Doctrina ȘI Deontologia Profesiei Contabile

DOCTRINA ȘI DEONTOLOGIA PROFESIEI CONTABILE

CUPRINS

Partea I Profesia contabilă

Capitolul 1. Profesia contabilă: concept, structură, rol și mod de reglementare

1.1. Concept și structură

1.2. Profesia contabilă – o profesie reglementată

1.3. Rolul profesiei contabile

1.4. Profesia contabilă între reglementare și interesul public

Capitolul 2. Organizarea profesiei contabile

2.1. Criterii de recunoaștere a unui organism al profesiei contabile

2.2. Organizarea profesiei contabile la nivel global

2.3 Organisme ale profesiei contabile la nivel național

2.4. Înființarea unui organism profesional de contabilitate

Capitolul 3. Standarde internaționale ale profesiei contabile

3.1 Standarde Internaționale de Educație

3.2. Standarde Internaționale de Calitate

3.3. Standarde Internaționale de Etică

3.4. Standarde Internaționale de Contabilitate

3.5. Standarde Internaționale de Audit

Partea II Elemente de teorie și doctrină contabilă

Capitolul 1 Concepte fundamentale în contabilitate

1.1 . Dimensiuni semantice actuale ale termenului “contabilitate”

1.2. Definirea obiectului contabilității

1.3. Perimetre contabile în economia românească

1.4. Sfera și conținutul noțiunii de metodă în contabilitate

1.5. Principii și convenții contabile

Capitolul 2 Conceptele de profesie contabilă și de profesionist contabil

Partea III. Etica în profesia contabilă

Capitolul 1. Elemente conceptuale în etica de profesie

1.1. Etica în general; etica profesională

1.2. Necesitatea unui cod etic al profesiei contabile

1.3. Codul etic IFAC: rol, structură

Capitolul 2. Principiile etice fundamentale ale profesiei contabile

2.1. Integritatea

2.2. Obiectivitatea

2.3. Competența profesională și prudența

2.4 Confidențialitatea

2.5. Profesionalismul

2.6. Respectarea standardelor și normelor profesionale

2.7. Independența

Capitolul 3. Obligațiile organismelor profesionale

Partea IV Organizarea și exercitarea profesiei contabile în România

Capitolul 1. Organizarea profesiei contabile în România

1.1. Scurt istoric privind organizarea profesiei contabile în România

1.2 . Reorganizarea profesiei contabile în România

Capitolul 2. Exercitarea profesiei contabile în România

2.1.Ce sunt serviciile profesionale contabile și care sunt principalele tipuri de asemenea servicii

2.2. Cine este expertul contabil și , respectiv, contabilul autorizat

2.3.Care sunt lucrările care pot fi executate de experții contabili

2.4.Care sunt lucrările care pot fi executate de contabilii autorizați

2.5. Care este organizarea CECCAR?

2.6. Organizarea și funcționarea CAFR

Capitolul 1. Profesia contabilă: concept, structură, rol și mod de reglementare.

Concept și structură

Profesia contabilă poate fi definită ca totalitatea activităților care presupun cunoștințe în domeniul contabilității, a specialiștilor care le efectuează, precum și organismele lor profesionale.

Lista principalelor activități / servicii care compun profesia contabilă trebuie să cuprindă:

Ținerea contabilității;

Elaborarea, examinarea și prezentarea situațiilor financiare;

Auditul statutar;

Alte lucrări de audit financiar-contabil;

Managementul financiar-contabil;

Servicii fiscale ( consultanță, consiliere și asistență fiscală);

Servicii de studii și consultanță pentru crearea întreprinderilor;

Evaluări de întreprinderi și titluri;

Alte servicii contabile și paracontabile.

Sfera de activitate a profesionistului contabil acoperă:

Auditul statutar;

Auditul în sectorul public;

Contabilitatea;

Auditul fuziunilor și achizițiilor;

Auditul elementelor nemonetare;

Lichidări;

Insolvabilitate;

Expertize juridice;

Consultanță;

Consiliere și reprezentare fiscală;

Consiliere în investiții;

Alte tipuri de consiliere cum ar fi organizarea, strategia, gestionarea și tehnologia informației etc.

În funcție de statutul juridic profesioniștii contabili se împart în:

dependenți, cu statut de angajați;

independenți sau liberi – profesioniști contabili, furnizori ai serviciilor componente ale profesiei contabile.

Din punct de vedere al modului de organizare a activității liber profesioniștilor contabili, aceștia pot să-și desfășoare activitatea:

Individual;

În forme asociative potrivit legislației fiecărei jurisdicții.

Activitățile componente ale profesiei contabile se pot organiza și exercita :

Prin compartimente proprii;

Prin externalizare

1.2. Profesia contabilă – o profesie reglementată

În timp ce membrii individuali ai unei profesii contabile au obligația de a servi interesul public, organismele profesionale au o responsabilitate specifică și un rol esențial care se regăsesc în următoarele trei obiective:

Educația: asigurarea unei dezvoltări profesionale continue a membrilor lor;

Etica : comportamentul deontologic al membrilor lor;

Calitatea: certificarea calității serviciilor oferite de membrii lor.

Pentru a atinge aceste obiective organismul profesional trebuie să reglementeze activitățile și conduita membrilor săi pentru a se asigura că responsabilitatea sa față de interesul public este îndeplinită, chiar și atunci când există o reglementare externă semnificativă a profesiei din partea unei agenții guvernamentale.

Reglementarea unei profesii este un răspuns precis la nevoia de standarde sigure, care să fie îndeplinite de membrii acelei profesii.

Reglementarea este necesară pentru a certifica faptul că serviciile contabile de pe piață sunt de calitate adecvată, ceea ce implică:

Adoptarea de standarde profesionale, tehnice;

Adoptarea de reguli etice;

Nevoia de reprezentare a utilizatorilor necontractați ai serviciilor contabile, precum investitorii, creditorii etc.

De regulă reglementarea profesiei contabile acoperă următoarele domenii:

Cerințele de acces și certificarea sau autorizarea;

Cerințele referitoare la educația continuă;

Monitorizarea comportamentului profesioniștilor contabili;

Standardele profesionale și etice pe care profesioniștii contabili trebuie să le respecte;

Sistemele și procedurile disciplinare în cazul în care profesioniștii contabili nu îndeplinesc cerințele de mai sus.

Pentru a fi de calitate, reglementarea trebuie să fie:

Proporțională;

Transparentă;

Să nu fie împotriva competiției;

Nediscriminatorie;

Precisă;

Segmentată în funcție de ținta sa;

Implementată consecvent și just;

Supusă unei examinări periodice.

Reglementarea este importantă, dar nu este suficientă și nici nu poate fi pe deplin eficientă decât dacă este însoțită de un comportament etic al profesionistului contabil, care, în final , reprezintă garanția bunelor servicii și a calității acestora.

Sunt trei modalități de implementare a reglementării:

Autoreglementarea. Aceasta este specifică economiilor liberale. Organismul profesional este recunoscut de guvern, care îi deleagă responsabilitatea de a reglementa profesia;

Reglementarea externă. Profesia este reglementată de guvern, fie prin intermediul unei agenții guvernamentale, fie prin intermediul unei agenții independente, căreia guvernul i-a delegat sarcini de reglementare;

Coreglementarea. Aceasta reprezintă o combinare între autoreglementare și reglementarea externă.

Autoreglementarea și reglementarea externă trebuie să se comporte în așa fel încât să fie complementare și nu să se concureze.

Reglementarea profesiei contabile la nivel european. Profesia contabilă este reglementată de Directiva 89/48/CEE înlocuită prin Directiva 2005/36/CEE cu privire la recunoașterea calificărilor profesionale.

Profesionistul contabil este definit ca fiind specialistul care a absolvit într-un stat membru cel mai înalt nivel de pregătire și formare cerut în acea țară pentru activitatea de profesionist contabil și care are acces fără restricții la toate serviciile și activitățile componente ale profesiei contabile, inclusiv, odată autorizat, la activitatea de audit statutar.

Acești profesioniști contabili au studii universitare, un stagiu practic de cel puțin trei ani și au susținut și promovat un test de aptitudini, iar calitatea profesională obținută are diferite denumiri, dar cu conținut echivalent, cele mai des întâlnite fiind cea de “expert contabil” (mai frecvent în țările latino-continentale), “chartered accountant” ( în zona anglo-saxonă), “contabil public autorizat” CPA în Statele Unite etc.

În materie de audit statutar reglementările sunt fixate prin Directiva 84/253/CEE, cunoscută sub denumirea de Directiva a 8-a, înlocuită prin Directiva 2006/43/CEE, cunoscută sub denumirea de noua Directivă a-8-a.

Principalele prevederi ale celei de-a 8-a Directive se referă la:

Condițiile de autorizare și de retragere a autorizării unui profesionist contabil de a efectua audit statutar. Pentru ca o persoană fizică să efectueze audit statutar, condițiile sunt:

Să aibă studii universitare relevante sau un nivel echivalent;

Să fi susținut un examen de acces la calitatea de profesionist contabil;

Să fi efectuat un stagiu de pregătire practică de cel puțin trei ani;

Să fi promovat un examen de competență profesională;

Condițiile speciale privind independența auditorului, calitatea prestațiilor de audit statutar și standardele aplicabile;

Crearea unui sistem de supraveghere publică asupra activității de audit statutar și a auditorilor statutari.

Ca ultim apărător al interesului public, auditorul statutar trebuie să fie o persoană independentă.

Din rațiuni de costuri, dar și legat de numărul și categoriile de utilizatori ai situațiilor financiare, nu orice entitate poate fi obligată să fie supusă auditului statutar; este cazul mai ales al microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii.

Găsirea unor metode alternative de control cu o anvergură mult mai redusă decât cea a auditului statutar este încurajată. Este cazul “micului audit” care există și în țara noastră sub denumirea de “ cenzorat” sau “ comitete sindacale” în Italia.

1.3.Rolul profesiei contabile

Profesia contabilă se distinge de celelalte profesii, între altele, prin asumarea responsabilității față de interesul public, respectiv față de toate părțile interesate în activitățile desfășurate de întreprindere: acționari, salariați, furnizori-creditori, bănci, buget, investitori, stat și organismele sale, salariați, public etc.

Dacă în piața serviciilor orice alt profesionist prestează servicii pentru un client determinat și care este, în general, consumatorul final al serviciului respectiv, profesionistul contabil , fie că elaborează, fie că auditează situațiile financiare ale întreprinderii se adresează unui număr mai mare de utilizatori (consumatori) ale căror interese pot diferi de cele ale contactorului dar care trebuie apărate.

Regulile contabile ca și profesioniștii contabili sunt indispensabile bunului mers al economiei. Avem în vedere măsurarea activităților economice, întocmirea bugetelor , împărțirea roadelor activităților economice între proprietari și angajați, între muncă și capital.

1.4.Profesia contabilă între reglementare și interesul public.

Contabilitatea și activitățile care presupun cunoștințe din domeniul contabilității sunt activități comerciale. Consumatorii acestor servicii pot să aleagă în mod liber furnizorii acestor activități. Ca atare profesia contabilă este o profesie liberală.

Organismele profesionale care reglementează profesia contabilă au fost gândite ca organisme de reglementare care să garanteze servirea interesului public.

Deși marile scandaluri financiare din ultimii ani au fost provocate și își au originea în mediile respective de afaceri ,totuși, o parte din “costurile” acestora au fost transferate de autoritățile publice și asupra profesiei contabile, mai precis asupra activității de audit statutar.

La început în SUA, prin Legea Sarbanes-Oxley s-a introdus un sistem de supravegherea publică.

Noua Directivă a 8-a a introdus și ea ideea de supraveghere publică . Până în luna iunie 2008 aceste prevederi trebuiau introduse în legislațiile naționale.

Sistemul de supraveghere publică își asumă responsabilitatea finală a supravegherii , și anume:

autorizării (acreditării) și evidenței auditorilor statutari și ale firmelor de audit;

Adoptării standardelor de conduită profesională și de control intern de calitate a firmelor de audit, precum și a standardelor de audit;

Dezvoltării profesionale continue, asigurării calității și sistemelor de investigații și sancțiuni disciplinare.

Supravegherea activitatii de audit este de mare ajutor în plina criză financiară,

pentrucă profesia contabila, în general, și auditorii, în special, sunt cei chemați să dea credibilitate informației contabile, iar utilizatorii, mai ales bancherii, țin cont de aceasta.

În cazul în care credibilitatea este pusă la indoială și profesia contabilă își pierde încrederea publică, se ajunge fără îndoială la evenimentele pe care le traim astăzi. Directiva Europeană 43/2006 modifică fosta Directivă din 1984 privind auditul statutar. Este o continuitate a acesteia, îmbunătățită cu prevederile legate de organismul de supraveghere a activitatii de audit, supraveghere ce a devenit necesară ca urmare a celor întâmplate la nivelul economiei mondiale

Toate activitatile sunt oglindite cu ajutorul contabilității în situațiile financiare, iar informațiile se clădesc pe baza acestor date provenite din mediul de afaceri. Astfel, contabilitatea trebuie sa furnizeze informații cât mai exacte, corecte si oneste.

Transpunerea Directivei 2006/43/CE in legislația românească s-a realizat prin intermediul OUG nr. 90/2008, privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale si al situațiilor financiare anuale consolidate, publicată in Monitorul Oficial din 30 iunie 2008.

Prin acest act normativ se inființeaza Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activității de Audit Statutar.

Consiliul pentru Supravegherea Publica a Activitatii de Audit Statutar functioneaza pe lânga Ministerul Economiei si Finantelor pâna la data de 31 decembrie 2008 si, incepând cu data de 1 ianuarie 2009, pe lângă Cancelaria primului ministru. OUG 78/ 24 iunie 2009 modifică această prevedere și stabilește că CSPAAS va funcționa pe lângă Ministerul Finanțelor Publice .

Directiva europeana 2006/43, care impune tarilor membre crearea unei asemenea institutii de supraveghere a raportarilor financiare, a aparut ca reactie la "Frauda Enron" din 2001, care a dus la prabusirea celui mai mare auditor al lumii din acel moment, Arthur Andersen.

Consiliul este institutie publica autonoma, cu personalitate juridica, infiintata cu scopul de a asigura supravegherea in interes public, potrivit principiilor cuprinse in Directiva 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European si a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale si al conturilor consolidate, de modificare a directivelor Consiliului 78/660/CEE si 83/349/CEE si de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului.

Consiliul are, in principal, urmatoarele obiective:
a) supravegherea publica a activitatii de audit statutar, potrivit cerintelor directivelor europene in domeniu;
b) stabilirea planului strategic cu privire la activitatea de supraveghere publica a activitatii de audit statutar;
c) monitorizarea si coordonarea procesului de aplicare in Romania a ISA si a Codului etic;
d) promovarea si urmarirea cresterii increderii publice in activitatea de audit statutar al situatiilor financiare anuale si al situatiilor financiare anuale consolidate;

e) realizarea cooperarii si comunicarii cu organismele internationale din domeniul ISA, al auditului statutar si al supravegherii publice si cu alte organisme de profil implicate in procesul de elaborare si implementare a standardelor specifice domeniului auditului statutar, precum si crearea cadrului corespunzator pentru a raspunde solicitarilor acestora;
f) reprezentarea Romaniei, alaturi de organizatiile profesionale, in cadrul organismelor internationale din domeniul ISA, al auditului statutar si al supravegherii publice, prin participarea personalului de specialitate la reuniunile acestor organisme;
g) elaborarea propunerilor catre Guvern, cu privire la modificarea si completarea Regulamentului de organizare si functionare al Consiliului;
h) transmiterea de informari si raspunsuri, la solicitarile Comisiei Europene, in ceea ce priveste profesia de audit statutar si supravegherea publica la nivel national a activitatii de audit statutar.

Consiliul este condus de un Consiliu superior;

Activitatea Consiliului se desfasoara in cadrul departamentelor de specialitate stabilite prin regulamentul intern de organizare si functionare, aprobat de catre Consiliul superior.

n cadrul Consiliului se constituie si functioneaza Comisia de disciplina.

Pentru a asigura interfata dintre departamentele de specialitate si Consiliul superior si pentru a sprijini Consiliul superior in luarea deciziilor in domeniul auditului statutar si al supravegherii publice in acest domeniu, se constituie Comitetul executiv.

Comitetul executiv reprezinta structura operativa a Consiliului. Componenta Comitetului executiv este cea prevazuta in Regulamentul de organizare si functionare al Consiliului

In cadrul Consiliului functioneaza un secretariat care deserveste structurile interne ale Consiliului.

Capitolul 2. Organizarea profesiei contabile

2.1. Criterii de recunoaștere a unui organism al profesiei contabile

Pentru a fi recunoscut de autoritățile publice și de organismele internaționale, un organism național al profesiei contabile trebuie:

să fie un organism necomercial și neguvernamental;

să fie acceptat și recunoscut de membrii săi;

membrii săi să fie profesioniști contabili;

să se bucure de bună reputație în rândul autorităților publice și al publicului;

să aibă capacitatea de a dezvolta sau influența standardele profesionale și contabile (etica, disciplina, practica profesională, controlul calității);

membrii săi trebuie să fie autorizați să desfășoare, la cel mai înalt nivel posibil, activitățile tradiționale efectuate de profesioniștii contabili;

să aibă capacitatea de administrare și resursele necesare pentru îndeplinirea misiunii și obiectivelor sale.

2.2. Organizarea profesiei contabile la nivel global

Federația Intrenațională a Contabililor.(IFAC) S-a înființat în anul 1977 cu 63 de membri fondatori din 51 de țări. Astăzi cuprinde 164 de organizații membre și asociate din 119 țări , reprezentând peste 2,5 milioane de specialiști.

Misiunea Federației Internaționale a Contabililor ( IFAC) este de „ a servi interesul public, de a întări profesia contabilă la nivel mondial și de a contribui la dezvoltarea unor economii internaționale puternice prin inițierea și promovarea aderării la standarde profesionale de o înaltă calitate, a progresului convergenței internaționale a acestor standarde, precum și a dezbate probleme de interes public, pentru care experiența profesională este extrem de relevantă”. Sediul IFAC este la New York.

Profesia contabilă din România este reprezentată la IFAC prin CECCAR, membru plin din anul 1996 și CAFR, de asemenea membru cu drepturi depline ( membru asociat din anul 2005).

Organizații și grupări regionale ale profesiei contabile.

IFAC este recunoscută drept o organizație mondială a profesiei în general în ceea ce privește stabilirea standardelor profesionale.

Organizațiile regionale reprezintă profesia din regiunea respectivă în fața organismelor guvernamentale și de dezvoltare din acea regiune și, în anumite cazuri, în fața organizațiilor internaționale care sunt importante din punct de vedere regional.

Pentru a fi recunoscută de către IFAC organizația regională trebuie să demonstreze că:

va subscrie obiectivelor IFAC și va fi de acord să promoveze activ aceste obiective, și se va asigura că prin intermediul propriilor organisme membre sunt promovate în regiune reglementările și standardele IFAC și IASC;

are ca obiectiv dezvoltarea și întărirea unei profesii contabile pe bază largă în regiunea respectivă;

Constituie o regiune de țări definită corespunzător și care este în general reprezentativă pentru profesia contabilă;

Conține un număr suficient de organisme contabile care sunt deja membre ale IFAC.

Principalele organizații și grupări regionale care funcționează în Europa sunt:

Federația Experților Contabili Europeni (FEE) Este o organizație recunoscută de IFAC care gestionează profesia contabilă la nivelul Uniunii Europene. Cuprinde organisme profesionale, admise conform principiului de țară, din cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene. CECCAR este membru FEE din anul 1996. FEE are ca obiectiv întărirea profesiei contabile la nivelul Uniunii Europene și aplicarea standardelor internaționale în domeniul contabilității și auditului.

Pentru ca un organism profesional dintr-o țară să devină membru FEE este necesar:

Să nu fie organism guvernamental;

Să fie un organism stabil în cadrul profesiei contabile;

Să fie recunoscut prin lege sau prin consens general:

Să provină dintr-o țară europeană.

