Dobîndirea și înregistrarea dreptului de proprietate în urma înregistrării selective în satul Pelinia, r-ul Drochia, domeniul calificării și titlul… [304537]

AdnotaRE

Tema: „Dobîndirea și înregistrarea dreptului de proprietate în urma înregistrării selective în satul Pelinia, r-ul Drochia”, domeniul calificării și titlul conferit: ,,Licențiat în arhitectură și construcții’’, domeniul de studiu: ,,Arhitectură și construcții’’, perfectată în anul 2015, în Universitatea Agrară de Stat din Moldova.

Structura tezei este compusă din: adnotare, introducere, 7 capitole, concluzii, bibliografie (din 28 titluri), 8 anexe, 63 pagini text de bază (fără anexe), 10 figuri, 1 tabel.

[anonimizat].

Scopul cercetării constă în descrierea bazelor teoretice și metodologice de dobîndire și înregistrare a dreptului de proprietate în urma înregistrării selective în s.Pelinia, r-ul Drochia.

Obiectivele tezei sunt de a identifica și stabili metodologia de dobîndire și înregistrare a [anonimizat]-economice ale acestora.

Noutatea științifică a tezei reiese din însușirea metodologiei existente de dobîndire a [anonimizat], cercetarea cadrului legislativ care monitorizează întregul sistem cadastral.

Semnificația teoretică a lucrării constă în argumentarea bazei și metodelor de dobîndire a dreptului de proprietate și înregistrarea selectivă a acestora .

Valoarea aplicativă a lucrării constă în modelul metodologic de elucidare a conceptelor de dobîndire a [anonimizat] a acestora ,precum și importanța lor în activitatea profesională în calitate de inginer cadastral.

Implementarea rezultatelor s-a efectuat prin inventarierea tehnică a bunului imobil din s.Pelinia , r-ul Drochia concomitent cu elaborarea documentelor de drept și înregistrarea acestora.

Odată cu dezvoltarea economică a țării a apărut necesitatea de înregistrare a bunurilor imobile dat fiind faptul că o mare parte din volumul de tranzacții care se efectuau erau nemijlocit cele legate de terenuri și construcții.Deci, dobîndirea și înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilelor sunt două fenomene aflate în strînsă cooperare una cu alta care reprezintă baza relațiilor funciare din Republica Moldova.

ANNOTATION

Theme: "[anonimizat]", the qualification and title conferred: ,,[anonimizat] '' field of study: architecture and construction,, '' prepared in 2015, the State Agrarian University of Moldova.

Thesis structure consists of: annotation, introduction, [anonimizat], bibliography of 28 titles, 8 appendices, 63 pages of basic text (without attachments), 10 figures, 1 table.

[anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat].

The significance of the paper is to argue basis and methods of acquisition of property rights and their selective recording.

The value of the work consists of methodological model to elucidate the concept of acquisition of property rights, selective recording, as well as their importance in professional activity as cadastral engineer.

Implementation of the results was performed by technical inventory of real estate in Pelinia village, Drochia district while drafting and registration.

With the country's economic development was necessary for registration of immovable property given that much of the volume of transactions that were made were directly related land and construcții.Deci, acquisition and registration of ownership of the buildings are two phenomena located in close cooperation with one another is the basis of land relations in Moldova.

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………………..5

1 BAZELE TEORETICE ALE DOBÎNDIRII ȘI ÎNREGISTRĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE ÎN SATUL PELINIA, RAIONUL DROCHIA…………………………………………..7

1.1 Identificarea și descrierea obiectului de studiu (de drept)………………………………………………..7

1.1.1 Amplasarea obiectului…………………………………………………………………………………………………8

1.1.2 Aspectul cantitativ,calitativ și ecologic………………………………………………………………………….9

1.2 Descrierea subiectului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile………………………10

1.3 Conținutul dreptului asupra bunului imobil………………………………………………………………….11

1.4 Metodele de dobîndire a dreptului și descrierea documentelor de drept…………………………13

1.5 Cadrul legislativ al Republicii Moldova ce reglementează dobîndirea și înregistrarea dreptului de proprietate…………………………………………………………………………………………………………….16

1.6 Înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor……………………………………………18

2 METODOLOGIA DOBîNDIRII DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA BUNURILOR IMOBILE ………………………………………………………………………………………………….20

2.1 Dobîndirea dreptului de proprietate în condițiile legii……………………………………………………20

2.2 Dobîndirea dreptului de proprietate prin act juridic……………………………………………………..22

2.3 Dobîndirea dreptului de proprietate prin succesiune……………………………………………………..24

2.4 Dobîndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune……………………………………………………26

2.5 Dobîndirea dreptului de proprietate prin accesiune………………………………………………………27

2.6 Dobîndirea dreptului de proprietate prin hotărîre judecătorească…………………………………30

3 METODOLOGIA ÎNREGISTRĂRII DREPTULUI ASUPRA BUNULUI IMOBIL…………32

3.1 Metodele de înregistrare asupra bunurilor imobile………………………………………………………..32

3.2 Întabularea…………………………………………………………………………………………………………………..35

3.3 Înscrisul provizoriu………………………………………………………………………………………………………37

3.4 Notificarea……………………………………………………………………………………………………………………38

4 APLICAREA METODELOR DE DOBÎNDIRE A DREPTULUI ASUPRA BUNULUI IMOBIL…………………………………………………………………………………………………………………………….40

4.1 Identificarea obiectului de studiu………………………………………………………………………………….40

4.2 Coordonarea hotarelor obiectului de studiu………………………………………………….43

4.3 Elaborarea planului cadastral al obiectului de studio……………………………………….45

4.4 Elaborarea și înregistrarea documentelor de drept ale obiectului de studio……………….47

5 APLICAREA METODELOR DE ÎNREGISTRARE A DREPTURILOR ASUPRA BUNURILOR IMOBILE………………………………………………………………………………………………….48

5.1 Prezentarea documentelor spre înregistrare………………………………………………………………….48

5.2 Examinarea documentelor și adoptarea deciziei……………………………………………………………50

5.3 Înregistrarea dreptului asupra bunului imobil………………………………………………………………51

6 ASPECTUL SOCIAL-ECONOMIC AL ÎNREGISTRĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATEA ASUPRA BUNURILOR IMOBILE………………………………………………………53

7 SECURITATEA MUNCII………………………………………………………………………………………………55

7.1 Noțiune generale despre securitatea muncii………………………………………………….55

7.2 Crearea instrucțiunii de securitate a muncii………………………………………………….57

Anexa A-Cererea cu privire la inventarierea tehnică a bunului imobil…………………………59

Anexa B-Actul de constatare………………………………………………………………………60

Anexa C-Schița de lucru……………………………………………………………………………61

Anexa D-Planul geometric al bunului imobil……………………………………………………..63

Anexa E-Valoarea de reconstituire a construcțiilor accesorii……………………………………65

Anexa F-Valoarea de reconstituire a construcției principale……………………………………66

Anexa G-Planul de nivel…………………………………………………………………………………….67

CONCLUZII………………………….…………………………………………………………….68

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………70

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII………………………………………72

INTRODUCERE

Este bine știut că Republica Moldova în întreg teritoriul său nu dispune de resurse minerale prețioase cum ar fi petrolul sau gazele naturale, principala sa bogăție fiind solurile sale care sunt de o calitate înaltă care permit de a obține recolte bogate care satisfac atât necesitățile interne ale țării, cît și sunt predestinate și pentru export.

Drept rezultat putem afirma că cadastrul este mecanismul principal, principala forță motrice care stimulează dezvoltarea economiei și totodată duce la o politică fiscală cît mai corectă.

Prezenta lucrare a pus în studiu una dintre cele mai importante probleme legate de dobîndirea și înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, fie el teren sau construcție.Dobîndirea și înregistrarea dreptului de proprietate de fapt sunt două fenomene care se influențează reciproc, adică dreptul de proprietate odată dobîndit trebuie înregistrat,iar înregistrarea nu poate fi efectuată fără a fi mai întîi dobîndit acest drept.

Primul capitol ,, Bazele teoretice ale dobîndirii și înregistrării dreptului de proprietate în satul Pelinia, raionul Drochia” este divizat în opt subcapitole în care este descris obiectul supus studiului, amplasarea sa geografică, descrierea sa din punct de vedere social, economic (indicii socio-economici), precum și metodele de înregistrare care se pot răsfînge asupra bunului respectiv.

În capitolul doi am descris metodologia dobîndirii dreptului de proprietate și anume fiecare mod de dobîndire a dreptului în parte (în condițiile legii, prin act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune și prin hotărîre judecătorească).Pentru fiecare metodă de dobîndire a dreptului de proprietate, legislația Republicii Moldova prevede o serie întreagă de norme juridice care trebuiesc interpretate și respectate.

Capitolul trei înglobează în sine metodologia înregistrării dreptului asupra bunului imobil, adică întregul proces de înregistrare a bunului imobil, precum și cazurile în care se manifestă intabularea, condițiile cînd apar înscrisul provizoriu și notificarea.Aceste aspecte ale înregistrării bunurilor imobile au diferite influențe asupra lor. Se manifestă fie prin dobîndirea dreptului de proprietate ( intabularea), fie prin acordarea unui termen pentru perfectarea actelor (înscrisul provizoriu ) sau înregistrarea grevărilor în cazul notificării.

În cadrul capitolului patru ,, Aplicarea metodelor de dobîndire a drepturilor de proprietate” am evidențiat prin exemple concrete capacitatea de a identifica un bun, de a forma bunul, de a da dovezi evidente că bunul poate fi subiect al dreptului de proprietate și într-un final de a înregistra dreptul asupra sa.Drept subiect al cercetării tezei am ales bunul imobil din intravilanul satului Pelinia, raionul Drochia, supus procesului de inventariere tehnică.

Capitolul cinci sub denumirea de: ,,Aplicarea metodelor de înregistrare a drepturilor asupra bunurilor imobile” dezvoltă în sine metodele de înregistrare a drepturilor asupra bunurilor imobile, de asemenea și actele care necesită a fi înaintate registratorului, care le examinează pentru a se lua decizia fie de înregistrare a bunului sau contrariul.

,,Aspectul social-economic al înregistrării dreptului de proprietate asupra bunului imobil” este denumirea capitolului șase. În acest capitol este argumentată necesitatea obiectivă a înregistrării selective drepturilor asupra bunurilor imobile.

Al șaptelea capitol ,,Securitatea muncii” este descris complexul de măsuri care este necesar de a le respecta pentru a asigura un loc de muncă sigur și fără pericole, acțiunile pe care trebuie să le întreprindă angajații și angajatorul în caz de situație excepțională, finisîndu-se cu elaborarea Instrucțiunii de protecție a muncii.Acest capitol este unul important, deoarece de el depinde securitatea vitală în procesul de producție.

La final am elaborat o concluzie generală bazîndu-mă pe observațiile efectuate în decursul perioadei de desfășurare a practicii de producție în timpul efectuării lucrărilor de identificare și inventariere tehnică a bunurilor imobile, precum și expunerea viziunii proprii legate de înregistrarea selectivă.

1 BAZELE TEORETICE ALE DOBÎNDIRII ȘI ÎNREGISTRĂRII DREPTURILOR ASUPRA BUNURILOR IMOBILE DIN SATUL PELINIA, RAIONUL DROCHIA

1.1 Identificarea și descrierea obiectului de studiu (de drept)

Ca obiect de studiu al tezei de licență cu denumirea de ,, Dobîndirea și înregistrarea dreptului de proprietate în urma înregistrării selective a bunurilor imobile” sunt bunurile imobile supuse înregistrării din satul Pelinia, raionul Drochia (vezi figura 1.1).

Drept pricină a inițierii înregistrării selective a servit cererea Nr. 3601/15/1162 (anexa A) a proprietarului de bunuri imobile înaintată Oficiului Cadastral Teritorial Drochia unde mi-am efectuat practica de producție în decursul perioadei 01.06.14-30.06.14.Ca material pentru formarea bunului imobil a servit inventarierea tehnică a sa cu descrierea carateristicilor tehnice ale construcțiilor.

Sursa: elaborată de autor

Figura 1.1-Imagine din satul Pelinia, raionul Drochia

Lucrările au fost efectuate în conformitate cu actele normative în vigoare (elaborarea și actualizarea planurilor cadastrale, instrucțiunea cu privire la inventarierea tehnică a bunurilor imobile) care reglementează activitatea de identificare și înregistrare a bunurilor imobile, fiind coordonate la fața locului cu reprezentantul autorității publice locale ( inginerul pentru reglementarea proprietății funciare ), executantul lucrărilor și proprietarul bunului obiect de studiu al tezei. Mai detaliat despre etapele și lucrările efectuate voi descrie în capitolele ce urmează.

1.1.1 Amplasarea obiectului

Satul Pelinia este o localitate situată în raionul Drochia la latitudinea de 47.8780 și longitudinea de 27.8344 avînd o altitudine de 164 metri față de nivelul mării. Este sub administrația raionului Drochia.Conform recensămîntului din anul 2004 localitatea avea un număr de peste 7000 de locuitori,dintre care: 46.78%-bărbați, 53.22%-femei.În satul Pelinia au fost înregistrate circa 2697 de gospodării cu mărimea medie de 2.8 persoane.Are o suprafață de circa 6.06 kilometri pătrați și un perimetru de circa 12.37 kilometri. Este unicul sat din comuna cu același nume avînd o distanță pînă în centrul raional de circa 17 kilometri și aproximativ 163 de kilometri pînă în orașul Chișinău.A fost atestat documentar pentru prima oara în anul 1758 (vezi figura 1.2)

Sursa: elaborată de autor

Figura 1.2 – Harta raionului Drochia cu localitățile sale

Satul Pelinia este după numărul de locuitori al doilea cel mai populat sat din Republica Moldova cu o populație de aproximativ 12 000 mii de locuitori conform datelor ultimului recensămînt.

1.1.2 Aspectul calitativ,cantitativ și ecologic

Satul Pelinia a cunoscut o dezvoltare economică destul de rapidă. De la circa 2000 de persoane în anul 1758, populația satului a cunoscut o ascensiune vertiginoasă ajungînd la peste 7000 de persoane în anul 2004 fiind una dintre cele mai populate localități rurale din Republica Moldova.Are o industrie extractivă dezvoltată pe teritoriul localității fiind prezente două cariere de extracție a prundișului de rîu și o carieră de extracție a argilei pentru fabricarea cărămizii.Evoluția numărului de locuitori în localitate este arătată în figura de mai jos (figura 1.3).

Sursa: elaborată de autor

Figura 1.3- Evoluția numărului de locuitori în ultimii 100 de ani în satul Pelinia

Din punct de vedere al agriculturii poziția fizico-geografică a localității este una cum nu se poate mai favorabilă.Satul Pelinia este situat în stepa Bălțului cu soluri cernoziomice levigate și cernoziomuri obișnuite cu o bonitate de peste 70 de baluri. Cu un relief slab fragmentat și cu o climă temperat-continentală,satul Pelinia dispune de peste 8000 de hectare care sunt semănate preponderent cu culturi cerealiere, dar și cu livezi de măr și prun.

Flora este compusă din ierburi perene caracteristice zonei de stepă păiuș,rogoz și alte graminee.Majoritatea pășunilor naturale au fost transformate în arătură, acest fapt cauzînd dispariția multor specii de ierburi perene și limitarea habitatului animalelor de stepă.

