Dogmatica Proscomidiei
=== DOGMATICA PROSCOMIDIEI ===
MOTTO:
Asa a grait Domnul:,,Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul ce iese din guraluiDumnezeu.’’ (Matei IV, 4)
In mormant cu trupul,in iad cu sufletul,ca un Dumnezeu in rai,cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplandu-le,Cel ce esti necuprins. (Troparul Randuielii Ceasurilor Sfintelor Pasti)
INTRODUCERE
Pentru dreptmaritorii crestini timpul are si primeste valoare atunci cand il raportam la Hristos, Domnul,Dumnezeul si Mantuitorul neamului omenesc.Invierea Mantuitorului nu este un eveniment temporal,ci este de fapt o retemporalizare ,o reactualizare a Dumnezeistii Invieri,chiar El confirmand Apostolilor,si prin ei noua,ca:,,Si iata ,Eu sunt cu voi in toate zilele,pana la sfarsitulveacului.Amin.’’(Matei.28,20)
Tocmai de aceea prin savarsirea Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii,care reia anamnetic viata Mantuitorului de la Nastere pana la Inviere si Inaltare ,nu facem altceva decat sa-i dam o alta dimensiune timpului,sa retemporalizam acel trecut istoric real,sa-l prezentificam si deci sa-l contemporaneizam cu noi.
Timpul este clar ireversibil,insa acesta primeste o alta dimensiune si anume una eshatologica, prin Sfanta Liturghie devenind reversibil,fiindca aici se repeta toata viata Mantuitorului Iisus Hristos.Astfel simbolismul dogmatic si randuiala proscomidiei ne edifica clar asupra vietii Mantuitorului:Cand scoatem Sfantul Agnet reluam Nasterea Lui,cand impungem cu copia
evidentiem Sfanta Jertfa,acoperamintele simbolizeaza scutecele de la Nastere dar si giulgurile din mormant,steaua, care a luminat calea magilor si a aratat totodata locul unde se va naste Mesia, ieslea, dar si mormantul unde a fost pus, acestea fiind simbolizate prin Sfantul Disc.Si pentru ca asa cum afirma Rafail Noica,caci crestinismul autentic este acela in stare de jertfa continua,iata unul dintre motivele esentiale prin care si pentru care Teologia dogmatica si simbolica rasariteana nu ramane la nivel de dogma si ratiune ci se imbina cu Teologia liturgica, facand ca pe langa o autentica traire crestina, ,,mintea sa fie iluminata de Duhul Sfant prin credinta’’, si astfel sa dea nastere acelei Liturghii cosmice dintre Logosul divin, Cuvantul Suprem,Ratiunea suprema si creatie, adica logoiurile, ,,cuvintele’’ omenesti,creaturile, relizandu-se astfel comuniunea teandrica dintre divinitate si umanitate prin iubire si pronie dumnezeiasca, toate in planul iconomiei trinitare divine.
In cuprinsul Sfintei Liturghii se gaseste la inceput si slujba Proscomidiei,o parte tainica, nevazuta si poate prea putin sau chiar deloc cunoscuta de catre credinciosi,insa de fapt o parte componenta a Liturghiei si extrem de importanta prin dogmatica si simbolistica ei.De aici din ,,imparatia din firida’’, sau din proscomidiar incepe virtual imparatia lui Dumnezeu, slujba propriu-zisa.De ce este mai putin cunoscuta si inaccesibila credinciosilor?
Motivul este unul simplu si pe cat se poate de obiectiv,bazat pe argumente scripturistice si de traditie sfanta, astfel ca Biserica prin Sfintii ei Parinti a randuit ca aceasta slujba a Sfintei Liturghii,adica Proscomidia sa fie savarsita de catre slujitorii ei sfintiti,preotii hirotoniti canonic pe temeiul succesiunii apostolice.
Aportul credinciosilor consta in aducerea materilor prime,paine si vin spre sfintirea si transformarea lor in Sfanta Euharistie.In acest mod se poate vorbi de o conlucrare intre credinciosi si preot ca parte vazuta la inceputul Liturghiei,urmand ca dupa savarsirea randuielii Proscomidiei cei dintai sa ia parte activa la restul Liturghiei cu tot ce implica aceasta: binecuvantari,rugaciuni,imne doxologice, marturisiri de credinta,toate intr-un profund caracter anamnetic al Jertfei Mantuitorului evidentiind cele trei laturi ale activitatii Sale de invatator,arhiereu si imparat.Si pentru ca preotul este instrumentul lui Dumnezeu care mijloceste intre credinciosi si oameni, doar el are primita prin Sfanta Taina a Hirotoniei puterea de a administra harul Duhului Sfant. Astfel ca Darurile mai intai se afierosesc Domnului urmand a deveni cinstite si mai apoi dupa Eplicleza sfintite.Astfel ca slujba Liturghiei,care incepe cu Proscomidia,nu este de fapt altceva decat transpunerea dogmelor sau a invataturilor de credinta ortodoxa,a trairii acestora si concretizarea lor in Sfanta Liturghie prin Insusi Preacuratul Trup si Sfantul Sange al Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.Iata de ce doresc sa cuprind in aceasta lucrare de licenta importanta ,,Dogmaticii Proscomidiei’’si sa reliefez frumusetea ei simbolistica,rolul si scopul acesteia prin refacerea vietii si activitatii Mantuitorului Hristos,care de fapt este sensul existentei noastre,tinta finala prin aceasta viata efemera,asa cum deosebit de frumos afirma Fericitul Augustin, mare teolog apusean: ,,Fecisti nos ad Te, Domine, et inquietum est cor nostrum donec req uiescat in Te’’.(,,Ne-ai facut cautatori inspre Tine Doamne si nelinistita este inima noastra, pana ce nu odihneste in Tine’’.) Avand in vedere operele scrise cu privire la Sfanta Liturghie de catre Simeon al Tesalonicului,Nicolae Cabasila,Petre Vintilescu,Ene Braniste,Dumitru Staniloae, precum si altor mari teologi sau Sfinti Parinti ar fi aproape imposibil sa se mai poata adauga ceva la acestea,cel mult o teologumena, eventual.Si totusi mergand pe principiul unitatii individului in diversitatea materiei as indrazni sa spun ca prin aceasta lucrare de licenta doresc sa cuprind ceea ce de altfel se cunoste,dar intr-o optica si un plan personal,fara insa nici cea mai mica intentie de a schimba sau a aduce vreo corectura vreunei invataturi de credinta.Cu alte cuvinte as putea spune ca lucrarea este o reluare a celor stiute sub un alt plan de idei.
De asemenea lucrarea aceasta de licenta nu se vrea a fi o carte sau un tratat de teologie dogmatica si in nici un caz nu am incercat substituirea sau copierea lucrarilor si tratatelor de
specialitate a unor Sfinti Parinti si mari teologi pe care-i voi mentiona aici si de a caror opere m-am folosit la redactarea licentei.Astfel mi-am propus sa ating cateva obiective structurate pe cinci capitole:
1. Problematica Proscomidiei in contextul Sfintei Liturghii;
2. Diacronismul cultului in general si a Sfintei Liturghii in special;
3. Ritualul si simbolistica Proscomidiei;
4. Imparatia lui Dumnezeu incepe de pe Sfantul Disc;
5. Dimensiunea eshatologica a Proscomidiei;
urmand ca pe parcursul desfasurarii lucrarii sa dezvolt si momentele dinstincte ale acestei frumoase slujbe care este Proscomidia, schita grafica alcatuita ca si randuiala , precum si explicarea acesteia din punct de vedere simbolistic ,dogmatic,ecleziologic si eshatologic.
De asemenea tot ce voi relata despre Sfanta Liturghie se refera implicit si la Proscomidie, care este de fapt subiectul principal al acestei lucrari de licenta
Astfel,voi urmari:
1. O talcuire cat mai lamuritoare pe baza Sfintei Proscomidii ca randuiala liturgica dar in explicatie dogmatico-simbolistica;
2. Incadrarea Proscomidiei pe text ca si randuiala si explicarea formulelor sacramentale,vazute prin optica Sfintilor Parinti,reprezentantii cei mai de seama ai Bisericii;
3. Stimularea curiozitatii si constiintei credinciosilor ca sunt parte vie din imparateasca preotie universala si ca prezenta lor in desfasurarea actelor liturgice este realizarea comuniunii in iubire de Dumnezeu si semeni si totodata o impreuna slujire (coslujire) cu preotul din altar;
4. Prin viul interes al fiecarui credincios si participarea lor la Sfanta Liturghie ,ei trebuie sa devina nu doar daruitorii Darurilor spre a fi afierosite Domnului ci si primitorii Jertfei Supreme,indiferent de conditia lor religioasa cleric sau laic;
5. Raportul de legatura indisolubila si indesctructibila dintre Sfanta Scriptura si Sfanta Liturghie prin lucrarea Duhului Sfant in Biserica Ortodoxa Crestina;
6. Prin importanta sfinteniei a acestor elemente euharistice,painea si vinul,Proscomidia si restul Liturghiei in intregul ei poate deveni o punte de trecere spre dreapta credinta ortodoxa, ,,asa cum s-a intamplat cu crestinarea rusilor in secolul X (988) si cu conventirea episcopului Kallistos Ware in zilele noastre’’,caci ,,Liturghia este cartea deschisa a Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant’’.
Ca o anticipare concluzionand se pot spune urmatoarele: tocmai pentru ca slujba Proscomidiei este o parte componenta a Sfintei Liturghii,nevazuta si de mister,savarsita doar de catre preot,dar care comporta o inportanta si frumusete deosebita atat dogmatic cat si scripturistic, prin aceasta reluandu-se si refacandu-se virtual toata viata pamanteasca a Domnului,Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos de la Intrupare,Nastere,Patimi,moarte,Inviere si Inaltare la ceruri,parte ritualica pe care credinciosii nu o pot vedea si auzi si cu atat mai mult a o intelege, consider imperios necesar tratarea acestui subiect caci in Sfanta Liturghie incepand cu Proscomi-dia se cuprinde toata iconomia paradigmelor de mantuire a neamului omenesc,culminand cu prezenta Sfintei Euharistii pe masa Sfantului Altar.
Fara Proscomidie nu poate fi savarsita Liturghia si deci fara cunoastere a ceea ce se savarseste in firida,a randuielii propriu-zisa crestinii necunoscatori ar fi prejudiciati spiritual de aceasta parte tainica si nevazuta, dar deosebit de frumoasa si interesanta de o valoare teologica inestimabila fiindca de aici sunt puse sau aduse inainte painea si vinul,materiile prime necesare Sfintei Taine a Euharistiei.
CAPITOLUL I.
PROBLEMATICA PROSCOMIDIEI IN CONTEXTUL SFINTEI LITURGHII.
,,In fiecare Sfanta Liturghie inaintam spre imparatia Sfintei Treimi,care va dura in veci”, iar aceasta inaintare constituie un neobosit si neantrerupt urcus duhovnicesc,o transformare sau metanoia,drumul catre eshaton cu tinta noastra finala Iisus Hristos.De aceea prin savarsirea Sfintei Liturghii,incepand cu Proscomidia,nu facem altceva decat sa implinim porunca Mantuitorului nostru Iisus Hristos care le-a spus Sfintilor Sai Apostoli si prin ei si noua: ,,Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea’’.(Luca.22,19).
In acest moment aducandu-L pe Hristos nu istoric, ci fiintial euharistic sub forma painii si a vinului, realizam reactualizarea Sfintei Jertfe.bineinteles prin invocarea Duhului Sfant la Epicleza,avndu-L astfel pe masa Sfantului Altar sub forma Sfintei Euharistii pe Insusi Mantuitorul Hristos.
I.1. Scurt istoric al Proscomidiei
In forma ei actuala Proscomidia reprezinta forma definitiva de inchegare la care a ajuns in urma unui proces de dezvoltare de la inceputul Liturghiei crestine pana in secolul XIV.Astfel ca de la simpla pregatire a materiei de jertfa (aducerea,punerea inainte si binecuvantarea Darurilor ), cum se practica initial,cu trecerea timpului s-a ajuns in mod progresiv la un adevarat ritual al Proscomidiei.
In forma sa externa,Proscomidia, desi apare ca un serviciu independent cu o formula de inceput (binecuvantare) si cu una de incheiere (otpustul), totusi niciodata n-a fost separata de Liturghia propriu-zisa,cea a catehumenilor si credinciosilor.Aducerea si punerea inainte a Darurilor de paine si vin a constituit inca de la inceput baza materiala a Jertfei euharistice.Insusi Mantuitorul cand a instituit Sfanta Euharistie,la Cina cea de Taina a folosit painea si vinul,pe care le-a consacrat ca elemente pentru ceea ce urma sa fie Jertfa cea fara de sange din Biserica Sa.
De altfel nici cele mai vechi izvoare scrise,Codicele Barberini din secolele VIII-IX (azi in Biblioteca Vaticanului din Roma)si Codicele 15 (474) din Muzeul Rumiantev din Moscova (Fondul Sebastianov din secolele X-XI),nu prezinta Proscomidia ca un oficiu separat de Liturghie. In intelesul de astazi Proscomidia ( ) ,constituie prima parte a Sfintei Liturghii in cadrul careia sunt pregatite si binecuvantate (afierosite) Darurile pentru Sfanta Jertfa.
Termenul << Proscomidie>>( )deriva din verbul grecesc ( =inainte si =a aduce,a transporta)si inseamna aducere,punere inainte sau afierosire.El desemneaza atat lucrarea de pregatire a Darurilor de paine si vin cu scopul de a fi jertfite , cat si actiunea de oferire sau proaducere . In limbajul curent acest termen desemneaza si Proscomidiarul,adica locul din partea nordica a Sfantului Altar unde se desfasoara randuiala de pregatire pentru aducerea Darurilor.
Astfel pentru a se evita orice confuzie in aceasta lucrare de licenta , folosirea termenului de <<proscomidiar>>se va referi strict la locul unde se savarseste slujba Proscomidiei , iar termenul<<proscomidie>>va indica insasi randuiala sau ritualul pregatirii Darurilor. In stare embrionara (aducerea,punerea inainte si binecuvantarea Darurilor de Jertfa), Proscomidia era fixata la inceputul Liturghiei credinciosilor si se dasfasura in Sfantul Altar intr-un loc anume destinat pregatit Darurilor denumit pastoforiu. El servea la depozitarea si alegerea celor mai bune dintre darurile aduse de credinciosi pentru materia Sfintei Jertfe, precum si pentru pastrarea Sfintei Euharistii ramase dupa impartasirea credinciosilor. Cele mai importante izvoare liturgice datate dinainte de secolul VIII in care aflam ritualul original al Proscomidiei il constituie Apologia I-a a Sfantului Iustin Martirul si Constitutiile Apostolice.
Dupa sarutarea pacii si ritualul spalarii mainilor liturghisitorilor,ne descrie tot Sfantul Iustin Martirul in Constitutiile Apostolice,cartile II si VIII,diaconul alegea din pastoforiu painile cele mai proprii pentru materiei Sfintei Jertfe,le transporta dimpreuna cu vinul amestecat cu apa pentru Sfanta Euharistie la Sfantul Altar unde episcopul sau protosul le oferea (afierosea) printr-o rugaciune rostita deasupra lor.In acest timp diaconii citeau cu glas tare dipticele, adica pomelnicele cu numele credinciosilor care au adus si pentru care s-au adus Darurile.
Acestui moment primar al Proscomidiei ii corespunde in randuiala de astazi Rugaciunea punerii inainte pe care preotul o citeste in taina dupa depunerea Darurilor pe Sfanta Masa si ritualul spalarii mainilor arhiereului la slujba arhiereasca. Factorii care au contribuit la transferarea Proscomidiei din locul si momentul initial acolo unde se gaseste astazi,au fost intai, slabirea si disparitia disciplinei penitentiale si a institutiei catehumenatului si al doilea , dezvoltare crescanda a ritualului Proscomidiei. Astfel primul factor a determinat incetarea deosebirii dintre cele doua Liturghii-cea a catehumenilor si cea a credinciosilor-incat prin secolele VI-VII Liturghia propriu-zisa incepe cu Liturghia catehumenilor,iar ritualul Proscomidiei se deplaseaza sporadic si lent la inceputul Liturghiei catehumenilor,adica in timpul Utreniei sau al Ceasurilor de azi. Cel de-al doilea factor –dezvoltarea crescanda a ritualului Proscomidiei – va impune un interval de timp mai indelungat pentru desfasurare si din motive de ordin practic si simbolic va necesita un nou loc pentru pregatirea Darurilor,anume , la Proscomidiarul de azi.
Procesul acesta de mutare a inceput in secolul V si s-a generalizat spre sfarsitul secolului VII. In aceasta perioada aducerea Darurilor pentru Sfanta Jertfa constituia un drept si o obligatie a fiecarui dreptmaritor crestin.Numarul prescurilor intrebuintate la Proscomidie era in functie de multimea credinciosilor care participau la Sfanta Liturghie si care erau pregatiti si vrednici pentru impartasire.La aceasta se mai adauga si faptul ca in acea vreme toti credinciosii mireni se impartaseau ca si clericii,primind fiecare cate o particica din Sfanta Impartasanie in maini.Cu timpul insa numarul credinciosilor de impartasit s-a redus,incat la Proscomidie s-a ajuns sa se foloseasca o singura paine obisnuita,care s-a micsorat si s-a modificat pana la forma prescrisa de astazi ( ), fie rotunda, fie cu trei, patru sau cinci cornuri.Pentru pregatirea Sfantului Trup s-a folosit mai tarziu numai partea din mijlocul prescurii,delimitata grafic prin imprimarea pecetei si denumita simbolic Agnet ( =miel de jertfa). <<Asa s-a ajuns treptat la ritualul scoaterii si pregatirii Agnetului,care impreuna cu ritualul pregatirii potirului,alcatuieste partea esentiala si totodata cea mai veche din randuiala Proscomidiei,afara de rugaciunea punerii inainte.Acest ritual in forma lui embrionara era deja in uz inainte de secolul VIII.
Despre modificarile pe care le inregistreaza Proscomidia din secolul VIII inainte informea-za talcuirile sau comentariile liturgice din secolele VIII-XV,care sunt clasice si normative in teologia liturgica ortodoxa pentru descrierea si explicarea Liturghiei in general.Intre marii talcui- tori bizantini din acesta perioada amintim pe Sfantul Gherman I al Constantinopolului,Teodor de Andida,Sofronie al Ierusalimului,Nicolae Cabasila si Simenon al Tesalonicului care,in cuprinsul operelor lor,indirect se ocupa intre altele si cu descrierea si interpretarea Proscomidiei. Pentru lucrarea de fata am considerat ca reper lucrarile a doi dintre acesti mari teologi si anume a lui Nicolae Cabasila si a lui Simeon al Tesalonicului.
I.2. Explicarea Proscomidiei in Erminia liturgica a lui Nicolae Cabasila.
Cele mai importante indicatii despre un ritual al Proscomidiei le funizeaza in secolul XIV Nicolae Cabasila,unul din cei mai mari teologi rasariteni din acest secol.
S-a nascut in orasul Tesalonic in jurul anului 1300, a studiat retorica,stiintele si teologia la Bizant,traind in anturajul familiei imperiale a Cantacuzinilor,iar in 1354 a fost desemnat patriarh al Constantinopolului.Nu se cunoaste data si locul mortii sale. Opera sa profunda si variata l-a consacrat ca ,,una din luminile Bisericii Ortodoxe de pretutindeni si de totdeauna’’.
Scrierile lui cele mai importante si valoroase sunt doua:,,Despre viata in Hristos’’,care este un tratat de mistica sacramentala si ,,Explicarea Dumnezeiestii Liturghii’’,ce este in primul rand un comentariu liturgic in sensul strict al cuvantului si in al doilea rand o scriere liturgica de mare valoare.In cea de-a doua lucrare intalnim indicatii inedite in legatura cu Proscomidia, ca de exemplu: riturile care insotesc scoaterea Agnetului,miridele oferite in onoarea anumitor sfinti si a credinciosilor vii si morti si in final formulele sacramentale noi care insotesc acoperirea Darurilor.
Ritualul Proscomidiei descris in Erminia liturgica a lui Nicolae Cabasila urmeaza randuiala intocmai cum se practica astazi. Deosebirea consta in faptul ca la scoaterea miridelor autorul nu indica ordinea asezarii lor pe sfantul disc,iar formulele sacramentale :,, Intru slava Prea Sfintei Maici a Domnului’’, ,,Intru cinstea unuia sau altuia dintre sfinti’’, sau ,,spre iertarea pacatelor sufletelor celor vii sau ale celor morti’’,care insotesc acest ritual, sunt mai degraba un rezumat al
formulelor de astazi.In plus la formulele sacramentale de la acoperirea Darurilor,Cabasila adauga si psalmul XXX,6:,,Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit’’, care azi nu se mai foloseste.
Caracteristica de baza a Erminiei liturgice a lui Nicolae Cabasila o constituie faptul ca simplele prinoase de paine si vin aduse de credinciosi capata prin ritualul Proscomidiei calitatea de materie de jertfa,adica devin si se pot numi de acum inainte,,Cinstite Daruri’’, <<Painea taiata ( Agne-tul),zice Cabasila,atata timp cat sta la Proscomidiar este simpla paine( ),primind doar insusirea de afi inchinata (afierosita) si facuta dar lui Dumnezeu >>. Avand in vedere ca introducerea stelutei in uzul liturgic, la inceput cu un scop practic, a primit cu timpul si semnificatia simbolica, fiind pusa in legatura cu steaua care s-a aratat pe cer la Nasterea Domnului; simbolismul Proscomidiei la Nicolae Cabasila este dublu si in urmatoarea ordine:
Intai Patimile Domnului si in al doilea rand Nasterea Mantuitorului Hristos.Cabasila motiveaza aceasta inversare prin faptul ca Patimile Domnului au fost mai intai preinchipuite in Legea Veche. Spre deosebire de talcuitorii anteriori,Cabasila stabileste o corespondenta mai detaliata intre riturile de la Proscomidie si etapele vietii pamantesti a Mantuitorului Iisus Hristos.Astfel ritualul legat de pregatirea Agnetului semnifica prima perioada a vietii lui Hristos,iar Agnetul, atata timp cat sta la Proscomidiar,inchipuie Trupul Mantuitorului la varsta cand El era randuit ca Dar’’.Altfel spus ,Proscomidia este o,,istorisire prin acte simbolice a Patimilor si a mortii lui Hristos’’.Ea nu constituie deci o ofranda sau o jertfa aparte,de sine statatoare,deosebita de cea din Liturghie,ci are un caracter tipic sau cel mult simbolic.,,Toate cele rostite sau savarsite in paine, prin care se inchipuia moartea Domnului,aveau numai valoarea de figura si de tip’’,iar Agnetul in acest prim stadiu nu se preface in Insusi Sfantul Trup ci ,,poarta numai preinchipuirea sau chipul Trupului Domnului in prima sa varsta”.
In legatura cu miridele de la Proscomidie,Cabasila nu mentioneaza nici un fel de simbolism. El staruie mai mult asupra intelesului (scopului) aducerii lor,aratand ca miridele pentru sfinti sunt de multumire lui Dumnezeu pentru bunurile ceresti acordate lor,iar cele pentru credinciosii vii si morti sunt de cerere sau de rugaciune pentru iertatrea pacatelor credinciosilor inca nedesavarsiti din viata. De fapt sensul prim al miridelor este mai curand real decat simbolic si mistic,ele dovedesc o participare mai intima a credinciosilor la Sfanta Jertfa.
Actele finale din ritualul Proscomidiei simbolizeaza prima faza a vietii pamantesti a Mantui-torului Hristos;sfantul disc pe care se aseaza Sfantul Agnet inchipuie ieslea in care s-a nascut Mantuitorul; asezarea stelutei peste Sfantul Agnet simbolizeaza evenimentele in legatura cu Nasterea Sa,iar acoperirea si tamaierea Darurilor amintesc viata necunoscuta a Mantuitorului dinaintea Botezului Sau..
Dintre actele si ceremoniile intrate deja de multa vreme in uzul liturgic al Proscomidiei,
Nicolae Cabasila nu mentioneaza imbracarea vesmintelor liturgice si spalarea mainilor litur-ghisitorilor.Totusi prin calitatile de forma si fond Erminia liturgica a lui Cabasila intrece in valoare toate lucrarile similare anterioare grecesti si se impune pentru secolele urmatoare.Din cuprinsul ei constatam ca in secolul XIV Proscomidia cunoaste o dezvoltare considerabila atat in privinta riturilor cat si a simbolismului.De altfel faptul acesta l-a determinat pe patriarhul Filotei sa sistematizeze serviciul liturgic redand in Randuiala sau Calauza Sfintei Liturghii cea dintai
descriere amanuntita si sistematica a acestei slujbe,inclusiv a Proscomidiei.In Randuiala lui Filotei intalnim fixate si precizate pentru prima data toate formulele rituale de astazi care se rostesc la ritualul Proscomidiei,iar in manuscrisele anterioare o multime de variante,adaugiri si deosebiri.
I.3. Explicarea Proscomidiei la Simeon al Tesalonicului.
Talcuirea liturgica bizantina in care gasim o descriere a Proscomidiei in forma cea mai dez-voltata din secolul XV,o aflam in opera lui Simeon al Tesalonicului tiparita in traducerea romana sub titlul: ,,Tratat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe,dupa adevaratele principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos’’(editat in greceste prima data la noi in tara,la Iasi in anul 1683,de catre patriarhul Dositei al Ierusalimului).
Cu aceasta ocazie remarcam ca Biserica noastra este singura Biserica Ortodoxa in care acesta opera de exegeza bizantina apare intr-o traducere fidela si completa.Traducerea roma-neasca a fost facuta de episcopul Chesarie al Buzaului,in anul 1765,cu titlul ,,Voroava de intrebari si raspunsuri”,retiparita si reindreptata de Toma Teodorescu la Bucuresti, 1865, cu titlul de mai sus.
Simeon al Tesalonicului este cel din urma talcuitor original al Liturghiei ortodoxe.Despre viata sa marturiile sunt destul de relative.Sinodiconul Bisericii din Tesalonic informeaza ca Simeon inainte de a deveni episcop a fost calugar.Nu se cunoaste precis anul intronizarii sale ca episcop,insa unii il fixeaza in 1410, altii in 1418. A trecut la cele vesnice in luna septembrie 1429.
Opera Sfantului Simeon al Tesalonicului este intocmita sub forma unui dialog intre un episcop si un cleric,formand in general o culegere de ordin eclesiologic si liturgic.Exceptie fac trei dintre tratatele sale care au cuprins dogmatic sau polemic,toate celelalte lucrari ale acestuia se ocupa de explicarea cultului ortodox.