Federația Experților Contabili Francofoni (FIDEF);

Federația Experților Contabili Mediteraneeni (FCM);

Comitetul de Integrare Latină Europa- America (CILEA);

Parteneriatul Sud-Est European pentru Dezvoltarea Contabilității (SEEPAD).

2.3 Organisme ale profesiei contabile la nivel național

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România(CECCAR)

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România este persoană juridică de utilitate publică și autonomă, din care fac parte experții contabili și contabilii autorizați, în condițiile stabilite de Ordonanța Guvernului nr.64/94 (actualizată), având sediul în municipiul București.

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați își constituie filiale, fără personalitate juridică, în reședințele de județ și în municipiul București.

Organizarea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România se face pe două secțiuni:

secțiunea experților contabili;

secțiunea contabililor autorizați.

Organizarea și funcționarea secțiunilor se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați are următoarele atribuții:

a) organizează examenul de admitere, efectuarea stagiului și susținerea examenului de aptitudini pentru accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat, în conformitate cu prevederile legii. Programele de examen, în vederea accesului la profesia de expert contabil și de contabil autorizat, reglementările privind stagiul și examenul de aptitudini se elaborează de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și se avizează de Ministerul Economiei și Finanțelor, urmărindu-se armonizarea cu prevederile directivelor europene în domeniu;

b) organizează evidența experților contabili, a contabililor autorizați și a societăților comerciale de profil, prin înscrierea acestora în Tabloul Corpului;

c) asigură buna desfășurare a activității experților contabili și a contabililor autorizați;

d) elaborează și publică normele privind activitatea profesională și conduita etică a experților contabili și a contabililor autorizați, ghidurile profesionale în domeniul financiar-contabil;

e) asigură pentru experții contabili buna desfășurare a activității de evaluare pe baza Standardelor Internaționale de Evaluare;

f) sprijină formarea și dezvoltarea profesională prin programe de formare și dezvoltare profesională adecvate;

g) apără prestigiul și independența profesională a membrilor săi în raporturile cu autoritățile publice, organisme specializate, precum și cu alte persoane juridice și fizice din țară și din străinătate;

h) colaborează cu asociațiile profesionale de profil din țară și din străinătate;

i) editează publicații de specialitate;

j) alte atribuții stabilite prin lege sau regulament.

Activitățile prevăzute mai sus pot fi desfășurate numai de persoanele având calitatea de expert contabil, respectiv de contabil autorizat, înscrise în Tabloul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și dovedită cu legitimația de membru, vizată anual. Tabloul Corpului se publică anual în Monitorul Oficial al României. În tablou sunt înscriși toți membrii, persoane fizice, experți contabili, separat de contabilii autorizați, precum și persoanele juridice de profil, grupate în funcție de criteriul teritorial.

Evidența persoanelor care au promovat examenul de admitere și se află în perioada de stagiu se organizează potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.

Membrii care nu exercită profesia vor fi înscriși în capitole distincte, în cadrul celor două secțiuni

Organele de conducere ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați sunt: Conferința națională, Consiliul superior al Corpului și Biroul permanent al Consiliului superior.

La filiale, organele de conducere sunt: adunarea generală, consiliul filialei și biroul permanent al acestuia.

Organizarea și funcționarea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați se stabilesc prin Regulamentul aprobat de Conferința națională, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și al Ministerului Justiției.

Orice modificare și/sau completare a regulamentului se face numai în limita reglementărilor legale și în conformitate cu prevederile de mai înainte

Conferința națională a experților contabili și contabililor autorizați se constituie din membrii Consiliului superior al Corpului, membrii consiliilor filialelor Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, ai comisiilor de disciplină și din reprezentanții Ministerului Economiei și Finanțelor de pe lângă Consiliul superior al Corpului și consiliile filialelor, precum și din câte un reprezentant la 100 de membri din fiecare filială desemnat de adunarea generală.

Camera Auditorilor Financiari din Romania ("CAFR") Misiunea Camerei Auditorilor Financiari din Romania ("CAFR") este de a construi pe o baza solida, identitatea si recunoasterea publica a profesiei de auditor financiar din Romania, avand ca obiectiv principal dezvoltarea sustinuta a profesiei si intarirea acesteia cu Standardele de Audit si Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar, prin asimilarea integrala a Standardelor Internationale si a Codului de etica al IFAC, care sa permita auditorilor financiari, membri ai CAFR sa ofere servicii de audit financiar de o inalta calitate, in interesul publicului, in general, si al comunitatii de afaceri, in special.

Organigrama aparatului deliberativ este alcătuită astfel: Organul de conducere al CAFR – Conferința CAFR

Conferința alege membrii Consiliului Camerei, precum și membrii Comisiei de auditori statutari și ai Comisiei de apel ale CAFR.

Consiliul alege dintre membrii săi Biroul Permanent, respectiv persoanele care îndeplinesc funcțiile de conducere în cadrul acestuia.

Organele alese cu rol reprezentativ, de conducere, decizie și control ale Camerei sunt:

Consiliul CAFR

Biroul Permanent al Consiliului CAFR

2.4. Înființarea unui organism profesional de contabilitate

Nu există un model unic valabil pentru un organism profesional de contabilitate. Sunt însă anumite principii de care trebuie să se țină seama.

Mobilul de înființare a unui organism profesional de contabilitate poate fi:

O inițiativă de guvern pentru promovarea unei abordări naționale a reglementării profesiei, și

O inițiativă a unui grup de profesioniști contabili care doresc determinarea unei identități clare activităților lor.

Obiectivele generale ale profesiei contabile sunt:

Protejarea interesului public prin asigurarea faptului că membrii respectă cele mai ridicate standarde de conduită profesională și etică;

Obținerea unei recunoașteri publice a unei game largi de servicii pe care contabilii profesioniști le pot oferi;

Promovarea, menținerea și sporirea cunoștințelor, abilităților și competenței membrilor organizației și stagiarilor;

Promovarea și protejarea obiectivelor și susțenabilitatea organizației și profesiei de contabil;

Păstrarea drepturilor legitime ale membrilor;

Asigurarea independenței profesionale a contabililor indiferent de locul ocupat;

Avansarea teoriei și practicii de contabilitate;

Determinarea criteriilor de eligibilitate pentru apartenența la organism;

Dezvoltarea și păstrarea unor relații eficiente de lucru cu administrația, cu alte organisme naționale, regionale și internaționale de contabilitate.

Pasul următor îl constituie efortul de a se ajunge la un consens cu privire la activitățile organizației propuse si a aspectelor structurale pe care aceasta le va avea.

Urmează apoi activitatea de elaborare a documentelor oficiale de organizare ( statutul, actul constitutiv și regulamentele).

Urmează colaborarea cu guvernul pentru protejarea interesului public.

În legătură cu reglementările organismului, acestea constă în:

O lege a contabililor care să recunoască organismul profesional ca entitate legală care reprezintă profesia și care îi poate conferi putere legală pentru reglementarea membrilor;

Un statut și regulamente proprii;

Cerințe de admitere și un registru al membrilor;

Reguli de conduită profesională și etică în afara cadrului legal ( de exemplu, reguli cu privire la independență. Aceste reguli trebuie să se bazeze pe Codul etic al IFAC;

Standarde contabile și de audit;

Sisteme disciplinare pentru membrii care nu respectă regulile de conduită ale organismului;

Cerințe de autorizare pentru auditori și alte funcții;

Sisteme de monitorizare pentru membri.

Organul principal de conducere al organismului profesional de contabilitate este Consiliul. Componența Consiliului este în general aleasă de membri, de obicei pe un termen specificat, care poate fi reînnoit o dată sau de mai multe ori. Consiliul răspunde în fața membrilor.

Consiliul este în mod normal condus de un președinte.

Consiliul este responsabil cu conducerea organismului pentru realizarea obiectivelor și pentru realizarea obiectivelor și pentru asigurarea ca organismul să funcționeze efectiv și eficient.

Comitetele Permanente sunt structuri ale Consiliului care generează o judecată logică de grup, asigură continuitatea gândirii și ajută la consolidarea cunoștințelor și experienței membrilor.

În legătură cu finanțarea organismului, dacă la început finanțarea poate fi făcută din surse externe , mai târziu organizația trebuie să genereze suficiente venituri pentru a-și acoperi toate costurile de exploatare și pentru a permite unele investiții în dezvoltare.

Marketingul eficient este esențial pentru succesul pe termen lung al organizației.

Capitolul 3. Standarde internaționale ale profesiei contabile

Standarde Internaționale de Educație

Consiliul pentru Standarde Internaționale de Educație Contabilă al IFAC elaborează standarde internaționale de educație pentru cotabilii profesioniști care prevăd referințele pentru educația contabilă.

IFAC emite trei tipuri de documente:

Standarde Internaționale de Educație pentru Profesioniștii Contabili (IES);

Îndrumările Internaționale de Educație pentru Profesioniștii Contabili (IEG);

Documentele Internaționale de Educație pentru Profesioniștii Contabili (IEP).

Raportul între cele trei tipuri de documente este următorul: Standardele sunt mai autorizate decât Îndrumările, iar acestea din urmă sunt mai autorizate decât Documentele.

Până în prezent, IFAC a emis opt Standarde Internaționale de Educație pentru Profesioniștii Contabili (IES-uri):

IES 1 “Cerințe de intrare într-un program de educație contabilă profesionistă”;

IES 2 “Conținutul programelor de educație profesională”;

IES 3 “Aptitudini profesionale”;

IES 4 “Valori profesionale, etică și atitudini”;

IES 5 “Cerințe de experiență practică”;

IES 6 “Evaluarea capacităților profesionale și competenței”;

IES 7 “Dezvoltarea profesională continuă”;

IES 8 “Cerințe privind competența profesioniștilor contabili din domeniul auditului”.

3.2. Standarde Internaționale de Calitate

Controlul calității este abordat la trei niveluri:

La nivelul misiunii –control intern;

La nivelul cabinetului (firmei) – control intern;

La nivelul organismului profesional – control extern.

Sistemul de control al calității la nivelul cabinetului ( firmei) trebuie să includă politici și proceduri care să se refere la fiecare dintre elementele următoare;

Responsabilitățile conducerii pentru calitatea din interiorul cabinetului (firmei) constau în:

Stabilirea de politici și proceduri al căror scop este de a promova o cultură internă bazată pe recunoașterea faptului că în realizarea misiunilor calitatea este esențială;

Stabilirea structurilor sau persoanelor care își asumă responsabilitatea finală pentru sistemul de control al calității în cadrul firmei;

Persoanele care au atribuții cu privire la sistemul de control al calității în cadrul firmei trebuie să dețină experiență și capacități suficiente și adecvate, precum și autoritatea necesară.

Cerințele etice constau în stabilirea de politici și proceduri care să-i ofere firmei asigurarea rezonabilă că firma și personalul acesteia respectă cerințele etice relevante: integritatea, obiectivitatea, competența profesională, confidențialitatea, profesionalismul și independența.

Acceptarea și continuarea relației cu clienții și misiuni specifice presupun:

Stabilirea de politici și proceduri pentru acceptarea clienților;

Stabilirea de politici și proceduri pentru continuarea relațiilor cu clienții și pentru retragerea din misiune sau din relațiile cu clienții.

Resursele umane se referă la:

Stabilirea de politici și proceduri pentru a oferi asigurarea rezonabilă că firma deține suficient personal cu capacitățile și competențele necesare, care se referă la. Recrutarea personalului, evaluarea performanței, capacitățile, competența, dezvoltarea carierei, promovarea, stimulentele etc;

Stabilirea echipelor pe misiuni.

Realizarea misiunilor presupune stabilirea de politici și proceduri pentru:

Asigurarea realizării misiunilor în conformitate cu standardele profesionale și cu cerințele legale;

Modul de acordarea consultațiilor;

Modul de soluționare a divergențelor de opinii în cadrul echipei misiunii sau dintre echipă și celelalte structuri ale firmei;

Examinarea independentă a controlului de calitate;

Documentarea misiunilor.

Monitorizarea presupune stabilirea de politici și proceduri pentru:

Asigurarea rezonabilă că politicile și procedurile cu privire la sistemul de control al calității sunt: relevante, adecvate,funcționează eficient și sunt respectate în practică;

Analiza și evaluarea continuă a sistemului de control al calității;

Inspecția periodică a unor misiuni deja încheiate.

Pentru misiunile de audit și servicii conexe, IFAC a emis Standardul Internațional de Audit (ISA) 220 și Standardul Internațional de Contol al Calității (ISQC) nr.1.

Obligația membrilor IFAC cu privire la asigurarea calității se referă la:

Existența unui program obligatoriu de examinare și asigurare a calității;

Depunerea celor mai susținute eforturi pentru încurajarea celor responsabili să implementeze prevederile Standardelor Internaționale de Calitate, atunci când Guvernul sau alți reglementatori au atribuții pe linia calității serviciilor contabile.

3.3.Standarde Internaționale de Etică

Consiliul pentru Standarde de Etică pentru Contabili (IESBA) din cadrul IFAC a emis Codul etic al profesioniștilor contabili care cuprinde standarde de înaltă calitate, precum și alte prevederi pentru profesioniștii contabili din întreaga lume.

Codul etic IFAC stabilește principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru profesioniștii contabili și furnizează un cadru conceptual și îndrumări pentru aplicarea acestor principii.

Obligațiile organismelor profesionale membre IFAC se referă la următoarele:

Organismele membre nu trebuie să aplice standarde mai puțin stringente decât cele stipulate în Codul etic IFAC;

Acolo unde responsabilitățile elaborării codurilor naționale de etică revin terților, organismele membre trebuie să urmărească convergența codului național cu codul IFAC, depunând cele mai susținute eforturi pentru ai convinge pe cei responsabili cu elaborarea codurilor naționale să încorporeze Codul IFAC.

În România, Codul etic IFAC a fost adoptat, cu unele mici modificări, drept Cod etic național al profesioniștilor contabili, încă din 2002.

3.4. Standarde Internaționale de Contabilitate

IFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSASB), emite Standarde Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), iar Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) emite Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IFRS).

Obligațiile organismelor membre IFAC în legătură cu standardele internaționale de contabilitate se referă în principal la depunerea celor mai susținute eforturi pentru:

Încorporarea cerințelor IPSAS – urilor în cerințele naționale de contabilitate pentru sectorul public sau, acolo unde responsabilitatea elaborării cerințelor naționale de contabilitate pentru sectorul public revine guvernelor sau altor terți, convingerea acelor responsabili să se conformeze IPSAS – urilor;

Asistență la implementarea IPSAS – urilor sau a standardelor naționale de contabilitate pentru sectorul public care încorporează IPSAS – urile;

Conformarea sau convergența standardelor naționale cu IFRS – urile;

Asistența la implementarea IFRS – urilor sau a standardelor naționale care încorporează IFRS – urile.

3.5. Standarde Internaționale de Audit

IFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurări(IAASB), emite următoarele categorii de standarde:

Standardele Internaționale de Audit (ISA);

Standardele Internaționale pentru Misiunile de Examinare (ISRE);

Standardele Internaționale pentru Misiunile de Certificare (ISAE);

Standardele Internaționale pentru Serviciile Conexe (ISRS).

IAASB emite, de asemenea, Declarații aferente de practică, norme metodologice și îndrumări pentru profesioniștii contabili.

Obligațiile organismelor membre IFAC în legătură cu aceste standarde și alte documente se referă la depunerea celor mai susținute eforturi pentru:

Încorporarea standardelor internaționale și a celorlalte documente emise de IAASB în standardele naționale, sau, acolo unde responsabilitatea emiterii standardelor naționale revine terților, convingerea acestora să încorporeze în standardele naționale standardele și celelalte documente emise de IAASB.

Asistarea la implementarea standardelor internaționale sau a standardelor naționale care încorporează standardele internaționale;

Implementarea unui proces care să furnizeze membrilor la timp traducerea corectă și completă a standardelor internaționale și a celorlalte documente emise de IAASB.

Partea II Elemente de teorie și doctrină contabilă

Capitolul 1. Concepte fundamentale în contabilitate

. Dimensiuni semantice actuale ale termenului “contabilitate”

Contabilitatea, făcând parte din familia științelor sociale, sistemul științelor economice poate fi privită ca un complex de cunoștințe în continuă dezvoltare, clădit pe succesiuni de reflecții și idei în legătură cu mișcările de valori la care și-au adus contribuția un mare număr de gânditori și lucrători economiști-contabili.

Dezvăluind tradiția cumulativă a contabilității înțelegem de ce întoarcerea în timp este subordonată nevoii de a ne explica structura noastră contabilă prin structurile pregătitoare și constitutive ei și exigențelor contemporane.

Cunoașterea și valorificarea doctrinelor contabilității nu se suprapun ca sferă. În timp ce cunoașterea trecutului este impusă de însăși procesul cunoașterii, fiind reclamată de economia de efort, valorificarea doctrinelor din trecut este un scop eficient. Ea se pune diferit pe axa timpului, astfel că putem afirma, cu destul temei, că sub acest din urmă aspect, fiecare generație își scrie istoria sa.

Ca disciplină științifică independentă, contabilitatea face parte din sistemul de cunoaștere umană, având un obiect propriu, adică un grup de fapte și de fenomene de care se ocupă precum și o cale rațională în măsură să dimensioneze demersul cognitiv pentru cunoașterea acestui univers, adică o metodă proprie.

Însemnările, calculele și reflecțiile de natură economico – financiară asupra bunurilor materiale acumulate, a modificărilor în timp a avuției deținute, precum și cele ce privesc raporturile economico – juridice generatoare de decontări și pe care le desemnăm în zilele noastre cu termenul de contabilitate au fost însoțitori nedespărțiți ai evoluției vieții materiale în toate epocile istorice.

Firesc, de la cele mai vechi urme de însemnări economice de pe tăblițele pictografice pe care se consemnau bunurile deținute, rămase din timpul primului templu din Uruk – vechi de mai bine de 5000 de ani – și până la sistemul contabil de informații din zilele noastre, realizat cu ajutorul calculatorului electronic, progresele în practicarea acestei cunoașteri specializate sunt remarcabile.

Gradul de elaborare la care s-a realizat aplicarea contabilității în diverse epoci istorice a fost diferit pentru că felurite au fost atât amploarea vieții economice care a impus demersul cognitiv cât și stadiul atins de evoluția generală a științei și tehnicii epocii și îndeosebi acumulările, în plan gnoseologic din domeniul contabilității.

Necesitatea cunoașterii permanente a universului mișcărilor de valori și a raporturilor economico – juridice care generează decontări bănești, circumscrise unei entități economico – sociale, a transformat ansamblul de acțiuni îndreptate în direcția realizării dezideratului cognitiv într-o funcție a organismului, respectiv funcția contabilă.

Diversificarea continuă și complexitatea crescândă pe care le-au cunoscut în evoluția lor istorică, perimetrele contabile (entitățile economico – sociale) au condiționat comanda socială și au marcat procesul de perfecționare a acestei funcții.

Gândirea și limbajul au permis și în domeniul contabilității să se realizeze o acumulare a experienței științifice a predecesorilor. Pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre procesul de dobândire de noi cunoștințe asupra domeniului propriu, de rafinare logică a edificiului științific al contabilității s-a amplificat.

Ca o consecință nemijlocită a dinamicii acestor procese, a complexității crescânde a acestora în timp, însăși cuvântul “contabilitate” și-a îmbogățit semnificațiile.

Termenul “contabilitate” a fost împrumutat de români din limba franceza. Aici, expresia “comptabilité” are rădăcina “compte” sinonim în limba română cu “socoteala”. De la “compte” s-a obținut adjectivul “comptable” (ceea ce ține de socoteală) iar prin substantivarea acestuia din urmă s-a ajuns la “comptabilité”.

În lucrările de specialitate tipărite în limba română până la primul deceniu al secolului XX, el apărea scris, cel mai des, în grafia “comptabilitate”.

Astăzi cuvântul “contabilitate” acoperă, în limba română, sfere și primește înțelesuri diferite.

Cu el se definește disciplina științifică independentă, cu statut propriu în familia științelor sociale, sistemul științelor economice.