Fauna înglobează în sine așa specii cum ar fi iepure de cîmp,vulpea,potîrnichea,țistarul de stepă ș.a.

1.2 Descrierea subiectului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile

Prоcesul de elabоrare,implimentare și utilizare a unui cadastru este indivizibil de subiectul cadastrului.Astfel necesitatea implimentării, scоpul, оbiectul, subiectul sunt componente ale conținutului cadastrului.

Din cele studiate pot afirma deci că subiecte ale cadastrului sunt persoanele fizice, juridice, precum și autoritățile publice centrale și locale, instituțiile internațiоnale și lоcale, care prin activitatea lor acumulează informație, analizează și adoptă decizii, formează și exploatează sistemul infоrmațional, acordă informație populației.

Fiind de la început un proces de deservire cu informație a populației,cadastrul sau sistemul informațional al cadastrului este ,astfel, orientat către una din cele mai bune deserviri informaționale a populației.

Deaceea este nevoie de tehnologii cît mai avansate, metode inedite de cunoaștere a colectivului, apte capacități de deservire a populației etc.Vorbind despre tehnologiile avansate aplicate în domeniul cadastrului pot să accentuez că la identificarea bunului imobil obiect al studiului tezei de licență a fost aplicată tehnologia de măsurare cu ruleta cu laser HILTI care oferă o precizie mai înaltă decît panglicile obișnuite.Însă o informație utilă și calitativă trebuie să fie adusă la cunoștință consumatorului de informație cît se poate de rapid, iar sistemul cadastral a rezolvat această problemă prin crearea unei baze de date online în care este acumulată informația cu referire la toate bunurile imobile din interiorul țării. La informația grafică poate avea acces orice utilizator, însă pentru o informație mai detaliată este necesar de a încheia un contract cu prestatorul de informație.

Astfel, deduc că subiecți ai cadastrului sunt Agenția Relații Funciare și Cadastru împreună cu filialele sale și alte instituții aflate în subordonare,care au drept scop acumularea, analiza și deservirea informațională, apoi din partea utilizatorilor-deținătorii de terenuri, agenții economici, instituții bancare,i nspectoratele fiscale, piața imobiliară și autoritățile publice de toate nivelurile.În teza de față drept subiect de dobîndire a dreptului de proprietate a servit proprietarul bunului imobil din intravilanul satului Pelinia sub numărul cadastral 7135313059, situat pe strada C. Bălțului.

1.3 Conținutul dreptului asupra bunului imobil

Importanța dreptului de proprietate devine mai accentuată în componența unei societăți care se organizează în baza valorilor economiei de piață, documentele juridice referitoare la acest drept fundamental (de proprietate) sunt solicitate mai frecvent,iar litigiile apărute în acest domeniu sunt mereu la ordinea de zi.

Astfel vorbind despre drepturile asupra bunurilor imobile trebuie să conștientizăm de la început că avem în față un volum complex de acte juridice care necesită o monitorizare cît mai eficientă. Drept dovadă la cele expuse servesc numărul mare de acte legislative care confirmă dreptul de proprietate care au fost expuse în decursul ultimilor decenii, sau după volumul de redactări ale actelor legislative vechi,care au fost supuse procesului de reînnoire pentru a putea face față cerințelor tot mai stringente a tuturor fenomenelor și proceselor ce țin de dreptul de proprietate.

Punînd în discuție drepturile de proprietate asupra bunurilor imobile, trebuie de luat în considerație că pe lîngă cunoscutul și controversatul drept de proprietate mai există desigur și alte drepturi reale asupra cărora trebuie de atras atenție, cu toate că, da, dreptul de proprietate este de o importanță majoră.

Deși cunoașterea și definirea dreptului de proprietate s-a dovedit a fi una dificilă totuși în literatura de specialitate se găsesc mai multe definiții care reflectă sensul acestui fenomen: ,,Dreptul de proprietate privată este definit ca dreptul persoanelor fizice sau juridice, al statului sau unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor mobile sau imobile, bunuri asupra cărora proprietarul exercită atributele dreptului de proprietate în interes propriu, dar în limitele legii ” [27].

Conform Codului Civil al Republicii Moldova dreptul de proprietate are următorul conținut: a) proprietarul are drept de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului;

b) dreptul de proprietate este perpetuu;

c) dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terț;

d) dreptul de folosință include și libertatea persoanei de a nu folosi bunul, ( poate fi instituită prin lege obligația de folosire dacă nefolosirea bunurilor ar contraveni intereselor publice. În acest caz, proprietarul poate fi obligat fie să folosească el însuși bunul ori să-l dea în folosință unor terți în schimbul unei contraprestații corespunzătoare);

e) proprietarul este obligat să îngrijească și să întrețină bunul ce-i aparține dacă legea sau contractul nu prevede altfel [2, art. 315].

Proprietatea este inviolabilă, dreptul de proprietate fiind garantat.Asta ar însemna că nimeni nu poate limita din dreptul de proprietate o anumită persoană ( doar în cazul exproprierii pentru necesitățile statului sau pentru o justă și prealabil despăgubire) [2, art. 316].

După cum am menționat anterior dreptul de proprietate nu este singurul drept real care se răsfrînge asupra bunurilor imobile.

Dreptul de posesiune este partea componentă a dreptului de proprietate care îi permite ti-tularului de drept să dețină bunul în calitate de proprietar, însă fără a putea să îl înstrăineze.

Dreptul de folosință permite persoanei de a se folosi de bunul respectiv însă nu-i permite înstrăinarea lui.Acest drept (dreptul de folosință) include și libertatea persoanei de a nu folosi bunul, ( poate fi instituită prin lege obligația de folosire dacă nefolosirea bunurilor ar contraveni intereselor publice. În acest caz, proprietarul poate fi obligat fie să folosească el însuși bunul ori să-l dea în folosință unor terți în schimbul unei contraprestații corespunzătoare).

Uzufructul este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a folosi pentru o perioadă determinată sau determinabilă bunul unei alte persoane (nudul proprietar) și de a culege fructele bunului, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța. Uzufructuarul are dreptul de a poseda bunul, nu și de a-l înstrăina [2, art. 395]. Deci aici putem afirma că uzufructul limitează persoana beneficiară de a-și manifesta pe deplin dreptul asupra bunului respectiv limitîndu-l doar la culegerea fructelor bunurilor cu îndatorirea de a-i conserva substanța.

Uz este dreptul real asupra bunului altuia, în virtutea căruia uzuarul poate folosi bunul și culege fructele lui necesare pentru nevoile proprii și ale familiei sale [2, art. 424].

Servitute este sarcina care grevează un imobil (terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul dominant). Utilitatea poate consta în sporirea confortului terenului dominant ori poate rezulta din destinația lui economică [2, art. 428].La drept vorbind servitutea nu este un drept real pe deplin, mai bine zis ea este o anexă care afectează dreptul de proprietate.

Superficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia în vederea edificării și exploatării unei construcții, deasupra și sub acest teren, sau a exploatării unei construcții existente. Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune și poate fi obiect al unui contract de locațiune [2, art. 443].

Gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanțelor sale cu preferință față de ceilalți creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligația garantată prin gaj [2, art. 454]. De asemenea el reprezintă și un contract accesoriu prin care debitorul garantează executarea obligației principale cu valoarea unui bun.

Deci în concluzie putem afirma că dreptul de proprietate este cea mai eficientă formă de înregistrare și de monitorizare a bunurilor imobile. Deși deseori el este afectat de alte drepturi reale cum ar fi servituțile sau gajul, el rămîne a fi principalul indice care indică statutul juridic al bunurilor imobile în ansamblu.

1.4 Metodele de dobîndire a dreptului și descrierea documentelor de drept

Dreptul de proprietate este transpus în realitate și se manifestă cauzînd acțiuni juridice doar materializîndu-se prin forma documentelor de drept. Deci pot afirma că între dreptul de proprietate și documentul de drept există o relație direct proporțională.

Este bine știut faptul că drepturile asupra bunurilor imobile se împart în dreptul de proprietate și alte drepturi reale (uz, servitutea, gajul etc.).

Un bun imobil se poate considera afectat de dreptul de proprietate doar de la data înscrierii în registrul bunurilor imobile [2, art. 321, al. 2].

Modurile de dobîndire a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil sunt:

a) în condițiile legii;

b) prin act juridic;

c) prin succesiune;

d) prin accesiune;

e) prin uzucapiune;

f) prin hotărîre judecătorească;

g) prin ocupațiune.

Referitor la ,,ocupațiune” în Codul Civil ea nu este considerată ca metodă de dobîndire a dreptului de proprietate.

Mai jos voi încerca să descriu cît mai succint fiecare mod de dobîndire a dreptului de proprietate în parte pentru a determina conexiunea dintre fiecare mod în parte și documentul de drept în care este materializat.O descriere mai succintă a modurilor de dobîndire a drepturilor de proprietate o voi face în cadrul capitolului doi.

Dobândirea drepturilor de proprietate în condițiile legii. Respectiv, principalul act legislativ în baza căruia se acordă dreptul de proprietate este Codul Funciar al Republicii Moldova.În el se conțin prevederi atât întru atribuirea de către autoritățile publice locale a sectoarelor de teren din intravilan, destinate construcțiilor și caselor, cît și a cotelor echivalente de teren, aflate în extravilanul localității . Documentul care confirmă dreptul de proprietate dobîndit într-un asemenea mod este Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, fiind eliberat de autoritățile publice locale, în conformitate cu legislația în vigoare la data eliberării lor. Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren include atât partea textuală, cît și partea grafică și se eliberează în cazul atribuirii gratuite a terenurilor în proprietate privată [20, p. 146].

Dobândirea drepturilor prin act juridic. Cu siguranță cel mai răspîndit act juridic în prezent transmisibil a dreptului de proprietate este contractul. Contract este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice [2, art. 666]. După cum am menționat anterior doar contractele translative de proprietate, cum ar fi vînzarea-cumpărarea, donația, schimbul, pot fi incluse în această metodă. Avînd o răspîndire atât de largă, contractul poate fi pe drept considerat cel mai important mod de dobîndire a dreptului de proprietate. Dacă am fi să vorbim de documentele care reflectă dobîndirea dreptului de proprietate prin act juridic atunci el este nemijlocit contractul propriu-zis. Contractele translative de proprietate se îndeplinesc obligatoriu în formă scrisă. În așa fel, contractul, autentificat notarial, se îndeplinește în trei exemplare, unul rămînîndu-i notarului, celelalte fiind împărțite părților (vînzător și cumpărător în cazul contractului de vînzare-cumpărare).

Dobândirea drepturilor prin succesiune. Vorbind de succesiune, aceasta reprezintă un capitol important din cadrul Codului Civil datorită multitudinii de articole prezente în el, dar și datorită faptului că este o metodă controversată de dobîndire a dreptului de proprietate. Un lucru important de știut despre succesiune, este probabil delimitarea acesteia în succesiune legală și succesiune testamentară. În cazul succesiunii legale, dreptul de proprietate se transmite, în lipsa unui testament, în baza legăturilor de rudenie dintre părțile vizate. Ce ține de succesiunea testamentară, aici drepturile asupra bunurilor imobile sunt transmise după voia proprietarului decedat în baza unui testament, acesta fiind și documentul care confirmă dreptul de proprietate a noului proprietar și încetarea din drepturi a vechiului proprietar. În cazul succesiunii legale, documentul de drept se eliberează de către notar acesta fiind certificatul de succesiune.

Dobândirea drepturilor prin accesiune. Accesiunea este un mod de dobîndire a drepturi-lor asupra unui sector de teren sau a unei proprietăți care s-a alipit, sub acțiunea factorilor naturali sau antropici, de un altul, formînd astfel un bun integru. În cazul în care alipirea a avut loc din cauza factorilor naturali (aluviunile riverane) avem accesiune naturală, iar atunci cînd s-a întîmplat din cauza acțiunii omului ( în cazul în care proprietarul a plantat copaci cu scopul preîntîmpinării eroziunii solului terenul plantat revine sub proprietatea acelei persoane care a plantat arborii) avem accesiune artificială.Accesiunea artificială se poate manifesta și în cazul cînd proprietarul unui teren adiacent celui afectat de anumiți factori distructivi a efectuat o construcție de protecție pentru a împiedica acel fenomen negativ de a se răspîndi și asupra proprietății sale.Conform legislației în vigoare persoana care a întreprins măsuri de combatare a factorilor distructivi poate deveni proprietar al terenului respectiv dacă dovedește asta instanței de judecată. În practică cazurile de accesiune atât naturală, cît și artificială se întîlnesc foarte rar.

Dobândirea drepturilor prin uzucapiune. Uzucapiunea apare in cazul în care o persoană,care nu este proprietar al bunului respectiv a posedat imobilul cu bună credință timp de 15 ani, el devine proprietar al bunului.Uzucapiunea la fel ca și accesiunea se întîlnește foarte rar.În cazul în care cel care posedă bunul timp de 15 ani și își dovedește buna sa credință din timpul posesiei, la decizia primăriei el este numit proprietar, iar ca document care să confirme drepturile nou obținute servește însăși decizia primăriei.Totodată dobândirea dreptului de proprietate prin așa metodă este un pic cam dificilă din cauza neexistenței unor documente care ar atesta data inițierii perioadei de timp pentru începerea uzucapiunii.De regulă pentru dobîndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune atât asupra unui teren sau asupra unei construcții este necesar verdictul instanței de judecată.Dacă este să vorbim despre domeniul de aplicare a uzucapiunii atunci acesta se răsfrînge asupra bunurilor imobile care se află în circuitul civil, adică sunt proprietate privată, indiferent de proprietar care poate fi: persoană fizică, persoană juridică de drept privat, statul, autoritatea publică locală etc.

Dobândirea drepturilor prin hotărâre judecătorească. Dobîndirea drepturilor de proprietate prin hotărâre judecătorească se poate întîmpla doar în cazul contractelor translative de proprietate.Conform Codului Civil dreptul de proprietate asupra unui oarecare bun imobil se dobîndește din momentul cînd acesta a fost înregistrat în registrul bunurilor imobile.Totodată un alt articol al Codului Civil (art. 290) pe lîngă dreptul de proprietate se mai înregistrează și grevările. Ca mod de dobândire a dreptului de proprietate se recurge la instanța de judecată mai mult în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, atunci cînd proprietarul privat nu este de acоrd cu cedarea bunului, fie cu despăgubirea pe care i-o propune autoritatea publică. Alte cazuri de acționare în instanță ar fi nerespectarea condițiilor contractuale între părți. Drept exemplu poate servi vînzătorul de rea credință în cadrul contractului de vînzare-cumpărare.

1.5 Cadrul legislativ al Republicii Moldova ce reglementează dobîndirea și înregistrarea dreptului de proprietate

După cum am menționat anterior, odată cu dezvoltarea societății dreptul de proprietate a devenit un atribut nemijlocit al acesteia populația bucurîndu-se pe deplin de el. Drept urmare a apărut necesitatea de a creare a unui cadru legislativ care să se ocupe cu reglementarea relațiilor funciare,cu crearea și monitorizarea unei baze de date care să colecteze, să analizeze și să disribuie informația referitoare la bunurile imobile.

Unul dintre cele mai importante legi care reprezintă bazele unui stat suveran și independent este Constituția.Astfel în Constituția țării noastre este consacrat și un articol legat nemijlocit cu dreptul la proprietate care este prezentat în modul următor: „dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă. Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului. Dreptul la moștenire a proprietății private este garantat” [1, art. 46].

