Documentele Si Documentatiile Utilizate Intr Un Sistem de Management al Calitatii

Documentele și documentațiile utilizate într-un sistem de management a calității

CUPRINS

Argument……………………………………………………………………………………………………………………3

Cap.I. Documentația sistemului calității……………………………….……………………….5

Conceptul de calitate……………………….………………………………………………5

Caracteristicile documentației sistemului calității…………………………………………..5

Cap.II. Documentele sistemului calității………………………………………………………..8

2.1. Manualul calității…………………………………………………………………………..9

2.2.Procedurile sistemului calității……………………………………………………………..11

2.3.Documentele specifice locului de muncă……………………………………………………13

2.4. Înregistrările calității……………………………………………………………….…….15

Cap. III. Norme de S.S.M. și P.S.I……………………………………………………….……17

Bibliografie…………………………………………………………………………………….19

Anexe………………………………………………………………………………………..20

Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unui produs sau ale unui serviciu, care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesitățile exprimate sau implicite.

Calitatea are un caracter dinamic relativ și complex. Calitatea serviciilor, a produselor, a managementului care, în fapt, influențează calitatea celorlalte produse și procese ale întreprinderii, reprezintă un factor decisiv în activitatea oricărei societăți a cărei dinamică este în continuă dezvoltare, în condițiile economiei de piață actuale.

Tema proiectului este DOCUMENTELE ȘI DOCUMENTAȚIILE UTILIZATE ÎNTR-UN SISTEM DE MANAGEMENT A CALITĂȚII, iar proiectul este structurat pe trei capitole. În primul capitol sunt prezentate caracteristicile conceptului de calitate, în al doilea sunt prezentate și caracterizate documentele sistemului de management al calității, iar în al treilea normele de sănătatea și securitatea muncii. Proiectul conține și bibliografia și anexe.

Principalele competențe vizate în acest proiect sunt:

Gândire critică și rezolvare de problema.

Utilizarea calculatorului și prelucrarea informației.

Comunicare.

Dezvoltarea carierei profesionale.

Procesarea datelor numerice.

Planificarea și organizarea producției.

Sănătatea și securitatea muncii.

Sisteme de transmitere a mișcării.

Tehnici de măsurare în domeniu.

Întreținere planificată.

Asamblări mecanice.

Detectarea defectelor.

Mașini și utilaje industriale.

Exploatarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor.

Ungerea sistemelor tehnice.

Lucrări de întreținere și reparații.

Documentația tehnologică.

Elaborarea unei documentații corespunzătoare privind sistemul calității întreprinderii

reprezintă o recomandare, dar și o necesitate pentru o întreprindere modernă. Potrivit standardului ISO 10013, „Ghid pentru elaborarea manualelor calității", documentele utilizate pentru definirea și implementarea sistemului calității într-o întreprindere sunt structurate ierarhic pe trei niveluri, astfel: manualul calității; procedurile sistemului calității; documentele calității.

Manualul Calității este documentul organizat pe structura standardului SR EN ISO 9001:2001 care prezintă politica entității economice în domeniul calității și descrie sistemul calității acesteia, servind ca referință permanentă în implementarea, menținerea sau modernizarea sistemului respectiv.

După cum modul de organizare a funcțiunii calitate la nivelul entității economice poate fi centralizat sau descentralizat, cu activități referitoare la calitatea dintr-un singur compartiment sau cu activități de gestionare a calității la nivelul tuturor compartimentelor unei organizații, la fel și Manualul Calității poate fi elaborat într-un singur exemplar, referindu-se la ansamblul activităților unei organizații, sau poate fi elaborat la nivelul fiecărui compartiment al firmei, referindu-se la activitățile fiecărei funcțiuni economice.

Prezentarea modalității specifice de desfășurare a unei activități poartă denumirea de

procedură.

În funcție de modalitatea de prezentare, o procedură poate fi nescrisă (caz în care se

numește procedură documentată) sau scrisă.

O procedură se poate referi la o activitate desfășurată de un individ, la un ansamblu de

activități aparținând unei funcțiuni sau unui domeniu sau la elementele sistemului calității

întreprinderii.

Standardul ISO 9001 cere aplicarea următoarelor proceduri ale sistemului calității: analiza contractului, ținerea sub control a concepției produsului, ținerea sub control a documentelor și datelor, asigurarea conformității produsului achiziționat, ținerea sub control a produsului furnizat de client, identificarea și trasabilitatea produsului, ținerea sub control a proceselor, inspecție și încercări, ținerea sub control a echipamentelor de inspecție, măsurare și încercări, ținerea sub control a produsului neconform, acțiuni corective și preventive, manipulare, depozitare, condiționare, prezervare și livrare, ținerea sub control a înregistrărilor calității, auditurile interne ale calității, formarea personalului, servicii asociate, tehnici statistice.