Ca știință, contabilitatea își are elaborată construcția sa teoretică prin cuprinderea într-un sistem logic a unei sume de axiome, principii, legi, legități, concepte și teorii prin care se realizează condensarea de cunoștințe privind grupul de fapte și de fenomene ce formează obiectul ei de studiu. În universul mișcărilor de valori exprimabile în bani și a raporturilor economico – juridice care provoacă decontări bănești – indiferent de tipul de entitate economico – socială căreia îi este circumscris – contabilitatea călăuzește gândirea atât în explicarea cauzală cât și în prevederea viitorului curs al faptelor și fenomenelor cuprinse în obiectul ei. La fel ca oricare știință, contabilitatea are și ea un obiect propriu, o metodă specifică, descoperă legi și stabilește legități care îi aparțin și dispune de un vocabular al ei.

Pe baza fondului cognitiv fixat prin conceptele fundamentale, prin principiile, legile, legitățile, ipotezele și teoriile sale, contabilitatea și-a elaborat și perfecționat o tehnică specifică, adaptată fiecărui tip de entitate economico – socială.

Trecerea de pe planul gândirii teoretice pe planul contabilității aplicate la realitățile unui anumit perimetru contabil (regii autonome, societăți comerciale, instituții publice etc.), în condiții concrete de timp și spațiu, se finalizează într-un sistem de informații (conturi, balanțe de verificare, bilanț, calculații de costuri și prețuri, analize comparative, calcule previzionale) care la un loc s-au obișnuit – în limba româna – a fi definite tot cu termenul de contabilitate.

Pentru desemnarea celei mai vechi părți din sistemul de informații contabile, cel realizat prin ansamblul de conturi, balanțe, bilanț și inventar și a acțiunii de realizare a acesteia s-au folosit la noi expresiile: “catastife”, “ținerea registrelor” iar mai târziu cea de “evidență contabilă”.

Atunci când aceste informații erau obținute prin aplicarea principiului de reflectare descris încă din secolul al XV-lea de către savantul italian Luca Paciolo se foloseau expresiile “dopia scriptura” ori “partida dublă”.

În practică i se spune “Contabilitate” și compartimentului funcțional al structurii economico – sociale în care se realizează neîntrerupt sistemul de informații contabile. Este un al treilea înțeles în care este folosită la noi expresia “contabilitate”.

În România, entitățile economico-sociale își pot organiza realizarea sistemului de informații contabile în compartimente distincte conduse de directorul economic, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție și care trebuie să aibă studii economice superioare. Contabilitatea poate fi organizată și condusă și pe bază de contracte de prestări de servicii de către persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv de contabil autorizat. Atunci când contabilitatea unor agenți economici este condusă de către persoane care nu au calificarea necesară recunoscută, iar cifra de afaceri depășește nivelul stabilit pentru fiecare exercițiu de către Ministerul Finanțelor Publice, situațiile financiare anuale vor fi întocmite în baza unor contracte încheiate numai de persoane fizice sau juridice calificate, autorizate.

În cadrul contabilității ca activitate și sistem de informații specializate, distingem existența a două componente: contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune.

Contabilitatea financiară, cunoscută și sub numele de contabilitate generală este destinată să furnizeze informația contabilă elaborată după norme unitare, reglementate. Pe lângă utilizarea internă, această informație este obligatorie a fi comunicată și în exteriorul entității. Investitorii, angajații, creditorii, furnizorii și alți creditori, clienții, statele și instituțiile acestora, publicul, sunt principalii utilizatori externi.

Contabilitatea de gestiune se organizează pentru a furniza toată informația contabilă necesară pentru gestiunea internă a entității economico-sociale. Ea este destinată managerilor acelei entități. În elaborarea ei se ține seama de specificul activității și de necesitățile proprii.

Definirea obiectului contabilității.

Pentru a evita o interpretare greșită trebuie să precizăm că există pentru oricare știință o deosebire între obiectul de cercetare și universul său științific. Cunoașterea științifică este un proces de pătrundere progresivă dinspre “fenomen” spre “esență”. Definirea obiectului contabilității – ca și în cazul celorlalte științe – înseamnă precizarea grupului de fapte de care urmează să se ocupe. Ea se face în stadiul de cunoaștere ca “fenomen”. Aceasta este o cunoaștere intuitivă. Adevărata cunoaștere științifică începe de abia de aici înainte. Altfel spus, a defini obiectul contabilității înseamnă a preciza domeniul potențial asupra căruia poate să se întindă cunoașterea ei specifică.

Obiectul propriu unei științe însemnă, așadar, o categorie de fapte, un anumit grup de fenomene, de care se ocupă numai știința respectivă și pe care le interpretează dintr-un anumit unghi de vedere, stabilind raporturi invariabile între fenomene și cauzele care le-au produs, într-un cadru de categorii specifice.

Existența și mișcarea valorilor s-au constituit în materie de studiu pentru contabilitate odată cu procesul de conturare a ei ca un demers specializat. Sensul pe care îl atribuim aici termenului “valoare” este cel de bun, de avere, de bogăție. În măsura în care ansamblul mișcărilor de valori poate fi exprimat în bani, cunoașterea contabilă se poate ridica de la concret la abstract și de aici să continue drumul spre concretul abstract pentru întregul obiect de studiu. Cu toate acestea, etalonul bănesc nu trebuie privit ca un fetiș al contabilității. Complementar și cu un grad de generalizare mai restrâns se pot folosi și alte etaloane cum sunt cele care țin seama de însușirile naturale ori etalonul muncă. În afara mișcărilor de valori, contabilitatea cercetează și raporturile economico-juridice care generează decontări bănești. Este, așadar, o contabilitate de angajamente.

Cercetarea mișcărilor de valori exprimabile în bani și a raporturilor economico-juridice care generează decontări bănești se face constituindu-le în universuri circumscrise unor structuri economico-sociale. Drept categorii generice, cu care se poate opera atunci când se are în vedere entitatea economico-socială în cunoașterea căreia trebuie să intervină contabilitatea ca știință aplicată, se folosesc expresiile “perimetru de studiu al contabilității”, “perimetru contabil”, “unitate patrimonială”,”entitate economico-socială” sau simplu „entitate”. În perimetru contabil se poate constitui oricare regie autonomă, societate comercială, instituție publică, bancă, ori chiar economia națională. Și o gospodărie casnică poate deveni perimetru de studiu pentru contabilitate. Pentru ca o anumită structură economico – socială să poată deveni perimetru contabil ea trebuie să aibă autonomie funcțională și centru propriu de decizii. De regulă calitatea de persoană juridică, titulară de patrimoniu a entității economico-sociale date îi conferă acesteia atributele de mai sus.

Universul materiei contabile poate fi – pe o anumită treaptă a evoluției istorice – mai întins decât grupul de fapte și fenomene asupra cărora se aplică, în acel moment, sistemul de calcul propriu.

Contabilitatea cercetează grupul de fapte și de fenomene, care formează conținutul obiectului său, sub un unghi de vedere propriu. Suntem în fața cunoașterii specifice contabilității în momentul în care „valoarea” este privită după forma concret materială pe care o îmbracă și în același timp după proveniența ei în perimetru contabil sau, dacă valoarea a fost creată în acest perimetru, după destinația ce i se dă. Pentru primul aspect se folosește termenul “active” – și interesează mișcarea și transformarea acestora – iar pentru cel de al doilea aspect se folosește termenul de “pasive”.

În concluzie, obiectul contabilității poate fi definit ca fiind ansamblul mișcărilor de valori, exprimabile în bani, dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă, societate comercială, instituție publică, societate bancară etc.) precum și raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte și care generează decontări bănești; calculele contabilității reflectă deodată mișcarea și transformarea activelor precum și pasivele în ordinea lor de formare și după destinația lor în procesul de reproducție.

Perimetre contabile în economia românească

Tipurile de entități economico-sociale din economia românească în care, potrivit Legii contabilității, este obligatorie organizarea și conducerea contabilității proprii sunt: societățile comerciale (societățile în nume colectiv, societățile în comandită simplă, societățile pe acțiuni, societățile în comandită pe acțiuni, societățile cu răspundere limitată); societățile/companiile naționale; regiile autonome; institutele naționale de cercetare-dezvoltare; societățile agricole; organizațiile cooperației meșteșugărești; organizațiile cooperative și celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcționează pe principiile societăților comerciale; instituțiile publice de subordonare centrală și locală; asociațiile; fundațiile; sindicatele; unitățile de cult; alte organizații obștești; celelalte persoane care au dobândit personalitate juridică, potrivit legii; persoane fizice care au calitate de comerciant; persoane fizice care prestează activități independente sau care exercită în mod obișnuit acte de comerț și sunt înmatriculate la Oficiul registrului comerțului.

O parte din aceste tipuri de entități sunt persoane juridice de interes public. Prin persoane juridice de interes public se înțelege: instituțiile de credit; instituțiile financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor legale, înscrise în Registrul general; societățile de asigurare, asigurare-reasigurare și de reasigurare; entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de pensii private; societățile de servicii de investiții financiare, societățile de administrare a investițiilor și organismele de plasament colectiv, autorizate/avizate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare; societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt adminse la tranzacționare pe o piață reglementată; companiile și societățile naționale; persoanele juridice care aparțin unui grup de societăți și intră în perimetrul de consolidare de către o societate-mamă care aplică Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

La nivelul economiei naționale obiectul principal de studiu pentru contabilitate îl constituie patrimoniul național format din patrimoniul public și cel privat, inclusiv solul, bogățiile naturale, zăcămintele și alte bunuri cu potențial economic, evaluate în expresie bănească precum și execuția bugetului de stat.

Sfera și conținutul noțiunii de metodă în contabilitate

Metoda în știință reprezintă produsul teoretic cel mai activ în sensul că jalonează calea dobândirii de cunoștințe noi. Pentru a călăuzi cercetarea grupului de fapte și categoriei de fenomene de care se ocupă, contabilitatea are o metodă proprie de investigație științifică. Ea se identifică cu calea rațională în măsură să arate succesiunea de trepte în cunoașterea științifică a ansamblului mișcărilor de valori exprimabile în bani și a raporturilor economico-juridice care provoacă decontări bănești dintr-un perimetru contabil.

În acest demers cognitiv gândirea rațională distinge trei trepte și anume:

reprezentarea cifrică a mișcărilor de valori ca un bilanț mobil;

sistemul de calcul contabil digrafic;

calcule periodice de sinteză.

Prin conceptul de ”bilanț”, cu care se operează pe prima treaptă a metodei, se fixează în știința contabilității unghiul specific din care aceasta cercetează propriu său domeniu și în sensul căruia își structurează universul mișcărilor de valori exprimabile în bani și raporturile economico-juridice care provoacă decontări bănești.

Reprezentarea cifrică a mișcărilor de valori ca o succesiune de bilanțuri (bilanț mobil) descifrează modul cum trebuie interpretate faptele generatoare de mișcări de valori după influența pe care o au ele asupra situației economico-financiare a perimetrului contabil. Această treaptă a metodei stabilește cum trebuie să gândim asupra obiectului contabilității pentru a avea o gândire contabilă.

Sistemul de calcul contabil digrafic reia pe un alt plan demersul cognitiv de pe prima treaptă. Aici, cunoașterea printr-o succesiune de sinteze a perimetrului contabil este înlocuită cu calcule independente asupra situației și evoluției în timp a fiecăreia din structurile bilanțului, calcule numite “conturi” ce se reunesc într-un sistem în măsură să acopere întregul obiect de studiu al contabilității.

Pe cea de treia treaptă a metodei contabilității, aceea a “calculelor periodice de sinteză” se concepe revenirea la sinteza asupra unei părți din universul materiei contabile (balanțele analitice, calculația costurilor, calculația rezultatelor, Anexa) sau a întregului univers (balanța sintetică, bilanț). Prin analiza comparativă se concepe valorificarea experienței trecutului și descifrarea căii optime în mersul activității economico-financiare, iar prin calculele previzionale contabilitatea devine călăuză pentru viitor.

În concluzie, prin cele trei trepte ale metodei contabilității se reflectă întreaga perspectivă dinamică a procesului cognitiv și acțiunea spre construcții noi.

Ca oricare altă știință particulară, contabilitatea și-a stabilit, în procesul dezvoltării sale istorice, o sumă de convenții, de procedee și tehnici prin care, conștient sau mai puțin conștient, se realizează metoda ei. Ele au rolul de “instrumente” practice de realizare a intenției teoretice cuprinse în metodă. Principiile și convențiile contabile, documentarea, evaluarea, inventarierea sunt asemenea instrumente practice.

Principii și convenții contabile

Obiectivul contabilității, îndeosebi al contabilității financiare îl constituie elaborarea de sinteze anuale sincere și conforme cu regulile astfel încât să dea o imagine fidelă clară și completă a patrimoniului, rezultatelor și situației financiare a unității patrimoniale. Regularitatea înseamnă conformitatea cu reglementările, sau în absența acestora, cu principiile general admise. Aceste reguli sunt fixate de lege, de jurisprudență, de organizațiile profesionale competente (la noi Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

Sinceritatea se definește ca fiind aplicarea cu bună credință a acestor reguli și proceduri în funcție de cunoașterea de către contabil a realității și importanței operațiunilor, evenimentelor și situațiilor.

Pentru a ajunge la imaginea fidelă a rapoartelor contabile anuale doctrina contabilă recomandă următorul demers:

obținerea conturilor urmează să se facă după o procedură și o organizare contabilă adaptate la natura și dimensiunile întreprinderii;

controlul conturilor, de către revizorii externi, efectuat în conformitate cu uzanțele profesionale universal admise;

publicarea clară și corectă a conturilor astfel încât utilizatorii să-și poată forma o opinie pertinentă cu privire la situația reală a întreprinderii.

Normalizatorii români apreciază și ei că respectarea cu bună credință a regulilor privind patrimoniul și a principiilor și normelor contabile permite în mod normal obținerea imaginii fidele.

Reglementările contabile, din 17 noiembrie 2005, conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene se referă în mod explicit la nouă principii contabile generale care sunt avute în vedere la evaluarea elementelor prezentate în situațiile financiare anuale conform contabilității de angajamente și anume: al continuității activității; al permanenței metodelor; al prudenței; al independenței exercițiului; al evaluării separate a elementelor de activ de datorii; al intangibilității bilanțului de deschidere ; al necompensării; al prevalenței economicului asupra juridicului; al pragului de semnificație.

Conform contabilității de angajamente efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când acestea se produc ( și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit), și sunt înregistrate în evidențele contabile și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.

Principiul continuității activității presupune că entitatea economico-socială dată își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activității. Acest principiu justifică reportul în exercițiile următoare al costului imobilizărilor necorporale amortizabile sau al altor cheltuieli. Aprecierea continuității activității constă în cercetarea existenței elementelor care fac să apară un risc de necontinuitate. Necontinuitatea poate avea consecințe importante printre care: diminuarea sau dispariția valorii anumitor active (stocuri, cheltuieli de constituire, cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciții), precum și creșteri de pasiv cum ar fi: indemnizații datorate personalului care va fi concediat; penalități pentru anularea contractelor cu terții, reintegrarea unor provizioane.

Principiul permanenței metodelor presupune continuitatea aplicării regulilor și normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor astfel încât să se asigure consecvența de la un exercițiu financiar la altul.

Principiul prudenței. Prudența reprezintă aprecierea rezonabilă a faptelor, în vederea evitării riscului de a transfera într-o perioadă viitoare incertitudinile prezente, susceptibile să afecteze patrimoniul și rezultatele întreprinderii. Potrivit principiului prudenței nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv a cheltuielilor, ținând cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfășurarea activității exercițiului curent sau anterior. Acest principiu conduce la un tratament diferențiat al cheltuielilor și veniturilor. Un venit nu trebuie contabilizat decât atunci când este realizat, în timp ce cheltuiala trebuie să fie luată în calcul deîndată ce realizarea sa este probabilă sau eventuală. Prudența nu justifică crearea de rezerve latente sau ascunse. Principiul prudenței se bazează pe ipoteza că din punct de vedere al terților externi întreprinderii supraestimarea profiturilor și a valorii activelor este mai periculoasă decât subestimarea lor.

Principiul independenței exercițiului presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente activității unității patrimoniale pe măsura angajării acestora și trecerii lor la rezultatul exercițiului la care se referă. Regulile de stabilire a diferitelor sinteze contabile au impus principiul duratei de un an al exercițiilor contabile, principiu de la care se poate recurge la derogări doar în mod excepțional. Independența exercițiilor presupune o corelare a veniturilor cu cheltuielile, în sensul că cheltuielile urmează să se impute întotdeauna rezultatului aceluiași exercițiu în care s-au imputat și veniturilor la a căror obținere au contribuit.

Principiul necompensării presupune ca elementele de activ și de pasiv, de venituri și de cheltuieli să fie evaluate și înregistrate în contabilitate separat nefiind admisă compensarea între posturile de activ și cele de pasiv ale bilanțului, precum și între veniturile și cheltuielile din contul de rezultate

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii presupune ca, în vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziții din bilanț, să se determine separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

Principiul intangibilității bilanțului de deschidere a unui exercițiu. Potrivit acestui principiu bilanțul de deschidere a unui exercițiu trebuie să corespundă bilanțului de închidere a exercițiului precedent.

Potrivit principiului prevalenței economicului asupra juridicului, informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor nu numai forma lor juridică. Fondul tranzacțiilor sau a altor evenimente nu este întotdeauna în concordanță cu ceea ce transpare din forma lor juridică sau convențională. În asemenea situații, pentru ca informația să prezinte în mod credibil evenimentele și tranzacțiile pe care le reprezintă, este necesar ca acestea să fie contabilizate și prezentate în concordanță cu fondul lor și cu realitatea economică și nu doar cu forma lor juridică.

Principiul pragului de semnificație presupune ca orice element care are o valoare semnificativă să fie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeași natură, sau cu funcții similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată. Informațiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situațiilor financiare.

Normalizatorii străini au reținut și alte principii decât cele prezentate până aici. Reține astfel atenția principiul nominalismului.

Principiul nominalismului (sau al costului istoric) presupune că unitatea monetară este stabilă și că se pot însuma valori exprimate în unități monetare din perioade diferite. Ca urmare, bunurile cumpărate sunt înregistrate, la data intrării în patrimoniu, la costul de achiziție și vor rămâne evaluate la acest cost până la ieșire, mai puțin în cazurile în care se apelează la reevaluare.

Cap. 2. Conceptele de profesie contabilă și de profesionist contabil

Funcția contabilă este la fel de veche ca și nevoia de a schimba obiecte de valoare și de a ține seama averii. Revoluția comercială și schimbul din perioada Renașterii a amplificat necesitatea contabilității, ca și revoluția industrială. Uriașa dezvoltare a industriei și a structurilor de stat din secolul al XX – lea a amplificat și mai mult nevoia de servicii contabile. În prezent , profesia contabilă oferă o carieră interesantă, competitivă, bine remunerată și plină de satisfacții. Este responsabilitatea fiecărei persoane care vrea să devină contabil să mențină standardele înalte ale profesiei, indiferent de domeniul contabil în care intră.

Conceptul de profesie contabilă

O profesie este diferențiată pe baza unor caracteristici care includ:

stăpânirea unor aptitudini intelectuale dobândite prin pregătire și învățământ profesional;

aderarea de către membrii săi la un cod comun de valori și conduită stabilit de către organul administrativ și care include menținerea unei imagini, subiectivă în esență;

acceptarea existenței unei îndatorii față de întreaga societate., în mod uzual în schimbul restricțiilor de utilizare a unui titlu sau de acordare a unei calificări.

Obligația membrilor față de profesie și societate poate în timp să pară a fi în conflict cu interesul lor imediat sau cu obligația de loialitate față de patronii lor.

În acest context, este de datoria organizațiilor membre să asigure cea mai înaltă calitate în prestarea meseriei și să mențină încrederea publicului în profesie.

