DOMENIUL: ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZAREA: ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI SERVICIILOR FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI TURISMUL ÎN ARIILE PROTEJATE… [303019]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DOMENIUL: ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI

ȘI SERVICIILOR

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

TURISMUL ÎN ARIILE PROTEJATE

COORDONATOR STIINTIFIC:

BÂC DORIN

ABSOLVENT: [anonimizat] 2019

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………………………….

Capitolul I. Ariile protejate………………………………………………………………………………

I.1. Definiții și clasificări………………………………………………………………………………

I.2. [anonimizat]……………………………………………………..

I.3. Istoria ariilor protejate/primele locuri de gen …………………………………………………….

Capitolul II. Arii protejate în Romania………………………………………………………………………….

II.1. Parcul natural Bucegi………………………………………………………………………

II.1.1. Introducere

II.1.2.

II.2. Parcul natural Hațeg…………………………………………………………………………………..

II.3. Parcul natural Munții Maramureșului……………………………………………………………..

Capitolul III. Studiu de caz: Parcul natural munții Apuseni

III.1. Prezentare Generala……………………………………………………………………………………..

III.2. Resurse turistice…………………………………………………………………………………………..

III.3. Servicii disponibile………………………………………………………………………………………

III.4. Amprente culturale asupra strategiilor de dezvoltare…………………………………………

Concluzie…………………………………………………………………………………………

Propuneri ……………………………………………………………………………………………………………………

Bibliografie……………………………………………………………………………………..

Anexe ………………………………………………………………………………………………………………………….

Formular natura 2000 din 20.06.2012 pentru bucegi

Introducere

Capitolul I. Ariile protejate

I.1 [anonimizat] a Naturii definește o arie protejată ca fiind „o zonă terestră și/[anonimizat], administrată cu mijloace legale sau alte mijloace de efect”.

[anonimizat] a Naturii, consideră ca aria protejată este „[anonimizat], [anonimizat] a se realiza conservarea pe termen lung a naturii precum și a serviciilor de mediu și a valorilor culturale asociate”.

O definiție mai complexă este adoptată de Rețeaua Europeană de Observare și Informare cu privire la Mediu (EIONET). Astfel, o arie naturală protejată este reprezentată de „[anonimizat]. Acestea includ suprafețe întinse de terenuri delimitate pentru protecția vieții sălbatice și a habitatului acesteia; areale de o frumusețe naturală semnificativă sau interes unic; areale care conțin forme rare de specii de plante și animale; areale reprezentând formațiuni geologice excepționale și rare; locuri de interes istoric și preistoric; areale care conțin ecosisteme de importanță specială pentru studii și cercetări științifice, precum și areale cu nevoie de protecție a biosferei” .

Legea română definește aria protejată astfel „arie protejată – o zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnată sau reglementată și gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naționale, rezervații naturale, rezervații ale biosferei, monumente ale naturii și altele”

În concordanță cu punctele de vedere evidențiate mai sus putem considera ca o arie naturală protejată este alcătuită dintr-un areal desemnat prin legislația specifică și administrată în concordanță cu legile în vigoare, cu rolul de a salvgarda elementele sale constitutive, fauna, flora, habitatul acestora, elemente ecologice și geologice.

Ariile naturale protejate apar peste tot în lume fiind înființate pentru a proteja cele mai mari valori ale bio-diversității, geologiei și alte valori culturale de mare interes.

„Menținerea acestor valori este posibilă doar dacă ariile protejate au un management corespunzător, un management care poate preveni și chiar opri efectele negative ale activității umane. Managementul ariilor protejate trebuie să asigure măsuri de prevenire a amenințărilor care le pot distruge în viitor și dacă pot reduce efectele numeroaselor presiuni existente în prezent.”

I.2 Clasificări

Cea mai importantă clasificare a ariilor protejate este făcută de către Uniunea Internațională de Conservare a Naturi (IUCN), prezentă în raportul Guidelines for Protected Area Management Categories emis în 1994. Uniunea a adoptat în luna ianuarie 1994, la Buenos Aires Rezoluția 19.4 a Sesiunii nr. 19 a Adunării Generale prin care a adus la zi clasificarea din 1978, ținându-se cont de cunoștințele altor țări, cât și de noile nevoi ale conservării. Astfel, s-au determinat șase categorii de arii protejate.

Pe lângă aceste categorii, se iau în considerare și cele convenite prin tratate, convenții și acorduri.

Categoria I: Rezervație naturală strictă/Arie sălbatică

arie protejată administrată pentru știință sau protecția sălbăticiei. Această categorie are două subgrupe și anume:

Categoria I a: Rezervație naturală strictă: arie protejată administrată în principal pentru știință.

Categoria I b: Zonă sălbatică: arie protejată administrată în principal pentru protejarea zonei sălbatice. Aceasta reprezintă un areal întins nemodificat sau ușor modificat dintr-un teritoriu și/sau marin, păstrându-și caracterul și influența naturală, fără locuințe permanente sau importante, care este protejată și administrată pentru a conserva condițiile naturale.