Forma concretă de detaliere a unei proceduri a sistemului calității și în special a procedurilor operaționale, sub aspectul unor documente de lucru detaliate, poartă denumirea de documentele calității.

Documentele calității se materializează în formulare, rapoarte, instrucțiuni de lucru, proceduri și instrucțiuni de inspecție, proceduri de încercare, fișe tehnologice, desene, specificații etc.

Instrucțiunile de lucru se referă la activitatea restrânsă, limitată uneori la un singur post de lucru/ utilaj etc. Acestea prezintă modul cum se realizează cu consecvență activități și procese.

Instrucțiunile de lucru ar trebui elaborate pentru descrierea realizării acelor activități, care ar fi afectate de lipsa unor astfel de instrucțiuni.

Formularele sunt proiectate și menținute pentru înregistrarea datelor, care demonstrează conformitatea cu cerințele SMC.

Formularele trebuie să conțină : titlul, numărul de identificare, revizia și data reviziei.

Formularele trebuie să fie menționate sau atașate la manualul calității, la procedurile documentate și / sau la instrucțiunile de lucru.

Specificații tehnice/ desene/ buletine de analiză/ buletine de încercări sunt documente, care stipulează cerințele.

Înregistrările referitoare la calitate sunt documente care furnizează dovezi obiective privind gradul de satisfacere a cerințelor referitoare la calitate sau cu privire la eficacitatea elementelor sistemului calității unei organizații.

Înregistrările referitoare la calitate se referă atât la document, cât și la conținutul documentului.

Înregistrările cu privire la calitate se pot referi la ansamblul organizației economice sau la anumite activități ale acesteia. De aceea, înregistrările calității se pot grupa în: înregistrări generale, care se referă la aspecte ale asigurării calității la nivelul întreprinderii, cum ar fi instruirea personalului și înregistrări specifice diferitelor activități referitoare la calitate, care se regăsesc în fiecare dintre etapele realizării produsului.

CAP.I. DOCUMENTAȚIA SISTEMULUI CALITĂȚII

1.1. Conceptul de calitate

Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unui produs sau ale unui serviciu, care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesitățile exprimate sau implicite.

Calitatea are un caracter dinamic relativ și complex. Calitatea serviciilor, a produselor, a managementului care, în fapt, influențează calitatea celorlalte produse și procese ale întreprinderii, reprezintă un factor decisiv în activitatea oricărei societăți a cărei dinamică este în continuă dezvoltare, în condițiile economiei de piață actuale.

După anul 2000, odată cu implementarea standardelor ISO 9001:2000, prin abordarea sistemică a managementului calității, asigurarea calității nu mai reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de a funcționa al întreprinderii și de a rezista pe piața concurenților.

Asigurarea calității reprezintă ansamblul activităților planificate și sistematice implementate în cadrul unui „sistem al calității" și demonstrate ca fiind necesare pentru generarea încrederii adecvate în capacitatea unui produs (serviciu, proces, organizație, persoană) de a satisface cerințele pentru calitate (conform SR ISO 8402:1995).

Asigurarea calității acționează pe principiile „potrivit pentru scop" și „realizează corect de prima dată".

Principalul scop al asigurării calității este acela de a asigura îndeplinirea sau chiar depășirea așteptărilor clienților privitoare la produs.

Standardele ISO 9000:2000 definesc două modele de asigurare a calității, care pot fi folosite în industrie și în comerț, în relațiile contractuale dintre furnizori și clienții lor.

În concluzie, asigurarea calității este întâlnită sub două accepțiuni:

– asigurarea internă a calității;

– asigurarea externă a calității.

Asigurarea internă a calității reprezintă activitățile desfășurate cu scopul de a conferi încredere conducerii întreprinderii în obținerea calității propuse.

Asigurarea externă a calității reprezintă activitățile desfășurate cu scopul de a conferi încredere clienților privitor la faptul că sistemul calității furnizorului permite obținerea calității cerute.

Asigurarea calității operează cu următoarele concepte: calitate internă; calitate externă; calitate totală; controlul calității; sistemul calității; standarde de calitate.

Caracteristicile documentației sistemului calității

Elaborarea unei documentații corespunzătoare privind sistemul calității întreprinderii

reprezintă o recomandare, dar și o necesitate pentru o întreprindere modernă, o documentație

fiind foarte importantă din următoarele considerente:

– asigură realizarea unor produse de calitate corespunzătoare cerințelor;

– asigură evaluarea sistemului calității;

– asigură îmbunătățirea proceselor întreprinderii și a rezultatelor acestora.