Interesul public

O caracteristică a profesiei o constituie acceptarea responsabilității acesteia față de public. Publicul profesiunii contabile este format din clienți, donatori de credite, guvernanți, angajatori, angajați, investitori, comunitatea oamenilor de afaceri, a finanțatorilor și alte persoane care se bazează pe obiectivitatea și integritatea profesioniștilor contabili pentru a menține funcționarea corespunzătoare a economiei. Această încredere impune profesiunii contabile o răspundere publică. Interesul public este definit drept bunăstarea colectivă a comunității și a instituțiilor deservite de profesionistul contabil.

Responsabilitatea profesionistului contabil nu înseamnă numai să satisfacă necesități individuale ale unui anumit client sau angajator. Standardele profesiei contabile sunt puternic determinate de interesul public, de exemplu:

auditorii financiari independenți ajută la menținerea integrității și eficienței situațiilor financiare prezentate instituțiilor financiare ca suport parțial pentru împrumuturi și acționarilor pentru a obține capital;

directorii financiari au atribuții în diverse domenii de management financiar și contribuie la utilizarea eficientă și efectivă a resurselor entității economice sau publice;

auditorii interni furnizează asigurarea în privința existenței unui sistem de control intern corect, care sporește încrederea în informațiile financiare externe ale entității;

consultanții manageriali au o responsabilitate față de interesul public în susținerea luării unor decizii manageriale corecte.

Profesioniștii contabili au rol important în societate investitori, creditori, patroni și alte sectoare ale comunității financiare, inclusiv guvernul și publicul contează pe profesioniști contabili pentru o contabilitate financiară și pentru raportări corecte, pentru un management financiar corect și sfaturi competente referitoare la o varietate legate de afaceri și impozite.

Atitudinea și comportamentul profesioniștilor contabili atunci când prestează astfel de servicii au un impact asupra bunăstării economice a comunității și țării lor. Profesioniștii contabili pot rămâne în această poziție avantajoasă numai continuând să ofere publicului acele servicii la un nivel care să demonstreze că încrederea publicului este bine

Utilizatorii serviciilor profesioniștilor contabili trebuie să se poată simți încredințați că există un cadru al eticii profesionale care guvernează prestarea acestor servicii.

Necesitatea de a asigura apărarea onoarei și independenței Corpului și de a conferi lucrărilor membrilor săi autoritate impune acestor profesioniști contabili să aibă calități esențiale, cum sunt:

știința, competența și conștiința;

independența de spirit și dezinteres material;

moralitate, probitate și demnitate.

Se impune ca fiecare membru al Corpului să facă efortul necesar dezvoltării acestor calități și îndeosebi:

să își dezvolte necontenit cultura , nu numai profesională, dar și cunoștințele de cultură generală, singurele capabile să-i întărească discernământul

să acorde fiecărei tranzacții și situații examinate toată atenția și timpul necesar pentru a-și fundamenta o opinie personală, înainte de a face propuner

să își exprime opinia fără nici o reținere față de dorința, chiar ascunsă, a celui ce îl consultă și să se pronunțe cu sinceritate, fără ocolișuri, exprimându-și, dacă e nevoie, rezervele personale;

să nu dea niciodată ocazia de a se afla în situația de a nu putea să își exercite libertatea de gândire sau de a fi supus îngrădirii îndatoririlor sale;

să considere că independența sa trebuie să își găsească manifestarea deplină în exercitarea profesiei

și în protejarea ei, cu respectarea integrală a dispozițiilor legale și regulilor stabilite de Corp.

Partea III. Etica în profesia contabilă

La nivelul României funcționează ca organizație profesională “CORPUL EXPERȚILOR CONTABILI ȘI A CONTABILILOR AUTORIZAȚI din ROMÂNIA (C.E.C.C.A.R)

Acesta a fost înființat în baza O.U.G 65 și L 42 și este membru al FEDERAȚIEI INTERNAȚIONALE A EXPERȚILOR CONTABILI (I.F.A.C.)

I.F.A.C. crede că datorită diferențelor de cultură lingvistice, legislative și sociale sarcina pregătirii unor cerințe etice detaliate revine în principal organismelor membre din fiecare țară care au responsabilitatea introducerii și îmbunătățirii acestor cerințe.

I.F.A.C. numără în prezent peste 164 organisme membre din peste 119 de țări ; numărul membrilor care au calitatea de experți contabili este de peste 2 ,5 milioane.

De aceea I.F.A.C. crede că identitatea profesiunii contabile este caracterizată la nivel mondial de strădania ei de a realiza un număr de obiective comune și respectarea anumitor principii fundamentale în acest scop. Prin urmare I.F.A.C. recunoscând responsabilitățile profesiunii contabile și considerând că rolul său este de a oferi principiile călăuzitoare, încurajând continuitatea eforturilor și promovând armonizarea, a considerat necesar să stabilească un cod internațional al eticii pentru profesioniștii contabili, care să constituie baza pe care să fie fundamentate cerințele etice din fiecare țară, pentru profesioniștii contabili din fiecare țară.

Acest cod internațional este menit a servi ca model pe care să se bazeze principiile etice din fiecare țară.

Codul stabilește standarde de conduită pentru contabili profesioniști și formulează principiile fundamentale care trebuie respectate de contabili profesioniști în vederea realizării obiectivelor comune.

Profesioniștii contabili din întreaga lume acționează în medii diferite, culturi și reglementări diferite, scopul de bază al codului trebuie însă întotdeauna respectat.

În cazul în care o prevedere națională este în conflict cu o prevedere din codul etic al I.F.A.C. cerința națională trebuie să prevaleze.

Pentru acele țări care doresc să adopte codul etic al I.F.A.C. drept cod național, I.F.A.C. a dezvoltat un limbaj care poate fi utilizat pentru a indica autoritatea și aplicabilitatea în acea țară. Limbajul este conținut în declarația de politică a consiliului I.F.A.C. prefață la cerințele etice ale organizației membre.

Codul se bazează pe aceea că dacă nu se prevede în mod special altceva, obiectivele și principiile fundamentale sunt egale pentru toți contabilii profesioniști indiferent dacă practică în domenii diferite ( industrie, comerț, sectorul public, învățământ).

În țara noastră la elaborarea codului etic național al profesioniștior contabili din România s-au avut în vedere recomandările I.F.A.C. în legătură cu faptul că C.E.C.C.A.R. are responsabilitatea pregătirii unor cerințe etice detaliate a introducerii și îmbunătățirea acestor cerințe.

Codul etic național din România stabilește normele de conduită pentru profesioniști contabili și formulează principiile fundamentale care trebuie respectate de aceștia în vederea realizări obiectivelor comune Profesioniștii contabili din România acționează în diferite entități și ramuri ale economiei naționale ca liberi profesioniști sau angajați, scopul de bază al codului trebuie însă respectat. Codul etic operează cu o serie de termeni care sunt definiți astfel :

Publicitate.Comunicarea către public a unei informații despre serviciile sau abilitățile profesioniștilor contabili independenți, în vederea obținerii de angajamente profesionale.

Clientul. Partea responsabilă este (sunt) persoana de certificare(sau persoanele) care:

a) într-o misiune directă de raportare este responsabilă de subiectul în cauză; sau

b) într-o misiune pe bază de declarații este responsabilă de informațiile cu privire la subiectul în cauză și poate fi responsabilă pentru subiectul în cauză(Pentru un client al certificării care este un client al auditului situațiilor financiare, a se vedea definiția clientului auditului situațiilor financiare.)

Misiune de cerificare.O misiune în care un profesionist contabil independent exprimă oconcluzie al cărui scop este de a spori gradul de încredere al grupului de utilizatori vizați, alții decât partea responsabilă cu rezultatul evaluării sau măsurării unui subiect în cauză pe baza unor criterii.

Echipa de certificare

(a) Toți membrii unei echipe de certificare pentru misiunea de certificare;

(b) Toate celelalte persoane dintr-o firmă care pot influența în mod direct rezultatul unei misiuni de certificare, inclusiv:

(i) cei care recomandă compensarea sau care supervizează direct, gestionează sau supraveghează în alt mod partenerul misiunii de certificare, cu privire la performanța misiunii de certificare. Din punctul de vedere al misiunii de audit al situațiilor financiare aceștia includ persoanele de la toate nivelurile succesive superioare, la un nivel mai înalt decât cel al partenerului de misiune dintre executivul superior al firmei;

(ii) cei care oferă consultanță cu privire la aspecte tehnice sau de specialitate, tranzacții sau evenimente pentru misiunea de certificare; și

(iii) cei care oferă control al calității pentru misiunea de certificare, inclusiv cei care efectuează examinarea controlului calității misiunii pentru misiunea de certificare; și

(c) Din perspectiva clientului de audit al situațiilor financiare, toți cei care sunt într-o rețea de firme care pot influența în mod direct rezultatul misiunii de audit al situațiilor financiare.

In mod clar nesemnifîcativ. O problemă care nu poate fi decât insignfiantă și care nu are consecințe.

Afini. Un părinte, copil sau frate/soră care nu face parte din membrii apropiați ai familiei.

Onorariu contingent. Un onorariu calculat pe o bază predeterminată cu privire la rezultatul sau produsul unei tranzacții sau cu privire ia rezultatul activității realizate. Un onorariu care este stabilit de către o instanță sau altă autoritate publică nu este contingent.

Interes financiar direct. Un interes financiar:

• deținut direct de către și sub controlul unui individ sau al unei entități (inclusiv acelea gestionate pe o bază discreționară de alte persoane); sau

• deținut ca beneficiu printr-un vehicul de investiții colectiv, proprietate imobiliară, fond sau alte mod intermediar controlate de către entitate sau individ.

Director sau funcționar. Aceia însărcinați cu guvernarea unei entități, indiferent de titulatura acestora, care poate varia de la țară la țară.

Partenerul de misiune.Un partener sau altă persoană din firmă care este responsabilă de misiune sau de efectuarea acesteia și de raportul care este emis în numele firmei și care, atunci când este necesar, deține autoritatea adecvată din partea unui corp profesional, legal sau de reglementare.

Examinarea controlului calității misiunii.Un proces al cărui scop este de a oferi o evaluare obiectivă, înainte de emiterea raportului, asupra raționamentelor semnificative pe care le face echipa misiunii și a concluziilor la care aceștia au ajuns în formularea raportului.

Echipa de misiune. Tot personalul care efectuează o misiune, inclusiv orice experți contractați de către firmă în legătură cu aceea misiune.

Profesionist contabil existent. Un profesionist contabil independent care deține în prezent o misiune de audit sau care prestează servicii contabile, fiscale, de consultanță sau alte servicii similare pentru un client.

Interes financiar. Un interes într-un instrument de capitaluri proprii sau de altă garantare a obligațiunilor, de împrumut sau de îndatorare al unei entități, inclusiv drepturile și obligațiile de achiziționare a unui astfel de interes și a instrumentelor direct derivate, aferente unui astfel de interes.

Situații financiare. Bilanțurile, situațiile veniturilor sau conturile de profit și pierdere, situațiile modificărilor poziției financiare (care pot fi prezentate într-o varietate de moduri, de exemplu, ca situație a fluxurilor de trezorerie sau ca o situație a fluxurilor de fonduri), note și alte situații și materiale explicative care sunt identificate ca făcând parte din situațiile financiare.

Clientul auditului situațiilor financiare.O entitate cu privire la care o firmă realizează o misiune de audit al situațiilor financiare. Atunci când clientul este o entitate cotată, clientul auditării situațiilor financiare va include întotdeauna și entitățile sale legate.

Misiunea de audit al situațiilor financiare. O misiune de certificare rezonabilă în care un profesionist contabil independent își exprimă o opinie cu privire la faptul dacă situațiile financiare sunt sau nu întocmite, din toate punctele de vedere, conform cu cadrul de raportare financiară identificat, cum ar fi o misiune efectuată conform cu Standardele Internaționale de Audit. Acestea includ un Audit Statutar care este auditul unei situații financiare solicitat de legislație sau de reglementări.

Firmă

(a) Un practician individual, partener sau corporație de profesioniști contabili;

(b) O entitate care controlează astfel de părți;

(c) O entitate controlată de astfel de părți.

Membrii apropiați ai familiei. Soț/soție (sau echivalentul) sau persoanele dependente.

Independența este :

(a) Independența de spirit – starea de spirit-care permite emiterea unei opinii fără a fi afectat de influențe care compromit judecata profesională și care permite individului să acționeze cu integritate, să-și exercite obiectivitatea și raționamentul profesional;

(b) Independența în aparență – evitarea faptelor și a situațiilor care sunt atât de importante încât o terță parte rezonabilă și în cunoștință de cauză, care cunoaște toate informațiile relevante, inclusiv măsurile de protecție aplicate, ar concluziona în mod rezonabil că integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional al firmei sau a unui membru al echipei de certificare au fost compromise.

Interes financiar indirect. Un interes financiar deținut ca beneficiu printr-un vehicul de investiții colectiv, proprietate imobiliară, fond sau alte mod intermediar, asupra cărui individul sau entitatea nu are control.

Entitate cotată. O entitate a cărei acțiuni, acțiuni la bursă sau datorii sunt cotate sau listate pe o bursă recunoscută, sau sunt comercializate pe baza unor reglementări ale unei burse recunoscute sau ale unui alt organism echivalent

Firmă din rețea. O entitatea aflata sub control, proprietate sau gestionare comună cu cele ale firmei sau ale altei entități pe care o terță parte rezonabilă și în cunoștință de cauză, care cunoaște toate informațiile relevante, ar considera-o ca făcând parte din firmă, la nivel național sau internațional.

Cabinet. Un subgrup distinct, organizat fie pe criterii geografice, fie pe criterii legate de practică.

Profesionist contabil. O persoană care este membră a unui organism membru IFAC.

Profesionist contabil angajat. Profesionist contabil angajat sau implicat într-o funcție executivă sau non-executivă în arii de activitate cum ar fi industrie, comerț, servicii, sector public, învățământ, sector non-profit, organisme de reglementare sau profesionale, sau un profesionist contabil contractat de o astfel de entitate.

Profesionist contabil independent. Un profesionist contabil, indiferent de categoria de servicii (contabilitate, audit sau consultanță) dintr-o firmă care oferă servicii profesionale. Termenul este folosit și pentru firmele de profesioniști contabili independenți.

Serviciile profesionale. Servicii care solicită aptitudini contabile sau aferente prestate de un profesionist contabil, care includ servicii de contabilitate, audit, fiscalitate, consultanță și management financiar.

Entitate legată. O entitate care are oricare dintre relațiile de mai jos cu clientul:

(a) o entitate care controlează, direct sau indirect, clientul cu condiția ca acest client să fie semnificativ pentru entitate;

(b) o entitate care deține un interes financiar direct in client cu condiția ca o astfel de entitate să exercite o influență semnificativă asupra clientului, iar interesul în client să fie semnificativ pentru entitate;

(c) o entitate controlată, direct sau indirect, de către client;

(d) o entitate în care clientul, sau orice entitate aferentă clientului conform punctului (c) de mai sus, deține un interes financiar semnificativ care îi conferă o influență semnificativă asupra unei astfel de entități, iar interesul este semnificativ pentru client și pentru entitatea sa aferentă de la punctul (c); și

(e) o entitate care se află sub control comun cu clientul (prin urmare o „entitate-soră") cu condiția că această entitate și clientul să fie amândoi semnificativi pentru entitatea care controlează atât clientul, cât și entitatea-soră.

Codul. recunoaște că obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite să îndeplinească cele mai înalte standarde de profesionalism, să atingă cele mai înalte niveluri de performanță și să răspundă cerințelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerințe de bază:

Credibilitate. în întreaga societate există nevoia de credibilitate în informație și în sistemele de informații.

Profesionalism. Există o necesitate pentru clienți, patroni și alte părți interesate de a putea fi clar identificate persoanele profesioniste în domeniul contabil.

Calitate a serviciilor. Este nevoie de asigurarea că toate serviciile obținute din partea profesionistului contabil sunt executate la standardul cel mai ridicat de performanță.

~ încredere. Utilizatorii serviciilor profesioniștilor contabili trebuie să se poată simți încredințați că există un cadru al eticii profesionale care guvernează prestarea acestor servicii.

Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea responsabilității de a acționa în interes public. Așadar, responsabilitatea unui profesionist contabil nu constă exclusiv în a satisface nevoile unui client sau unui angajator individual. Acționând în interes public un profesionist contabil ar trebui să respecte și să se conformeze prevederilor etice ale acestui Cod.

Publicul profesiunii contabile este format din clienți, donatori de credite, guvernanți, angajatori, angajați, investitori, comunitatea oamenilor de afaceri, a finanțatorilor și alte persoane care se bazează pe obiectivitatea și integritatea profesioniștilor contabili pentru a menține funcționarea corespunzătoare a economiei. Această încredere impune profesiunii contabile o răspundere publică. Interesul public este definit drept bunăstarea colectivă a comunității și a instituțiilor deservite de profesionistul contabil.

Standardele profesiei contabile sunt puternic determinate de interesul public, de exemplu:

auditorii financiari independenți ajută la menținerea integrității și eficienței situațiilor financiare prezentate instituțiilor financiare ca suport parțial pentru împrumuturi și acționarilor pentru a obține capital;

directorii financiari au atribuții în diverse domenii de management financiar și contribuie la utilizarea eficientă și efectivă a resurselor entității economice sau publice;

auditorii interni furnizează asigurarea în privința existenței unui sistem de control intern corect, care sporește încrederea în informațiile financiare externe ale entității;

experții în impozite ajută la stabilirea încrederii și eficienței, precum și la aplicarea corectă a sistemului de impozitare;

consultanții managerialiau o responsabilitate față de interesul public în susținerea luării unor decizii manageriale corecte.

Profesioniștii contabili au un rol important în societate. Investitorii, creditorii, patronii și alte sectoare ale comunității financiare, inclusiv guvernul și publicul contează pe profesioniștii contabili pentru o contabilitate financiară și raportări corecte, pentru un management financiar eficient și sfaturi competente referitoare la o varietate de aspecte legate de afaceri și impozite. Atitudinea și comportamentul profesioniștilor contabili atunci când prestează astfel de servicii au un impact asupra bunăstării economice a comunității și țării lor.

Profesioniștii contabili pot rămâne în această poziție avantajoasă numai continuând să ofere publicului aceste servicii unice la un nivel care să demonstreze că încrederea publicului este bine fundamentată. Este în interesul profesiunii contabile din România de a face cunoscut utilizatorilor serviciilor oferite de profesioniștii contabili că ele sunt executate la cel mai înalt nivel de performanță și în conformitate cu cerințele etice asociate acestor servicii.

Circumstanțele în care acționează profesioniștii contabili pot permite apariția unor amenințări la adresa conformității cu principiile fundamentale. Este imposibil de definit fiecare situație care lasă loc unor astfel de amenințări și de specificat măsurile care trebuie luate pentru a le diminua. Mai mult, natura misiunilor și sarcinile de serviciu pot varia, așadar pot exista amenințări diferite, care cer aplicarea unor alte tipuri de măsuri de protecție. Un cadru conceptual care îi cere profesionistului contabil să identifice, să evalueze și să răspundă acestor amenințări conform principiilor fundamentale, și nu doar pentru a respecta un set de reguli specifice ce pot fi arbitrare, este, așadar, în interesul publicului. Codul oferă un cadru general ce îl poate asista pe profesionistul contabil în identificarea, evaluarea și depășirea acestor amenințări în conformitate cu principiile fundamentale. Dacă amenințările identificate sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, un profesionist contabil ar trebui, dacă este cazul, să aplice măsuri de protecție pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil, astfel încât conformitatea cu principiile fundamentale să nu fie compromisă.

Un profesionist contabil are obligația de a evalua orice amenințări la adresa conformității cu principiile fundamentale atunci când are cunoștință sau se preconizează că are cunoștință de circumstanțe sau relații ce pot compromite conformitatea cu principiile fundamentale.

Un profesionist contabil trebuie să ia în calcul atât factorii calitativi, cât și cantitativi atunci când apreciază importanța unei amenințări. Dacă un profesionist contabil nu poate pune în practică măsuri de protecție adecvate, atunci profesionistul contabil va trebui să refuze să mai furnizeze serviciul profesional respectiv, sau dacă este cazul, să renunțe la clientul respectiv (în cazul unui profesionist contabil independent) sau la organizația angajatoare (în cazul unui profesionist contabil angajat).