Studiind articolul respectiv putem afirma că Constituția garantează dreptul de proprietate și afirmă că nimeni nu poate fi lipsit de acest drept cu excepția necesității statului.

Cu toate că dreptul de proprietate este stipulat și în Constituție, prevederile prezente în ea sunt doar superficiale, de aceea este necesar de a fi întocmite alte acte normative care reglementează mai succint și mai aprofundat litigiile din domeniul funciar.

Al doilea, ca importanță, act legislativ care dirijează politica funciară este Codul Civil. În el, dreptului de proprietate îi este consacrat un capitol întreg trăgînd paralele și la domenii mai aprofundate cum ar fi dobîndirea și încetarea dreptului de proprietate, alte drepturi reale etc; însumînd un total de 150 de articole.

Ca completare la lacunele apărute în cadrul Codului Civil a fost creat Codul funciar care avea să dirijeze întregul proces de privatizare în el stipulîndu-se categoriile de folosință a fondului funciar, împărțirea terenurilor pe cote părți etc. Totuși din perioada privatizării masive pînă în prezent a trecut mult timp și prezentul Cod necesită a fi revizuit și supus completării.

Odată cu conștientizarea rolului cadastrului în economia țării a fost necesar de dezvoltat și de creat o bază legislativă care să monitorizeze și să dirijeze întregul proces. Astfel a fost creată legea cadastrului bunurilor imobile care stabilește modul de ținere și de creare a cadastrului. Prezenta lege abordează și procesul de înregistrare a bunurilor imobile, fiind creat și sistemul înregistrării masive și selective a lor.

Legea cu privire la registre.Vorbind despre înregistrarea drepturilor, trebuie oricum să ținem cont de registrul bunurilor imobile. Astfel această lege conține prevederi ce țin de modul de instituire, ținere și lichidare a registrelor. „Prezenta lege reglementează modul de instituire, înregistrare, ținere, reorganizare și lichidare a registrelor și se extinde asupra tuturor tipurilor de registre, indiferent de forma de proprietate și modul de ținere a acestora”.

Toate documentele care atestă dreptul de proprietate necesită a fi autentificate de aceea o altă lege care o voi prezenta este legea cu privire la notariat. Astfel acestă lege stabilește principiile și modul de realizare a activității notariale, cerințele de bază înaintate față de ac-tele notariale, precum și statutul notarului.

Pe lîngă legile prezentate mai sus mai sunt și altele care țin nemijlocit de procesul cadastrului dar care sunt mai puțin relevante.Dintre ele menționez:

a) Legea cu privire la inventarierea bunurilor imobile proprietate a statului și autorităților administrației publice locale;

b) Legea cu privire la formarea bunurilor imobile;

c) Instrucțiunea cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor etc.

Cadrul legislativ prezentat mai sus se află în permanentă schimbare, apar noi modificări în legi, se scriu noi articole, datorită faptului că sistemul cadastral în toate aspectele sale interacționează cu noi factori.Acesta este un fenomen omniprezent, iar modificările efectuate în legislație vor continua să apară pe fondul dezvoltării societății în ansamblu.

1.6 Înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor

Înregistrarea reprezintă înscrierea în registrul bunurilor imobile a informației despre bunul imobil supus înregistrării,despre dreptul asupra bunului imobil, despre deținătorul dreptului asupra bunului imobil.Prin conținutul său, înregistrarea bunurilor imobile reprezintă o înregistrare de stat [20, p. 148].

Întregul proces de înregistrare se bazează pe patru principii pe care le voi descrie mai jos.

Obligativitatea. Procesul de înregistrare este unul obligatoriu.De aici rezultăcă fiecare persoană deținător de teren este obligat să înregistreze bunul aflat în proprietate pentru a putea beneficia de protecția statului.

Interesul public(interesul statului). În procesul de colectare a informației referitor la bunurile imobile statul este interesat ca fiecare dintre ele să fie înregistrate pentru o evidență mai calitativă a lor.Totodată pentru o politică fiscală cît mai corectă deasemenea este necesar ca bunurile imobile sa fie supuse procesului de înregistrare. Și cum am menționat mai sus statul nu poate garanta protecția dreptului de proprietate dacă bunul imobil nu este înregistrat.

Interesul privat (fiecărui proprietar). Orice proprietar este pus în fața faptului de a înregistra bunul aflat în proprietatea sa pentru a-l monitoriza, pentru a putea efectua tranzacții cu el și pentru a beneficia și de protecția statului.

Transparența. Vorbind de transparență trebuie să ne axăm în primul rînd pe faptul că acțiunile efectuate cu bunurile imobile de către stat să nu aibă un caracter ascuns și la cererea oricărei persoane fizice sau juridice, autoritatea care efectuează activitatea de înregistrare trebuie să elibereze informație despre bunurile și drepturile înregistrate (extrasul din registrul bunurilor imobile).

În practica procesului de înregistrare se cunosc metode de organizare a ei, după cum urmează:

a) înregistrarea primară. Este acțiunea statului de a înscrie pentru prima dată bunul imobil și drepturile asupra acestuia în registrul bunurilor imobile.

b) înregistrarea curentă. Este acțiunea statului îndreptată spre schimbarea conținutului inițial înscris în registrul bunurilor imobile.

c) înregistrarea masivă. Este acțiunea statului de a înregistra într-o formă organizată mai multe bunuri imobile aflate într-un teritoriu administrativ teritorial [20, p 149].

d) înregistrarea selectivă. Este acțiunea statului care are scopul de a înregistra un bun imobil separat în cadrul registrului bunurilor imobile [20, p. 148].

Registratorul este persoana care are competența de a efectua înscrisul în registru, sau înregistrarea,acesta purtînd responsabilitate pentru toate deciziile primite. Deosebim trei feluri de înscrieri în registrul bunurilor imobile care sunt: intabularea, înscrisul provizoriul și notificarea.

Intabularea este o înscriere în registrul bunurilor imobile a drepturilor de proprietate asupra acestor bunurilor și a altor drepturi reale care pot greva aceste bunuri. Ea este folosită atât în cazul înregistrării primare și curente, la fel și în cazul înregistrării masive sau selective. De asemenea intabularea se folosește și în cazul actualizării bunului imobil sau în cazul rectificării erorilor legate de bunul imobil.Rezultatul intabulării este dobîndirea drepturilor asupra bunului imobil.

Înscrisul provizoriu ca metodă de înregistrare a bunurilor imobile are drept consecință dobîndirea, modificarea sau stingerea unui drept de proprietate sau a altor drepturi reale.Înregistrarea prin intermediul înscrisului provizoriu are loc în cazul cînd proprietarul nu deține pe deplin documentele de drept asupra bunului dat , însă urmează a le căpăta într-o perioadă minimă de timp. Registratorul în așa caz acordă proprietarului un anumit număr de zile pentru a putea prezenta și restul documentelor.

În cazul înscrisului provizoriu pot apărea dificultăți în a înregistra bunul imobil, deoarece el nu exclude apariția unor noi pretendenți la acest bun.

Notificarea ca parte componentă a metodelor de înregistrare se referă la înscrierea în registru a drepturilor de creanță. Un exemplu concret ar fi dreptul de arendă, gajul care se notează în subcapitolul III al fișei Registrului bunurilor imobile.

2 METODOLOGIA DOBÎNDIRII DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA BUNURILOR IMOBILE

2.1 Dobîndirea dreptului de proprietate în condițiile legii

Conform articolului 320 al Codului Civil al Republicii Moldova dobîndirea dreptului de proprietate în condiții legii este o metodă de dobîndire a dreptului asupra bunurilor imobile.Astfel în el este stipulat că: „ în cazurile stabilite de lege dreptul de proprietate poate fi dobîndit prin efectul unui act administrativ ” [2, art. 320].

Organele împuternicite de a elibera acte administrative în urma cărora se întemeiază drepturi sunt Guvernul Republicii Moldova,organele administrației publice centrale (oficiile cadastrale teritoriale etc.) și organele administrației publice locale (primăriile).

Unicitatea acestei metode de dobîndire a drepturilor o fac particularitățile sale. Astfel trebuie de menționat că toate condițiile dobîndirii drepturilor de proprietate sunt incluse direct în lege, iar părțile implicate în acest proces sunt limitate în a impune careva condiții. Ei sunt puși în fața faptului de a respecta prevederile legislative. Deși aparent participanții la proces nu se pot afirma pe deplin ei fiind nevoiți să se supună legii, totuși un plus major este că erorile sau neregularitățile sunt evitate.

Actul legislativ cu o importanță majoră în urma căruia se poate dobîndi dreptul de proprietate este Codul Funciar al Republicii Moldova.

În continuare voi descrie scenariul dobîndirii dreptului de proprietate cum este stipulat în Codul Funciar și anume:

a) descrierea condițiilor legii;

b) formarea dreptului de proprietate;

c) elaborarea listelor persoanelor cu drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole;

d) determinarea fondului de privatizare;

e) determinarea cotei de teren echivalent;

f) elaborarea proiectului de organizare a teritoriului;

g) transpunerea proiectului în natură;

h) eliberarea și autentificarea documentului de drept.

Ca bază legislativă pentru demararea procesului de dobîndire a dreptului de proprietate o constituie articolul 12 al Codului Funciar ,,Atribuirea în proprietate privată a cotelor de teren”.

Conform articolului dat comisiile funciare stabilesc totalitatea terenurilor care rămîn drept proprietate publică în limitele hotarelor unității administrativ-teritoriale respective.

Astfel s-au stabilit următoarele:

a) rezervă pînă la cinci la sută din terenurile cu destinație agricolă pentru necesitățile dezvoltării sociale a localității;

b) rezervă suprafețele corespunzătoare pentru a fi folosite ca pășuni obștești [3, art. 12].

Fondul de privatizare se constituie ca diferența dintre suprafața totală a unității administrativ-teritoriale respective și suprafața terenurilor repartizate în proprietate publică.

Ca beneficiari de cote echivalente de teren conform Codului Funciar au fost:

a) personalul sovhozurilor și colhozurilor, precum și din secțiile de producere ale colegiilor agricole (zootehnice) sau alte întreprinderi agricole, incluzînd totodată aici și pensionarii acestor întreprinderi;

b) persoanele salariate care activau în întreprinderi și organizații din mediul rural și care se ocupau nemijlocit cu construcția și exploatarea sistemelor de ameliorare, restabilire și îmbunătățire a sоlurilor din unitatea respectivă, precum și pensiоnarilor din aceste unități;

c) persоanele care lоcuiesc în lоcalități rurale și care au fоst transferate din întreprinderi agricоle în оrganizații de cоnstrucții și transpоrt cоlhоznice și intergоspоdărești, precum și pensiоnarilоr acestоr întreprinderi;

d) salariații care activau în întreprinderile zооtehnice intergоspоdărești, inclusiv și pensiоnarilor acestоr unități.Cei care nu dispuneau de terenuri agricоle supuse privatizării,cоta de teren echivalent li se atribuia la lоcul de trai;

e) persoanele care dețineau funcții elective sau care erau încorporați în armată, dar care însă înainte de aceasta au lucrat la întreprinderi agricole;

f) persоanele care au lucrat anteriоr la întreprinderile agricоle din lоcalitatea dată, respectiv: bărbații-25 ani, iar femeile – 20 ani;

g) veteranii celui de-al dоilea răzbоi mоndial,precum și fоștilоr sоldați internațiоnaliști,f amiliilоr persоanelоr care și-au pierdut viața pentru apărarea integrității teritоriale și independenței Republicii Mоldоva-la lоcul de trai (care lоcuiesc în cоndiții rurale);

h) persоanele care au fоst supuse represiunilоr pоlitice și reabilitate ulteriоr,care lоcuiesc în cоndiții rurale – la lоcul de trai;

i) persоanele care au adus pămînt în cadrul gоspоdăriilоr cоlective, dar care nu lucrează în ele.

De asemenea de 50 la sută din cota de teren echivalent calculată pentru unitatea teritorial-administrativă se atribuie:

a) persoanelor indicate în subalineatele 1-5 ale alineatului 4 din articolul de față care au lucrat la întreprinderile industriale și agricole cu o vechime în muncă ( în agricultură) mai mică de 5 ani;

b) persoanelor din localitățile rurale care au activat în sfera socială cu o vechime în muncă la bărbați de 25 ani, iar la femei de 20 ani și care au pierdut capacitatea de lucru din motive de sănătate sau vîrstei și care nu au primit anterior cota de teren echivalent;

c) salariațilоr din secțiile de învățămînt a cоlegiilor agricоle și zооtehnice, precum și pensiоnarilоr care au activat în cadrul lоr.

Ansamblul acțiunilor de atribuire a cotelor de teren echivalent se vor face luînd în considerație situația de la 1 ianuarie 1992.

Pentru autentificarea dreptului de proprietate asupra cotei echivalente de teren, autoritățile publice locale eliberau un titlu de proprietate care avea ulterior să confirme acest drept.

Deși volumul de lucrări în cadrul privatizării a fost unul enorm,în procesul implimentării sale au apărut o serie de erori și litigii care pun la îndoială corectitudinea măsurărilor efectuate atunci.De asemenea supravegherea juridică nu a fost foarte aspră acest fapt ducînd la favorizarea aparițiilor așa ziselor ,, relații de rudenie” ( mărirea lotului de teren atribuit unui proprietar dat fiind faptul că el este membru de familie cu persoana responsabilă de împărțirea acestor loturi).

În prezent odată cu dezvoltarea pieții imobiliare litigiile referitoare la bunurile imobile sunt mult mai frecvente. Astfel întreprinderile din domeniul cadastrului se ocupă cu actualizarea terenurilor pentru a le conforma cu realitatea.

Ca beneficiari ai cotei de teren echivalent în satul Pelinia sunt peste 12.000 de persoane.

2.2 Dobândirea dreptului de proprietate prin act juridic

Actul juridic reprezintă manifestarea de către persoane fizice și juridice a voinței îndrep-tate spre nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile [2, art. 195].

„Contract – acord încheiat între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), din care decurg anumite drepturi și obligații; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție” [23].

În cazul contractelor voința poate fi exprimată atât unilateral,bilateral sau multilateral,în dependență de numărul de persoane implicate.

Vorbind despre contractele unilaterale mai mult ne referim la testamente, reprezentările.

Contractele bilaterale sunt acele contracte care se încheie între două persoane cum ar fi contractul de vînzare-cumpărare, de prestare a serviciilor etc.

Contractele multilaterale sunt contractele care se încheie între două sau mai multe persoane.

Formele de încheiere a contractelor pot fi atât verbală cît și scrisă. Forma scrisă a contractului se întocmește conform legislației și este supus autentificării notariale, iar forma verbală este prezentă doar atunci cînd are loc cedarea bunului imediat.Forma verbală de încheiere a actelor juridice ( contractelor) este mai puțin întîlnită în practica judiciară deoarece nu are o bază juridică concretă, principalul factor pe care se bazează fiind buna credință. De regulă forma verbală de încheiere a contractelor are loc atunci cînd părțile contractante au anumite grade de rudenie între ele (sunt membrii aceleiași familii etc).

Factorul cheie care trebuie de luat în considerație în cazul dobîndirii dreptului de proprietate prin act juridic este consimțămîntul, adică o persoană participantă la proces se obligă se cedeze bunul unei alte persoane care devine proprietarul său.