Categoria a II-a: Parc Național: arie protejată administrată în principal pentru

protecția ecosistemului și pentru recreere. Aceasta reprezintă un areal dintr-un teritoriu cu rolul de a:

proteja integritatea ecologică a unuia sau mai multor ecosisteme pentru prezent

și generațiile viitoare;

exclude exploatarea sau ocupațiile ostile cu scopul desemnării arealului;

furniza un fundament pentru oportunitățile spirituale, științifice, educaționale

recreaționale și de vizitare, toate trebuind să fie compatibile din punct de vedere cultural și de mediu.

Categoria a III-a: Monument Natural: arie protejată administrată în principal pentru conservarea trăsăturilor naturale specifice. Monumentul natural este un areal care conține una sau mai multe trăsături naturale/culturale care este de o valoare deosebită sau unică deoarece raritatea sa este esențială, având calități reprezentative sau estetice sau importanță culturală.

Categoria a IV-a: Arie de Gestionare a Habitatelor/Speciilor: arie protejată administrată în principal pentru conservarea prin intervenții manageriale. Această categorie desemnează un areal terestru și/sau marin care face subiectul intervenției active cu scopuri manageriale în vederea asigurării întreținerii habitatelor și/sau pentru a se cunoaște necesitățile specifice speciilor.

Categoria a V-a: Peisaj/peisaj marin protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului terestru/peisaj marin și recreere. Prin această categorie se recunoaște un areal dintr-un teritoriu, cu coastă (țărm) și mare ca potrivite acolo unde interacțiunea dintre populație și natură de-a lungul timpului a produs un areal cu caracteristici distincte cu valori importante estetice, ecologice și/sau culturale și adesea cu diversitate biologică ridicată. Apărarea integrității acestei interacțiuni tradiționale este vitală pentru protecția, întreținerea și evoluția unui astfel de areal.

Categoria a VI-a: Arie protejată cu resurse gestionate: arie protejată administrată în principal pentru folosirea adecvată a ecosistemelor naturale. Această categorie desemnează un areal conținând predominant sisteme naturale nemodificate, administrate pentru asigurarea pe termen lung a protecției și întreținerii diversității biologice, furnizând totodată un flux durabil al produselor și serviciilor naturale pentru nevoile comunității.

Se poate aprecia astfel, că de-a lungul timpului, de la înființare și până la în prezent, IUCN a reușit să impună anumite principii în organizarea ariilor naturale protejate, care să fie acceptate în întreaga lume și care să ajute la elaborarea sistemelor naționale de arii protejate.

În contextul rețelei de arii protejate, un loc aparte îl deține rețeaua ecologică Natura 2000. Ideea creării acesteia datează din anii '70 ca o inițiativă a statelor membre ale Uniunii Europene, fiind un instrument eficient, performant pentru protejarea patrimoniului comun și un model de referință pentru dezvoltarea și organizarea zonelor protejate . Din punctul de vedere al UE, siturile Natura 2000 nu sunt considerate arii naturale protejate cu toate că sunt foarte numeroase cazurile în care acestea se suprapun peste ariile naturale protejate declarate la nivelul fiecărui stat membru al UE. Începând cu acea perioadă, elaborarea textelor legislative și a reglementărilor în domeniul protecției naturii din statele membre au avut ca scop uniformizarea acestora. Acest lucru a fost necesar întrucât s-a constatat că reglementările din țările Uniunii Europene concurau indirect la protecția naturii prin: linii directoare privind amenajarea teritoriului și a elaborării studiilor de impact, programe contractuale, anumite schimbări la nivel național sau local în vederea unei dezvoltări economice durabile.

I.3 Forme de turism practicate

Călătoriile în ariile protejate au la bază dorința turiștilor de a cunoaște natura, de a trăi experiențe unice în locurile de destinație, de relaxare într-un cadru natural lipsit de poluare. Totodată, este necesar ca aceste călătorii să urmărească principiile unui comportament turistic durabil.

Sintetizate, motivațiile de călătorie au generat apariția a patru categorii de turiști care doresc să-și petreacă vacanța în natură:

turiștii în inima naturii ;

În această categorie sunt incluși cercetătorii științifici sau membrii ai unor organisme specializate destinate unor scopuri educaționale sau de conservare,

turiștii dedicați naturii ;

Aceștia fiind reprezentați de persoane care doresc să cunoască natura și istoria culturală locală.

turiștii care urmează fluxurile principale;

Aceștia sunt reprezentați de populația care vizitează destinațiile sălbatice, în primul rând,

pentru o călătorie obișnuită. În general, ei nu au angajamente pentru zonele sălbatice, iar

așteptările lor în privința structurilor de cazare, se referă la un confort egal cu cel al altor

vacanțe (bazate pe destinații non-mediu).

turiștii ajunși întâmplător în natură reprezentați de persoane care participă întâmplător la programe în natură, ca parte a călătoriei lor.