Un profesionist contabil poate să nu respecte involuntar prevedere a acestui Cod. O asemenea violare a Codului poate să nu compromită conformitatea cu principiile fundamentale enunțate, dacă odată ce încălcarea a fost descoperită ea a fost corectată prompt și s-au luat măsurile de protecție necesare.

Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi, teoretic, amenințată de o mare varietate de situații. Multe amenințări se încadrează în următoarele categorii:

(a) Amenințarea generată de interesul propriu apare atunci când profesionistul contabil sau un membru al familiei acestuia are un interes financiar sau de alt gen;

(b) Amenințarea generată de autoexaminare (autocontrol) poate apărea atunci când un raționament anterior trebuie să fie reevaluat de către profesionistul contabil responsabil de acel raționament;

(c) Amenințarea generată de favorizare poate apărea atunci când un profesionist contabil promovează o poziție sau o opinie până la un punct în care obiectivitatea sa poate fi compromisă;

(d) Amenințarea generată de familiaritate poate apărea atunci când, în virtutea unei relații strânse, un profesionist contabil simpatizează prea mult cu interesele altor părți; și

(e) Amenințarea generată de intimidare apare atunci când un profesionist contabil poate fi împiedicat să acționeze obiectiv prin intermediul unei amenințări, reale sau presupuse.

Măsurile de protecție ee pot elimina sau reduce la un nivel acceptabil acest gen de amenințări se împart în două mari categorii:

(a) măsuri de protecție create de profesie, legislație sau reglementări;

(b) măsuri de protecție în mediul de muncă.

Măsurile de protecție create de profesie, legislație sau reglementări includ, dar nu sunt limitate la:

• cerințe educaționale, de formare și experiență la intrarea în profesie;

• cerințe de dezvoltare profesională continuă;

• reglementări de guvernare corporativă;

• standarde profesionale;

• proceduri disciplinare și de monitorizare profesională sau reglementară;

• examinarea externă a rapoartelor, evaluărilor, comunicatelor sau informațiilor unui profesionist contabil de către o terță parte împuternicită prin lege.

Unele măsuri de protecție pot crește probabilitatea de identificare sau de eliminare a comportamentului lipsit de etică. Astfel de măsuri de protecție, care pot fi generate de profesia contabilă, de legislație, reglementări sau de organizația angajatoare, includ dar nu sunt limitate la:

• sisteme de reclamații eficace, gestionate public de către compania angajatoare, de către profesie sau un organism de reglementare, care îi împuternicește pe colegi, angajatori sau reprezentanți ai marelui public să atragă atenția asupra unui comportament neprofesional sau lipsit de etică.

• o obligație explicită de a raporta încălcări ale prevederilor etice.

În inițierea unui proces de soluționare fie formal, fie informai, un profesionist contabil trebuie să ia în considerare următoarele, fie individual, fie împreună, ca parte a unui proces de soluționare:

fapte relevante;

chestiuni etice implicate;

principii fundamentale legate de problema pusă în discuție;

procedurile interne implementate; și

modalități de acțiune alternative.

Luând în considerare aceste chestiuni, un profesionist contabil trebuie să determine modalitățile adecvate de acțiune care respectă principiile fundamentale identificate. Profesionistul contabil trebuie, de asemenea, să ia în calcul consecințele fiecărei modalități posibile de acțiune în parte. Dacă problema rămâne nerezolvată, profesionistul contabil trebuie să se consulte cu alte persoane din cadrul firmei sau al organizației angajatoare pentru a obține sprijin în obținerea unei soluții,

Când o chestiune implică un conflict cu o organizație sau în cadrul unei organizații un profesionist contabil trebuie,de asemenea, să ia în considerare consultarea cu persoanele însărcinate cu guvernarea organizației, precum consiliul de administrație sau comitetul de audit.

Este în interesul profesionistului contabil să documenteze fondul economic al problemei și detaliile privitoare la discuțiile avute sau la deciziile luate, cu privire la respectiva problemă.

Dacă un conflict important nu poate fi rezolvat, un profesionist contabil poate dori să obțină sprijin profesional de la organismul profesional relevant sau de la consilierii juridici, pentru a obține îndrumări pe probleme etice, fără a încălca clauza de confidențialitate. De exemplu, un profesionist contabil poate întâlni un caz de fraudă, prin raportarea căruia ar încălca clauza de confidențialitate. Profesionistul contabil trebuie atunci să ia în considerare consilierea juridică pentru a determina dacă este obligat să raporteze acest lucru.

Dacă, după epuizarea tuturor posibilităților relevante, conflictul etic rămâne nerezolvat, un profesionist contabil ar trebui, dacă acest lucru este posibil, să refuze să mai continue asocierea cu problema care a generat conflictul. Profesionistul contabil poate determina că, în situația respectivă, este mai indicat să se retragă din echipa misiunii sau dintr-o sarcină specifică, sau să renunțe la acea misiune, companie sau organizație angajatoare. Uneori profesioniștii contabili se întâlnesc cu situații care pot da naștere la conflicte de interese. Asemenea conflicte pot apărea într-o mare varietate de aspecte, de la dilema relativ neînsemnată, până la cazul extrem de fraudă și activități ilegale similare. Nu este posibil să se încerce întocmirea unei liste detaliate cu potențialele cazuri în care ar putea apărea conflicte de interese. Profesionistul contabil trebuie să fie în permanență conștient de aceasta și să fie prudent în fața factorilor care pot da naștere la conflicte de interese. Trebuie notat faptul că o diferență onestă de opinie între un profesionist contabil și o altă parte nu constituie o problemă etică în sine. Oricum, faptele și împrejurările fiecărui caz necesită o investigație din partea celor interesați.

Se recunoaște, totuși, că pot exista factori specifici care intervin când responsabilitățile unui profesionist contabil pot intra în conflict de interese cu cerințele interne sau externe de un tip sau altul. Prin urmare: ,

– poate exista pericolul presiunii din partea unei autorități superioare, director sau partener; sau atunci când există relații personale sau de familie care pot da naștere posibilității exercitării unei presiuni asupra lor. într-adevăr, trebuie descurajate relațiile sau interesele care ar putea influența sau amenința integritatea profesionistului contabil.

– unui profesionist contabil i se poate cere să acționeze contrar normelor profesionale și/sau tehnice.

– poate apărea o problemă legată de loialitate care trebuie să se împartă între Superiorul profesionistului contabil și normele profesionale de comportament care îi sunt impuse.

– poate apărea un conflict când este publicată o informație înșelătoare, care poate fi în avantajul angajatorului sau ai clientului și de care poate beneficia sau nu profesionistul contabil, ca rezultat al acelei publicări.

La aplicarea normelor generale de comportament etic profesioniștii contabili angajați pot întâlni situații legate de identificarea unui comportament care nu este etic sau de rezolvarea unui conflict etic. Când se confruntă cu probleme etice importante, pentru a rezolva acest conflict, profesioniștii contabili trebuie să respecte politicile stabilite de către organizația (întreprinderea) la care este angajat.

Dacă asemenea politici nu rezolvă conflictul etic, trebuie să se țină cont de următoarele:

să se analizeze problema conflictuală cu superiorul ierarhic imediat. Dacă problema nu este rezolvată cu superiorul ierarhic imediat și profesionistul contabil se decide să meargă la nivelul superior următor de conducere, superiorul ierarhic imediat trebuie să fie înștiințat despre această decizie. Dacă se descoperă că șeful ierarhic superior este implicat în problema conflictuală, profesionistul contabil trebuie să prezinte problema la nivelul imediat superior din conducere.Când șeful ierarhic superior este șeful compartimentului următoarele niveluri superioare care pot controla activitatea urmează să fie directorii de resort, Consiliul de administrație sau Adunarea generală (după caz).

să se solicite consultanță sau consiliere, pe bază confidențială, de la un consilier independent sau de la organismul profesional contabil, pentru a obține o înțelegere a posibilelor evoluții ale situației.

dacă conflictul de etică mai există încă după epuizarea completă a tuturor posibilităților de control intern, în ultimă instanță profesionistul contabil nu poate avea altă soluție la unele probleme semnificative (de ex. frauda) decât să-și dea demisia și să prezinte un memorandum informativ unui reprezentant corespunzător al acelei organizații (întreprinderi).

Orice profesionist contabil într-un post superior de conducere trebuie să încerce să se asigure că, în cadrul organizației (întreprinderii) pentru care lucrează, sunt stabilite anumite politici în vederea rezolvării conflictelor. Organismelor membre ale IFAC li se recomandă cu insistență să se asigure că membrii lor care se confruntă cu conflicte de etică au acces la activități confidențiale de consiliere. În acest sens în cadrul CECCAR funcționează Comisia de etică profesională, comisiile de apel, Tribunalul de arbitraj și comisiile de disciplină.

Un profesionist contabil care prestează servicii profesionale în domeniul fiscalității este îndreptățit să propună cea mai bună soluție în favoarea unui client sau a unui angajator cu condiția ca prestația să fie efectuată cu competență, în nici un caz nu trebuie să fie diminuate integritatea și obiectivitatea, iar opinia profesionistului contabil trebuie să fie conform legii. Dubiile pot fi rezolvate în favoarea clientului sau a angajatorului dacă există elemente rezonabile pentru soluția respectivă.

Un profesionist contabil nu trebuie să dea unui client sau unui angajator asigurarea că declarația fiscală și consultanța în materie fiscală sunt dincolo de orice îndoială. Profesionistul contabil trebuie să se asigure că angajatorul sau clientul este conștient de limitele legate de serviciile și consultanța fiscală și că nu interpretează greșit exprimarea opiniei drept o afirmare a existenței unui fapt real.

Un profesionist contabil care întreprinde sau asistă la pregătirea unei declarații fiscale trebuie să informeze clientul sau angajatorul că responsabilitatea pentru conținutul declarației revine în primul rând clientului sau angajatorului. Profesionistul contabil trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că declarația fiscală este corect întocmită pe baza informației primite.

Consultanța fiscală sau opiniile referitoare la consecința materială date clientului ori unui angajator trebuie să fie exprimate sub forma unei scrisori sau într-o notă în dosarul de lucru.

Un profesionist contabil nu trebuie să fie asociat cu nici o declarație sau comunicare în care exista motiv să se creadă că:

a) ar conține o declarație falsă sau înșelătoare;

b) ar conține declarații sau informații furnizate neglijent sau fără nici o cunoaștere reală a faptului ca ele sunt adevărate sau false;

c) ar omite sau ascunde informația cerută a fi prezentată și o asemenea omitere sau ascundere poate induce în eroare autoritățile fiscale

Un profesionist contabil poate pregăti declarațiile fiscale implicând folosirea estimărilor dacă o asemenea practică este în general admisă sau dacă circumstanțele date nu permit obținerea de informații exacte. Atunci când sunt folosite estimările, ele trebuie să fie prezentate în așa fel încât să nu lase impresia că aceste date sunt exacte. Profesionistul contabil trebuie să fie convins că sumele estimate sunt rezonabile în această situație.

Un profesionist contabil, în mod obișnuit, se poate baza în pregătirea unei declarații fiscale pe informația furnizată de client sau angajator, în cazul în care informația pare rezonabilă. Cu toate că nu se cere examinarea sau revizuirea documentelor, ori a altor evidențe în sprijinirea informației, profesionistul contabil trebuie să încurajeze, atunci când este cazul, furnizarea acestor date.

In plus, profesionistul contabil:

trebuie să folosească atunci când este posibil declarațiile fiscale ale clientului din anii anteriori;

este necesar să facă în mod rezonabil verificări, atunci când informația prezentată pare să fie incorectă sau incompletă;

este încurajat să facă referiri la registrele și înregistrările operațiunilor respective.

Când un profesionist contabil descoperă o eroare sau o omisiune în declarația fiscală a anului anterior (cu care poate să fie asociat sau nu profesionistul contabil) sau că nu s-a completat sau nu s-a înregistrat declarația fiscală cerută, el trebuie:

să îl sfătuiască prompt pe client sau angajator în legătură cu eroarea sau omisiunea și să recomande informarea autorităților fiscale. În mod normal profesionistul contabil nu este obligat să informeze autoritățile fiscale, iar aceasta nu poate fi făcută fără permisiunea clientului sau angajatorului;

dacă clientul sau angajatorul nu corectează eroarea, profesionistul contabil:

• trebuie să informeze clientul sau angajatorul că nu este posibil să lucreze pentru ei în legătură cu acea declarație sau cu alte informații prezentate autorităților; și

• trebuie să ia în considerație dacă continuarea misiunii sale cu clientul sau angajatorul este în concordanță cu responsabilitățile sale profesionale;

dacă profesionistul contabil ajunge la concluzia că poate fi continuată relația profesională cu clientul sau cu angajatorul, trebuie luate toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că eroarea nu este repetată în declarațiile fiscale viitoare în împrejurarea în care profesionistul contabil a încetat să mai acționeze pentru client sau pentru angajator el trebuie să comunice decizia sa clientului sau angajatorului și nu trebuie să dea informații terților, fără consimțământul clientului sau ăl angajatorului, cu excepția cazului în care aceasta i se cere prin lege.

Conformitatea cu principiile fundamentale reglementate de Cod poate fi amenințată și în următoarele situații:

(1)când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru agenții economici sau pentru instituțiile la care au si calitatea de salariat, indiferent de natura și durata contractului de muncă.

(2)când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru agenții economici sau pentru instituțiile cu care angajatorii profesionistului contabil se află în raporturi contractuale, ca de exemplu:

a) profesionistul contabil angajat în industrie, comerț, educație etc. sau într-o societate de expertiză prestează servicii profesionale pentru o entitate care se află în relație contractuală cu angajatorul său;

b) profesionistul contabil angajat într-o instituție publică prestează servicii profesionale pentru o entitate cu care instituția se află în raporturi juridice de drept comercial, fiscal etc.

(3)când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru agenții economici sau pentru instituțiile cu care angajatorii profesionistului contabil se află în concurență.

când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru agenții economici sau instituții, sau persoane fizice, în cazul în care sunt rude sau afini până la gradul patru inclusiv sau soți ai administratorilor.

(4)când profesionistul contabil efectuează lucrări în situația în care există elemente care atestă starea de conflict de interese. Există conflict de interese în următoarele situații:

a) acceptarea numirii sau desemnării în calitate de expert înțr-o cauză, dacă:

expertul sau un membru al familiei sale se află într-o relație de muncă, de familie, comercială Sau de altă natură cu una din părțile cauzei;

expertul a avut calitatea de angajat sau a avut relații contractuale de orice fel cu una din părți în ultimii 2 ani;

expertul are cunoștință sau ar fi trebuit să știe, în virtutea funcțiilor pe care le deține în structurile alese și executive ale Corpului, că în cauza respectivă au existat sau există litigii în curs la comisia de disciplină sau la alte organe și instanțe ale Corpului, privind un membru al Corpului.

b) acceptarea numirii sau desemnării în calitate de expert în mai multe faze succesive ale aceleiași cauze, cum ar fi:

expert în faza de cercetare și în faza de judecată;

expert numit într-o fază și expert (consilier) al unei părți în altă fază;

obținerea de lucrări în împrejurări legate de exercitarea funcțiilor și atribuțiilor aferente calității de organ ales sau numit în structurile de conducere și de execuție ale filialei CECCAR;

participarea la acțiuni, fapte sau cauze în rol dublu:e profesionist în practică publică și de organ ales sau numit în structurile de conducere si de execuție ale filialei Corpului, ca de exemplu:luarea de hotărâri, decizii și semnarea de corespondență în numele filialei său a comisiei de disciplină, dacă în cauza respectivă un membru al
consiliului filialei sau al comisiei de disciplină a efectuat lucrări sau a participat în vreun fel în calitate de liber-profesionist contabil;

judecarea în cadrul comisiei de disciplină a filialei a unor fapte în legătură cu cauze la care au participat în vreun fel, în calitate de liber-profesioniști, membrii consiliului filialei, membrii comisiei de disciplină, cenzorul sau vreun angajat al filialei respective.

(6)când profesionistul contabil efectuează lucrări în situația în care există elemente care atestă starea de incompatibilitate

Integritate

Principiul integrității impune ca obligație tuturor profesioniștilor contabili de a fi drepți și onești în relațiile profesionale și de afaceri. Integritatea implică, de asemenea, tranzacții corecte și juste.

Un profesionist contabil nu trebuie să se asocieze cu rapoartele, evidențele, comunicatele sau alte informații când apreciază că acestea:

conțin o declarație în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare;

conțin declarații sau informații eronate;

omit sau ascund inforrnații, atunci când aceste omisiuni induc în eroare.

Nu se vă considera că un profesionist contabil încalcă prevederile de mai sus dacă el furnizează un raport modificat pentru a respecta cerințele de mai sus.

Obiectivitate

Principiul obiectivității impune o obligație tuturor profesioniștilor contabili de a nu își compromite profesia din cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza in
fluenței nedorite a unor alte persoane.

Un profesionist contabil poate fi pus în situații în care obiectivitatea îi este afectată. Este imposibil ca toate aceste situații să fie definite și descrise. Relațiile care aduc un plus de confuzii sau influențează în mod negativ raționamentele profesionale ale profesionistului contabil ar trebui evitate.

Profesioniștii contabili își desfășoară activitatea în multe domenii diferite și trebuie să-și demonstreze obiectivitatea în împrejurări diferite. Liber-profesioniștii contabili realizează rapoarte de certificare, prestează servicii fiscale și alte servicii de consultanță managerială. Alți profesioniști contabili angajați întocmesc situații financiare fiind subordonați altora, execută serviciile de audit intern și servesc în diferite funcții financiare de conducere din industrie, … comerț, sectorul public și educație. De asemenea, unii profesioniști contabili pregătesc și instruiesc pe cei care aspiră să intre în profesie. Indiferent de poziție sau serviciul prestat, profesioniștii contabili trebuie să protejeze integritatea serviciilor profesionale și să mențină obiectivitatea în raționamentul profesional.

In selecționarea situațiilor și practicilor de care se vor ocupa în mod specific potrivit cerințelor etice legate de obiectivitate trebuie acordată atenția corespunzătoare următorilor factori:

Profesioniștii contabili sunt expuși unor situații în care asupra lor se pot exercita presiuni ce le pot diminua obiectivitatea.

Este practic imposibil să se definească și să se descrie toate situațiile în care ar exista aceste posibile presiuni,în stabilirea standardelor pentru identificarea relațiilor care pot ori par să afecteze obiectivitatea profesionistului contabil trebuie să domine un caracter rezonabil.

Trebuie evitate relațiile care permit ea idei preconcepute, părtinirea ori influențele altora să încalce obiectivitatea. .

Profesioniștii contabili au obligația de a se asigura că personalul angajat pentru serviciile profesionale contabile și-au însușit principiul obiectivitătii.

Profesioniștii contabili nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri sau invitații (Ia mese, spectacole) care pot fi considerate a avea o influență importantă și dăunătoare asupra raționamentului lor profesional sau asupra acelora cu care negociază.

Competența profesională și prudența

Principiul competenței profesionale și al prudenței impune următoarele obligații profesioniștilor contabili:

menținerea cunoștințelor și aptitudinilor profesionale la nivelul necesar astfel încât clienții sau angajatorii săi să fie siguri că primesc servicii profesionale competente; și

să acționeze cu prudență în conformitate cu standardele tehnice și profesionale, atunci când oferă servicii profesionale.

Serviciile profesionale competente necesită un raționament solid în aplicarea cunoștințelor și aptitudinilor profesionale în furnizarea unor astfel de servicii.

Competența profesională poate,fi împărțită în două faze separate:

(a)obținerea unui nivel de competență profesională;

(b) menținerea unui nivel de competență profesională.

Menținerea unui nivel de competență profesională necesită o permanentă conștientizare și înțelegere a evoluțiilor relevante pe plan profesional tehnic și în mediul de afaceri. Dezvoltarea profesională continuă elaborează și menține capacitățile care îi permit unui profesionist contabil să desfășoare o activitate competentă într-un mediu profesional.