De exemplu, un audit al sistemului calității trebuie să identifice în procedurile sistemului calității dovada tangibilă că procesele au fost definite, că procedurile au fost aprobate, iar modificările sunt ținute sub control. Existând asemenea dovezi, se poate evalua corect conformitatea sistemului calității cu standardul de referință și se poate aprecia dacă acest sistem este efectiv implementat.

Evaluarea modului de desfășurare a activităților curente, dar și a rezultatelor acestor activități se pot efectua prin utilizarea documentației sistemului calității. Astfel, pot fi identificate ușor măsurile corective sau de îmbunătățire necesare.

Într-o întreprindere în care este implementat un model de asigurare externă a calității potrivit standardelor ISO 9001, ISO 9002, ISO 9003, furnizorul trebuie să stabilească și să mențină un sistem documentat al calității.

Într-o întreprindere în care este implementat un model de asigurare internă a calității potrivit standardului ISO 9004, toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate privind sistemul calității trebuie să fie prezentate în scris, în mod sistematic și ordonat. La nivelul organizației trebuie stabilite dispoziții adecvate privind identificarea, difuzarea, colectarea și ținerea la zi a tuturor documentelor referitoare la calitate, evaluarea și utilizarea acestor documente fiind niște activități dinamice. Pentru utilizarea lor efectivă și ținerea la zi a

acestor documente, este recomandat ca acestea să fie limitate la strictul necesar.

Potrivit standardului ISO 10013, „Ghid pentru elaborarea manualelor calității", documentele utilizate pentru definirea și implementarea sistemului calității într-o întreprindere sunt structurate ierarhic pe trei niveluri, astfel:

A. manualul calității;

B. procedurile sistemului calității;

C. documentele calității.

Documentele fiecărui nivel pot fi utilizate separat sau în combinație cu documentele celorlalte niveluri.

Fig.1.Structura ierarhică a documentelor sistemului calității (conform ISO 10013)

Standardul ISO 9000 cere ca, de îndată ce au fost stabilite toate procesele referitoare la

Sistemul de Management al Calității ISO 9000, acestea să fie transformate în documente, să fie controlate și distribuite personalului competent. Nu există nici o abordare ISO recomandată cu privire la acest lucru, însă există mai multe căi de îndeplinire a acestei cerințe. Cea mai des folosită abordare este documentația dublă, care cuprinde un manual privind calitatea și altul privind producția. Pentru o firmă mică, cu un proces de producție simplu, se poate utiliza un singur manual.

Multe firme folosesc metoda documentației duble pentru a putea descrie modul de respectare a condițiilor standardului ISO 9000 într-un document de dimensiuni mici, iar toate

metodele și procedurile de producție folosite le dețin într-un document separat, în acest mod, pot arăta clienților cum să folosească SMC fără să-și dezvăluie procesele de producție.

Orice document care este folosit ca parte a SMC trebuie supus unei revizuiri și aprobat de o persoană desemnată, iar distribuirea lui trebuie controlată astfel ca, dacă apar modificări ale procedurilor scrise, toate documentele vechi să poată fi depistate și înlocuite.

Verificarea documentelor poate fi efectuată ușor prin aplicarea pe fiecare document a unei ștampile conținând stadiul în care se află revizuirea și data la care respectivul document intră în vigoare.

CAP. II. DOCUMENTELE SISTEMULUI CALITĂȚII

Scopul principal al documentelor Sistemului de Management al Calității este de a exprima Politica în domeniul calității și de a descrie Sistemul de Management al Calității.

Documentele Sistemului de Management al Calității constituie suportul procesului de implementare a Sistemului de Management al Calității.

Tipurile de documente utilizate în cadrul sistemelor de management al calității sunt:

1. Documente care furnizează informații interne și externe despre Sistemul de Management al Calității. Organizația utilizează în acest scop Manualul Calității.

2. Documente care descriu modul în care Sistemul de Management al Calității se aplică în cazul unui produs, proiect sau contract. Documentul utilizat în acest scop este Planul Calității.

3. Documente care furnizează informații referitoare la modul de realizare a activităților/ proceselor. Acestea constituie procedurile în cadrul documentelor Sistemului de Management al Calității.

4. Documente care furnizează probe obiective referitoare la activitățile realizate sau rezultatele obținute. Aceste documente se refera la înregistrări.

Fig.2. Documentele Sistemului de Management al Calității

Fig.3. Arhitectura documentelor Sistemului de Management al Calității

2.1. Manualul calității

Manualul Calității este documentul organizat pe structura standardului SR EN ISO 9001:2001 care prezintă politica entității economice în domeniul calității și descrie sistemul calității acesteia, servind ca referință permanentă în implementarea, menținerea sau modernizarea sistemului respectiv.