Acestor motivații de ordin general ale turismului în natură se adaugă cele specifice

ariilor protejate.

Tabel nr.1: Componentele experienței în zonele protejate

Fiecare dintre aceste componente este însoțită de experiențe unice pe care vizitatorii ariilor naturale doresesc să le întâlnească în călătoriile lor. Cel mai adesea, este vorba de observarea peisajului specific și al vieții sălbatice. Pe de altă parte, unii turiști urmăresc petrecerea unei vacanțe departe de stresul cotidian al marilor orașe, singuri sau în compania altor turiști deteminați de dorința de a întâlni situații noi. Alături de acestea, experiența culturală oferită de unele arii protejate, reprezintă argumente importante pentru vizitarea lor.

Ecoturismul este considerat, în prezent, factor principal de dezvoltare durabilă, mai ales în zona rurală. Mediul natural este principalul avantaj în dezvoltarea activitătii turistice, astfel încât exploatarea necontrolată, neratională a acestuia degradează principala sursă de atractie pentru turisti. Este necesar, fără îndoială, ca autoritătile statale si locale, comunitătile din zonele rurale în special, să devină răspunzătoare pentru practicarea unui turism compatibil cu mediul înconjurător, iar gestionarea corectă a activitătii turistice si de protectie a mediului să permită dezvoltarea durabilă.

Ca strategie de dezvoltare, ecoturismul se bazează mai mult pe rationalizarea consumului de resurse naturale sau a capitalului natural decât pe transformarea mediului natural de-a lungul procesului de dezvoltare economică.

Conceptul de capital natural este deseori folosit, atât implicit cât si explicit, pentru a argumenta rolul de factor de dezvoltare durabilă a ecoturismului. Practic, notiunea de capital natural este corelată cu cea de ecoturism. Notiunea de capital, în general, presupune crearea de noi valori prin transformarea în cadrul proceselor de productie si consum a resurselor naturale.

Capitalul natural, pe de altă parte, se referă la procesele bio si geo fizice si la rezultatele lor. De exemplu, copacii reprezintă capital natural în timp ce tăierea lor inseamnă distrugerea acestuia. În categoria factorilor de productie intră: pământul, munca, capitalul, iar valoarea sa adăugată este rezultatul combinării acestor trei factori de productie.

Initial, notiunea de ecoturism a fost aplicată numai pentru turismul practicat în zonele naturale ca în prezent să vorbim despre ecoturism raportat la toate celelalte forme de turism existente.

Obiectivele ecoturismului:

conservarea si protejarea mediului;

crearea de locuri de muncă în comunitătile locale din mediul rural;

dezvoltarea simtului responsabilitătii fată de mediu si natură în general atât

în rândul localnicilor cât si al turistilor;

reducerea efectelor de ordin negativ asupra mediului natural, social si

Cultural.

Ecoturismul reprezintă o formă de turism care permite concomitent realizarea unor activităti turistice eficiente fără ca dezvoltarea acestui sector economic să afecteze mediul. Această armonie a fost într-o anumită măsură afectată de introducerea, pe scară largă, si de folosirea rezultatelor procesului de industrializare deci a progresului tehnologic.

Ariile naturale protejate, prezente în țara noastră pe suprafețe vaste și pe forme de relief diverse, oferă un cadru propice practicării unor astfel de forme de turism, care să sprijine demersurile de protejare a mediului natural, de educare a turiștilor în spiritul desfășurării unor activități turistice durabile și a unui consum responsabil de turism.

Capitolul II. Arii protejate în Romania

II.1. Parcul natural Bucegi

II.1.1. Introducere

Parcul Natural Bucegi a fost infiintat ca si parc natural in anul 1974, iar prin ordinul ministrului Mediului nr. 7/1990 fiind propus in premiera ca Parc National, urmand ca in anul 2000 sa se constituie ca si personalitate juridica, pentru a fi declarat ulterior arie protejata prin legea nr.5/2000, cu o administrație proprie constituită trei ani mai târziu . In 2003 urmand a fi recunoscut oficial in cadrul Regiei Nationale a Padurilor ROMSILVA, in acelasi timp numarandu-se printre cele 27 de parcuri naturale si nationale ale Romaniei, iar in anul 2007 fiind in rețeaua Natura 2000, Situl Natura 2000 Bucegi RO SCI 0013.

Denumirea vine de la „Buciac” sau „Buceci” așa cum apare în denumirile medievale ale secolului al XVI – lea, acest cuvânt având semnificația de pădure de fag. Padurile de fag acoperind in mare parte versantii sub 1000 m altitudine ale culmii masivului .

