Dobre _N.S._ Daniela Românâ -germanâ grupa 3 [615788]

Dobre _N.S._ Daniela Românâ -germanâ grupa 3
Profeți și profeții în literatura Antichității
Una din paradigmele Antichității este dimensiunea sacră sub care erau văzute toate
manifestările vieții. Viziunea sau viziunile care inculcau sentimentului religios aceasta prezență
a sacrului erau definitorii pentru omul antic. În contextul unei intimizări tacite cu forțele
divinatorii nevoia de a penetra temporalul și a veridiciza traseul exponențial al oamenilor în
termenii unei anticipări evenimențiale este o temă recurenta în scrierile Antichității. Devoalarea
unor concepte cheie în abordarea temei propuse implica configurarea unui plan cadru în care să
devină recognoscibilă tema profeției, ca vector indispensabil în culturile antice. Distincțiile
operabile vor fi de natură a evidenția, în opinia mea, că recursul la actele divinatorii se înscrie în
firescul cotidianului antic.
De la profeții Vechiului Testament până la Oracolul din Delphi este recognoscibilă nevoia
oamenilor de a se ghida după vizionari și profeți. Existența unei poziționări diferite între lumea
semitică și antichitatea eleno-romană constituie un alt reper în înțelegerea temei abordate.Din
perspectiva poporului ales, evreii, profetul său vizionarul la origine era acel, delegat al cuiva de
vorbi în numele aceluia” 1Profetul anunța evenimente viitoare care erau dezvăluite, uneori
metaforic și care priveau atât persoane cât și poporul per ansamblu. Moise este profetul prin
excelență al poporului evreu. Aaron este fratele său care ,, traduce” pentru co-naționali. În
Deuteronom le explică evreilor prin formula ,,Iar Domnul a zis către mine”2. În mod clar
mesagerul lui Iahve se raportează la autoritatea cu care a fost investit spre a îndruma poporul
ales spre Țara Canananului.Tradiția profeției în monoteismul ebraic este continuată de șirul
profeților mari și mici. Isaia are ,,o vedenie” 3în care prevestește nenorociri pentru fii
neascultători. În interogații ample Iahve prin gura acestui profet îi dojenește și le arată că, ,,voi
întoarce mânia Mea împotriva ta și te voi curăți de toată zgura ta ca în cuptor.” 4
1 Emil G Hirsch, J. Frederic McCurdy, Joseph Jacobs, Prophets and Prophecy in
http://www.jewishencyclopedia.com/articles/12389-prophets-and-prophecy,accesat in 3.01.20212 Deuteronom,2,2,Biblia sau Sfanta Scriptura Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane,Bucuresti-1982 (in continuare referintele vor fi dupa aceasta editie)3 Isaia,1,14 Ibidem,2,25
1

Dobre _N.S._ Daniela Românâ -germanâ grupa 3
Dar profețiile de luat în considerare care se inaugurează cu Isaia țin de vestirea nașterii
lui Iisus. 5Un alt profet Ieremia îi interpelează pe evrei cu apelative severe., ,,Ascultați acestea,
popor nebun și fără inimă! Ei au ochi și nu văd, urechi au, dar nu aud.” 6Daniel este un alt profet
care tâlcuiește visul lui Nabucodonosor7și implicit profețește evenimente legate de destinul
Imperiului.8Ilie este extrem de implicat în lupta cu regii poporului lui Israel. Faptul că ei se
îndepărtaseră de monoteism îl face pe acest bărbat să profețească moartea regelui Ohozia,
inspirat fiind de îngerul Domnului : ,,Și a zis către el:, Așa zice Domnul; De vreme ce tu ai trimis
soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca și cum în Israel n-ar fi Dumnezeu, ca să-I
ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai coborâ, ci vei muri.”9Instituția
profeției se transmite. Astfel Ilie îl rânduiește pe Elisei ca urmaș al său. Elisei îl roagă ,, Duhul
care este în tine să fie îndoit în mine. Răspuns-a Ilie; greu lucru ceri. Dar de mă vei vedea când
voi fi luat de la tine, va fi așa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi.” 10
Instituția profeției în Vechiul Testament este un subiect care ține în mod nemijlocit de
însăși istoria evreilor. Inspirația care se acordă anumitor persone este privită uneori în mod
diferit de contemporani. Asociată nebuniei în multe cazuri capacitatea de a profeți este pusă la
îndoială în cazul lui Saul sau Ieremia. Afirmația unui cercetător este foarte sugestivă în acest
sens. ,,Un Isaia, un Ieremia sau un Iezechiel; aceștia au fost oameni cu influență disproporționat
de mare asupra israeliților și oameni a căror conduită părea adesea să creeze confuzie între cel
inspirat și cel nebun, cel doar excentric și cel țicnit de-a binelea.”11În percepția epocii lor diferiții
vizionari s-au prevalat de Elohim sau Iahve care era un Dumnezeu atotputernic, dar și gelos.De
aceea unele din manifestările lor, care azi par cel puțin excentrice sau crude (Elisei blesteamă
copiii care râdeau de el și doi urși sfâșie 42 dintre aceștia) 12 nu pot fi înțelese decât din
perspectiva unei viziuni diferite despre cei care sunt înzestrați cu darul proorociei.
5 Ibidem,7,156 Ieremia,5,217 Daniel,12,27-468 Ibidem,5,25-309 Cartea a IV-a a Regilor,1,1610 Ibidem,2,9-1011 Andrew Scull,O istorie culturala a nebuniei,De la Bible la Freud,de la casa de nebuni la medicina
moderna,,Traducere de Anacoana Mandrila Sonetto,Editura Polirom,2017,p.1912 Cartea a IV-a a Regilor,2,23-24
2