După cum modul de organizare a funcțiunii calitate la nivelul entității economice poate fi centralizat sau descentralizat, cu activități referitoare la calitatea dintr-un singur compartiment sau cu activități de gestionare a calității la nivelul tuturor compartimentelor unei organizații, la fel și Manualul Calității poate fi elaborat într-un singur exemplar, referindu-se la ansamblul activităților unei organizații, sau poate fi elaborat la nivelul fiecărui compartiment al firmei, referindu-se la activitățile fiecărei funcțiuni economice.

De asemenea, poate fi elaborat un manual al calității pentru uz intern, denumit și manual de management al calității, care conține informații la care nu trebuie să aibă acces clienții sau partenerii întreprinderii, și un manual al calității utilizat în scopuri externe, denumit manual de asigurare a calității, care conține informații care pot fi aduse la cunoștință clienților sau altor părți interesate. Acesta din urmă îndeplinește rolul unui manual de prezentare.

Avantajele oferite de existența manualului calității sunt:

·     facilitează înțelegerea unitară a politicii calității;

·     asigură coerența politicii calității și obiectivelor generale ale organizației în domeniul calității

·     îmbunătățește comunicarea în interiorul organizației, prin delimitarea canalelor verticale și orizontale de comunicare, referitoare la toate problemele calității;

·     îmbunătățește comunicarea în relațiile organizației cu clienții săi;

·     contribuie la crearea unei imagini favorabile în relațiile cu clienții, favorizând câștigarea încrederii acestora ca cerințele specificate în contract sunt satisfăcute;

·     asigură instruirea unitară a personalului privind elementele sistemului calității și facilitează conștientizarea acestuia în ceea ce privește impactul propriei activități asupra calității produselor;

·     asigură accesul imediat la documentele sistemului calității și facilitează gestionarea acestora;

·     servește ca document principal pentru auditul sistemului calității.

Conform ISO 10013, manualul calității poate fi structurat astfel:

– titlul, scopul si domeniul de aplicare a manualului;

– cuprinsul manualului;

– aprobare si revizie;

– politica in domeniul calității și obiectivele referitoare la calitate;

– prezentarea organizației, a responsabilităților în domeniul calității;

– documente de referință;

– descrierea sistemului de management al calității;

– anexe.

Scopul și domeniul. MANUALUL MANAGEMENTULUI CALITĂȚII (MC) prevede condiții referitoare la sistemul de management al calității conform SR EN ISO 9001:2001.

Prin sistemul de management al calității se dorește creșterea eficacității proceselor desfășurate în cadrul organizației și, de asemenea, se dorește a se da clienților organizației garanția că se livrează constant calitatea dorită.

Prezentul MC este utilizat atât în procesul de instruire a personalului organizației, în procesul de certificare a sistemului de management al calității, cât și în relația cu clienții.

Manualul Calității ISO constituie cerințe obligatorii pentru întreaga organizație și pentru fiecare angajat.

Acest manual este aplicabil tuturor comenzilor/contractelor, cu excepția cazurilor în care acestea din urmă au prevederi diferite. Prevederile din comandă/contract au prioritate față de cele din Manualul Calității.

Documente de referință. Prezentul Manual al Managementului Calității prezintă ca documente de referință următoarele standarde:

•SR EN ISO 9001:2001 – Sisteme de management al calității – Cerințe;

• SR EN ISO 9000:2001 – Sisteme de management al calității – Principii fundamentale și vocabular;

• SR EN ISO 9004:2001 – Sisteme de management al calității – Linii directoare pentru îmbunătățirea performanțelor;

• SR EN ISO 9004 – Managementul Calității și elemente ale sistemelor calității – Partea 4: Ghid pentru îmbunătățirea calității;

• SR ISO 10013:2002 – Ghid pentru documentația sistemului de management al calității;

• ISO 19011:2002-Linii directoare pentru auditarea sistemelor de management al calității și/sau de mediu.

Gradul de detaliere și forma de prezentare ale Manualului Calității diferă în funcție de nevoile specifice ale întreprinderii.

În prezent, în practica economică, este preferată soluția structurării manualului calității pe categoriile de procese definite de standardele ISO 9000.

Responsabilitatea redactării și administrării Manualului Calității revine, de regulă, șefului compartimentului Calitate sau al compartimentului Asigurarea calității.

În cazul în care se elaborează manuale specializate la nivel de compartiment, responsabilitatea redactării acestora revine fiecărui sector implicat. Indiferent de modalitatea de elaborare a Manualului Calității sau de modificări ulterioare ale acestuia, trebuie consultate toate compartimentele sau persoanele direct implicate în activitățile care au incidență asupra calității.