Proscomidia este descrisa in lucrarile sale: ,,Despre Liturghie’’ si ,,Talcuirea despre sfantul locas’’,din care aflam ca in secolul VI ritualul Proscomidiei se desfasura dupa randuiala de azi. Sfantul Simeon nu mentioneaza in raduiala Proscomidiei doar formulele sacramentale pentru miridelor de comemorare si pentru acoperirea Darurilor cu Sfantul Aer. Se indica doar inceputul rugaciunii pentru comemorarea credinciosilor morti:,,Primeste Doamne jertfa aceasta in Prea Cerescul Tau Jertfelnic pentru toate sufletele crestinilor care au nevoie de mila si ajutorul tau.
In legatura cu miridele el nu sustine consacrarea lor, afirmand ca nu se prefac nici in Trupul Domnului nici in al Sfintilor ci raman simple Daruri.
In ce priveste dublul simbolismul atribuit Proscomidiei ca un raspuns la provocarea monofi-zitilor,Sfantul Simeon considera ca actele liturgice puse in legatura cu Patimile Mantuitorului sunt secundare fata de actele care simbolizeaza Nasterea Domnului.Cele dintai sunt incadrate in Proscomidie ca sa se arate ca,,si cele ale Patimilor s-au preinchipuit’’,dar nu in Vechiul Testa-ment,adica inainte de Nastere-cum interpreteaza Cabasila-ci in Hristos Insusi si chiar indata dupa Nasterea Sa.Pentru ca steaua a stat deasupra Lui,aratandu-l magilor,Irod a cautat sa-l ucida,iar batranul Simeon luandu-L in brate,a propovaduit despre El ca este pus spre caderea multora si ca sabie va trece prin sufletul Maicii Sale.De aceea se cuprinde aici si cele ale Patimilor”. Totodata Simeon afirma ca cele savarsite la Proscomidie,,sunt inchipuiri ale Trupului si Sangelui lui Hristos”. Astfel ,painea dospita folosita la Proscomidie,care inseamna sufletul,apa care inseamna botezulsi sarea care inseamna gandul si invatatura Cuvantului,simbolizeaza sufletul desavarsit si intruparea desavarsita a Domnului.
Painea intrebuintata la Proscomidie este denumita prescura si are partea din mijloc insemnata cu pristolnicul sau prescuricerul.Ea trebuie facuta in forma de cruce cu patru cornuri ca simbol al celor patru laturi ale lumii pentru care s-a intrupat Domnul si al celor patru brate ale crucii pe care El a fost rastignit.
Coacerea painii in foc,care simbolizeaza pe Dumnezeu,arata desavarsita unire a Dumnezeirii cu firea omeneasca in Persoana divina a Mantuitorului,care impartaseste si noua din darurile Sale. Vinul si apa turnate in potir simbolizeaza cele doua izvoare ale vietii Harului: apa Botezului si Sangele Sfintei Impartasanii. Prescura din care se scoate Sfantul Agnet inchipuie pe Sfanta Fecioara,din care s-a nascut Domnul cu trup, iar scoaterea Sfantului Agnet din pres-cura inseamna Intruparea si Nasterea Domnului din Sfanta Fecioara. Proscomidiarul inchipuie pestera si ieslea, si insusi Betleemul unde s-a nascut Domnul Iisus Hristos. Discul pe care se aseaza Sfantul Agnet simbolizeaza cerul pe care s-a aratat magilor steaua de la Nasterea Domnului, inchipuita la Simeon prin steluta care se aseaza peste Sfantul Agnet. Sfintele vase si Darurile din ele, precum si tamaia intrebuintata la Proscomidie simbolizeaza darurile de aur,smirna si tamaie aduse de magi la Nasterea Domnului.Acoperamintele care se pun pe sfantul disc si sfantul potir simbolizeaza scutecele cu care a fost infasat la Nastere Pruncul Iisus. Acopera-mantul mare(Sfantul Aer sau Sfantul Epitaf) simbolizeaza bolta cea cereasca(firmamentul) pe care s-a aratat steaua la Nasterea Domnului,iar tamaierea Darurilor inseamna venirea Duhului Sfant in lume dupa Inaltarea Domnului cu trupul la cer.
Simbolismul Proscomidiei in legatura cu Patimile si moartea Mantuitorului este indicat de urmatoarele elemente,acte si obiecte liturgice: vinul si apa care se toarna in potir,copia cu care se scoate si se impunge in partea dreapta a Sfantului Agnet,potirul in care se pregateste Sfantul Sange si acoperamintele sfintelor vase.Simeon le atribuie tuturor acestora semnificatia data de Sfantul Gherman al Constantinopolului,patriarh intre anii 715 – 722, care pune in ce priveste sim-bolismul,ritualul Proscomidiei in legatura nu numai cu episodul Patimilor,ci cu intregul cadrul Jertfei Fiului lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, adica cu intreaga Sa activitate pe pamant, incepand cu Intruparea si terminand cu Golgota,iar ceremoniile si obiectele liturgice (discul,potirul ,acoperamintele si cele necesare tamaierii),reamintesc in plus principalele mo-mente ale vietii Mantuitorului intrunind in acest fel o pluralitate de intelesuri. Astfel, proscomi-diarul inchipuie Golgota sau locul Rastignirii lui Hristos, Betlemul, unde s-a nascut Mantuitorul si Capernaum locul vietuirii Sale. Totusi in plus,Simeon al Tesalonicului mentioneaza insem-narea si taierea prescurii in chipul crucii,care semnifica Rastignirea si moartea Mantuitorului.
Caracteristica de baza a comentariului liturgic al lui Simeon Tesalonicul o constituie ase-zarea geometrica pe sfantul disc a miridelor de paine extrase din celelalte prescuri,intocmai cum se practica astazi.Mirida scoasa pentru Sfanta Fecioara Maria si asezata in partea dreapta a Sfan-tului Agnet inchipuie pe Maica Domnului stand de-a dreapta Fiului ei Cel iubit in imparatia Sa cea cereasca.
Pe langa sensul tipic si simbolic al miridelor,toate laolalta,in forma in care sunt randuite pe sfantul disc capata si un sens eclesiologic, reprezentand, adica, Biserica intreaga (universala) din toate timpurile si din toate locurile, atat pe pamant (luptatoare) cat si din ceruri (triumfatoare).
,,Am inteles, zice Sfantul Simeon al Tesalonicului, cum prin aceasta dumnezeiasca inchipuire si istorisire a Sfintei Proscomidii,vedem pe Insusi Iisus si intreaga Biserica a Lui.Il vedem in mijloc pe Hristos Insusi,Lumina cea adevarata si viata cea vesnica.El este in mijloc prin Agnet,iar Maica Lui de-a dreapta prin mirida,sfintii si ingerii de-a stanga, iar dedesubt intreaga adunare a credinciosilor Lui dreptmaritori.Acesta este taina cea mare:Dumnezeu intre oameni si Dumnezeu
in mijlocul ,,dumnezeilor’’,care se indumnezeiesc de la Cel ce dupa fire este Dumnezeu,Care s-a intrupat pentru ei.Aceasta este imparatia ce va sa fie si petrecerea vietii celei vesnice: Dumnezeu cu noi,vazut si impartasit’’.
Mergand astfel pe firul istoric al Proscomidiei, putem afirma ca Simeon al Tesalonicului, alaturi de Nicolae Cabasila,este unul dintre reprezentantii teologiei bizantine care imbogateste literatura teologiei prin aportul sau personal. Opera sa ramane una dintre cele mai bune explicari liturgice care poate fi utilizata si azi de marii liturgisti din lumea intrega si de cei romani,in traducere romaneasca mai ales.
Din comentariile liturgice bizantine la Sfantul Gherman al Constantinopolului*, la Teodor de Andida**, la Sfantul Sofronie al Ierusalimului ***, la Nicolae Cabasila, la Simeon al Tesalonicului constatam ca randuiala Proscomidiei a urmat in diferite etape o cale de dezvoltare progresiva. .Astfel de la simplitatea originara a pregatirii Darurilor,care avea un scop pur practic (alegerea si pregatirea materiei de Jertfa) s-a ajuns mai ales incepand din secolul VIII, la proportiile apreciabile ale unei adevarate slujbe cu un amplu simbolism.
Primul element nou (taierea sfintei paini cu copia),inregistrat in ritualul de inceput al Pros-comidiei il intalnim in ,,Teoria mistica’’a Sfantului Gherman al Constantinopolului,secolul VIII. Tot in aceasta perioada comentariile liturgice grecesti consacra termenul ( ), prescura exclusiv pentru painea necesara scoaterii Sfantului Agnet.Abia in secolul XII Prosco-midia inregistreaza un inceput de progres mai accentuat,prin intoducerea steluteii in uzul liturgic,la inceput cu scop practic,apoi si unul simbolic. In secolul XIV,cand steluta capata si semnificatie simbolica si se introduce ritul scoaterii miridelor,simbolismul Proscomidiei se chiar dubleaza. Erminia liturgica a lui Nicolae Cabasila este tipica in secolul XIV pentru descrierea Proscomidiei cu o dezvoltare in continua crestere.De acum inainte singurul savarsitor al Prosco-midiei este preotul. Ceea ce Cabasila evita sa puna in discutie privitor la Proscomidie sunt unele aspecte care afectau direct ritul latin,ca de exemplu: folosirea painiidospite pentru pregatirea materiei Jertfei Euharistice,spre deosebire de azima latina,forma de cruce a prescurilor pentru Proscomidie,chestiuni asupra carora,in secolul XV, Simeon al Tesalonicului va insista cu mai multa staruinta.Totusi nu va reusi o uniformitate absoluta in ritul Proscomidiei,datorita mentinerii liturghierului in stare de manuscris multa vreme dupa secolul XV,ceea ce de altfel a permis Bisericilor Ortodoxe nationale sa adopte principiul libertatii de pomenire a unor sfinti.
Cu toate acestea,comentariul liturgic al lui Simeon al Tesalonicului s-a impus pana in zilele noastre,dovada fiind corespondenta care exista intre ritualul Proscomidiei practicat in secolul XV si cel de azi.
*Sf.Gherman al Constantinopolului,sec.VIII a scris,, Istorie bisericeasca si teorie mistica’’,trad. rom.in revista,,Mitropolia Olteniei’’,an XXIV (1974)nr.9-10,p.830.
**Teodor de Andida (sec.XI),,Scurt comentariu despre simbolurile care exista in Dumnezeiasca Liturghie,alcatuit din indemnul si la cererea prea iubitorului de Dumnezeu Vasilie,episcop de
Phitia’’si Pr.Prof.Nicolae Petrescu,Comentariul liturgic al lui Teodor ,episcop de Andida,tradu-cere si prezentare in revista B.O.R.’’,anLXXXIX (1971)nr.3-4,p.300-322.
***Sf.Sofronie al Ierusalimului,sec.VII (644) a scris:,,Cuvant cuprinzand toata istoria bisericeas-ca si descrierea amanuntita a tuturor celor ce se savarsesc in Dumnezeiasca Liturghie’’siPr. Prof. Nicolae Petrescu, Comentariul liturgic al lui Sofronie,patriarhul Ierusalimului,trad.rom.in revista ,,Mitropolia Olteniei’’,anXVI(1964),nr.5-6,p.351-372.
Aceste comentarii liturgice au avut o deosebita importanta si pentru interpretarea ulterioara a Proscomidiei in literatura liturgica bizantina ortodoxa,intrucat toate scrierile liturgice ulterioare cu caracter ermineutic au fost doar reluari si compilari ale acestora si numai intr-o masura mica au reusit sa aduca contributii originale in interpretarile liturgice aparute ulterior.Astfel incepand cu secolele XIV si XV s-a impus ,,Erminia liturgica’’a lui Nicolae Cabasila,dar mai ales,,Comen-tariul liturgic’’al lui Simeon al Tesalonicului,care in ce priveste simbolismul a imprimat Prosco- midiei o nota originala,probabil specifica Bisericii din Tesalonic.
Trebuie amintit totodata ca Simeon a introdus pentru prima oara in uzul liturgic si simbolismul ecleziologic al Proscomidiei,oglindit in asezarea geometrica pe sfantul disc a miridelor in jurul Sfantului Agnet.Tocmai de aceea,pe baza acestor considerente,marii liturgisti folosesc azi ca izvor liturgic de referinta opera lui Simeon Tesalonicul.Ei nu gresesc deloc cand declara pe Simeon al Tesalonicului cel din urma si totodata cel mai mare talcuitor al Liturghiei ortodoxe din zilele noastre,tinand cont ca toate comentariile grecesti sunt tributare in cea mai mare parte Sfan-tului Gherman,Nicolae Cabasila si lui Simeon Tesalonicul.
In memoria Bisericii Ortodoxe,toti acesti mari talcuitori liturgisti bizantini vor ramane ca niste nepretuite nestemate pentru contributia lor personala prin care au luminat si au imbogatit li- teratura liturgica ortodoxa ,fara insa a socoti ca predecesorii lorin privinta descrierii si interpretarii Proscomidiei ar fi mai prejos.
CAPITOLUL II.
DIACRONISMUL CULTULUI IN GENERAL SI A SFINTEI LITURGHII IN SPECIAL.
II.1. Notiuni despre aparitia si evolutia cultului in general..
Proscomidia , alaturi de Sfanta Liturghie,are un caracter diacronic tocmai pentru ca prin simbolismul si ritualul ei ne reactualizeaza viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos, o trece prin timp;primeste o dimensiune eshatologica si supranaturala tocmai prin sacralitatea materiei de jertfa adusa si pusa inainte si transformata prin invocarea Duhului Sfant in Sfanta Euharistie.
Cultul crestin sau cultul Legii celei Noi este intemeiat de Mantuitorul Hristos, iar religia crestina, propovaduita de Iisus, bazata pe credinta in Dumnezeu, revelata intr-o forma mai supe-rioara celei din Vechiul Testament,trebuia sa se exprime in forme noi de cinstire a Acestuia, Dumnezeul iubirii. Sentimentul cel nou, care uneste acum pe om cu Dumnezeu devine temelia noului cult,virtutea iubirii,dusa pana la suprema ei forma de jertfa:,,Atat de mult a iubit Dumne-zeu lumea incat pe Fiul Sau,Cel Unul Nascut,L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara,ci sa aiba viata vesnica.’’(In.3,16).Totodata Mantuitorul,in convorbirea Sa cu femeia samarineanca formu- leaza mai intai principiul fundamental al cultului celui nou:,, inchinarea in duh si adevar’’.(In.4, ,23-24), adica cinstirea lui Dumnezeu intr-o sinceritate si curatenie a mintii si a inimii cat mai impecabila. Tocmai de aceea consider necesar ca vorbind despre evolutia cultultui in general este bine sa consemnam si cateva idei privind formarea acestuia,iar in cadrul lui al Sfintei Litur- ghii si implicit a Proscomidiei. Astfel fundamentul cultului Legii celei Noi,a cultului crestin, o pune Mantuitorul la Cina cea de Taina,cand El prefigureaza in chip nesangeros Jertfa sangeroasa ce urma sa o aduca pe Golgota,instituind Sfanta Euharistie si totodata formele principale ale noului cult (ritualul euharistic),din care se vor dezvolta si vor primi un caracter diacronic,celelal-te forme secundare ale sale.Mantuitorul ii invata pe Apostoli cum sa se roage,dandu-le ca model de rugaciune Rugaciunea Domneasca, Tatal nostru (Mt.6,9-13 si Lc.11,2-4),conforma cu nevoile materiale si spirituale ale oricarui crestin care se roaga lui Dumnezeu.
Totodata Mantuitorul instituie nu numai Sfanta Taina a Euharistiei,care sta la baza Litur-ghiei crestine,ci si celelalte taine de o importanta covarsitoare a vietii crestine: Botezul (…mergand, invatati toate neamurile ,botezandu-le…’’.Matei28,19 ),Preotia si Pocainta (Luati Duh Sfant;carora veti ierta pacatele se vor ierta,si carora le veti tine tinute vor fi.’’Matei18,18 si Ioan 20,20-23).
Deci ca inceput al cultului crestin,a infiintarii Bisericii crestine este considerata ziua Cincizecimii,cand Sfintii Apostoli primesc puterea supranaturala a harului Sfantului Duh sub forma de limbi de foc.Se poate vorbi de intemeierea primei comunitati crestine la Ierusalim,pro-veniti in mare parte dintre evrei,de adunarile lor prin casele particulare ale noilor adepti crestini, in care momentul principal il constituia frangerea painii (Faptele Apostolilor 2,46),adica Sfanta
Euharistie,ce formeaza centrul noului cult.
Se poate vorbi astfel de un caracter diacronic al cultului crestin de o istorie a acestuia, impartindu-l sau cronologizandu-l istoric,in patru perioade:
a) Perioada post-apostolica a primelor trei veacuri crestine,cand datorita persecutiilor paganilor impotriva Bisericii crestine se concretizeaza cu multa nadejde,credinta si statornicie ideea Parusiei.Tot in aceasta perioada se diferentiaza functia liturghisitoare a ierarhiei bisericesti,cu ,,profetii si didascalii’’,se fixeaza si se uniformizeaza randuiala Liturghiei;apar norme privitoare la cult, numite Randuieli bisericesti,lucrari anonime si pseudo-epigrafice;cea mai veche se crede a fi ,,Traditia apostolica’’,scrisa probabil de Ipolit,un preot din Roma secolul III.Tot acum se generalizeaza sarbatorile vechi,aparute inca din epoca apostolica:Duminica, Cincizecimea, Sfintele Pasti si Botezul Domnului.In afara de catacombe,unde-si tineau slujbele crestinii de frica paganilor,apar si primele biserici crestine, locasuri construite de crestini cu destinatie anume pentru rugaciune.Se dezvolta cultul martirilor,instituindu-se in amintirea lor zile anumite de pomenire.
b) Dupa 313,Constantin cel Mare acorda libertate Bisericii,iar cultul crestin ia o dezvoltare noua si puternica prin construiri de biserici care implica in paralel si dezvoltarea artei bisericesti,orga-nizarea invatamantului catehetic.Din Liturghie uniforma a primelor trei veacuri se vor dezvolta altele noi,ca Liturghiile bizantine,a Sfantului Ioan Gura de Aur si cea a Sfantului Vasile cel Mare;
se fixeaza definitiv in uzul liturgic al Bisericii numarul complet al celor sapte Laude sau slujbe ale serviciului divin zilnic.Pentru a se preintampina pericolul sectelor si ereziilor se iau masuri canonice si disciplinare pentru fixarea formelor cultului.Incepand din secolele IV-V se naste poesia imnografica crestina,carecreeaza diferite imne sau cantari din randuiala sfintelor slujbe si apar cartile de slujba,incepand cu Liturghierul,Molitfelnicul si continuand apoi cu colectiile de imne,din care s-au format Octoihul,Triodul,Penticostarul si Mineiele ( provenite in forma actuala din secolele X-XII ).Se completeaza si se definitiveaza Ciclul anului liturgic,adica sirul sarbatori-lor,posturile si ajunarile,pomenirile mortilor.
c) O scurta incetinire in cursul acestui proces de evolutie a cultului crestin o provoaca iconoclasmul din secolul VIII si IX;Insa dupa ce iconoclasmul este complet infrant (Sinodul din Constantinopol din 842-843 ),se fixeaza definitiv cultul sfintelor icoane prin stabilirea unui program iconografic al bisericilor si dezvoltarea picturii ortodoxe.
d) Dupa ultimul Sinod ecumenic de la Niceea din 787,cand are loc si incheierea perioadei patristice, se incheie si evolutia cultului Bisericii Ortodoxe in formele lui esentiale si fundamen-tale,astfel ca la sfarsitul primului mileniu,inainte de Marea Schisma (1054),cultul ortodox se poate considera constituit si dezvoltat aproape in formele pe care le cunoastem astazi.
Ca o miniconcluzie in ce priveste cultul crestin ortodox, precum si diacronismul lui se poate afirma cu siguranta ca acesta a tinut legatura stransa,trainica si neintrerupta cu trecutul, evoluand pe linia traditiei sanatoase apostolice lasata de Mantuitorul. Pe linia aceasta spiri-tuala si sanatoasa se incadreaza si Proscomidia, de aceea era necesar o reluare a modului in care s-a format si a evoluat cultul crestin din secolele primare si pana astazi
Tocmai de aceea cultul:
a) isi pastreaza caracterul sacrificial si ierarhic,fiindca se intemeiaza pe Jertfa rascumparatoare a Mantuitorului Hristos,actualizata in Biserica sub forma nesangeroasa a Jertfei euharistice din Sfanta Liturghie savarsita de sfintitii slujitori;
b) se distinge prin uniformitatea si stabilitatea sa ,conducandu-se dupa norme si reguli canonice precise,aceleasi pentru toti credinciosii ortodocsi din orice parte a lumii si care sunt inscrise in Tipicul bisericesc;
c) se remarca prin bogatia,varietatea si frumusetea elementelor de arta puse in serviciul acestuia,prin solemnitatea,fastul si stralucirea formelor sale externe;
d) are uncaracter eclesiologic sau comunitar,fiindca promoveaza rugaciunea cu caracter social sau colectiv, care are in vedere nevoile religioase ale intregii Biserici, nu ale fiecarui ins in parte; putem astfel afirma cu tarie si adevarat caci cultul ortodox este in ansamblul lui o rugaciune a comunitatii credinciosilor uniti intr-un cuget,in duhul pacii,al iubirii fratesti si al unitatii de cre-dinta, astfel ca centrul cel mai important al acestuia este Sfanta Liturghie, in care punctul culmi- nant este Jertfa Suprema aMantuitorului Hristos, adica Sfanta Euharistie care se impartaseste tuturor celor de o credinta autentica dreptmaritoare crestina. Caci in Biserica ne rugam toti pentru nevoile tuturor:,,Domnului sa ne rugam’’,Crezul, ,,Tatal nostru’’, ,,Sa zicem toti din tot sufletul si din tot cugetul, sa zicem…’’,s. a.m.d.
e) se distinge prin simbolismul lui bogat,adica prin profunzimea si frumusetea sensurilor simbolice,doctrinare (dogmatice),istorice sau mistice, legate de formele sale externe care inchi- puie fapte si persoane sin istoria sfanta a mantuirii neamului omenesc,a iconomiei divine ori idei si invataturi de viata si doctrina religioasa;
f) are un caracter universal,prin rugaciunea ortodoxa se imbratiseaza in sfera ei toata lumea si tot universul asupra careia sa se reverse harul Sfintei Treimi;
g) este superior celorlalte culturi a confesiunilor crestine prin frumusete,bogatie ,adancime cat si prin marea sa valoare catehetica.
Iata ca tocmai din aceste realitati care se traiesc in cadrul cultului Bisericii Ortodoxe Crestine si mai cu seama in Sfanta Liturghie,se poate spune ca Ortodoxia se defineste prin cultul ei si se traieste prin acesta, fiindca reprezinta insasi traditia vie a Bisericii, crescuta si traita sub adumbrirea puterii datatoare de viata a Sfantului Duh.
Toate aceste trasaturi ale cultului crestin ortodox constituie totodata argumente in spri-jinul existentei Proscomidiei si importantei Proscomidiei care implicit face parte din cea mai importanta slujba a cultului, Sfanta Liturghie,care sta in mijlocul celor sapte laude bisericesti.
II.2. Diacronismul Sfintei Liturghii in special
Sfanta Liturghie s-a dezvoltat pana in forma pe care o cunoastem astazi in paralel cu evo-lutia cultului,astfel ca in Teologia ortodoxa nu putem vorbi de existenta cultului fara Sfanta Litur-ghie,ori invers.Ele sunt complementare si nu se exclud,ci din contra Sfanta Liturghie se savarses-te numai in cadrul cultului. Cu alte cuvinte Liturghia ortodoxa are un trecut, o istorie a ei si ca orice,, organism viu’’, de natura spirituala,randuiala ei a suferit in cursul timpului un proces de evolutie, de variatie formala.Desi este adevarat ca, in esenta ei,Liturghia este instituita de Mantuitorul, formele sau riturile ei externe care au ,,imbracat-o’’, au fost adaugate succesiv de Sfintii Apostoli si de urmasii lor,adica de Biserica.Aceste elemente n-au fost aceleasi peste tot, ci au variat dupa loc, timp, dupa starea si evolutia pietatii care genereaza forme liturgice, dupa gradul si intensitatea vietii religioase a fiecarei epoci sau generatii, dupa nevoile de exprimare, de fixare, de popularizare si de aparare a doctrinei sau dogmei ortodoxe, dupa nivelul si posibilitatile culturale si artistice ale diferitelor epoci si popoare ortodoxe. Toate acestea au influentat intr-o masura mai mare sau mai mica,procesul de formare a slujbei liturgice de-a lungul vremii.
Privita in intregimea ei , prin felul cum este alcatuita, randuiala Sfintei Liturghii constituie nu numai un sublim mijloc de sfintire, nu doar rugaciunea prin excelenta a Bisericii si cultul suprem adus de aceasta lui Dumnezeu, ci si o minunata forma de reprezentare simbolica, de comemorare sau de reinnoire mistica si sacramentala a istoriei omenirii, toate acestea oferin-du-i un caracter diacronic.
In conformitate cu porunca data de Mantuitorul Hristos Sfintilor Sai Apostoli :,,Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea’’.(Luca 12,19 si I Corinteni 11,25). Liturghia crestina a fost conside-arata dintru inceput ca o , adica o pomenire ,amintire sau comemorare a crucii,adica a Patimilor si mortii Domnului. Insa aceasta comemorare nu era conceputa ca ceva pur simbolic sau alegoric, ci ca un adevarat mister ( ), in sensul antic sau clasic al acestui cuvant, adica o actualizare a Patimilor Mantuitorului, reimprospatate in fata ochilor nostri,sub forma de drama liturgica (sacramentala). In acest mister liturgic, Jertfa sau Patima de pe cruce a lui Hristos punctul culminant al lucrarii Sale mantuitoare,devine oarecum din nou prezenta si reala; credin-ciosii participa efectiv la ea si beneficiaza de efectele ei salutare,cu fiecare Liturghie.
Deci, Liturghia in forma ei crestina primara,aceea de masa liturgica,o imitatie a Cinei de Taina, era in primul rand o anamneza a Patimilor si mortii Mantuitorului, precum de altfel zice Sfantul Apostol Pavel :,, De cate ori mancati painea aceasta si beti paharul acesta,moartea Domnului vestiti pana ce va veni.’’(I Corinteni11,26).
De altfel chiar si talcuitorii de mai tarziu ai cultului crestin au considerat Sfanta Liturghie tot ca pe o comemorare a Patimilor Domnului Hristos,astfel ca la Sfantul Gherman, patriarhul Constantinopolului scrie in ,,Comentariul liturgic ’’din secolul VIII ca: ,,Sa stiti asadar toti preotii,care stati langa altarul sfant si savarsiti Jertfa cea fara de sange ca noi vestim Patima cea datatoare de viata a lui Hristos.’’
