o scară de la 1 – deloc nu sunt mulțumit(ă), 5 – foarte mulțumit(ă))

De cât timp aveți lucrarea fixă pe sprijin implantar?

Ați recomanda protezarea fixă pe implanturi și pentru altcineva?

Considerați că implantologia este o metodă eficientă de rezolvare a problemelor cauzate de pierderea dinților?

Dacă în viitor veți avea probleme legate de pierderea dinților veți opta la fel pentru implanturi?

BIBLIOGRAFIE

Cărți, cursuri universitare și alte lucrări de specialitate

Cristian Rațiu, Diana Osvat, Cosmin Costea, Sanda Casian, Curs practice de implantologie orală, Editura Universității din Oradea, 2010

(Sursă maghiară) A magyar Orvosi Kamara Fogorvosi Tagozatanak lapja, Magyar Fogorvos, XXIV.evfolyam 2015/2

A magyar Orvosi Kamara Fogorvosi Tagozatanak lapja, Magyar Fogorvos, XXIV.evfolyam 2015/3

Cristian Rațiu, Notiuni generale de implantologie, Editura Universității din Oradea

Conf. Univ. Dr. Ioan Sîrbu, Curs practic de implantologie orală, ediția a II-a, București, 2004

Dorin Bratu, Robert Nossbaum, Bazele clinice si tehnice ale protezării fixe, Editura Medicală

Ovidiu Mărgineanu, Implante aloplastice endoosoase dentare, Editura Medicală, 1984

Nicolae Chele, Valentin Topalo, Oleg Dobrovolschii, Ion Dabija, Studiul Instalării Implantelor Dentare Endoosoase Imediat Postextracțional, Catedra Chirurgie OMF

Cristian Rațiu, Simona Cavalu, Curs practic de implantologie orală, ediția a II-a, Editura Universității din Oradea, 2017

Ioniță Sergiu, Alexandru Petre- Ocluzia Dentară, Editura Didactică și Patologică-ediția a II-a,1997

Dorin Bratu, Robert Nossbaum, Bazele clinice si tehnice ale protezării fixe, Editura Medicală

Norina Forna, Tratat De Protetica Dentara, Editura Enciclopedică, 2011, Vol. I

Emilian Huțu, Mihaela Pauna, Vasile Bodnar, Edentația totală, Editura Național, 2000

Lucian Ieremia , Dorin Bratu , Meda Neguțiu,, Metodologia de examinare în protetică dentar, Editura Signata

Surse internet

Implantul dentar, http://premiumdent.ro/implantologie-implant-dentar/

Despre implantologie, http://www.llldental.ro/servicii-stomatologice-bucuresti/implantologie/

Istoria implantului dentar, http://implantologie.ro/implantul-dentar/istoria/

Stomatologia și implantologia, https://www.spitalulmonza.ro/centre/servicii-de-suport/stomatologie-si-implantologie/

Tratamente de implantologie, un nou început, http://www.cris-smile.com/implantologie/

Motivația alegerii temei, https://www.scribd.com/doc/145045999/motivarea-alegerii-temei

Avantajele implantelor dentare, https://www.llldental.ro/implant-dentar-bucuresti/avantaje-implant-dentar/

Șapte beneficii ale implantului dentar,https://www.cliniciimplantdentar.ro/utile/7-beneficii-ale-implantului-dentar/

Implantul dentar, recomandări și contraindicații, https://www.csid.ro/boli-afectiuni/afectiuni-dentare-si-igiena-orala/implantul-dentar-definitie-recomandari-contraindicatii-11595856

Inserarea implantelor dentare endoosoase, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Studiul%20instalarii%20implantelor%20dentare%20endoosoase_0.pdf

Tipuri de atrofie osoasă în implantologie, http://www.scritub.com/medicina/TIPURI-DE-ATROFIE-OSOASA-SI-CL234291823.php

Technici chirurgicale ajutătoare și tratamente protetice în implantologie, https://www.romedic.ro/tehnici-chirurgicale-ajutatoare-tratamentelor-protetice-0P34554

Tipuri de implanturi, https://www.implantodent.ro/implantul-dentar/tipuri-de-implanturi/

Protezare fixă, http://www.creeaza.com/familie/medicina/Proteze-fixe129.php

Noțiuni de ocluzie funcțională, http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/NOTIUNI-DE-OCLUZIE-FUNCTIONALA44.php

Pașii de urmat pentru inserarea unui implant dentar, https://velvetdental.ro/ro/despre-noi/noutati/592-pasii-de-urmat-pentru-inserarea-unui-implant/

Inserarea implantului, https://www.implantodent.ro/implantologie-digitala/inserarea-implantului/

Technici și metode de amprentare în reabilitarea implanto-protetică, http://journal.adre.ro/wp-content/uploads/2016/08/TEHNICI-SI-METODE-DE-AMPRENTARE-IN-REABILITAREA-IMPLANTO-PROTETICA.pdf

Urmărirea postoperatorie a pacientului, http://www.scritub.com/medicina/URMARIREA-POSTOPERATORIE-SI-DI242823210.php

Tipuri de edentații, https://www.infodentis.com/punte-dentara/edentatia.php

Proteze pe implanturi. http://www.qreferat.com/referate/medicina/PROTEZE-PE-IMPLANTURI233.php

Clasificarea formelor clinice ale edentației, http://www.scrigroup.com/sanatate/CLASIFICAREA-FORMELOR-CLINICE-92696.php