Seriozitatea include responsabilitatea de a acționa în conformitate cu prevederile unei sarcini, cu atenție și meticulozitate ținând cont de un interval de timp.

Un profesionist contabil ar trebui să se asigure treptat că cei care își desfășoară activitatea sub tutela unui profesionist contabil beneficiază de instruire și supervizare adecvată.

Dacă este cazul, un profesionist contabil ar trebui să îi atenționeze pe clienți, angajatori și alți utilizatori de servicii profesionale de limitele inerente serviciilor pentru a evita înțelegerea eronată a unei opinii exprimate drept afirmarea unui fapt.

Confidențialitatea

Principiul confidențialității impune ca obligație profesioniștilor contabili de a se abține de la:

Dezvăluirea de informații confidențiale în afara firmei sau organizației angajatoare ca urmare a unei relații profesionale sau de afaceri, cu excepția cazului în care a fost autorizat în mod special să facă publică o anumită informație sau dacă există o obligație legală sau profesională de a face publice acele informații.

Folosirea informațiilor confidențiale dobândite în timpul executării sarcinilor de serviciu în avantajul personal sau în avantajul unei terțe părți.

Un profesionist contabil trebuie să respecte întotdeauna confidențialitatea, chiar și într-un mediu social. Profesionistul contabil trebuie să fie conștient de posibilitatea unor scurgeri de informații, în special în situații ce implică o asociere de afaceri pe termen lung cu un asociat sau cu un afin.

Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să mențină confidențialitatea în prezentarea de informații către un posibil client sau angajator.

Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în considerare menținerea confidențialității în cadrul firmei sau al organizației angajatoare.

Un profesionist contabil trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că personalul aflat sub controlul său și persoanele care îi furnizează consultanță sau asistență respectă principiul confidențialității.

Obligația de confidențialitate continuă și după încheierea relației dintre profesionistul contabil și client sau angajator. Când profesionistul contabil schimbă organizația angajatoare sau obține un nou client el are dreptul să utilizeze experiența anterioară. Profesionistul contabil nu ar trebui, totuși, să folosească sau să divulge informații confidențiale primite sau obținute dintr-o relație profesională sau de afaceri.

In următoarele situații profesioniștii contabili sunt sau pot fi obligați să divulge informații confidențiale:

-Atunci când divulgarea este autorizată de către client sau angajator;

-Atunci cânți divulgarea este autorizată prin lege, de

Exemplu:

pentru a furniza documente sau alte probe în cursul unor proceduri judiciare; și

pentru a aduce la cunoștința autorităților publice în măsură eventuale încălcări ale legii.

Atunci când există o obligație profesională sau un drept de a le divulga atunci când nu este interzis prin lege:

• pentru a se conforma controlului calității unui corp membru sau al organismului profesional;

• pentru a răspunde unei anchete sau unei investigații din partea organizației membre sau a unui organism normalizator;

• pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist contabil în cursul procedurilor judiciare;

• pentru a respecta standardele tehnice și cerințele etice.

Atunci când profesionistul contabil a determinat că informația confidențială poate fi divulgată trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

Dacă interesele tuturor părților, inclusiv ale terțelor părți ale căror interese ar putea fi afectate, ar fi prejudiciate în cazul în care clientul sau angajatorul consimt ca profesionistul contabil să divulge informații;

Dacă sunt cunoscute; sau nu toate faptele semnificative și dacă pot fi susținute cu dovezi, în măsura în care acest lucru este posibil; când situația implică fapte sau opinii nefondate trebuie să se recurgă la raționamentul profesional pentru a se determina tipul de prezentare care trebuie făcută, dacă este disponibil;

Ce tip de comunicare este preconizată și cui i se adresează; mai exact, profesionistul contabil trebuie să fie convins că părțile cărora li se adresează comunicarea sunt destinatarii adecvați și că au responsabilitatea să reacționeze ca atare.

Comportamentul profesional

Principiul comportamentului profesional impune ca obligație profesioniștilor contabili de a se conforma legilor și reglementărilor relevante și de a evita orice acțiuni care pot discredita profesia contabilă. Acestea includ acțiuni pe baza cărora o terță parte rațională și informată, la curent cu toate informațiile relevante, ar concluziona că este afectată în mod negativ buna reputație a profesiei.

În cadrul strategiei de promovare și de marketing a lor și a activității pe care o efectuează, profesioniștii contabili nu trebuie să furnizeze informații eronate despre profesia lor. Profesioniștii contabili trebuie să fie cinstiți și loiali și nu trebuie:

să facă revendicări exagerate pentru serviciile pe care le oferă, calificările pe care le posedă și experiența pe care o dețin;

să ofere referințe compromițătoare sau comparații lipsite de fundament privind munca desfășurată de alții.

Respectul față de normele tehnice și profesionale.

Profesionistul contabil trebuie să-și îndeplinească sarcinile profesionale în conformitate cu normele tehnice și profesionale relevante. Profesioniștii contabili au datoria de a executa cu grijă și abilitate instrucțiunile clientului sau patronului în măsura în care sunt compatibile cu cerințele de integritate, obiectivitate și, în cazul liber-profesioniștilor contabili, cu independență, în plus, ei trebuie să se conformeze normelor profesionale și tehnice emise de: IFAC, IASB, CECCAR,CAFR și legislația relevantă.

PROFESIONIȘTII CONTABILI INDEPENDENȚI. Partea B

Introducere;

Acceptarea unui client ;

Conflicte de interese;

Opinii suplimentare;

Onorarii și alte tipuri de remunerații;

Marketingul serviciilor profesionale;

Cadouri si ospitalitate ;

Obiectivitate – toate serviciile;

Independență – misiuni de audit și certificare .

Un profesionist contabil în practica publică nu ar trebui
să se angajeze în orice afaceri, ocupație sau activitate care îi afectează sau care ar putea afecta integritatea, obiectivitatea sau buna reputație a profesiei și care ca rezultat ar fi incompatibilă cu prestarea serviciilor profesionale.

Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi afectată într-o gamă largă de cazuri. Multe amenințări se împart în următoarele categorii:

• de interes propriu,

• de autoexaminare (autocontrol),

• de favorizare,

• de familiaritate,

• de intimidare.

Exemple de circumstanțe care pot genera amenințări de
interes propriu pentru un contabil profesionist independent includ, dar nu sunt limitate la: • un interes financiar în firma-client sau deținerea unui interes împreună cu un client;

• dependența neadecvată față de onorariile totale primite de la un client al certificării;

• întreținerea unei relații de afaceri strânsă cu un client;

• preocuparea cu privire la posibilitatea pierderii unui client;

• potențiala angajare la un client;

• onorarii neprevăzute legate de angajamente de certificare;

• un împrumut către sau de la un client al certificării sau de la oricare din directorii sau funcționarii acestuia.

Exemple de circumstanțe care pot genera amenințări de autoexaminare (autocontrol) includ, dar nu sunt limitate la:

• descoperirea unei erori semnificative în timpul unei reevaluări a muncii profesionistului contabil independent;

• raportarea asupra operării sistemelor financiare după ce tot acea persoană a fost implicată în elaborarea sau implementarea lor;

• pregătirea datelor originale utilizate pentru pregătirea unor înregistrări care fac obiectul unei misiuni de certificare;

• un membru al echipei de certificare care ocupă, sau a ocupat recent, funcția de

director sau funcționar al clientului de certificare;

• un membru al echipei de certificare care este, sau a fost recent, angajat al clientului de certificare într-o poziție în care exercită o influență directă și semnificativă asupra subiectului în cauză;

• prestarea unor servicii pentru un client al certificării care afectează direct subiectul în cauză.

Exemple de circumstanțe care pot genera o amenințare de favorizare includ, dar nu sunt limitate la:

• promovarea acțiunilor într-o entitate cotată atunci când acea entitate este un client de audit al situațiilor financiare.

• apărarea unui client al certificării în cazul unor litigii sau în rezolvarea disputelor cu terțe părți.

Exemple de circumstanțe care pot genera o amenințare de familiaritate includ, dar nu sunt limitate la situațiile când:

un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul I sau un afin care ocupă funcția de director sau funcționar al clientului de certificare;

• un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul I sau un afin care, ca angajat al clientului, este în poziția de a exercita o influență directă și semnificativă asupra subiectului misiunii de certificare;

• un fost partener al firmei ocupă funcția de director sau funcționar al clientului, sau este angajat într-o poziție în care exercită o influență directă și semnificativă asupra subiectului misiunii de certificare;

acceptarea unor cadouri sau a ospitalității din partea clientului, cu excepția cazului

în care valoarea acestora este nesemnificativă;

asocierea de lungă durată a unui membru important al echipei de certificare cu

clientul certificării.

Exemple de circumstanțe care pot genera amenințarea de intimidare includ, dar nu sunt limitate la:

amenințarea înlocuirii sau a concedierii făcută de clientul certificării;

amenințarea cu litigiul;

exercitarea unei presiuni în vederea reducerii inadecvate a cantității de muncă

executată pentru a reduce onorariile.

Un profesionist contabil independent va observa, de asemenea, că situațiile specifice dau naștere unor amenințări specifice la conformitatea cu unul sau mai multe principii fundamentale. Astfel de amenințări specifice, evident, nu pot fi clasificate. Fie în relații profesionale sau de afaceri,un contabil profesionist independent ar trebui să fie tot timpul atent la astfel de cazuri și amenințări.

Măsurile de protecție care ar putea elimina sau reduce amenințările la un nivel acceptabil se împart în două mari categorii:

măsuri de protecție generate de profesie, legislație sau reglementări;

măsuri de protecție în mediul de lucru.

În mediul de lucru, măsurile de protecție relevante vor varia de la caz la caz. Măsurile de protecție din cadrul mediului de lucru cuprind măsuri de protecție la nivelul firmei și măsuri de protecție specifice misiunii. Un profesionist contabil independent ar trebui să-și exercite raționamentul profesional pentru a determina cum să abordeze cel mai bine o amenințare identificată. Atunci; când își exercită raționamentul, un profesionist contabil în practica publică ar trebui să considere dacă un terț rezonabil și în cunoștință de cauză, cunoscând toate informațiile relevante inclusiv semnificația amenințării și măsurile de protecție aplicate, ar fi de acord că acestea sunt rezonabile.

Această considerație ar fi afectată de către probleme cum ar fi semnificația amenințării, natura misiunii și structura firmei.

Măsurile de protecție din întreaga firmă în cadrul mediului de lucru ar putea include:

• poziția de conducător al firmei care subliniază importanța respectării principiilor fundamentale;

• poziția de conducător al firmei care accentuează preconizarea faptului că membrii echipei de certificare vor acționa în interesul public;

• politici și proceduri pentru a implementa și monitoriz controlul calității misiunilor de certificare;

• politici documentate de independență privind identificarea amenințărilor la adresa conformității cu principiile fundamentale, evaluarea importanței acestor amenințări și identificarea și aplicarea măsurilor de protecție pentru a elimina sau reduce până la un nivel acceptabil amenințările, diferite de cele care sunt în mod evident lipsite de importanț;

pentru firmele care prestează misiuni de certificare,politici documentate privind

independența, privind identificarea amenințărilor la adresa independenței,evaluarea semnificației acestor amenințări și evaluarea și aplicarea măsurilor de protecție pentru a elimina sau reduce aceste amenințări, altele decât cele care sunt în mod clar nesemnificative, la un nivel acceptabil;

politici și proceduri interne documentate care prevăd respectarea principiilor

fundamentale;

politici și proceduri care vor permite identificarea intereselor sau relațiilor dintre firmă

sau membrii echipei de certificare și clienții certificării;

politici și proceduri pentru a monitoriza și, atunci când este necesar, pentru a gestiona

credibilitatea datelor privind veniturile ce provin de la un singur client al certificării;

utilizarea unor parteneri diferiți și echipe cu tendințe separate de raportare în vederea

prestării serviciilor de non-certificare pentru un client al certificării;

politici și proceduri pentru a interzice indivizilor care nu sunt membrii echipei de

certificare să influențeze inadecvat rezultatele misiunii de certificare;

comunicarea la timp a politicilor și procedurilor unei firme, precum și a oricăror

schimbări ale acestora, către toți partenerii și personalul profesional, inclusiv instruirea și educarea corespunzătoare a acestora în ceea ce privește astfel de politici și proceduri;

desemnarea unui membru cu experiență al conducerii drept responsabil pentru

supravegherea funcționării adecvate a sistemului de control al calității;

metode de consiliere a partenerilor și a personalului profesional al clientului

certificării și al entităților asociate față de care trebuie să își păstreze independența;

un mecanism disciplinar de promovare a conformității cu politicile și procedurile; și

politici și proceduri publicate care să îi încurajeze și să îi abiliteze pe angajați să

comunice nivelurilor superioare din cadrul firmei orice problemă legată conformitatea cu principiile fundamentale care îi preocupă.

Măsurile de protecție specifice misiunii în mediul de lucru ar putea să includă:

implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a revizui munca efectuată sau măcar pentru a oferi consiliere dacă este necesar;

consultarea unei terțe părți, cum ar fi un comitet de directori independent, un organ profesional normalizator sau un alt profesionist contabil;

discutarea problemelor de etică cu persoane însărcinate cu guvernarea din cadrul clientului;

prezentarea naturii serviciilor prestate și a mărimii onorariilor percepute către persoanele însărcinate cu guvenarea clientului;

implicarea altei firme pentru a realiza sau a realiza din nou o parte din misiunea de certificare;

rotația personalului echipei de certificare.

Depinzând de natura misiunii, un profesionist contabil independent poate, de asemenea, să se bazeze pe măsurile de protecție pe care le-a implementat clientul său. Totuși,nu este posibil să pună bază doar pe astfel de măsuri de protecție pentru a reduce amenințările la un nivel acceptabil.

Măsurile de protecție în interiorul clientului certificării includ următoarele situații:

atunci când clientul alege firma independentă pentru desfășurarea misiunii, persoane din afara conducerii ratifică sau aprobă această alegere;

clientul certificării are angajați competenți care pot lua decizii manageriale;

clientul a implementat proceduri interne care asigură alegeri obiective în mandatarea misiunilor de non-certificare;

clientul deține o structură de guvernare corporativă care asigură o supraveghere corespunzătoare și comunicarea informațiilor privind serviciile unei firme.

Acceptarea unui client

Înainte de acceptarea unei noi relații cu un client, un contabil profesionist independent ar trebui să ia în considerare faptul dacă acceptarea ar crea anumite amenințări la adresa conformității cu principiile fundamentale.

Problemele clientului care, dacă apar la suprafață, ar putea amenința conformitatea cu principiile fundamentale includ, de exemplu, implicarea clientului în activități ilegale
(cum ar fi spălarea banilor), minciuna sau practici de raportare financiară care pot fi puse sub semnul întrebării.

Semnificația oricăror amenințări ar trebui să fie evaluată. Dacă amenințările identificate sunt altfel decât clar nesemnificative ar trebui luate în considerare măsuri de protecție și aplicate, după cum este cazul, pentru a le elimina și pentru a le reduce la un nivel acceptabil

Măsurile de protecție corespunzătoare ar putea include obținerea cunoștințelor și înțelegerea clientului, a proprietarilor săi, a celor din conducere si a celor responsabili pentru guvernarea sa și pentru activitățile de afaceri sau obținerea certitudinii că clientul este angajat să-și îmbunătățească practicile de guvernare corporativă sau instrumentele de control intern.

Atunci când nu este posibilă reducerea amenințărilor la un nivel acceptabil, un profesionist contabil independent ar trebui să refuze să intre în relații cu clientul.

Deciziile privind acceptarea ar trebui revizuite periodic pentru misiunile repetate la același client.

Un profesionist contabil independent ar trebui să fie de acord să ofere acele servicii pentru care are competența de a le presta. înainte de a accepta o misiune specifică la un client, un profesionist contabil independent ar trebui să ia în considerare dacă acceptarea ar da naștere la orice amenințări la adresa conformității cu principiile fundamentale. De exemplu, o amenințare a interesului propriu ia adresa competenței profesionale și a prudenței apare dacă echipa misiunii nu posedă sau nu poate dobândi competențele necesare pentru a desfășura angajamentul (misiunea) cum trebuie.

Un profesionist contabil independent ar trebui să evalueze semnificația amenințărilor identificate și, dacă sunt altfel decât nesemnificative, ar trebui aplicate, după caz, măsuri de protecție pentru a le elimina și a le reduce la un nivel acceptabil.

Astfel de măsuri de protecție ar putea include:

Dobândirea unui bagaj de cunoștințe corespunzător asupra naturii afacerii clientului, asupra complexității

Operațiunilor sale, asupra cerințelor specifice misiunii și asupra scopului, naturii și ariei de aplicabilitate a activității ce urmează a fi prestată.

Dobândirea cunoștințelor privind sectoarele industriale relevante sau aspecte-cheie.

Deținerea sau obținerea experienței în ceea ce privește cerințele relevante de raportare și ale organelor de reglementare.

Alocarea unui personal suficient și cu toate competențele necesare.

Utilizarea unor experți, acolo unde este necesar.

Convenirea unui orizont de timp realist pentru realizarea misiunii.

Respectarea politicilor și procedurilor de control a calității elaborate, pentru a oferi o asigurare rezonabilă că misiunile specifice sunt acceptate numai atunci când pot fi realizate cu competență.

Atunci când un profesionist contabil independent intenționează să se bazeze pe consilierea, sau activitatea unui expert, profesionistul contabil independent trebuie să
evalueze dacă această încredere este garantată. Profesionistul contabil independent trebuie să țină cont de factori cum sunt reputația, experiența, resursele disponibile și
standardele profesionale și etice aplicabile. Aceste informații pot fi obținute dintr-o asociere anterioară cu respectivul expert sau din consultarea cu alte părți.

Un profesionist contabil independent care este solicitat pentru a înlocui un alt profesionist contabil independent,sau care dorește să se implice pentru o misiune deținută în prezent de către un alt profesionist contabil independent, trebuie să stabilească dacă există motive, profesionale sau de altă natură, pentru a nu accepta misiunea, cum ar fi circumstanțe care amenință conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, poate exista o amenințare la adresa competenței profesionale și a prudenței dacă un profesionist contabil independent acceptă misiunea înainte de a cunoaște toate faptele necesare.

Trebuie evaluată importanța tuturor amenințărilor. In funcție de natura misiunii, acest lucru ar putea presupune comunicarea cu acel profesionist contabil existent pentru a determina faptele și circumstanțele care stau la baza modificării propuse, astfel încât profesionistul contabil independent să poată decide dacă este corespunzător să accepte misiunea. De exemplu, este posibil ca motivele aparente pentru modificarea survenită în misiune să nu reflecte în totalitate faptele și este posibil ca acestea să indice contradicții cu acel profesionist contabil existent care să influențeze decizia de a accepta numirea.

Un profesionist contabil existent se află sub restricția confidențialității. Măsura în care profesionistul contabil independent poate și trebuie să discute cu profesionistul contabil propus depinde de natura misiunii și de:

obținerea permisiunii clientului de a face acest lucru; sau

cerințele legale sau etice privind acest tip de comunicări sau prezentări.

Dacă se identifică amenințări care sunt, în mod clar, mai mult decât nesemnificative, trebuie avute în vedere și aplicate măsuri de protecție pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.

Aceste măsuri de protecție pot include:

discutarea fără rețineri a afacerilor clientului cu acel profesionist contabil existent în întregime;

solicitarea profesionistului contabil existent să ofere informațiile cunoscute cu privire la orice fapte sau circumstanțe care, după părerea acestuia, ar trebui aduse la cunoștința profesionistului contabil propus înainte ca acesta să decidă dacă acceptă sau nu misiunea;

atunci când se răspunde cererilor de a înainta oferte,să se prezinte în respectiva ofertă că, înainte de a accepta misiunea, va fi solicitat contactul cu acel profesionist contabil existent, astfel încât să se poată cerceta dacă există motive profesionale sau de orice altă natură din cauza cărora numirea nu ar trebui acceptată.