„Insa Patimile si moartea Domnului nu pot fi separate din contextul istoric al vietii si activitatii Sale,mantuitoare,de momentul Invierii al Inaltarii Sale la ceruri,si tocmai din acest motiv anamneza vechilor anaforale liturgice rasaritene prezinta Liturghia ca o forma de comemorare a tuturor evenimentelor dintre Patima si Parusie:,,Aducandu-ne, dar, aminte de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de Invierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de sederea de-a dreapta, de a doua si slavita iarasi venire….’’.
Cu timpul, paralel cu dezvoltarea progresiva a ritualului Liturghiei, aceasta a inceput sa comemoreze si celelalte episoade din istoria mantuirii, anterioare Patimilor, si s-au introdus treptat diferite ceremonii si actele liturgice care precedau ritualul euharistic primitiv, unele cu sensuri istorice simbolice care inchipuie sau amintesc amanunte din viata Mantuitorului, a acti-vitatii Lui si altele cu sensuri spirituale care ne duc cu gandul la viata viitoare. Astfel, dupa cum spune Sfantul Teodor Studitul, Liturghia crestina in forma ei actuala un fel de ,,recapitulare a intregii iconomii a mantuirii’’.
Asadar, randuiala de astazi a Liturghiei crestine este in asa mod intocmita,incat dogmatic si simbolistic, reprezinta sau inchipuie sub forma vazuta a diferitelor ei acte si ceremonial intreaga invatatura a iconomiei mantuirii noastre, de la Intruparea, Nasterea Domnului, Patimi, moarte , Inviere, Inaltare, Pogorarea Duhului Sfant . Astfel Sfanta Liturghie face sa se perinde prin fata ochilor nostri, mai toate faptele si momentele de seama din viata si lucrarea de pe pamant a Mantuitorului:Intruparea si Nasterea Sa, iesirea la propovaduire,invatatura si minunile Lui, Rastignirea, Patimile, moartea, ingroparea, Invierea si Inaltarea la ceruri. Tocmai la acestea se adauga sensuri dogmatice si morale, legate de doctrina sau invatatura de credinta si morala a Bisericii Ortodoxe.71.
Venind pe firul rosu al istoriei mantuirii neamului omenesc putem vorbi de Liturghie ca o forma de prelungire a sacerdotiului Mantuitorului in Biserica, dar si a prezentei Lui euharistic, caci ,,prin prefacerea Darurilor si credinciosii simbolizati prin ele se unesc cu Hristos ca preot al Jertfei si ca dar de Jertfa, sunt primiti cu alte cuvinte, in corpul mistic al lui Hristos’’.73. Altfel spus, Liturghia este mijlocul si prilejul de aplicare individuala a roadelor Jertfei universale, ge-nerale de pe cruce adusa de Mantuitorul , insa in cadrul cultului sub forma Sfintei Euharistii,a Jertfei nesangeroase,prin prefacerea Darurilor de paine si vin in cinstitul Trup si Sfant Sangele Mantuitorului Iisus Hristos.
In raport cu Jertfa de pe Golgota, sfanta Euharistie este o jertfa relativa, deoarece ea se refera la cea de pe cruce si o reproduce, caci jertfa liturgica nu are scopul de a realiza merite noi in plussau de a insemna o ispasire din niu a pacatului, ci ea reprezinta, in cadrul Liturghiei, numai un mijloc pentru impartasirea fructelor mortii de pe Golgota, acelora care cauta ajutor pentru mantuirea lor.74.
Astfel Liturghia prin simbolistica ei capata si o dimensiune eshatologica, ea vine din crestinismul primar,evoluand treptat, avandu-L in centru pe Hristos euharistic si nu face altceva decat sa constituie o forma de perpetuare sau continuare a prezentei Mantuitorului de-a lungul veacurilor si centrul activitatii Lui in Biserica, precum Insusi El ne spune:,,Iata, Eu sunt cu voi In toate zilele,pana la sfarsitul veacului.’’(Matei28,20).Totodata primeste si o forma de anticipare a Parusiei Domnului, de pregatire si pregustare a bunatatilor de la masa cereasca pe care El le rezerva celor ce-L iubesc:,,Si va spun Eu voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sedea cu Avraam si cu Isac si cu Iacob in imparatia cerurilor.’’(Matei 8,11 loc.par.Marcu 14,25; 25.1-3; 21,23; Luca 22-30; 15.23;), iar ospatul euharistic are deci si un profund sens eshatologic , nu de sfarsit al vietii pamantesti , ci din contra de continuare a acesteia in imparatia cereasca.
Mantuitorul este impreuna cu Dumnezeu-Tatal sus in ceruri, dar in acelasi timp esteimpreuna cu noi in mod spiritual cu noi in mod spiritual, sezand pe sfintele altare, sub chipul Sfintelor Daruri,precum graieste Liturghierul ortodox (Rugaciunea citita in taina,inainte de impartasire): ,,Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfant locasul tau si de pe tronul slavei imparatiei Tale si vino ca sa ne sfintesti pe noi. Cela ce sus sezi impreuna cu Tatal si aici impreuna cu noi nevazut esti de fata…’’.
,,Liturghia crestina reprezinta deci implinirea organica a fagaduintei data de Dumnezeu popo- rului evreu,promisiuni evocate in manifestarile sale liturgice prin care se intretine flacara nadejdii lor’’. Deci putem vorbi virtual de legatura dintre Logosul divin,Ratiunea suprema, Domnul Iisus Hristos si credinciosii crestini,legatura ce se manifesta prin Liturghia cultica care se contopeste in Liturghia cosmica,universala. Se poate reprezenta grafic pentru o mai buna intelegere urmatoarea schema grafica:
LOGOSUL SUPREM, RATIUNEA SUPREMA
CREATOR SFANTA TREIME
LITURGHIA COSMICA
Crestinii;
Cuvintele
CREATIE LITURGHIA CRESTINILOR
Se observa clar o interactiune virtuala sub puterea Sfantului Duh,o unire spirituala prin interme-diul credintei prin care Dumnezeu Ni se reveleaza supranatural; noi dobandim astfel doua tipuri de cunoastere a lui Dumnezeu,catafatica si apofatica realizandu-se tainic trimiterea energiei dum-nezeiesti a Sfintei Treimi catre noi,iar raspunsul nostru nu este altceva decat rezultatul ,,chipului si asemanarii omului cu Dumnezeu’’; ,,informatii spirituale’’ primite si retransmise prin puterea rugaciunii si a teologiei adevarate de la creatie spre Creator, toate spre cunoasterea Logosului in cadrul acestei Liturghii cosmice,in care este cuprinsa si viata fiecaruia dintre noi.
Astfel Liturghia prin sensurile ei simbolico-mistice ale randuielii sale are un efect psihologic binefacator asupra sufletelor noastre, produce o influenta purificatoare si iluminatoare a acestora si totodata curatirea si sfintirea trupului si a sufletului uman, toate pentru scopul ultim,impartasi- rea cu Sfintele Daruri, adica unirea tainica cu Hristosul euharistic, sub forma painii si a vinului transformate pnevmatic.Putem afirma ca diacronismul Sfintei Liturghii nu a adus schimbari de natura sa prejiudiceze cultul si mai cu seama Sfanta Taina a Euharistiei, pentru ca Hristos este si ramane in veac Fiul lui Dumnezeu.Intrupat de la Duhul Sfant si din Sfanta Fecioara Maria spre a noastra mantuire;El ramane continu cu noi pe Sfanta Masa a Altarului si ni se da cu totul noua din iubirea Sa dumnezeiasca pentru creatia Sa.
Diacronismul sau evolutia Sfintei Liturghii nu a avut alt scop decat sfintirea Darurilor si a credinciosilor insa,pentru o mai buna realizare a acestor doi factori in paralel s-au dezvoltat ruga-ciunile,cantarile,citirile din Vechiul si Noul Testament care au dat un aspect nou si frumos al ran-duielii acesteia,fara insa a ne indeparta de esenta,de punctul ei culminant, de Sfanta Euharistie, totodata aceste mijloace tinand seama de insusi cuvantul psalmistului David:,,Inalta lui Dumne-zeu jertfa de lauda (de cantare)….si te voi izbavi si Ma vei preamari.’’ (Psalm 44,14-15).
Diacronismul Sfintei Liturghii se reflecta in doua moduri:o evolutie a randuielii acesteia in decursul veacurilor pana la cea de astazi si o evolutie in trairea,simtirea duhovniceasca a cre-dinciosilor pe parcursul ei care duce la sfintire prin impartasirea cu Trupul si Sangele Mantui-torului Hristos.
Dar cum se realizeaza aceasta sfintire? ,,Prin fagaduinta Tatalui, cum a numit-o Domnul Insusi (Luca 24,49 si Faptele Apostolilor 1-4),adica pogorarea Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli, si partasia lor cu acesta, printr-insii.Astfel,intreaga slujba este o icoana care ar infatisa un singur Trup al lucrarii Mantuitorului in lume,urmand randuiala ei fireasca in concordanata cu viata Domnului Hristos.Asa, de pilda,antifoanele care se canta la inceputul Sfintei Liturghii,precum si cele ce se savarsesc si se rostesc mai inainte,la Proscomidie, inchipuie cea dintai treapta din lu-carea mantuitoare a lui Hristos;iar cele de dupa antifoane,adica citirea din Apostol si Evanghelie si celelalte inchipuie treapta urmatoare.
Ca si o concluzie se poate spune ca diacronic ,slujba Sfintei Liturghii reprezinta cele trei stadii sau perioade ale istoriei mantuirii:
a) prima ei parte, adica Proscomidia, prin impletirea ei de simboluri si referinte ale Vechiului Testament cu evenimente din Noul Testament,reprezinta legatura mesianica dintre preistorie si istoria sfanta;
b) a doua parte,adica Liturghia catehumenilor (Liturghia ,,cuvantului’’) reproduce in ansamblu activitatea invatatoreasca a Mantuitorului (vestirea cuvantului Evangheliei);
c) partea a treia,Litughia credinciosilor sau liturghia euharistica il actualizeaza pe ,,Cuvantul facut trup’’ (Ioan 1,14),adica Patimile,moartea si Invierea Domnului,Inaltarea la cer si a doua Sa venire,sau pe Hristos,Cel ce Se daruieste Bisericii Sale in Sfanta Euharistie.
CAPITOLUL III.
RITUALUL SI SIMBOLISTICA PROSCOMIDIEI
In linii mari,ritualul pregatirii pentru inceperea Proscomidiei poate fi socotit incheiat definitiv pana in secolul XIV,desi unele amanunte secundare din randuiala lui de azi capata consacrare grafica mult mai tarziu,adica le gasim consemnate pentru intaia oara in manuscrise din secolul XVI( ca de exemplu:rugaciunile de inceput).Cea mai recenta parte constitutiva a randuielii de azi a Proscomidiei pare a fi formula de incheiere a acestei slujbe,adica apolisul,precum si cadirea finala.81. Practic vorbind,Proscomidia consta in pregatirea Darurilor in vederea Sfintei Jertfe eu- haristice.Este alcatuita dintr-o serie de lucrari rituale, prin care darurilor aduse de credinciosi, prescura si vin destinate scopului religios al Liturghiei, primesc o alta conotatie de la intrebuinta- rea lor comuna la daruri afierosite sau consacrate exclusiv Bisericii.
Dat fiind caracterul pregatitor al Proscomidiei, intreaga ei semnificatie este tipico-simbolica, intrucat prin ea se reprezinta si se actualizeaza in forme rituale mai mult acele date si momente din istoria mantuirii care au prevestit Jertfa Fiului lui Dumnezeu, precum si unele acte prin care aceasta s-a consumat in cele din urma.Este de aceea important sa subliniem ca ceea ce se prosco- mideste, adica ceea ce se produce sau se pune inainte pe masa Proscomidiei, nu ests insasi jertfa, nu este Trupul jertfit al Domnului, ci numai darul de jertfa, care inchipuie sau simbolizeaza Trupul si Sangele euharistic al Domnului, in care se va transforma in chip mistic si real spre sfarsitul Liturghiei. Caci El s-a aratat sau a devenit cu adevarat Jertfa spre slava Tatalui Sau numai la sfarsitul vietii;mai inainte El era numai consfintit sau inchinat lui Dumnezeu ca dar de pret, pri- mit sau socotit astfel atat ca parga a neamului omenesc,cat si potrivit prescriptiilor Vechii Legi, intrucat era prim-nascut.82 .Deci ,,atata timp cat sta la Proscomidiar, painea taiata (Agnetul) este simpla paine, numai ca primeste insusirea de a fi inchinata si facuta dar lui Dumnezeu, inchipuind pe Hristos din vremea cat El a fost dar. Si precum s-a spus mai sus, El era harazit ca dar chiar de la nastere, potrivit Legii, intrucat era un intai nascut.’’83.Ritualul Proscomidiei comporta in el ca slujba pregatitoare, tainica inainte de Sfanta Liturghie, dar parte integranta din aceasta mai multe momente dinstincte,fiecare cu simbolismul lui, astfel o putem imparti asa:
a) Binecuvantarea (precedata de metanii si troparul ,,Rascumparatu-ne-ai pe noi…’’);
b) Ritualul scoaterii (pregatirii) Agnetului;
c )Ritualul pregatirii potirului;
d ) Ritualul scoaterii si asezarii miridelor:
– mirida Nascatoarei de Dumnezeu (Panaghia,Bogorodicina);
– miridele Sfintilor (cele noua cete):
– miridele pentru vii (incepand cu cele trei miride speciale);
– miridele pentru morti;
– mirida pentru sine (si daca este cazul, miridele speciale pentru trebuinte diferite);
e )Tamaierea (cadirea si Rugaciunea pentru binecuvantarea Darurilor-Rugaciunea Proscomidiei)
f )Apolisul si cadirea finala (a Darurilor, a Sfintei Mese si a intregului Altar);
________________________________________________________________________
81.Ibidem.,op.cit.,p.212.
82.Nicolae Cabasila,op.cit.,cap.II,trad. rom. de Ene Braniste,p.9.
83.Idem,cap.I,p.6.
24
III.1.Semnificatia simbolica a materiei Sfintei Jertfe.
A) Inainte de a purcede la explicarea ritualului propriu-zis al Proscomidiei trebuie lamurit rostul si semnificatia simbolica a materiei Sfintei Jertfe si anume a darurilor de paine si vin.
De ce oare materia Jertfei liturgice este formata numai din paine si vin amestecat cu apa si de ce nu se pot aduce si alte lucruri ca daruri pentru aceasta, cum precum odinioara se aduceau pentru jertfele de la templul Legii Vechi?
Raspunsul este simplu si logic, legat de Insusi Persoana Mantuitorului Hristos, Intemeietorul Legii celei Noi, care la Cina cea de Taina a instituit Sfanta Euharistie, folosind paine si vin..
De asemenea painea si vinul sunt elemente de baza in hrana omului, iar Sfantul liturgist bizantin Nicolae Cabasila afirma in ,,Talcuirea asupra Dumnezeiestii Liturghii’’ca: ,, painea si vinul sunt produsul specific al priceperii si indemanarii omului,insusiri care sunt tot un dar de la Dumnezeu; pasarile si animalele consuma graul ca si grau, iar strugurele ca strugure,pe cand doar omul este prelucrator al roadelor pamantului, fiind in stare sa obtina produsul finit paine si vin.84.
Painea este simbolul cel mai adecvat al trupului omenesc,iar vinul ests simbolul sangelui.
Prin urmare, darurile de paine si de vin, aduse de credinciosi pentru Sfanta Liturghie, reprezinta sau simbolizeaza pe de o parte insasi fiinta lor trupeasca si sufleteasca, pe care ei o aduc drept jertfa lui Dumnezeu, sub aceasta forma, sustine si Fericitul Augustin in opera sa,,De civitate Dei’’.85 .Spre deosebire de alte alimente, care se consuma in starea lor naturala, painea si vinul se obtin prin lucrul, stradania, priceperea omului, ele sunt rezultatul unei prelucrari, o activitate ce necesita efort si cheltuiala de energie, iar inainte de a fi sfintite la Liturghie ca daruri de jertfa, ele sunt oarecum deja ,, sfintite’’prin truda si sudoarea omului, ceea ce le confera o valoare deo- sebita.Omul nu este de fapt creator a ceva ,ci este pus de Dumnezeu-Creatorul spre a stapani pa- mantul, a creste si se inmulti, este parte a creatiei, incununare a acesteia facut dupa sfat dumneze- zeiesc:,,chip si asemanare cu Dumnezeu’’, ceea ce-i da totusi o putere, ca sa zicem asa de a prelu- cra darurile obtinute din pamant in stare naturala.
Deci omul este prelucrator si nu creator, caci:,,Ale Tale dintru ale Tale Tie iti aducem de toate si pentru toate!’’.
Pe de alta parte, painea facuta din atatea boabe de grau stranse laolalta si vinul rezultat din zbrobirea, in acelasi teasc, a atator ciorchini de struguri simbolizeaza totodata si unitatea sau comuniunea spirituala care-i leaga pe toti membrii Bisericii, facand din toti un singur trup: Trupul tainic al Domnului, adica Biserica.86.
Fericitul Augustin spune: ,,Unus panis, unum corpus, multi sumus’’ ,avand drept baza scripturistica textul de la I Corinteni 10,17: ,,De vreme ce este o singura Paine, noi, cei multi, un singur trup suntem, fiindca toti dintr-o singura paine ne impartasim’’.Astfel Darurile aduse de credinciosi la Liturghie simbolizeaza pe langa propria lor fiinta, adusa ca jertfa individuala, si Biserica ai carei membrii sunt.
________________________________________________________________________
84.Ibidem,op.cit., p.7.
85.Pr.Prof. Dr. Ene Braniste,op.cit., p.243.
86.Idem, op.cit., p. 243.
25
Apa turnata spre amestec in vinul de la Proscomidie este la fel ca painea, un element vital omului, folosit atat pentru potolirea setei, curatenia corporala si a atator alte nevoi in gospodarie. Dupa o veche interpretare , ea ii simbolizeaza pe credinciosii laici, iar amestecarea ei cu vinul inseamna incorporarea acestora la Hristos, pentru ca Hristos, in Patimile Sale ne-a purtat pe noi si pacatele noastre, spune Sfantul Ciprian al Cartaginei.
Astfel darurile de paine si vin aduse de credinciosi la Proscomidie sunt expresia sau dovada clara a participarii sau colaborarii lor materiale, concrete si reale, la Sfanta Jertfa care se aduce prin preot la Sfanta Liturghie.
B) De asemenea painea intrebuintata de noi ortodocsii la Liturghie este din aluat dospit , iar nu azima cum intrebuinteaza romano-catolicii si armenii. Pentru acest fapt exista cel putin cateva explicatii bazate pe textul Sfintei Scripturi, astfel:
1) Insusi Mantuitorul la Cina cea de Taina,cand a instituit Sfanta Euharistie, a folosit paine din aluat dospit pentru ca El a serbat cu anticipatie Pastile iudaic, caci azimile inca nu iesisera,nefiind ziua lor sau a Pastelui evreiesc, ori Sfintii Evanghelisti spun lamurit: ,,Luand paine ( =paine dospita, iar nu …’’.(Luca 12,19).87.
2) Painea adevarata,dospita cu aluat, simbolizeaza mai bine sufletul desavarsit si Intruparea de-savarsita a Domnului,fiindca este facuta din trei elemente, ce reprezinta cele trei parti ale sufletu-lui si cinstea Sfintei Treimi,adica:
– faina cu aluat, care inseamna sufletul;
– apa, care semnifica botezul;
– sarea, care simbolizeaza gandul si invatatura Cuvantului: ,,Voi sunteti sarea pamantului; daca sarea-si va pierde gustul,cu ce se va sara?…(Matei 5,13).
Aducem paine dospita pentru ca ea simbolizeaza desavarsit Trupul Domnului,in care se va preface,prin sfintire.88.
Aluatul ne aduce aminte si de aluatul nestricaciunii cu care Mantuitorul a asemanat imparatia cerurilor…,,Asemenea este aluatului pe care l-a luat o femeie si l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce s-a dospit toata’’… (Luca 13,20-21) si care este El Insusi, Cel ce dospeste toata framan- tatura Bisericii Sale, adica firea creata, pana la unirea si asemanarea cu El, prin Impartasire si Inviere.
Aducem paine dospita, spre a ne deosebi de evrei care-si sarbatoresc Pastile cu azima; Chiar jertfa lui Melchisedec, cea mai mare si mai desavarsita dintre preinchipuirile jertfei crestine in Legea Veche, s-a adus tot paine dospita, iar nu azima.89.
_________________________________________________________________________
87. N. Nicolaescu, Cele patru Evanghelii, dovada pentru folosirea painii dospite la Sfanta Euharistie,in revista ,,Studii teologice’’, an 1951,nr.9-10, pp.552-558.
88.Simeon al Tesalonicului, Despre Sfanta Liturghie,capitolul 86,trad.rom.cit., pp.93-96 (repro-dusa si de Mitropolitul Iacov Putneanul al Moldovei.in Synopsis, Iasi, 17551, f.57).
89.Simeon al Tesalonicului, Despre Sfintele rugaciuni (slujbe), cap.329, trad. rom. cit. pp.94-97.
26
3) Painea intrebuintata la Proscomidie poarta insa si denumirea de prescura (de la =ofranda, jertfa, aducere).Prescurile au forma rotunda uneori simbolizand pamantul ca figura geometrica dar de cele mai multe ori sunt in forma de cruce cu patru cornuri,care simbolizeaza cele patru laturi ale lumii intregi pentru care Domnul S-a intrupat, cat si cele patru brate ale crucii, pe care El a fost rastignit. In unele zone se utilizeaza si prescuri cu cinci cornuri si ne amintesc de cele cinci paini cu care Mantuitorul a saturat, in chip minunat, multimile in pustie, dupa aceea rostind cuvantarea in care prevestea instituirea Jertfei Trupului Sau, Painea cea vie a Sfintei Euharistii, din care cine va manca nu va mai flamanzi in veac si care va crede nu va mai inseta niciodata.(Ioan 6,35).Pentru acest fapt s-a si fixat numarul reglementar de cinci pentru prescurile folosite la Proscomidie.
Mai exista si prescuri cu trei cornuri care simbolizeaza Sfanta Treime.90.
III. 2.Ritualul si simbolistica pregatirii Sfantului Agnet si a Sfantului Potir.
Ritualul dintru inceputul Proscomidiei presupune spalarea mainilor preotului inainte de a proscomidi, spalare ce simbolizeaza curatia sufleteasca si trupeasca ceruta liturghisitorului inainte de a intra la slujba; acest lucru este aratat si de formula sacramentala pe care preotul o rosteste in timpul spalarii, rugaciuni-fragmente din Psalmi.91;in cazul acesta se rosteste urmatorul fragment: ,,Spala-voi intre cei nevinovati mainile mele si voi inconjura altarul Tau Doamne, ca sa aud gla- sul laudei Tale si sa spun toate minunile Tale.Doamne, iubit-am buna cuviinta casei Tale si locul salasluirii slavei Tale.Sa nu pierzi cu cei necredinciosi sufletul meu si cu varsatorii de sange viata mea, in mainile carora sunt faradelegile;dreapta lor s-a umplut de daruri, iar eu intru nerautatea mea am umblat.Izbaveste-ma Doamne, si ma milkuieste.Piciorul meu a stat intru dreptate;in biserici (adunari) te voi binecuvanta, Doamne.(Psalm25,6-12).
Inca de la inceput trebuie stabilit ca in general, talcuitorii bizantini ai Liturghiei atribuie pregatirii Sfantului Agnet, care de fapt constituie partea principala a ritualului Proscomidiei, un dublu simbolism: unul in legatura cu Nasterea Mantuitorului si altul in legatura cu Patimile si cu moartea Lui, astfel ca cele savarsite la Proscomidie ne duc cu gandul pe de o parte la evenimen- tele din jurul Nasterii si a copilariei Domnului, iar pe de alta parte la Patimile si la moartea Lui pe cruce.92.
Important si fundamental in ritualul Proscomidiei este deci alegerea si scoaterea din pres- cura a Sfantului Agnet( =mielul), adica a acelei parti care inchipuie pe Mielul lui Dumne- zeu, Cel ce ridica pacatul lumii.(Ioan1,29).In alcatuirea lor, aceste lucrari amintesc pe parcursul desfasurarii lor formele si momentele capitale ale chenozei( ,golire,lipsire sau deser- tare de slava, smerire sau umilinta,(Filipeni2,5-11),a Mantuitorului, rezumataanume la cele ale Intruparii si indeosebi cu referire la Sfintele Lui Patimi, punctul culminant al acestei umilinte si ascultari, prin care a ispasit pacatul originar al omenirii.93
_______________________________________________________________________
90.Pr.D.Buzatu, Paniornomentica, in revista Mitropolia Olteniei, an1963,nr.7-8,p.568;Amanunte despre diferite forme de prescuri folosite in Biserica romaneasca si simbolismul lor.
91.(Pseudo)Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericeascaIII,3(trad.rom.de Pr.Cicerone Ior- dachescu,1932, pp.100-101).
92.Pr. Prof. Dr.Ene Braniste,op.cit.,p.245.
93.,,Si ale intruparii si ale ingroparii impreuna sunt inchipuite, pentru ca Hristos s-a intrupat ca sa se jertfeasca pentru noi’’.Simeon al Tesalonicului, Despre Sfanta Liturghie,cap.85.
27
,,In lucrarile Proscomidiei Biserica uneste simbolurile nasterii cu ale patimii si ale mortii Mantui- torului, deoareca El Insusi a spus ca n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-si dea sufletul pentru multi’’,se arata in conformitate cu Scrisoarea sinodala a patriarhului ecumenic Paisie I catre Nicon al Moscovei din1655.
Proscomidia reprezinta pentru slujitorii sfintiti o ocazie si o datorie de a parcurge cu cugetarea si de a adanci cu simtirea taina Sfintelor Patimi ale Domnului, participand in acest fel la moartea Domnului macar cu duhul, chiar daca nu pot sa se ridice la inaltimea Sfantului Apostol Pavel care zice:,,Implinesc in trupul meu suferintele lui Hristos.’’(Galateni 1,24),straduindu-se a-si dobandi smerenia cuvenita unor administratori ai Tainelor dumnezeiesti.Tocmai pentru a-si capata acea stare de spirit, pentru indepartarea apatiei si absentei morale, liturghisitorii imediat ce vin dupa spalare la proscomidiar, invoca ajutorul lui Dumnezeu, inchinandu-se de trei ori si spunand de fiecare data stihul:,,Dumnezeule curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste.’’Apoi ca si cum ar expune insasi tema ceremonialului de scoatere a Sfantului Agnet, preotul se adreseaza Mantui- torului cu marturisirea din troparul de la Denia de Joi seara spre Vinerea Patimilor:,,Rascumpara-tu-ne-ai pe noi din blestemul Legii, cu scump sangele Tau.Pe cruce fiind rastignit si cu sulita impuns, nemurire ai izvorat oamenilor, Mantuitorul nostru , slava Tie.’’(cf.Galateni 3,13;Efeseni 1,7;Coloseni1 14;)94.