În continuare voi descrie scenariul dobîndirii dreptului de proprietate în cadrul contractului de vînzare-cumpărare ( el fiind cel mai răspîndit dintre contracte):

a) descrierea obiectului;

b) descrierea cadrului juridic;

c) tratația contractului;

d) autentificarea de notar a contractului.

Este necesar de menționat faptul că obiecte ale tranzacțiilor prin acte juridice pot fi doar acele bunuri care au fost supuse înregistrării fie ea masivă sau selectivă, în caz contrar tranzacțiile neavînd loc.Însă dacă bunul imobil a fost înregistrat deja, atunci o informație amplă despre obiect calitativă, cantitativă cît și juridică este inclusă în dosarul cadastral aflat în oficiul cadastral [ 20 ,p. 290].

Cu toate că o asemenea metodă de dobîndire a dreptului de proprietate necesită a implicare mai activă din partea părților totuși ea a căpătat o largă răspîndire în prezent. Deci în concluzie pot afirma că dobîndirea dreptului de proprietate prin acte juridice ( contracte) este o metodă cu o pondere relative mare pe piața imobiliară și nu numai asta o dovedește numărul mare de terenuri implicate în tranzacții atât de vînzare-cumpărare cît și arendă, donație etc

2.3 Dobîndirea dreptului de proprietate prin succesiune

Moștenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel ce a lăsat moștenirea) către succesorii săi. Moștenirea este o transmisiune de drepturi pentru cauză de moarte, universală, unitară și indivizibilă [2, art. 1432].

Cunoaștem două tipuri de moștenire și primul ar fi, testamentară – atunci cînd persoana decedată a lăsat testament în care a indicat viitorii proprietari ai bunurilor sale și legală, atunci cînd testamentul lipsește, iar legea este cea care desemnează succesorii.

Atât în cadrul succesiunii testamentare, cît și celei legale, succesori pot fi numite persoanele care se aflau în viață în momentul respectiv, precum și persoanele concepute în timpul vieții dar născute după decesul persoanei în cauză. Dacă după un termen de șase luni nu apare nici un moștenitor pentru a revendica bunul lăsat drept moștenire sau toți moștenitorii au renunțat la el, atunci statului îi revine rolul de a prelua bunul respectiv.

Succesori nu pot fi numite persoanele care au comis careva fapte care contravin ultimei dorințe a persoanei decedate sau care au împiedicat îndeplinirea acesteia. Totodată în cazul părinților decăzuți din drepturi asupra copiilor lor nu pot fi declarați moștenitori ai patrimoniului acestora dacă pînă în momentul decesului acestora nu erau restabiliți în drepturi.

Procesul de succesiune poate începe din clipa decesului persoanei fizice sau declararea morții ei de către judecată.

Codul Civil expune succesiunea ca fiind una dintre cele mai dificile metode de dobîndire a dreptului de proprietate din cauza consecințelor neprevăzute care pot apărea în cadrul ei.

În continuare vom analiza moștenirea prin prisma următorilor pași:

a) descrierea cadrului legislativ în cazul succesiunii;

b) descrierea obiectului dobîndit prin succesiune;

c) dobîndirea dreptului de proprietate prin succesiune.

„Testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil și personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viață, de toate bunurile sale sau de o parte din ele. Testator poate fi doar persoana cu capacitate de exercițiu. Nu se permite întocmirea testamentului prin reprezentant” [2, art. 1449]. În testament se poate stipula dacă bunul respectiv revine succesorilor pe cote părți sau dacă el revine în întregime unui singur succesor. Dacă în testament nu se prevede astfel, atunci bunul imobil se împarte egal între toți succesorii.

După forma în care este oformat testamentul poate fi:

a) olograf – scris,semnat și datat de către testator ( persoana care lasă testamentul);

b) autentic – care a fost autentificat de către notar;

c) mistic – scris,semnat și datat de către testator, dar este sigilat apoi autentificat de către notar.

Semnarea de către testator a testamentului este obligatorie, iar în cazul cînd ea lipsește testamentul este declar nul.

În cazul moștenirii legale ea se aplică doar în cazurile cînd:

a) persoana care a lăsat moștenirea nu a scris testament;

b) testamentul întocmit a fost declarat nul;

c) succesorii stipulați în testament au decedat sau au fost omorîți odată cu testatorul;

d) succesorul testamentar este declar nedemn de a primit patrimoniul lăsat drept moștenire.

Moștenitorii în cadrul moștenirii legale pot fi împărțiți în:

a) moștenitori de clasa I –descendenții ( fii,fiicele celui decedat precum și cei care s-au născut vii după decesul său,copii care au fost înfiați ), soțul supravețuitor și părinții sau înfietorii celui care a lăsat moștenirea;

b) moștenitori de clasa II – frații, surorile precum și bunicii atât din partea mamei cît si din partea tatălui (colaterali privilegiați) a celei persoane care a lăsat moștenirea;

c) moștenitori de clasa III – unchii și mătușile (colaterali ordinari) celui care a lăsat moștenirea.

Dacă succesorii de gradul I sunt declarați incapabili de a munci de atunci lor li se revine o doime din partea succesorală ce li s-ar fi cuvenit.

Dobîndirea dreptului de proprietate prin succesiune într-un număr mare de cazuri implică în sine bunuri imobile care deja au trecut procesul de înregistrare, fie ea masivă sau selectivă.Astfel Registrul bunurilor imobile conține informație grafică și scrisă despre bunul respectiv, iar succesorul doar prezintă certificatul de moștenitor cu planul cadastral anexat la el.Dacă planul cadastral lipsește atunci Oficiul Cadastral Teritorial sub egida căruia se află bunul respectiv inițiază lucrările pentru întocmirea noului plan cadastral.

Deschiderea procedurii de moștenire începe odată cu prezentarea certificatului de deces a testatorului.Certificatul de deces se eliberează de către autoritatea publică locală persoanelor implicate în procesul de obținere a patrimoniului succesoral. Dacă însă certificatul de deces nu poate fi eliberat de autoritatea publică publică locală atunci se face demers la instanța de judecată, aceasta declarînd sau infirmînd decesul testatorului.Odată deschis procesul de succesiune, succesorii au un termen de șase luni pentru a-și revendica bunurile și a accepta moștenirea. După expirarea celor șase luni dacă nu a fost convenit astfel notarul eliberează certificatul de moștenire.Însă dacă notarul are dovezi necesare că nu vor apărea și alți succesori atunci termenul de căpătare a certificatului de moștenitor poate fi redus.

2.4 Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune

Uzucapiune – mod de dobîndire a proprietății și a altor drepturi reale prin posedarea neîntreruptă a unui lucru în intervalul de timp prevăzut de lege [26]. Condițiile de dobîndire a uzucapiunii sunt reprezentate în figura de mai jos ( figura 2.1).

Sursa: elaborată de autor

Figura 2.1 – Condițiile uzucapiunii

Codul Civil reglementează în întregime toate aspectele posesiunii iar cel mai important dintre ele fiind uzucapiunea, fiind considerată unul dintre cele mai importante efecte ale posesiunii.

Așadar, pentru a putea dobîndi prin uzucapiune un bun este necesar de a întruni următoarele condiții:

a) proprietarul de fapt trebuie să fie de bună credință;

b) posesiunea este necesar a fi exercitată timp de 5 ani în cazul bunurilor mobile și 15 ani în cazul bunurilor imobile;

c) posesiunea trebuie să fie utilă.

Bunurile imobile pot fi dobîndite în proprietate prin uzucapiune în cazurile în care nu sunt înregistrate în registrul bunurilor imobile ținut de către Oficiile Cadastrale Teritoriale.

Din cele expuse rezultă că persoana care posedă cu bună credință timp de 15 ani un bun imobil al altuia , comportîndu-se ca un proprietar, dobîndește dreptul de proprietate asupra acestui bun.

Conform condițiilor de valabilitate a posesiunii necesară uzucapiunii sunt indicate în articolul 335 alineatul 1 din Codul Civil, există și unele excepții care nu pot produce efecte juridice:

a) nu poate fi utilă posesiunea discontinuă, tulburată sau precară;

b) este considerată discontinuă atât timp cît posesorul o exercită anormal în raport cu natura bunului;

c) este tulburată atunci cînd este dobîndită prin acte de violență fizică sau morală;

d) cînd nu se exercită sub nume de proprietar ,posesiunea este precară.

Discontinuitatea poate fi aplicată posesorului de către orice altă persoană interesată.

Posesiunea care este viciată ( precaritatea, lipsa posesiei sau a elementului constituitiv a posesiei juridice) devine utilă doar atunci cînd viciu încetează.

2.5 Dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune

Accesiunea – încorporarea materială a unui bun considerat mai puțin important într-un bun mai important, avînd ca efect dobîndirea dreptului de proprietate asupra primului bun de către proprietarul bunului mai important [24].

Codul Civil prin articolele sale 328-330 recunoaște accesiunea ca un mod de dobîndire a dreptului de proprietate.După cum am menționat și mai sus accesiunea se înțelege încorporarea unui bun în altul, ceea ce înseamnă unirea unui lucru cu altul. Accesiunea astfel are menirea de a rezolva situațiile practice de dobîndire a dreptului de proprietate atunci cînd legislația nu are alte condiții. Deși accesiunea este oficial recunoscută ca un mod de dobîndire a dreptului de proprietate în satul Pelinia, raionul Drochia nu a fost înregistrat nici un caz de dobîndire a dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară.

În Codul Civil sunt stipulate reglementări în ceea ce prevede atât accesiunea mobiliară cît și accesiunea imobiliară.Accesiunea imobiliară este obiectul de studiu în teza de licență de față cu componentele sale; accesiunea naturală și cea artificială.

Pentru a studia fenomenul de accesiune naturală este necesar de înțeles care sunt factorii care îl influențează.Drept exemplu poate servi un teren care are proprietar și care din motive naturale și-a mărit suprafața.Problema de bază este legalizarea noilor hotare care au apărut în urma adăugirilor de teren.

Articolul 328 din Codul Civil reglementează accesiunea natural și o definește ca:

„Adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului terenului riveran numai dacă ele se formează treptat (aluviuni). Terenurile ocupate treptat de albiile apelor curgă-toare revin proprietarului acestor ape.

Proprietarul terenului înconjurat de rîuri, heleșteie, iazuri, canale sau de alte ape nu devi-ne proprietar al terenurilor apărute prin scăderea temporară a apelor. Proprietarul acestor ape nu dobîndește nici un drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revărsări sporadice.

Proprietarul terenului din care o apă curgătoare a smuls brusc o parte importantă, alipind-o la terenul altuia, nu pierde dreptul de proprietate asupra părții desprinse dacă o revendică în termen de un an de la data cînd proprietarul terenului la care s-a alipit partea a intrat în posesiu-ne. În cazul în care o apă curgătoare, formînd un braț nou, înconjoară terenul unui proprietar riveran, acesta rămîne proprietarul insulei astfel create” [2, art. 328].

Trebuie de menționat că accesiunii naturale nu se supun adăugirile de teren care au survenit în urma acțiunii unor anumiți factori naturali i care sunt temporare sau care pot reveni la starea actuală.

Astfel formarea dreptului de proprietate prin accesiune natural include pașii următori:

a) demonstrarea schimbărilor care au apărut cu bunul imobil afectat de accesiune naturală;

b) legalizarea bunului imobil astfel format.

Pentru demonstrarea schimbărilor apărute în urma accesiunii naturale pot fi folosite mai multe metode cum ar fi metoda Orthophoto sau măsurările directe în teren. Drept inițiatori ai măsurătorilor pot fi atât proprietarul cît și statul pentru o mai bună monitorizare a fondului funciar.

Drept document care atestă dreptul de proprietate asupra noului bun format poate servi documentul inițial (Tiltul de autentificare sau un act juridic) doar că este anexat planul geometric al noului bun format totodată cu actul administrativ emis de către unitatea administrativ-teritorială în raza căruia se află bunul respectiv.

Atunci cînd efectele accesiunii se rezolvă pe cale amiabilă este necesar ca bunul imobil să fie înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial pentru a se face schimbările respective în Registrul bunurilor immobile.Dacă însă apar unele litigii atunci dreptul de proprietate se dobîndește prin hotărîre de judecată.

Accesiunea imobiliară artificială – dobîndire a dreptului de proprietate asupra terenurilor străine amenajate cu scopul protecției în condițiile unor amenințări distructive ale naturii de exploatare sau de altă natură [2, art.328].

Pentru a putea studia accesiunea naturală ca metodă de dobîndire a dreptului de proprietate este necesar de a analiza un exemplu coerent. Să presupunem că avem un teren care este afectat de eroziunea solului.Terenul respectiv trebuie protejat în acest scop efectuîndu-se lucrări de împădurire, dar apare aici și o problemă faptul că este implicat și o parte din terenul unui alt proprietar.În acest caz apare necesitatea de legalizare a acțiunii de plantare și de dobîndire a dreptului asupra porțiunii de teritoriu străin.

Codul Civil prin articolul 329 reglementează condițiile de manifestare a accesiunii artificiale și anume:

„Construcțiile și lucrările subterane sau de la suprafața terenului sunt prezumate a fi făcu-te de proprietarul terenului pe cheltuiala sa și îi aparțin acestuia pînă la proba contrară. Prin lucrări se înțeleg plantarea, precum și amenajările aduse unui teren care nu se încorporează în mod durabil în acesta.

Proprietarul de teren care a efectuat construcții și alte lucrări cu materiale străine este obligat să plătească valoarea materialelor. Dacă lucrările au fost efectuate cu rea-credință, pro-prietarul este obligat să repare și prejudiciul cauzat.

În cazul în care construcțiile sau lucrările sunt făcute de un terț, proprietarul terenului are dreptul să le țină pentru sine sau să oblige terțul să le ridice pe cheltuială proprie și să repare da-unele cauzate. Dacă păstrează construcțiile sau lucrările făcute de un terț, proprietarul este obli-gat să plătească, la alegere, valoarea materialelor și costul muncii ori o sumă de bani egală cu creșterea valorii terenului.

În cazul în care construcțiile sau lucrările sunt făcute de un terț de bună-credință, proprie-tarul de teren nu poate cere ridicarea lor și este obligat să plătească, la alegere, valoarea materia-lelor și costul muncii sau o sumă de bani echivalentă creșterii valorii terenului.

În cazul în care construcția este ridicată în parte pe terenul constructorului și în parte pe un teren învecinat, proprietarul vecin poate dobîndi proprietatea asupra întregii construcții, plă-tind constructorului o despăgubire, numai dacă cel puțin 1/2 din suprafața construită se află pe terenul său. În acest caz, el va dobîndi și un drept de superficie asupra terenului aferent pe toată durata de existență a construcției. Despăgubirea trebuie să acopere valoarea materialelor și costul muncii, precum și contravaloarea folosinței terenului aferent.

Constructorul de rea-credință nu poate pretinde la o despăgubire mai mare de o treime din suma calculată, dacă nu va dovedi că persoana îndreptățită poartă ea însăși o parte din vinovăție” [2, art. 329].

Din cele analizate mai sus putem spune că dobîndirea dreptului de proprietate prin accesiune artificială se manifestă doar în cazurile cînd este necesar de a se lua anumite decizii de urgență care au drept scop oprirea unor procese negative.De cele mai multe ori anume administrația publică locală este cea care dobîndește dreptul de proprietate prin această metodă fiindcă doar ea are capacitatea de a reacționa adecvat și prompt pentru reglementa situațiile de urgență care apar.