Originalul Manualului Calității rămâne la șeful compartimentului Calitate (dacă acesta este cel care l-a redactat), iar compartimentul Calitate păstrează o copie a manualului, ca exemplar de referință pentru auditurile externe ale sistemului calității. Toate copiile Manualului Calității sunt identificate printr-un cod și sunt difuzate compartimentelor interesate într-un număr de exemplare strict controlat. Administrarea Manualului Calității se realizează de compartimentul Calitate sau de compartimentul Asigurarea calității, prin revizii anuale și periodice sau temporare.

Orice modificare considerată necesară în cuprinsul Manualului Calității este trecută într-un act numit „document de modificare", care trebuie să fie aprobat de șeful compartimentului Calitate și de conducerea de vârf a întreprinderii. Periodic sau temporar, se fac revizii ale Manualului Calității, urmând ca toate modificările rezultate, aprobate de persoanele menționate, să fie încorporate în cadrul modificărilor stabilite cu ocazia reviziei anuale a Manualului Calității.

Pentru ca Manualul Calității să devină un instrument eficient în implementarea și menținerea sistemului calității întreprinderii, în procesul de redactare trebuie să se țină seama de situația concretă existentă în întreprindere și de practicile deja existente în domeniul asigurării calității. De aceea, este preferabil ca întreprinderea să-și elaboreze cu forțe proprii Manualul Calității. Responsabilitatea redactării și administrării Manualului Calității revine, de regulă, șefului compartimentului Calitate sau al compartimentului Asigurarea calității. În cazul în care se elaborează manuale specializate la nivel de compartiment, responsabilitatea redactării acestora revine fiecărui sector implicat.

Indiferent de modalitatea de elaborare a Manualului Calității sau de modificări ulterioare ale acestuia, trebuie consultate toate compartimentele sau persoanele direct implicate în activitățile care au incidență asupra calității. Originalul Manualului Calității rămâne la șeful compartimentului Calitate (dacă acesta este cel care l-a redactat), iar compartimentul Calitate păstrează o copie a manualului, ca exemplar de referință pentru auditurile externe ale sistemului calității. Toate copiile Manualului Calității sunt identificate printr-un cod și sunt difuzate compartimentelor interesate într-un număr de exemplare strict controlat. Administrarea Manualului Calității se realizează de compartimentul Calitate sau de

compartimentul Asigurarea calității, prin revizii anuale și periodice sau temporare.

Orice modificare considerată necesară în cuprinsul Manualului Calității este trecută într-un act numit „document de modificare", care trebuie să fie aprobat de șeful compartimentului Calitate și de conducerea de vârf a întreprinderii. Periodic sau temporar, se fac revizii ale Manualului Calității, urmând ca toate modificările rezultate, aprobate de persoanele menționate, să fie încorporate în cadrul modificărilor stabilite cu ocazia reviziei anuale a Manualului Calității.

2.2. Procedurile sistemului calității

Prezentarea modalității specifice de desfășurare a unei activități poartă denumirea de

procedură.

În funcție de modalitatea de prezentare, o procedură poate fi nescrisă (caz în care se

numește procedură documentată) sau scrisă.

Elementele unei proceduri documentate sunt:

– scopul și domeniul de aplicare a procedurii;

– ce trebuie făcut și de către cine;

– când, unde, cum trebuie procedat;

– ce fel de materiale, echipamente, documente trebuie utilizate;

– cum trebuie specificată și țintită sub control activitatea.

Tipurile de proceduri existente într-o întreprindere din România sunt grupate ca în figura 4.

Fig.4. Tipuri de proceduri

O procedură se poate referi la o activitate desfășurată de un individ, la un ansamblu de

activități aparținând unei funcțiuni sau unui domeniu sau la elementele sistemului calității

întreprinderii.

Standardul ISO 9001 cere aplicarea următoarelor proceduri ale sistemului calității: analiza contractului, ținerea sub control a concepției produsului, ținerea sub control a documentelor și datelor, asigurarea conformității produsului achiziționat, ținerea sub control a produsului furnizat de client, identificarea și trasabilitatea produsului, ținerea sub control a proceselor, inspecție și încercări, ținerea sub control a echipamentelor de inspecție, măsurare și încercări, ținerea sub control a produsului neconform, acțiuni corective și preventive, manipulare, depozitare, condiționare, prezervare și livrare, ținerea sub control a înregistrărilor calității, auditurile interne ale calității, formarea personalului, servicii asociate, tehnici statistice.

Forma de prezentare a procedurilor documentate, numărul și volumul lor diferă în funcție de mărimea întreprinderii, specificul activității sale, domeniul de aplicare și structura prevăzută pentru Manualul Calității.

Procedurile sistemului de management al calității reprezintă forma documentației de bază, utilizată în cazul implementării unui sistem al calității, potrivit standardelor din familia ISO 9000.