II.1.2. Delimitari

Parcul Natural Bucegi se afla situat situat în partea estică a Carpaților Meridionali in acelasi timp cuprinzand întregul Masiv Bucegi cu o suprafata totala de 38683 ha, suprafata ale carei limite a fost stabilita prin H.G 230/2003 . Zona montană a Bucegilor se prezintă sub forma unei potcoave cu deschidere sudică în jurul Vf.Omu(2505).Propriu-zis Parcul Natural Bucegi are o suprafață de 32500 ha, desfasurată pe teritoriul administrativ a 3 județe: Dâmbovița (50%), Prahova (25%) și Brașov (25%)

Suprafața parcului de 32 500ha include pe lângă Masivul Bucegi și alte mici părți din unitățile montane vecine, cum ar fi Leaota. Parcul natural are undeva in jur de 15 vârfuri care depășesc 2 000 de metri inaltime, cel mai înalt varf din masiv fiind Vârful Omu avand o inaltime de 2 505m.

Administrația parcului se află în comuna Moroeni, județul Dâmbovița.

II.1.3. Cadrul natural

Culmea principală, desprinsă spre sud din Vârful Omul, desparte Valea Prahovei de Valea Ialomiței și prin culmea Surlele-Brândușa ajunge până la Moroieni, având o lungime de cca 24 km.

În partea centrală, culmea se lățește formând un platou (Platoul Bucegilor) cu o lungime de 10 km și o lățime de până la 3 km. De la Vârful Omul spre sud culmea cuprinde: Vârful Bucura Dumbravă (2503 m); Vârful Găvanele (2472 m); Colții Obârșiei (2405 m); Șaua Sugărilor (2360 m); coama lată a muntelui Coștila; Platoul Bucegilor adâncit la mijloc și mărginit la răsărit și la apus de câte un șir de înălțimi: primul, șirul prahovean, al doilea, șirul ialomițean.

Șirul prahovean cuprinde munții: Coștila (2490 m), Caraiman (2384 m), Jepii Mici (2143 m), Jepii Mari (2075 m), Piatra Arsă (2044 m), Furnica (2103 m), Vârful cu Dor (2030 m), Vânturiș (1942 m) și Păduchiosu.

Șirul ialomițean cuprinde munții: Babele, cu Vârful Baba Mare (2294 m), Cocora (2191 m), Pietrosul (1931 m), Lăptici (1872 m), Blana (1875 m), Nucetul (1861 m), Oboarele (1707 m), Dichiu (1713 m), între Babele și Caraiman se adâncește vâlcelul de la obârșia văii Jepilor; de la Babele spre sud, cele două șiruri de munți sunt despărțite de Valea Izvorul Dorului, având un curs de la nord la sud; la nord de Muntele Vânturiș, valea cotește brusc spre est, formează Cascada Vânturișului și se vărsă în Valea Prahovei. Muntele Păduchiosu încheie șirul prahovean la sud de Muntele Vânturiș.

Șirul ialomițean continuă încă peste 10 km prin culmea Surlele-Brândușa. Culmea Strunga pornește din Vârful Găvanele inițial spre vest dar după un scurt segment se orientează spre sud și formează împreună cu culmea principală o uriașă potcoavă deschisă spre sud. Culmea Strunga cuprinde munții: Doamnele (2402 m). Guțanul (2246 m), Bătrâna (2181 m), Colții Țapului (2168 m), Strungile Mari (2089 m), Șaua Strunga (1909 m), Strungulița (1968 m), Tătarul (1998 m), Deleanu (1904 m) Lucăcilă (1895 m), Lespezi (1686 m). Lungimea totală a culmii Strunga este de cca 18 km. Culmea Bucșa, desprinsă spre vest din Muntele Strungulița, face legătura cu masivul Leaota.

Cele două culmi mari ale masivului prezintă spre Valea Ialomiței culmi secundare scurte. Creasta Morarului se desprinde din Vârful Omul spre est, începe cu un vârf puțin pronunțat, Capu Morarului (2501 m) și sfârșește cu Acele sau Colții Morarului. Culmea Bucșoiului se desprinde din Vârful Omul spre nord, formează două șei: a Morarului și Bucșoiului după care se înalță în Vârful Bucșoiul (2492 m). Din acesta pornesc două ramificații: creasta Bucșoiului Mare spre nord și creasta Bucșoiului Mic sau Creasta Balaurului spre est, aceasta sfârșind în șaua largă de la Pichetul Roșu. Culmea Scara-Gaura se desprinde din Vârful Omul spre vest formând vârfurile Scara (2421 m) și Lancia (2288 m).

Din culmea Scara se ramifică spre nord creasta Padina Crucii între văile Mălăiești (est) și Țigănești (vest). Vârful Scara este punctul de ramificație al cuhnilor Gaura (vest) și Țigănești (nord). Culmea Țigănești prezintă vârfurile Țigănești (2019 m) și Velicanul (1902 m) și culmile secundare Ciubotea și Clincea orientate spre nord-vest. Culmile Morarului, Bucșoiului și Scara-Gaura cu ramificațiile Padina Crucii. Țigănești, Ciubotea și Clincea sunt denumite de geografi „culmile nordice" ale masivului.