Dacă litigiul apărut se poate rezolva pe cale amiabilă atunci la documentul de drept inițial se anexează planul cadastral al sectorului dobîndit prin accesiune.În caz contrar se recurge la instanța de judecată care promulgă sentința în legătură cu acest caz.Astfel documentul care atestă dreptul de proprietate este Hotărârea instanței de judecată la care este anexat noul plan cadastral al sectorului respectiv.

2.6 Dobândirea dreptului de proprietate prin hotărîre judecătorească

Codul Civil prin articolul 320, alineatul 2 prevede că dobîndirea dreptului de proprietate prin hotărîre de judecată este de asemenea o metodă importantă de dobîndire a acestuia,însă doar în cazul cînd este translativ de proprietate.Totodată nu trebuie să confundăm hotărîrile judecătorești translative de proprietate și cele declarative a dreptului de proprietate, deoarece în cazul celor declarative dreptul de proprietate este doar declarat ele nereprezentînd un temei de dobîndire al său.

Un rol important al hotărîrilor judecătorești este că acestea sunt de cele mai multe ori declarative de proprietate, asta însemnînd că ele nu duc nemijlocit la dobîndirea dreptului de proprietate.Acestea ( hotărîrile de judecată) constitutie un mod de dobîndire a dreptului de proprietate doar în cazul cînd caracterul lor este unul constitutiv sau atributiv de proprietate.

În această categorie intră ordonanțele de adjudecare prin care se recurge la executarea silită prin vînzare a bunurilor la licitație publică ce aparțin debitorului ( în cazul bunurilor gajate).

Fiind în prezent o metodă populară de dobîndire a dreptului de proprietate ( în comparație cu uzucapiunea sau accesiunea ), Hotărârea judecătorească se manifestă prin următoarele particularități:

a) bunul imobil, obiect al hotărîrii de judecată a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile;

b) bunul imobil nu a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

În cazul cînd bunul imobil a fost deja înregistrat atunci la instanța de judecată pe lîngă demersul propriu-zis se anexează și extrasul din Registrul bunurilor imobile.Se recurge la identificarea bunului imobil pentru a vedea care este cauza care a dus la lezarea dreptului de proprietate și respectiv are loc înlăturarea ei.Drept cauze pot servi construirea unei construcții care încalcă hotarele unei proprietăți, depozitarea diferitor obiecte de asemenea pe o altă proprietate.Astfel proprietarul bunului care a fost afectat este în drept să ceară evacuarea materialelor depozitate nelegal.Însă sunt cazuri cînd lezarea dreptului de proprietate are loc din cauza erorilor din Registrul bunurilor imobile.De regulă aceste erori apar din neatenția registratorului și pot avea consecințe grave asupra bunului imobil afectat soldîndu-se în unele cazuri și cu contestarea dreptului de proprietate. Astfel instanța de judecată va lua în calcul și atribuțiile Oficiului Cadastral Teritorial în raza căruia se află acel bun.

Drept document de drept ce confirmă dreptul de proprietate este Hotărârea instanței de judecată cu planul cadastral anexat la ea.

Însă în cazul cînd bunul nu a fost înregistrat se recurge la identificarea sa împreună cu elaborarea planului cadastral.Acest caz este mai complicat din cauza că la un singur bun imobil pot pretinde mai mulți proprietari, de aceea odată cu identificarea bunului se efectuează și identificarea proprietarilor, instanța de judecată urmînd a efectua un demers referitor la persoana care este proprietarul de drept asupra bunului imobil contestat.

3 METODOLOGIA ÎNREGISTRĂRII DREPTULUI ASUPRA BUNULUI IMOBIL

3.1 Metodele de înregistrare asupra bunurilor imobile

Înregistrare – înscriere în registrul bunurilor imobile a informației despre bunul imobil supus înregistrării, despre dreptul asupra bunului imobil, despre deținătorul dreptului asupra bunului imobil. Prin conținutul său, înregistrarea bunurilor imobile reprezintă o înregistrare de stat [20, p. 148].

Înregistrarea bunurilor imobile este o parte importantă a sistemului cadastral, ea reprezentînd totodată și o metodă de acumulare a informației despre acestea.

Procesul de înregistrare nu poate avea loc fără ca bunul să fie identificat și drept urmare putem întîlni următoarele situații:

a) înregistrarea bunului imobil;

b) înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului respectiv;

c) înregistrarea altor drepturi reale.

Pentru organizarea mai eficientă a procesului înregistrării au fost create mai multe metode de înregistrare a bunurilor imobile.Aceste metode sunt prezentate în figura 3.1.

Sursa: elaborată de autor

Figura 3.1 – Metodele de înregistrare a bunurilor imobile

Înregistrarea primară după cum ne putem da seama și din definiție este prima înscriere în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate și a informației despre proprietar.Pentru prima dată termenul de înregistrare primară a fost folosit într-un proiect demarat la începutul anilor 2000 finanțat de către stat pentru înregistrarea bunurilor imobile. De atunci a trecut o perioadă de timp relativ îndelungată totuși nu putem spune că procesul de înregistrare primară este finisat.

Înregistrarea curentă reprezintă efectuarea de modificări în Registrul bunurilor imobile. După cum am observat înregistrarea curentă nu poate avea loc fără ca bunul imobil sa fi trecut prin înregistrarea primară.Apariția necesității înregistrării curente se face doar atunci cînd bunul înregistrat a suferit careva schimbări ( a fost construită sau demolată vreo construcție, s-a schimbat proprietarul, bunul imobil a fost vîndut etc.).Trebuie de menționat că dacă bunul imobil a fost vîndut iar dimensiunile sale nu au avut de suferit atunci în Registrul bunurilor imobile se schimbă doar numele proprietarului.

Înregistrarea masivă este înregistrarea unui număr mare de bunuri fiind finanțată de către stat fără cererea proprietarilor.Studiind definiția înregistrării masive putem deduce că ea reprezintă un proces centralizat cu finanțarea efectuată de către stat în scopul colectării informației despre bunurile imobile fie dintr-o localitate, raion sau chiar întreaga țară. Principalele motive pentru care se efectuează înregistrarea masivă sunt politica fiscală corectă deoarece impozitele reprezintă cel mai mare procent în bugetul de stat și monitoringul fondului funciar pentru că statul are nevoie de informație referitoare la fiecare din imobilul situat în limitele sale.

Pentru ca procesul de înregistrare să decurgă cît mai eficient este necesară prezența unei conlucrări strînse dintre organul central și autoritățile administrativ-teritoriale, deoarece ele dispun de informația referitoare la toate bunurile imobile din raza lor de acțiune astfel ușurînd procesul respectiv.

Ca executor al lucrărilor de înregistrare este aleasă compania care aparticipat și a cîștigat licitația efectuată de către organul central, care deține licență în domeniul cadastrului și geodeziei eliberată de către Agenția Relații Funciare și Cadastru și efectuează aceste lucrări în conformitate cu legislația în vigoare.

Înregistrarea selectivă se efectuează la cererea proprietarului și deseori înlocuiește înregistrarea curentă efectuîndu-se doar în cazul cînd se schimbă proprietarul bunului, cheltuielile pentru înregistrare fiind suportate de către inițiatorul înregistrării.

În prezent înregistrarea selectivă a devenit cea mai răspîndită metodă de înregistrare a bunurilor, deoarece proprietarii de bunuri imobile au conștientizat faptul că doar un drept de proprietate înregistrat le asigură siguranța proprietății.

Fiind de o complexitate deosebită, înregistrarea bunurilor imobile se conduce după anumite principii care caracterizează pe deplin activitatea sa.Aceste principii sunt reflectate în figura 3.2.

Sursa: elaborată de autor

Figura 3.2 – Principiile înregistrării bunurilor imobile

În ceea ce urmează voi descri fiecare principiu mai detaliat.

Principiul obligativității înregistrării constă în faptul că fiecare proprietar este obligat să-și înregistreze bunurile imobile aflate în proprietatea sa. După cum știm statul asigură protecție proprietății doar în cazul cînd aceasta este înregistrată. Un alt motiv ar fi că statul are nevoie de informație referitoare la toate bunurile aflate pe teritoriul său.

Interesul public al înregistrării constă în faptul că statul pentru a ,,supraviețui” are nevoie de bani în buget, iar o mare parte din ei se colectează din impozite. Pentru o politică fiscală cît mai echitabilă este nevoie de informația despre bunurile imobile, atât cantitativă cît și calitativă.

Interesul privat după cum am menționat și mai înainte este necesitatea proprietarului de a înregistra bunul pentru a putea beneficia de protecția statului dar și pentru a putea efectua tranzacții cu el.Totodată cel mai important atribut al interesului privat este că dacă bunul imobil nu este înregistrat atunci nici posesorul său nu poate fi recunoscut ca proprietar al său.

Principiul transparenței se explică prin faptul că la cererea oricărui proprietar organul în cauză este dator să-i acorde infomație despre bunul aflat proprietate.Excepție poate face doar informația despre bunuri care ar putea afecta securitatea națională și care sub nici o formă nu poate fi expusă. De fapt acest principiu după părerea mea este caracteristic pentru întreg sistemul cadastral fiindcă anume așa interacționează statul cu proprietarii de bunuri imobile căpătînd încrederea acestora.

Înregistrarea bunurilor imobile și înscrierea drepturilor asupra lor se efectuează prin mai multe metode.Aceste metode sunt următoarele:

a) intabularea;

b) înscrisul povizoriu;

c) notarea.

Aceste metode sunt utilizate pentru a înscrie în Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate, dar și în alte cazuri.Ca de exemplu intabularea este utilizată pentru a efectua înscrierea care produce efecte imediate și definitive, adică în urma intabulării se obține dreptul de proprietate propriu-zis.Ce ține de înscrisul provizoriu el se aplică în cazul cînd proprietarul unui bun imobil nu deține întreg pachetul de acte care să-i dovedească dreptul de a dispune de bun, dar poate să facă rost de acestea într-un interval de timp minim.Notarea se utilizează îndeosebi la ceea ce ține de drepturile de creanță ( uz, uzufructul, abitația etc ).În continuare voi descrie în cîte un subcapitol aparte fiecare din aceste metode.

3.2 Întabularea

Intabularea reprezintă o fixare în registru a drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile și a altor drepturi reale [20, p. 158].

Intabularea ca metodă de înscriere a dreptului de proprietate se utilizează atât în cazul înregistrării primare și curente, cît și selective și masive.Ea este folosită nu doar ca metodă de înregistrare a dreptului de proprietate, dar și în cazul actualizării registrului bunurilor imobile, cît și pentru rectificarea anumitor erori care apar în decursul procesului de înregistrare. Actualizarea informației poate avea loc atât din inițiativa proprietarului cît și din inițiativa autorităților acestea din urmă făcînd actualizarea mai mult în scopuri fiscale.

Erorile care pot apărea în decursul înregistrării bunului imobil se caracterizează în:

a) erori tehnice;

b) erori juridice.

Din categoria erorilor tehnice pot face acele erori care țin de omiterea literelor, cuvintelor, calculele greșite. Acest tip de erori nu au consecințe grave ele neafectînd material proprietarul.Însă erorile juridice sunt acele erori care au un impact material asupra proprietarului și în majoritatea cazurilor sunt erori admise de către registrator.

Procesul de intabulare este unul schimbător și depinde în mare parte de metoda de dobîndire a dreptului de proprietate,precum și de documentul ce autentifică acest drept.

Dacă am fi să vorbim de înregistrarea masivă atunci cererea pentru înregistrare este depusă de către autoritatea publică locală ( primăria ), iar în cazul înregistrării selective de către însuși proprietarul de bun imobil.Conform legislației se permite ca cererea pentru înregistrare să fie depusă și de către persoane terțe doar în cazul cînd ele au fost împuternicite prin procură autentificată notarial.

Vorbind despre înregistrarea actului juridic, aș dori să menționez că în cazul său are loc doar modificarea (actualizarea) înscrierilor în registrul bunurilor imobile.Condiția de bază ar fi ca bunul imobil să fie înregistrat.

Documentele necesare pentru a fi prezentate registratorului sunt documentul ce atestă dreptul de proprietate, documentul de identitate și cererea de înregistrare.Registratorul le examinează și în lipsa unor vicii aplică parafa de înregistrare.Astfel documentele prezentate registratorului după înregistrare se returnează proprietarului, registratorul urmînd a face înregistrarea în baza copiilor acestor documente.

În cazul înregistrării bunurilor dobîndite prin succesiune aici deja putem menționa că bunul imobil nu este neapărat să fi trecut procedura de înregistrare primară.Dacă bunul imobil a fost deja înregistrat atunci procedura este simplă.Persoana care a moștenit bunul înaintează registratorului certificatul de moștenitor împreună cu cererea de înregistrare, acesta din urmă efectuînd doar schimbări în Registrul bunurilor imobile. Dacă însă bunul moștenit nu a fost înregistrat atunci moștenitorul în baza certificatului de moștenire poate iniția lucrările cadastrale necesare pentru înregistrarea bunului.Astfel documentele înaintate registratorului sunt cererea de înregistrare la care se anexează certificatul de moștenitor și dosarul cadastral.

Procedura de înregistrare care urmează este la fel ca și în cazul expus mai sus.

În cazul înregistrării drepturilor dobîndite prin accesiune imobiliară aș dori să menționez că înregistrarea lor de asemenea reprezintă doar o modificare a înscrisului în registrul bunului imobil.Procedura de înregistrare poate fi începută la cererea proprietarului sau în cazul derulării înregistrării masive la cererea autorității locale.Actele prezentate registratorului sunt cererea de înregistrare la care se anexează actul care confirmă dreptul de proprietate, iar procedurile ce urmează sunt la fel ca și în celelalte cazuri.

Atunci cînd vorbim de înregistrarea dreptului de proprietate dobîndit prin hotărîre de judecată putem să spunem că procedura este similară înregistrării dreptului dobîndit prin succesiune.La fel dacă bunul a fost anterior înregistrat se recurge doar la modificări în registrul bunurilor imobile, iar dacă nu a fost atunci se inițiază procedura de identificare și înregistrare a bunului imobil.Actele necesare pentru înregistrare sunt cererea, dosarul cadastral și documentul de drept.În rest procedura decurge ca și în cazurile anterioare.

3.3 Înscrisul provizoriu

„Înscrierea provizorie este un înscris prealabil (prenotare), care este condiționat de o justificare. Înscrierea provizorie se face atunci cînd nu este posibilă intabularea, avînd scopul creării unei priorități din această înscriere, cum ar fi faptul sau momentul înregistrării dreptului. Ulterior ea trebuie justificată” [2, art. 498].

După cum am menționat și anterior înscrisul provizoriu se aplică doar în cazul cînd persoana în cauză nu dispune de toate documentele necesare pentru a putea fi efectuată înregistrarea.Astfel registratorul este împuternicit pentru a acorda un anumit termen limită pentru ca persoana dată să poată aduna toate documentele necesare.De aici apare și remarca că înscrisul provizoriu nu reprezintă un drept absolut.Persoana care deține înscrisul provizoriu poate deveni proprietar doar în cazul cînd registratorul îl schimbă în intabulare.

Trebuie de menționat că în cazul înscrisului provizoriu pot apărea probleme deoarece el nu exclude apariția mai multor pretendenți la acest bun imobil ca și în cazul intabulării.