Aceste proceduri descriu, fără a intra în detalii tehnice, următoarele:

– obiectivele și modul de desfășurare a diferitelor activități cu incidență asupra calității;

– responsabilitățile, autoritatea și relațiile dintre persoanele care coordonează, efectuează, verifică sau analizează activitățile respective.

Standardul ISO 10013 recomandă următoarea structură a procedurilor documentate ale

sistemului calității:

– politica/referiri la politica în domeniul calității (cerințe generale);

– domeniul de aplicare și scopul procedurii;

– responsabilități;

– acțiuni/metode pentru satisfacerea cerințelor referitoare la elementul sistemului calității;

– documentație/referințe;

– înregistrări.

Procedurile operaționale trebuie astfel elaborate și administrate încât să permită ținerea

sub control a tuturor activităților la care se referă.

Procedurile operaționale detaliază procedurile sistemului calității, precizând obiectivele și rezultatele așteptate ale diferitelor activități cu incidență asupra calității.

Elaborarea unei proceduri operaționale presupune parcurgerea următoarelor etape:

1.descrierea fiecărei activități din compartimentul în cauză, prin completarea fișelor distribuite lucrătorilor implicați în activitățile respective;

2.analiza fișelor de către șeful compartimentului (identificarea eventualelor disfuncționalități în desfășurarea activităților);

3. elaborarea proiectului de procedură pentru activitățile respective, eliminându-se disfuncționalitățile identificate;

4.examinarea proiectului de procedură de către echipa de redactare a documentelor sistemului

calității, în raport cu cerințele referențialului stabilit (standard internațional etc), proiectul fiind retrimis celor care l-au elaborat, împreună cu constatările făcute;

5. reanalizarea proiectului de procedură de către personalul compartimentului și eliminarea neconformităților constatate;

6. definitivarea procedurii de către echipa de redactare și aprobarea acesteia.

2.3. Documentele specifice locului de muncă

Forma concretă de detaliere a unei proceduri a sistemului calității și în special a procedurilor operaționale, sub aspectul unor documente de lucru detaliate, poartă denumirea de documentele calității.

Documentele calității se materializează în formulare, rapoarte, instrucțiuni de lucru, proceduri și instrucțiuni de inspecție, proceduri de încercare, fișe tehnologice, desene, specificații etc.

Pe prima pagină a documentului calității prin care se materializează procedura sunt următoarele elemente:

– denumirea procedurii;

– codul;

– numele și semnătura celor care au întocmit-o și au aprobat-o;

– numărul exemplarului;

– evidența ediției paginilor;

– evidența datei edițiilor.

Pe fiecare pagină a documentului de concretizare a procedurii se menționează ediția și data procedurii.

Instrucțiunile de lucru se referă la activitatea restrânsă, limitată uneori la un singur post de lucru/ utilaj etc. Acestea prezintă modul cum se realizează cu consecvență activități și procese.

Instrucțiunile de lucru ar trebui elaborate pentru descrierea realizării acelor activități, care ar fi afectate de lipsa unor astfel de instrucțiuni.

Detaliile, care nu conduc la un control sporit al activității, trebuie evitate. Instruirea poate reduce nevoia de instrucțiuni detaliate, sub rezerva că personalul afectat deține informațiile necesare pentru a-și executa corect sarcinile.

Indiferent de format sau combinația aleasă, instrucțiunea de lucru trebuie să fie în ordinea operațiilor, trebuie să reflecte cerințele și activitățile relevante.

Formularele sunt proiectate și menținute pentru înregistrarea datelor, care demonstrează conformitatea cu cerințele SMC.

Formularele trebuie să conțină :

– titlul,

– numărul de identificare,

– revizia și data reviziei.

Formularele trebuie să fie menționate sau atașate la manualul calității, la procedurile documentate și / sau la instrucțiunile de lucru.

Specificații tehnice/ desene/ buletine de analiză/ buletine de încercări

Specificațiile sunt documente, care stipulează cerințele.

Specificațiile sunt unice pentru produs/ organizatie, de aceea standardul de referință nu le detaliază.

Caiet de sarcini poate fi considerat o specificație.

Desenele tehnice sunt documente ale produsului

Desenele clienților fac parte din documentația externă

Cerințele legale și ale autorităților fac parte din documentația externă

Manualele de mentenanță

Există diferite cerințe ale standardului prin care organizația poate îmbunătăți SMC și poate demonstra conformitatea prin pregatirea altor documente chiar daca standardul nu le cere în mod explicit, de exemplu:

harta proceselor, diagrame ale proceselor și/ sau descrieri ale proceselor;

specificații;

instrucțiuni de lucru și/ sau de testare;

documente conținând comunicări interne;

programe de producție;

lista furnizorilor aprobați;

planuri de testare și inspecție; planuri ale calității.