Impresionanta zonă de abrupt a munților Bucegi cuprinde versantul prahovean al culmii principale cu munții Coștila, Caraiman și Jepii Mici, culmile nordice și versantul apusean al Culmii Strunga cu munții Guțanul și Grohotișul, întreaga zonă este favorabilă practicării alpinismului.

II.1.4. Apele

Apele din Munții Bucegi curg spre nord și spre sud față de cumpăna principală de ape ce trece pe la Strunga, Omul, Pichetul Roșu și Pasul Șipote. Astfel, la sud se află bazinul Ialomiței (care cuprinde și Prahova). Râul Ialomița își culege apele la obârșie din trei căldări glaciare aflate la sud de Vârful Omul: Sugările, Obârșia și Doamnele. În aval, afluenții principali pe stânga (dinspre est) sunt pâraiele Cocora, Blana, Nucetul, Oboarele, Scropoasa, Ialomicioara; iar pe dreapta (dinspre vest) pâraiele Horoaba, Tătarul, Mircea, Bolboci, Lucăcilă, Brătei și Raței. Bazinul hidrografic al Prahovei cuprinde văile Cerbului, Albă, Jepilor, Urlătorilor, Babei, Peleșului, Zgarburei, Izvorul Dorului. Afluenții acestor văi principale, situați în abruptul prahovean, sunt în general seci, debitul ocazional de apă provenind din topirea zăpezilor și ploile torențiale de vară

Paraul Cocora

II.1.5. Clima

Temperatura medie anuală este funcție de altitudine. Astfel, în Valea Prahovei, între Sinaia și Bușteni, este de +6°C în timp ce la Vârful Omul este de -2,6°C.

Gradientul termic vertical mediu este de 0,54°C iar izotermele anuale sunt etajate la diferențe de nivel de 185 m.

Temperatura medie lunară cea mai scăzută este în ianuarie când izoterma de – 6°C se află la 1250 m iar cea de -10°C la 2250 m.

Temperatura medie lunară maximă este în iulie, când izoterma de +10°C se află la altitudinea de 1800 m.

Temperaturile maxime și minime absolute variază între +32 °C și -27 °C la Busteni și -38 °C pe Vârful Omul.

Ceața este prezentă 23 zile pe an la Busteni și 258 zile la Vârful Omul. Precipitațiile anuale se situează între 808 mm/mp la Busteni și 1346 mm/mp la Varful Omul, luna cea mai bogată în precipitații fiind iunie iar cea mai săracă octombrie. Zăpada acoperă solul timp de 78 zile pe an la Busteni și 208 zile la Omul.

Crucea din Caraiman iarna acoperita de zapada

II.1.6. Cadrul Socio-Economic

In prezent localitatea are o populatie de 10.347 locuitori, intinzandu-se pe 7.527 hectare, identificandu-se 3.895 gospodării, 238 societati comerciale si 32 organizatii bugetare publice. Principala activitate la nivelul orasului este turismul fiind reprezentat de structuri primire turistica (188) de categoria 1-4 stele, unitati de alimentatie publica pentru turism de categoria 1-3 stele (44) si agentii de turism tour-operatoare (3). Tot odata la nivelul localitatii intalnim si sectorul industrial care in perioada 2005-2006 a absorbit forta de munca activa neocupata dupa cum urmează:

II.1.7 Trasee

Vom prezenta în continuare câteva din cele mai cunoscute trasee turistice din Masivul Bucegi:

Sinaia (800 m) – Curmătura Vârfului cu Dor (1940 m) – Hotel Peștera (1610 m). Marcaj: bandă roșie. Durata: 6 ore. Accesibil tot timpul anului.

Traseul începe din Sinaia de la Hotel Furnica și urmează poteca de pe Plaiul Cășăriei (Plaiul Vacii) până la Cota 1400 (durată cca. 2 ore). In aceasta zona se poate ajunge pe drumul alpin Sinaia – Cota 1400 sau cu telecabina. Mai sus, de la Cota 1500 până sub fosta cabană Vârful cu Dor traseul prezintă o variantă de iarnă prin zona forestieră și alta de vară desfășurată în etajul golului alpin. Din zona fostei cabane poteca ajunge în Curmătura Vârfului cu Dor (1940 m) (durată de la Cota 1400 cca. 1 ½ ore), de unde vom coborî în Valea Izvorul Dorului alegând din nou între o variantă de iarnă, prin Vâlcelul Dorului, și alta de vară, peste plaiurile din nordul vâlcelului. După unirea celor două variante, traseul ne conduce în Șaua Lăptici, intersectează drumul alpin spre Babele, apoi coboară spre Valea Ialomiței, în șoseaua pe care o urmează spre nord cca. 2 km până la Hotelul Peștera (1610 m).

Sinaia (800 m) – Cabana Piatra Arsă (1950 m) – Hotel Peștera (1610 m).