Pentru a putea modifica un drept de proprietate folosindu-ne de înscrisul provizoriu este necesar de a stipula anumite condiții care reprezintă baza care are drept consecință transmiterea dreptului de la un subiect la altul fie el persoană fizică sau juridică.

Aici aș adăuga o remarcă în legătură cu condițiile care duc la schimbarea dreptului de proprietate.Ele trebuie să fie stabilite benevol de ambele părți, fără implicarea unei terțe persoane.

Un exemplu elocvent pentru a demonstra cu se manifestă înscrisul provizoriu este analiza contractului de gaj.Dacă proprietarul care are terenul în gaj nu a respectat condițiile impuse de contractul de față, atunci poate pierde dreptul de proprietate asupra terenului respectiv în favoarea unui alt proprietar.Totodată una din condițiile primordiale cînd se aplică înscrisul provizoriu în cazul contractului de gaj este atunci cînd imobilul gajat este supus vînzării.Drepturile de proprietate a persoanei care a cumpărat terenul se vor aplica prin folosirea înscrisului provizoriu și doar atunci cînd vor fi eliminate condițiile contractului de gaj se va recurge la intabularea lor.

Ca condiție de stingere a drepturilor prin înscrisul provizoriu este atunci cînd bunul imobil urmează a fi lichidat.

3.4 Notificarea

„Notarea presupune înscrierea drepturilor de creanță, a faptelor sau a raporturilor juridice aferente imobilelor consemnate în registrul bunurilor imobile” [5, art. 27, al. 4].

După cum am menționat și anterior notificarea este aplicată în cazul drepturilor de creanță cum ar fi dreptul de uz, uzufruct, abitație etc.

Nоtarea se poate efectua prin metode:

a) conform legislației în vigoare;

b) la cererea persoanelor interesate.

Urmărind legislația în vigoare putem afirma că drepturile de creanță sunt descrise în subcapitolul III din Registrul bunurilor imobile ceea ce ține de grevările bunurilor imobile.pentru a vedea efectele notificării asupra drepturilor de creanță voi descrie mai jos pe fiecare dintre ele.

Uzufructul este dreptul unei persoane de a deține și folosi bunul unei alte persoane însă cu condiția conservării substanței,fără dreptul de a înstrăina bunul respectiv.

Constituirea dreptului de uzufruct se poate efectua prin:

a) prin act administrativ;

b) prin act juridic;

c) prin hotărîre judecătorească.

Pentru înregistrarea dreptului de uzufruct dobîndit prin act administrativ se efectuează urmînd procedura:

a) cererea de înregistrare;

b) actul ce atestă statutul întreprinderii;

c) certificatul de înregistrare a întreprinderii;

d) planul cadastral.

Dacă dreptul de uzufruct a fost dobîndit prin act juridic atunci pe lîngă cererea de înregistrare se mai anexează:

a) contractele de arendă sau locațiune;

b) planul cadastral al bunului imobil.

În cazul dobîndirii acestuia prin hotărîre de judecată atunci procedura este următoarea:

a) cererea de înregistrare;

b) Hotărârea definitivă și irevocabilă a instanței de judecată;

c) planul cadastral a bunului imobil.

Drepturile de uz și abitație pot fi notate ca prin două metode, aunci cînd sunt dobîndite prin act juridic și a doua metodă ar fi cînd sunt dobîndite prin act administrativ.

În cazul dobîndirii acestora prin act juridic atunci pe lîngă cererea de înregistrare depusă de ambele părți contractuale se mai anexează:

a) contractele de uz și respectiv de abitație;

b) planul cadastral al bunului imobil.

Însă dacă drept efect al dobîndirii dreptului de uz și abitație a servit un act administrativ atunci procedura înregistrării este următoarea:

a) cererea de înregistrare;

b) decizia autorității publice;

c) documentele ce arată identitatea persoanelor implicate.

Notarea dreptului de servitute poate avea drept inițiator atât proprietarul terenului afectat de aceasta, cît și în baza unui contract.În cazul cînd însuși proprietarul inițiază procesul de înregistrare atunci se înaintează doar cererea de înregistrare.Dacă însă dreptul de servitute necesită în a fi înregistrat și el a fost inițiat în baza unui contract atunci la cererea de înregistrare se mai anexează și contractul în cauză.

După cum știm dreptul de superficie este confirmat prin contractul de locațiune, iar pentru înregistrarea acestuia este necesar ca una dintre părți să depună cererea de înregistrare la care se anexează contractul de locațiune și planul cadastral al bunului dat.Odată cu înregistrarea acestui drept toate obligațiile trec la superficiar.

Dacă aș fi să efectuez o concluzie făcînd paralele între obiectul tezei de licență și metodele de înregistrare a bunurilor imobile aș dori să menționez că dreptul de proprietate a fost intabulat.

4 APLICAREA METODELOR DE DOBÎNDIRE A DREPTULUI ASUPRA BUNULUI IMOBIL

4.1 Identificarea obiectului de studiu

Drept obiect al înregistrării selective a constituit bunul imobil din intravilanul satului Pelinia, str. C. Bălțului 64 care a fost supus inventării tehnice în baza cererii Nr. 3601/15/1162, înaintată Oficiului Cadastral Teritorial Drochia în raza de influență a căruia acest bun se află.Obiectul supus înregistrării este prezentat în imaginea de mai jos (figura4.1).

Sursa: [23]

Figura 4.1- Amplasarea obiectului supus inventarierii tehnice

,,Identificarea bunului imobil se efectuează prin confruntarea datelor din cadastru cu datele constatate pe teren.

Identificarea bunului imobil se legalizează printr-un act de constatare pe teren, care va conține informații referitoare la gradul de corespundere a datelor despre componența, suprafața și despre alte caracteristici ale bunului imobil cu datele din cadastru.
În cazul constatării de modificări în componența bunului imobil, precum și al divizării terenului sau comasării de terenuri, în afara lucrărilor de identificare se vor efectua și alte lucrări cadastrale necesare” [5, art. 16, al. 1,2,3].

Finisarea procesului de identificare se încheie prin crearea actului de constatare pe teren (anexa B) care se întocmește de către inginerul cadastral fiind semnat de către proprietarul acestui bun.Deci s-a cosntatat că pe terenul sub numărul cadastral 7135313059 au fost identificate șapte construcții autorizate cu numerele cadastrale 7135313059.01, 7135313059.02, 7135313059.03, 7135313059.04, 7135313059.05, 7135313059.06 și 7135313059.07.

De asemenea se întocmește un plan de încadrare în zonă a bunului imobil respectiv pentru a fi mai ușor identificat în caz de necesitate.Totodată aici se verifică coincidența hotarelor bunului cu cele înscrise în registrul bunurilor imobile.

O etapă importantă este studierea pretabilității și fezabilității bunului imobil de verdictul cărora depinde dacă procesul de formare a bunului imobil va avea loc sau nu.Dacă însă inițierea procesului de formare a bunului imobil se începe la inițiativa proprietarului atunci studiul fezabilității se omite.Se verifică doar unele din următoarele aspecte:

a) în cadrul formării noului bun imobil să se păstreze categoria de destinație inițială;

b) bunul imobil nou creat să respecte normele de protecție antiincendiară, ecologice, sanitare etc;

c) bunul imobil nou format să fie asigurat cu un drum de acces sau în lipsa acestuia să fie posibilă instituirea servituții de trecere;

d) dacă se crează o încăpere izolată atunci obligatoriu trebuie asigurată cu intrare separată;

e) la proiectarea construcțiilor să se țină cont de normele de urbanism în vigoare;

f) se exclude creare construcțiilor neautorizate.

Legislația prevede de asemenea și bunuri imobile ca pot fi formate ca obiect de drept independent.Din categoria acestor bunuri fac parte:

a) terenuri cu sau fără construcții;

b) construcțiile, inclusiv și cele nefinalizate;

c) apartamentele;

d) încăperile izolate cu respectarea anumitor condiții.

Nu pot fi formate ca obiect de drept independent următoarele bunuri:

a) încăperile izolate care nu corespund condițiilor impuse de legislație;

b) construcțiile auxiliare ale căror funcție este nemijlocit legată de construcția principală;

c) instalațiile inginerești;

d) anexele de deservire a gospodăriei;

e) gardurile, pereții, bornele de hotar [6, art.8, al. 1, 2].

Odată fiind clarificată destinația bunului imobil respectiv ( în cazul nostru construcții) se recurge la efectuarea schiței de lucru ( Anexa C) care reprezintă desenul inițial care va servi ca bază pentru crearea planului geometric al bunului imobil perfectat în cadrul lucrărilor cadastrale la nivel de clădiri ( Anexa D). Un exemplu de schiță de lucru este prezentată în figura 4.2.

Sursa: elaborată de autor

Figura 4.2 – Schema terenului cu identificarea construcțiilor amplasate pe el

Efectuînd schița de lucru apare o necesitate obiectivă care se manifestă prin descrierea tehnică a construcțiilor și amenajărilor.Acest lucru se efectuează pentru a întocmi valoarea de reconstituire a clădirilor accesorii și a celei principale (Anexa E, F). Pentru acest lucru se culeg anumiți indici care influențează asupra acestei valori cum ar fi uzura fizică a construcțiilor, materialul din care sunt formați fundația, pereții, planșeul,acoperișul etc.Un model de descriere tehnică a cosntrucțiilor este reprezentat în figura 4.3.

Sursa: efectuată de autor

Figura 4.3 – Descrierea tehnică a clădirii

Pentru construcția principală se întocmește planul de nivel ( Anexa G).Planul de nivel a fost întocmit folosind echipament tehnologic performant cum ar fi ruleta cu laser HILTY care conferă măsurătorilor la nivel de construcție un grad mai înalt de precizie.Pe el (planul de nivel) se arată toate camerele din construcția principală cu dimensiunile caracteristice,ușile,ferestrele precum și alte obiecte cum ar fi sobele,șemineele etc.

Inventarierea tehnică reprezintă un procedeu important fiind o verigă din procesul de formare a bunurilor imobile de prim rang.

4.2 Coordonarea hotarelor obiectului de studiu

Procesul de stabilire a hotarelor terenului se înfăptuiește la fața locului în nemijlocita prezență a inginerului pentru reglementarea regimului proprietății funciare, a proprietarului bunului respectiv și în caz de necesitate a proprietarilor terenurilor adiacente.

Legea cu privire la elaborarea și actualizarea planurilor geometrice și cadastrale stipulează că dacă în cazul hotarelor generale coordonarea acestora se efectuează doar cu prezența inginerului din primărie ceea ce nu putem spune și în cazul hotarelor fixe unde este necesară semnătura tuturor proprietarilor terenurilor adiacente.

Dacă însă proprietarii terenurilor adiacente la etapa de coordonare a hotarelor nu au fost prezenți sau au refuzat să aplice semnătura lor, atunci procedeul de coordonare se va efectua în prezența unui reprezentant al administrației publice locale.

Punctele de hotar necesită o anumită precizie care revine din amplasamentul lor, destinația lor, etc.Precizia măsurărilor cadastrale pentru determinarea, restabilirea sau transpunerea punctelor de cotitură este prezentată în tabelul următor.

Tabelul 4.4 – Precizia măsurărilor cadastrale la coordonarea hotarelor

Sursa: [11, cap II, art. 23]

Dacă am fi să vorbim despre cazul de față atunci bunul imobil dispunea de hotare generale de aceea prezența proprietarilor bunurilor adiacente nu este necesară, coordonarea efectuîndu-se doar cu proprietarul bunului și inginerului executant.Identificarea bunului imobil s-a soldat cu determinarea a șapte construcții noi pe terenul cu numărul cadastral 7135313059 care aveau autorizație de construcție.În rezultat s-a constatat că hotarele bunului imobil corespundeau cu hotarele inițial stabilite, coordonatele punctelor de cotitură fiind anterior introduse în aparatul de măsurat ( GPS Leica Viva ) de pe softul specializat, pentru coordonarea lor. În consecință nu a apărut necesitatea de efectua careva lucrări cadastrale adăugătoare și s-a purces la etapa următoare a lucrărilor cadastrale, elaborarea planului cadastral și documentelor de drept, metodologia de elaborare a cărora o voi descrie în subcapitolele ce urmează.

4.3 Elaborarea planului cadastral al obiectului de studiu

Drept plan cadastral servește informația grafică care conține reprezentare bunului imobil cu toate construcțiile, anexele amplasate pe el, informația cu referire la tipul hotarelor, codul cadastral etc.

Mulți confundă planul cadastral cu planul geometric ca fiind aceeași entitate însă este o părere greșită.Planul geometric reprezintă o reprezentare grafică a unui anumit bun imobil care a trecut procedura de înregistrare.

Planurile cadastrale și cele geometrice pe lîngă hărțile de profil reprezintă informația grafică despre bunurile imobile ele fiind de o importanță majoră pentru toți utilizatorii de informație cadastrală.

Lucrările de efectuare a planului cadastral cuprind următoarele etape:

a) lucrările pregătitoare;

b) cercetări de teren și verificarea stării punctelor de cotitură;

c) înștiințarea proprietarilor de terenuri despre lucrările ce urmează a fi înfăptuite;

d) coordonarea hotarelor cu proprietarul bunului, după necesitate și cu proprietarii bunurilor adiacente;

e) efectuarea lucrărilor geodezice;

f) determinarea coordonatelor punctelor de hotar;

g) determinarea suprafeței terenului;

h) întocmirea dosarului tehnic;

i) recepția lucrărilor.

Odată întocmit planul geometric trebuie să respecte anumite condiții stipulate de legislația în vigoare și trebuie să posede informație referitoare la:

a) hotarele terenului și dimensiunile lui;

b) punctele de cotitură de terenului;

c) coordonatele punctelor de cotitură;

d) reprezentarea construcțiilor pe teren;

e) enumerarea adiacenților;

f) scara la care a fost întocmit planul;

g) sistemul de coordonate;

h) tipul hotarelor (generale sau fixe);

i) date referitoare la teren,construcții amplasate pe acesta;

j) denumirea întreprinderii care a executat lucrările;

k) data întocmirii planului geometric și semnătura executantului;

l) orientarea geografică a terenului [11, art. 5, al. 27].

Odată planul cadastral elaborat el va fi anexat la dosarul tehnic și se va depozita în baza de date a Oficiului Cadastral Teritorial sub egida căruia se află bunul imobil.Dosarul tehnic al bunului imobil se întocmește atât pe suport de hîrtie cît și în format electronic ( PDF).Odată cu depozitarea în baza de date dosarul tehnic servește ca sursă de informație atât pentru reprezentanții Î.S ,, Cadastru”, cît și pentru alți utilizatori de informație cadastrală.

Figura 4.5 este descrierea planului geometric al bunului imobil cu numărul cadastral 7135313059.

Sursa: elaborată de autor

Figura 4.5- Planul geometric al bunului imobil cu numărul cadastral7135313059

După cum putem observa din figura de mai sus planul geometric al bunului imobil cu numărul cadastral 7135313059 a fost întocmit conform instrucțiunii în vigoare,următoare etapă fiind elaborarea documentelor de drept și înregistrarea lor.

4.4 Elaborarea și înregistrarea documentelor de drept al obiectului de studiu

În urma formării bunului imobil pentru ca persoana care îl posedă să devină proprietar cu drepturi depline este necesar să treacă procesul de înregistrare.Dat fiind faptul că cererea pentru înregistrare a fost înaintată de către proprietarul bunului atunci tipul înregistrării va fi selectivă.