2.4. Înregistrările calității

Într-o unitate economică, înregistrările referitoare la calitate se țin zilnic, cu scopul monitorizării sistemului calității, al verificării funcționării sale eficiente, astfel încât să se poată demonstra clienților sau altor instituții interesate conformitatea produselor cu cerințele specificate.

Înregistrările referitoare la calitate sunt documente care furnizează dovezi obiective privind gradul de satisfacere a cerințelor referitoare la calitate sau cu privire la eficacitatea elementelor sistemului calității unei organizații.

Înregistrările referitoare la calitate se referă atât la document, cât și la conținutul documentului.

Înregistrările cu privire la calitate se pot referi la ansamblul organizației economice sau la anumite activități ale acesteia. De aceea, înregistrările calității se pot grupa în:

a) înregistrări generale, care se referă la aspecte ale asigurării calității la nivelul întreprinderii, cum ar fi instruirea personalului;

b) înregistrări specifice diferitelor activități referitoare la calitate, care se regăsesc în fiecare dintre etapele realizării produsului.

În ordinea desfășurării activităților dintr-o întreprindere, se pot exemplifica tipurile de înregistrări referitoare la calitate din figura 5.

Fig.5. Înregistrările calității

Înregistrările calității se pot afla, prezenta, arhiva și păstra pe suport de hârtie, pe suport informatic sau de alte tipuri. Arhivarea lor se realizează astfel încât să fie ușor de regăsit și identificat, în conexiune cu produsele și activitățile ia care se referă, dar și pentru a fi protejate corespunzător împotriva deteriorării, pierderii sau distrugerii.

În cazul implementării unui model de asigurare externă a calității, standardele ISO 9000 formulează cerința ca întreprinderea să stabilească și să țină la zi proceduri scrise referitoare la identificarea, colectarea, indexarea, arhivarea, depozitarea, conservarea și retragerea înregistrărilor referitoare la calitate.

Scopul păstrării o perioadă specificată a înregistrărilor referitoare la calitate este demonstrarea conformității cu cerințele și a faptului că sistemul calității implementat de întreprindere este operațional.

Factorii care influențează stabilirea duratei de păstrare a înregistrărilor referitoare la calitate sunt:

– durata de viață estimată a produsului;

– eventualele cerințe prevăzute de reglementările aplicabile.

Se asigură accesul clienților și al subcontractanților la înregistrările calității numai dacă sa stabilit prin contract și în funcție de perioada stabilită în contract.

CAP.III. NORME DE S.S.M. ȘI P.S.I

În atelierele de montaj și întreținere se iau o serie de măsuri,în scopul protecției împotriva accidentărilor și pentru evitarea deteriorării organelor de mașini. Printre aceste măsuri, putem enumera:

– temperatura din interiorul atelierului trebuie să fie optimă pentru desfășurarea activității (temperatura ridicată micșorează atenția și percepția, iar cea scăzută micșorează mobilitatea lucrătorilor);

– măsuri de mecanizare și automatizare, în special a operațiilor grele și cu risc crescut de accidentări;

– curățarea aerului de gaze, praf și aburi, prin ventilație;

– atelierele de reparații și întreținere trebuie să fie bine iluminate, atât ziua, cât și noaptea;

– protejarea instalațiilor electrice împotriva electrocutării și legarea aparatelor și instalațiilor la pământ;

– verificarea înainte de utilizare a instalațiilor de ridicat (cabluri, lanțuri, scripeți);

– ancorarea mașinilor și a instalațiilor în timpul transportului;

– evitarea staționării muncitorilor în raza de acțiune a macaralelor;

– mecanismele de ridicat și transportat să fie manevrate numai de personalul calificat în acest scop;

– respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevrează substanțele necesare spălării pieselor (mănuși, măști de gaze, interzicerea folosirii flăcării deschise, depărtarea de locurile de sudare);

– verificarea stării utilajelor și a dispozitivelor folosite;

– îndepărtarea așchiilor de pe mașini;

– respectarea regulilor de depozitare a pieselor.

Echipamentul individual de protecție reprezintă totalitatea mijloacelor cu care este dotat fiecare participant în procesul de muncă și constituie un element foarte important în protejarea împotriva factorilor de risc.

Echipamentul se acordă obligatoriu și gratuit tuturor salariaților, precum și altor categorii participante la procesul muncii, în conformitate cu Normativul-cadru de acordare și utilizare a echipamentului individual de protecție, elaborat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și aprobat prin Ordinul nr. 225/1995. Pe baza acestuia, angajatorul este obligat să întocmească lista internă de dotare cu EIP (Echipament Individual de Protecție) adecvat executării sarcinilor de muncă în condiții de securitate.