Dobre _N.S._ Daniela Românâ -germanâ grupa 3
Lumea elenică e ste un spațiu al aprehendărilor total diferit de cea semitica.
Monoteismul nu mai este prezent aici. Lumea zelor, a nimfelor a semizeilor este un univers
propice manifestărilor enthusiamatice. Lumea lui Apolo și a lui Dyonisos se guvernează prin
intervenția directă sau indirectă a diferitelor zeități. Existența unor lucrări de referință cum ar fi
Oracolele sybiline sau Oracolele chaldeene denotă intens a preocupare a anticilor în decriptarea
voinței divine. Magia, teurgia, și toate actele divinatorii se întrețeseau într-o logică a adecvării
temporale la o lume cu ciclicitate imuabilă. Uneori zeii intervin în sensuri contradictorii în viețile
oamenilor. Caleidoscopica îngemănare dintre imaginar și real se reflectă și în modurile în care
oamenii antichității elene și romane mai târziu, înțelegeau să aibă conexiuni cu prezicerilea
viitorului. Diagnoza unui incitant excurs în lumea oracolelor fie ele sybiline sau p ithyace nu
poate eluda conceptul ,, nebuniei profetice.” 13
Extazul observat în cazul profeției oraculare este pus pe seama conexiunii cu divinitatea.
În formă oficială a oracolelor, încă din perioada arhaică, în templele dedicate lui Apolo, cum era
cel menționat în Patara, Lycia, zeul își petr ecea nopțile cu profetesa.14 În felul acesta medium-ul
capăta consacrare și legitimitate. În opinia unui cercetător același lucru se va fi petrecut și cu
Casandra sau Pithya. 15În afară de manifestările oficiale puteau exista și inspirații spontane. Este
cazul lui Teoclimen. Acesta profețește pețitorilor Penelopei într-un moment în care lucrurile
erau îndreptate spre deznodământul dorit de oaspeții nepoftiți;, Atunci lua cuvântul
Teoclimen;, Ce crunt blestem va paște, Sărmanilor/Vă-mpresura -ntuneric/Și capul și obrazul și
genunchii. /Răsună vaiet, lacrimi curg pe față, /Stropit cu sânge -i zidul și tavanul/Și geme și
pridvorul și ograda, Se-ntuneca-nfioratoarea noapte/Se-ntinde peste tot.”16 Împlinirea profeției
înseamnă certificarea legăturii cu daimon-ul ce l-a inspirat pe vizionar. Tehnicile profeției se
încadrau în contextul unei ample diversificări a instrumentelor alese.
Semnele care indică viitoarele schimbări sunt inductive. Or semnele țineau de
practicarea magiei, a manticii a ghicitului în oglindă, a a astrologiei etc. Ritualurile erau diverse
13 E.R.Dodds.Grecii si irationalul,Traducere de Catrinel Plesu,editura Polirom,Iasi,1998,p.6814 Herodot ,Istorii,Traducere de Adelina Piatkowski si Felicia Vant- Stef,Editura Humanitas,Bucuresti,2018, Cartea
1,182,p.7615 E.R.Dodds,op.cit.p.6916 Homer,Odiseea, Traducere de George Murnu,Editura Univers,Bucuresti,1971,cantul XX ,450-460 ,p.421
3