Registratorul pentru a înregistra bunul imobil respectiv va trebui să îndeplinească următorii pași:

a) primirea cererii de înregistrare;

b) examinarea cererii înaintate;

c) adoptarea deciziei privind acceptarea sau respingerea cererii de înregistrare;

d) înregistrarea cererii în condica de cereri;

e) cercetarea documentelor care au fost anexate la cerere;

f) înregistrarea bunului imobil format;

g) schimbarea înscrisului în registrul bunurilor imobile;

h) întocmirea dosarului cadastral al noului bun imobil;

i) aplicarea parafei de înregistrare;

j) inițierea unui nou dosar cadastral pentru bunul imobil nou format.

În decursul procesului de înregistrare numărul cadastral al bunului imobil nu va suferi schimbări, dar se atribuie noi numere cadastrale construcțiilor care a fost identificate în urma inventarierii tehnice acestea fiind în număr de șapte construcții cu numerele cadastrale respective 7135313059.01, -02, -03, -04,- 05, -06 și -07.

Dat fiind faptul că documentele înaintate spre înregistrare nu au conținut careva erori, registratorul a intabulat bunul imobil,iar proprietarul a obținut documentele de drept asupra terenului împreună cu construcțiile amplasate pe el.

5 APLICAREA METODELOR DE ÎNREGISTRARE A DREPTURILOR ASUPRA BUNURILOR IMOBILE

5.1 Prezentarea documentelor spre înregistrare

Procesul de înregistrare se efectuează de către registratorul din cadrul Oficiilor Cadastrale Teritoriale avînd la dispoziție cererea de înregistrare,documentele de înregistrare, planurile cadastrale.

Înregistrarea selectivă după cum am menționat și anterior se efectuează la cererea persoanei interesate pentru a putea dispune pe deplin de drepturile asupra bunului imobil aflat în proprietatea sa,pentru a putea efectua tranzacții cu el etc.

Astfel registratorul poate primi cererile pentru înregistrare doar în anumite zile, la anumite ore și doar în încăperea stabilită în scopul evitării neînțelegerilor.

,,Cererea de înregistrare a dreptului se depune în 2 exemplare, la care se anexează documentele ce confirmă dreptul și alte documente necesare pentru înregistrare. Dacă actul juridic este autentificat notarial, sau este un act al autorității publice, pentru înregistrare se prezintă originalul sau o copie autentificată și o copie simplă. După înregistrare pe documentul ce confirmă drepturile în copie simplă se consemnează de Registrator faptul că copia corespunde originalului, se aplică semnătura și ștampila Registratorului și documentul se include în dosarul cadastral” [5, cap. III, alin. 17].

Cererile pentru înregistrare pot fi depuse atât de persoanele titulare de drepturi cît și de terțe persoane împuternicite prin procură autentificată notarial.

Persoanele care solicită înregistrarea dreptului de proprietate sunt obligate să înainteze registratorului următoarele acte:

a) bonul de plată ce confirm achitare serviciilor de înregistrare;

b) cererea de înregistrare;

c) actul ce atestă identitatea solicitantului;

d) în cazul persoanelor juridice,certificatul înregistrării de stat;

e) în cazul reprezentantului,procura;

f) documentul de drept ( prezentat în 2 exemplare);

g) planul cadastral în cazul înregistrării primare a bunului imobil respective sau dacă Oficiul Cadastral Teritorial nu deține acest plan.

,,Documentele prezentate pentru înregistrarea drepturilor trebuie să individualizeze bunul imobil (să conțină descrierea lui) sau dreptul intabulat asupra căreia se face înscrierea și să indice dreptul ce urmează a fi înscris sau radiat, să conțină numele părților, semnăturile de rigoare, iar în cazurile stabilite de lege, să fie autentificate notarial și ștampilate. În cazul în care documentul are două sau mai multe file, acestea trebuie să fie numerotate și șnuruite ” [5, cap. III, alin. 23].

Pentru a verifica corectitutdinea documentelor prezentate,registratorul le examinează după cum urmează:

a) cererea de înregistrare;

b) bonul ce confirmă achitarea serviciilor de înregistrare;

c) corespunderea informației din actul de identitate cu cea din cererea de înregistrare;

d) procura în cazul reprezentantului;

e) coincidența documentele anexate la cererea de înregistrare.

După necesitate registratorul poate să execute copii sau fotocopii ale documentelor înaintate pentru înregistrare.

După examinarea inițială a documentelor registratorul este împuternicit de a accepta sau de a refuza înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil. În cazul cînd registratorul a respins cererea de înregistrare atunci el este obligat să indice care au fost cauzele care au dus la respingerea ei.Cele mai frecvente cazuri care duc la respingerea cererilor de înregistrare sunt:

a) lipsa actului de identitate a solicitantului;

b) neprezentarea cererii de înregistrare;

c) lipsa documentelor care să ateste drepturile proprietarului;

d) bunul a fost deja înregistrat pe o altă persoană;

e) documentele înaintate au un grad înalt de deteriorare;

f) neachitarea bonului pentru serviciile de înregistrare etc.

Pentru inițierea procesului de înregistrare proprietarul a înaintat Oficiului Cadastral Teritorial Drochia următoarele documente:

a) cererea de înregistrare;

b) titlul de autentificare a dreptului asupra terenului;

c) actul cei confirmă identitatea;

d) bonul de achitare a serviciilor de înregistrare.

După o examinare primară a documentelor înaintate spre înregistrare,registratorul nu a descoperit careva neregularități de aceea a fost inițiat procesul de înregistrare a bunului respectiv cu toate drepturile depline asupra lui.

5.2 Examinarea documentelor și adoptarea deciziei

Este bine știut faptul că la etapa primară de examinare de documentelor, registratorul nu acordă o atenție majoră asupra conținutului acestora în mare parte din cauza lipsei de timp ceea c ear putea duce la apariția unor erori grave care ar putea afecta bunul și nemijlocit și drepturile asupra lui.De aceea pentru evitarea unor astfel de consecințe negative a fost implimentată și etapa de examinare mai amănunțită a documentelor înaintate spre înregistrare.

Conform legislației în vigoare termenul de verificare a cererilor de înregistrare nu trebuie să depășească un număr de șapte zile lucrătoare de la data înaintării cererii.În unele cazuri termenul respectiv poate fi prelungit cu cel mult 40 de zile dacă registratorul consideră că este necesar de substitutit anumite acte sau de adus careva acte suplimentare.Aceste lucrări se efectuează doar în timpul orelor de lucru în sala special amenajată.

Astfel registratorul examinează actele după următorul scenariu:

a) autenticitatea documentelor prezentate spre înregistrare;

b) coincidența datelor din documente cu cele prezente în baza cadastrală de date.

Ceea ce ține de verificarea validității documentelor, se examinează de către registrator următoarele elemente:

a) actele să fie constitutite conform prevederilor legislației în vigoare;

b) să nu prezinte un grad înalt de deteriorare care să împiedice citirea informației de pe

ele;

c) să coincidă datele din actele de identitate cu cele care confirm dreptul de proprietate;

d) actele să nu conțină modificări neautorizate;

e) documentele înaintate să nu fie false.

Pe lîngă elementele enumerate mai sus registratorul mai examinează și Registrul bunurilor imobile pentru a vedea dacă bunul supus înregistrării nu este deja înregistrat,erori de ordin tehnic și juridic care ar putea afecta integritatea bunului imobil și drepturile asupra sa.Dacă au fost depistate așa gen de erori ,atunci registratorul poate să le corecteze cu înștiințarea solicitantului dacă sunt erori ce cer prezentarea unor anumite documente sau fără înștiințarea solicitantului.În dependență de complicitatea erorilor termenul de examinare a acestora se mărește sau se diminuează.

Examinînd documentele înaintate de către proprietarul bunului registratorul nu a constat prezența a unei erori nici de ordin tehnic nici juridic de aceea a fost demarată procedura de înregistrare.

5.3 Înregistrarea dreptului asupra bunului imobil

Odată ce examinarea documentelor nu s-a soldat cu refuzul de înregistrare atunci registratorul recurge la procedura finală care duce la dobîndirea deplină și absolută a dreptului de proprietate asupra bunului imobil.Pentru ca înregistrarea să fie inițiată este necesar ca registratorul să dețină următoarele documente:

a) cererea de înregistrare;

b) documentele de drept;

c) informația din registrul bunurilor imobile;

d) dosarul cadastral.

Odată ce studierea amănunțită a documentelor nu a scos la iveală careva erori de orice gen , atunci registratorul luînd decizia de a înregistra bunul dat procedează astfel:

a) efectuează înscrieri în registrul electronic al bunurilor imobile;

b) notează decizia de înregistrare a bunului imobil în cererea de înregistrare;

c) extragerea registrului bunurilor imobile în format de hîrtie;

d) autentifică registrul prin aplicarea ștampilei și semnăturii sale;

e) aplică mențiunea ,, Stins “ pe înscrisul anterior din registrul bunurilor imobile;

f) aplică parafa de înregistrare pe documentele de drept;

g) în dosarul cadastral sunt incluse copiile autentificate ale documentelor;

h) dosarul cadastral este returnat în arhiva Oficiul Cadastral Teritorial;

i) proprietarului îi sunt returnate documentele înaintate.

Documentele care se restituie solicitantului sunt documentele care atestă dreptul de proprietate, copia actului juridic sau hotărîrii judecătorești care au servit drept temei de înscriere a dreptului de proprietate, asupra cărora a fost aplicată parafa de înregistrare.

Solicitantul căruia i-au fost returnate documentele este obligat să se semneze în condica de cereri în compartimentul respectiv cu indicarea dății primirii cererii.Înregistrarea datelor în registrul bunurilor imobile se efectuează în ordine cronologică, iar fiecare înscris trebuie să conțină semnătura și ștampila registratorului.În lipsa acestora, înscrisurile respective urmează a fi examinate pentru a le verifica verdicitatea lor.

În ceea ce privește bunul imobil obiect al studiului tezei de licență a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile prin intabulare.În documentele înaintate spre înregistrare, în urma cercetării de către registrator nu s-au depistat erori care să ducă la refuzul înregistrării.

6 ASPECTUL SOCIAL-ECONOMIC AL ÎNREGISTRĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA BUNURILOR IMOBILE

Cadastrul ca sistem informațional a evoluționat rapid și a căpătat o influență majoră în ceea ce ține de aspectul economic al țării în care a fost implimentat.Dacă ar fi să vorbim de cadastrul din Republica Moldova atunci pot să menționez că de la prima implimentare a sa și pînă în prezent el a suferit o serie de schimbări care i-au schimbat aspectul radical.

Privatizarea a fost primul aspect pe care s-a bazat sistemul cadastral la etapa cînd a fost conceput.Se puneau bazele proprietății private și se constituia cadrul legislativ care avea să dirijeze acest proces.

Treptat noțiunea de proprietate privată a devenit mai complexă,s-au dezvoltat noi tehnologii de măsurare care au asigurat o precizie mult mai mare diminuîndu-se astfel erorile tehnice care au fost admise în timpul privatizării.

După cum știm cadastrul ca știință se bazează pe trei aspecte:

a) aspectul tehnic;

b) aspectul economic;

c) aspectul juridic.

Dacă am fi să menționăm aspectul tehnic al cadastrului în prezent a cunoscut o dezvoltare intensă.Automatizarea lucrărilor cadastrale efectuate la nivel de oficii cadastrale cît și cele geodezice efectuate pe un teritoriu mai larg a dus la diminuare erorilor tehnice. Se aplică pe larg tehnologia GPS ( Global Positioning System ) care ajută la rezolvarea multor probleme de ordin tehnic cu rapiditate fără implicarea multor operatori.

Tehnologia ORTHOPHOTO bazîndu-se pe fotografiile aeriene (fotograme) care a simplificat cu mult procesul de identificare, actualizare, formare a bunurilor imobile.

Este bine știut că economia țării noastre îndeosebi bugetul de stat se menține pe impozite.Dat fiind faptul că cadastrul monitorizează fondul funciar al țării,evidențiind atât indicii cantitativi cît și pe cei calitativi ai bunurilor imobile în general,putem cu certitudine că el este un instrument informațional care aduce un aport major în menținerea și crearea unei politici fiscale corecte.

Odată cu implimentarea noțiunii de înregistrare atât primară sau curentă,cît și selectivă sau masivă s-a dezvoltat și principiul de protecție a proprietății private de către stat.Proprietarii de terenuri fie din proprie inițiativă ( înregistrarea selectivă) sau la inițiativa autorităților publice locale ( înregistrarea masivă ) au început să-și înregistreze bunurile imobile înțelegînd facilitățile pe care le oferă înregistrarea.

Un bun imobil înregistrat reprezintă protecția statului, facilități de a efectua tranzacții de orice gen fără de a întîmpina probleme.

Sistemul cadastral este unul flexibil capabil să reacționeze cu succes la orice schimbări care au loc și care îl afectează.Acest sistem este într-o permanentă interacțiune cu mulți factori care îi influențează toate aspectele, de aceea poate fi considerat și un sistem dinamic care are puterea de a răpunde și de a se conforma la orice schimbare.

Totodată sistemul cadastral are nevoie și de o reglementare juridică a tuturor proceselor care le demarează.Un număr impresionant de legi au fost întocmite pentru a apăra noțiunea de ,, proprietate”.Constituția Republicii Moldova și Codul Civil sunt cele mai importante dintre ele care dirijează aspectul juridic al cadastrului.

Lucrările tehnice care se execută se conformează instrucțiunilor emise de organul central împuternicit de a elabora aceste acte legislative.Agenția Relații Funciare și Cadastru este principala întreprindere, ,, coloana vertebrală” a sistemului cadastral din Republica Moldova care manipulează toate procesele din cadrul sistemului cadastral, avînd în subordinea sa mai multe departamente specializate.

În concluzie aș dori să afirm că noțiunea de înregistrare se manifestă activ în societate conferind noțiunii de bun imobil semnificația de bun economic, adică bun care aduce venit, bun care poate fi folosit ca obiectul unei tranzacții.Cadastrul a devenit un aspect de neînlocuit în economia țării și în societate fiind una din forțele motrice care merge în pas cu progresul asigurînd pe perspectivă o dezvoltare durabilă a țării.Multe din ramurile vitale ale țării noastre depind de informația acumulată și prelucrată de sistemul cadastral.Nu putem vorbi despre economie fără a menționa și cadastrul ca furnizor de informație cantitativă și calitativă despre bunurile imobile, politica fiscală practic este neputincioasă fără sistemul cadastral, iar lista poate continua și mai departe înglobînd o serie variată de instituții publice care depind nemijlocit de sistemul cadastral.

De aceea știința cadastrului ocupă un rol primordial în societate, el fiind un fenomen important și indispensabil pentru progresul economic al țării.

7 SECURITATEA MUNCII

7.1 Noțiuni generale despre securitatea muncii

Protecția muncii reprezintă un sistem de măsuri și mijloace social-economice, organizatorice, tehnice, curative și profilactice, care acționează în baza actelor legislative și a altor acte normative și care asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătății și menținerea capacității lui de lucru în procesul muncii [9, art. 1].