Marcaj: bandă albastră. Durata: 5 ore. Traseul nu este recomandabil iarna pe porțiunea de pe Piciorul Pietrei Arse.

Traseul ne conduce de la Mănăstirea Sinaia prin fața Castelului Peleș în Poiana Stânii (1270 m)

(cca. 1 ½ ore). Aici se mai poate ajunge și din Poiana Țapului (1 ½ ore) pe drumul forestier de pe Valea Babei și aproape 1 km spre sud; apoi în urcuș prin pădure pe poteca marcată cu punct

galben. Din Poiana Stânei traseul urcă pe Piciorul Pietrei Arse în Platou și coboară la Cabana

Piatra Arsă (1950 m), de unde continuă spre vest, traversează Valea Izvorul Dorului și drumul

alpin spre Babele și coboară la Hotelul Peștera (1610 m) pe „Drumul lui Butmăloiu”.

Bușteni (885 m) – Cascada Urlătoarea (1100 m)

Marcaj: punct roșu. Durata: 1 ½ ore. Traseu de promenadă.

Din DN 1, de la fabrica de hârtie, traseul pornește spre vest spre Hotel Silva și stația de telecabina. Urmează câteva sute de metri drumul de pe Valea Jepilor, apoi continuă spre sud în urcuș pe poteca marcată cu punct roșu.

Bușteni (900 m) – Cabana Gura Dinamului (987 m) – Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) – Pichetul Roșu (1445 m)

Marcaj: bandă roșie. Durata: 2 ore.

Traseul pornește din Bușteni din DN 1 și urmează până la Cabana Gura Dihamului drumul de pe Valea Cerbului lung de cca. 4 km. De la Cabana Gura Dihamului traseul urmează prin pădure

poteca marcată cu bandă roșie și triunghi albastru în urcuș susținut pe culmea Dihamului. Urmăm poteca marcată cu bandă roșie care în curând se abate spre stânga (vest) și continuă pe versantul vestic al muntelui Diham până la Cabana Poiana Izvoarelor. De aici spre vest se ajunge în cca. 15 minute în poiana de la Pichetul Roșu.

Cabana Caraiman (2025 m) – Brâna Mare a Caraimanului – Crucea Eroilor (Caraimanului) (2284 m)

Nemarcat. Durata: 1 oră. Traseul este periculos pe vreme nefavorabilă și iarna sau primăvara când șiștoacele pe care le traversează mai păstrează zăpadă.

De la Cabana Caraiman se urcă o porțiune scurtă spre nord-vest, apoi traseul urmează în urcuș

continuu poteca de pe Brâna Mare a Caraimanului.

Bran (760 m) – Valea Gaura – Cabana Omul (2505 m)

Marcaj: cruce roșie. Durata: 7 ore. Iarna traseul este periculos și dificil.

Punctul de plecare este DN 73 la câteva zeci de metri nord de Castelul Bran. Astfel traseul străbate satul Poarta, apoi drumul forestier de pe Valea Poarta. Urcă pe Muchia Izvoarelor, trece prin estul vârfurilor Gogu Noaghiei (1669 m) și Pântece (1705 m) și ajunge în Poiana „La Poliție” sau Poiana dintre Văi. De aici poteca continuă spre sud aproape pe curba de nivel și ajunge la stâna Gaura (cca. 4 ore din Bran). Aici întâlnește poteca marcată cu triunghi galben care coboară pe vale spre drumul forestier de pe Valea Simonului. Mai sus poteca traversează valea pe malul stâng (sudic) și intersectează poteca marcată cu triunghi albastru spre Poiana Guțanului. Traseul urmează Valea Gaura în urcuș, trece prin apropierea cascadei Moara Dracului, traversează Cheile Gaura, continuă pe partea dreaptă a văii apoi urcă pieptiș pe Muntele Scara până în Curmătura Hornurilor (2315 m) unde întâlnește poteca pe care o urmează spre est până la Cabana Omul.

Hotel Peștera (1610 m) – Valea Obârșiei – Vârful Omul (2505 m)

Marcaj: bandă albastră. Durata: 3 ½ ore. Traseul este periculos iarna.

De la Hotelul Peștera traseul coboară o porțiune scurtă pe potecă spre nord-vest, apoi urmează spre nord drumul pastoral de pe Valea Obârșiei. Astfel, trece prin estul stației de telecabină Peștera – Babele. Se desparte câteva zeci de metri mai sus de drumul care urcă spre nord-est pe Piciorul Babelor, iar puțin mai sus de traseul marcat cu triunghi roșu de pe Valea Doamnei spre Șaua Bătrâna; în continuare părăsește drumul care prezintă două bifurcații, pe Valea Doamnei spre Piatra Hoților (nord-vest) și pe Valea Șugărilor (est), urmând spre nord în urcuș ușor poteca de pe Valea Obârșiei. Mai sus depășește pragul glaciar prin estul Cascadei Obârșiei și străbate spre nord căldarea până sub stânca calcaroasă numită Mecetul Turcesc. De aici poteca urcă susținut spre nord-est către Curmătura Văii Cerbului unde întâlnește traseul marcat cu bandă galbenă, pe care-l urmează spre nord. Depășește vârfurile Găvanele (2472 m) și Bucura Dumbravă (2503 m) și ajunge la cabana și Vârful Omul (2505 m).

