Domeniul eticii [617761]

Introducere

Domeniul eticii
– valori și principii morale
Etimologie: „ethos” (lb. greacă) –„caracter”, „obicei”, „deprindere”
„mores” (lb. latină, pl.) – „deprinderi”.
Etica este un domeniu normativ, nu descriptiv
Etica este axată pe evaluarea persoanei, sau a acțiunii (cea din urmă
mai des în cercetarea actuală)
– persoanele (caracterele): virtuoase sau vicioase
– acțiuni: corecte sau incorecte
– Etica în afaceri examinează problemele specifice activității
companiilor, în special cele legate de relația companiei cu
stakeholderii: angajați, consumatori, mediu, …

Clasificarea acțiunilor dpdv etic
Acțiuni:
a. neutre din punct de vedere moral.
b. obligatorii din punct de vedere moral,
c. permise din punct de vedere moral, fără a fi însă și obligatorii.
d. supererogatorii: dezirabile, dar nu obligatorii

Critici la adresa eticii în afaceri
1. Normele etice sunt subiective.
Răspuns: Majoritatea normelor întrunesc acordul celor mai mulți
oameni rezonabili.
– enunțurile de natură etică pot fi susținute în mod rațional.
2. Lumea afacerilor este o lume dură, în care etica nu își are locul;
normele morale își găsesc locul în relațiile personale.
Răspunsuri: – profitul poate fi obținut și în mod etic;
– chiar dacă oamenii de afaceri nu respectă întotdeauna
normele morale, acest lucru nu le afectează statutul de norme.
3. Învățarea eticii nu te poate face mai bun
Răspunsuri: – o disciplină te învață cum să atingi un scop, nu să îți
dorești respectivul scop.
– etica poate oferi exemple de comportamente etice

Comportamentul etic aduce profit
1. În relație cu angajații
a. comportamentul etic aduce angajați mai buni și mai
motivați.
b. comportamentul neetic poate conduce la acte de
răzbunare (sabotaje, acțiuni împotriva imaginii
companiei, plângeri, procese)
2. În relație cu consumatorii
a. unii consumatori sunt interesați de modul etic sau
neetic de producție
b. companiile etice vor evita sabotajele
(ONG-urile au un rol important în difuzarea informației)

Cum poate fi utilă studierea
eticii?
1. Ne învață să analizăm acțiunile și
practicile din acest punct de vedere.
2. Ne învață să recunoaștem
comportamentele neetice.
3. Poate oferi exemple pozitive.
4. Respectarea normelor morale conduc la o
societate mai bună.

Conținutul cursului
I. Noțiuni etice fundamentale și teorii etice generale (4).
II. Etica în afaceri și piața liberă. Acționari și stakeholderi
(2).
III. Probleme etice în relația companiei cu stakeholderii (4).
1. Angajatori și angajați.
2. Producători și consumatori.
3. Etica în afacerile internaționale.
IV. Probleme etice în servicii financiare (2).

Noțiuni etice fundamentale
1. Normă morală
2. Responsabilitate morală

Norme în genere
i) conținutul normei: tipul de acțiune vizat de
normă.
ii) caracterul normei (interdicție, permisiune
sau obligație)
iii) condiția de aplicare a normei
iv) autoritatea emitentă
v) subiectul normei: agenții cărora li se
aplică norma
vi) sancțiuni

Dificultăți de caracterizare a
normelor morale
1. Autoritate emitentă: ființa umană.
2. Sancțiuni: nu de natură legală
– presiunea comunității
– sancțiuni de natură internă
– acest tip de sancțiuni nu epuizează
normale morale

Norme legale/morale
Diferențe: autoritate emitentă: instituție
subiecți: persoanele dintr-o anumită
jurisdicție/toate ființele raționale
sancțiuni: efective/de natură internă

De ce unele norme morale nu sunt
prevăzute în legi?
1. Sistem de legi incomplet sau slab dezvoltat
– legi slabe (în special în unele țări)
– realități noi: furtul este interzis din cele mai vechi
timpuri, dar furtul de proprietate intelectuală nu a fost
interzis de la început.
– breșe legale: Walmart a evitat o lege a unui stat carre
stabilea o dimensiune maximă a unui supermarket, prin
faptul că a construit două centre comerciale foarte
apropiate.
2. O serie de practici incorecte de afaceri nu pot fi
delimitate în mod precis prin intermediul reglementărilor.

De ce unele norme morale nu sunt
prevăzute în legi? (cont.)
3 . Legile se referă la practici care aduc prejudicii semnificative, care
pot fi probate într-o manieră pe care nicio persoană rezonabilă să o
poată pune la îndoială.
O lege trebuie să fie precisă și toate elementele trebuie să fie
probate, ceea ce e uneori dificil: promosiuni verbale
4. În unele cazuri, legile pretind doar un minim (ex.: obligațiile părințior
față de copii).
5. Legile interzic doar acțiunile care îi afectează în mod negativ pe
ceilalți, dar există acte imorale care nu îi afectează, cel puțin nu în
mod direct, pe ceilalți.

Acțiuni ilegale, dar morale
1. Nesupunere civică: în state cu guvernare
ilegitimă
2. Condiții ca aceasta să fie justificată:
– epuizarea celorlalte căi de acțiune
– caracter public
– caracter justificat
– acceptarea sancțiunii

Relativism moral
Relativism moral − adevărul enunțurilor etice este relativ
la cultură.
− unele dispute morale între persoane din culturi diferite nu
sunt soluționabile.
Replici:
a. anumite obiceiuri diferă, dar adevăratele principii morale
sunt recunoscute în toate societățile
b. chiar dacă practicile morale diferă de la societate la
societate, principiile morale fundamentale sunt aceleași.
− ex.: obiceiul membrilor unui trib de a-și ucide părinții
atunci când aceștia se află încă în putere.
c. Normele aparținând unor societăți diferite pot fi criticate.

Responsabilitate morală
1. Două sensuri:
a. datorie sau obligație morală .
2. a fi blamabil pentru ceea ce s-a întâmplat la un moment
dat sau în general. Cineva este responsabil dacă:
i) a contribuit la producerea respectivului prejudiciu
(comitere) sau cel puțin nu a făcut nimic pentru a o
împiedica (omitere), deși putea face acest lucru;
ii) avea cunoștință sau ar fi putut anticipa efectele acțiunilor
sale (sau ceea ce s-ar întâmpla în absența acțiunii sale);
iii) a acționat în mod deliberat, având libertate de voință.

Scuze (argumente) parțiale
1. Nu este treaba mea
a. Este adevărat că responsabilitățile sunt legate de roluri,
dar alte persoane, care cunosc că se întâmplă ceva rău și ar
putea acționa, pot fi responsabile în anumite situații.
b. Ex.: managerii și specialiștii în siguranța produselor au
prima responsabilitate în cazul unor produse cu efecte
negative, dar dacă un angajat de rând află de o astfel de
problemă și nu face nimic și el este responsabil.
2. Este responsabilitatea ta, nu a mea.
a. Este adevărat că una dintre părți poate avea principala
responsabilitate pentru ceva, dar responsabilitatea poate fi
împărțită (chiar dacă în diferite grade).
b. ex.: statul poate avea principala vină pentru legile slabe,
dar și compania care profită de pe urma lor poate fi
responsabilă.