Vorbind despre securitatea muncii aș dori să menționez că ea reprezintă un anumit complex de acțiuni la care conducerea unei întreprinderi recurge pentru a asigura condiții optime de muncă pentru angajații săi în scopul ridicării productivității muncii și calității ei.

După cum menționează și legislația în vigoare de dreptul la protecția muncii beneficiază atât cetățenii Republicii Moldova cît și persoanele străine sau chiar apatrizii.Deci după cum rezultă orice persoană fie ea cetățean al statului dat sau nu, dar care este încadrată în muncă beneficiază de protecția statului dacă i-au fost încălcate careva drepturi.

Chiar dacă persoanele sau întreprinderile prestează lucrări în bază de contracte sau acorduri internaționale atunci se aplică normele de protecție a muncii stipulate în ele dacă nu se prevede altfel.

Principalul act legislativ care reglementează procesul de protecție a muncii este Legea cu privire la protecția muncii, iar controlul respectării normelor stipulate în ea este efectuat de către Inspectoratul de Stat al Muncii.

Conform prevederilor menționate în prezenta lege angajatorii sunt obligați:

a) să asigure examenul medical al angajatului înainte de încheierea contractului de muncă precum și examenele medicale periodice;

b) să organizeze pentru angajați asigurări medicale împotriva accidentelor ce se pot întîmpla la locul de muncă;

c) să nu angajeze la lucru persoanele care nu au o pregătire profesională corespunzătoare;

d) să informeze angajatul în privința stării condițiilor de muncă,precum și despre înlesnirile și compensațiile prevăzute pentru acestea;

e) să stopeze activitatea întreprinderii date sau a unui proces din întreprindere care nu activează în conformitate cu normele de protecție a muncii;

f) să asigure garanții în cazul cînd este staționat forțat lucrul sau se refuză de a lucra din cauza unor condiții de muncă neprielnice.

Dacă în cadrul unei întreprinderi s-a produs o situație excepțională care afectat parțial întreprinderea dată atunci angajatorul este obligat:

a) să inițieze procesul de acordare a primului ajutor dacă este necesar;

b) să recurgă la măsurile de stingere a incendiilor dacă de asemenea este necesar;

c) să asigure evacuarea personalului din încăperi;

d) să verifice dacă fiecare din angajați a fost informat despre situația dată.

Pentru a se evita asemenea situații anagajatorii recurg la instruirea personalului.Instruirea poate fi general-introductivă atunci cînd noilor angajați le este adus la cunoștință de către persoana responsabilă în protecția muncii ( în lipsa acesteia instructajul este efectuat de către șeful întreprinderii ) cerințele pe care ar trebuie să le respecte la locul de muncă,regimul de lucru și cel de odihnă,prezența unor anumiți factori nocivi,disciplina etc.Odată cu finisarea instructajului angajații se semnează într-un jurnal special creat pentru acest scop, aceasta servind drept garanție că această instrucțiune a fost citită și ei se obligă să o respecte.

Un alt tip de instruire ar fi cea primară care se efectuează odată ce lucrătorii au fost repartizați la locurile lor de muncă.În cadrul acestui instructaj se menționează ce urmează să facă fiecare lucrător,existența echipamentului de protecție dacă este necesar prezența acestuia,aparatajul la care se va lucra etc.

Pe lîngă aceste două instructaje se efectuează și un al treilea numi instructajul periodic care se efectuează odată la trei luni în scopul informării angajaților referitor la pericolele care pot apărea,familiarizarea cu aparatajul nou dacă acesta a fost livrat întreprinderii date.

Deși o mare parte din răspundere pentru respectarea normelor de protecție a muncii le revine anagajatorilor să nu uităm că și angajații sunt obligați să respecte unele norme pentru a evita producerea unor situații excepționale,iar ele sunt:

a) să lucreze conform instruirii profesionale;

b) să respecte instrucțiunile pe care angajatorul i le-a adus la cunoștință;

c) să exploateze utilajul de lucru conform destinației;

d) în caz că a depistat un pericol potențial să anunțe șeful întreprinderii sau persoana resposabilă de securitatea muncii;

e) să coopereze cu ceilalți membri și cu șeful întreprinderii în scopul menținerii unui loc de muncă curat și lipsit de accidente.

Fiecare întreprindere în dependență de cîți lucrători are în subordine este obligată să asigure unul sau mai multe cabinete de protecție a muncii unde angajații pot face cunoștință cu instrucțiunile de securitate sau pot să apeleze la echipamentul de protecție în caz de situații excepționale.

7.2 Crearea instrucțiunii de securitate a muncii

MINISTERUL AGRICULTURII ȘI INDUSTRIEI ALIMENTARE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Întreprinderea de stat Oficiul Cadastral Teritorial Drochia

Instrucțiunea Nr. 151 privind securitatea muncii în cadrul OCT Drochia

,,Aprobată” „Aprobată”

Ședința comitetului sindical Ordinul Primăriei

Proces verbal Nr. 151 Nr.244

Din 02.06.2015 din 05.06.2015

1 CERINȚE GENERALE PRIVIND SECURITATEA MUNCII

1.1 De respectat normele de protecție a muncii,regimul de muncă și de odihnă;

1.2 De respectat cerințele antiincediare, de manipulare a substanțelor toxice,curentul electric și altele;

1.3 În caz de traumare a unei persoane de a chema de urgență ambulanța și de a acorda primul ajutor medical;

1.4 Dacă cerințele de securitate a muncii nu sunt respectate urmează să suporte penalitățile aplicate.

2 CERINȚELE DE SECURITATE A MUNCII ÎNAINTE DE ÎNCEPREA LUCRULUI

2.1 Procesul de lucru urmează de a fi început doar după un instructaj efectuat prealabil de către persoana responsabilă de tehnica securității sau de către șeful întreprinderii;

2.2 Verificarea inventarului, tehnicii de lucru în vederea funcționării ei;

2.3 Verificarea prizelor și a izolatoarelor curentului electric;

2.4 Verificarea cerințelor minime de temperatură,luminozitate,umiditate.

3 CERINȚELE DE SECURITATE A MUNCII ÎN TIMPUL PROCESULUI DE LUCRU

3.1 Începătorii pot să înceapă procesul de lucru doar prezentînd permisul și doar sub supravegherea unei persoane;

3.2 Este necesar ca biroul să fie menținut în stare curată;

3.3 Să manipuleze inventarul și tehnica de lucru cu acuratețe;

3.4 Este interzis fumatul,băuturile alcoolice și substanțele narcotice în cadrul întreprinderii date;

3.5 Respectarea normelor antiincendiare și cele vizînd curentul electric.

4 CERINȚELE DE SECURITATE A MUNCII ÎN CAZ DE ACCIDENT

4.1 De întrerupt alimentarea cu energie electrică și de deconectat toată aparatura din priză;

4.2 De anunțat organele în cauză pentru intervenirea lor;

4.3 De acordat primul ajutor medical în caz cînd sunt persoane traumate;

4.4 Evacuarea rapidă persoanelor prin locuri sigure;

4.5 În caz de incendiu de folosit extensoarele și alte unelte predestinate pentru asemenea situații.

5 CERINȚELE DE SECURITATE A MUNCII LA SFÎRȘITUL ZILEI DE MUNCĂ

5.1 De efectuat ordine în birou și pe masa de lucru;

5.2 De deconectat toate aparatele și utilajele de la sursa de curent;

5.3 În cazul aparatelor de măsurat de strîns în ambalajul corespunzător;

5.4 De adus la cunoștință dacă au apărut anumite defecte.

După cum este bine știut lucrul inginerilor cadastrali nu se limitează doar la cel de birou.În majoritatea cazurilor ei sunt nevoiți să iasă în teren pentru a efectua anumite lucrări de măsurare.Și aici trebuie de respectat anumite reguli de securitate pentru a evita accidentele.

A elaborat: student anul IV, grupa 2, Buzulan Vadim

Conducător: lector superior universitar Popescul Sergiu

Consultant Protecția Muncii: lector superior universitar Martin Alexandru

Anexa A

Cererea pentru inventarierea primară a construcțiilor

Anexa B

Act de constatare

Anexa C

Schița de lucru

Anexa D

Planul geometric al bunului imobil

Anexa E

Valoarea de reconstituire a construcțiilor accesorii

Anexa F

Valoarea de reconstituire a construcției principale

Anexa G

Planul de nivel

CONCLUZII

În decursul întocmirii acestei teze de licență am pus în aplicare cunoștințele căpătate în decursul practicii de producere în cadrul oficiului cadastral cît și cunoștințele teoretice căpătate în decursul studiului efectuat la facultate.

Dacă aș fi să vorbesc despre importanța cadastrului ca știință, atunci aș dori să menționez că el deține un rol important în dezvoltarea economiei, dar și societății.Statul promovează politica cadastrului ca fiind una de colectare a informației despre bunurile imobile aflate pe întreg teritoriul său,principalul scop fiind o politică fiscală cît mai eficientă.Totuși el se obligă de a acorda protecție fiecărei persoane care deține dreptul de proprietate și este înregistrat.

Facînd tangență la prezenta teză afirm că în ea sunt descrise principalele aspecte ale noțiunii de drept de proprietate: dobîndirea și înregistrarea acestuia.De fapt aceste aspecte se influențează reciproc adică dreptul de proprietate dobîndit fără a fi înregistrat pot fi considerat ca neexistent și invers, în lipsa acestuia procesul de înregistrare nu poate avea loc.

Sistemul cadastral prin toată complexitatea sa necesită o bază legislativă care să dirijeze toate procesele,tranzacțiile care se efectuează.Unul dintre actele legislative care confirmă inviolabilitatea proprietății este Constituția Republicii Moldova – actul suprem.În ea însă sunt doar unele prevederi referitoare la dreptul de proprietate care nicidecum nu pot monitoriza întregul complex de acțiuni care se petrec cu acesta.De aceea a fost creat un alt act legislativ, Codul Civil care conține prevederi mai ample în ceeea ce privește dobîndirea dreptului de proprietate prin diferite metode, restricțiile legate de dobîndirea acestuia etc.

Pentru reglementarea procesului de înregistrare a bunurilor imobile a fost emis un nou act normativ Legea cadastrului bunurilor imobile în care este prezentată amplu toată informația referitoare la procesul de înregistrare,atribuțiile registratorului,condițiile respingerii cererii de către acesta etc.

După cum prevede legea procesul de înregistrare este unul obligatoriu.Din acest considerent apare ideea greșită ca și cum statul tinde a monopoliza sistemul cadastral însă nu este deloc așa.Este bine știut faptul că printre principiile înregistrării este prezent și principiul caracterului privat al înregistrării.Acest principiu se poate explica prin faptul că proprietarul unui bun imobil pentru a beneficia de protecția statului asupra proprietății sale este nevoit să înregistreze acest bun.Dacă dreptul de proprietate nu este înregistrat atunci el nu mai poate fi considerat valid.Prin implicarea statului care a impus obligativitatea procesului de înregistrare s-a urmărit doar scopul de a echilibra necesitatea proprietarilor de a-și înregsistra bunurile și obligația statului de a proteja dreptul de proprietate.

Sistemul cadastral este unul dintre cele mai flexibile sisteme care sunt prezente în țara noastră.În fiecare zi apar noi factori cu care el interacționează și pentru care este necesară de a fi găsit un mod de rezolvare.Anume el ( cadastrul ) este sistemul care menține progresul și dezvoltarea în continuare a țării în ansamblu.Să nu uităm faptul că cadastrul într-o perioadă relativ scurtă de timp a reușit să se schimbe aproape radical ( trecerea de la teodolitele și ruletele clasice la tehnologia GPS și ruletele cu laser,crearea unei baze de date online, etc ). Deci acești factori ne asigură dezvoltarea durabilă și sigură a sistemului cadastral, iar conceptul de dobîndire a dreptului de proprietate și înregistrarea acestuia sunt factorii- cheie a acestuia.

BIBLIOGRAFIE

1. Constituția Republicii Moldova (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29.07.1994) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, Nr. 1.

2. Codul civil al Republicii Moldova (adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 06.06.2000) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, Nr. 82-86.

3. Codul funciar (adoptat de Parlamentul Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 828-XII din 25.12.1991 [republicat] // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, Nr. 107.

4. Codul muncii (adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 28.03.2003) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, Nr. 159-162.

5. Legea cadastrului bunurilor imobile (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 25.02.1998) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, Nr. 44-46.

6. Legea privind formarea bunurilor imobile (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 28.10.2004) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, Nr. 233-236.

7. Legea cu privire la proprietate ( adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 22.01.1991) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,1991, Nr. 3-6.

8. Legea cu privire la notariat (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 08.11.2002) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova , 2002, Nr. 154-157.

9. Legea securității și sănătății în muncă (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 10.07.2008) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, Nr.143-144.

10. Hotărîre despre unele măsuri privind inventarierea bunurilor imobile proprietate a unităților administrativ-teritoriale și a statului (adoptată de Guvernul Republicii Moldova la 19.02.2004) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, Nr.035.

11. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre unele măsuri privind crearea cadastrului bunurilor imobile, nr. 1030 din 12.10.1998//Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, Nr. 96.

12. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Cadastrului funciar general al Republicii Moldova la data de 1 ianuarie 1998, nr. 466 din 21.04.1998//Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, Nr. 62-65.

13. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Concepției sistemului Cadastrului național, nr. 794 din 19.08.1997//Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, Nr. 71.

14. Hotărârea Guvernului nr. 61 din 29.01.1999 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la formarea bunurilor imobile.

15. Instrucțiune cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor aprobată prin ordinul ARFC nr. 112 din 22.06.2005, înregistrată la Ministerul Justiției cu nr. 423 din 17.10.2005.

16. Instrucțiunile pentru executarea lucrărilor de cadastru. Partea I ,,Crearea bazei geometrice a cadastrului”. Partea II ,,Executarea lucrărilor cadastrale în cadrul înregistrării primare masive”, aprobate prin ordinal Directorului general al Agenției Naționale Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie nr. 46 din 06.04.1999.

17. Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice, aprobată prin ordinul ARFC nr.107 din 27.05.2003, publicată în Monitorul Oficial Nr. 177-181.

18. Baieș, S. Drept civil. Partea generală. Teoria generală a obligațiilor. Chișinău: FEP ,,Tipografia Centrală”, 2001. 107 p.

19. Boroi, G. Curs de drept civil. Drepturile reale principale. București: Hamangiu, 2013. 409 p.

20. Botnarenco, I. Cadastrul bunurilor imobile în Republica Moldova. Chișinău: Pontos, 2012. 484 p.

21. Chibac, Gh. Drept civil. Contracte speciale. Volumul III. Chișinău: Cartier, 2005. 684 p.

22. Cimil, D. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova. Volumul II. Chișinău: Editura ARC, 2006, 535 p.

23. http://dexonline.ro/definitie/contract [accesat la data de 18.05.2015, ora 11:25].

24. http://www.dictio.ro/juridic/accesiunea [accesat la data de 20.05.2015, ora 18:02].

25. http://localitati.casata.md/index.php?action=viewlocalitate&id=7135 [accesat la data de 16.05.2015, ora 9:45].

26. http://legeaz.net/dictionar-juridic/uzucapiune [accesat la data de 20.05.2015, ora 17:30].

27. http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_de_proprietate [accesat la data de 21.05.2015, ora 22:17].

28.http://geoportal.md/ru/default/map#lat=303515.747452&lon=157350.026502&zoom=11)[accesat la data de 10.06.2015, ora 20:17].