Un profesionist contabil independent trebuie, în general, să obțină permisiunea clientului, de preferabil în scris, de a iniția discuțiile cu acel profesionist contabil existent. Odată obținută permisiunea, profesionistul contabil existent trebuie să respecte reglementările legale și de altă natură care guvernează astfel de cereri. Atunci când profesionistul contabil existent oferă informații, acestea trebuie să fie oferite cu onestitate și fără ambiguitate. Dacă profesionistul contabil propus nu reușește să comunice cu profesionistul contabil existent, cel propus trebuie să încerce să obțină informații cu privire la orice amenințări posibile prin alte metode, cum ar fi chestionarea părților terțe sau investigații de fond privind conducerea superioară sau cei însărcinați cu guvernarea clientului.

Atunci când amenințările nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea metodelor de protecție și nu pot fi obținute, prin alte modalități,informații satisfăcătoare cu privire la fapte, un profesionist contabil independent trebuie să refuze misiunea.

Unui profesionist contabil independent i se poate solicita să realizeze activități complementare sau suplimentare față de activitatea profesionistului contabil existent. Aceste împrejurări pot da naștere la amenințări potențiale față de competența profesională și față de prudență, amenințări care rezultă din, de exemplu, informații incomplete sau lipsa informațiilor. Măsurile de protecție față de aceste amenințări includ anunțarea profesionistului contabil existent cu privire la activitatea propusă, situație care dă contabilului existent ocazia de a oferi orice informații relevante necesare desfășurării corespunzătoare a activității.

Conflicte de interese

Un profesionist contabil independent trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a identifica circumstanțele în care ar putea apărea un conflict de interese. Acest tip de circumstanțe ar putea genera amenințări la adresa respectării principiilor fundamentale. De exemplu, o amenințare la adresa obiectivității poate apărea atunci când un profesionist contabil independent concurează direct cu un client sau are o asociere în participație sau un acord similar cu un competitor important al clientului. O amenințare la adresa obiectivității sau confidențialității poate fi generată și atunci când un profesionist contabil independent prestează servicii pentru clienți ale căror interese sunt în conflict sau pentru clienți care au o dispută cu privire la aspectul sau tranzacția în cauză.

Un profesionist contabil independent trebuie să evalueze importanța oricăror amenințări. Evaluarea include aprecierea, înainte de acceptarea sau continuarea relației sau misiunii specifice cu un client, dacă profesionistul contabil independent are interese de afaceri sau relații cu acel client sau cu o terță parte care ar putea genera amenințări. Dacă există și alte amenințări cu excepția celor nesemnificative,trebuie luate în considerare și aplicate măsurile de protecție necesare pentru a elimina amenințările sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.

In funcție de circumstanțele care generează conflictul, măsurile de protecție trebuie, în general, să includă următoarele acțiuni ale profesionistului contabil independent:

Notificarea clientului cu privire la interesul de afaceri sau la activitățile firmei care ar putea reprezenta un conflict de interese și obținerea consimțământului clientului de a acționa în asemenea împrejurări;

Notificarea tuturor părților relevante cu privire la faptul că profesionistul contabil independent acționează în numele a două sau mai multe părți într-un aspect în privința căruia interesele lor sunt în conflict și obținerea consimțământului acestora de a acționa astfel;

Notificarea clientului cu privire la faptul că profesionistul contabil independent nu acționează în mod exclusiv pentru nici un client pentru furnizarea serviciilor propuse (de exemplu, într-un sector anume al pieței sau în ceea ce privește un anumit serviciu) și obținerea consimțământului clientului de a acționa astfel.

De asemenea, trebuie luate în considerare următoarele măsuri de protecție suplimentare:

Utilizarea unor echipe distincte ale misiunii;

Proceduri de împiedicare a accesului la informații (de exemplu, o strictă separare fizică a unor astfel de echipe, completarea confidențială și securizată a datelor);

îndrumări clare pentru membrii echipei misiunii privind aspectele de siguranță și confidențialitate;

Utilizarea acordurilor de confidențialitate semnate de către angajați și partenerii firmei;

Examinarea regulată a aplicării măsurilor de protecție de către o persoană cu experiență și care nu este implicată în misiunile relevante ale clienților.

Atunci când un conflict de interese reprezintă o amenințare la adresa unuia sau mai multor principii fundamentale, inclusiv obiectivitatea, confidențialitatea sau comportamentul profesional, amenințare care nu poate fi eliminată sau redusă la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecție, profesionistul contabil independent trebuie să concluzioneze că nu este corespunzător să accepte o anume misiune sau că este necesară demisionarea din una sau mai multe misiuni care sunt în conflict.

Când un profesionist contabil independent a solicitat consimțământul unui client de a acționa pentru o altă parte într-o problemă în care interesele celor doi sunt în conflict, iar acest consimțământ i-a fost refuzat de către client, atunci acesta nu trebuie să continue sa acționeze în numele uneia dintre părțile implicate în problema care dă naștere unui conflict de interese.

Opinii suplimentare

Situațiile în care un profesionist contabil independent este solicitat să ofere o a doua opinie cu privire Ia aplicarea standardelor sau principiilor de contabilitate, raportare sau a altor standarde sau principii în anumite circumstanțe sau anumitor tranzacții de către o companie sau o entitate care nu este un client curent, sau în numele acesteia, pot genera amenințări față de conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, poate exista o amenințare față de competența profesională și față de prudență în circumstanțe în care o a doua opinie nu se bazează pe același set de fapte ca cel pe care îl are la dispoziție profesionistul contabil existent, sau se bazează pe probe necorespunzătoare. Importanța amenințării va depinde de circumstanțele cererii și de alte fapte și declarații disponibile, relevante pentru exprimarea unui raționament profesional.

Atunci când este solicitat să ofere o astfel de opinie, un profesionist contabil independent trebuie să evalueze importanța amenințărilor și, dacă acestea sunt altfel decât nesemnificative, trebuie avute în vedere și aplicate măsurile de protecție necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce Ia un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecție pot include obținerea permisiunii clientului de a contacta contabilul existent, descrierea, în cadrul comunicării cu acel client, a limitărilor aferente oricărei opinii și furnizarea unei copii a opiniei profesionistului contabil existent.

Dacă entitatea sau compania ce solicită opinia nu va permite comunicarea cu acel profesionist contabil existent, un profesionist contabil independent trebuie să evalueze dacă, în circumstanțele date, este corespunzător să ofere opinia cerută.

Onorarii și alte tipuri de remunerații

Atunci când încep negocierile privind serviciile profesionale, un profesionist contabil independent poate percepe orice onorariu pe care îl consideră corespunzător. Faptul că un profesionist contabil independent percepe un onorariu mai mic decât altul nu este, în sine, neetic; cu toate acestea, pot exista amenințări față de conformitatea cu principiile fundamentale care apar din nivelul onorariului perceput. De exemplu, o amenințare cauzată de interesul propriu față de competența profesională și față de prudență este generată dacă respectivul onorariu perceput este atât de mic încât ar putea fi dificil să se realizeze misiunea în conformitate cu standardele tehnice și profesionale aplicabile.

Importanța unor astfel de amenințări depinde de factori cum ar fi nivelul onorariului perceput și serviciile pentru care se aplică. Ținând cont de aceste potențiale amenințări, trebuie avute în vedere și aplicate măsurile de protecție necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Măsurile de protecție care pot fi aplicate includ:

Atragerea atenției clientului cu privire la condițiile misiunii și, în special, cu privire la baza pe care sunt percepute comisioanele și cu privire la ce servicii sunt acoperite de comisionul perceput.

Alocarea timpului și personalului calificat necesare pentru realizarea sarcinii.

Comisioanele contingente sunt adesea utilizate pentru anumite tipuri de misiuni de altă natură decât cele de certificare. Totuși, ele pot genera, în anumite circumstanțe, amenințări față de respectarea principiilor fundamentale. Ele ar putea genera o amenințare a obiectivității de către interesul propriu. Importanța acestor amenințări depinde de factori precum:

natura misiunii.

gama valorilor posibile ale onorariului.

baza pentru determinarea onorariului.

dacă rezultatul tranzacției este examinat de o terță parte independentă.

Importanța unor astfel de amenințări trebuie evaluată și, dacă acestea sunt altfel decât nesemnificative, trebuie avute în vedere și aplicate măsurile de protecție necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecție pot include:

un precontract scris cu clientul privind baza de remunerare.

prezentarea pentru grupul țintă de utilizatori a activității realizate de către profesionistul contabil independent și a bazei de remunerare.

politici și proceduri de control al calității.

examinarea de către o terță parte obiectivă a activității realizate de către profesionistul contabil independent.

Marketingul serviciilor profesionale

Atunci când un profesionist contabil independent solicită noi misiuni prin publicitate sau alte tipuri de marketing,pot exista amenințări la adresa conformității: cu principiile fundamentale. De exemplu, o amenințare de către interesul propriu a conformității cu principiul comportamentului profesional este generată dacă serviciile, realizările sau produsele sunt promovate într-un mod care este inconsecvent cu acest principiu.

Un profesionist contabil independent nu trebuie să compromită profesia atunci când promovează serviciile profesionale. Profesionistul contabil independent trebuie să fie onest și-loial și nu trebuie:

•Să exagereze calitatea serviciilor oferite, a calificărilor deținute sau a experienței

câștigate.

•Să facă referiri compromițătoare la comparații nefundamentate cu activitatea altora.

Dacă profesionistul contabil independent are îndoieli cu privire la caracterul adecvat al unei anumite forme de publicitate sau promovare, profesionistul contabil independent trebuie să se consulte cu organismul profesional relevant.

Profesioniștii contabili pot face uz numai de titlurile sau diplomele eliberate de stat sau de școli sau instituții de învățământ atestate legal.

In înțelesul prezentului Cod termenii specifici au următoarea semnificație:

prin „Publicitate" se înțelege comunicarea către publica informațiilor asupra serviciilor oferite sau a calificărilor pe care le posedă un profesionist contabil, în scopul obținerii de lucrări;

„Anunțul" este comunicarea către public a unor fapte privind un profesionist contabil, care nu sunt destinate pentru promovarea acestui profesionist sau a societății sale

„Oferta", directă sau indirectă, este concretizată în demersurile făcute pe lângă un eventual client, în scopul de a-i propune servicii profesionale.

In înțelesul enunțat, publicitatea și oferta sunt permise exclusiv pentru liber-profesioniștii contabili – membrii activi ai Corpului. Sunt interzise:

-inserările personale făcute în presă, în publicațiile profesionale sau altele, prin scrisori, afișe, circulare, reclame, cinema, TV, radio-difuziune și, în general, toate procedeele publicitare, atunci când acestea folosesc comparații cu alți membri sau prin modul de prezentare și conținut aduc prejudicii în vreun fel altor membri;

-oferta, atunci când prin ea se atribuie remize din onorariu, comisioane, tarife reduse sau alte avantaje, precum și când face în vreun fel uz de un mandat politic sau de o misiune sau funcție administrativă.

Anunțurile sunt permise în următoarele cazuri:

a) anunțurile în presă cu condiția să nu contravină regulilor de etică profesională, trebuind, de asemenea:

să aibă un caracter sobru și informativ;

să respecte un format corespunzător pentru fiecare publicație;

inserarea în presa locală a unor avize informând publicul despre o primă deschidere de cabinet sau schimbare de adresă;

inserările în anuare, cărți de telefon, cataloage de firme etc. sunt autorizate cu condiția de a fi limitate la indicarea informațiilor necesare utilizatorului pentru a contacta cabinetul.

Se pot tipări broșuri de prezentare a cabinetului sau a societății de expertiză ce se vor distribui elevilor, studenților sau candidaților la un post oferit de acestea sau clienților; broșura va trebui să cuprindă, obligatoriu, informații despre istoricul, principiile de comportament, lucrările executate, numele și prenumele clienților, modalitatea de recrutare, formarea și evoluția în carieră a membrilor cabinetului sau societății.

Profesioniștii contabili pot folosi emblema Corpului pe
hârtia cu antet destinată corespondenței.

Emblema Corpului este compusă din:

o carte-registru, simbolizând însemnul profesiei;

un caduceu – toiagul de crainic al zeului Hermes, având ca însemn divin doi șerpi încolăciți, prețuit în Grecia antică, având valoare de simbol diplomatic; emblema Corpului simbolizează rolul de crainic al profesionistului contabil, pe care îl are atunci când redă imaginea fidelă, corectă și completă a patrimoniului contabilizat sau expertizat;

deviza „Știință, Independență, Moralitate" – atribute esențiale ale exercitării profesiei.

Consiliul Superior și Consiliile filialelor pot efectua sau autoriza efectuarea oricărei publicități colective pe care o consideră utilă, în interesul profesiei.

Detaliile și modalitățile de aplicare a dispozițiilor din prezenta Secțiune sunt reglementate prin hotărâri ale Consiliului Superior.

Cadouri și ospitalitate

Este posibil ca unui profesionist contabil independent sau unui afin sau unei rude apropiate a acestuia să i se ofere cadouri sau ospitalitate din partea unui client. O astfel de
ofertă generează amenințări la adresa conformității cu principiile fundamentale.

De exemplu, amenințări ale obiectivității de către interesul propriu pot fi create dacă este acceptat un cadou din partea unui client; amenințări ale intimidării la adresa,obiectivității pot apărea din divulgarea în public a unor astfel de oferte.

Importanța unor astfel de amenințări depinde de natura,valoarea și interesul din spatele ofertei. Atunci când sunt oferite unui profesionist contabil independent cadouri și ospitalitate pe care o terță parte rezonabilă și în cunoștință de cauză le-ar considera în mod clar nesemnificative, acesta poate concluziona că oferta este făcută în cursul normal al afacerilor, fără intenția specifică de a influența luarea deciziilor sau de a obține informații. In astfel de cazuri, profesionistul contabil independent poate concluziona, în general, că nu există o amenințare importantă la adresa conformității cu principiile fundamentale.

Dacă este clar că amenințările evaluate nu sunt nesemnificative, trebuie avute în vedere și aplicate măsurile de protecție necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Atunci când amenințările nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecție, un profesionist contabil independent nu trebuie să accepte o astfel de ofertă.

Obiectivitate – toate serviciile

Un profesionist contabil independent trebuie să aibă în vedere, atunci când oferă orice servicii profesionale, dacă există amenințări la adresa conformității cu principiul fundamental al obiectivității care rezultă din interese în relațiile cu un client sau cu directori, funcționari sau angajați.De exemplu, o amenințare a obiectivității de către familiaritate poate fi generată de o relație de familie, relație apropiată personală sau relație de afaceri.

Un profesionist contabil independent care oferă un serviciu de audit trebuie să fie independent față de clientul auditării. Independența de fapt și de drept este necesară pentru a permite profesionistului contabil independent să exprime o opinie și să fie perceput ca exprimând o concluzie neafectată de erori, conflict de interese sau influența necorespunzătoare a altor părți.

Existența amenințărilor la adresa obiectivității în oferirea oricărui serviciu profesional va depinde de circumstanțele particulare ale misiunii și de natura activității pe care profesionistul contabil independent o realizează.

Un profesionist contabil independent trebuie să evalueze importanța amenințărilor identificate, și, dacă acestea nu sunt nesemnificative, trebuie avute în vedere și aplicate măsurile de protecție necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecție pot include:

Retragerea din echipa misiunii.

Proceduri de supraveghere.

Terminarea relației financiare sau de afaceri care generează amenințarea.

Discutarea problemei cu nivelurile superioare ale conducerii firmei.

Discutarea problemei cu cei însărcinați cu guvernarea clientului.

Independentă – misiuni de audit și certificare În cazul unei misiuni de audit este în interesul public și, prin urmare, stipulat de Codul Etic, ca membrii echipelor de audit, ai firmelor și, atunci când este aplicabil, ai firmelor din grup să fie independenți față de clienții de audit.

Misiunile de audit au ca scop sporirea încrederii utilizatorilor cu privire la rezultatul unei evaluări sau a unei măsurări a unui aspect în conformitate cu o serie de criterii.
Cadrul general internațional pentru Misiunile de audit (Cadrul general de audit), emis de Consiliul pentru Standarde Internațional de Audit și Certificare, descrie obiectivele și elementele misiunilor de audit și identifică misiunile la care se aplică Standardele Internaționale de Audit (ISA), Standardele Internaționale privind misiunile de examinare(ISRE), Standardele internaționale privind misiunile de asigurare (ISAE) și Standardele Internaționale privind misiunile conexe (ISRS). Pentru o descriere a elementelor și obiectivelor unei misiuni de audit trebuie să se facă referiri la Cadrul General de Asigurare.

Independența implică:

Independența de spirit (de drept). Starea de spirit care permite emiterea unei opinii fără a fi afectat de influențe care compromit judecata profesională și care permite individului să acționeze cu integritate, să-și exercite obiectivitatea și scepticismul profesional.

Independența în aparență (de fapt). Evitarea faptelor și a situațiilor care sunt atât de importante încât o terță parte informată și rezonabilă, care cunoaște toate informațiile relevante, inclusiv măsurile de protecție aplicate, ar concluziona în mod rezonabil că integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional al firmei sau al unui membru al echipei de certificare au fost compromise.

Misiunile de audit bazate pe situațiile financiare sunt relevante pentru o gamă largă de utilizatori potențiali; prin urmare, în plus față de independența de drept, independența de fapt este foarte semnificativă. În consecință, pentru clienții auditului situațiilor financiare, membrii echipei de certificare, firmă și firmele din rețea se cere să fie independenți față de clientul auditului situațiilor financiare. Astfel de cerințe de independență includ interziceri privind anumite relații dintre membrii echipei de certificare și directori, funcționari și angajați ai clientului care se află în poziția de a exercita influență directă și semnificativă asupra informației din aspectul-cheie (situațiile financiare). De asemenea, ar trebui acordată atenție faptului că amenințările la independență sunt create de către relații cu angajații clientului aflați în poziția de a exercita influență directă și semnificativă asupra subiectului în cauză (poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie).

Într-o misiune de certificare bazată pe declarații în care clientul nu este un client al auditului situațiilor financiare, li se cere membrilor echipei de certificare și firmei să fie independenți de clientul certificării. Astfel de cerințe de independență includ interziceri privind anumite relații dintre membrii echipei de certificare și directori, funcționari și angajați ai clientului care se află în poziția de a exercita influentă directă si sem-nificativă asupra informației din aspectul-cheie. De asemenea, ar trebui acordată atenție și asupra faptului că amenințările la adresa independenței sunt create de către relații cu angajații clientului aflați în poziția de a exercita influență directă și semnificativă asupra subiectului-cheie. Ar trebui, de asemenea, să fie acordată atenție oricăror amenințări despre care firma are motive să creadă că sunt generate de către interesele firmei din rețea și relațiile acesteia.

În majoritatea misiunilor de certificare bazate pe declarații,care nu sunt misiuni de audit al situațiilor financiare, partea responsabilă răspunde pentru subiectul în cauză și pentru informațiile din acesta. Totuși, în anumite misiuni, partea responsabilă s-ar putea să nu răspundă și pentru subiectul în cauză. De exemplu, atunci când un profesionist contabil în practica publică este angajat pentru a efectua o misiune de certificare pe un raport pe care un consultant de mediu l-a întocmit privind practicile de dezvoltare durabilă ale companiei, raport care urmează a fi distribuit utilizatorilor țintă, consultantul de mediu este partea responsabilă pentru informația din subiectul-cheie, dar compania este responsabilă pentru subiectul-cheie (practicile de dezvoltare durabilă).

Evaluarea importanței oricăror amenințări la adresa independenței și a măsurilor de protecție necesare pentru reducerea amenințărilor la un nivel acceptabil ia în considerare interesul public. Unele entități pot fi de interes public deoarece, ca urmare a activităților lor, a dimensiunii lor sau a statutului lor corporativ au o mai mare varietate de acționari. Exemplele de astfel de entități pot include companiile cotate, instituțiile de credit, companiile de asigurări și fondurile de pensii.

Membrii echipei de certificare și firma trebuie să fie independenți de clientul de certificare în timpul perioadei misiunii de certificare. Perioada misiunii începe atunci când echipa de certificare începe să presteze servicii de certificare și se termină odată cu publicarea raportului de certificare, cu excepția cazului în care misiunea de certificare are o natură recurentă. Dacă misiunea de certificare se preconizează a se repeta, perioada misiunii de certificare se termină cu notificarea de oricare dintre părți a terminării relației profesionale sau a publicării raportului de certificare, ori care are loc mai târziu.