Dupa ce diaconul zice:,,Binecuvinteaza, parinte’’, preotul purcede indata la randuiala propriu zisa a Proscomidiei.Dupa aceasta , luand prima prescura, din care seva scoate Agnetul sitinand-o in mana stanga impreuna laolalta cu copia, rosteste formula de binecuvantare cu care incepe orice slujba religioasa:,,Binecuvantat este Dumnezeul nostru ,totdeauna acum si pururea si in vecii ve-cilor’’…, pentru a arata ca cele ce urmeaza a se savarsi sunt spre slava lui Dumnezeu. Ia apoi copia in mana dreapta, face cu ea semnul crucii de trei ori peste pecetea de pe prescura, zicand de fiecare data:,,Intru pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos’’, ca o marturie cum ca prin aceasta nu face altceva decat si nu numai la Proscomidie, ci in toata Liturghia, sa implineasca porunca data de Mantuitorul la Cina cea de Taina Apostolilor Sai, de a comemora cele ce El Insusi a facut pentru mantuirea lumii(Luca22,19):,,Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat, zicand:,,Acesta este Trupul Meu, cel ce se da pentru voi;aceasta sa faceti intru pomenirea Mea.’’(Luca22,19).Altfel spus, este o pomenire venita din recunostinta si multumire pentru binefacerile Jertfei Sale asupra neamului omenesc.Insa aici nu se face la faptele si minunile prin care Domnul Iisus Hristos a venit in slava Sa de Imparat al fapturii, al vietii si al mortii, ci se face referire la formele chenozei sau smereniei Sale, care intra in cadrul general al Jertfei Mantuitorului.Deci pentru acest motiv, preotul face semnul crucii cu copia peste pecetea prescurii, evidentiind astfel aducerea aminte a Patimilor, a crucii si mortii Domnului ,, prin care s-a castigat biruinta deplina impotriva celui rau.’’95.
_______________________________________________________________________
94.Conform practicii cuprinse in Liturghierele grecesti si adoptata in editia de Bucuresti,1956, a Liturghierului roman, preotul luand cu amandoua mainile prescura randuita pentru scoaterea Sfantului Agnet, precum si copia, le ridica pana in dreptul fruntii, odata cu rostirea acestui tropar facand astfel un gest de aducere, adica de daruire a ofrandei. Spre deosebire sau in comparatie cu celelalte prescuri, aceasta prescura este numita in vocabularul liturgic,,prescura inaltata’’.
95.Nicolae Cabasila,op.cit.,cap.9,trad. rom.Diac. Ene Braniste, p. 160.
28
Aceste lucruri triste ce s-au intamplat de altfel, Mantuitorul le prevestise mistic la Cina cea de Taina cand a instituit Sfanta Euharistie si pentru a fi in concordanta cu Jertfa Domnului, lucrarile pentru scoaterea Sfantului Agnet din prescura sunt insotite de rostirea textelor din proorocia mesianica a lui Isaia, care descrie aceste Patimi cu multe veacuri inainte.
Astfel ca in tot ceea ce savarseste preotul la scoaterea Agnetului,,inchipuie deci jertfa Domnu- lui, istorisind-o prin acte simbolice, atat cat se poate infatisa asa ceva intr-o astfel de materie…., scotand din prescura intreaga partea pe care o face dar, inscrie pe ea patima si moartea ca pe o placa.Toate cate le savarseste preotul atunci-unele din trebuinta, altele intr-adins-…alcatuiesc o istorisire prin acte simbolice a Patimilor si a mortii lui Hristos.’’96.
Asezand deci prescura pe talerul din lemn, preotul infinge copia si taie vertical cu ea pe cele patru laturi ale pecetii si anume mai intai pe partea dreapta a Agnetului(adica in stanga preotului) zicand:,,Ca un miel spre junghgiere s-a adus.’’(Isaia53,7).Apoi taie in partea dreapta a pecetii, cea cu litereleIIS si NI, zicand:,,Si ca o oaie fara glas impotriva celui ce o tunde, asa nu si-a des- chis gura Sa.’’(Isaia 53,7).Aici chipul Mantuitorului este infatisat plin de blandete, de bunatate, de rabdare dar si de hotarare pentru sacrificiul pe care El Se aduce.Cand taie dupa aceea in partea de sus a pecetii preotul zice:,,Intru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat.’’(Isaia53,8), iar in partea de jos:,,Iar neamul Lui cine-L va spune?’’(Isaia53,8).Ceea ce rezulta din aceste versete este ca Mantuitorul numai datorita duhului smerenieisi a ascultarii Sale fata de Tatal si din marea Lui iubire pentru oameni S-a supus la o judecata cu totul nedreapta, aratandu-se lipsit de orice putere de aparare, sfarsind dispretuit si chinuit ca un muritor de rand, a Carui origine dumnezeias- ca nu o recunosteau cei care L-au dat mortii, caci,,El pacatele noastre le poarta si pentru noi rabda durere, dar noi Il socoteam ca de la Dumnezeu se afla El intru durere, chinuri si necaz…pedeapsa pacii noastre asupra Lui era si noi prin rana Lui ne-am vindecat.’’.(Isaia53,4,5).
Sfantul Atanasie cel Mare zice:,,In aceasta profetie,Patimile lui Hristos sunt infatisate cum nu se poate mai limpede, El nu pentru Sine sufera, ci pentru nemurirea si mantuirea tuturor, in timp ce sfatul iudeilor il defaima si-l disprepuieste.De dragul nostru S-a lipsit El de cinstire, pentru ca noi sa fim adusi la cinstire.’’97.
Sfantul Ambrozie spune:,,Cine oare poate fi, daca nu Hristos, Acela prin a carui rana noi ne-am vindecat?Acelasi de care vorbeste si Pavel:<<De dragul nostru L-a facut El(Dumnezeu-Tatal) pacat pe Cel ce n-a cunoscut pacatul>>.’’(IIColoseni5,21).
La randul sau Sfantul Teodoret exclama:,,Iata o extraordinara si stranie modalitate de a tama- dui:doctorul se supune operatiei si pacientul se vindeca.’’.
Sfantul Grigorie de Nanzians zice:,,El se roaga, dar asculta rugaciuni;El plange, dar sterge lacrimi;ca om intreaba unde e Lazar, dar ca Dumnezeu il invie;El e vandut ieftin, pe numai trei- zeci de arginti, dar rascumpara lumea cu nepretuitul pret al sangelui Sau;ca o oaie la junghiere Se aduce, darEl e Pastorul lui Israel si al lumii;tacut ca un miel, El e, prin excelenta, Cuvantul;e ridicat si pironit pe Lemn, dar prin Lemnul vietii ne readuce pe noi la starea cea dintai;moare dar
da viata;moare, dar prin moartea Lui nimiceste moartea;e ingropat, dar Se ridica;Se pogoara in iad, dar aduce sufletele deasupra;Se inalta la cer, dar iarasi va sa vina sa judece viii si mortii.’’98.
___________________________________________________________________________
96.Ibidem,op.cit.,cap.6.trad. rom.Diac. Ene Braniste.
97.I.P.S.Bartolomeu Anania; b)Nota de subsol la Biblia sau Sfanta Scriptura,Editie Jubiliara a Sfantului Sinod, E.I. B.M.O.R.;
98.b,d)Ibidem,op.cit.,p.951.
29
In tot acest timp de savarsire a acestor lucrari, diaconul evlavios si tinand orarul in mana dreapta, la fiecare taietura pe care o face preotul zice: ,,Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste’’.
Apoi invita pe parinte zicand: ,,Ridica parinte’’, iar acesta infinge copia in miezul prescurii, pe orizontal, fie din fata fie din partea dreapta a prescurii, si ridica Sfantul Agnet, zicand: ,,Ca s-a luat de pe pamant viata Lui.’’ ( Isaia 53,8). Asa se inchipuie plecarea Domnului din lume prin moarte si intoarcerea Lui la Tatal: ’’Iesit-am de la Tatal si am venit in lume; iarasi las lumea si ma duc la Tatal .’’ ( Ioan 16,28). Preotul asaza Agnetul pe sfantul disc cu fata in sus, adica cu partea ce are pecetea pe ea, in pozitia unei victime ce se junghie pentru jertfa.Apoi diaconul zice: ,, Junghie parinte’’, sau ,,jertfeste’’ si preotul taie adanc ( pana aproape de coaja din fata) painea, in semnul unei cruci cu brate egale, zicand: ,,Junghie-se Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridica paca-tul lumii, pentru viata si pentru mantuirea lumii.’’ Asa se arata modul in care va muri Domnul, caci se descrie semnul crucii in paine, pentru a arata ca jertfa s-a adus prin cruce.99
Apoi preotul intoarce Sfantul Agnet cu pecetea in sus, iar diaconul zice: ,,Impunge parinte’’ si sfintitul slujitor impunge Agnetul in partea dreapta sub numele Iisus (IIS), zicand:,,Si unul din os-tasi cu sulita coasta Lui a impuns’’, apoi diaconul, sau in absenta acesta preotul luand in mana dreapta vasul cu vin si in stanga vasul cu apa, toarna in sfantul potir deodata vin si apa, cat se cu-vine, rostind in acelasi timp: ,,Si indata a iesit sange si apa si cel ce a vazut a marturist si adevara-ta este marturisirea lui.’’(Ioan 19,34-35).S-a istorisit astfel si prin viu grai si despre sangele si apa care au curs din rana, reprezentandu-le si simbolic pe acestea.100.
Sfantul Ciprian chiar se apleaca cu mai multa staruinta asupra acestui amanunt din Patimile Domnului, relatat in Sfanta Evanghelie dupa Ioan, scotand in evidenta ca Insusi Mantuitorul a procedat astfel la Cina cea de Taina, folosind vin amestecat cu apa; iar ca si aspect simbolic relie- feaza semnificatia apei ca unirea Domnului cu credinciosii,102, sau cum s-a precizat mai tarziu,
contra argumentelor armenilor, cum ca amestecarea vinului cu apa in sfantul potir simbolizeaza unirea ipostatica a celor doua firi in Persoana Mantuitorului, deci o alta dogma a ortodoxiei des- pre diofizism; apa fiind simbolul sfintei Sale umanitati, iar vinul reprezentand firea Sa dumneze- iasca.Prin aceasta amestecare materiala a vinului cu apa ni se descopera o imagine virtuala a tai- nei atat cat este cu putinta conditiei si mintii noastre omenesti, de a ne impartasi de bunatatile Dumnezeirii Aceluia care, la randul Lui, a binevoit ca prin Intrupare sa-si improprie firea ome- neasca.102
Apoi se cuvine a sti urmatoarele:<<preotul trebuie sa aiba grija ca, atunci cand toarna vin si apa in sfantul potir, sa puna mai putina apa decat vin(cel mult1/4), pentru ca nu cumva apa sa schimbe firea vinului,,caci taina nu se va savarsi cu vinul care se va schimba in gustul apei si preotul de moarte va gresi.’’>>.De asemenea , se cade a sti, la Liturghia in sobor, sau cand vor fi multi credinciosi de impartasit, preotul proscomiditor va avea grija sa scoata un Agnet mai mare ca de obicei si sa toarne din vreme in potir atata vin si apa cat sa ajunga tuturor celor ce se vor impartasi.Caci dupa sfintirea Darurilor nu mai este ingaduit a turna vin si apa in potir;103
________________________________________________________________________
99.Pr.Petre Vintilescu, Liturghierul explicat,Ed.I.B.M.O.,Bucuresti,1972,p.123.
100.Idem,op.cit.,p.123.
101.Sfantul Ciprian, Epistola LXIII catre Caecilius,13.
102.Pr.Petre Vintilescu,op. cit.,p.123
103.Pr.Prof.Dr.Ene Braniste,op. cit. p.185.
30
Cel ce sta chezas vederii si acestsei marturisiri este insusi Sfantul Evanghelist Ioan.104;Dupa aceea diaconul zice:,,Binecuvanteaza, parinte, sfanta amestecare,’’iar preotul cu mana dreapta face semnul crucii peste potir, rostind:,,Binecuvantata este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.’’.Acoperind apoi sfantul potir cu acoperamantul sau,in- cheie randuiala pomenirii Domnului la Proscomidie,prin pregatirea Sfantului Agnet si a Sfantului potir.
Trebuie remarcat insa faptul ca pentru pregatirea Sfantului Agnet nu s-au proscomidit toate cele cinci prescuri si nici macar o prescura intreaga, ci doar o parte, si anume cea cu pecetea, iar in Postul Pastilor sau a Paresimilor, se scot numai pecetile din atatea prescuri cate vor fi necesare pentru Liturghiile Darurilor mai inainte sfintite de peste saptamana.La fel, nici vinul nu a fost in- trebuintat in toata cantitatea lui, ci doar o anumita parte turnata in potir.Se face aici amintire la pronia iconomiei divine, cum ca din intregul neamul omenesc in cursul istoriei existentei sale, numai un singur trup a fost ales ca dar de jertfa si anume Trupul Domnului, pe care El Insusi L-a luat prin Intrupare si l-a inchinat, l-a harazit, l-a produs si l-a inaltat ca dar Tatalui ceresc, inca de la zamislirea si Nasterea Sa din Sfanta Fecioara Maria, iar in cele din urma Is-a adus ca jertfa pe cruce, El Insusi fiind preotul jertfitor, arvuna celor viitoare.105
Virtutea desavarsita a smereniei de care a dat dovada Domnul Hristos a constituit o forma a Jertfei Sale, a chenozei Acestuia, insa la Proscomidie se inchipuie si cele ale Nasterii Lui, prin faptul ca prescura care a servit pentru scoaterea Sfantului Agnet este privita ca simbol al Sfintei Fecioare din care S-a intrupat Mantuitorul.Iar prescura( ), care se numeste si binecuvantare si parga din care se taie Trupul Domnului,se ia,zice Sfantul Gherman I al Constan- tinopolului spre inchipuirea Preacuratei Fecioare si de Dumnezeu Nascatoare, care dupa buna-vointa Tatalui si invoirea Fiului Sau, a Cuvantului si dupa salasluirea dumnezeiescului Duh, pri- mind in Sine pe Unul din Treime, pe Fiul lui Dumnezeu si Cuvantul, L-a nascut Dumnezeu de-savarsit si Om desavarsit.106.
III.3.Ritualul scoaterii miridelor pentru sfinti si credinciosi.
Ritualul Proscomidiei continua prin scoaterea de miride( -parte, particica, par-ticele) din alte prescuri si aducerea lor ca dar pentru pomenirea numelor unor sfinti, precum si a diferitilor credinciosi vii sau repauzati.Prin proscomidirea acestor miride sau particele se incepe practia a doua parte a ritualului Proscomidiei.
In opera lui Nicolae Cabasila, despre,,Explicarea dumnezeiestii Liturghii,’’in capitolul 10 ne lamureste care este ritualul miridelor in raport cu cel al Sfantului Agnet. Fara nici o indoiala, in- tregul oficiu este condus in fond de pomenirea Domnului;cele ce s-au indeplinit in partea intai a Proscomidiei ,,au fost spuse odata pentru toata slujba, deoarece toata aducerea darurilor se savar- seste pentru pomenirea lui Hristos si toata vesteste moartea Lui.107.Cele ce urmeaza a se face
_____________________________________________________________________
104.I.P.S.Bartolomeu Anania; h) Nota de subsol,op.cit.p.1580.
105.Petre Vintilescu,op. cit.,p.124.
106.Idem,op. cit.,p.124.
107.Ibidem,op.cit.,p.125.
31
proscomidirea miridelor isi gaseste suportul spiritual tot in faptul amintirii mortii Domnului, care ,, a fost pentru noi pricinuitorul tuturor bunatatilor.’’In concluzie, aceste proscomidiri de miride au trasaturile unor acte sau manifestari de multumire sau recunostinta fata de Dumnezeu, iar pe de alta parte de cerere si rugaciune.Obiectul sau scopul acestor multumiri si rugaciuni este unul si acelasi:,,iertarea pacatelor si mostenirea imparatiei cerurilor,’’care reprezinta, poate impropriu-spus, roadele mortii Domnului, pe care le primim prin Botez si celelalte Sfinte Taine.
Astfel prin producerea de miride in cinstea sfintilor savarsiti din viata, Biserica multumeste lui Dumnezeu ca tocmai prin acestia ea ,,a mostenit aievea imparatia cerurilor,’’in care ei sunt:,,Bi- serica slavita a celor intai nascuti, care sunt inscrisi de Dumnezeu in cer,’’(Evrei12,23),cum spu- ne Sfrantul Apostol Pavel, dar si ,,duhurile dreptilor, care au ajuns la desavarsire.’’Si pentru ca Mantuitorul a zis ca unde va fi El, acolo sa fie si cel Ce-i slujeste (Ioan12,26) si ,, voiesc ca unde sunt Eu, sa fie si aceea pe care Mi i-a dat (Dumnezeu), ca sa vada slava Mea (Ioan12,24), tocmai de aceea Biserica aseaza in jurul Sfantului Agnet miridele, care reprezinta ceata sfintilor.
Ca si atunci cand s-a zis:,, Intru pomenirea Domnului’’ la proscomidirea Sfantului Agnet, tot asa este cand se zice la proscomidirea miridelor:,, Intru cinstirea si pomenirea….Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare,’’sau a altor sfinti; sau cum am zice citandu-l pe Nicolae Cabasila in opera sa:,, Multumescu-ti Tie ca prin moartea Ta usile vietii ne-ai deschis,ca Ti-ai ales maica din- tre noi, ca noi oamenii am dobandit atata marire incat avem mijlocitori pe sfintii de aceeasi fire cu noi si ca ai daruit atata trecere celor de acelasi neam cu noi.’’
Si pentru ca sfintii s-au unit cu Hristos si s-au sfintit printr-Insul fiind astfel in jurul slavei dumnezeiesti, ei pot sa ne dea si noua ajutor mijlocind spre a ne uni cu El.Tocmai de aceea adu- cand miride intru cinstea si pomenirea lor, acst lucru vine sa ne ajute, la fel ca rugaciunile si po- menirile ce se fac la icoanele acestora, sau ,,cand le aducem ceva la biserici, la moastele lor, ori icoanelor lor, caci primind cele ce noi le aducem lor, printr-acestea ne sfintesc pe noi.’’108.
Astfel ca prima mirida pentru sfinti este proscomidita ,, intru cinstea si pomenirea preabine- cuvantatei, maritei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria, pentru ale carei rugaciuni primeste Doamne, jertfa aceasta intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri; din cea de-a doua prescura, sau in cazul unei singure prescuri, de o dimensiune mai mare,se scoa-te dintr-un alt colt de prescura,’’109 decat cel folosit la scoaterea Sfantului Agnet.Paralel cu rosti- rea acestui text se scoate mirida, cu copia pe cat este posibil sub forma unei piramide triunghiula- re oblice,din mijlocul prescurii,110sau din partea unde este imprimat pentru acest scop un triunghi
Este asezata apoi tot cu copia pe Sfantul disc,ocupand un loc aparte,rezervat special miridei Nas- catoarei de Dumnezeu, anume in partea dreapta a Sfantului Agnet (stanga liturghisitorului), con-form Psalmului 44,11,in carese spune:,,De fata a stat imparateasa,de-a dreapta Ta,in haina aurita imbracata si preainfrumusetata,’’stih pe care de altfel se si zice in timpul scoaterii miridei.
Iata ca in acest ritual se descopera o noua dogma sau invatatura de credinta,un act de hiper-dulie,de preacinstirea Maicii Domnului in cultul nostru ortodox,ca o recunoastere a gradului superior de cinstire in care se afla Sfanta Fecioara in comparatie cu ceilalti sfinti si in concordan-ta cu Fiul ei nascut intru feciorie,Domnul,Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
___________________________________________________________________________
108. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sfanta Liturghie, cap. 24.
109. Idem, op.cit.,cap.93.
110.Ibidem, op.cit.,cap.93.
32
Apoi liturghisitorul ia a treia prescura,ori in lipsa slujind doar cu una,ia dintr-un colt al ei par-ticele,miride sub forma triunghiulare si plate,mai mici decat cea pentru Nascatoarea de Dumne-zeu,pentru cele noua cete ale ierarhiei sfintilor pe care le aseaza incepand de sus in jos,de-a stan-ga Sfantului Agnet (dreapta preotului) in trei coloane de cate trei,dupa numarul celor noua cete ale ierarhiei ingeresti.Pe parcursul proscomidirii acestor miride,in timp ce fiecare este scoasa si se aseaza la locul destinat ei se rosteste de fiecare data numele sfintilor din categoria sau ceata res-pectiva,astfel pornind in siruri verticale,preotul zice formulele pentru pomenirea sfintilor ce sunt o serie de genitive atributive: ,,…A cinstitului,maritului prooroc,Inaintemergatorului si Botezato-rului Ioan;’’ La a doua mirida: ,,…A sfintilor,maritilor prooroci, Moise si Aaron, Ilie si Elisei, David si Iesei; a sfintilor trei tineri,a lui Daniel proorocul si a tuturor sfintilor prooroci.’’Pomeni-rea sfintilor este deschisa de formula pentru Sfanta Fecioar,expresie ce trebuie subinteleasa la fiecare clasa de sfinti amintiti.Deci a doua mirida proscomidita este pentru dreptii Vechiului Tes-tament,care au profetit mai dinainte venirea lui Mesia,111,care se aseaza sub mirida scoasa pentru Sfantul Ioan Botezatorul,ultimul prooroc al Legii vechi si primul sfant al Legii celei Noi, de fapt puntea de legatura intre Vechiul Testament si Noul Testament.
A treia mirida se scoate pentru cinstirea si pomenirea celor doisprezece Apostoli Sfinti si a celor saptezeci de ucenici,toti cu meritul apostoliei ,,ca unor slujitori ai lui Hristos si ca celor dintai preoti si invatatori ai credintei.’’112.
Cea de-a patra mirida este cea dintai din randul al doilea si se proscomideste intru cinstea si pomenirea sfintilor ierarhi: ,,A celor dintre Sfinti Parinti ai nostri si ai lumii marii dascali si ie-rarhi:Vasile cel Mare,Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur,Atanasie si Chiril Nicolae cel din Mira,Spiridon al Trimitundei,Calinic Cernicanul,Nifon de la Constantinopol,Iosif cel Nou,Iorest si Sava,Antim Ivireanul,Iosif Marturisitorul,Ghelasie si Leontie si a tuturor sfinti-lor ierarhi,’’care au fost ,,nevoitori pentru credinta cea buna,dupa prima epoca a misionarismului crestin,fara cei romani.’’ 113.Sub mirida aceasta se aseaza particica pentru bunii biruitori muce-nici si mucenite,incepand cu Sfantul Arhidiacon Stefan si terminandu-se cu Sfintele mucenite Tecla,Varvara,Ecaterina,Filoteea.Urmeaza mirida a sasea cea pentru pomenirea unora dintre cuviosi si cuvioasele mai insemnate,astfel:,,A cuviosilor si purtatorilor de Dumnezeu Parintilor nostri:Antonie,Eftimie,Sava,Onufrie…si terminand cu Cuvioasele Parascheva si Teodora si a tu- turor sfintelor preacuvioase maici.
Randul al treilea de miride incepe cu particica pentru pomenirea sfintilor facatori de minuni fara de arginti:Cosma si Damian,Chir si Ioan,Pantelimon si Ermolae si a tuturor sfintilor fara de arginti,,continuand apoi cu pomenirea ,,Sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana, a Sfantului (N),a carui pomenire o savarsim (sarbatorim) si a tuturor sfintilor,pentru ale caror ru- gaciuni,cerceteaza-ne pe noi Dumnezeule,’’cu aceasta incepandu-se randul al treilea.
Proscomidirea miridelor pentru sfinti se incheie cu cea intru cinstea si pomenirea Sfantului Parinte al carui formular de Liturghie este savarsit in acea ziua respectiva de slujba.
_________________________________________________________________________
111.Ibidem,op.cit.,cap.94.
112.Ibidem,op.cit.,cap.94
113.Ibidem,op.cit.,cap.94
33
Urmeaza apoi scoaterea miridelor pentru credinciosii nedesavaraiti :pentru cei vii.114
,,Sfanta Biserica pomeneste pe Domnul ei aflati in viata si care se nevoiesc aici pe pamant sa pri-measca cununa,dar a caror sfarsit este inca necunoscut,ca si pentru cei care au repausat fara prea multa siguranta si nadejde de mantuire,115conform textului scripturistic a Sfantului Apostol Iacob care zice:,,Fericit barbatul care rabda ispita;fiindca la capatul incercarii va primi cununa vietii,pe care Dumnezeu le-a fagaduit-o celor ce-Liubesc.(Iacob1,12).Pomenindu-i pe acestia in acest mod Biserica se roaga pentru ei cerand,,iertarea pacatelor tuturor fratilor celor intru Hristos si pentru tot sufletul crestinesc cel necajit si intristat,care are trebuinta de mila si de ajutorul Tau…’’.
Astfel dupa ce s-a terminat proscomidirea pentru cetele sfintilor se ia a patra prescura sau corn al acesteia,din care se incepe scoaterea miridelor pentru credinciosii in viata,trei miride tot triunghiulare,care se aseaza in linie orizontala sub Sfantul Agnet,incepand dinspre miazanoapte spre miazazi.Prima mirida este proscomidita pentru tot cinul sacerdotal de toate treptele si preotul se roaga zicand:,,Pomeneste (Adu-ti aminte) Stapane,Iubitorule de oameni,pe toti episcopii orto-docsi…….,’’adaugand indata si numele chiriarhului eparhiot care l-a hirotonit pe liturghisitor, daca acela mai este in viata referindu-se intr-o formula generala la intregul cinul preotesc si dia-conesc,la clericii coliturghisitori,precum si la cei ce nu liturghisesc,ci numi participa la Sfanta Liturghie,trebuind sa se impartaseasca la sfarsit cu cei dintai.Urmatoarea mirida pe care o scoate preotul se aseaza langa cea dintai,spre dreapta (miazazi),rugandu-se pentru cei ce conduc tara,in conformitate cu ondrumarile date de Sfantul Sinod in acest sens.Preotul scoate apoi o particica din prescura a patra,tot triunghiulara,pentru ctitoriisi binefacatorii in viata ai bisericii,asezand-o in dreapta celorlalte doua,spre pomenirea acestora.Trebuie mentionat totusi ca aceasta a treia mirida scoasa din prescura a patra ii priveste doar pe vii pe ctitorii si binefacatorii in viata,iar nu pe cei repauzati,carora le este alocat loc de pomenire in cursul rugaciunii la proscomidirea aces- tora,adica a celor morti,din a cincea prescura.116.Si chiar mai lamurit inca din vechea practica a Bisericii,consemnata de Simeon al Tesalonicului,se spune clar ca in manastiri a treia mirida din prescura din prescura a patra se proscomideste pentru popor,egumen si fratime,deci pentru vii,iar ,,de va fi intr-a alta biserica oarecare,pentru cel ce a zidit-o sau pantru cei ce savarsesc pomenirea si asa procedand,asezand-o sub Sfantul Agnet,preotul zice:Pomeneste Doamne,si pe ctitorii si bi-nefacatorii sfantului locasului acestuia (N)…’’. Deci daca ctitorii sunt morti,va scoate particele pentru ei din prescura a cincea.117.