Pietroșița – Valea Ialomiței – Dobrești (1000 m) – Cabana Scropoasa (1205 m) – Cabana Cheile Zănoagei (1400 m) – Cabana Bolboci (1460 m) – Hotel Peștera (1610 m)

Marcaj: cruce albastră. Durata: 7 ore. Accesibil tot timpul anului.

Din Pietroșița traseul urmează 5 km șoseaua națională (DN 71) spre Sinaia, până la intersecția cu drumul carosabil spre centrala electrică Dobrești. De la intersecție urmărește spre nord firul

Ialomiței până la Mănăstirea Peștera. Astfel, după 3 km trece pe lângă tabăra Căprioara iar după

cca. 6,5 km, cu puțin înainte de Tabăra Cerbu, părăsește șoseaua urmând cursul apei. Traversează Lunca cu Brusturi, depășește centrala electrică și Tabăra Vânătorul și ajunge aproape de intrarea în Cheile Orzei pe care le ocolește prin est. Trece albia seacă a râului spre est și urcă prin pădure, cotește spre nord și printr-o ușoară buclă spre stânga ajunge la barajul Lacului Scropoasa pe care-1 traversează. În continuare traseul urmează malul vestic al lacului și ajunge la Cabana Scropoasa (1205 m). Mai sus pătrunde în Cheile Zănoaga Mare pe care le parcurge în urcuș aproape de firul apei pe care-1 traversează pe două punți de lemn. La mică distanță în amonte de chei ajunge în traseul auto pe care-1 urmează spre nord, pe la Cabana Cheile Zănoagei (1400 m) și Cabana Bolboci (1460 m), apoi pe malul vestic al Lacului Bolboci, străbate scurtele chei ale Tătarului, trece pe lângă Cabana Izvorul Tătarului, apoi prin Cheile Coteanului. La cca. 1 km în amonte de acestea drumul se ramifică: spre est și nord conduce la Hotelul Peștera și mai sus spre văile Doamnele și Sugările. Traseul continuă pe drumul spre nord, depășește Cabana Padina la mică distanță prin est și pe lângă apa Ialomiței pe care o traversează pe două podețe ajunge în dreptul poienii Horoabei (vest), la mică distanță mai sus părăsește spre est drumul care urcă la Mănăstirea Peștera și Peștera Ialomiței. Trece apa pe o punte, urcă poteca betonată din Cheile Peșterii și pe lângă schit intersectează drumul auto spre Hotelul Peștera. Traversează pe potecă un pâlc de pădure prin estul rezervației botanice Poiana Crucii și ajunge la Hotelul Peștera (1610 m).

Cabana Diham (1320 m) – Valea Glăjăriei (990 m) – Poiana Izvorul Mălăiești (1200 m)

Marcaj: cruce albastră. Durata: 1 ½ ore.

De la Cabana Diham traseul coboară spre vest prin pădure spre confluența Vâlcelului Diham cu Valea Glăjăriei. Traversează Valea Glăjăriei apoi urcă prin pădure descriind un arc de cerc spre nord, ajunge în Poiana Izvorul Mălăiești (1200 m).

II.1.8 Atractii turistice

Parcul natural Bucegi se bucură de o multitudine de atractii turistice naturale si arhitecturale motiv pentru care este vizitat anual de zeci de mii de turisti romani si straini, fie in sezonul cald sau rece. Putem gasi peisaje pitoresti, cascade, legende locale si castele, putem spune ca este intradevar o comoara.

In continuare as dori sa enumar cateva din principalele atractii turistice:

Castelul Peleș

Am ales Castelul Peles ca prima optiune pe lista datorita popularitatii sale, fiind inclus in topurile celor mai frumoase castele din Europa. Castelul Peles a fost fosta resedinta de vara a regilor Romaniei, a fost construit in anul 1873 la porunca si dorinta regelui Carol I. Ca si amplasament castelul peles se afla in statiunea Sinaia, este deschiz pe tot parcursul anului , iar turistii pot admira frumoasele incaperi, arhitectura, arme istorice si piese de mobilier folosite de fostii regi.

Castelul Peleș https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Pele%C8%99 accesat 22.05.2019

Babele și Sfinxul

Aflandu-se in topul celor mai vizitate locuri din Romania am decis ca Babele si Sfinxul merita locul doi pe podiumul celor mai interesante atractii turistice. Motivul pentru care sunt atat de atractive pentru turisti este voalul de mister in care sunt imbracate considerandu-se in baza legendelor locale ca sunt titani protectori ai zonei. In ceea ce priveste babele sunt considerate a fi chiar Baba Dochia si oile ei.

