Documentele Autentice In Predarea Limbilor Straine

Documentele autentice, concepute pentru a răspunde unei funcții de comunicare, sunt importante în predarea unei limbi străine deoarece folosirea lor corespunde unei predări axate mai mult pe viața reală și pe actualitate, pe o predare mai sensibilă la motivarea și la nevoile elevului.

În acest articol vom prezenta documentele autentice răspunzând la o serie de întrebări care ne vor ajuta să le descriem, să definim caracteristicile lor și motivele de exploatare în clasă.

Ce este documentul autentic?

Definiția cea mai curentă dată documentelor autentice, de orice natură ar fi acestea (scrise, orale, vizuale sau audio-vizuale ) este aceea că ele sunt documente care nu au fost concepute cu finalități pedagogice. Opoziția document pedagogic/document autentic nu este neapărat pertinentă. Se poate spune că documentul «autentic», deci «nepedagogic» se dovedește a fi adesea documentul pedagogic prin excelență.

Înțelegerea unui document într-o limbă străină se face în funcție de experiența personală și culturală, dar și de limitele lingvistice și comunicative ale fiecăruia.

Documentul autentic prezintă limba străină într-un context precis, lucru ce face să crească înțelegerea mesajului și deci crește motivarea, prezintă diferite modele de limbă vorbită și scrisă și diferite variații sociolingvistice în funcție de mijlocul folosit, registrul, clasa socială și proveniența geografică a interlocutorilor.

Care sunt tipurile de documente autentice?

Exista o multitudine de documente autentice cu utilizări diferite din punct de vedere al exploatării lexicale, gramaticale și din punct de vedere al civilizației.

Tipologiile acestor documente sunt relative, ele fiind adesea clasificate după origine.

Din categoria documentelor autentice fac parte:

Documentele scrise:

1) Documente scrise literare: povești, povestiri, teatru, poezii, articole de jurnal.

2) Documente scrise non-literare:

– fapte diverse publicitate, anunțuri de orice fel (cereri și oferte de muncă, imobiliare, diverse),

– horoscop, cuvinte încrucișate, curier sentimental,

– acte administrative

– cataloage, etichete, buletin meteo, interviuri autentice simple.

Documente sonore: publicitate orală, cântece, sunete ale străzii, conversații, zgomote (zgomote specifice)

Documente vizuale: diapozitive, imagini, serii de fotografii, publicitate, fotografii de modă, benzi desenate, peisaje, benzi desenate, video

Care sunt elementele de care trebuie să țină cont profesorul când alege un document autentic?

Pentru a alege un document autentic de exploatat la oră profesorul trebuie să-și răspundă la următoarele întrebări:

corespunde nivelului elevilor?

elevul vine în contact cu cultura limbii țintă fără a-l șoca? (ceea ce poate să pară normal pentru o cultură nu poate fi pentru cealaltă. Profesorul trebuie să știe alege documentul potrivit: conținutul, imaginile, mesajul, etc.)

are elemente de civilizație a limbii țintă?

tratează probleme din viața de zi cu zi sau de actualitate?

Ultimele trei puncte sunt foarte importante deoarece criteriile vor permite elevilor să descopere și să învețe să cunoască și să recunoască situațiile, obiceiurile, comportamentele persoanelor din limba țintă, caracteristicile țării țintă.

este variat?

are registre de limbă diferite (familiar-curent-elevat)?;

este în raport cu competențele pe care vrem să le dezvoltăm?

are situații de comunicare variate? (se pun întrebări pentru a se informa, se dau comenzi, sfaturi, se argumentează, se exprimă punctul de vedere, etc.?)

este adaptat vârstei și intereselor elevilor?

Avantajele utilizării documentelor autentice

Utilizarea documentelor autentice ca material complementar prezintă din punct de vedere pedagogic mai multe avantaje. Enumerarea acestora urmează aleatoriu, fără clasificări sau priorități, deoarece practica pedagogică a dovedit că exploatarea oricărui document autentic dă implicit o notă de autenticitate activității în sine. În consecință precizăm următoarele avantaje:

Documentul autentic devine un obiect privilegiat de comparare a culturilor deoarece, neaparținând lumii școlare, natura sa este recunoscută de elevi ca făcând parte din lumea reală. Toată lumea a văzut, citit, scris auzit sau manipulat în limba lui maternă afișe, prospecte de toate felurile, instrucțiuni de folosire, articole de presă, scrisori personale sau profesionale, cântece, jurnale televizate, filme, etc..

Acest lucru facilitează două tipuri importante de comunicare: stimulată și autentică.

Prin intermediul primului tip de comunicare elevul este pus în situația de a fabrica dialoguri pornind de la situații, scenarii sau stimuli auditivi, vizuali și de a reacționa spontan, implicând exprimarea opiniei personale sau reacția la cea a celorlalți,

În comunicarea autentică elevul are posibilitatea să ia inițiativa de a vorbi în diferite faze ale organizării activității, în cursul negocierilor și luării deciziilor. Autenticitatea se confirmă doar în cazul utilizării exclusive a limbii străine.

Documentul autentic intervine în organizarea unei progresii uneori rigide a activității prin introducerea într-o manieră naturală a unor elemente de lexic, structuri lexicale, gramaticale sau sintactice în situație.