Apoi preotul citeste,in taina,rugaciunea generala din Liturghier pentru cei vii,desprinzand cu copia,tot din a patra prescura,particele mai mici fara neaparat o forma anumita (faramituri)si ase-zandu-le pe sfantul disc in partea sa stanga,toate la un loc,sub mirida pentru arhierei,se roaga pen- tru,,iertarea pacatelor’’,pentru diferitele categorii de credinciosi mentionati in general,precum si pentru,,mila si ajutorul luiDumnezeu,’’atat de necesare in diferite nevoi ale vietii acesteia.
________________________________________________________________________
114.Pr.Prof.Petre Vintilescu,op.cit.,p.127.
115.Idem,op.cit.,p.127.
116.Ibidem,op.cit.,p.128.
117.Ibidem,op.cit.,p.128.
34
De fapt aceasta rugaciune are o intrebuintare dubla,textul ei fiind imprumutat din a doua rugaciune de la Litie unde se pomenesc cei vii.Dupa aceea,preotul pomeneste pe nume pe cei vii care au adus si pentru care s-au adus darurile la sfantul altar,dupa pomelnicele lor.Si la fiecare nume,ia cu copia cate o particica mica zicand:,,Pomeneste Doamne pe robul Tau (N) si asa luand particelele le pune in partea de jos,sub Sfantul Agnet,la un loc cu cele scoase mai inainte pentru cei vii,rugandu-se pentru mila lui Dumnezeu,…,,mantuirea si iertarea pacatelor,’’precum si pen- tru doleantele exprimate sau comunicate preotului verbal sau in scris,o data cu depunerea daruri-lor in mainile preotului.Procedand astfel,se obtine din asezarea acestor miride ,precum si a Sfan- tultui Agnet,pe sfantul disc urmatoarea schema geometrica:
118
Tocmai pentru a veni in ajutorul credinciosilor dar si a preotului liturghisitor,in cazul ruga-
ciunilor cu nevoi speciale in viata acestora,Liturghierul cuprinde in partea a doua rugaciuni de ce-reri si la Proscomidie pentru diferite trebuinte din viata omului,rugaciuni care insotesc scoaterea de miride langa Sfantul Agnet,laolalta cu cele pentru vii,pentru cei ce au nevoie de mila si ajuto- rul lui Dumnezeu.119
,,Fiind si jertfa de cerere,Sfanta Euharistie este o implorare nu numai a bunurilor spirituale, ci si a celor vremelnice,intrucat acestea nu sunt fara corelatie cu scopurile spirituale.’’120 .
Tot in acest sens,Sfantul Chiril al Ierusalimului evidentia in ,,Cateheza V mistagogica 8,’’ ca,,dupa savarsirea jertfei duhovnicesti,slujba cea fara de sange,rugam pe Dumnezeu asupra aces-tei jertfe de ispasire pentru pacea generala a Bisericilor,pentru bunastarea lumii,pentru imparati, pentru ostasi si aliati,pentru cei bolnavi,pantru cei ce patimesc si in general pentru toti cei ce au trebuinta.’’
______________________________________________________________________
118.Liturghier,op.cit.,p.112.
119.Pr.Prof.Petre Vintilescu,op.cit.,p.128.
120.Hristu Andrutos,Dogmatica Bisericii Ortodoxe Rasaritene,trad.de Dr.Dumitru Staniloae,Sibiu,1930,p.400.
35
III.4.Ritualul scoaterii miridelor,,pentru cei repauzati in stare de nedesavarsire,morti.’’121.
Preotul ia apoi a cincea prescura si scotand cu sfanta copie,tot asa,toate la un loc,sub particica (mirida) pentru ctitori si binefacatori,rostind o rugaciune lunga.In aceasta rugaciune preotul se roaga ,,pentru pomenirea si iertarea pacatelor tuturor celor din veac adormiti intru dreapta credinta,’’mentionandu-i pe categorii incepand cu stramosii,rudeniile nominal cu ctitorii defuncti si pe toti care s-au sfarsit in diferite chipuri,precum si pentru cei pe ,,care nu i-a pomenit din nestiinta sau din uitare,sau din pricina multimii numelor.’’122.
Si asa pomeneste pe nume si pe cei morti,pentru care s-au adus daruri la Proscomidie si inscrisi pe pomelnice,dar mai intai pe arhiereul care l-a hirotonit,daca nu mai este in viata.Si la fiecare nume pomenit ia o particica mica si o pune pe sfantul disc la un loc cu cele scoase mai inainte pentru morti zicand:,,Pomeneste ,Doamne pe robul Tau (N) si terminand incheie proscomidirea pentru cei repauzati cu o formula generala:,,Si pe toti care intru nadejdea invierii si a vietii de veci,cu impartasirea Ta au adormit…’’.Apoi la sfarsit preotul ia din nou a patra prescura din care a proscomidit pentru vii,scoate o particica si pentru sine pe care o pune pe sfantul disc laolalta cu cele pentru vii,rostind rugaciunea din Liturghier:,,Pomeneste,Doamne,dupa multimea indurarilor Tale,si a mea nevrednicie;iarta-mi toata greseala cea de voie si cea fara de voie si sa nu opresti pentru pacatele mele,harul Preasfantului Tau Duh,de la darurile ce sunt puse inainte.’’Astfel,litur- ghisitorul doreste sa spuna ca asupra lui sunt pacatele credinciosilor de aici si de pretutindeni si ca este dator sa se roage pentru iertarea lor,sa puna inainte darurile acestora cu toate starile sufle-testi si intentiile legate de acestea,insa ca si preot,trebuie sa primeasca de la Dumnezeu bineface- rile Duhului Sfant,primit prin Sfanta Taina a Hirotoniei pentru a-l impartasi credinciosilor. Dar
pentru acest lucru,ca jertfa sa fie primita,este necesar existenta in cei ce se roaga si totodata in preot a inimii curate si smerite si a caintei sincere pentru iertarea pacatelor acestora.Astfel preotul zice:<<Pocainta este scara ce ne apropie de Tine. Sunt deci cel dintai,Parinte Sfinte,care marturi-sesc ca,oricat ma voi nevoi,nu vrednicia mea,ci pretul Jertfei Fiului Tau va face bineprimite proa-ducerile noastre.De aceea ma rog ca Tu,Cel ce,,prin pocainta ai daruit iertare oamenilor’’,123,si ,,ai pus pocainta spre mantuire’’124,sa treci cu vederea orice greseala a mea de voie si fara de voie numai pentru zdrobirea inimii mele si astfel harul Sfantului Duh sa vina la vremea cuvenita peste darurile ce sunt puse inainte.’’>>125.
In acest mod sau chip de reprezentare simbolica pe sfantul disc se desavarseste,,unitatea in Hristos a intregii Sale Biserici,’’zice Sfantul Simeon al Tesalonicului in cartea sa,,Despre Sfanta Liturghie’’si continua tot in capitolul 94,cand spune:,,Sa luam dar seama cum si prin acest dum-nezeiesc chip (reprezentare,simbol) si oficiu (lucrare) a Sfintei Proscomidii vedem pe Iisus Insusi si toata Biserica Lui Una.In mijloc (vedem) pe Insusi Hristos,lumina cea adevarata,viata cea ves-nica,luminata si neincetata.Caci El este in mijloc prin paine……Maica Sa,insa prin particica din
_______________________________________________________________________
121.Pr.Prof.Petre vintilescu,op.cit.,p.129.
122.Idem,p.129.
123.Liturghier,op.cit.,Rugaciunea a X-a de la Utrenie,p.77.
124.Ibidem,op.cit.,Rugaciunea cantarii celei intreite sfinte din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare,p.200.
125.Pr.Prof.Petre Vintilescu,op.cit.,p.130.
36
dreapta,ingerii si sfintii,prin cele din stanga,iar dedesubt toata evlavioasa adunare a credinciosilor Lui….Aceasta este marea taina; Dumnezeu intre oameni si Dumnezeu in mijlocul celor indumne-zeiti,care se indumnezeiesc de la Cel cu adevarat Dumnezeu dupa fire,Cel ce s-a intrupat pentru ei.Aceasta este (inchipuieste) imparatia ce va sa fie.Dumnezeu impreuna cu noi,vazut si imparta-sit.’’
Iata o minunata Taina a ceea ce va sa fie pe sfantul disc prin Sfanta Euharistie,un raport complementar intre dogma si cult,o legatura intre Biserica triumfatoare,biruitoare din cer si cea luptatoare de pe pamant ,de fapt Una si aceeasi Biserica a Domnului,Dumnezeului si Mantuitoru-lui nostru Iisus Hristos,o virtuala imparatie cereasca,eshatologica,nu de sfarsit ci de inceput a vietii vesnice; o minunata Taina, transpusa intr-o adevarata dogma a credintei ortodoxe care por-neste cu Proscomidia,continuata in Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie,careimprima darurilor o destinatie hristica,Domnul Hristos fiind in Sfanta Treime centrul universului,inconjurat de Maica Sa,sfintii ingeri,sfintii Lui;toate acestea ingemanate intr-o Liturghie cosmica sub puterea Duhului Sfant si prin purtarea de grija a luiDumnezeu Tatal in planul iconomiei Sale divine de mantuire a lumii,a intreg neamului omenesc.
III.5.Numarul prescurilor folosite la Proscomidie si intrebuintarea darurilor ce prisosesc
1. Dupa cum se stie la Proscomidie se folosesc cinci prescuri,sau o prescura cu cinci cornuri cu peceti.Dar pana la stabilirea acestui numar de prescuri,practicile au variat,iar documentele nu sunt destul de edificatoare in ce priveste slujba Proscomidiei.Cunoastem astfel conform Codicelui Barberini 428 din secolul al XIII-lea informatia ca particelele sau miridele pentru cei vii si pentru cei morti ar fi fost scoase dintr-una si aceeasi prescura cu Sfantul Agnet si mirida pentru Sfanta Fecioara.Mai apoi la sfarsitul veacului al XI-lea,Petru hartofilaxul Bisericii din Constantinopol, recomanda utilizarea a doua prescuri,dar numai atunci cand se facea pomenirea vreunui sfant sau a unui raposat.
<<La intrebarea daca:,,se cuvine a liturghisi cu o singura prescura,’’el raspunde:,,Nici o im-piedicare,numai daca nu este pomenire de sfant sau raposat.’’>>126.Astfel se subintelege ca nu este gresit a se proscomidi dintr-o singura prescura insa trebuie neaparat folosita o a doua atunci cand se vor pomeni morti si sfinti.
Nifon al Novgorodului,in prima jumatate a secolului al XII-lea (1130-1156) fiind intrebat de calugarul Cyric tot despre numarul necesar de prescuri pentru slujirea Sfintei Liturghii,spune ca nu este ingaduit a liturghisi cu o singura prescura,decat daca nu este cu putinta a se aduce mai multe prescuri.
Dumitru Chomatin,arhiepiscopul bulgarilor din secolul XIII,precizeaza caci conform tra-ditiei orale,este necesar folosirea a trei prescuri si in nici un caz a uneia singure.
Astfel la sfarsitul secolului al XI-lea si inceputul secolului al XII-lea patriarhul Nicolae Gramati- cul specifica numarul de patru prescuri pentru Sfanta Liturghie si pentru mirida Sfintei Fecioare si ale sfintilor,in afara de cele pentru miridele credinciosilor.Tipicul imparatesei Irina (veacul al XII-lea) se refera la sapte prescuri,iar Codicele Esfigmenu,din anul 1306,la cinci.127.
_______________________________________________________________________
126.Idem,op.cit.,p.131.
127.Ibidem.op.cit.,p.131.
37
Dupa cum se poate observa varierea numarului prescurilor de la una la sapte,s-a stabilit defi-nitiv prin autoritatea data de instructiunile din Constitutia patriarhului Filotei din secolul al XIV-lea,la cinci.Astfel in afara de cele trei prescuri folosite,una pentru Sfantul Agnet,a doua pentru Sfanta Fecioara,a treia pentru cele noua cete ingeresti,se mai foloseste o a patra prescura pentru vii si o a cincea pentru morti.In total deci cinci prescuri fiecare cu un scop bine determinat dog-matico-simbolistic.La sfarsitul secolului XIV si inceputul secolului XV, Nomocononul in 228 de capitole a adus indicatii mult mai precise cu privire la numarul prescurilor si intrebuintarea aces-tora,in canonul213:,,Despre Sfanta Proscomidie.’’
,,Cate prescuri trebuie sa ai? La Sfanta Proscomidie a Dumnezeiestii Liturghii,cinci prescuri tre-buie sa ai:1.una pentru artosul Domnului; 2.a doua a Panaghiei; 3.alta,pentru sfinti; 4.una,a celor vii cand vrei sa-i pomenesti; 5.alta iarasi pentru cei adormiti,una cate una in parte,fiecare la ran-dul ei.Afara de acestea sa stii si acest lucru:prima prescura sa fie intreaga,ca sa scoti artosul Dom-nului sau dupa cum vei socoti(chibzui),ca sa-ti ajunga pentru anafora;iar celelalte patru sa fie numai pecetea.’’128.
Din moment ce restul prescurei din care a fost scos Sfantul Agnet trebuie sa se imparta cre-dinciosilor la sfarsitul Liturghiei,ca anafora, este necesar ca cel putin aceasta prima prescura sa fie numai intreaga,iar nu un simplu colt de pecete,ci in acelasi timp si mai mare,spre a fi indes-tulatoare in scopul amintit.129.In acest sens Nomocanonul in 228 de capitole prevede in acelasi loc ca:,,daca este popor mult si nu ajunge o singura prosfora pentru anafora,pune si prescura Pa-naghiei intreaga.’’130.
2.Desi la Proscomidie nu se intrebuinteaza pentru pregatirea Sfintei Jertfe euharistice toate darurile de paine si vin aduse de catre credinciosi,ci doar cele de care este nevoie,totusi acestea raman reprezentative pentru intreaga comunitate,deoarece conform conceptiei Bisericii crestine primare aceasta se infatisa sub forma painii,in care ceea ce era amintit mai inainte separat,adica boabele de grau din spicele lanurilor sau chiar sub forma mai omogenizata a fainii,a devenit in paine o unitate sub actiunea aluatului.131.Cu alte cuvinte painea si vinul simbolizeaza imaginea adevarata a comunitatii crestine,pe care Liturghia are rolul de a o realiza mistic.
In ce prveste intrebuintarea darurilor care prisosesc,Biserica a prescris de la inceput anumite reguli,dat fiind destinatia initiala a acestora,afierosirea lor lui Dumnezeu.Ceea ce le confera si caracter religios prescurilor este tocmai pecetea imprimata pe acestea,cu crucea si monograma lui Hristos,Mantuitorul nostru.Astfel prescurile nefiind considerate ca celelalte alimente uzuale,ga- sim marturii crestine care limitau consumarea darurilor ramase numai in cercul liturghisitorilor si al auxiliarilor lor,tocmai in Constitutiile Apostolice (VIII,31),in carese spune:,,Darurile care prisosesc din cele aduse pentru Sfintele Taine,sa le imparta la cler diaconul,cu incuviintarea epis- copului sau a preotilor:episcopul patru parti,preotului trei parti,diaconului doua parti,iar celorlalti, ipodiaconilor sau psaltilor sau diaconitelor o parte.’’Se poate remarca astfel aici <<,,un ecou al uzantelor din Vechiul Testament,in legatura cu jertfele de la Templul din Ierusalim,unde anumite parti din jertfele de paine si animale reveneau in cele mai multe cazuri preotilor.132.Pentru rama-
_________________________________________________________________________
128.Ibidem,op.cit.,p.131.
129.Un manual de Liturgica (Ghenadie,fost episcop de Arges,Liturgica,p.125) recomanda chiar ca,,trebuie sa se faca cat un taler de mare,avand in mijloc un singur sigil sau pistornic pentru Sfantul Agnet.’’
130.Pr.Prof.Petre Vintilescu,op. cit.,p.132.
131.Idem,op.cit.,p.132.
132.Levitic.2,3,10; 5,13; 7,14,31-34;
38
Sitele din anumite jertfe de paine se prescria chiar obligatia de a fi consumate langa jertfelnic,133
In timp ce anumite parti din anumite jertfe de carne puteau sa fie intrebuintate in sanul familiilor preotesti.134.>>135.
In canonul 8 al lui Teofil al Alexandriei (385-412) intalnim precizata ingaduinta ca din pri- sosul darurilor de la Proscomidie sa se impartaseasca si credinciosii laici.
,,Cele ce se aduc sub cuvant de jertfa, dupa ce se folosesc cate sunt necesare pentru Taine,sa le impartaseasca clericii,dar catehumenii nici sa nu manance,nici sa nu bea din acestea ci numai cle-ricii si fratii credinciosi cei ce sunt impreuna cu dansii,’’zice marele canonist roman Nicodim Milas.136.
,,Insasi admiterea credinciosilor la impartasirea de aceste daruri trebuie interpretata,fara indoiala, in urmatoarele doua sensuri:pe de o parte,cu gustare din prosfore si din vin dupa impartasire,asa cum a ramas obiceiul pana astazi,iar pe de alta parte,sub forma primirii de anafora,care a intrat in practica liturgica aproximativ prin a doua jumatate a veacului al IV-lea ori inceputul celui urma-tor,mai intai ca institutie sau dispozitie anume pentru credinciosii care se considerau pregatiti sa primeasca la fiecare Sfanta Liturghie Sfantul Trup si Sange al Domnului.’’137.
S-a pus problema,mai tarziu,chiar si pentru clerici daca erau indreptatiti sa consume din pri-sosul darurilor,painile si vinul ramas ca si alimente obisnuite.In acest sens,patriarhul Nicolae Gra-maticul (pe la sfarsitul veacului al XI-lea si inceputul celui de al XII-lea) impreuna cu Sinodul, raspunde la nedumeririle monahilor din Muntele Athos,precizand ca:,,partile din prescura,care s-a inaltat (s-a slujit scotandu-se din ea Sfantul Agnet),sa nu se manance decat numai in biserica,pana ce se vor consuma toate;iar partile din celelalte prescuri se pot manca si afara de biserica insa se-parat si singure,iar nu cu lapte si cu branza si cu oua si cu peste.’’138. Deci canonic s-ar prescrie doua moduri de consumare a franturilor de prescura proscomidita cat si din celelalte prescuri ne-intrebuintate,Sinodul nu face referire la vinul adus de credinciosi,insa ramane totusi subanteles ca el este socotit in comparatie cu prescurile proscomidite sau neinaltate,fiindca vinul nici nu se inalta la frunte si nu se binecuvanteaza inainte de a fi turnat in potir.139.
_________________________________________________________________________
133.Idem,Levitic.10,12-13.
134.Ibidem,Levitic.10,14.
135.Pr.Prof.Petre Vintilescu,op.cit.,p.132.
136.Nicodim Milas,Canoanele Bisericii Ortodoxe,trad.de Dr.N.Popovici si Uros Kovincici,Arad, anul1931,vol.II,part.II.,p.181.
137.Pr.Prof.Petre Vintilescu, Anafora sau antidoron,in ,,Studii Teologice’’,V,1953,nr.1-2,p.122.
138.Nicodim Milas,op.cit.,vol.II,part.II,p.181.
139.Pr. Prof. Petre Vintillescu, Liturghierul explicat, E.I.B.M.B.O.R.,Bucuresti,1972,p.133.
39
III.6.Obiectele folosite la Proscomidiar si simbolismul dogmatic al acestora. ( Sfintele vase si acoperaminte).Ritualul de incheiere a Proscomidiei.
1.Partea finala a Proscomidiei se caracterizeaza,ca o necesitate practica,cu acoperirea sfinte-lor daruri;dar care indeplinesc totodata si,,functiunea unor simboluri prin care se istorisesc cu pre- cadere cele ce se refera la Nasterea Mantuitorului.’’140.
,,Caci,asa precum s-a spus mai inainte,painea a ramas tot paine chiar dupa implinirea ritualului Sfantului Agnet.Aceasta a primit numai ,,insusirea de a fi consfintita ca dar a lui Dumnezeu si prin aceasta ea poarta chipul Domnului in prima Sa varsta,reprezentand deci Trupul Sau in faza in care era numai harazit ca dar.De aceea,in aceasta parte a randuielii Proscomidiei,preotul isto-riseste sau aminteste simbolic,minunile intamplate cu acest Trup cand era de curand nascut si asezat in iesle.Se refera,cu alte cuvinte,indeosebi la viata necunoscuta a Domnului si anume la inceputul ei.141.
Astfel proscomidiarul ca loc si obiectele intrebuintate in acest esens primesc o semnificatie adecvata folosirii lor.
Masa proscomidiarului,sau locul din sfantul altar unde se savarseste lucrarea Proscomidiei,ca si forma (in firida) inchipuieste locul Nasterii (Betleem-pestera),iar in legatura cu Rastignirea,lo-cul Golgotei.
Discul,pe care se aseaza Sfantul Agnet,este staulul sau ieslea viteloe din pestera in care s-a nas-cut Domnul Dumnezeu-Omul,dar si locul mormantului pe care Iosif Arimateianul si Nicodim au asezat Trupul Domnului,dupa ce L-au luat de pe cruce.
Steluta,asteriscul,formata din doua arcuri semisferice de metal pretios.prinse in centru pentru ca bratele lor mobile sa poata fi asezate in forma de cruce si avand o steluta suspendata deasupra lor,simbolizeaza steaua care s-a aratat la Nasterea Domnului,a calauzit pasii magilor spre Betleem si s-a oprit deasupra pesterii,unde se nascuse Mantuitorul,conform textului scripturistic de la Matei 2,9:,,Si venind steaua a stat deasupra locului unde era Pruncul nascut ……….’’
Sfantul potir inchipuie atat paharul intrebuintat de Domnul Hristos la Cina cea de Taina,cat si vasul cu fiere si cu otet,din care a fost adapat Cel rastignit sau paharul Patimilor Mantuitorului,cf. Matei 26,39;20,22; Marcu 14,36; Luca 22,42:,,Parinte de voiesti,treaca de la Mine acest pahar.
Dar nu voia Mea,ci voia Ta sa se faca.’’
Acoperamintele sau procovetele au o dubla semnificatie:in primul rand simbolizeaza,referitor la Nasterea Domnului,scutecele cu care a fost infasat ca Prunc,iar in al doilea rand,referindu-ne la Patimile Domnului,reprezinta mahrama si giulgiul cu care au fost infasurate capul si trupul Man-tuitorului la punerea in mormant (Ioan 20,6-7),in timp ce acoperamantul cel mare este numit si ,,aer’’pentru ca reprezinta piatra pe care Iosif a pravalit-a inchizand usa mormantului. De asemenea acoperamantul mare sau aerul care se pune pa sfintele vase,disc si potir,simbolizea-za taria cerului pe care s-a aratat steaua indicand magilor locul unde se nascuse Pruncul.142.
_________________________________________________________________________
140.Idem,op.cit.,p.134.
141.Ibidem,op.cit.,p.134.
142.Ibidem,op.cit.,p.134-135.
40
Acoperirea Darurilor si ramanerea lor tainica la proscomidiar pana la Vohodul cel mare insem-neaza vremea necunoscuta a vietii lui Iisus,petrecuta de El in Nazaretul Galileii si in Capernaum inainte de iesirea in inceperea activitatii Sale publice in lume.143.
Copiasau cutitul de care se foloseste preotul pentru taierea painii simbolizeaza sulita (lancea) cu care Domnul a fost impuns in coasta de catre unul din astasii romani.
Buretele,cu care preotul strange miridele depuse pe disc,ne aminteste de buretele imbibat cu otet si fiere,cu care ostasii romani i-au dat sa bea,in batjocura lui Iisus.
Iar cadirea de la sfarsitul Proscomidiei simbolizeaza aromatele cu care a fost imbalsamat trupul Domnului inainte de inmormantare.
Reluand simbolistic,vinul si apa turnate in sfantul potir inchipuie sangele si apa care au curs din sfanta coasta a Domnului,impunsa cu sulita si care au devenit apoi cele doua izvoare ale Ha-rului:apaBotezului siSangele Sfintei Impartasanii.144.
2.In ce priveste ritualul incheierii Proscomidiei,patru sunt momentele cuprinse in randuiala finala a acestei slujbe si anume:acoperirea propriu-zisa a sfintelor daruri,rugaciunea Proscomidiei sau punerii-inainte,apolisul si tamaierea,caestea desfasurandu-se dupa regulile intocmite de patri-arhul Filotei in veacul al XIV-lea.145.
a) Teoretic vorbind,acoperirea sfintelor vase trebuie sa se faca indata dupa ce liturghisitorul a proscomidit din a patra prescura si pentru el,insa in practica partea din fata se lasa putin descope-rita pentru a se permite citirea pomelnicelor acelor credinciosi care le-au adus mai tarziu,atat pen- tru vii cat si pentru cei repauzati……Astfel Proscomidia trebuie sa se savarseasca pana la sfarsitul
Utreniei,sau mai precis,inainte de sfarsitul doxologiei celei mari,cand se face cadire.
Pentru motivele mentionate,proscomidirea se poate prelungi pana la finalul Liturghiei cate-humenilor,pana la cantarea imnului Heruvic,inainte de Vohodul cel mare.Mai trebuie specificat ca prelungirea termenului pentru acoperirea sfintelor vase se gaseste autorizata de faptul ca la slujba cu arhiereu,acesta se spala si proscomideste fie in timpul doxologiei mari,fie mai obisnuit, inainte de heruvic.146.
Inainte de a incepe acoperirea sfintelor vase,preotul binecuvanteaza cadelnita pe care i-o prezinta diaconul cu tamaia aprinsa intr-insa.Tamaierea in acest moment era de mult in uz,caci insusi Sfantul Gherman al Constantinopolului a dat explicatia simbolica cadelnitei si tamaiei,indata ce s-a si de sfintele acoperaminte.
In ce priveste semnificatia simbolica a tamaierii,erminiile liturgice variaza,insa sensul propriu si exact al acestui act este determinat de insusi textul rugaciunii pentru binecuvantarea cadelnitei: ,,Tamaie Iti aducem Tie,Hristoase Dumnezeul nostru,intru miros de buna mireasma duhovniceas-ca,pe care primind-o intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri,trimite-ne noua harul Prea-sfantultui Tau Duh.’’147.
_________________________________________________________________________
143.Nicolae Cabasila,op.cit.,T.D.L.,cap.XI,trad.rom.cit.,pp.41-42.
144.Simeon al Tesalonicului,Despre Sfanta Liturghie,cap.92.,trad.rom.,p.97.