Alegerea echipamentului individual de protecție se face în funcție de riscuri, alegându-se tipul, aplicându-se anumite standarde și folosind anumite marcaje.

Prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale se face prin introducerea pepiață și doar prin utilizarea acelor echipamente individuale de protecție care mențin sănătatea și care asigură securitatea utilizatorilor, fără a afecta sănătatea sau securitatea altor persoane, animale domestice ori bunuri, atunci când sunt întreținute adecvat și utilizate conform scopului prevăzut.

Utilizarea EIP este permisă dacă:

• este conform reglementărilor tehnice aplicabile;

• este corespunzător riscurilor pe care le previne, fără a induce el însuși un risc suplimentar;

• răspunde condițiilor existente la locul de muncă; • ține seama de cerințele ergonomice și de sănătate ale angajatului;

• este adaptat conformației purtătorului.

În cazul dereglării sau degradării normale a acestuia, respectiv al pierderii calității de protecție, se acordă obligatoriu un nou echipament.

Degradarea sau pierderea lui, înainte de termenul de utilizare prevăzut, din vina purtătorului, atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii (art. 13, Legea nr. 90/1996, republicată).

Actele normative care reglementează activitatea de Protecție a Muncii și P.S.I. sunt:

– Legea Protecției Muncii nr. 90/1996;

– Norme Generale de Protecția Muncii – ediția 2002;

– Norme Specifice de Protecția Muncii.

Aceste legi conțin norme cu caracter general, aplicabile în toate sferele de activitate.

Din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, publicată în M. Of. din 14.07.2006, prezentăm câteva articole:

Art. 1

(1) Protecția muncii constituie un ansamblu de activități instituționalizate, având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății salariaților și a altor persoane participante la procesul de muncă.

(2) Normele de protecție a muncii stabilite prin prezenta lege reprezintă un sistem unitar de măsuri și reguli aplicabile tuturor participanților la procesul de muncă.

(3) Activitatea de protecție a muncii asigură aplicarea criteriilor ergonomice pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și pentru reducerea efortului fizic, precum și măsuri adecvate pentru munca femeilor și a tinerilor.

Art.3

Normele de protecție a muncii se aplică salariaților, membrilor cooperatori, persoanelor angajate cu convenții civile, cu excepția celor care au drept obiect activități casnice, precum și ucenicilor, elevilor și studenților în perioada efectuării practicii profesionale.

Art. 13

(1) În sensul prezentei legi, echipamentul individual de protecție reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc.

(2) Echipamentul individual de protecție se acordă, obligatoriu și gratuit, salariaților, precum și altor categorii de persoane care desfășoară activități la persoanele juridice sau fizice prevăzute la art. 2, potrivit criteriilor stabilite în Normativul-cadru de acordare și utilizare a echipamentului individual de protecție, elaborat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

(3) în cazul degradării echipamentului individual de protecție, respectiv al pierderii calităților de protecție, se acordă obligatoriu un nou echipament.

(4) Degradarea sau pierderea echipamentului individual de protecție înainte de termenul de utilizare prevăzut, din vina purtătorului, atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.

Art. 14

(1) În sensul prezentei legi, echipamentul individual de lucru reprezintă mijloacele pe care persoanele juridice și fizice le acordă unui salariat în vederea utilizării lor în timpul procesului de muncă, pentru a le proteja îmbrăcămintea și încălțămintea.

(2) Echipamentul individual de lucru se acordă de către persoanele juridice în condițiile negociate prin contractele colective de muncă.

(3) Cheltuielile necesare pentru achiziționarea echipamentului individual de lucru sunt suportate în proporție de 50% de la capitolul "Alte cheltuieli de exploatare" ale persoanelor juridice sau din sumele prevăzute cu această destinație în buget pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat, respectiv din bugetele locale, iar diferența se suportă de către beneficiari.

BIBLIOGRAFIE

Auxiliar curricular, Modulul: Asigurarea calității Acest material a fost elaborat prin finanțare Programul Phare TVET RO 2003 / 005 – 551.05.01-02

Auxiliar curricular, Modulul: Întreținere planificată, Acest material a fost elaborat prin finanțare Programul PHARE TVET RO 2003/005-551.05.01-02

http://www.creeaza.com/referate/management

http://www.scritub.com/management/

Anexa 1 – Explicativă pentru tipuri de proceduri generale și operaționale

Anexa 2 – Registru de recepție

Anexa 3 – Buletin de analiză

Anexa 4 – Nota de recepție și constatare de diferențe (NRCD)

Anexa 5 – Proces-verbal de constatare și verificare