PROFESIONIȘTII CONTABILI ANGAJAȚI (Partea C)

Introducere

Conflicte potențiale '

Întocmirea și raportarea informațiilor

Luarea de măsuri în cunoștință de cauză

Interese financiare

Stimulente. Acceptarea și emiterea de oferte

Un profesionist contabil angajat poate fi salariat, partener,director (executiv sau non-executiv), manager proprietar,voluntar sau unul care lucrează pentru una sau mai multe organizații angajatoare. Forma legală a relației cu organizațiile angajatoare, dacă există, nu are nici un efect asupra responsabilităților etice care revin profesioniștilor contabili angajați.

Un profesionist contabil angajat are responsabilitatea de a duce mai departe scopurile legitime ale organizației sale angajatoare. Codul etic nu încearcă să împiedice un profesionist contabil angajat de la îndeplinirea acestor responsabilități, dar ia în considerare circumstanțele în care pot apărea conflicte, doar din datoria de a respecta principiile fundamentale.

Un profesionist contabil angajat deține, de obicei, o poziție superioară într-o organizație. Cu cât nivelul poziției este mai înalt, cu atât va fi mai mare capacitatea și posibilitatea de a influența evenimentele, practicile și atitudinile. De la un profesionist contabil angajat se așteaptă să încurajeze o cultură bazată pe etică într-o organizație angajatoare care subliniază importanța pe care conducerea superioară o acordă conduitei etice.

Respectarea principiilor fundamentale poate fi potențial amenințată de o varietate de circumstanțe. Multe amenințări se încadrează în următoarele categorii:

interes propriu;

autoexaminare;

favorizare;

familiaritate; și

intimidare.

Exemple de circumstanțe care pot conduce la amenințări generate de interesul propriu pentru un profesionist contabil angajat, dar nu sunt limitate la:

Interese financiare, împrumuturi sau garanții;

Acorduri de compensare prin stimulente;

Utilizarea inadecvată personală a activelor corporative;

Preocuparea cu privire la siguranța muncii;

Presiunea comercială din exteriorul organizației angajatoare.

Exemple de circumstanțe care pot conduce la amenințări generate de interesul propriu pentru un profesionist contabil angajat, dar nu sunt limitate la:

Interese financiare, împrumuturi sau garanții;

Acorduri de compensare prin stimulente;

Utilizarea inadecvată personală a activelor corporative;

Preocuparea cu privire la siguranța muncii;

Presiunea comercială din exteriorul organizației angajatoare.

Exemple de circumstanțe care pot conduce la amenințări generate de autoexaminare includ, dar nu sunt limitate la deciziile de specialitate sau date care fac obiectul examinării și justificării de către același profesionist contabil angajat pentru a lua aceste decizii sau pentru redactarea datelor.

Exemple de circumstanțe care pot conduce îa amenințări ale familiarității, dar care nu sunt limitate la:

Un profesionist contabil angajat într-o poziție ce influențează raportarea financiară sau non-financiară sau deciziile de afaceri, care are un afin sau un membru apropiat al familiei în poziția de a beneficia de pe urma acestei influențe.

Asocierea de lungă durată cu contacte din domeniu care influențează deciziile de afaceri.

Acceptarea unui cadou sau al unui tratament preferențial, cu excepția cazului în care valoarea acestora nu este în mod clar nesemnificativă.

Exemple de circumstanțe care pot conduce la amenințări generate de intimidare includ, dar nu sunt limitate la:

Amenințarea concedierii sau, a înlocuirii profesionistului contabil angajat sau a afinului, sau a rudei apropiate ca urmare a unui dezacord cu privire la aplicarea unui principiu contabil sau a modului în care informațiile financiare urmează să fie raportate.

O personalitate-dominantă care încearcă să influențeze procesul decizional, de exemplu, cu privire la acordarea de contracte sau cu privire la aplicarea unui principiu contabil.

Profesioniștii contabili angajați pot, de asemenea, întâlni situații specifice care pot conduce la amenințări unice generate de conformitatea cu unul sau mai multe principii fundamentale. În toate relațiile profesionale și de afaceri profesioniștii contabili angajați trebuie să fie mereu atenți la astfel de situații și amenințări.

Măsurile de protecție care pot elimina sau reduce până la un nivel acceptabil amenințările întâlnite de profesioniștii contabili angajați se încadrează în două mari categorii:

Măsurile de protecție create de către profesie, legislație sau reglementare;

Măsurile de protecție din mediul de lucru.

Exemple de măsuri de protecție create de profesie, legislație sau reglementare sunt detaliate în Partea A din Cod.

Măsurile de protecție din mediul de lucru includ, dar nu sunt limitate la:

• Sistemul de supraveghere corporativă al organizației angajatoare sau alte structuri de supraveghere;

• Programele de etică și conduită ale organizației angajatoare;

• Procedurile de recrutare din cadrul organizației angajatoare care accentuează importanța angajării unui personal extrem de competent;

• Controale interne aprofundate;

•Proceduri disciplinare adecvate;

•Conducerea care subliniază importanța conduitei etice si se așteaptă ca angajații să acționeze în mod etic;

•Politicile și procedurile de implementare și monitorizare a calității performanței angajaților;

• Comunicarea oportună a politicilor și procedurilor organizației angajatoare, inclusiv orice modificare a acestora, tuturor angajaților și formarea și educarea adecvată cu privire la aceste politici și proceduri;

•Politici și proceduri de împuternicire și încurajare a angajaților de a informa nivelurile superioare din cadrul organizației angajatoare asupra oricăror aspecte etice care îi privesc fără teamă de represalii;

• Consultarea cu un alt profesionist contabil corespunzător.

In situațiile în care un profesionist contabil angajat consideră că alte persoane vor continua o conduită sau acțiune care nu sunt etice, în cadrul organizației angajatoare, profesionistul contabil angajat trebuie să aibă în vedere apelarea la consilierea juridică. In aceste cazuri extreme, în care orice măsuri de protecție disponibile au fost epuizate și nu există posibilitatea de a reduce amenințarea la un nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat poate concluziona că este adecvată demisionarea din cadrul organizației angajatoare.

Conflicte potențiale

Un profesionist contabil angajat are obligația profesională de a se conforma principiilor fundamentale. Pot exista totuși situații în care responsabilitățile acestora față de o organizație angajatoare și obligațiile profesionale de a se conforma principiilor fundamentale intră în conflict De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie să susțină obiectivele legitime si etice enunțate de către angajator si regulile și procedurile stabilite în sprijinul acestor obiective. Cu toate acestea, atunci când conformitatea cu principiile fundamentale este amenințată, un profesionist contabil angajat trebuie să aibă în vedere modul în care va reacționa în aceste situații.

Ca o consecință a responsabilităților față de o organizație angajatoare, un profesionist contabil angajat se poate afla sub presiunea de a acționa sau de a se comporta într-un mod care să amenințe direct sau indirect conformitatea cu principiile fundamentale. Astfel de presiuni pot fi explicite sau implicite; ele pot veni de la un supervizor, manager, director sau altă persoană din cadrul organizației angajatoare. Un profesionist contabil angajat poate să se confrunte cu presiuni legate de:

încălcarea legii sau a reglementărilor.

încălcarea standardelor tehnice sau profesionale.

Facilitarea strategiilor lipsite de etică și ilegale de gestionare a veniturilor.

Minciuna sau inducerea în eroare involuntară (inclusiv inducerea în eroare prin păstrarea tăcerii) a altor persoane, în special:

a auditorilor organizației angajatoare; sau

a reglementatorilor.

Emiterea sau alt tip de asociere cu un raport financiar sau non-financiar care reprezintă în mod semnificativ eronat faptele, inclusiv situații legate de:

situațiile financiare;

respectarea fiscalității;

respectarea legilor; sau

rapoartele solicitate de către organele de reglementare a titlurilor de valoare.

Semnificația amenințărilor generate de astfel de presiuni, cum ar fi cele legate de intimidare, trebuie evaluată și, dacă sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, trebuie avute în vedere măsuri de protecție ce trebuie aplicate pentru a elimina sau reduce la un nivel acceptabil aceste amenințări. Astfel de măsuri de protecție pot include:

•Obținerea unei consilieri, când este cazul, din interiorul organizației angajatoare, de la un consilier profesionist independent sau de la un organism profesional relevant.

• Existența unui proces oficial de soluționare a disputelor în interiorul organizației angajatoare.

• Apelarea la consultanța juridică.

întocmirea și raportarea informațiilor

Profesionistul contabil angajat este adesea implicat în întocmirea și raportarea informațiilor care pot fi fie făcute publice, fie utilizate de către alte persoane din interiorul sau exteriorul organizației angajatoare. Astfel de informații pot include informații financiare sau administrative, de exemplu, prognoze și bugete, situații financiare, discuții administrative și analize, și scrisoarea de declarație a conducerii furnizată auditorilor ca parte a unui audit al situațiilor financiare. Un profesionist contabil angajat trebuie să întocmească sau să prezinte astfel de informații în mod corect, just și în conformitate cu standardele profesionale relevante astfel încât informațiile să fie înțelese în contextul lor.

Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a întocmi sau aproba situații financiare de uz general pentru o organizație angajatoare trebuie să se asigure că acele situații financiare sunt prezentate în conformitate cu standardele aplicabile de raportare financiară.

Un profesionist contabil angajat trebuie să mențină informațiile pentru care este responsabil astfel încât acestea:

să descrie clar natura reală a tranzacțiilor de afaceri, a activelor și a datoriilor;

să clasifice și sa înregistreze informațiile în timp util și într-un mod adecvat;

să reprezinte faptele cu acuratețe și în mod complet din toate punctele de vedere.

Amenințările ce vizează conformitatea cu principiile fundamentale, de exemplu cele generate de interesul propriu,de obiectivitate sau de competență profesională și prudență, pot apărea atunci când un profesionist contabil angajat poate fi în pericol (fie din exterior, fie prin posibilitatea unui câștig personal) de a fi asociat cu informații eronate sau cu informații eronate generate de acțiunile altor persoane.

Importanța unor astfel de amenințări va depinde de factori cum ar fi sursa presiunilor și gradul în care informațiile sunt, sau pot fi, eronate. Importanța amenințărilor trebuie să fie evaluată și, dacă sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, trebuie luate în considerare și aplicate măsurile de protecție necesare pentru a elimina sau reduce aceste amenințări la un nivel acceptabil. Acest tip de măsuri de protecție pot include consultarea superiorilor din cadrul organizației angajatoare, de exemplu, comitetul de audit sau alt corp responsabil cu guvernarea, sau alt organism profesional relevant.

Atunci când nu este posibilă reducerea amenințării la un nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat ar trebui să refuze să rămână asociat cu informațiile pe care le consideră că sunt sau pot fi eronate. Dacă profesionistul contabil angajat este conștient de faptul că emiterea unor informații eronate este fie semnificativă, fie persistentă, acesta trebuie să aibă în vedere informarea autorităților competente. Profesionistul contabil angajat poate, de asemenea, să facă apel la consultanță juridică sau să demisioneze.

Luarea de măsuri în cunoștință de cauză

Principiul fundamental al competenței profesionale și al prudenței solicită ca un profesionist contabil angajat să se implice doar în misiuni semnificative pentru care deține, sau poate obține, suficientă formare de specialitate sau suficientă experiență. Un profesionist contabil angajat trebuie să nu ducă în eroare, în mod voluntar, un angajator cu privire la nivelul de pregătire și experiență, nici nu trebuie să omită să facă apel la consilierea de specialitate adecvată și asistență atunci când este cazul.

Situațiile care amenință capacitatea unui profesionist contabil angajat de a-și îndeplini îndatoririle cu un suficient grad de competență profesională și prudență includ:

Insuficient timp pentru a realiza și încheia în mod adecvat sarcinile relevante;

Informații incomplete, restricționate sau uneori inadecvate, pentru îndeplinirea sarcinilor în mod adecvat;

Insuficientă experiență, formare și/sau pregătire;

Resurse necorespunzătoare pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor.

Semnificația unor astfel de amenințări va depinde de factori cum ar fi gradul în care profesionistul contabil angajat colaborează cu ceilalți, vechimea relativă în domeniu și
nivelul de supervizare și de examinare aplicat activității. Importanța amenințărilor trebuie evaluată și, dacă acestea sunt în mod clar semnificative, trebuie aplicate măsuri de protecție pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil.

Măsurile de protecție vizate pot include:

Obținerea unei formări sau a unei consilieri suplimentare.

Asigurarea că există suficient timp disponibil pentru a îndeplini sarcinile relevante.

Obținerea asistenței de Ia persoane care au experiența necesară.

Consultarea, dacă este cazul, cu:

superiorii din cadrul organizației angajatoare;

experții independenți;

un organism profesional relevant.

Atunci când amenințările nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil, profesionistuI contabil angajat trebuie să aibă în vedere dacă să refuze sau nu îndeplinirea sarcinilor respective. Dacă profesionistul contabil angajat determină că refuzul este adecvat, motivele pentru a face acest lucru trebuie să fie clar comunicate.

Interese financiare

Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare sau poate fi la curent cu interesele financiare ale rudelor apropiate sau ale afinilor, care ar putea, în unele situații, să conducă la amenințări generate de conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, amenințările generate de interesul propriu la adresa obiectivității sau confidențialității pot fi cauzate de existența unui motiv sau a unei ocazii de a manipula informații sensibile referitoare la preț pentru a câștiga beneficii financiare.

Exemple de situații care pot conduce la amenințări generate de interesul propriu includ, dar nu sunt limitate la situații în care un profesionist contabil angajat sau o rudă sau afin al acestuia:

deține un interes financiar direct sau indirect în organizația angajatoare și valoarea acestui interes poate fi direct afectată de deciziile luate de către profesionistul contabil angajat;

– este eligibil pentru o primă aferentă unui profit și valoarea primei poate fi direct afectată de deciziile luate de către profesionistul contabil angajat;

– deține, direct sau indirect, opțiuni pe acțiuni în organizația angajatoare, a căror valoare poate fi direct afectată de deciziile luate de către profesionistul contabil angajat;

—. deține, direct sau indirect, opțiuni pe acțiuni în organizația angajatoare care sunt, sau vor fi în curând, eligibile pentru conversie; sau

– se poate califica pentru opțiuni pe acțiuni în organizația angajatoare sau pentru prime aferente performanței dacă sunt atinse anumite obiective.

In evaluarea semnificației unei astfel de amenințări și a măsurilor de protecție adecvate care trebuie aplicate pentru a elimina amenințările sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat trebuie să examineze natura interesului financiar. Aceasta include o evaluare a semnificației interesului financiar și dacă acesta este direct sau indirect. In mod clar, ceea ce constituie un interes semnificativ sau de valoare într-o organizație angajatoare variază de la persoană la persoană, în funcție de circumstanțele personale.

Dacă amenințările sunt în mod clar semnificative, măsurile de protecție sunt analizate și aplicate așa cum este necesar pentru a elimina sau reduce amenințările la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecție pot include:

•politici și proceduri ale unui comitet independent de conducere pentru a determina nivelul de formă a remunerației conducerii superioare;

•prezentarea informațiilor cu privire la toate interesele
relevante și la orice planuri de tranzacționare a acțiuni lor relevante pentru cei care sunt însărcinați cu guvernarea organizației angajatoare, conform oricăror politici interne;

•consultarea, atunci când este cazul, cu superiorii din cadrul organizațiilor angajatoare;

•consultarea, atunci când este cazul, cu cei însărcinați cu guvernarea organizației angajatoare sau a organismelor profesionale relevante; proceduri de audit interne și externe;

educație actualizată cu privire la aspecte legate de etică și restricții legale și alte reglementări privitoare la un potențial trafic intern.

Un profesionist contabil angajat nu trebuie să manipuleze informația, nici să utilizeze informații confidențiale în interes propriu.

Stimulente

Acceptarea și emiterea de oferte

Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme diferite, incluzând cadouri, ospitalitate, tratamente preferențiale și solicitarea necorespunzătoare de relații de prietenie și loialitate.

Ofertele de stimulente pot reprezenta amenințări la adresa conformității cu principiile fundamentale. Când unui profesionist contabil angajat sau unui afin, sau unei rude afiliate i se oferă un stimulent, situația trebuie atent evaluată.Amenințările generate de interesul propriu cu privire la obiectivitate sau confidențialitate apar atunci când un stimulent este oferit pentru a influența acțiunile sau deciziile,pentru a încuraja un comportament ilegal sau incorect sau pentru a obține informații confidențiale. Amenințările generate de intimidare cu privire la obiectivitate sau confidențialitate apar dacă astfel de stimulente sunt acceptate și sunt urmate de amenințări de a face publică ofertă respectivă, dăunând astfel fie reputației profesionistului contabil angajat, fie reputației afinului sau rudei apropiate a acestuia.

Importanța acestor amenințări va depinde de natura, valoarea și intenția din spatele ofertei. Dacă o terță parte rezonabilă și în cunoștință de cauză, la curent cu toate informațiile relevante, va considera stimulentul ca nesemnificativ, fără scopul de a încuraja un comportament lipsit de etică, atunci un profesionist contabil angajat poate considera oferta ca aparținând cursului normal al activității, fără a reprezenta o amenințare generată de conformitatea cu principiile fundamentale.

Dacă amenințările evaluate sunt în mod clar semnificative ar trebui luate în calcul și aplicate măsuri de protecție pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil. Când aceste amenințări nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea unor măsuri de protecție, profesionistul contabil angajat nu ar trebui să accepte stimulentul. Cum amenințările reale sau aparente la adresa respectării principiilor fundamentale nu sunt generate doar de acceptarea unui stimulent, ci și, uneori, prin simplul fapt că o ofertă a fost făcută în acest sens, ar trebui adoptate măsuri de protecție suplimentare.

Un profesionist contabil angajat ar trebui să evalueze riscul asociat tuturor ofertelor de acest gen și ar trebui să ia în considerare dacă acțiuni de tipul de celor de mai jos ar trebui întreprinse:

(a) Când s-au făcut astfel de oferte, să informeze în cel mai scurt timp nivelurile superioare de conducere sau nivelurile însărcinate cu guvernarea organizației angajatoare;

(b)Să informeze părțile terțe despre această ofertă – de exemplu, un organism profesional sau angajatorul persoanei care a făcut oferta; un profesionist contabil angajat ar trebui, totuși, să facă apel la consultanță juridică înainte de a trece la această etapă;

(c)Să îi pună, în cel mai scurt timp, la curent pe afini și pe rudele apropiate asupra amenințărilor relevante și măsurilor de protecție ce trebuie luate, dacă aceștia ocupă poziții ce pot permite oferirea de stimulente, de exemplu ca urmare a situației lor profesionale;

(d) Să informeze conducerea superioară sau pe cei însărcinați cu guvernarea organizației angajatoare atunci când afinii sau rudele apropiate sunt angajați de către competiție sau de potențialii furnizori ai acelei organizații.

Un profesionist contabil angajat se poate afla într-o situație în care se preconizează că, sau este presat să, ofere stimulente pentru a subordona raționamentul altor persoane sau organizații, pentru a influența procesul decizional sau obținerea de informații confidențiale.

Astfel de presiuni pot veni din interiorul organizației angajatoare, de exemplu, din partea unui coleg sau a unui superior. Ele pot veni și de Ia o persoană sau de la o organizație din exterior care sugerează acțiuni sau decizii de afaceri ce pot fi avantajoase organizației angajatoare, influențând probabil activitatea unui profesionist contabil angajat

Un profesionist contabil angajat trebuie să nu ofere un stimulent pentru a influența în mod nefavorabil raționamentul profesional al unei terțe părți.

Atunci când presiunea de a oferi stimulente care nu sunt etice vine din exteriorul organizației angajatoare, un profesionist contabil angajat trebuie să se conformeze principiilor și îndrumărilor cu privire la soluționarea conflictelor etice prezentate în Partea A din Codul de etică.