In realitate sunt minuni ale naturii formate din eroziunea rocilor si uzura fenomenelor naturale care au cioplit aceste chipuri.

Babele

Sfinxul

Vârful Omu

Este unul dintre cele mai inalte varfuri ale Carpatilor avand o punctul maximal la o altitudine de 2505 metri. Am ales aceasta atractie deoarece o multitudine de turisti se avanta in a cucerii acest varf, chiar daca nu este foarte accesibil. Varful omu poate fi accesat printr-un traseu dificil care necesita echipament de specialitate. Odata ajuns in varf te poti bucura de o priveliste spectaculoasa dar vei gasi si statia meteorologica Varful Omu.

Varful omu https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2rful_Omu,_Mun%C8%9Bii_Bucegi

Escape adventure park

Pasionatii de aventura si adrenalina se pot bucura de acest parc construit pentru a satisface cele mai puternice dorinte de aventura.

Amplasat in zona Sinaia, dispune de o gama vasta de activitati de tip outdoor atat pentru copii cat si pentru adulti, avand trasee de catarare, tiroliene, paintballin padure, safari, treasure hunt si multe altele.

http://jwescapade.ro/despre-parc/

II.1.9 Servicii

Parcul natural Bucegi se bucura de o dezvoltare vasta a serviciilor turistice, avand oferte pentru toate buzunarele. Se pot regasi hoteluri, pensiuni, hosteluri chiar si locuri de campare cu cortul.

Magazine de tip supermarket in orasele statiune, magazine mici, tarabe si chioscuri in zonele montane.

Restaurante se pot gasi in orasele statiune iar in zonele montane se poate servi masa la pensiuni sau hotel.

In continuare voi prezenta serviciile de cazare disponibile si preturile acestora in functie de sezon:

Hotel Conac Bavaria ***

Amplasat pe strada principală din Bușteni, la 2 km de pârtia de schi și teleschiul Kalinderu, Hotelul Bavaria oferă 2 restaurante, unul tradițional bavarez și unul cu preparate din bucătăria italiană, precum și o terasă unde pot fi servite mesele.

Oaspeții pot savura o bere tradițională bavareză în restaurant sau pot răsfoi o carte în biblioteca hotelului. Printre alte facilități se numără o sală de bal și o sală de conferințe.

Se oferă parcare gratuită, iar gara din Bușteni este la 1,8 km. Hotelul Bavaria se afla la 8 km de Castelul Peleș.

Această proprietate este de asemenea cotată pentru cel mai bun raport calitate/preț în Bușteni! Clienții primesc mai mult pentru banii lor comparativ cu alte proprietăți din acest oraș.

Sursa Booking.com

Hotel Bucegi ***

Elegantul Hotel Bucegi, situat în centrul stațiunii Sinaia, la câțiva pași de telecabina din Sinaia pune la dispoziție un restaurant cu preparate tradiționale și cramă. Accesul la conexiunea WiFi este disponibil gratuit în toate zonele.

Toate camerele Hotelului Bucegi au televizor și minibar. Acestea includ o baie privată cu duș. Apartamentele beneficiază de bucătărie.

La hotel se poate ajunge direct din Drumul Național DN1, iar parcarea este gratuită. Gara din Sinaia se află de 1,3 km.

Oaspeții pot vizita Castelul Peleș, situat la 2,6 km. Pârtia de schi pentru începători, Poiana Stânii, se află la 5,4 km, iar pârtia de schi pentru avansați, Kalinderu, este la 8,4 km de hotel.

Acesta este locul preferat de turiștii din Sinaia, conform comentariilor independente.

Această proprietate este de asemenea bine cotată pentru locația sa excelentă în Sinaia! Clienții i-au acordat un scor mai mare decât altor proprietăți din zonă.

Sursa Booking.com

Chalet Alpina pensiune

Chaletul Alpina se află în Moroeni și oferă facilități de grătar, grădină, bar și acces gratuit la internet WiFi în întreaga proprietate. Oaspeții au la dispoziție o cadă cu hidromasaj. Proprietatea are restaurant.

Toate camerele pensiunii sunt dotate cu birou și TV cu ecran plat. De asemenea, acestea au baie privată cu duș, iar unele camerele au zonă de relaxare. Proprietatea oferă un mic dejun tip bufet în fiecare dimineață.

Sinaia se află la 18 km de Chaletul Alpina.

Această proprietate este de asemenea bine cotată pentru locația sa excelentă în Moroeni! Clienții i-au acordat un scor mai mare decât altor proprietăți din zonă.

Sursa booking.com

Dupa cum se poate observa din cele 3 comparatii sezonul rece prezinta cele mai mari preturi datorita turistilor care doresc sa practice sporturi de iarna.

Vara preturile sunt relativ medii