Dobre _N.S._ Daniela Românâ -germanâ grupa 3
și ample și implicau strategii diverse.Se mergea până acolo încât un rege al Spartei Cleomenes o
mituiește pe preoteasa oracolului din Delphi. Aceasta confirmă minciuna regelui care susținea
că Demaratus era fiul altcuiva decât al lui Ariston, fostul rege.17 În acest sens remarca unui
cercetător este elocventa:, Istoria oracolului delfic conține suficiente elemente de consistență
politică pentru a ne convinge că inteligența umană ar fi putut juca un rol decisiv în desfășurarea
lucrurilor.”18 Un alt caz de profetesă cu voce singulară în literatura antică este cel al Casandrei.
Biografia ei este scurtă și tristă. Povestea fiicei lui Priam este modelată de trei narațiuni cu
agresiune sexuală sau tentative de agresiune, în care sunt implicați un zeu și doi muritori:
Apollo, Ajax Locrianul (Ajax cel mic) și Agamemnon, fiul lui Atreu. Fiecare atac o
vulnerabilizează. Darul oferit Casandrei de către Apollo, acela de a avea viziuni despre viitor nu
îi poate fi luat înapoi după ce aceasta îi refuza avansurile sexuale.
În schimb asistăm la ,,subminarea prestigiului Casandrei ca profet, luându-i-se
capacitatea de a convinge pe ceilalți în privința corectitudinii profețiilor.”19 Casandra este
omniprezentă în tragedia greacă. Dacă în Iliada ea apare ca vestitoare a morții lui Hector20, în
tragedia Agamemnon a lui Eschil, Casandra devine atât o privilegiată, prin însăși prezența ei în
lumea grecească cât și o străină care declamă ,, cunosc prea bine limba greacă.” 21De aceea s-a
vorbit de ,,paradoxul casandric ”, ca ilustrare a unei tensiuni între profeție și receptarea
acesteia.22
Fondată pe o,, cultură a vinovăției “23lumea antică grecească s-a echilibrat constant prin
înțelegerea hybris-ului ca factor perturbator al ordinii. Acel kalokagatheia (bine-adevar -frumos)
se putea dobândi prin cultivarea lui arete (virtutea) și menținerea dreptății (dikea). Destinul
transmis prin moire era relevant în măsură in care devenea sophrosyne (dreapta judecată,
autocontrol). Scepticismul roman care diminuează fervoarea elenă în aflarea unei
17 Herodot,op.cit,cartea a a 6-a,LXXVI,P.30718 E.R.Dodds,op.cit.p.7319 Emily Pillinger,Casandra and the Poetics of Prophecy in Greek and Latin Literature ,Ed.Cambridge University
Press,2019,p.220 Homer,Iliada,Traducere de George Murnu,Editura pentru Literatura Universala,Bucuresti,1967, cantul
XXIV,705,p.98621 Eschil,Agamemnon in 24825912-Eschil-Agamemnon.pdf (dokumen.tips) accesat in 4.01.202122 Emily Pillinger,op.cit.p.2723 E.R.Dodds ,op.cit.p.73
4

Dobre _N.S._ Daniela Românâ -germanâ grupa 3
evenimentialitati viitoare, nu va face decât să confere mister unei lumi unde, nevoia de
siguranță supranaturală, de o autoritate transcendentală devine copleșitor de puternică.”24
24 Ibidem
5

Dobre _N.S._ Daniela Românâ -germanâ grupa 3
Bibliografie
Surse primare,
1.Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane, Bucuresti-1982
2.Herodot, Istorii, Traducere de Adelina Piatkowski și Felicia Vant- Stef, Editura
Humanitas, București, 2018
3.Homer, Iliada, Traducere de George Murnu, Editura pentru Literatura Universala ,
București ,1967
4.Homer, Odiseea, Traducere de George Murnu, Editura Univers, București, 1971
Surse secundare
5.Dodds. E.R., Grecii și iraționalul , Traducere de Catrinel Pleșu, editura Polirom, Iași,
1998
6.Pillinger, Emily ,Casandra and the Poetics of Prophecy în Greek and Latin Literature ,
Ed. Cambridge University Press, 2019
7.Scull, Andrew, O istorie culturală a nebuniei, De la Bible la Freud, de la casa de
nebuni la medicină modernă , Traducere de Anacoana Mandrilă Sonetto, Editura
Polirom, 2017
Surse web
8. G. Hirsch, Emil, McCurdy, J. Frederic, Jacobs, Joseph, Prophets and
Prophecy în http://www.jewishencyclopedia.com/articles/12389-prophets-and-
prophecy,accesat în 3.01.2021
9. Eschil, Agamemnon în 24825912-Eschil-Agamemnon.pdf (dokumen. Tips) accesat în
4.01.2021
6