145.Pr.Prof.Petre Vintilescu,op.cit.,p.135.
146.Idem,op.cit.,p.136.
147.Liturghier,op.cit.,p.136.
41
Mirosul aromat al tamaiei apare deci ca o imagine a jertfei spirituale curate,care trebuie sa inso- teasca si sa completeze totodata jertfa materiala a darurilor noastre,pentru ca in acelasi timp cu raspandirea fumului ei aromat peste credinciosi,sa putem primi astfel in schimb revarsarea haru-lui Duhului Sfant.148.
Referindu-ne la cele doua aspecte ale chenozei Mantuitorului simbolizate la Proscomidie,si anume-Nasterea si moartea-tamaierea a primit explicatiile corespunzatoare intalnite sub ambele forme in,,Comentariul’’ Sfantului Gherman al Constantinopolului.
<<Astfel,in primul rand,pentru a evidentia credinta despre puterea,natura si maretia dumneze-iasca nedespartita de infatisarea smerita a Pruncului Iisus,nascut intr-o iesle,comentariul Sfantu-lui Gherman priveste cadelnita ca o alegorie a firii omenesti:,,Cadelnita arata firea omeneasca a lui Hristos,iar focul,Dumnezeirea;fumul cel binemirositor arata mirosul cel bun inaintemergator al Sfantului Duh.’’In legatura cu Nasterea si inmormantarea Domnului,el adauga:,,Tamaia repre- zinta aromatele pe care le-au adus inainte pentru imbalsamarea Domnului,iar smirna si aromatele magilor,rugaciunea cea curata a faptelor bune,’’>>149.
Se poate observa ca din cele savarsite de preot si din textele rostite din Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament o preocupare mai mult inspre Nasterea Domnului si anume de
,,minunile intamplate cu acel trup,cand era de curnd nascut si asezat in iesle,’’precum si de,,cele ce se spusesera cu mult mai inainte proorocii despre Prunc ca despre un Dumnezeu,pentru ca nu cumva,din pricina Intuparii si a infatisarii omenesti,oamenii sa-si inchipuie lucruri mici si nevred-nice de Dumnezeirea Sa,’’150,spune Nicolae Cabasila in opera sa Despre Talcuirea Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii in capitolul XI.
Randuiala Proscomidiei continua cu tamaierea stelutei de catre preot,dupa care o saruta si o pune deasupra Sfantului Agnet,zicand:,,Si venind steaua,a stat deasupra ,unde eraPruncul.’’(Ma- tei2,9).Atat la steluta cat si la procovete,inainte de a le tamaia preotul si a rosti formulele respec- tive,diaconul zice de fiecare data mai intai:,,Domnului sa ne rugam.’’Iar preotul tamaind acopera- mantul cel dintai,acopera sfantul disc recitand psalmul 92:,,Domnul a imparatit,intru podoaba s-a imbracat;imbracatu-S-a Domnul intru putere si a-a incins,pentru ca a intarit lumea care nu se va clatina.Gataeste scaunul Tau de atunci,din veac esti Tu.Ridicat-au raurile valurile lor cu glasuri de ape multe.Minunate sunt inaltarile marii,minunat este intru cele inalte Domnul.Marturiile Tale s-au adeverit foarte.Casei Tale se cuvine sfintenie,Doamne intru lungime de zile.’’
Dupa ce tamaiaza si al doilea acoperamant,preotul acopera sfantul potir;diaconul adauga:,,Acope-ra,parinte,’’iar preotul rosteste textul adaptat din Avacum3,3:,,Acoperit-a cerurile bunatatea Ta, Hristoase,si de lauda Ta,este plin pamantul.’’
,,Zicand acestea,preotul acopera darurile,adica painea si potirul cu sfintele acoperaminte si le tamaiaza din toate partile,vrand sa arate ca acoperita (necunoscuta) era atunci puterea Dumnezeu-lui intrupat,pana la vremea minunilor si a marturiei celei din cer’’(Matei3,17),ne spune Nicolae Cabasila in opera sa talcuind Sfanta Liturghie,in capitolul XI,si continuand ca,,marturisind,pre- cum am vazut,puterea si slava Domnului ascunse sub acoperamantul corpului si Intruparea Lui minunata’’si cugetand la astfel de lucruri,preotul este inclinat sa caute la Dansul acoperamant sau
_______________________________________________________________________
148.Pr.Prof.Petre Vintilescu,op.cit.,p.136.
149.Idem,op.cit.,p.136.
150.Ibidem,op.cit.,p.137.
42
ocrotire,impreuna cu vazatorii de Dumnezeu care au scris in Legea Veche textele intrebuintate in aceasta parte finala a serviciului Proscomidiei.Deaceea,dupa ce diaconul repeta:,,Acopera ,parin-te’’,preotul tamaind al treilea acoperamant,adica ,,Aerul’’,acopera cu acesta sfantul disc si sfantul potir,ruganduse:,,Acopera-ne pe noi cu acoperamantul aripilor Tale;departeaza de la noi pe tot vrajmasul si pizmasul;impaca viata noastra,Doamne;miluieste-ne pe noi si lumea Ta si mantuies-te sufletele noastre,ca un bun si de oameni iubitor,’’adaptata aceasta rugaciune dupa psalmul lui David (16,8).151.
b) Dupa acoperirea Darurilor urmeaza cadirea acestora,rugaciunea pentru binecuvantarea lor, apolisul si cadirea finala.Astfel la urma,preotul ia cadelnita,tamaiaza Darurile asezate la prosco-diar,zicand de trei ori:,,Binecuvantat esti,Dumnezeul nostru,Care ai binevoit asa,slava Tie,’’dia-conul zicand de fiecare data:,,Totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.’’Apoi se inchi-na amandoi cu toata cucernicia,iar diaconul luand cadelnita zice:,,Pentru punerea inainte a Cinsti-telor Daruri,Domnului sa ne rugam.Doamne miluieste,’’iar preotul rosteste rugaciunea Proscomi-diei (a punerii-inainte a Darurilor):,,Dumnezeule,Dumnezeul nostru,Cel ce painea cea cereasca, hrana a toata lumea,pa Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis in mantuitor si izba- vitor si binefacator,Care ne binecuvanteaza si ne sfinteste pe noi,Insuti binecuvanteaza (preotul binecuvanteaza cu mana dreapta ) aceasta punere inainte si o primeste pe dansa intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri.Pomeneste,ca un bun si de oameni iubitor,pe cei ce au adus-o si pe cei pentru care s-a adus,iar pe noi ne pazeste neosanditi intru sfintita lucrare a Dumnezeiestilor Tale Taine.Ca s-a sfintit si s-a preaslavit preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau,al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.’’152.
Aceasta rugaciune este punctul culminant al slujbei Proscomidiei,deoarece prin ea,materiile aduse,paine si vin,capata caracterul special religios de Daruri pentru jertfa.Totodata prin aceasta rugaciune se rezuma esentialul Proscomidiei in simplitatea ei primara si chiar si ceva vreme dupa ce s-a trecut la faza Sfantului Agnet.
,,Textul ei actual ne este transmis de cel mai vechi Codice liturgic,Barberini,gr.336,in care se gaseste asezat inaintea Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare.Pentru Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur acest manuscris,ca si altele,care uneori ajung pana in secolul XII,reda un text deosebit al rugaciunii Proscomidiei:,,Doamne Dumnezeul nostru,Cel ce Te-ai adus (ca un)miel fara de pata pentru viata lumii,cauta spre noi si spre painea aceasta si spre potirul acesta si le fa curatul Tau Trup si cinstitul Tau Sange,spre impartasirea sufletelor si a trupurilor.’’153. Mai apoi de prin se-colul al XI-lea aceasta rugaciune este scoasa din manuscrise si chiar din uz,astfel ca intr-un codi-ce din secolul al Xii-lea,care cuprinde Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur,primul loc il ocupa rugaciunea Proscomidiei (a punerii-inainte),iar dupa ea urmeaza textul rugaciunii Sfantului Vasile cel Mare.Faptul ca aceasta rugaciune,prima,a fost parasita se datoreaza fundamentului ei cu caracter epileptic (de prefacere a Darurilor),de altfel nepotrivit in acest moment liturgic de initiere a Sfintei Liturghii.
______________________________________________________________________
151.Ibidem,op.cit.,p.118.
152.Liturghier,op.cit.,p.118.
153.Pr.Prof.Petre Vintilescu,op.cit.,p.138.
43
c) Incheierea randuielii slujbei Proscomidiei se face prin apolisul spus de preot in taina,ca de altfel,toata aceasta slujba in anaamblul ei:,, Slava Tie Hristoase,Dumnezeule,nadejdea noastra, slava Tie’’.
d) Apoi diaconul sau,in lipsa lui,preotul ia cadelnita si cadeste tamaind proscomidiarul cu Daru-rile,Sfanta Masa si tot altarul,recitand troparul:,,In mormant cu trupul,in iad cu sufletul,ca un Dumnezeu in rai,cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost,Hristoase,toate um-plandu-le Cel ce esti necuprins,’’iar in continuare tamaiaza toata biserica zicand Psalmul 50 si dupa intoarcerea in altar lasa cadelnita la locul ei.Urmeaza pregatirile prescrise in Liturghier,in vederea inceperii Liturghiei.
,, In sine si in principiu,tamaierea este un act de omagiu si de cinste a Domnului.Impreuna cu acest tropar,ea constituie un epilog al comemorarii mortii Domnului,prin care liturghisitorul mar-turiseste obiectivitatea lui si deci unul dintre atributele Dumnezeirii Sale.Desi ca om se afla cu trupul in mormant,sufletul Sau,nedespartit de firea Lui cea dumnezeiasca,se coborase la iad,pen-tru izbavirea dreptilor robiti in legaturile lui,fiind in acelasi timp pe scaunul slavei ceresti impre-una cu Tatal si cu Duhul Sfant.Acesta este explicatia facuta conform Marturisirii Ortodoxe,ca raspuns la intrebarea 44.’’154.
In finalul acestui capitol se mai impune a face o precizarea in ceea ce priveste randuiala Proscomidiei,precizare conform Liturghierului,astfel <<,,Se cade a sti:Daca va sluji preotul fara diacon,cuvintele diaconului pe care le zice acesta la Proscomidie si la Liturghie,inaintea Sfintei Evanghelii si la raspunsurile lui,adica:…Binecuvinteaza,parinte si Impunge.parinte cat si:Vremea este a sluji Domnului…cat si altele, sa nu le zica,ci numai ectenile si cele obisnuite preotiei…… Si daca vor sluji mai multi preoti impreuna,toata lucrarea Proscomidiei sa o faca numai un preot, iar ceilalti,care slujesc,din ale Proscomidiei deosebi sa nu zica,afara de pomenirea celor vii si morti ai lor. …..
Inca se cade a sti ca,atunci cand slujeste arhiereul,diaconul zice:Binecuvinteaza,Prea Sfin-tite parinte.Cand slujeste preotul,diaconul zice numai:Binecuvinteaza,parinte.’’>>155.
,,Exista un profund simt al misterului prin care Dumnezeu ne comunica propria Sa viata in Intrupare si un accent corespunzator pus pe multiplicitatea simbolismului aflat in riturile Bisericii si care capteaza intr-un mod fragmentar ceva in sine de negrait.Astfel vorbind despre cuvintele si gesturile preotului in timpul Proscomidiei,Cabasila spune:<<Preotul inchipuieste jertfa Mantuiro-rului,istorisind-o prin cuvinte si infatisand-o prin acte simbolice,atat cat se poate infatisa ceva intr-o astfel de materie.Parca ar spune:Astazi venit-a Domnul spre patima ,astazi a murit,asa a fost impuns in coasta,asa a curs sange si apa din coasta Sa cea insulitata.Precum am spus,el face acestea mai intai ca sa arate adevarul si realitatile acestor lucruri. …Pe langa toate acestea,preotul trebuie sa vesteasca insasi moartea Domnului,lucru pentru care ne-ar trebui mii de guri;de aceea ca sa nu ramana nefolosit nici un chip de vestire si istorisire,o exprima si prin grai si prin acte amintitoare.>>’’.156.
_______________________________________________________________________
154.Idem,op.cit.,p.139.
155.Liturghier,op.cit.,p.120
156.Andrew Louth,Dionisie Areopagitul,O introducere,cap.,,Iluminare individuala la Dionisie’’, Editura Deisis,Sibiu 1997,pp.211-213;(Talcuire la Liturghie,VI).
44
CAPITOLUL IV.
IMPARATIA LUI DUMNEZEU INCEPE DE PE SFANTUL DISC.
IV.1.Simbolistica Imparatiei lui Dumnezeu din Proscomidiar
Interpretandu-o ca pe o definitie dogmatica,putem afirma ca randuiala alegerii,pregatirii si binecuvantarii(afierosirii)Darurilor de paine si vin pentru Sfanta Euharistie este actiunea sacra-mentala in timpul careia si prin care materiile aduse si destinate Sfintei Jertfe sunt prelucrate si aduse la starea si calitatea de cinstite Daruri,gata ca prin continuarea Sfintei Liturghii,dupa Pros-comidie,sa fie sfintite si transformate la Epicleza in Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Si pentru ca Sfanta Liturghie are un caracter anamnetic,bazandu-ne pe invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe,a Sfintei Traditii si nu in ultimul rand al Sfintei Scripturi,pe scrierile Sfinti-lor Parinti,apelam la teologia dogmatico-simbolistica,creand o prima imagine catafatica de cu- noastere a lui Dumnezeu,urmand ca prin aprofundare,credinta,meditatie sa reusim o metanoia,o trecere la o teologie apofatica prin care Dumnezeu ni se face cunoscut,nu dupa Fiinta Lui ci dupa energia Sa necreata,dupa harul Duhului Sfant.Atunci cand depasim granita simbolului,cand nu
ni-l mai imaginam pe Dumnezeu antropomorfic,ca un batran cu barba alba,ci incercand sa-L sim-tim si traim in noi,atunci poate am reusit sa depasim granita realitatii istorice si sa realizam aceas-ta cunoastere a lui Dumnezeu bazata pe iluminarea mintii prin Duhul Sfant si adaptata la credinta dreptmaritoare crestina.In acest sens avem astfel marturia Sfintilor Parinti asternute inPatrologia greaca,latina,dar si in Patericul romanesc,scrieri izvorate din trairile ascetice si in duh filocalic ale acestor cu adevarat,,vase sfinte’’si ..casnici’’ai lui Dumnezeu.Este vorba de o transpunere a inva- taturii de credinta,a dogmelor prin Sfanta Liturghie in Sfanta Taina a Euharistiei,caci dogma este un adevar revelat pentru a fi trait,iar in cunoasterea tainelor acesteia se accede prin experiere reli- gioasa.Si pentru ca dogma sa nu ramana la unnivel teoretic de definitie pur teoretica se cere impe-rios,prin credinta,trairea ei cu ajutorul harului divin,care poate duce la un proces duhovnicesc teandric,la comuniunea cu Dumnezeu,toate provenite dintr-o mare virtute: iubirea sau dragostea fara de care nimic nu se poate.Ca model suprem pentru a ne iubi avem insusi iubirea treimica, Dumnezeu Ni se da pilda noua,spune Parintele Profesor Dumitru Staniloae, realizand cea mai desavarsita iubire.
Avem astfel in ce privesc dogmele,adevaruri revelate pe baze scripturistice,traditionaliste,pe care Biserica le-a definit ,propovaduit si transmis mai departe atator generatii de credinciosi de-a lungul veacurilor pana astazi si pana in veci,invataturi de credinta despre: Sfanta Euharistie (Ioan6,48-51);chenoza (Filipeni2,7-11);despre Biserica (Efeseni5);despre Dumnezeu-Tatal,des-pre planul iconomiei Sale divine;despre Dumnezeu-Mantuitorul,Intrupare,viata ,activitate ,Patimi Inviere, Inaltare;despre Dumnezeu-Sfintitorul,Cel care desavarseste toata creatia;…si toate aces-tea exprimate simbolic in randuiala cultului ortodox ,in cadrul celor sapte Laude bisericesti,iar in mijlocul lor stand Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie si toate intr-o extraordinar de frumoasa impletire a Vechiului Testament cu Noul Testament.
,,Vorbind despre simbolism in general,se poate afirma ca problematica acestuia depaseste gra- nitele teologiei dogmatice fiind in centrul preocuparilor artistilor,cercetatorilor si altor oameni de cultura.’’157.
________________________________________________________________________
157.Pr.Prof.Dr.Dumitru Meghesan,Curs de teologie dogmatica si simbolistica,uz intern,p.33.
45
,,In peretele de miazanoapte al absidei altarului ese afla o firida,adica o incapere mica (Impa-ratia din firida),in care nu incape decat un singur om stand in picioare,cu o masuta adapostita intr-o bolta si cu o lumina de ceara aprinsa la intrare.Se numeste proscomidiar si aici se savarseste proscomidia.Cuvantul este grecesc,de la verbul proskomizo,care inseamna a aduce ceva pe palme a oferi ceva in dar,a aduce cuiva o ofranda (asa cum ii vedem in icoana pe cei trei magi aducan-du-i Pruncului Iisus daruri de aur,smirna si tamaie).’’158.Iata o prima analogie a locului unde se savarseste proscomidia,punand in evidenta si aici si pe parcursul intregii slujbe,iar mai apoi a Sfintei Liturghii,importanta si valoarea simbolisticii teologice,a simbolului propriu-zis.
,,Definim simbolul ca un semn material care invaluie si dezvaluie o prezenta spirituala.
O invaluie pentru ca se face acest lucru cand se trece de la lucrarea spirituala la cea materiala si dezvaluie cand ne ajuta ca prin simturi sa intelegem unele realitati transcendente noua.E vorba de un progres in regresie……’’Intreaga teologie crestina s-a folosit de simbol ca de un mijloc de cu-
noastere a divinitatii. Liturghia simbolizeaza viata si activitatea Mantuitorului Iisus Hristos.Sfintii Parinti s-au folosit si ei de ele.’’159.
In cazu lProscomidiei,,firida simbolizeaza pestera in cares-a nascut Mantuitorul si,in acelasi timp, mormantul din care Acesta a inviat.Teologia acestui dublu simbol se afla in iconografia ortodoxa, unde Nou-Nascutul Iisus nu este infatisat niciodata gol sau invelit in camasuta, ci infasat in scute-ce,acestea prefigurand giulgiurile in care va fi infasat trupul Aceluiasi Iisus,coborat de pe cruce si asezat in mormant. Nascut intr-o pastera si inviat dintr-o groapa,Fiul lui Dumnezeu S-a pogorat nu numai pe pamant,ci si in pamant sfintindu-l atat in larguri,cat si in adancuri.’’160.
Simbolismul se intrepatrunde cu materialul,insa ramane in sfera lui ca si viziune religioasa, pentru ca acesta vine din realitatea istorica trecuta reprezentand tot ceea ce au insemnat dreptii Vechiului Testament,sfintii Noului Testament culminand cu venirea si Intruparea Fiului lui Dum-nezeu,Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos,in planul iconomiei divine de mantuire a nea- mului omenesc si ne ajuta sa mergem cu ochii mintii spre realitatea virtuala a imparatiei cerurilor cea a lui Dumnezeu ce va sa fie.
Daca in ,,imparatia din firida’’161,simbolul ramana la nivel de simbol,fiind de ajutor caracte- rului anamnetic al Sfintei Liturghii,prin invocarea si puterea Duhului Sfant,in timpul Epiclezei, simbolul nu mai ramane la nivel de simbol,caci Cinstitele Daruri se sfintesc si astfel painea(Sfan-tul Agnet) si vinul se transforma in chiar Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos.Aceasta este Sfanta Taina a Euharistiei,Hristos in mijlocul nostru pe masa Sfintelor Altare pana la sfarsitul veacurilor,Taina care ne ajuta ca in credinta noastra ortodoxa sa reusim sa ne ridicam mai presus de simbol,putand astfel vorbi de o implinire virtuala a imparatiei lui Dumnezeu,prin simbol dar mai presus de orice simbolistica.
Desi simbolistica nu poate transcede minunea Sfintelor Taine.pentru ca Taina nu sufera ispitire, ne ajuta pe cat posibil ratiunii noastre omenesti in intelegerea cat de cat a acestora,lasandu-ne insa in credinta noastra calauziti de puterea Duhului Sfant si de invatatura Sfintei Biserici.
_________________________________________________________________________
158.Bartolomeu Anania,Arhiepiscopul Clujului,Cartea deschisa a imparatiei cerurilor,O insotire
Liturgica pentru preoti si mireni,E.I.B.M.B.O.R.,Bucuresti,2005,p.38.
159.Pr.Prof.Dr.Dumitru Meghesan,op.cit.,pp.35-36.
160.Bartolomeu Anania,Arhiepiscopul Clujului,op.cit.,p.38.
161,Idem,op.cit.,p.38.
46
Astfel spus firida simbolizeaza imparatia lui Dumnezeu,iar aici ajung darurile de paine si vin pe care credinciosii i le aduc lui Dumnezeu,pentru a fi primite si afierosite Sfintei Jertfe,impreuna cu pomelnicele pentru cei vii si cei adormiti intru Hristos Domnul.
,,Un astfel de dar are valoare de jertfa.Jertfa este actul prin care tu renuntand la un bun al tau, i-l daruiesti cuiva drag.’’162…….<<,,Darul’’ vine din iubire,cacidin iubire pentru oameni si pentru mantuirea noastra Si-a dat Dumnezeu-Tatal pe unicul Sau Fiu:,,Pentru ca asa a iubit Dumnezeu lumea,incat si pe Fiul Cel Unul nascut L-a dat,ca oricine crede in El sa nu piara si sa aiba viata vesnica ”(Ioan3,16),Dar cu caracter de Jertfa Suprema. In foarte multe cazuri,darul este expresia recunostintei,gestul prin care cineva ii multumeste cuiva pentru o binefacere primita.
Amintiti-va de emotionanta fapta a femeii pacatoase care, venind la Iisus,I-a uns capul si picioa-rele cu mir de mare pret,drept recunostinta pentru iertare.(Luca7,36-50)…… Dumnezeu insa este Fiinta fata de care omul dintotdeauna a simtit nevoia de a-si axprima recunostinta. In istoria Ve- chiului Testament,primele jertfe de multumire au fost aduse de catre Abel si Cain,fiii lui Adam, desigur fiecare in felul sau;(Facere4,1-8),dar purcese din constiinta ca omul datoreaza totul,abso- lut totul,lui Dumnezeu.Legea Veche prevedea cu minutiozitate jertfele sangeroase de animale si pasari,ce trebuiau aduse la cortul marturiei si,mai apoi la templul din Ierusalim,dar Legea cea Noua,instituita prin unica jertfa sangeroasa a lui Iisus Hristos pe cruce,le-a inlocuit cu jertfele ne-sangeroase din darurile pamantului.’’163.
Mai departe,tot Arhiepiscopul Bartolomeu Anania spune ca cea mai simpla forma a ofrandei recunoscatoare este parga,prin care se intelege primele roade vegetale date in copt si pe care cre-dinciosii le duc la biserica pentru binecuvantare si daruire.Acesta evoca traditia ofrandelor de parga din satul Inalt Prea Sfintiei Sale,care se aduc la biserica in gunctie de calendarul agricol al regiunii,astfel:,,in luna mai,parga de cirese;in iunie,de caise;la Sampetru,de pere timpurii;la Sfan-tul Ilie,de porumb;la Sfanta Maria,de struguri.E o ezpresie delicata a multumirii,dar si a rugaciu-nii:intre parga si recolta se pot intampla multe,iar Dumnezeu e implorat sa vegheze.’’164.
Deci in firida proscomidiarului se aduc darurile de paine si vin,alimente indispensabile vietii umane,produsul specific al iscusintei si indemanarii omului,insusiri care reprezinta tot un dar de la Dumnezeu,caci animalele si pasarile consuma graul in stare de coacere,la fel si strugurele,insa doar omul este capabil sa obtina paine si vin,care devin ofrande liturgice.
Cu lumanarea aprinsa si cu ofrandele de prescura si vin,preotul imbracat in toate vesmintele li-turgice incepe randuiala Proscomidiei.,,Proscomidia face parte din Sfanta Liturghie,dar este seg-mentul ei de taina,pregatitor,asa cum taina este viata Mantuitorului Hristos pana la varsta de trei-zeci de ani,cand a iesit la propovaduire intru intampinarea crucii,mortii si invierii.Ea povesteste plastic istoria mantuirii noastre,in al carei centru se afla Iisus Hristos.Plasticitatea proscomidiei consta intr-o suita de simboluri extrase cu copia din prescura,menite ca,prin transfigurare,sa devi-na realitate mistica.Spre deosebire de spatiul cultural,in care realitatea devine simbol si se opreste
aici,spatiul lturgic cuprinde succesiunea:realitate-simbol-realitate. Vorbind la obiect,Iisus Hristos
_____________________________________________________________________ 162.Ibidem,op.cit.,p.39.
163.Ibidem,op.cit.,p.40.
164.Ibidem,op.cit.,p.40
47
istoric devine aici simbol in paine si vin,pentru ca simbolul in paine si vin sa devina Hristos eu-haristic.Faptul ca painea si vinul vor deveni Trupul si Sangele lui Hristos fara sa-si piarda insusi-rile naturale tine de misterul liturgic.’’165.
Dupa o pregatire speciala a preotului la care il supun credinta si canoanele in a fi curat sufletes-te si trupeste incepe slujba Proscomidiei.
,,Eu as crede ca,dincolo si mai presus de toate acestea,in proscomidiar el(preotul)trebuie sa aiba candoarea copilului care construieste un univers din cateva piese geomatrice.’’166.
Si astfel incepe conturarea imparatiei lui Dumnezeu,asezata simbolic pe sfantul disc.
IV.2. Imparatia lui Dumnezeu incepe de pe Sfantul Disc.
Intaia,,piesa geometrica’’scoasa din prima prescura,din mijlocul ei,cu ajutorul copiei-cutitas,poarta numele de Agnet(de la latinescul agnus care inseamna miel),simbolul lui Iisus Hris-tos pe care Ioan Botezatorul Il prezentase multimii de oameni prin cuvintele:……,,Iata Mielul lui
Dumnezeu,Cel ce ridica pacatul lumii’’.(Ioan1,29)…In limbajul scripturistic,,a ridica pacatul’’in-seamna a-l rascumpara prin Jertfa de Sine,iar dogmatic vorbim despre mantuirea obiectiva pe care o aduce Domnul Hristos pentru intreg neamul omenesc.
Preotul face cu copia semnul crucii de trei ori deasupra pecetii de pe prescura,rostind:,,Intru pomenirea Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos,’’ca un raspuns la porunca Domnului catre ucenicii Sai la Cina cea de Taina,indata dupa a instituit Sfanta Euharistie,zicandu-le astfel: ,,Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea’’.(Luca22,19).