Acest avantaj este cu atât mai semnificativ cu cât în fiecare limbă exista cuvinte și expresii idiomatice pe care elevii le pot asimila și folosi în contexte care le sunt imediat utile.

Documentul autentic pune elevul în situația de a-și însuși și a practica comportamente lingvistice pe care nu le-ar avea dacă ar păstra o atitudine de spectator față de limba străină, el fiind tentat să transpună în limba străină comportamente specifice pentru țara natală.

Un avantaj major al documentelor autentice, mai ales al celor audio-vizuale, este dezvoltarea facultăților auditive și articulatorii ale elevilor prin perceperea articulațiilor și a muzicalității frazelor, a pronunțării, a nuanțelor, a tempoului a ritmului, a organizării spațiale. Prin valorificarea acestor particularități se creează o legătura între document și elev sporindu-i motivația învățării.

Învățarea limbii străine fără o inițiere în cultura și civilizația țării respective rămâne o învățare incompletă. Cu ajutorul documentelor autentice punem elevul în contact cu faptul cultural mediatizat prin faptul lingvistic. Absența contactului imediat a elevului și uneori chiar a profesorului cu faptul cultural, face ca acesta să devină nul, deoarece din perspectiva interculturală el prezintă interes numai dacă se înscrie în experiența socio-culturală a elevului, în experiența trăită, în câmpul său de întrebări.

Pentru a încheia, insistăm asupra faptului că utilizarea și valorificarea documentelor autentice la orele de limbă străină influențează pozitiv domeniul afectiv al elevului (motivația, dorința, plăcerea de a învăța), domeniul cognitiv (analiza, reflecția, conceptualizarea) și domeniul psihomotor care cuprinde toate activitățile de manipulare a limbii.

Materialul autentic poate să fie baza sau punctul de plecare pentru programul de învățare stabilit de profesor, cât și pentru explorări ulterioare, aprofundări, divagări, descoperiri ce pot lua naștere la inițiativa și în funcție de interesele și curiozitățile elevilor.

Crearea relațiilor între forma tehnică și conținutul mesajului: diferitele tipuri de materiale prezintă limbaje specifice. Exploatarea acestui limbaj în activitatea didactică poate fi foarte utilă mai ales în faza înțelegerii globale, în introducerea conținuturilor noi, precum și în fazele de recapitulare.

Bibliografie

1. Beacco, J-C. – „Les dimenssions culturelles des enseignements de la langue”, Hachette Livre, Paris, 2000;

2. Besse, H. – „De la pratique des textes non-littéraires dans le français dans le monde”, Paris, No.150, Janvier, 1980;

3. BÉRARD, E.- „L’approche communicative”,CLE International, Paris, 1991;

4. ROBERT, J-P. – „Dictionnaire pratique de didactique du FLE”, Ophrys, Paris, 1991.

Similar Posts

  • Traditionalismul

    1. Tradiționalismul………………………………….……..………..….2 1.1. Definiție……….……………………………….……………..….2 1.2. Contextualizare……….…….………………….………….….2 1.3. Trasături………………………………..….……………………2 1.4. Reprezentanți……………….……………….…………………3 2.Ion Pillat – Aci sosi pe vremuri…………….………….….….4 3.Anexă…….……………………………………………….………….……9 4.Bibliografie……….…………………………………..……..……….11 1.Tradiționalismul 1.1. Definiție Tradiționalismul se definește drept o mișcare literară, care s-a manifestat în perioada intrebelică și a cărei ideologie s-a structurat în paginile revestei Gândirea. Tradiționalismul intrebelic este anticipat de două curente de la începutul…

  • Literatura Interbelica Punte Intre Societatea Contemporana Si Dumnezeu

    Despre interbelicul românesc s-au scris multe studii importante și au fost emise o seamă de judecăți de valoare, menite să păstreze o linie de echilibru între atitudinea exaltată și negarea radicală a valorilor culturale, sociale, politice, economice pe care le-a produs acest răstimp. O incursiune în creația literară interbelică capătă chipul concret al potolirii setei…

  • Epopeea Lui Ghilgames

    Colecție coordonată de prof. dr. Dan Grigoiescu Coperta și grafica: Anamaria Smigelschi EPOPEEA LUI GHILGAMEȘ în românește de VIRGINIA ȘERBANESCU și AL. DIMA *739409W* 739409 P'BLIOTECA JUDEȚEANĂ „OCTAVÎAN EDITURA MONDERO București, 1996 CUVÂNT ÎNAINTE © Editura Mondero, 1996 ISBN 973-97034-8-8 Cu peste un mileniu și jumătate înainte de a fi fost create poemele homerice, pe…

  • Modalitati ale Comicului In Comediile Lui Vasile Alecsandri

    LUCRARE DE LICENȚĂ MODALITĂȚI ALE COMICULUI ÎN COMEDIILE LUI VASILE ALECSANDRI. SINTEZE CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL I COMEDIA. COMICUL. REPERE TEORETICE 1.1 Comedia 1.2 Comicul ca gen 1.3 Comicul, categorie estetică CAPITOLUL II FORME ȘI STRUCTURI DRAMATICE ROMÂNEȘTI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA 2.1 Începuturile dramaturgiei românești 2.2 Gheorghe Asachi (1788-1869) 2.3 Vasile Alecsandri (1821-1890) 2.4 Bogdan…