In acest subcapitol se impune oarecum reluarea randuielii Proscomidiei imbinand-o cu simbolis-tica teologica,dar tratata ca o,,insotire liturgica pentru preoti si mireni’’.167.Astfel,continuand randuiala,simbolistic si virtual preotul cladeste imparatia lui Dumnezeu pe sfantul disc,care are o semnificatie dubla:pestera in care S-a nascut Mesia si mormantul in care a fost asezat cu trupul si de unde a inviat,inchegandu-se o adevarata teologie soteriologica si hristologica.Imparatia de pe sfantul disc se aseamana cu imparatia cerurilor,caci aici Hristos este prezent euharistic in mijlocul nostru,tocmai ca ,,arvuna a vietii vesnice’’,a bunurilor viitoare ce vor sa vina.Toate le putem im-plini astfel spre a noastra mantuire,urmand,pazind si facand poruncile lui Dumnezeu,precum zice si Sfantul Marcu Ascetul,ca:…..,,Domnul e ascuns in poruncile Sale si cei ce-L cauta il gasesc pe masura implinirii poruncilor Sale.’’Si tocmai pentru acestea in Sfanta Liturghie si in cazul lucra- rii de fata,chiar de la Proscomidie se contureaza imparatia lui Dumnezeu pe sfantul disc,in care se reflecta o adevarata invatatura a teologiei dogmatice si simbolistice a credintei dreptmaritoare crestine,transpusa practic intr-o teologie a vietii comunitatii credinciosilor,o teologie traita la pro-priu de obstea credincioasa,care vine la biserica spre a-si aduce aduce darurile de paine si vin lui Dumnezeu,pentru a se ruga,a-L slavi in imne doxologice si a intra in comuniune cu El prin slujba Sfintei Liturghiei.Iata frumusetea cultului public divin ortodox,prin care se accentueaza trasatura ecleoziologica,pnevmatica,teandrica,universala a acestuia,caci in afara Bisericii nu exista mantui-re,spune Sfantul Ciprian,iar cine zice ca are pe Dumnezeu de Tata si n-are Biserica de mama (nu o cerceteaza),acela mincinos este si mantuirea nu este la el.
_________________________________________________________________________
165.Ibidem,op.cit.,p.41.
166.Ibidem,op.cit.,p.41
167.Ibidem,op.cit.,Titlul cartii.
48
O recunoastere a ierarhiei ceresti care-Lare in mijloc pe Mantuitorul Hristos,dar totodata si o re-cunoastere a ierarhiei bisericesti,instituita chiar de Acesta,spre crearea unei ordini lumesti intr-o armonie duhovniceasca si liturgica cu cea din ceruri,o legatura intre biserica cereasca cea birui-toare si cea luptatoare,pamanteasca al carui Cap este Mantuitorul Hristos si pe care le uneste prin puterea harului Duhului Sfant,dand astfel nastere Liturghiei cosmice,caci pentru Hristos timpul este acelasi mereu prezent,trecut,viitor si El le transcede pe toate si pe toti.Astfel ca preotul,in virtutea succesiunii sale apostolice cu care a fost investit la hirotonie,nu face altceva decat sa re-itereze ceea ce chiar Apostolii au implinit dupa primirea poruncii divine.
Pomenirea este sinonima cu amintirea care da caracterul anamnetic al Sfintei Liturghii,o readu-cere in memoria crestinului a faptelor petrecute istoric in viata Domnului Hristos,dar cu un scop bine definit pentru viitorul neamului omenesc,mantuirea obiectiva iar in plan personal cea subiec-tiva.Amintirea se opune uitarii,pastreaza legatura intre persoane,indiferent de distante,spatiu si timp si chiar dincolo de acestea,intre lumea de aici si cea de dincolo,intre cele trecatoare,vremel- nice si cele vesnice.Cand talharul de pe cruce,cuprins de cainta ii spune lui Iisus:,,Pomeneste-ma Doamne cand vei veni intru imparatia Ta!’’………,Domnul ii raspunde:,,Astazi vei fi cu Mine in rai.’’(Luca23,42-43;ICorinteni11,25).Tot dupa acest model al caintei cerem si noi lui Dumnezeu sa-si aminteasca in pronia Lui divina,sa ne pomeneasca,fie direct,fie prin rugaciunea unui prieten, tsau prin mijlocirea preotului,caruia ii inmanam un pomelnic cu numele viilor si mortilor pentru care el se va ruga.,,Intr-o astfel de relatie interpersonala,pomenirea nu mai este o simpla amintire, ci capata consistenta unei legaturi foarte apropiate,vecina cu materialitatea.Aici intervine si rela-tia intima,mistica dintre persoana si numele ei,incepand cu cea a Persoanelor Sfintei Treimi.Loca- sul in care,prin rostire,locuieste numele lui Dumnezeu este chiar locasul lui Dumnezeu.Rostirea,
dupa o anumita randuiala,a numelui lui Iisus este Insasi prezenta lui Iisus;pe acest adevar se inte- meiaza intreaga existenta isihasta a rugaciunii mintii in inima.’’168.
Cand preotul si noi credinciosii zicem:,,In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh in- vocam prezenta reala a lui Dumnezeu in Sfanta Treime de Persoane…..,,Aici,la proscomidie,cand preotul proclama deasupra prescurii pomenirea Domnului Iisus Hristos,el a intrat efectiv in vaz-duhul sfinteniei lui Iisus Hristos.’’169.
,,Agnetul va fi desprins din trupul prescurii,asa cum Mielul lui Dumnezeu S-a desprins din tru-pul Maicii Sale,acesta fiind,la randul ei,desprinsa din trupul omenirii,’’170,afirma intr-un mod de interpretare splendid Sfantul Gherman,Patriarhul Constantinopolului.
,,In legatura cu faptul Nasterii Domnului,o cantare bisericeasca spune ca fiecare din fapturile zidite de Dumnezeu aduce cate ceva: ingerii,cantarea;cerurile,steaua;magii,darurile;pastorii,minu-narea;pamantul,pestera;pustiul,ieslea;iar noi pe Maica Fecioara,se spune in Facerea lui Anatolie, in Vecernia Nasterii Domnului,stihirea a cincea de la Doamne strigat-am.’’171.Si continua Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Bartolomeu zicand ca in acest fel,fiecare om care aduce la altar o prescu-ra pentru Jertfa,ofera simbolic pe Maica Domnului,in numele neamului din care face parte
______________________________________________________________________________
168.Ibidem,op.cit.,p.42.
169.Ibidem.op.cit.,p.43.
170.Talcuirea Sfintei Liturghii,trad.Nicolae Petrescu,Ed.Anastasia,Bucuresti 2000,p.23.
171.Bartolomeu Anania,Arhiepiscopul Clujului,op.cit.,p.43.
49
Proscomidia se continua,preotul scotand Agnetul,iar cele rostite de acesta istorisesc simbolic,
Treapta cu treapta,ceea ce este esential in istoria mantuirii noastre:Patimile si moartea Domnului ca jertfa de Sine,asa cum au fost preinchipuite de proorocul Isaia (Isaia53,7-8)si semnate de Sfan- tul Evanghelist Ioan,cel unul si singurul dintre Apostoli martor ocular al infricosatoarelor eveni- mente.
La amestecarea Sfintelor,adica a vinului cu apa,ca istorisire simbolica,preotul nu le separa(pre-cum ca din coasta Mantuitorului a tasnit sange si apa) ci dimpotriva,amesteca componentele si le binecuvinteaza ca fiind una,semnificand perspectiva liturgica epicletica a prefacerii vinului,caci Sangele mantuitor a lui Hristos nu este cel de dupa moarte,descompus,ci Acela care s-a scurs pe cruce,viu si datator de viata vesnica.
,,Imaginati-va suprafata rotunda a discului ca fiind,in mic imaginea universului.In centru se afla Iisus Hristos,Cel pentru Care sunt toate,172,anume pregatit pentru suferinta si moarte,deoare-ce El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre,dar nu numai pentru ale noastre,ci si pentru ale lumii intregi,173,asa cum marturiseste Sfantul Evanghelist Ioan.’’174.
Si Sfantul Apostol Pavel ne intareste acest lucru zicand: ,,Nerbdatorul dor al fapturii cu nerabdare asteapta descoperirea fiilor lui Dumnezeu.Caci faptura a fost supusa desertaciunii nu de voia ei,ci din pricina aceluia care a supus-o (adica o omului) cu nadejdea insa ca si ea,faptura insasi se va elibera din robia stricaciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu.Caci stiim ca pan’acum toata faptura suspina laolalta si sufera-n durerile nasterii.’’(adica nasterea din nou a lumii).(Rom.
8,19-22).Solidara cu omul prin caderea acestuia,creatia aspira la propria ei restaurare prin restau-rarea omului intru Iisus Hristos.’’175.
De-a dreapta Domnului Iisus Hristos,reprezentat prin Sfantul Agnet,preotul o aseaza pe Maica Domnului,simbolizata printr-o piramida de paine scoasa dintr-o a doua prescura.,,Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu pluteste intr-un vazduh numai al ei,ca fiind mai presus de toti sfintii,mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii.’’176.
In partea cealalta a lui Iisus,simetric cu Maica Domnului se aseaza trei randuri a cate trei siruri triunghiulare,in total noua ipostaze sau fete ale sfinteniei:sfintii ingeri;dreptii profeti ai Ve-chiului Testament,in frunte cu Sfantul Ioan Botezatorul;sfintii Apostoli;sfintii ierarhi si dascali ai Bisericii;sfintii mucenici;sfintii cuviosi;sfintii doctori fara de arginti;sfintii Ioachim si Ana,pre-cum si Sfantul sau (sfintii) praznuiti in ziua respectiva;Sfantul a carui Liturghie se savarseste atunci,Ioan Gura de Aur,sau respectiv Vasile cel Mare.
Acestea toate ocupa jumatatea superioara a Sfantului disc.
In partea inferioara a discului,sub Agnet,dintr-o a patra prescura se desprind trei piramide, mai mici ca aceea a Maicii Domnului,aliniate orizontal:una pentru arhiereul locului,ca si pentru preoti si diaconii impreuna slujitorii daca sunt,o alta pentru popor si conducatorii lui si o alta pen-tru ctitorii acelei biserici.
______________________________________________________________________________
172.Evrei 2,10.
173.I Ioan 2,2.
174.Bartolomeu Anania,Arhiepiscopul Clujului,op.cit.,p.45.
175.I.P.S Bartolomeu Anania;g )Nota de subsol la Biblia sau Sfanta Scriptura,Editia jubiliara a Sfantului Sinod,E.I.B.M.B.O.R.,p.1630.
176.Bartolomeu Anania,Arhiepiscopul Clujului,op.cit,p.46.
50
De obicei mirenii sunt pomeniti in aceeasi linie cu slujitorii bisercii,un fapt vrednic de amin-tit cum ca Dumnezeu nu cauta la fata omului ci la inima acestuia,la credinta si truda pentru cre-dinta.Se citesc pomelnicile pentru vii si apoi dintr-a cincea prescura se scot miridele pentru morti,iar pentru vii tot din a patra.Apoi se invoca ajutorul harului Duhului Sfant in ,,nevrednicia’’ preotului slujitor (pentru a nu se opri venirea Duhului Sfant),iar Proscomidia se incheie cu aco-perirea Cinstitelor Daruri,precedata de tamaiere.
<<Tamaia este o jertfa in sine,de cele mai multe ori adusa de credinciosii mireni,dar si simbo-lul rugaciunii ce se inalta catre Dumnezeu,curata diafana,induhovnicita,asa cum o vedea si Psal-mistul:,,Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta;ridicarea mainilor mele,jertfa de seara.’’Fiecare obiect al acoperirii trece prin vazduhul fin al tamaierii.>> 177.
Acoperirea protectoare a Cinstitelor Daruri cu steluta peste sfantul disc este ca si o referinta di-recta la episodul Nasterii Domnului,in spatiul caruia se savarseste Proscomidia.Asezarea Sfantu-lui Agnet sub steluta este simbolul si prezenta Trupului Mantuitorului care va muri pe cruce,dar care va si invia din mormant intru marirea lui Dumnezeu Tatal.Urmeaza acoperirea Darurilor.
Ca si o concluzie se pot sublinia doua aspecte ale laturii materiale a randuielii Proscomidiei care se imbina simbolistic cu latura divina,sfintindu-se prin puterea harului Duhului Sfant.
In primul rand ,,cred ca acesta jumatate de ora este cea mai nobila si frumoasa parte din in-treaga sjujire preoteasca.Aici in firida (proscomidiar),preotul este desprins de lumea exterioara si se afla cu sine insusi,singur in fata lui Dumnezeu si a propriei sale constiinte…Nici un ochi ome-nesc nu patrunde sa-i masoare aparentele,sa-l controleze sau sa-l judece.Aici nu conteaza daca el este inalt sau scund,gras sau slab,frumos sau urat,invatat sau simplu,cu sau fara talent oratoric,cu sau fara virtuti muzicale,cu sau fara vesminte stralucitoare,familiar sau distant,mandru sau mo-dest,concentrat sau dezinvolt.Singura lui masura este aceea a harului lucrator.’’178.
In al doilea rand se contrureaza in fata ochilor mintii o priveliste extraordinara,mareata, emotionanta,coplesitoare tocmai prin simplitatea si profunzimea ei,continua Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu. ,,In fata tipsiei de metal (sfantul disc) pe care a proscomidit,preotul contempla nici mai mult si nici mai putin decat imaginea Imparatiei cerurilor,avandu-L in centru pe Iisus Hristos
Nimic nu lipseste:Deasupra,Biserica triumfatoare,prin Maica Domnului,ingeri si sfinti;dedesubt, Biserica luptatoare,prin viii care se roaga si mortii care asteapta.Asemenea Logosului intrupat, nemarginitul univers duhovnicesc se aduna intr-o firida de statura unui om.’’179.
Cu adevarat o dimensiune eshatologica a sjujbei Proscomidiei!
_____________________________________________________________________________
177.Idem,op.cit.,p.47.
178.Ibidem,op.cit.,p.49.
179.Ibidem,op.cit.,p.49-50.
51
CAPITOLUL V.
DIMENSIUNEA ESHATOLOGICA A PROSCOMIDIEI.
In sensul ei eshatologic sau mistic,proscomidiarul si sfantul disc insemneaza tronul Mantui- torului Hristos ca Imparat in mijlocul Bisericii Sale si scaunul Sau la Judecata de apoi (Parusie), in fata Caruia toti ne vom infatisa pentru ca sa dam socoteala prntru faptele noastre.
Sfantul Gherman,ne spune ca Sfantul disc cu Sfantul Agnet si miridele din jurul lui reprezin- ta,in chip simbolic,aceeasi imagine eshatologica pe care zugravii o infatiseaza mai intuitiv,prin mijlocirea formelor de arta,in marea si impresionanta scena a Judecatii din urma,zugravita de obi-cei la intrarea bisericilor noastre.
Cand vorbim despre dimensiunea eshatologica a Proscomidiei,observam ca aceasta ne im- prima un sens existentei noastre,caci prin reluarea simbolica a vietii Mantuitorului refacem impa- ratia virtuala a lui Dumnezeu pa Sfantul Disc,vorbim despre Nasterea si moartea Domnului Iisus Hristos,dar raportate la viata noastra trecatoare de pe pamant.Si ce este mai inaltator a gandi,pre-cum si Mantuitorul ne-a confirmat prin Invierea si Inaltarea Sa la ceruri,ca viata noastra capata un sens eshatologic cu destinatie hristica si caracter soteriologic.Intelegem astfel ca viata noastra tru- peasca se poate sfarsi aici,dar sufletul nemuritor isi continua drumul spre Creator,caci acesta vine de la Dumnezeu-Tatal,primeste chip si asemanare,libertate de vointa,liberul arbitru,dar nu este la-sat de izbeliste caci prinSfintele Taine si mai ales prin Sfanta Euharistie primeste merindea nece- sara de a inainta duhovniceste pe calea credintei.
Astfel eshatologic,la proscomidie viata nu se opreste,nu inseamna sfarsitul lumii vazute ci din contra putem vorbi din punct de vedere teologic de o virtuala noua lume,de ,,ceruri noi si pamant nou’’,de o ,,inviere cu trupuri induhovnicite’’de o transformare innoitoare spirituala,de o metano-ia,bine alcatuita in planul iconomiei divine,de o transformare si includere a Liturghiei terestre in cea cosmica,una in iubirea Sfintei Treimi,care n-a facut faptura spre stricaciune ci pentru zidire si
innoire sufleteasca.
Cand vorbim despre simbolul eshatologic al Proscomidiei nu putem neglija si rolul simbo- lismului ecleziologic,pentru ca slujba Sfintei Liturghii se savarseste in Biserica lui Hristos.
In evidentierea rolului simbolistic al Proscomidiei in special si a Sfintei Liturghii in general,un rol important l-a avut si-l are si pictura bisericeasca rasariteana ortodoxa ca mijloc de invatatura si de educatie crestina,ea ivorand dintr-un profund sentiment religios si este prin definitie simbo- lica fiindca exprima in imagini istoria crestinismului,continutul cartilor sfinte,invatatura de cre-dinta si serveste conceptiilor religioase si scopurilor Bisericii in a face o cateheza cat mai buna,ajungand ca prin aceste imagini sa exprime o idee,o intentie,un inteles un continut launtric, sa fie o Sfanta Scriptura in imagini,o stiinta iconografica.In acest context,in interiorul Sfantului Altar,in biserica se savarseste Proscomidia si apoi Sfanta Liturghie in continuare.
,,Astfel ,,deosebit de sensurile tipice si simbolice legate de ritualul Proscomidiei,felul geome- tric in careSfantul Agnet si miridele din jurul lui se aseaza pe sfantul disc are si un sens mai inalt, mistic si ecleziologic in acelasi timp.Sfantul Agnet si miridele reprezinta acum Biserica universa- la din toate timpurile si locurile,atat de pe pamant (luptatoare),cat si cea din ceruri (triumfatoare), Biserica in intelesul ei cel mai larg,adica acea mare adunare sau familie spirituala a tuturor fiilor lui Dumnezeu,stransa in jurul Intemeietorului si Capului ei nevazut,Hristos Mantuitorul,asa cum L-a rugat El pe Tatal,ca unde este El sa fie si ai Lui (Ioan17,24) si asa cum va fi in imparatia Lui ce va sa fie.’’180.
__________________________________________________________________
180.Pr.Prof.Ene Braniste,op.cit.,p.248.
52
Modul cel mai magistral a sensului ecleziologic continuat in cel eshatologic,il subliniaza Sfan
tul Simeon al Tesalonicului,cel mai din urma mare talcuitor al Liturghiei bizantine,atunci cand afirma urmatoarele:,,Am inteles cum prin aceasta dumnezeiasca inchipuire si istorisire a Sfintei Proscomidii,vedem pe Insusi Iisus si intreaga Biserica Lui.Il vedem in mijloc pe Hristos Insusi, Lumina cea adevarata si Viata cea vesnica……….El este in mijloc prin Agnet,iar Maica Lui de-a dreapta prin mirida,sfintii si ingerii de-a stanga,iar dedesubt intreaga adunare a credinciosilor Lui dreptmaritori.Aceasta este taina cea mare:Dumnezeu intre oameni si Dumnezeu in mijlocul dum-nezeilor,care se indumnezeiesc de la Cel ce dupa fire este Dumnezeu Care S-a intrupat pentru dansii.Aceasta este imparatia ce va sa fie si petrecerea ( )vietii celei vesnice:Dumne- zeu este cu noi,vazut si impartasit.’’…O descriere intr-adevar inspirata de Duhul Sfant si mentio- nata in opera Sfantului Simeon ,,Despre Sfanta Liturghie.’’
Sensurile simbolico-eshatologice (mistice) ale randuielii Proscomidiei se prelungesc in cea a Sfintei Liturghii si pot avea o influenta pozitiva,purificatoaresi iluminatoare asupra starii sufletes- ti a celor care participa la slujba Liturghiei,pregatindu-i si imbunatatindu-i in vederea realizarii scopului ultim al acesteia:Impartasirea cu Sfanta Euharistie,unirea cu Hristos euharistic.
Toate darurile ce se aduc la Sfanta Liturghie si se afierosesc Domnului la Proscomidie capata un caracter simbolistico-eshatologic,iar in aceasta privinta Sfantul Maxim Marturisitorul spune:,,La Liturghie,harul Duhului Sfant preface si schimba pe fiecare dintre cei ce se afla de fata,rezidindu-l in chip mai dumnezeiesc,potivit cu insusirile lui si inaltandu-l spre ceea ce se indica prin tainele ce se savarsesc,chiar daca acela nu simte,in cazul ca e inca dintre copii in cele dupa Hristos si nu poate vedea in adancul celor ce se petrec.El activeaza in acela harul mantuirii,indicat prin fiecare dintre dumnezeiestile simboluri ce se savarsesc,conducandu-l pe rand si dupa o ordine,de la cele mai apropiate pana la capatul final al tuturor.’’181.
Luand sensul eshatologic al Proscomidiei si nicidecum ca pe un sfarsit al vietii,ci ca pe o transformare duhovniceasca o reinnoire intru Hristos ,,la proscomidie incepe dialogul intre noi si Dumnzeu ca un suis de daruri………….Urcand pe scara schimbului de daruri spre imparatia lui Dumnezeu,spre viata vesnica,ne transcedem tot mai mult.’’182.
Iata cum virtual in slujba Proscomidiei este conturata tot mai mult o dimensiune cu sens eshato-logic a imparatiei lui Dumnezeu,posibil virtuala,cu o a Doua Venire a Domnului Iisus Hristos, cu Judecata cea dreapta,toate spre implinirea celor asteptate in mantuirea neamului omenesc.
,,Nu numai starea de chenoza (de smerenie) a lui Hristos din vremea vietii pamantesti o repre-zinta Proscomidia,ci pe Hristos cu toate starile prin care a trecut,deci si pe Hristos aflat acum in slava……Proscomidia capata acum un sens hristoslogico-cosmologic,reprezentant pe Hristos Cel in slava,Care acopera nevazut si conduce la mantuire lumea si sufletele noastre.’’183.
Astfel proscomidia imprima dimensiunea eshatologica a creatiei,tocmai pentru ca slujba Sfintei Liturghii cea pamanteasca in comuniune teandrica si simbolistica cu divinitatea,transcede timpul,spatiul,distanta si ajunge in una si cea nesfarsita Liturghie cosmica,adica in eshaton,dand o noua semnificatie a ceea ce pentru noi pamantenii inseamna invatatura despre sfarsitul lumii,cea eshatologica.
___________________________________________________________________________
181.Mystagogia,cap.XXIV,trad.rom.de Pr.D.Staniloae in Revista Teologica,Sibiu,an 1944,p.347.
182.Pr.Prof. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune in Liturghia ortodoxa ,Editura I.B.M.B.O.R.,Bucuresti,2004,p.213.
183.Idem,op.cit.,pp.214-215.
53
Astfel dimensiunea eshatologica a Proscomidiei devine si tinta noastra finala,invierea la viata cea vesnica intru Mantuitorul trupurilor si sufletelor noastre,Domnul Iisus Hristos.
VI.CONCLUZII.
,,Prin impartasire,Liturghia in ansamblul ei are un sens eshatologic,devenind o preinchipuire sau o pregustare a bunatatilor spirituale pregatite celor alesi in imparatia viitoare,o anticipare a imparatiei lui Dumnezeu (imparatiei cerurilor) sau a Parusiei.’’184.
,,Slujba Sfintei Liturghii reprezinta cele trei stadii sau perioade ale istoriei mantuirii:prima ei parte,adica Proscomidia,prin impletirea ei de simboluri si referinte ale Vechiului Testament cu evenimente din Noul Testament,reprezinta legatura mesianica dintre preistorie si istoria sfanta;iar partea a doua,Liturghia catehumenilor (sau liturghia ,,cuvantului’’)reproduce in ansamblu activi-tatea invatatoreasca a Mantutorului (vestirea cuvantului Evangheliei);iar partea a treia (Liturghia credinciosilor sau Liturghia euharistica) Il actualizezaz pe ,,Cuvantul fara trup’’(Ioan1,14),adica Patimile,moartea si Inviera Domnului,Inaltarea la cer si a doua Sa venire,sau pe Hristos,Cel ce se daruieste Bisericii Sale in Sfanta Euharistie.’’185.
In concluzie ar mai fi unele lucruri de lamurit,cum ar fi faptul ca desi slujba Proscomidiei se termina la apolis,Cinstitele Daruri isi irmeaza drumul lor,simbolistic,in legatura directa cu viata si activitatea Domnului Hristos;
O alta chestiune pe care as vrea sa o evidentiez este in legatura cu minunata noastra Traditie orto-doxa in ce priveste aspectul obtinerii produsului finit numit prescura,care inca de inainte de a fi facuta i se cunoaste destinatia ceea ce ii confera un caracter special in plamadirea acesteia.
Un al treilea aspect pe care l-am urmarit tine de Proscomidie privita ca o comuniune de iubire a lui Dumnezeu in Sfanta Treime,intre sfintiiSai si prin ei,in toti oamenii.
In final,dar nu in ultimul rand,am considerat de folos si intocmirea schemei grafice a randuielii Proscomidiei,pentru o mai buna vizualizare a ei in cadrul Sfintei Liturghii,ca si parte de inceput.
A) In ceea ce privesc Cinstitele Daruri afierosite lui Dumnezeu la Proscomidie,acestea,simbolic isi vor continua ,,drumul’’in Sfanta Liturghie,precum viata si activitatea desfasurata a Mantuito-rului Hristos…Astfel ca la Vohodul mare sau iesirea cu Cinstitele Daruri ,,dupa unii liturgisti,
aceasta parte inchipuie ultimul drum facut de Domnul Hristos inainte de Patimile si moartea Sa, din Betania in Ierusalim,intrare Sa triumfala in Cetatea Sfanta,unde trebuia sa se jertfeasca.’’186.
Alti talcuitori explica aceasta part ,, ca fiind chiar alaiul funebru de la Rastignirea si ingroparea Domnului,adica transportarea Sfantului Sau Trup de la locul rastignirii (Golgota),la locul unde era sapat mormantul.’’187. Acum in acest moment proscomidiarul simbolizeaza locul rastignirii, iar sfantul disc reprezinta patul sau nasalia pe care a fost pus si purtat trupul sfant al Mantuitoru- lui,dupa coborarea de pe cruce,iar cei ce poarta Cinstitele Daruri ii inchipuie pe Iosif Arimateia-nul si pe Nicodim,care au dat jos trupul lui Iisus de pe cruce si s-au ingrijit spre a-l pune in mor- mant; Sfanta Masa (Altarul) inchipuind gradina unde a fost sapat mormantul,iar sfantul antimis este mormantul insusi,asezarea Cinstitelor Daruri pe el insemnand punerea Domnului in mormant
________________________________________________________________________
184.Pr. Prof.Dr.Ene Braniste,op.cit.,p.264.
185.Idem,op.cit.,p.242.
186.Ibidem,op.cit.,p.255.
187.Ibidem,op.cit.,pp.255-256.
54
Urmeaza partea pregatitoare pentru savarsirea Jertfei,ca liturghisitorii si credinciosii sa participe cu vrednicie la aducerea Sfintei Jertfe,care se apropie,prin trei etape:rugaciuni,implinirea poruncii crestine a dragostei ,,Sa ne iubim unii pe altii ’’,rostirea Crezului insemnand a treia etapa ca mar-
turisire a credintei dreptmaritoare crestine.Apoi urmeaza momentul central al Liturghiei:savarsi-rea Jertfei (sfintirea Darurilor),ridicarea Cinstitelor Daruri in chipul Sfintei Cruci,in timpul ecfo-nisului: ,,Ale Tale dintru ale Tale,Tie iti aducem de toate pentru toate.’’
Sfintirea si prefacerea Darurilor este momentul din cadrul Sfintei Liturghii in care anamneza, adica pomenirea sau comemorarea vietii si activitatii Mantuitorului se transforma din simbol sau o aducere aminte in realitate efectiva;iar slujba devine o reactualizare a Jertfei Supreme istorice de pe Golgota care-L aduce prezent pe Domnul Hristos in mijlocul Bisericii Sale,pe Masa Sfan-tului Altar sub chipul Sfintei Euharistii.Trebuie precizat in legatura cu materia Cinstitelor Daruri ca numai Sfantul Agnet se preface in Trupul Domnului,restul miridelor aduse pentru sfinti si cre-dinciosi doar se sfintesc prin faptul ca stau alaturi de Sfantul Trup.
Urmeaza savarsirea tainei (impartasirea),rugaciunea Tatal nostru,inaltarea Sfantului Trup,frange-rea Sfantului Agnet,aducerea caldurii Sfintilor Parinti,a Duhului Sfant si turnarea in sfantul potir, inaltarea sfantului potir toate cu simbolismul lor specific legat de Persoana Mantuitorului,astfel ca acum la inaltarea potirului se inchipuie aratarile Domnului Hristos dupa Inviere.
Partea finala a liturghiei consta in tamaierea Sfintelor Daruri,inainte de a fi duse la proscomi-diar,ultima inaltare a sfantului potir in vazul credinciosilor,iar ,,ducerea si depunerea Sfintelor Daruri la proscomidiar inchipuie chiar Inaltarea Domnului la ceruri,iar masa proscomidiarului pe care se aseaza Sfintele Daruri,devine locul sederii Fiului de-a dreapta Tatalui,intru slava cereas-ca.’’188.
Dupa Atanasie de la Paros,ducerea Sfintelor Daruri la proscomidiar simbolizeaza a doua Venire a Domnului (Parusia).189.
Cadirea ultima a Cinstitelor Daruri la proscomidiar simbolizeaza raspandirea invataturii Dom-nului Hristos la toata faptura dupa inaltarea la ceruri,iar alti zic ca semnifica norul in care Man-tuitorul S-a inaltat la Tatal (Faptele Apostolilor 1,9).
Potrivirea Sfintelor la proscomidiar,adica consumarea acestora de catre preot sau diacon daca este ce au ramas in sfantul potir preinchipuie eshatologic gustarea fericirii desavarsite la masa cea cereasca,pe care Domnul Hristos a fagaduit ca o va lua alaturi cu ucenicii si cei alesi intru impa-ratia Lui: ,,De acum nu voi mai bea din acesta roada a vitei,pana in ziua aceea cand il voi bea cu voi intru imparatia Tatalui Meu.’’(Matei 26,29;comp.Marcu 14,25 si Luca 22,18)
B) In ce priveste painea afierosita ca dar Domnului se poate vorbi despre o adevarata ,,Teolo-gie a painii,’’190 ca hrana materiala necesara vietii trupesti,dar mai ales ca paine euharistica indis-pensabila in obtinerea vietii celei vesnice,caci Sfanta Scriptura zice: ,, Daca nu mancati Trupul Fiului Omului si daca nu beti Sangele Lui,nu aveti viata in voi insiva.’’(Ioan 6,53).
______________________________________________________________________________
188.Ibidem,op.cit.,p.263.
189.Atanasie de la Paros,Despre Sfintele Taine,trad.rom.,Ed.Deisis,Sibiu 1997,p.253.
190.Pr.conf.univ.dr.Dumitru Meghesan,art.Teologia painii in rev.Orizonturi teologice,Anul V, Nr.3-4/ 2004,Oradea,p.5.
55
Mantuitorul hraneste multimile cu paine materiala,dar predicile Lui sunt adevarate hraniri spi-rituale,El ,,facea aici o alchimie extraordinara,transformand cuvintele in hrana buna de mancat,ca aceasta sa le tina de sat.’’191.Domnul Hristos incearca sa deschida ochii tuturor,saturarea sa fie cu painea Cuvantului Dumnezeiesc,caci zice:,,Sarguiti-va,nu pentru hrana cea pieritoare,ci pentru hrana ce ramane pentru viata vesnica.’’(Ioan 6,27) si,,Eu sunt Painea vietii,cel ce vine la Mine nu va inseta niciodata.’’( Ioan 6,35).
,,Prin paine si prin vinse produce o comuniune a noastra cu lumea sau mai bine zis cele doua elemente ne dau acces la universul fizic si la cosmosul spiritual. Nu este de mirare ca unii mari ganditori au scris in legatura cu aceasta realitate,asa cum este poetul G.Trakl,care publica un poem si care suna cam asa: Da erglanzt in einer Heile/ Auf dem Tische Brot und Wein; Iata,stra-lucesc pe masa in curata lumina,paine si vin.’’192.
Si exemplele scripturistice si patristice pot continua in ce priveste importanta folosirii painii ca hrana materiala si spirituala,ajungand la painea speciala numita prescura.Mergand mai departe pe firul Sfintei Traditii ortodoxe romanesti,in urma cercetarilor facute,a cartilor si studiilor publicate in reviste de specialitate,parintele Profesor Dumitru Meghesan evoca minunat deosebita frumuse-te si simplitate,bunul simt a sufletului romanesc,in general,pornind chiar de la izvoarele acestuia, de la insusi ,,Maria sa’’,taranul roman si spune astfel:,,Painea este rodul binecuvantat al muncii omului si a fertilitatii pamantului.De aceea in vorbirea populara si in comportamentul taranesc painea apare mereu invaluita intr-un aer de sfintenie.Nu e ingaduit a lasa painea neridicata daca a cazut pe pamant,apoi taierea painii se face insemnand pe ea chipul Sfintei Cruci.Ea se aseaza la locul cel mai de cinste,nu se arunca si nici nu se calca in picioare.Oaspetii sunt intampinati cu paine si sare.Mirosul de paine proaspata insemneaza casa si umple inimile chiar si pe cele mai as- pre.Cine nu-si aminteste de gustul de paine atunci cand ea era scoasa din cuptor de mamele noas-tre si apoi era depusa in camera unde nu locuia nimeni,adica acea incapere ce se numea<<casa cea mare>>,care era un loc destul de sfant pentru familie si unde painea era pusa la loc de cinste. Toate acestea ne dau dreptul sa spunem ca painea pentru noi are o semnificatie extraordinara’’193
Chiar Mantuitorul in rugaciunea domneasca ,,Tatal nostru’’ne invata cum sa ne rugam si ce sa cerem:,,Painea noastra cea de toate zilele,da-ne-o noua astazi.’’(Matei 6,11).
Astfel ,, Painea-Impartasanie este taina in care Dumnezeu si creatia se intalnesc.’’194.Consider ca argumentele sunt suficiente in ce priveste ,,teologia painii’’si tocmai pentru importanta si destina- tia hristica pe care o primeste este bine sa cunoastem modalitatea ei de plamadire.Painea ce va sa devina prescura simbolizeaza lumea aceasta si este obtinuta prin truda oamenilor,fiind ,,culeasa’’, sub forma boabelor de grau din lanurile aurii si mai apoi printr-o,,alchimie’’dumnezeiasca dinain-
cocator,aceasta paine capata o destinatie de jertfa (dar),spre a intra in,, pridvorul sacrului’’si mai apoi chiar in Sfantul Altar,in ,,Sfanta Sfintelor.’’
Este vorba despre un ritual cu caracter oarecum de taina care-si are regulile lui si care este des-cris astfel: ,,Sublimitatea unica a Misterului Euharistic impune o deosebita atentie si materie ce se aduce spre celebrarea Tainei,precum si persoana ce o prepara.Faina din grau curat si apa limpede si dospitura buna nu le amesteca si nu are dreptul sa le framante decat o femeie curata trupeste si sufleteste,de preferinta o batrana vaduva si cu o viata perfect cinstita,inlaturand astfel orice pacat
_____________________________________________________________________
191.Idem,op.cit.,p.23.
192.Ibidem,op.cit.,p.32.
193.Ibidem.op.cit.,p.33.
194.Ibidem,op.cit.,p.34
56
legat implicit de conditia femeii.Si dupa ce aluatul este preparat si coca este rasucita ca un colac frumos,inainte de a o pune in cuptor,aceasta framantatura trebuie sa devina prescura.Iar ritualul sacralizarii il oficiaza tot femeia care,cu mainile curate,deschide lada de zestre si,dintre stivele de tesaturi inflorate,aromate cu busuioc si levantica,scoate un saculet mititel din panza alba de in; in acel saculet se pastreaza cu veneratie obiectul de cult prescornicerul,numit,in diferite zone sau ,,tari’’transilvane si pristolnic,prescurnicer sau pecetar.Partea pecetarului pe care sunt imprimate literele sfinte (IS.HS.NI.KA.) pecetea agnetului,o apasa cu atentie pe mijlocul si pe colturile co- lacului,rostind rugaciuni simple si facand,in prealabil,deasupra fiecaruia semnul crucii….Astfel femeile inclinate la gura cuptorului oficiaza,inchinand aluatul fraged,painea care hraneste pe cei vii si pe cei morti,odata cu pecetluirea lui:sa-i fie lui Ion,sa-i fie Mariei…….’’195.In acest mod si profund incarcat de sentimente religioase in traditia populara romana,painea devine prescura.
C) Proscomidia o putem defini ca parte integranta a Sfintei Liturghii,ca pe o comuniune de iubi-re intre Sfintii Sai si prin ei in toti oamenii.Astfel putem concluziona urmatoarele:
Dimensiunea euharistica a crestinismului tine in primul rand,de Jertfa Suprema:Omul a ajuns religios (homo religiosus) nu cautand,nici cercetand cu ratiunea sa mediul inconjurator,ci primind de la Hristos,Mantuitorul:,,Luati,mancati…;Beti dintru acesta toti…’’(Matei 26,26-29).Jean-Luc Mariou ne vorbeste in aceasta situatie de un ,,dat existential fenomenologic.’’
Crestinismul nu s-a impus niciodata cu sila ci cu jertfa.Viata e in comuniunea personala spirituala insusi o comuniune,prin care semenul isi comunica adincurile iubirii sale spirituale fata de cela- lalt crestin ca si persoana.Cel mai bun mod de a demonstra spiritual acest lucru este acela de a da frau liber rugaciunii.Dar nu poate exista comuniune fara de Sfanta Euharistie, care se proaduce din Cinstitele Daruri pe masa proscomidiarului.Euharistia este,de asemenea,comuniunea sfintilor, comuniune a intregii Biserici,ocomuniune de iubire care are ca model comuniunea dintre iubirea trinitara divina.In cadrul Sfintei Liturghii,in cultul ortodox divin public aceasta se exprima cel mai bine pornind in mod particular de la ritualul Sfintei Prscomidii.In timpul pregatirii elemente- lor euharistice preotul aseaza pe Sfantul Disc alaturi de Sfantul Agnet,care il simbolizeaza pe Hristos,particele sau miride care o simbolizeaza pe Maica Domnului,cele noua cete ingeresti,sfin-tii,precum si pe cei vii si pecei morti,fiecare cu figuri geometrice ale painii diferite ca marimi.
Astfel,in celebrarea euharistica de iubire,membrii comunitatii sunt invitati sa participe la aceasta reprezentare figurativa de pa Sfantul Disc,trimitand in Altar pomelnicele lor cu numele celor vii si morti.Acestia vor fi pomeniti atunci cand preotul va scoate miride din prescura si le va aseza pe Sfantul Disc.Obtinem aici,dupa cum spune Fericitul Augustin pe ,,Hristos intreg,capul si trupul’’, reamintindu-se astfel participarea Sa reala in celebrarea Euharistiei.
Numai in acest sens Proscomidia devine o comuniune,o relatie de iubire teandrica.
S-ar pune totusi aici urmatoarea intrebare:Proscomidia in sine e comuniune,sau credinta celor ce aduc darurile drept jertfa si cer sa fie pomeniti?…….Astfel,precizam ca in sine,Proscomidia este o slujba ca oricare alta,cu tipicul si simbolismul ei. Insa cu toate acestea este o slujba aparte,tainica ce tine de Sfanta Liturghie,de ,,Taina Tainelor’’,adica de Sfanta Euharistie. Tocmai de aceea ea are un statut special,identic cu acela pe care l-a avut Ioan Botezatorul in istoria mantuirii.
________________________________________________________________________
195.Pr.Pop Romul,Glasul pecetoarelor,p.17 si D. Dumitrascu,Vechi pecetare maramuresene,in rev.,,Steaua’’,nr.10, 1977,p.55.
57
In ceea ce priveste celalalt aspect,intr-adevar,Proscomidia este o comuniune de credinta si iubire a celor ce aduc Darurile drept jertfa,a celor ce pun pomelnice.Prin acest aspect se manifesta credinta crestina cum ca toate Darurile se aduc cu un scop binefacator si ziditor,ca merinde bune pentru suflet acum si pentru viata viitoare cea vesnica si ca preotul,mijlocind ajutorul lui Dumne-zeu e doar o unealta,un instrument,iar adevarata semnificatie a credintei depaseste orice granita materiala.De aceea ,Proscomidia devine o comuniune de iubire intre Dumnezeu,preot si credinciosi,intre Biserica triumfatoare si cea luptatoare.
Credinciosul cere ajutorul lui Dumnezeu cu credinta,nadejde si dragoste.El se stie o persoana marginita care poate cere ajutorul unei Persoane infinite,divina si trinitara,care poate cobari la el si o poate ridica in infinitatea Ei. De ce? Pentru ca Dumnezeu le transcede pe toate:,,In mormant cu trupul,in iad cu sufletul,ca un Dumnezeu in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul,ai fost,Hristoase,toate umplandu-Le,Cel ce esti necuprins.’’
Doar in iubire se arata Dumnezeu putand face pe om inrudit cu El.Dumnezeu primeste Daru-rile noastre,ne da iertare de greseli si se face milostiv noua ceea ce ne dovedeste nelimitata Sa capacitate de iubire in relatia cu noi si totodata putinta omului prin ,,chip si asemanare’’de a fi capabil sa raspunda acetei relatii de iubire divina.
Ceea ce da sens Proscomidiei este deci iubirea in comuniune: ,,Si noi am cunoscut iubirea pe care Dumnezeu o are pentru noi si am crezut-o.Dumnzeu este iubire,si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el.Intru aceasta este desavarsita iubirea Lui pentru noi:ca noi sa avem indraznire in Ziua Judecatii….In iubire nu este frica….Noi Il iubim pe Dumnezeu, pentru ca El ne-a iubit intai.’’(I Ioan 4,17-19).Aceasta este porunca lui Hristos:sa ne iubim toti dovedind aceasta prin participarea activa la Biserica,prin faptele noastre si prin aducerea de Da-ruri.
,,Taina prefacerii painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului este asa de mare,in cat dupa ce Parintii,urmand cuvintele Domnului,au afirmat-o cu toata hotararea,teologia de dupa ei n-a mai cutezat sa fac nici un efort pentru patrunderea ei….iar la intelegerea acestei mari Taine, care trebuie pastrata in intelesul ei real,ar putea contribui aprofundarea a doua idei afirmate in traditia crestina:cea de simbol si cea de traire interioara a starii de jertfa.’’196.
Astfel in Euharistie se depaseste succesiunea timpului,pentru ca ea e depasita de Hristos.Nu mai este ,,acum’’si ,,in viitor’’…Dar aceasta depasire este plasarea noastra,prin arvuna in eshaton
in viata noastra vesnica viitoare,transfigurata prin Duhul dumnezeiesc.197.
Se cuvine a mai completa ceva referitor la Sfantul Agnet,care este painea care da viata duhov-niceasca: ,,caci painea lui Dumnezeu este cea care s-a coborat din cer si care daruieste lumii viata’’(Ioan 6,33);si e bine a sti a nu socoti painea euharistica (Sfantul Agnet) ,,mica particica indumnezeita,’’ca fiind trupeasca,ci a o privi cu ochii mintii,nu ca pe ceva pamantesc ci ca adeva-rata paine care s-a coborat din cer, ,,care este Dumnezeu cel adevarat si paine si bautura a vietii nemuritoare,ca nu cumva ramanand in necredinta si numai la painea vazuta prin simturi sa ma-nanci nu Painea cereasca,ci numai pe cea pamanteasca,si sa te lipsesti de viata,ca unul ce nu ma-nanci painea cea duhovniceasca.’’198.
_______________________________________________________________________
196.Pr.Prof.Dumitru Staniloae,op.cit.,pp.490-491.
197.Idem,op.cit.,p.680.
198.Ibidem,op.cit.,p.683.
58
De aceea Sfanta Liturghie incepand cu Proscomidia ne transcede in ,,laboratotul Invierii’’si scoala deprinderii iubirii intre oameni.Ea e manifestarea bucuriei comune ca vom invia si vom fi toti impreuna in veci,cu parintii,cu fratii,cu copiii nostri,comunicand prin trupurile noastre lumi-noase.’’199.Iata adevarata dimensiune eshatologica a Proscomidiei in special si a Sfintei Liturghii in general.
,,Momentul culminant in Sfanta Liturghie este unirea cu Domnul Hristos prin impartasirea de Trupul si de Sangele Lui,in care ni se comunica toata dragostea Lui fata de noi si fata de Tatal,ca sa ne umple pe noi de dragostea lui fata de Tatal.Prin aceasta Trupul Lui pune in trupul nostru,si prin el in sufletul nostru,samanta invierii si a vietii de veci,hranita de iubirea nesfarsita.Caci tot ce se savarseste pe pamant in trupul nostru are repercursiuni in sufletul nostru,intiparandu-se in el ca intr-o radacina a trupului.De aceea Trupul inviat al Domnului Iisus Hristos primit in trupul nostru isi intinde efectul pana in sufletul nostru,daca primim Trupul Domnului cu credinta,ca de acolo sa-si poata manifesta in ziua cea de apoi puterea in reconstituirea trupului nostru inviat.’’200.
__________________________________________________________________
200.Ibidem,op.cit.,pp.711-712.
59
Randuiala grafica a Sfintei Proscomidii:
a)Inchinarea si sarutarea icoanelor
b)Imbracarea vesmintelor
1.Ritualul pregatirii liturghisitorilor c)Spalarea mainilor
d)Troparul ,,Rascumparatu-ne-ai’’
2.Binecuvantarea pentru inceputul slujbei si binecuvantarea prescurilor
3.Ritualul pregatirii Agnetului si al potirului
4.Tamaierea si acoperirea Darurilor
a)Mirida Sfintei Fecioare.
5.Ritualul scoaterii miridelor b)Miridele Sfintilor(cele noua cete).
PROSCOMIDIA c)Cele trei miride speciale
d)Miridele pentru vii si morti
6.Rugaciunea Proscomidiei
(Binecuvantarea Darurilor)
a)Apolisul
7.Rituri finale
b)Cadirea finala cu rostirea troparului ,,In mormant.’’
DECLARATIE
Subsemnatul Danciu Vasile Adrian,absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa,sectia Pastorala din cadrul Universitatii din Oradea,promotia 2005-2009,declar pe propria raspundere ca aceasta lucare de licenta am intocmit-o sub indrumarea Prea Cucernicului Parinte Profesor Universitar Dumitru Meghesan de la catedra de Teologie Dogmatica,respectand indrumarile pentru bibliografia primita si ca nu este copiata sau plagiata de la nimeni.
Multumesc Bunului Dumnezeu ca m-a invrednicit si binecuvantat in alcatuirea acestei lucrari prin si cu ajutorul Prea Cucernicului Parinnte Profesor Meghesan si dau slava Sfintei si Celei de o Fiinta si de viata Facatoarei si nedespartitei Treimi,Tatalui si Fiulu si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin.
Data: Semnatura:
BIBLIOGRAFIE
1. Biblia sau Sfanta Scriptura,Editie Jubiliara a Sfantului Sinod Editura Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane Bucuresti,2001.
2. Bartolomeu Anania,Arhiepiscopul Clujului,Cartea deschisa a imparatiei,o insotire liturgica pentru preoti si mirieni,E.I.B.M.B.O.R. Bucuresti,2005.
3. Pr.conf.dr.univ.Dumitru Meghesan,articol ,,Teologia painii’’in Revista Orizonturi teologice, Oradea,Anul V,nr.3-4/2004..
4. Pr.Prof.Dumitru Staniloae,Spiritualitate si comuniune in Liturghia ortodoxa,Ed.I.B.M.B.O.R. Bucuresti,2004.
5. Pr.Prof.Dr.Ene Braniste,Liturgica speciala,Editura Lumea Credintei,Bucuresti,2005.
6. Pr.Prof.Petre Vintilescu,,Liturghierul explicat,Bucuresti,1972.
7. Pr.Ioan Mihalcescu,scrierile Parintilor Apostolici dimpreuna cu asezamintele si canoanele Apostolice,in Studii teologice nr.6 si traducerea la ,,Constitutiile Apostolice’’,Chisinau,1928.
8. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericeasca traducere romaneasca de pr. Cicerone Iordachescu,Chisinau,1932.
9. Liturghier E.I.B.M.B.O.R. Bucuresti,2000.
10. Dr. Victor Mihalyi de Apasa, Arhieraticon,Blaj,1913.
11. Gherman.I, Istorie bisericeasca si teorie mistica,trad.rom.in revista Mitropolia Olteniei,1974.
12. Pr.drd.Niculai Dragomir,Explicarea Proscomidiei in talcuirile liturgice din literatura teologica bizantina,Studii teologice,nr.6,Bucuresti,an1982;Revista Institutelor Teologice din Patriarhia Romana,seria II,AnulXXXIV.
13. Diacon Ene M. Braniste,Explicarea Sfintei Liturghii dupa Nicolae Cabasila,teza de doctorat, Bucuresti,E.I.B.M.B.O.R.,1943.
14. Nicolae Cabasila,Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii si Despre viata in Hristos,trad.de Pr.Prof. Ene Braniste si Pr. Prof.dr.Teodor Bodogae,Bucuresti,1992.
15. Sofronie al Ierusalimului, Cuvant cuprinzand toata istoria bisericeasca si descriere amanuntita a tuturor celor ce se savarsesc in Dumnezeiasca Liturghie,trad.rom.,Bucuresti,1968.
16. Pr.Prof.Ene Braniste, Literatura liturgica in teologia romaneasca,revista ,,Biserica Ortodoxa Romana’’,an.XCI,1973.
17. I.Bianu si N.Hodos,Bibliografia romaneasca veche,1508-1830,traducere integrala Bucuresti, 1903-1913.
18. Simeon al Tesalonicului, Despre Sfanta Liturghie,in traducere romaneasca,Tratat despre toate dogmele credintei noastre ortodoxe,tiparit de Toma Teodorescu,Bucuresti,1865.
19. Pr.Prof.Petre Vintilescu,Liturghiile bizantine privite istoric in structura si randuiala lor,Bucu-resti,1943.
20. Sf.Gherman al Constantinopolului,sec.VIII, Istorie bisericeasca si mistica,tradusa in rom.in revista ,,Mitropolia Olteniei’’,an XXXVI, 1974.
21. Teodor de Andida,sec.XII, Scurt comentariu despre simbolurile care exista in Dumnezeiasca Liturghie,alcatuit din indemnul si la cererea prea iubitorului de Dumnezeu Vasilie,episcop de Phitia,Studii teologice,nr.6,Bucuresti,an 1982.
22. Pr.Prof.Nicolae Petrescu, Comentariul liturgic al lui Teodor,episcop de Andida,traducere si prezentare in revista ,,Biserica Ortodoxa Ramana’’,an XXXIX,1971,nr.3-4
23. Pr.Prof.Nicolae Petrescu, Comentariul liturgic al lui Sofronie,patriarhul Ierusalimului,trad. rom.in ,,Mitropolia Olteniei’’,an XVI,1964,nr.5-6.
24. Pr.Prof.Dr.Ene Braniste, Arhim.Prof.Ghenadie Netoiu,Pr.Prof.Gheorghe Neda,Liturgica teo-retica,E.I.B.M.B.O.R.,Bucuresti,2002.
25. Pr.Prof.Dr.Ene Braniste,Liturgica speciala,Editura Lumea credintei,Bucuresti,2005.
26. Pr.Petre Vintilescu,Curs (litografiat) de liturgica generala,Bucuresti,1940.
27. Pr.Prof.Petre Vintilescu, Sacrificiul religios ca principiu al Liturghiei,Bucuresti,1927.
28. Pr.Prof.Univ.Dr.Dumitru Meghesan, Curs (uz intern) de teologie dogmatica si simbolica pen-tru Facultatea de Teologie Ortodoxa Oradea,2007.
29. Nicolae Nicolaescu, Cele patru Evanghelii,dovada pentru folosirea painii dospite la Sfanta Euharistie,in revista ,,Studii teologice’’,an 1951,nr.9-10.
30. Pr.D.Buzatu, Paniormentica,in revista ,,Mitropolia Olteniei’’,an.1963,nr.7-8,Craiova :Ama- nunte despre diferite forme de prescuri folosite in Biserica romaneasca si simbolismul lor.
31. (Pseudo)Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericeasca III,3, trad.rom.de Pr.Cicerone Iordachescu,1932.
32. Hristu Andrutos,Dogmatica Bisericii Ortodoxe Rasaritene,trad.rom.de Dr.Dumitru Staniloae, Sibiu,1930.
33. Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe,traducere de Dr.N.Popovicisi Uras Kovincici, Arad,1931,vol.II.
34. Pr.Petre Vintilescu, Aanafora sau antidoron,in revista ,,Studii teologice’’,V,1953,nr.1-2,Bucu- resti.
35. Mystagogia, cap.XXIV, trad.rom. dePr.D.Staniloaein,,Revistateologica’’,Sibiu,an 1944.
36. Pr.Pop Romul, Glasul pecetoarelor si D.Dumitrascu, Vechi pecetare maramuresene, in revista Steaua,nr.10,1977.
37. Andrew Louth, Dionisie Areopagitul, O introducere,Ed.Deisis,Sibiu,1997.
63
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dogmatica Proscomidiei (ID: 167373)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.